MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 387/2013

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXV - Nr. 387         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 28 iunie 2013

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

193. - Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2012 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţa a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii

 

611. – Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2012 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

47. - Hotărâre privind validarea unui membru al Consiliului Superior al Magistraturii

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 281 din 23 mai 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

 

Decizia nr. 283 din 23 mai 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic ai unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989

 

Decizia nr. 299 din 23 mai 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24, art. 35 şi art. 42 din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei

 

ORDONANŢE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

67. - Ordonanţă de urgenţă pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2002 privind acordarea de produse lactate şi de panificaţie pentru elevii din învăţământul primar şi gimnazial de stat şi privat, precum şi pentru copiii preşcolari din grădiniţele de stat şi private cu program normal de 4 ore

 

70. - Ordonanţă de urgenţă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2011 privind stabilirea cadrului instituţional şi autorizarea Guvernului, prin Ministerul Finanţelor Publice, de a scoate la licitaţie certificatele de emisii de gaze cu efect de seră atribuite României la nivelul Uniunii Europene

 

412. - Hotărâre privind suplimentarea bugetului Ministerului Apărării Naţionale pe anul 2013 din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2013, pentru desfăşurarea unor misiuni externe cu caracter umanitar

 

414. - Hotărâre privind suplimentarea bugetului Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice pe anul 2013, la titlul 10 „Cheltuieli de personal”, pentru plata titlurilor executorii prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, precum şi de Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare

 

416. - Hotărâre pentru revocarea şi numirea unui membru al Plenului Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

805. - Ordin al ministrului sănătăţii privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului sănătăţii nr. 245/2012 pentru aprobarea preţurilor la medicamentele de uz uman cuprinse în Catalogul naţional al preţurilor medicamentelor de uz uman autorizate de punere pe piaţă în România

 

LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2012 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77 din 27 noiembrie 2012 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea \. nr. 827 din 10 decembrie 2012, cu următoarele modificări şi completări:

1. La articolul I punctul 6, litera b1) a articolului 8 se abrogă.

2. La articolul I, după punctul 8 se introduc trei noi puncte, punctele 81-83, cu următorul cuprins:

„81. La articolul 15, alineatul (11) se abrogă.

82. După articolul 16 se introduce un nou articol, articolul 161, cu următorul cuprins:

«Art. 161. - Regiile autonome sau companiile naţionale/societăţile comerciale care nu se încadrează în prevederile art. 8 sau 9, dar al căror capital integral ori majoritar este deţinut de un organism al statului, pentru atribuirea contractelor de furnizare/prestare de servicii/execuţie de lucrări a căror valoare estimată depăşeşte pragul prevăzut la art. 19 trebuie să elaboreze norme procedurale interne care să asigure respectarea principiilor nediscriminării şi egalităţii de tratament, transparenţei, proporţionalităţii şi recunoaşterii reciproce. Normele procedurale interne vor fi aprobate de către autoritatea tutelară.»

83. Articolul 19 se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 19. - Autoritatea contractantă achiziţionează direct produse, servicii sau lucrări, în măsura în care valoarea achiziţiei, estimată conform prevederilor secţiunii a 2-a a prezentului capitol, nu depăşeşte echivalentul în lei a 30.000 euro exclusiv T.V.A. pentru fiecare achiziţie de produse ori servicii, respectiv a 100.000 euro exclusiv T.V.A. pentru fiecare achiziţie de lucrări. Achiziţia se realizează pe bază de document justificativ.»„

3. La articolul I punctul 26, litera b) a alineatului (3) al articolului 79 se modifică şi va avea următorul cuprins:

»b) cazul în care autoritatea contractantă constată din oficiu că sunt necesare clarificări cu privire la documentaţia de atribuire, fiind pusă în imposibilitate de a respecta termenul prevăzut la alin. (1), şi prin clarificarea adusă se modifică informaţiile deja publicate, se afectează modul de elaborare a ofertelor şi devine necesară publicarea unei erate.”

4. La articolul I punctul 36, litera d) a articolului 150 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„d) autoritatea contractantă atribuie fiecare contract ofertantului care a prezentat cea mai bună ofertă, pe baza criteriului de atribuire precizat în documentaţia de atribuire.”

5. La articolul I, după punctul 41 se introduc patru noi puncte, punctele 411-414, cu următorul cuprins:

„411. La articolul 186, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«(2) în cazul în care ofertantul/candidatul îşi demonstrează situaţia economică şi financiară invocând şi susţinerea acordată, în conformitate cu prevederile alin. (1), de către o altă persoană, atunci acesta are obligaţia de a dovedi susţinerea de care beneficiază, de regulă, prin prezentarea unui angajament ferm al persoanei respective, prin care aceasta confirmă faptul că va pune la dispoziţia ofertantului/candidatului resursele financiare invocate. Persoana care asigură susţinerea financiară nu trebuie să se afle în situaţia care determină excluderea din procedura de atribuire, conform prevederilor art. 180 şi ale art. 181 lit. a), c”i)şi d).»

412. La articolul 190, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«(2) în cazul în care ofertantul/candidatul îşi demonstrează capacitatea tehnică şi profesională invocând şi susţinerea acordată, în conformitate cu prevederile alin. (1), de către o altă persoană, atunci acesta are obligaţia de a dovedi susţinerea de care beneficiază, de regulă, prin prezentarea unui angajament ferm al persoanei respective, prin care aceasta confirmă faptul că va pune la dispoziţia candidatului/ofertantului resursele tehnice şi profesionale invocate. Persoana care asigură susţinerea tehnică şi profesională nu trebuie să se afle în situaţia care determină excluderea din procedura de atribuire, conform prevederilor art. 180 şi ale art. 181 lit. a), c1) şi d).»

413. După articolul 193 se introduce un nou articol, articolul 1931, cu următorul cuprins:

«Art. 1931, - Certificarea respectării standardelor de asigurare a calităţii nu poate face obiectul susţinerii acordate de către o altă persoană.»

414. După articolul 196 se introduce un nou articol, articolul 1961, cu următorul cuprins:

«Art. 1961. - Certificarea respectării standardelor de protecţie a mediului nu poate face obiectul susţinerii acordate de către o altă persoană.»„

6. La articolul I punctul 44, alineatul (11) al articolului 202 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(11) O ofertă prezintă un preţ aparent neobişnuit de scăzut în raport cu ceea ce urmează a fi furnizat executat sau prestat, atunci când preţul ofertat, fără T.V.A., reprezintă mai puţin de 80% din valoarea estimată a contractului respectiv.”

7. La articolul I, după punctul 44 se Introduce un nou punct, punctul 441, cu următorul cuprins:

„441. La articolul 203, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 203. - (1) Atunci când autoritatea contractantă constată că o ofertă are un preţ aparent neobişnuit de scăzut deoarece ofertantul beneficiază de un ajutor de stat, oferta respectivă poate fi respinsă pe acest temei numai dacă, în urma clarificărilor solicitate, ofertantul este în imposibilitate de a demonstra, într-o perioadă de timp stabilită de autoritatea contractantă şi care nu poate fi mai scurtă de 3 zile, că ajutorul de stat a fost acordat în mod legal.»„

8. La articolul I, după punctul 72 se introduce un nou punct, punctul 721, cu următorul cuprins:

„721. După articolul 288 se introduce un nou articol, articolul 2881, cu următorul cuprins:

«Art. 2881. - Părţile pot conveni ca litigiile în legătură cu executarea contractelor reglementate de prezenta ordonanţă de urgenţă să fie soluţionate prin arbitraj.»„

9. La articolul I punctul 76, alineatele (2) şi (3) ale articolului 294 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) Contravenţiile prevăzute la art. 293 lit. f), M), n), u) şi v) se sancţionează cu amendă de la 20.000 lei la 40.000 lei.

(3) Contravenţiile prevăzute la art. 293 lit. c), k), mi), q), s), t) şi w) se sancţionează cu amendă de la 40.000 lei la 80.000 lei.”

10. La articolul I punctul 76, după alineatul (3) al articolului 294 se introduc două noi alineate, alineatele (31) şi (32), cu următorul cuprins:

„(31) Contravenţia prevăzută la art. 293 lit. a) se sancţionează cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei.

(32) Contravenţia prevăzută la art. 293 lit. e1) se sancţionează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei.”

11. La articolul I punctul 76, după alineatul (7) al articolului 294 se introduc trei noi alineate, alineatele (8)-(10), cu următorul cuprins:

„(8) Pentru contractele a căror valoare estimată este mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2), amenda prevăzută ca sancţiune pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute la art. 293 reprezintă 50% din sumele prevăzute la alin. (2), (3), (32) şi (4). Prevederile alin. (31) rămân aplicabile.

(9) în cazul contractelor finanţate din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora, cu excepţia achiziţiilor derulate de beneficiarii Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013, prevederile alin. (1)-(8) se aplică doar contravenţiilor care nu constituie abatere potrivit anexei la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor naţionale aferente acestora, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 142/2012, cu modificările şi completările ulterioare.

(10) În cazul prevăzut la alin. (9), constatările Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, ca urmare a acţiunii de supraveghere a modului de atribuirea contractului de achiziţie publică, sunt transmise, spre valorificare, autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor europene.”

12. La articolul I, după punctul 77 se introduce un nou punct, punctul 771, cu următorul cuprins:

„771. Articolul 2961 se abrogă.

13. La articolul I, punctele 78-81 se abrogă.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicata.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

PREŞEDINTELE SENATULUI

GEORGE-CRIN LAURENŢIU ANTONESCU

 

Bucureşti, 26 iunie 2013.

Nr. 193.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2012 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2012 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucureşti, 25 iunie 2013.

Nr. 611.

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

 

HOTĂRÂRE

privind validarea unui membru al Consiliului Superior al Magistraturii

În temeiul prevederilor art. 133 alin. (2) lit. a) şi alin. (4) din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 18 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Senatul o validează în calitate de membru al Consiliului Superior al Magistraturii pe doamna procuror Luminiţa Palade, pentru un mandat ce va expira la data de 6 ianuarie 2017, ca urmare a încetării calităţii de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, prin demisie, a domnului procuror George Bălan.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 25 iunie 2013, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

CRISTIAN-SORIN DUMITRESCU

 

Bucureşti, 25 iunie 2013.

Nr. 47.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 281

din 23 mai 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela-Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Constantina Boacă în Dosarul nr. 73.838/3/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 59D/2013.

La apelul nominal răspunde autoarea excepţiei, personal, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia, arătând, în esenţă, că actul normativ criticat nu prevede o despăgubire pentru persoanele a căror proprietate a fost confiscată în perioada regimului comunist.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.615 din 16 decembrie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 18 decembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 73.838/3/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Constantina Boacă într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat stabileşte un regim juridic discriminatoriu între cetăţeni şi stat, deoarece limitează termenul legal pentru depunerea notificării, nerespectarea acestui termen fiind sancţionată, în final, cu pierderea dreptului de proprietate, în acest mod, în opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, sunt încălcate şi prevederile constituţionale referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private în mod egal de lege, indiferent de titular, precum şi dispoziţiile Codului civil referitoare la imprescriptibilitatea dreptului de proprietate.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens considerentele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 1.385 din 13 decembrie 2008 şi nr. 1.615 din 16 decembrie 2010.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecă torul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îi reprezintă prevederile 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora: „(1) Persoana îndreptăţită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deţinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. în cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil.”

Termenul de 6 luni a fost prelungit succesiv, cu câte 3 luni, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 13 august 2001, şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 145/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 12 noiembrie 2001.

În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. {1) privind egalitatea în drepturi şi art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private în mod egal de lege, indiferent de titular.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

Textul de lege criticat a mai format obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauză, şi cu o motivare identică.

Astfel, prin deciziile nr. 388 din 9 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 12 iunie 2006, nr. 533 din 13 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 14 iulie 2008, nr. 1.105 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 27 octombrie 2009, sau nr. 1.615 din 16 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 18 martie 2011, Curtea a statuat că Legea nr. 10/2001 este o lege specială în materia revendicării imobiliare, prin care legiuitorul a urmărit să evite perpetuarea stării de incertitudine în ceea ce priveşte situaţia juridică a imobilelor preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu valabil, de către stat sau de către alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. În acest scop a fost instituită, prin art. 22 şi următoarele din aceiaşi act normativ, O procedură administrativă ce are ca scop restituirea în natură a imobilelor - terenuri sau construcţii - de către persoana juridică deţinătoare, prin decizie sau dispoziţie motivată a organelor sale de conducere. Legiuitorul a condiţionat exercitarea dreptului Ia restituire a imobilelor de respectarea unor termene, cum este şi termenul de 6 luni, prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, înăuntrul căruia trebuie trimisă notificarea către persoana juridică deţinătoare a imobilului. Acest termen nu este, însă, de natură să aducă atingere dreptului de proprietate privată, aşa cum susţine autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece recunoaşterea sine die a posibilităţii persoanei interesata de a declanşa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de către stat ar fi fost de natură să genereze un climat de insecuritate juridică în domeniul proprietăţii imobiliare. Potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a două din Constituţie, exercitarea dreptului de proprietate trebuie să se facă în limitele legii, iar în acord cu jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Constantina Boacă în Dosarul nr. 73.838/3/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 23 mai 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela-Ramona Mariţiu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 283

din 23 mai 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela-Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Societatea Comercială Recon - S.A. din Timişoara în Dosarul nr. 5.078/1/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 65D/2013.

La apelul nominal răspunde reprezentantul părţilor Jaszenovics Eva Elisabeta, Jaszenovics Irina, László Ildikó-Iren, Jaszenovics Laura-Maria, Jaszenovics Csaba Imre, Jaszenovics Botond László, Jaszenovics Terezia, Vormair István, Szász Krisztina şi Butiurcă Susana, doamna avocat Szakács Ildikó, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind celelalte părţi şi autoarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul părţilor prezente solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând, pe de o parte, că motivarea excepţiei trebuia depusă la instanţa de judecată care a sesizat Curtea

Constituţională, în cadrul termenului de 15 zile pe care părţile îl au la dispoziţie pentru depunerea motivelor de recurs, astfel cum prevede art. 303 alin. (2) din Codul de procedură civilă din 1865. Pe de altă parte, arată că motivarea excepţiei de neconstituţionalitate nu are legătură cu obiectul cauzei, nefiind îndeplinită condiţia prevăzută în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă principiile constituţionale ale egalităţii în faţa legii sau accesului liber la justiţie, dat fiind faptul că legiuitorul poate institui un tratament juridic diferit pentru situaţii juridice care diferă în mod obiectiv, iar pe de altă parte, accesul liber la justiţie nu presupune şt gratuitatea acestuia.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 22 noiembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 5.078/1/2011, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 din Legea nr. 10/2001 privind regimul Juridic al unor Imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Societatea Comercială Recon - S.A. din Timişoara într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii privind restituirea în natură a unui imobil-construcţie, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat, reglementând acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, pentru imobilele-construcţii care fac obiectul notificărilor formulate potrivit procedurilor prevăzute la cap. III din Legea nr. 10/2001, cărora le-au fost adăugate, pe orizontală sau pe verticală, noi corpuri a căror arie desfăşurată însumează peste 100% din aria desfăşurată iniţial, instituie o inegalitate în drepturi între foştii proprietari care revendică această categorie de imobile, pe de o parte, şi chiriaşii menţionaţi în art. 48 din acelaşi act normativ, care au dreptul la despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinaţia de locuinţă prin îmbunătăţirile necesare şi utile. De asemenea, se arată că textul de lege criticat încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, deoarece prevede taxe de timbru „exorbitante” pentru recuperarea prejudiciilor suferite de autorul excepţiei în situaţia admiterii acţiunii având ca obiect restituirea în natură a imobilului în cauză.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, apreciază că textul de lege criticat nu conţine prevederi contrare principiului egalităţii în drepturi şi nici dreptului de proprietate privată, deoarece se aplică uniform pentru toate subiectele de drept care se află în situaţia stabilită de ipoteza normei legale şi nu instituie privilegii sau discriminări pe criterii arbitrare. Textul de lege criticat nu contravine nici dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, dat fiind faptul că accesul liber la justiţie nu presupune gratuitate, fiind echitabil ca o parte din cheltuielile ocazionate de realizarea serviciului public al justiţiei să fie suportate de justiţiabili, prin plata taxelor de timbru, cu atât mai mult cu cât, pentru garantarea accesului egal la justiţie, există posibilitatea obţinerii scutirii totale sau parţiale de plata taxelor judiciare de timbru sau eşalonarea acesteia, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

Potrivit prevederilor art. 30 alin, (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că Legea nr. 10/2001 este o lege specială în materia revendicării imobiliare, prin care legiuitorul a urmărit să evite perpetuarea stării de incertitudine în ceea ce priveşte situaţia juridică a imobilelor preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu valabil, de către stat sau de către alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989. Instituirea unor reguli speciale, cum sunt cele cuprinse în textul de lege criticat, nu echivalează cu favorizarea deţinătorilor de astfel de imobile, în detrimentul chiriaşilor care au adus un spor de valoare imobilului, întrucât aceste reguli speciale asigură egalitatea cetăţenilor în utilizarea lor. Principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, aşa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Se mai arată că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia taxelor judiciare de timbru.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile 19 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora: (1)

în situaţia imobilelor-construcţii care fac obiectul notificărilor formulate potrivit procedurilor prevăzute la cap. III şi cărora le-au fost adăugate, pe orizontală şi/sau verticală, în raport cu forma iniţială, noi corpuri a căror arie desfăşurată însumează peste 100% din aria desfăşurată iniţial şi dacă părţile nu convin altfel, foştilor proprietari li se acordă sau, după caz, propun măsuri reparatorii prin echivalent Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite, sau despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

(2) în situaţia imobilelor-construcţii care fac obiectul notificărilor formulate potrivit procedurilor prevăzute la cap. III şi cărora le-au fost adăugate, pe orizontală şi/sau verticală, în raport cu forma iniţială, corpuri suplimentare de sine stătătoare, foştilor proprietari sau, după caz, moştenitorilor acestora, li se restituie, în natură, suprafaţa deţinută în proprietate la data trecerii în proprietatea statului.

(3) Deţinătorul suprafeţei adăugate imobilului preluat are drept de preemţiune la cumpărarea suprafeţei restituite fostului proprietar sau, după caz, moştenitorului acestuia, dispoziţiile art. 17 fiind aplicabile în aceste situaţii indiferent de calitatea deţinătorului

(4) Noul proprietar al suprafeţei restituite în proprietate potrivit alin. (2) are un drept de preemţiune la cumpărarea suprafeţei adăugate imobilului după trecerea acestuia în proprietatea statului, dispoziţiile art. 17 alin. (2) şi (3) fiind aplicabile în mod corespunzător. *

În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul liber la justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

Legea nr. 10/2001 este o lege specială în materia revendicării imobiliare, prin care legiuitorul a urmărit să evite perpetuarea stării de incertitudine în ceea ce priveşte situaţia juridică a imobilelor preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu valabil, de către stat sau de către alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. În acest scop a fost instituită, prin art. 22 şi următoarele din lege, o procedură administrativă ce are ca scop restituirea în natură a imobilelor - terenuri sau construcţii - de către persoana juridică deţinătoare, prin decizie sau dispoziţie motivată a organelor sale de conducere, în acest sens este şi jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, spre exemplu deciziile nr. 388 din 9 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 12 iunie 2006, nr. 533 din 13 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 14 iulie 2008, nr. 1.105 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 27 octombrie 2009, sau nr. 1.615 din 16 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 18 martie 2011.

Prevederile art. 19 din Legea nr. 10/2001, text de lege criticat în prezenta cauză, reglementează, între categoriile de imobile care pot fi revendicate, şi pe acelea cărora le-au fost adăugate, de către deţinătorii actuali sau anteriori, pe orizontală şi/sau verticală, în raport cu forma iniţială, noi corpuri a căror arie desfăşurată însumează peste 100% din aria iniţială, în privinţa cărora, în lipsa unei înţelegeri contrare între persoana îndreptăţită şi persoana notificată, legiuitorul a optat pentru soluţia acordării de măsuri reparatorii prin echivalent.

Pe de altă parte, prevederile art. 48 din acelaşi act normativ se referă la dreptul chiriaşilor de a obţine despăgubiri pentru sporul de valoare adus imobilelor restituite foştilor proprietari, prin îmbunătăţirile necesare şi utile, soluţie în acord cu dreptul comun în materia răspunderii vânzătorului pentru evicţiune, reglementată în prezent prin dispoziţiile art. 1701 din noul Cod civil.

Curtea constată, aşadar, că destinatarii celor două norme legale în discuţie, respectiv art. 19 şi art. 48 din Legea nr. 10/2001, se află în situaţii juridice care diferă în mod obiectiv, astfel încât şi tratamentul juridic instituit nu poate fi decât diferit, în sensul jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite.

În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia textul de lege criticat încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, deoarece prevede taxe de timbru „exorbitante” pentru recuperarea prejudiciilor suferite de autorul excepţiei în situaţia admiterii acţiunii având ca obiect restituirea în natură a imobilului în cauză, Curtea constată că, dimpotrivă, dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 10/2001 nu se referă la reglementarea taxelor de timbru, astfel încât aceste susţineri sunt neîntemeiate.

Pe de altă parte, Curtea constată că plata taxelor judiciare de timbru pentru acţiunile în justiţie, inclusiv a acelora prin care s-ar tinde la recuperarea prejudiciilor suferite de deţinătorii imobilelor care au fost restituite în natură foştilor proprietari, nu constituie obiect al prezentei excepţii de neconstituţionalitate, astfel încât susţinerile autorului excepţiei nu pot fi reţinute.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială Recon - S.A. din Timişoara în Dosarul nr. 5.078/1/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 19 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 23 mai 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela-Ramona Mariţiu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 299

din 23 mai 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24, art. 35 şi art. 42 din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei

 

Augustin Zegrean - preşedinte 0013682

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24, art. 35 şi art. 42 din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, excepţie ridicată de Florin Săndulescu şi Alina Săndulescu în Dosarul nr. 4.369/109/2012 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia I civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 229D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 28 martie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 4.369/109/2012, Curtea de Apel Piteşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 24, art. 35 şi art. 42 din Legea nr. 273/2004, aşa cum a fost modificată şi republicată ulterior”. Excepţia a fost ridicată de Florin Săndulescu şi Alina Sandulescu într-o cauză având ca obiect .încuviinţare adopţie”.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textele de lege criticate aduc atingere principiilor consacrate de Convenţia europeană revizuită în materia adopţiei de copii, care se referă la interesul superior al minorului de a i se asigura un mediu stabil şi armonios, precum şi la interesul de a reglementa dispoziţii mai favorabile pentru copilul adoptat. De asemenea, aceştia apreciază că sunt încălcate şi principiile consacrate de Convenţia de la Haga asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale, referitoare la faptul că minorul trebuie să crească într-un mediu familial, de fericire, iubire şi de înţelegere, şi că fiecare stat semnatar trebuie să ia, cu prioritate, măsuri corespunzătoare pentru a permite menţinerea copilului în familia sa de origine.

În fapt, arată că, fiind membrii apropiaţi ai minorei (tatăl firesc al acesteia este fratele unuia dintre autorii excepţiei), ar trebui să îi confere prioritate efectivă la încuviinţarea adopţiei minorei, nu doar o prioritate formală, concretizată prin aceea de a i se permite adopţia prin introducerea cererii de încuviinţare direct la instanţa competentă, fără a mai parcurge procedura necesară obţinerii atestatului de familie adoptatoare. Raportat la textele de lege criticate, autorii excepţiei consideră că procedura de obţinere a atestatului de familie adoptatoare este un impediment la adopţie şi chiar o împiedicare a copilului de a creşte într-un mediu deja stabilit şi bine cunoscut minorei, având în vedere relaţiile de rudenie cu minora.

Aceştia susţin că excepţiile de la încuviinţarea adopţiei sunt, în mod nejustificat, mult prea limitativ prevăzute de Legea nr. 273/2004, fapt care, de asemenea, încalcă interesul superior al minorului, precum şi principiile consacrate de convenţiile europene.

Curtea de Apel Piteşti - Secţia I civilă şi-a exprimat opinia în sensul că prevederile de lege criticate, respectiv art. 24, art. 35 şi art. 42 din Legea nr. 273/2004, sunt imperative şi reprezintă nişte condiţii prealabile adresării instanţei de judecată, iar aceste dispoziţii legale nu contravin în niciun fel principiilor constituţionale şi convenţionale invocate. Astfel, instanţa apreciază că soluţia legislativă prevăzută în cuprinsul articolelor mai sus menţionate este justificată de necesitatea desfăşurării în mod legal a procedurilor de adopţie în toate etapele sale, cu asigurarea tuturor garanţiilor, inclusiv a celor procedurale, prin respectarea interesului copilului şi a dreptului la viaţă intima familială şi privată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate nu numai că nu încalcă normele constituţionale invocate de autorii excepţiei, ci, mai mult, acestea dau expresie principiilor consacrate de Convenţia de la Haga asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale şi de către Convenţia europeană revizuită în materia adopţiei de copii.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 24, art. 35 şi art. 42 din Legea nr. 273/2004 sunt constituţionale. În plus, critici le formulate de autorii excepţiei nu vizează conţinutul textelor de lege, ci omisiunea acestora cu privire la rudele apropiate minorului adoptat.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi art. 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 24, art. 35 şi art. 42 din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 19 aprilie 2012. Prevederile legale criticate au următorul cuprins:

- Art. 24: „Obţinerea atestatului nu este necesară în următoarele cazuri:

a) pentru adopţia persoanei care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu;

b) pentru adopţia copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv.”;

- Art. 35: „Dispoziţiile prezentei secţiuni nu sunt aplicabile îh cazul adopţiei copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv şi în cazul adopţiei persoanei care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu,”;

- Art. 42: (1) încredinţarea în vederea adopţiei nu este necesară în următoarele cazuri:

a) pentru adopţia persoanei care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu;

b) pentru adopţia copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv;

c) pentru adopţia copilului pentru care a fost deschisă procedura adopţiei interne şi acesta se află în plasament la unul dintre soţii familiei adoptatoare sau la familia adoptatoare de cel puţin 2 ani;

d) pentru adopţia copilului de către tutorele său, dacă au trecut cel puţin 2 ani de la data instituirii tutelei.

(2) în situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) persoana sau familia care doreşte să adopte va putea solicita în mod direct instanţei judecătoreşti încuviinţarea adopţiei, în condiţiile prezentei legi.”

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, prin raportare atât la principiile consacrate de Convenţia europeană revizuită în materia adopţiei de copii - adoptată la Strasbourg la 27 noiembrie 2008, şi anume art. 4 referitor la încuviinţarea adopţiei şi art. 18 care prevede că statele părţi au în continuare posibilitatea de a adopta dispoziţii mai favorabile pentru copilul adoptat, cât şi la reglementările consacrate în Convenţia de la Haga din 29 mai 1993 asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că nu pot fi primite criticii© formulate de autorii acesteia, pentru următoarele considerente:

În jurisprudenţa sa în materie, concretizată prin Decizia nr. 434 din 21 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 24 ianuarie 2005 şi Decizia nr. 369 din 20 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 27 martie 2008, Curtea a reţinut că, în sistemul juridic românesc, „adopţia este concepută ca o instituţie în interesul exclusiv al copilului, prin care între copil şi adoptator se stabilesc raporturi de rudenie civilă, astfel încât copilul adoptat intră în familia adoptatorului ca un copil firesc al acestuia”. De asemenea, Curtea a constatat că „adopţia este, în egală măsură, o operaţiune juridică şi o măsură de protecţie a copilului, având caracterul unui act juridic complex, valabil prin îndeplinirea condiţiilor de fond, inclusiv prin exprimarea consimţământului de către părinţii fireşti şi prin lipsa impedimentelor la adopţie, fiind în acelaşi timp şi o măsură de protecţie a copilului, ce rezultă din reglementările internaţionale în materie, la care România este parte”.

Curtea reţine că, în materia adopţiei, cadrul juridic a fost revizuit, în sensul redefinirii noţiunilor de adopţie internă şi adopţie internaţională, acordându-se prioritate rudelor copilului din cadrul familiei extinse şi altor persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie pentru o perioadă de minimum 6 luni, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.

Pentru efectuarea adopţiei, este necesar consimţământul părinţi lor fireşti ori, după caz, al tutorelui copilului ai cărui părinţi fireşti sunt decedaţi, necunoscuţi, declaraţi morţi sau dispăruţi ori puşi sub interdicţie. În condiţiile legii. Dacă părinţii refuză în mod abuziv să-şi dea acordul cu privire la adopţia copilului lor, instanţa de judecată va decide cu privire la acest aspect. În mod excepţional, instanţa de tutelă poate trece peste refuzul părinţilor fireşti sau, după caz, al tutorelui de a consimţi la adopţie, dacă se dovedeşte, cu orice mijloc de probă, că refuzul este abuziv, instanţa apreciind dacă adopţia este în interesul superior al copilului, ţinând seama şi de opinia acestuia, dată în condiţiile legii.

Curtea constată că, prin Legea nr. 273/2004, legiuitorul a impus o anumită procedură a cărei finalitate este adopţia copilului, procedură ce cuprinde două faze: una administrativă, care presupune intervenţia anumitor organe administrative cu atribuţii specifice, şi anume, Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului şi Oficiul Român pentru Adopţii, care urmăresc ca, prin adopţie, să se realizeze interesul superior al adoptatului; şi una judiciară, în care instanţa competentă să încuviinţeze cererea de adopţie este cea în a cărei rază teritorială se găseşte domiciliul adoptatului, cu excepţia situaţiei în care nu se poate determina domiciliul acestuia, caz în care competenţa revine Tribunalului Municipiului Bucureşti.

Evaluarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare reprezintă procesul prin care se realizează identificarea abilităţilor parentale, se analizează îndeplinirea garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale ale acestora, precum şi pregătirea lor pentru asumarea, în cunoştinţă de cauză, a rolului de părinţi. În cazul unui rezultat favorabil al evaluării, direcţia va elibera atestatul de persoană sau familie aptă să adopte, atestatul reprezentând documentul care certifică îndeplinirea tuturor exigenţelor legale prevăzute de art. 16 din Legea nr. 273/2004.

Prevederile Legii nr. 273/2004 sunt imperative, încuviinţarea adopţiei neputând fi dispusă decât în măsura în care această procedură este parcursă în integralitatea sa, ori dacă sunt incidente situaţiile de excepţie prevăzute de lege. Accesul persoanei adoptatoare direct în instanţă pentru încuviinţarea adopţiei, ca excepţie de la regulă, este permisă doar în cazul adopţiei minorului de către soţul părintelui firesc sau adoptativ şi al adopţiei majorului, situaţie în care, potrivit art. 24 din actul normativ mai sus menţionat, nu este nevoie de obţinerea atestatului.

În aceste condiţii, Curtea constată că limitarea de către legiuitor a persoanelor pentru care nu este necesară obţinerea atestatului şi care pot introduce direct în instanţă cererea de încuviinţare a adopţiei nu reprezintă „un impediment la adopţie”, ci, dimpotrivă, are în vedere respectarea, în mod obligatoriu, a anumitor principii în cursul procedurii adopţiei, precum; principiul interesului superior al copilului, principiul creşterii şi educării copilului într-un mediu familial sau principiul continuităţii în educarea copilului, ţinându-se seama de originea sa etnică, culturală şi lingvistică.

De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, de natură a preveni eventualele abuzuri. Aşa fiind, Curtea constată că soluţia legislativă criticată din Legea nr. 273/2004 este justificată de necesitatea desfăşurării procedurilor de adopţie, în toate etapele sale, cu asigurarea tuturor garanţiilor, inclusiv a celor procedurale, pentru respectarea interesului copilului şi a dreptului la viaţa intimă, familială şi privată.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, ai art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24, art. 35 şi art. 42 din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, excepţie ridicată de Florin Săndulescu şi Alina Săndulescu în Dosarul nr. 4.369/109/2012 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia I civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Piteşti - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 23 mai 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

ORDONANŢE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ

pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2002 privind acordarea de produse lactate şi de panificaţie pentru elevii din învăţământul primar şi gimnazial de stat şi privat, precum şi pentru copiii preşcolari din grădiniţele de stat şi private cu program normal de 4 ore

 

Luând în considerare interesul autorităţilor contractante de lărgire a pieţii şi pentru asigurarea unor preţuri competitive la produsele lactate şi de panificaţie achiziţionate în cadrul programului instituit prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2002 privind acordarea de produse lactate şi de panificaţie pentru elevii din învăţământul primar şi gimnazial de stat şi privat, precum şi pentru copiii preşcolari din grădiniţele de stat şi private cu program normal de 4 ore, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 16/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând seama de termenele foarte lungi în care autoritatea contractantă şi candidaţii/ofertanţii trebuie să parcurgă etapele succesive pentru angajarea în contractul de achiziţie publică, iar procedura aplicată pentru atribuirea contractelor trebuie încheiată până la data de 1 septembrie 2013,

având în vedere faptul că în lipsa unei reglementări imediate s-ar ajunge la aplicarea deficitară a programului privind acordarea de produse lactate şi de panificaţie pentru elevi şi preşcolari,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

Articol unic. - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2002 privind acordarea de produse lactate şi de panificaţie pentru elevii din învăţământul primar şi gimnazial de stat şi privat, precum şi pentru copiii preşcolari din grădiniţele de stat şi private cu program normal de 4 ore. publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 631 din 26 august 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 16/2003, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 1, alineatul (4) va avea următorul cuprins:

„(4) Diversificarea programului cu produse derivate din produsul de bază lapte nu va depăşi limita maximă de 33%. Produsele lactate derivate sunt următoarele: iaurt simplu, lapte bătut, sana sau chefir, care îndeplinesc cerinţele specificate în art. 3 din Regulamentul (CE) nr. 657/2008 al Comisiei din 10 iulie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1.234/2007 al Consiliului în ceea ce priveşte acordarea de ajutoare comunitare pentru furnizarea laptelui şi a anumitor produse lactate elevilor din instituţiile şcolare, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi pe cele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European.”

2. La articolul 4, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

„(2) Pentru obţinerea unor preţuri cât mai competitive, autorităţile contractante pot opta pentru atribuirea contractului de achiziţie pentru întregul pachet sau distinct, pentru produsul lactat sau pentru produsul de panificaţie, faza finală a procedurii de atribuire fiind organizată în mod obligatoriu prin licitaţie electronică.”

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale

şi administraţiei publice,

Nicolae-Liviu Dragnea

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Daniel Constantin

Ministrul educaţiei naţionale,

Remus Pricopie

Ministrul delegat pentru învăţământ superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică,

Mihnea Cosmin Costoiu

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Daniel Chiţoiu

p. Ministrul delegat pentru buget,

Enache Jiru,

secretar de stat

 

Bucureşti, 26 iunie 2013.

Nr. 67.

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ

pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2011 privind stabilirea cadrului instituţional şi autorizarea Guvernului, prin Ministerul Finanţelor Publice, de a scoate la licitaţie certificatele de emisii de gaze cu efect de seră atribuite României la nivelul Uniunii Europene

 

Având în vedere necesitatea utilizării urgente şi eficiente a fondurilor provenite în urma scoaterii la licitaţie a certificatelor de emisii rămase neutilizate din rezerva pentru proiectele de tip implementare în comun pentru România din perioada 2008- 2012 din cadrul schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, pentru ca această sursă de finanţare să contribuie la diminuarea impactului schimbărilor climatice şi a fenomenelor meteorologice extreme, precum şi la creşterea economică şi menţinerea locurilor de muncă,

având în vedere că este necesară identificarea unor surse de finanţare pentru promovarea proiectelor privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră,

în vederea evitării imobilizării sumelor care au fost obţinute în urma scoaterii la licitaţie a certificatelor de emisii rămase neutilizate din rezerva pentru proiectele de tip implementare în comun din perioada 2008-2012 din cadrul schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră şi atingerii ţintelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră stabilite la nivel european şi internaţional,

în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul public şi constituie o situaţie de urgenţă şi extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânata,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

Art. I. - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2011

privind stabilirea cadrului instituţional şi autorizarea Guvernului prin Ministerul Finanţelor Publice, de a scoate la licitaţie certificatele de emisii de gaze cu efect de seră atribuite României la nivelul Uniunii Europene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 28 decembrie 2011, aprobată prin Legea nr. 163/2012, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 8, după alineatul (1) se introduc două noi alineate, alineatele (2) şi (3), cu următorul cuprins:

„(2) Suma obţinută în urma scoaterii la licitaţie, în condiţiile legi, a certificatelor de emisii rămase neutilizate din rezerva pentru proiectele de tip implementare în comun pentru România din perioada 2008-2012 din cadrul schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră se derulează de către compartimentul de specialitate din Ministerul Finanţelor Publice prin contul distinct deschis la Banca Naţională a României pe numele Ministerului Finanţelor Publice, în care se încasează, în euro, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(3) Contravaloarea în lei a sumei obţinute potrivit alin. (2) se constituie venit al Fondului pentru mediu şi se utilizează de Administraţia Fondului pentru Mediu pentru finanţarea proiectelor prevăzute la art. II alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 204/2013 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.”

2. Articolul 13 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 13. - (1) Monitorizarea proiectelor finanţate din sumele obţinute în urma licitării certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră se realizează de către fiecare minister beneficiar.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), monitorizarea proiectelor finanţate din suma prevăzută la art. 8 alin. (3) se realizează de către Administraţia Fondului pentru Mediu.

(3) în vederea îndeplinirii obligaţiilor stabilite de Comisia Europeană conform art. ii alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 204/2013, anual, în prima parte a lunii februarie, ministerele beneficiare raportează Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice modul de utilizare a veniturilor obţinute în urma scoaterii la licitaţie a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, cantitatea de emisii de gaze cu efect de seră, exprimată în tone de dioxid de carbon echivalent, redusă prin implementarea proiectelor în anul precedent, precum şi orice alte informaţii suplimentare referitoare la utilizarea veniturilor, necesare pentru finalizarea raportării.”

Art. II. - În termen de 5 zile lucrătoare de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, pentru suma rezultată în urma licitării certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră rămase neutilizate din rezerva pentru proiectele de tip implementare în comun pentru România din perioada 2008-2012 din cadrul schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, conform art. 8 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2011 privind stabilirea cadrului instituţional şi autorizarea Guvernului, prin Ministerul Finanţelor Publice, de a scoate la licitaţie certificatele de emisii de gaze cu efect de seră atribuite României la nivelul Uniunii Europene, astfel cum a fost modificată şi completată prin prezenta ordonanţă de urgenţă, Ministerul Finanţelor Publice dispune efectuarea schimbului valutar şi virarea contravalorii în lei în contul corespunzător de venituri al bugetului Fondului pentru mediu.

 

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Daniel Chiţoiu

p. Ministrul delegat pentru buget,

Enache Jiru,

secretar de stat

Ministrul mediului şi schimbărilor climatice,

Rovana Plumb

p. Ministrul transporturilor,

Cristian Ghibu,

secretar de stat

Ministrul afacerilor externe,

Titus Corlăţean

Ministrul economiei,

Varujan Vosganian

Ministrul delegat pentru energie,

Constantin Niţă

 

Bucureşti, 26 iunie 2013.

Nr. 70.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind suplimentarea bugetului Ministerului Apărării Naţionale pe anul 2013 din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2013, pentru desfăşurarea unor misiuni externe cu caracter umanitar

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Se aprobă suplimentarea bugetului Ministerului Apărării Naţionale pe anul 2013 din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2013, cu suma de 661 mii lei, reprezentând credite bugetare, la capitolul 60.01 „Apărare”, repartizată astfel:

- titlul I „Cheltuieli de personal” - 5 mii lei;

- titlul II „Bunuri şi servicii” - 656 mii lei.

(2) Sumele prevăzute la alin. (1) sunt destinate desfăşurării unor misiuni externe cu caracter umanitar.

Art. 2. - Ordonatorul principal de credite răspunde de modul de utilizare, în conformitate cu dispoziţiile legale, a sumei prevăzute la art. 1.

Art. 3. - Ministerul Finanţelor Publice este autorizat să introducă, la propunerea ordonatorului principal de credite, modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat, precum şi în volumul şi structura bugetului Ministerului Apărării Naţionale pe anul 2013.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

p. Viceprim-ministru,

Ilie Botoş,

secretar de stat

Ministrul apărării naţionale,

Mircea Duşa

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Daniel Chiţoiu

p. Ministrul delegat pentru buget,

Enache Jiru,

secretar de stat

 

Bucureşti, 26 iunie 2013.

Nr. 412.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind suplimentarea bugetului Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice pe anul 2013, la titlul 10 „Cheltuieli de personal”, pentru plata titlurilor executorii prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, precum şi de Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 52 alin. (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2013 nr. 5/2013,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă suplimentarea bugetului Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice pe anul 2013 cu suma de 1.226 mii lei, la capitolul 68.01 „Asigurări şi asistenţă socială”, titlul 10 „Cheltuieli de personal”, din suma globală prevăzută cu această destinaţie în bugetul Ministerului Finanţelor Publice - „Acţiuni generale”.

Art. 2. - Sumele alocate potrivit prezentei hotărâri vor fi utilizate numai pentru plata titlurilor executorii care intră sub incidenţa prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare.

Art. 3. - Se autorizează Ministerul Finanţelor Publice să introducă, la propunerea ordonatorului principal de credite, modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat şi în volumul şi structura bugetului Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice pe anul 2013.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Mariana Câmpeanu

Ministrul delegat pentru dialog social,

Adriana Doina Pană

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Daniel Chiţoiu

p. Ministrul delegat pentru buget,

Enache Jiru,

secretar de stat

 

Bucureşti, 26 iunie 2013.

Nr. 414.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru revocarea şi numirea unui membru al Plenului Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 26 alin. (7), (15) şi alin. (16) lit. f) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Domnul Licu Dimitrie-Bogdan se revocă din funcţia de membru al Plenului Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, reprezentant al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Art. 2. - Doamna Elena Hach se numeşte în funcţia de membru al Plenului Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, în calitate de reprezentant al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru o perioadă de 5 ani.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

Ministrul justiţiei,

Robert Marius Cazanciuc

 

Bucureşti, 26 iunie 2013.

Nr. 416.

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului sănătăţii nr. 245/2012 pentru aprobarea preţurilor la medicamentele de uz uman cuprinse în Catalogul naţional al preţurilor medicamentelor de uz uman autorizate de punere pe piaţă în România

 

Văzând Referatul de aprobare nr. E.N./572 din 6 iunie 2013, întocmit de Direcţia farmaceutică şi dispozitive medicale din cadrul Ministerului Sănătăţii,

având în vedere prevederile art. 851 din titlul XVII „Medicamentul” din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările si completările ulterioare, si prevederile art. 140 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de prevederile Ordinului ministrului sănătăţii nr. 75/2009 pentru aprobarea Normelor privind modul de calcul al preţurilor la medicamentele de uz uman, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

Art. I. - Ordinul ministrului sănătăţii nr. 245/2012 pentru aprobarea preţurilor la medicamentele de uz uman cuprinse în Catalogul naţional al preţurilor medicamentelor de uz uman autorizate de punere pe piaţă în România, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 23 martie 2012, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează;

1. La articolul 1, după alineatul (21.3) se introduce un nou alineat, alineatul (21.4), cu următorul cuprins:

„(21.4) Se completează Catalogul naţional al preţurilor medicamentelor de uz uman autorizate de punere pe piaţă în România cu preţurile produselor nou-avizate/reavizate în perioada 26 martie 2013-17 iunie 2013.”

2. La articolul 1, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:

„(5) Pentru preţurile medicamentelor ce vor fi avizate în perioada 30 iunie 2013-30 septembrie 2013, precum şi pentru efectuarea analizei comparative de preţ se vor lua în calcul cursul de schimb valutar folosit la alcătuirea bugetului pentru anul 2012, precum şi cursurile de schimb medii prognozate pentru anul 2012 comunicate de Comisia Naţională de Prognoză şi publicate pe site-ul Ministerului Sănătăţii.”

3. Articolul 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 2. - Preţurile cu ridicata şi amănuntul maximale aprobate sunt valabile până 9a data de 30 septembrie 2013.”

Art. II. - Prevederile prezentului ordin intră în vigoare începând cu data de 1 iulie 2013.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătăţii,

Gheorghe-Eugen Nicolăescu

 

Bucureşti, 27 iunie 2013.

Nr. 805.