MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 261/2013

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXV - Nr. 261         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 9 mai 2013

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 112 din 5 martie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 82/2006 pentru recunoaşterea meritelor personalului armatei participant la acţiuni militare şi acordarea unor drepturi acestuia şi urmaşilor celui decedat

 

Decizia nr. 159 din 12 martie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 2 lit. a), art. 7,8, 9 şi 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, precum şi ale ordonanţei de urgenţă, în ansamblul său, şi ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

 

Decizia nr. 162 din 12 martie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

211. - Decizie privind eliberarea domnului Mihai Cristian Sebastian din funcţia de secretar de stat la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice

 

212. - Decizie privind numirea domnului Constantin Marius Banu în funcţia de secretar de stat la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice

 

ACTE ALE ASOCIAŢIEI NAŢIONALE A EVALUATORILOR AUTORIZAŢIDIN ROMÂNIA

 

1. - Hotărâre pentru aprobarea raportului şi programului de activitate ale Consiliului director

 

2. - Hotărâre pentru aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi a situaţiilor financiare anuale

 

3. - Hotărâre privind aprobarea standardelor de evaluare obligatorii pentru desfăşurarea activităţii de evaluare

 

4. - Hotărâre pentru modificarea şi completarea Regulamentului Comisiei de etică şi disciplină

 

5. - Hotărâre pentru aprobarea unor membri de onoare

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 112

din 5 martie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2006 pentru recunoaşterea meritelor personalului armatei participant la acţiuni militare şi acordarea unor drepturi acestuia si urmaşilor celui decedat

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2006 pentru recunoaşterea meritelor personalului armatei participant la acţiuni militare şi acordarea unor drepturi acestuia şi urmaşilor celui decedat, excepţie ridicată de Nicoliţa Varodin şi Ana Gheorghiţă în Dosarul nr. 47.859/3/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a Civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.528D/2012.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 19 noiembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 47.859/3/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2006 pentru recunoaşterea meritelor personalului armatei participant la acţiuni militare şi acordarea unor drepturi acestuia şi urmaşilor celui decedat. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de recurentele Nicoliţa Varodin şi Ana Gheorghiţă în cadrul unui litigiu având ca obiect soluţionarea cererii acestora prin care solicită, în calitate de urmaşe ale unor cadre militare, acordarea indemnizaţiei prevăzute de art. 85 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2006.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii constituţionale: art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate.

În acest sens, arată că prin sentinţa recurată s-a adus atingere dreptului de indemnizaţie prevăzut de dispoziţiile de lege criticate, prin neacordarea acestuia, deşi, potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a

Guvernului nr. 82/2006, sunt prevăzute imperativ, expressis verbis, categoriile de urmaşi care nu beneficiază de aceste drepturi, categorie în  care autorii excepţiei de neconstituţionalitate nu se află. De asemenea, sunt încălcate şi prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (1) din Constituţie, întrucât nu pot beneficia de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie.

Cu privire la încălcarea art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, arată că dispoziţiile de lege criticate instituie o discriminare care are un dublu sens: a) în primul rând, este vorba despre o discriminare între categoriile de urmaşi, întrucât, în timp ce urmaşii soldaţilor şi gradaţilor voluntari, precum şi cei ai personalului civil participant la acţiunile militare beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, autorii excepţiei - în calitate de urmaşe ale cadrelor militare participante la acţiunile militare şi care au decedat în aceleaşi împrejurări - nu beneficiază de aceste drepturi; b) în al doilea rând, autorii excepţiei consideră că sunt discriminaţi faţă de urmaşii celorlalte cadre militare care au decedat în acelaşi tragic eveniment, în sensul că nu au primit această indemnizaţie, aşa cum au primit urmaşii celorlalte cadre militare.

În final, invocă prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, dar şi doctrina şi literatura de specialitate, cu privire la înţelesul noţiunii de „discriminare”.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.

Cu privire la dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Constituţie, apreciază că autorilor excepţiei nu li s-a refuzat recunoaşterea unui drept consacrat prin Constituţie sau prin alte legi. Dimpotrivă, textul de lege criticat nu le recunoaşte un astfel de drept.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, instanţa apreciază că există o diferenţă de tratament între urmaşii cadrelor militare, pe de-o parte, şi urmaşii soldaţilor, gradaţilor voluntari şi ai personalului civil, pe de altă parte. Această diferenţă este, însă, prevăzută de lege, într-un mod accesibil şi previzibil, întrucât, potrivit art. 24 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, „Urmaşii cadrelor militare în activitate şi ai celor în rezervă, mobilizate sau concentrate în unităţi militare, decedate în timpul şi din cauza serviciului ca urmare a unor acţiuni militare, accidente, catastrofe sau a unor acte de devotament excepţional ori a unor misiuni în cadrul forţelor internaţionale destinate menţinerii păcii ori constituite în scopuri umanitare, au dreptul la o pensie egală cu solda lunară pe care cadrele militare au avut-o la data decesului, care se actualizează potrivit prevederilor art. 11.”

Or, atât prevederile de lege criticate, cât şi art. 24 din Legea nr. 80/1995 au acelaşi domeniu de aplicare în ce priveşte situaţiile care pot da naştere drepturilor pe care le reglementează, în ambele cazuri fiind vorba de acordarea unor drepturi urmaşilor celui decedat în anumite împrejurări enumerate de textele de lege. Drepturile acordate urmaşilor în cele două cazuri sunt comparabile din punct de vedere al finalităţii şi întinderii, raportându-se la „solda lunară brută/salariul de bază brut pe care cel decedat l-a avut la data producerii evenimentului” [art. S5 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2006], respectiv la „solda lunară pe care cadrele militare au avut-o la data decesului” (art. 24 din Legea nr. 80/1995).

Aşa cum rezultă din actele dosarului, autorii excepţiei de neconstituţionalitate beneficiază de pensia prevăzută la art. 24 din Legea nr. 80/1995.

Prin urmare, excluderea urmaşilor cadrelor militare de la plata indemnizaţiei prevăzute de art. 85 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2006 este o măsură proporţională cu scopul urmărit, întrucât în privinţa acestora există deja reglementat un drept similar.

În schimb, pentru soldaţii, gradaţii voluntari şi personalul civil nu este reglementat un astfel de drept. Astfel, Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor voluntari prevede în art. 20 doar posibilitatea acordării unei despăgubiri, drept prevăzut şi pentru cadrele militare în art. 21 din Legea nr. 80/1995. De altfel, autorii excepţiei au beneficiat de o astfel de despăgubire, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 1.190/2005.

În consecinţă, în opinia instanţei, diferenţa de tratament este justificată de necesitatea evitării acordării, în favoarea urmaşilor cadrelor militare, de două ori a aceluiaşi drept, fapt ce ar crea premisa naşterii unei situaţii discriminatorii, dar, de această dată, în detrimentul urmaşilor soldaţilor, gradaţilor şi personalului civil. Măsura restrângerii domeniului de aplicare a dispoziţiilor de lege criticate este una proporţională şi contribuie la menţinerea unui echilibru între interesele în prezenţă, precum şi a echilibrului mai larg între interesul privat (de a fi indemnizat corespunzător într-o situaţie excepţională) şi cel general (de a păstra egalitate în drepturi)

Referitor la art. 44 din Constituţie, instanţa nu apreciază ca fiind întemeiată susţinerea autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece aceştia nu au fost privaţi de un drept.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că, fiind vorba despre indemnizaţii cu caracter reparator, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.087/2008, legiuitorul are deplina competenţă de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare ale acestora. Pe de altă parte, măsura criticată se aplică tuturor subiecţilor de drept prevăzuţi în ipoteza normei legale, fără privilegii sau discriminări.

Totodată, arată că şi urmaşii cadrelor militare decedate ca urmarea unor acţiuni militare beneficiază de măsuri reparatorii, şi anume despăgubiri acordate potrivit art. 21 din Legea nr. 80/1995 în final, consideră că susţinerile autorilor excepţiei vizează mai degrabă modificarea dispoziţiilor de lege criticate, astfel încât dreptul la acordarea indemnizaţiei reparatorii lunare să le fie acordat şi urmaşilor cadrelor militare decedate în urma participării la acţiuni militare, criticându-se astfel o omisiune legislativă şi, în consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, acestea instituie un tratament juridic diferit, care este justificat în mod obiectiv şi rezonabil, pe de-o parte, de categoriile diferite de persoane vizate, iar, pe de altă parte, de existenţa unei reglementări

distincte prin care se instituie prestaţiile sociale pentru categoriile de persoane menţionate. Invocă în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 213/2004.

Totodată, consideră că dispoziţiile de lege criticate nu contravin nici celorlalte prevederi constituţionale invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de

judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 85 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2006 pentru recunoaşterea meritelor personalului armatei participant la acţiuni militare şi acordarea unor drepturi acestuia şi urmaşilor celui decedat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 896 din 3 noiembrie 2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 111/2007, cu modificările şi completările ulterioare.

Dispoziţiile criticate au următorul conţinut: „(1) Urmaşii personalului armatei decedat ca urmare a participării la acţiuni militare beneficiază de următoarele drepturi: [...] b) o indemnizaţie lunară egală cu solda lunară brută/salariul de bază brut pe care cel decedat l-a avut la data producerii evenimentului care a cauzat decesul, care se actualizează potrivit legii, pentru urmaşii soldaţilor şi gradaţilor voluntari, precum şi ai personalului civil, care nu realizează venituri din salarii sau din activităţi independente indiferent de numărul acestora;”.

Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2006 reglementează acordarea unor drepturi personalului armatei participant la acţiuni militare şi urmaşilor celui decedat. Potrivit art. 2 din acest act normativ, sintagma „personalul armatei” cuprinde „cadrele militare, soldaţii şi gradaţii voluntari, precum şi personalul civil care participă la acţiuni militare, în mod individual sau colectiv”.

Dispoziţiile de lege criticate reglementează - pentru urmaşii soldaţilor şi gradaţilor voluntari, precum şi ai personalului civil decedat ca urmare a participării la acţiuni militare, urmaşi care nu realizează venituri din salarii sau din activităţi independente - dreptul la o indemnizaţie lunară egală cu solda lunară brută/salariul de bază brut pe care cel decedat l-a avut la data decesului.

Drepturile urmaşilor cadrelor militare sunt prevăzute în Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin urmare, Curtea reţine că, în ceea ce priveşte drepturile urmaşilor personalului care a participat la acţiuni militare, există două reglementări, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2006 şi Legea nr. 80/1995, care se aplică unor categorii distincte de beneficiari.

Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea art. 16 din Constituţie, Curtea reţine că, aşa cum a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa, principiul constituţional al egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În acest sens este Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.

În acelaşi sens este şi jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv şi rezonabil, aceasta însemnând că nu urmăreşte un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere (în acest sens sunt hotărârile din 23 iulie 1968 şi din 13 iunie 1979, pronunţate în cauzele „Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene” împotriva Belgiei, paragraful 10, Marckx împotriva Belgiei, paragraful 33).

Aplicând aceste principii la speţa de faţă, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu instituie discriminări - cu privire la dreptul urmaşilor celui decedat - între urmaşii cadrelor militare, pe de-o parte, şi urmaşii soldaţilor, gradaţilor voluntari, precum şi ai personalului civil, pe de altă parte, deoarece celor din prima categorie le sunt aplicabile alte reglementări cu conţinut similar, neexistând între cele două categorii o diferenţă de tratament juridic în ceea ce priveşte acordarea unor drepturi băneşti.

De altfel, aşa cum arată şi instanţa de judecată care a sesizat Curtea Constituţională, autorii excepţiei de neconstituţionalitate - urmaşi ai unor cadre militare - beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute în Legea nr. 80/1995.

În final, Curtea constată că dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (1) potrivit cărora cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea şi ale art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate privată nu sunt încălcate prin normele de lege criticate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. {4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2006 pentru recunoaşterea meritelor personalului armatei participant la acţiuni militare şi acordarea unor drepturi acestuia şi urmaşilor celui decedat, excepţie ridicată de Nicoliţa Varodin şi Ana Gheorghiţă în Dosarul nr. 47.859/3/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 martie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 159

din 12 martie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 2 lit. a), art. 7, 8, 9 şi 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, precum şi ale ordonanţei de urgenţă, în ansamblul său, şi ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Mi nea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Florea Păun în Dosarul nr. 10.720/2/2010* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.483D/2012.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, consilierul juridic Mihai Ionescu, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul si în dosarele nr. 1.508D/2012, nr. 1.510D/2012, nr.  1.530D/2012, nr. 1.558D/2012 şi nr. 1.608D/2012 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 7,8, 9 şi 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, ridicată de Nicu Chiriac în Dosarul nr. 2.927/2/2012 al Curţii de Apel

Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, ridicată de Adreana Teslovan în Dosarul nr. 4.254/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, excepţia de neconstituţionalitate a articolului unic din Legea nr. 293/2008 şi a art. 1, 7, 8 şi 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, ridicată de Eugen Mahu în Dosarul nr. 1.326/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, ridicată de Kovacs Ladislau în Dosarul nr. 5.901/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 şi a Legii nr. 293/2008, ridicată de Mariana Chiorean în Dosarul nr. 4.079/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, consilierul juridic Mihai Ionescu, cu delegaţii depuse la dosare. Lipsesc autorii excepţiilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având în vedere obiectul parţial identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii este de acord cu măsura conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.508D/2012, nr. 1.510D/2012, nr. 1.530D/2012, nr. 1.558D/2012 şi nr. 1.608D/2012 la Dosarul nr. 1.483D/2012, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. Precizează că noul cadru normativ privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii a asanat toate viciile de neconstituţionalitate constatate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008, astfel încât, în prezent, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu are atribuţii jurisdicţionale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 46 din 20 ianuarie 2011 şi Decizia nr. 948 din 13 noiembrie 2012.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin sentinţele civile nr. 5.641 din 9 octombrie 2012, nr. 5.566 din 5 octombrie 2012 şi nr. 6.310 din 6 noiembrie 2012, pronunţate în dosarele nr. 10.720/2/2010*. nr. 4.254/2/2011 şi nr. 5.901/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

Excepţia a fost ridicată de Florea Păun, Adreana Teslovan şi Kovacs Ladislau în cauze având ca obiect acţiuni în constatare întemeiate pe Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008.

Prin Sentinţa civilă nr. 5.408 din 1 octombrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 2.927/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. a), art. 7,8,9 şi 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

Excepţia a fost ridicată de Nicu Chiriac într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatare.

Prin încheierea din 19 octombrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.326/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului unic din Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii şi a art. 1, 7, 8 şi 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008.

Excepţia a fost ridicată de pârâtul Eugen Mahu într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii.

Prin încheierea din 26 septembrie 2012, îndreptată prin încheierea din 11 ianuarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 4.079/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, respectiv a Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

Excepţia a fost ridicată de Mariana Chiorean într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatare întemeiată pe Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că instanţele de contencios administrativ nu pot avea competenţa materială de a se pronunţa asupra unor aspecte sau fapte ce ţin de regulamentele sau comandamentele militare specifice.

Autorii susţin, de asemenea, încălcarea prezumţiei de nevinovăţie, deoarece prevederile de lege criticate lasă loc unei interpretări abuzive, punând semnul egalităţii între calitatea de lucrător al Securităţii şi desfăşurarea de activităţi prin care s-au suprimat ori îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului şi creează premisele unei forme de răspundere morală şi juridică pentru simpla participare la activitatea fostelor servicii de informaţii, fără a stabili vreo formă de vinovăţie. Inducând ideea prezumţiei de vinovăţie colectivă, se încalcă dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Constituţie.

În acelaşi timp, susţin că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece acordă atribuţii jurisdicţionale Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care este astfel plasat în afara Constituţiei. Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii trebuie să fie o autoritate administrativă autonomă, fără atribuţii jurisdicţionale, iar unicul scop al acesteia să fie de a permite cetăţeanului accesul la propriul dosar, în calitatea sa de „depozitar şi administrator” al documentelor întocmite de fosta Securitate.

Contrar art. 126 alin. (5) şi art. 24 din Constituţie, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se substituie unei instanţe judecătoreşti, exercitând o jurisdicţie specifică în cadrul căreia administrează probe şi dă un verdict, în timp ce persoana vizată nu are posibilitatea de a se apăra în faţa Colegiului Consiliului, care emite note de constatare a calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii. Subliniază că instanţa de contencios administrativ are doar un rol formal, întrucât nu face altceva decât să certifice ulterior ceea ce a constatat această autoritate.

Totodată, prin introducerea unei acţiuni în constatare, fără a avea o legitimare procesuală activă, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se subrogă în dreptul cetăţeanului de a avea acces liber la justiţie pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime şi se substituie instituţiei Avocatul Poporului. Astfel, prin art. 8 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 se realizează o extindere nepermisă a sferei titularilor dreptului de acces liber la justiţie, dincolo de limitele sale constituţionale. Cu alte cuvinte, prevederile legale criticate convertesc dreptul de acces liber la justiţie într-o obligaţie.

De asemenea, desemnarea, iniţial, a Tribunalului Bucureşti - Secţia contencios administrativ şi, ulterior, a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal ca unică instanţă judecătorească competentă în ceea ce priveşte acţiunile în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii este neconstituţională, de vreme ce adeverinţele prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 din ordonanţa de urgenţă pol fi contestate de orice persoană interesată în faţa instanţei de contencios administrativ competente teritorial. Pe de altă parte, persoanei verificate i se îngrădeşte posibilitatea exercitării dreptului la apărare în faţa unei instanţe de judecată apropiate de domiciliul său. Se creează, totodată, o inegalitate de tratament juridic, contrară dispoziţiilor art. 16 din Constituţie.

Distinct de acestea, se arată că prevederile legale criticate au menirea de a crea un „venin neconstituţional”, care generează dispute şi tensiuni generatoare de conflicte.

Autorii susţin că activităţile din trecut au fost desfăşurate conform sistemului constituţional de la acea dată, atribuţiile de serviciu au rezultat din lege, iar ordinele militare primite conform regulamentelor în vigoare au fost îndeplinite pentru aplicarea legii, şi nu în nume personal. De aceea, încadrarea situaţiilor juridice conform reglementării contestate înseamnă încălcarea principiului neretroactivităţii legii.

De asemenea, utilizarea unor termeni precum „poliţie politică”, ca de altfel întregul conţinut al definiţiilor şi textelor din aceste reglementări, incită la sancţiuni colective şi, prin urmare, sunt neconstituţionale. Etichetarea unei persoane cu apelativul „terorist împotriva cetăţenilor ţârii” şi afişarea pe internet a unor înscrisuri unilaterale afectează grav valorile fundamentale, iar faptul de a publica numele unor militari confirmă că măsura are caracter represiv, afectează viaţa de familie şi demnitatea umană, fără ca persoana vizată să se poată apăra în vreun fel.

Totodată, cuprinderea în sfera persoanelor vizate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a tuturor categoriilor profesionale sau a persoanelor ce ocupă anumite funcţii determină izolarea acestora, îndepărtarea din profesii şi funcţii.

Pe de altă parte, textele de lege criticate reprezintă o tortură psihică la adresa oricărui militar, echivalentă cu un tratament inuman şi degradant, contrar art. 22 din Constituţie.

Autorii susţin că domeniul de reglementare contestat ca fiind neconstituţional nu este prevăzut de art. 73 din Constituţie.

În fine, autorii consideră că, în raport de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, nici contextul istoric şi nici experienţa României nu justifică necesitatea unor ingerinţe de genul celor promovate prin reglementările criticate.

În susţinerea neconstituţionalităţii prevederilor de lege criticate sunt invocate Decizia Curţii Constituţionale nr. 820 din 7 iunie 2010 şi Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului, pronunţată în Cauza Partidul Comuniştilor (Nepecerişti) şi Ungureanu împotriva României, 2005.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu conţine prevederi cu caracter sancţionator, ci urmăreşte scopul de deconspirare a persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarului întocmit de fosta Securitate, iar procedura de judecată întemeiată pe acest act normativ respectă principiile oralităţii, contradictorialităţii, publicităţii şi dreptului la apărare. Instanţa judecătorească reţine, de asemenea, că sintagmele „indiferent sub ce formă” şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii din cuprinsul art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sunt neconstituţionale, conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 672 din 26 iunie 2012.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul, în dosarele nr. 1.483D/2012, nr. 1.508D/2012 şi nr. 1.51QD/2012, şi-a exprimat punctul său de vedere în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Arată, totodată, că procedura instituită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 răspunde, în ansamblul său, cerinţelor constituţionale, dar şi celor din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, revenind instanţei de judecată rolul de a aprecia cu privire la existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia. De asemenea, arată că impunerea ca anumite cauze să fie judecate la o instanţă unică în ţară nu este o noutate legislativă, sens în care face referire la art. 116 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi la art. 2 din Legea nr. 369/2004 privind aplicarea Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992. În celelalte dosare, Guvernul nu a comunicat punctul său de vedere.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA.

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1, art. 2 lit. a), art. 7,8,9 şi 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, precum şi ordonanţa de urgenţă, în ansamblul său, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, şi Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept, democratic şi social, şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 4 privind unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 22 alin. (2) privind interzicerea torturii şi a oricărei pedepse sau tratament inuman ori degradant, art. 23 privind libertatea individuală, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 26 alin. (2) privind dreptul persoanei fizice de a dispune de ea însăşi, art. 29 alin. (1) şi (2) privind libertatea gândirii şi a opiniilor, libertatea credinţelor religioase, precum şi a conştiinţei, art. 30 alin. (6) şi (7) privind limitele libertăţii de exprimare, art. 31 alin. (3) privind limitele dreptului la informaţie, art. 51 privind dreptul de petiţionare, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 58 alin. (1) privind numirea şi rolul Avocatului Poporului, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 54 privind fidelitatea faţă de ţară, art. 55 privind apărarea ţării, art. 73 alin. (3) privind domeniile de reglementare prin lege organică, art. 116 privind organizarea ministerelor şi a altor organe de specialitate, art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei şi art. 126 alin. (1), (5) şi (6) privind realizarea justiţiei, interzicerea înfiinţării instanţelor extraordinare şi controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ.

De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 5 paragraful 1 lit. c) privind unul dintre cazurile în care este permisă lipsirea de libertate, potrivit căilor legale, art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 7 privind principiul legalităţii pedepsei şi a incriminării, art. 8 - Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, art. 10 paragraful (2) privind limitele libertăţii de exprimare, art. 14 - Interzicerea discriminării şi art. 15 - Derogarea în caz de stare de urgenţă, cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dispoziţiile art. 2 pct. 1 privind interzicerea discriminării, art. 3 privind dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei, art. 5 privind interzicerea torturii, pedepselor sau tratamentelor crude, inumane sau degradante, art. 7 privind egalitatea în faţa legii, art. 19-21 privind dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării, libertatea de întrunire şi de asociere paşnică, dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale ţării şi dreptul de acces egal la funcţiile publice din ţara sa, dispoziţii cuprinse în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 19 şi art. 25 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, art. 2 şi art. 4 din Convenţia nr. 111/1958 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind discriminarea în domeniul forţei de munca şi exercitării profesiei, art. 1 şi art. 2 din Convenţia nr. 122/1964 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind politica de ocupare a forţei de muncă, precum şi art. E din partea a IV-a a Cartei sociale europene, revizuită.

1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, a constatat că sintagmele „indiferent sub ce formă” şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii” cuprinse în art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, astfel cum au fost modificate prin art. unic pct. 3 din Legea nr. 293/2008, sunt neconstituţionale. În aceste condiţii, Curtea constată că, în cauza de faţă, sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. Reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit anterior sesizării Curţii, excepţia cu acest obiect urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

2. În continuare, Curtea constată că celelalte prevederi de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate exercitat din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare.

Astfel, în legătură cu critica de neconstituţionalitate susţinută din perspectiva stabilirii competenţei instanţelor de contencios administrativ de a se pronunţa asupra unor acte de comandament cu caracter militar, Curtea a constatat că prevederile legale criticate nu reglementează controlul judecătoresc al unor astfel de acte. Controlul legalităţii sau temeiniciei acestora excedează cadrului normativ al ordonanţei de urgenţă criticate, obiectul de reglementare al acesteia fiind în mod univoc menţionat, şi anume „accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii” (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 219 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 24 aprilie 2012).

De asemenea, Curtea a reţinut, ca apreciere generală, că, faţă de Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, declarată neconstituţională prin Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008, prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate au produs o modificare substanţială a regimului juridic aplicabil persoanelor în legătură cu care s-a constatat că sunt colaboratori sau lucrători ai Securităţii. Curtea a statuat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 urmăreşte deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010, şi Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011}.

Totodată, Curtea a observat că, urmărind să înlăture orice echivoc de natură să genereze interpretări speculative, susceptibile de a aduce atingere onoarei şi demnităţii persoanei, legiuitorul a înţeles să dedice întregul articol 2 din ordonanţa de urgenţă definirii termenilor cu care aceasta operează (a se vedea Decizia nr. 1.074 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 14 octombrie 2009).

Curtea a mai reţinut că stabilirea elementelor care trebuie întrunite pentru ca o persoană să fie calificată de instanţa judecătorească drept lucrător sau colaborator al Securităţii nu încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii, devreme ce efectele atribuirii unei astfel de calităţi se produc numai pentru viitor, din momentul intrării în vigoare a reglementării legale, fără a angaja răspunderea juridică (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.512 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 12 ianuarie 2010, şi Decizia nr. 127 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 9 martie 2010).

Totodată, Curtea a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a realizat o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca autoritate administrativă autonomă, a cărei existenţă se întemeiază pe dispoziţiile art. 116 alin. (2) şi art. 117 alin. (3) din Legea fundamentală. Această autoritate este lipsită de atribuţii jurisdicţionale, iar actele sale privind accesul la dosar şi deconspirarea Securităţii sunt supuse controlului instanţelor de judecată.

Aşadar, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau colaborator al acesteia este introdusă la o instanţă de judecată a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură să plaseze Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în afara cadrului constituţional şi să confere acestuia rolul de instanţă extraordinară (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009, şi Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009).

În cadrul acţiunii în constatare promovate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, pârâtul nu trebuie să îşi demonstreze propria nevinovăţie, revenind instanţei de judecată obligaţia de a administra tot probatoriul pe baza căruia să pronunţe soluţia (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.415 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 28 noiembrie 2011).

În acelaşi timp, Curtea nu a reţinut nici critica referitoare la pretinsa încălcare a principiului liberului acces la justiţie ca urmare a subrogării Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în dreptul cetăţeanului care se consideră vătămat prin acţiunile abuzive ale unor lucrători din fosta Securitate de a avea acces liber la justiţie pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

Astfel cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, prevederile art. 1 alin. (7) şi (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sunt edificatoare în acest sens, conferind persoanei, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, precum şi, după caz, soţului supravieţuitor şi rudelor până la gradul al patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moştenitorilor săi testamentari dreptul de a afla identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi, de asemenea, de a solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii oare au contribuit la instrumentarea dosarului. Din cuprinsul acestor dispoziţii legale se desprinde concluzia potrivit căreia Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii acţionează inclusiv la cererea persoanelor îndreptăţite, astfel că nu se pune problema nesocotirii dreptului acestora de liber acces la justiţie (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 608 din 12 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011).

De asemenea, legitimarea procesuală a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de a introduce cererea în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii izvorăşte din înseşi prevederile legale care reglementează activitatea de deconspirare a Securităţii şi se justifică prin interesul general pe care, în actualul context istoric, societatea românească îl manifestă faţă de consemnarea publică a celor care au fost lucrători sau colaboratori ai Securităţii. De altfel, în jurisprudenţa sa. Curtea Constituţională a statuat că acţiunile promovate de Consiliu nu tind la obţinerea unei condamnări judiciare, consecinţa acestora rezumându-se la simpla aducere la cunoştinţa publică a soluţiilor pronunţate de instanţele judecătoreşti (a se vedea Decizia nr. 1.380 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2011).

În acelaşi timp, Curtea a constatat că posibilitatea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de a promova acţiuni în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia nu reprezintă o substituire în atribuţiile instituţiei Avocatului Poporului, care dispune de mecanisme specifice, determinate în mod cuprinzător şi detaliat în legea sa de organizare şi funcţionare, de natură să asigure în mod eficient realizarea rolului său constituţional (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.377 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 27 ianuarie 2011).

Cu privire la critica referitoare la competenţa exclusivă a Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti de soluţionare a cauzelor având ca obiect constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, Curtea Constituţională a reţinut că, potrivit art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie, justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti, a căror competenţă este stabilită numai prin lege (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 1.415 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 28 noiembrie 2011).

Totodată, Curtea a constatat că este lipsită de orice fundament critica privind nerespectarea principiului egalităţii în drepturi, susţinută din perspectiva stabilirii instanţelor de contencios administrativ competente teritorial să judece contestaţiile formulate împotriva adeverinţelor prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 din ordonanţa de urgenţă, de vreme ce art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, astfel cum a fost modificat prin art. unic pct. 16 din Legea nr. 293/2008, stabileşte, fără echivoc, că „Adeverinţele prevăzute Ia art. 8 lit. b) şi art. 9[...] pot fi contestate la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti de către orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la publicarea lor” (a se vedea Decizia nr. 1.560 din 6 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 1 februarie 2012).

De altfel, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabilă tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei (a se vedea Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 668 din 20 septembrie 2011).

Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Constituţie, Curtea a reţinut că normele supuse controlului de constituţionalitate asigură un raport rezonabil de proporţionalitate între interesele concurente implicate, precum şi un just echilibru între respectarea dreptului la viaţă intimă, familială şi privată, pe de o parte, şi a dreptului Sa informaţie, pe de altă parte, fiind create premisele valorificării acestor drepturi în concordanţa cu exigenţele proprii unui stat de drept, garant al valorilor supreme în spiritul idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, potrivit art. 1 alin. (3) din Constituţie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 211 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 29 mai 2012).

Curtea a mai reţinut că aprecierea întrunirii cumulative a condiţiilor prevăzute de lege pentru constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii revine instanţei judecătoreşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti. Asemenea aspecte reprezintă, aşadar, probleme ce ţin exclusiv de interpretarea şi aplicarea legii, fiind de competenţa instanţei judecătoreşti, iar nu a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată (a se vedea, în sensul celor de mai sus, Decizia nr. 27 din 5 februarie 2013*), nepublicată până la data pronunţării prezentei decizii).

De asemenea, examinând critica de neconstituţionalitate a Legii nr. 293/2008, formulată în raport cu art. 73 alin. (3) din Constituţie, Curtea reţine, în acord cu jurisprudenţa sa, că în raport cu obiectul şi conţinutul său - accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, precum şi organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca autoritate administrativă autonomă, legea supusă controlului de constituţionalitate face parte din categoria legilor organice, fiind în concordanţă cu dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. t) şi art. 117 alin. (3) din Legea fundamentală (a se vedea Decizia nr. 962 din 20 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 30 ianuarie 2013).

Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

În fine, Curtea constată că raportarea criticilor de neconstituţionalitate la celelalte dispoziţii constituţionale şi din actele juridice internaţionale invocate nu are relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, în privinţa sintagmelor „indiferent sub ce formă” şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii”, excepţie ridicată de Florea Păun în Dosarul nr. 10.720/2/2010*, Adreana Teslovan în Dosarul nr. 4.254/2/2011, Kovacs Ladislau în Dosarul nr. 5.901/2/2012 şi Mariana Chiorean în Dosarul nr. 4.079/2/2012, dosare ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte prevederi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii şi ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Florea Păun în Dosarul nr. 10.720/2/2010*, Nicu Chiriac în Dosarul nr. 2.927/2/2012, Adreana Teslovan în Dosarul nr. 4.254/2/2011, Eugen Mahu în Dosarul nr. 1.326/2/2012, Kovacs Ladislau în Dosarul nr. 5.901/2/2012 şi Mariana Chiorean în Dosarul nr. 4.079/2/2012, dosare ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 martie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Gagu

 


*) Decizia nr. 27 din 5 februarie 2013 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 21 martie 2013.

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 162

din 12 martie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gas par - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Pred eseu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Gheorghe Chesaru în Dosarul nr. 3.516/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.577D/2012.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, consilierul juridic Mihai Ionescu, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 672 din 26 iunie 2012, pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza întâi din

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, în privinţa sintagmelor „indiferent sub ce formă” şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii”, şi ca neîntemeiată cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte prevederi criticate ale aceluiaşi act normativ, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 3.546 din 28 mai 2012, pronunţată în Dosarul nr. 3.516/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.

Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Chesaru într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatare întemeiată pe Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că, pentru a nu se încălca ari. 126 alin. (6) din Constituţie, instanţele de contencios administrativ nu pot avea competenţa de a se pronunţa asupra unor aspecte sau fapte ce ţin de regulamentele sau comandamentele militare specifice.

De asemenea, autorul susţine încălcarea prezumţiei de nevinovăţie, deoarece prevederile de lege criticate lasă loc unei interpretări abuzive, punând semnul egalităţii între calitatea de lucrător al Securităţii şi desfăşurarea activităţii prin care s-au suprimat ori îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului şi creează premisele unei forme de răspundere morală şi juridică pentru simpla participare la activitatea fostelor servicii de informaţii, fără a stabili vreo formă de vinovăţie.

În acelaşi timp, prevederile legale criticate acordă Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii dreptul de a desfăşura o activitate jurisdicţională. Or, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii trebuie să fie o autoritate administrativă autonomă, fără atribuţii jurisdicţionale. iar unicul scop al acesteia să fie de a permite cetăţeanului accesul la propriul dosar, în calitatea sa de „depozitar şi administrator” al documentelor întocmite de fosta Securitate.

Contrar art. 126 alin. (5) şi art. 24 din Constituţie, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se substituie unei în stanţe judecătoreşti, exercitând o jurisdicţie specifică în cadrul Căreia administrează probe şi dă un verdict privind calitatea de lucrător al Securităţii, în timp ce persoana vizată nu are posibilitatea de a se apăra în faţa Colegiului Consiliului. Subliniază că instanţa de contencios administrativ are doar un rol formal. Întrucât nu face altceva decât să certifice ulterior ceea ce a constatat această autoritate.

Totodată, prin introducerea unei acţiuni în constatare, fără a avea o legitimare procesuală activă, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se subrogă în dreptul cetăţeanului de a avea acces liber la justiţie pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime şi se substituie instituţiei Avocatul Poporului. Astfel, prin art. 8 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 se realizează o extindere nepermisă a sferei titularilor dreptului de acces liber la justiţie, dincolo de limitele sale constituţionale. Cu alte cuvinte, prevederile legale criticate convertesc dreptul de acces liber la justiţie într-o obligaţie.

De asemenea, desemnarea, iniţial, a Tribunalului Bucureşti - Secţia contencios administrativ şi, ulterior, a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca unică instanţă judecătorească competentă în ceea ce priveşte acţiunile în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, este neconstituţională, de vreme ce adeverinţele prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 din ordonanţa de urgenţă pot fi contestate, de orice persoană interesată, în faţa instanţei de contencios administrativ competentă teritorial. Pe de altă parte, persoanei verificate i se îngrădeşte posibilitatea exercitării dreptului la apărare în faţa unei instanţe de judecată apropiată de domiciliul său.

În fine, autorul excepţiei precizează că, prin reglementarea voit contradictorie, cuprinsă în art. 10 alin. (2) referitor la instanţa competentă în soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva adeverinţelor prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9, comparativ cu cea din art. 11 alin. (1) din ordonanţă privind instanţa judecătorească competentă să soluţioneze acţiunea în constatare introdusă de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, se creează o inegalitate de tratament juridic, contrară dispoziţiilor art. 16 din Constituţie.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că actul normativ criticat nu este în conflict cu art. 126 alin. (6) din Constituţie şi că definirea noţiunii de lucrător al Securităţii nu induce ideea prezumţiei de nevinovăţie pentru toţi lucrătorii fostei Securităţi, o asemenea calitate urmând a fi constatată prin hotărâre judecătorească, în cazul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege. Totodată, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu este nici instanţă extraordinară, nici organ administrativ cu atribuţii jurisdicţionale, deoarece nu pronunţă o hotărâre sau un alt act ce ar putea fi asimilat unui act administrativ-jurisdicţional, iar faptul că efectuează anumite verificări cu caracter administrativ nu echivalează cu substituirea în atribuţiile instanţei judecătoreşti. Referitor la promovarea acţiunii în constatare, instanţa judecătorească reţine că dreptul de acces la justiţie nu este unul absolut, iar reglementarea prin care se recunoaşte calitate procesuală autorităţii publice menţionate rezultă din finalitatea ordonanţei de urgenţă criticate, constând în apărarea unor valori superioare interesului privat.

Arată, de asemenea, că Avocatul Poporului nu este singura instituţie căreia, în anumite condiţii, i se recunoaşte calitate procesuală activă în ceea ce priveşte exerciţiul dreptului de chemare în judecată, un astfel de rol fiind recunoscut, de exemplu, şi Ministerului Public.

Instanţa judecătorească apreciază, în fine, că nu este încălcat niciun drept al cetăţeanului prin neacordarea posibilităţii persoanei de a propune probe în apărare în etapa administrativă, atât timp cât acest drept poate fi efectiv exercitat în faţa instanţei judecătoreşti.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sunt constituţionale, sens în care arată că normele de lege criticate nu încalcă prezumţia de nevinovăţie, dreptul la apărare sau dreptul la un proces echitabil. Consideră că prezumţia de nevinovăţie nu este aplicabilă procesului declanşat în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, act normativ care, în ceea ce priveşte procedura de judecată, asigură respectarea dreptului la apărare şi a principiilor oralităţii, contradictorialităţii şi publicităţii. De asemenea, apreciază că rolul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, de autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuţii jurisdicţionale, ale cărei acte privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii sunt supuse controlului instanţei judecătoreşti, nu este cel de instanţă extraordinară. Totodată, actul normativ criticat nu încalcă nici dispoziţiile constituţionale conform cărora instituţia Avocatul Poporului apără drepturile şi libertăţile persoanelor fizice.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate fi constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficia! al României, Partea l, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008,

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 52 alin.

(1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. art. 58 alin. (1) privind numirea şi rolul Avocatului Poporului, precum şi art. 126 alin. (5) şi (6) privind interzicerea înfiinţării de instanţe extraordinare şi controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice pe calea contenciosului administrativ.

1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine Că, prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012. publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, a constatat că sintagmele „indiferent sub ce formă” şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii” cuprinse în art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sunt neconstituţionale. În aceste condiţii, Curtea constată că, în cauza de faţă, sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Culţii Constituţionale”. Reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit după sesizarea Curţii, excepţia cu acest obiect urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

2. Totodată, Curtea reţine că celelalte prevederi criticate ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate exercitat din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare.

Astfel, în legătură cu critica de neconstituţionalitate susţinută din perspectiva stabilirii competenţei instanţelor de contencios administrativ de a se pronunţa asupra unor acte de comandament cu caracter militar, Curtea a constatat că prevederile legale criticate nu reglementează controlul judecătoresc al unor astfel de acte. Controlul legalităţii sau temeiniciei acestora excedează cadrului normativ al ordonanţei de urgenţă criticate, obiectul de reglementare al acesteia fiind în mod univoc menţionat, şi anume „accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii” (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 219 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 24 aprilie 2012).

De asemenea, Curtea a reţinut, ca apreciere generală, că, faţă de Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, declarată neconstituţională prin Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a produs o modificare substanţială a regimului juridic aplicabil persoanelor în legătură cu care s-a constatat că sunt colaboratori sau lucrători ai Securităţii. Curtea a statuat că actul normativ criticat urmăreşte deconspirarea prin consemnarea publică a acestor persoane, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 436 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010, şi Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011).

În continuare, Curtea a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a realizat o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuţii jurisdicţionale, ale cărei acte privind accesul la dosar şi deconspirarea Securităţii sunt supuse controlului instanţelor de judecată. Aşadar, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau colaborator al acesteia este introdusă la o instanţă de judecată a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură să confere Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii rolul de instanţă extraordinară (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009).

De asemenea, în cadrul acţiunii în constatare promovate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, pârâtul nu trebuie să îşi demonstreze propria nevinovăţie, revenind instanţei de judecată obligaţia de a administra tot probatoriul pe baza căruia să pronunţe soluţia {a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 455 din 8 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 30 iunie 2012).

În acelaşi timp, Curtea nu a reţinut nici critica referitoare la pretinsa încălcare a principiului liberului acces la justiţie ca urmare a subrogării Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în dreptul cetăţeanului care se consideră vătămat prin acţiunile abuzive ale unor lucrători din fosta Securitate de a avea acces liber la justiţie pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

Astfel cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, prevederile art. 1 alin. (7} şi (8) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 sunt edificatoare în acest sens, conferind persoanei, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, precum şi, după caz, soţului supravieţuitor şi rudelor până la gradul al patrulea inclusiv ale persoanei decedate ori moştenitorilor săi testamentari dreptul de a afla identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi, de asemenea, de a solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Din cuprinsul acestor dispoziţii legale se desprinde concluzia potrivit căreia Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii acţionează inclusiv la cererea persoanelor îndreptăţite, astfel că nu se pune problema nesocotirii dreptului acestora de liber acces la justiţie (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 608 din 12 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011).

De asemenea, legitimarea procesuală a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de a introduce cererea în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii izvorăşte din înseşi prevederile legale care reglementează activitatea de deconspirare a Securităţii şi se justifică prin interesul general pe care, în actualul context istoric, societatea românească îl manifestă faţă de consemnarea publică a celor care au fost lucrători sau colaboratori ai Securităţii. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că acţiunile promovate de Consiliu nu tind la obţinerea unei condamnări judiciare, consecinţa acestora rezumându-se la simpla aducere la cunoştinţa publică a soluţiilor pronunţate de instanţele judecătoreşti în acţiunile în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii (a se vedea Decizia nr. 1.380 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2011).

Totodată, Curtea a constatat că posibilitatea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de a promova acţiuni în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia nu reprezintă o substituire în atribuţiile instituţiei Avocatului Poporului, care dispune de mecanisme specifice, determinate În mod cuprinzător şi detaliat în legea sa de organizare şi funcţionare, de natură să asigure în mod eficient realizarea rolului său constituţional (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.377 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 27 ianuarie 2011).

Cu privire la critica referitoare ia competenţa exclusivă a Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti de soluţionare a cauzelor având ca obiect constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia. Curtea Constituţională a reţinut că, potrivit art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie, justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti, a căror competenţă este stabilită numai prin lege (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 1.415 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 28 noiembrie 2011).

Totodată, Curtea a constatat că este lipsită de orice fundament critica privind nerespectarea principiului egalităţii în drepturi, susţinută din perspectiva stabilirii instanţelor de contencios administrativ competente teritorial să judece contestaţiile formulate împotriva adeverinţelor prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 din ordonanţa de urgenţă, de vreme ce art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, astfel cum a fost modificat prin articolul unic pct. 16 din Legea nr. 293/2008, stabileşte, fără echivoc, că „Adeverinţele prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 [...] pot fi contestate la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti de către orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la publicarea lor” (a se vedea Decizia nr. 1.560 din 6 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 1 februarie 2012).

De altfel, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabilă tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei {a se vedea Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 20 septembrie 2011).

În fine, Curtea a mai reţinut că aprecierea întrunirii cumulative a condiţiilor prevăzute de lege pentru constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii revine instanţei judecătoreşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti. Asemenea aspecte reprezintă, aşadar, probleme ce ţin exclusiv de interpretarea şi aplicarea legii, fiind de competenţa instanţei judecătoreşti, iar nu a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 27 din 5 februarie 2013*), nepublicată până la data pronunţării prezentei decizii].

Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

În final, Curtea constată că celelalte dispoziţii constituţionale invocate nu au relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstitutionalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, în privinţa sintagmelor „indiferent sub ce formă” şi „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii”, excepţie ridicată de Gheorghe Chesaru în Dosarul nr. 3.516/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstitutionalitate a celorlalte prevederi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 martie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Gagu

 


*) Decizia nr. 27 din 5 februarie 2013 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 21 martie 2013.

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind eliberarea domnului Mihai Cristian Sebastian din funcţia de secretar de stat la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice

În temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Mihai Cristian Sebastian se eliberează din funcţia de secretar de stat la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 9 mai 2013.

Nr. 211.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind numirea domnului Constantin Marius Banu în funcţia de secretar de stat la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice

În temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Constantin Marius Banu se numeşte în funcţia de secretar de stat la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VJOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 9 mai 2013.

Nr. 212.

 

ACTE ALE ASOCIAŢIEI NAŢIONALE A EVALUATORILOR AUTORIZAŢI DIN ROMÂNIA

 

ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ A EVALUATORILOR AUTORIZAŢI DIN ROMÂNIA

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea raportului şi programului de activitate ale Consiliului director

În temeiul art. 7 alin. (3) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 99/2013,

Conferinţa naţională a Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - Se aprobă raportul de activitate al Consiliului director pentru anul 2012.

Art. 2. - Se aprobă programul de activitate al Consiliului director pentru anul 2013.

Art. 3. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România,

Marian Petre

 

Bucureşti, 21 aprilie 2013.

Nr. 1.

 

ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ A EVALUATORILOR AUTORIZAŢI DIN ROMÂNIA

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi a situaţiilor financiare anuale

În temeiul art. 7 alin. (3) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 99/2013,

Conferinţa naţională a Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România adopta prezenta hotărâre

Art. 1. - Se aprobă situaţiile financiare anuale pentru anul 2012.

Art. 2. - Se aprobă descărcarea de gestiune a Consiliului director pentru anul 2012.

Art. 3. - Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli pentru anul 2013.

Art. 4. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România,

Marian Petre

 

Bucureşti, 21 aprilie 2013.

Nr. 2

 

ASOCIAŢIA NAŢIONALA A EVALUATORILOR AUTORIZAŢI DIN ROMÂNIA

HOTĂRÂRE

privind aprobarea standardelor de evaluare obligatorii pentru desfăşurarea activităţii de evaluare

În temeiul art. 5 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 99/2013,

Conferinţa naţională a Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - (1) Se aprobă următoarele standarde de evaluare:

a) Standardele internaţionale de evaluare IVS (International Valuation Standards), ediţia 2011, traduse în limba română de S.C. IROVAL- CERCETĂRI ÎN EVALUARE - S.R.L.;

b) ghidurile de evaluare, editate de către S.C. IROVAL - CERCETĂRI ÎN EVALUARE - S.R.L., compuse din:

b.1) ghidurile de evaluare (GE), care cuprind:

(i) Ghidul de evaluare GE 1 „Verificarea evaluărilor”;

(ii) Ghidul de evaluare GE 2 „Evaluarea proprietăţii imobiliare generatoare de afaceri”;

(iii) Ghidul de evaluare GE 3 „Evaluarea proprietăţilor din industria extractivă”;

(iv) Ghidul de evaluare GE 4 „Consideraţii privind implicaţiile substanţelor periculoase şi toxice în evaluare”;

(v) Ghidul de evaluare GE 5 „Estimarea valorii de asigurare”; b.2) Glosarul IVS 2011.

(2) Standardele de evaluare prevăzute la alin. (1) sunt obligatorii pentru desfăşurarea activităţii de evaluare.

Art. 2. - {1) Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, Hotărârea Conferinţei naţionale a Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România nr. 3/2012privind aprobarea standardelor

de evaluare obligatorii pentru membrii Uniunii Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 31 mai 2012, îşi încetează aplicabilitatea.

 

Preşedintele Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România,

Marian Petre

 

Bucureşti, 21 aprilie 2013.

Nr. 3.

 

ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ A EVALUATORILOR AUTORIZAŢI DIN ROMÂNIA

HOTĂRÂRE

pentru modificarea şi completarea Regulamentului Comisiei de etică şi disciplină

În temeiul art. 10 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor,

aprobată cu modificări prin Legea nr. 99/2013, şi al art. 12 alin. (5) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 353/2012,

Conferinţa naţională a Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România adoptă prezenta hotărâre.

Art. I. - Regulamentul Comisiei de etică şi disciplină, aprobat prin Hotărârea Conferinţei naţionale a Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România nr. 2/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 31 mai 2012, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 3, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11). cu următorul cuprins:

„(11) Condiţiile de executare a sancţiunii prevăzute la alin. (1) lit. b), precum şi efectele neexecutării acesteia se stabilesc prin normele de punere în aplicare, adoptate conform art. 31.”

2. După articolul 3 se introduce un nou articol, articolul 31, cu următorul cuprins:

„Art. 31. - (1) Comisia de etică şi disciplină are competenţa să elaboreze normele şi procedurile necesare pentru aplicarea unitară a prezentului regulament.

(2) Normele şi procedurile prevăzute la alin. (1) se aprobă de Consiliul director, prin hotărâre.”

3. La articolul 5, după litera c) se introduce o nouă literă, litera d), cu următorul cuprins:

„d)elaborează norme şi proceduri pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, precum şi modificări şi completări ale acestora, atunci când este cazul, pe care le supune spre aprobare Consiliului director.”

4. La articolul 13 alineatul (1), literele a) şi b) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„a) la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice interesate;

b) prin autosesizarea preşedintelui Asociaţiei, inclusiv ca urmare a unor articole din mass-media, în conformitate cu procedura de autosesizare aprobată de Consiliul director, la propunerea Comisiei de etică şi disciplină.”

5. La articolul 20. alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) Pentru începerea cercetării disciplinare propriu-zise sunt obligatorii efectuarea cercetării prealabile şi audierea persoanei cercetate, cu excepţia situaţiei când aceasta nu se prezintă la convocarea făcută de preşedintele Comisiei de etică şi disciplină.”

6. La articolul 25 alineatul (9), litera h) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„h) semnătura preşedintelui Asociaţiei.”

Art. II. - Normele de punere în aplicare a Regulamentului Comisiei de etică şi disciplină se adoptă în termen de cel mult 6 luni de Sa data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. III. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România,

Marian Petre

 

Bucureşti, 21 aprilie 2013.

Nr.4.

 

ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ A EVALUATORILOR AUTORIZAŢI DIN ROMÂNIA

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea unor membri de onoare

În temeiul art. 7 alin. (3) lit. g) şi al art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 99/2013,

Conferinţa naţională a Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - Se aprobă acordarea calităţii de membru de onoare al Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România (denumită în continuare ANEVAR) domnului Dumitru Aurelian Senculeţ.

Art. 2. - Se aprobă acordarea calităţii de membru de onoare al ANEVAR domnilor Ioan Adrian Crivii, Mihail Bojincă, Ion Anghel şi Filip Stoica, foşti preşedinţi ai Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor din România, asociaţie profesională neguvernamentală, independentă, înfiinţată în anul 1992 conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare, şi declarată de utilitate publică prin Hotărârea Guvernului nr. 1.447/2004 (denumită în continuare Asociaţia).

Art. 3. - În sensul art. 7 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 99/2013, prin foşti preşedinţi ai ANEVAR se înţeleg şi foştii preşedinţi ai Asociaţiei.

Art. 4. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România,

Marian Petre

 

Bucureşti, 21 aprilie 2013.

Nr. 5.