MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 278/2013

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXV - Nr. 278         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 17 mai 2013

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

165. - Lege privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

479. - Decret pentru promulgarea Legii privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 145 din 7 martie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. 2 teza a două din Codul penal

 

Decizia nr. 167 din 19 martie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic art. 16 din Legea nr. 263/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2006 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

61. - Ordin al ministrului afacerilor interne pentru modificarea art. 2 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Colegiului Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Ordinul ministrului internelor şi reformei administrative nr. 299/2007

 

636. - Ordin al ministrului sănătăţii pentru aprobarea Normelor privind organizarea cursurilor pentru pregătirea infirmierilor/infirmierelor de către furnizori autorizaţi de Ministerul Muncii. Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice

 

744. - Ordin al ministrului transporturilor privind condiţiile în care sunt necesare autorizaţii suplimentare de punere în funcţiune a vehiculelor autorizate iniţial într-un alt stat membru UE, în vederea utilizării pe reţeaua feroviară din România

 

LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - (1) Imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist se restituie în natură.

(2) în situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibila, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, prevăzută în cap. III.

(3) în situaţia în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietăţii, singura măsură reparatorie care se acordă este compensarea prin puncte potrivit art. 24 alin, (2), (3) şi (4).

(4) Punctele prevăzute la alin. (2) şi (3) se valorifică potrivit prezentei legi.

Art. 2. - Principiile care stau la baza acordării măsurilor prevăzute de prezenta lege sunt:

a) principiul prevalentei restituirii în natură;

b) principiul echităţii;

c) principiul transparenţei procesului de stabilire a măsurilor reparatorii;

d) principiul menţinerii justului echilibru între interesul particular al foştilor proprietari şi interesul general al societăţii.

Art. 3. - În înţelesul prezentei legi, expresiile şi termenii de mai jos au următoarele semnificaţii:

1. cereri - notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cererile formulate în temeiul prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, cererile formulate potrivit Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare, cererile de retrocedare formulate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, republicată, aflate în curs de soluţionare la entităţile învestite de lege sau, după caz, la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor;

2. persoana care se consideră îndreptăţită - persoana care a formulat şi a depus, în termen legal, la entităţile învestite de lege cereri din categoria celor prevăzute la pct. 1, care nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi;

3. persoana îndreptăţită - persoana căreia i-a fost recunoscut dreptul la restituire în natură sau, după caz, la măsuri reparatorii;

4. entitatea învestită de lege - următoarele structuri cu atribuţii în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv şi de stabilire a măsurilor reparatorii:

a) unitatea deţinătoare, în înţelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, republicată, ou modificările şi completările ulterioare, precum şi al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999, republicată;

b) entitatea învestită cu soluţionarea notificării, în înţelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007, cu modificările şi completările ulterioare;

c) comisia locală de fond funciar, comisiile comunale, orăşeneşti şi municipale, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

d) comisia judeţeană de fond funciar sau, după caz. Comisia de Fond Funciara Municipiului Bucureşti, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

e) Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase şi comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România;

f) Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică;

g) Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, înfiinţată potrivit prezentei legi;

5. decizia entităţii învestite de lege - decizia/dispoziţia/ ordinul/hotărârea emisă de către entitatea învestită de lege, prevăzută la pct. 4;

6. restituirea în natură - restituirea imobilului preluat în mod abuziv; în ceea ce priveşte terenurile, reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament sau pe un alt amplasament;

7. grila notarială - ghidurile privind valorile orientative ale proprietăţilor imobiliare utilizate de camerele notarilor publici, actualizate în condiţiile impuse de art. 771 alin, (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4. - Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.

 

CAPITOLUL II

Restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist

 

Art. 5. - (1) în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, la nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale se constituie, prin ordin al prefectului, Comisia locală pentru inventarierea terenurilor.

(2) Comisia se compune din următoarele persoane:

a) un reprezentant al instituţiei prefectului, care are şi calitatea de preşedinte al Comisiei;

b) primarul comunei/oraşului/municipiului;

c) secretarul comunei/oraşului/municipiului;

d) un specialist în măsurători topografice şi în identificarea tarlalelor şi parcelelor din cadrul unităţii administrativ-teritoriale (specialist cadastru, inginer topograf, inginer agricol, subinginer agricol, referent agricol);

e) un reprezentant al oficiului teritorial de cadastru şi publicitate imobiliară.

(3)în funcţie de specificul localităţii, Comisia se completează cu următoarele persoane:

a) un reprezentant al Agenţiei Domeniilor Statului;

b) un reprezentant al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”;

c) un reprezentant al Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva;

d) un reprezentant al Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultura.

(4) Procedura de constituire, modul de funcţionare, atribuţiile Comisiei, precum şi normele privind întocmirea situaţiei prevăzute la art. 6 se stabilesc prin normele de aplicare a prezentei legi, care vor fi adoptate în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a acesteia.

Art. 6. - (1) În termen de 180 de zile de la data constituirii, comisia prevăzută la art. 5 întocmeşte, conform normelor de aplicare a prezentei legi, situaţia terenurilor agricole, cu sau fără investiţii, şi forestiere, aflate în domeniul public sau privat al statului sau, după caz, al unităţii administrativ-teritoriale, care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe fiecare unitate administrativ-teritorială.

(2) Situaţia prevăzută la alin. (1) va indica, prin determinare grafică pe ortofotoplan:

a) terenurile ce constituie rezerva comisiei locale de fond funciar;

b) terenurile aflate în proprietatea publică şi privată a statului, cu sau fără investiţii, aflate în administrarea unor autorităţi şi instituţii publice;

c) terenurile administrate de institute şi staţiuni de cercetare, cu sau fără investiţii;

d) terenurile ocupate de izlazuri;

e)alte terenuri identificate ca disponibile în vederea restituirii.

(3) Situaţia prevăzută la alin. (1) se vizează de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi se transmite comisiei judeţene de fond funciar sau, după caz, Comisiei de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti.

(4) Comisia judeţeană de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti centralizează situaţiile întocmite la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale în termen de 30 de zile de la primirea acestora. Rezultatul centralizării se transmite Agenţiei Domeniilor Statului şi Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

(5) în termen de 60 de zile de la data primirii situaţiilor centralizate pe fiecare judeţ, Agenţia Domeniilor Statului şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor demarează procedurile legale necesare în vederea schimbării regimului juridic al terenurilor ce fac obiectul situaţiei centralizatoare, aflate în proprietatea publică a statului, şi trecerii acestora, în condiţiile legii, în proprietatea privată a statului pentru a fi afectate restituirii în natură sau, după caz, valorificării punctelor acordate potrivit prezentei legi.

Art. 7. - (1) Până la întocmirea situaţiei centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile judeţene de fond funciar sau, după caz, de către Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum şi orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar.

(2) Dispoziţiile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazul hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Art. 8. - (1) în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, comisiile locale de fond funciar au obligaţia de a centraliza toate cererile de restituire nesoluţionate, în vederea stabilirii suprafeţei de teren necesare în vederea finalizării procesului de restituire.

(2) Pentru realizarea situaţiei prevăzute la alin. (1) se au în vedere;

a) cererile din dosarele nesoluţionate la nivelul comisiei locale;

b) cererile din dosarele transmise comisiei judeţene sau, după caz, Comisiei de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti, cu propuneri de despăgubiri;

c) cererile din dosarele înregistrate la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în cazul în care persoanele îndreptăţite optează, în condiţiile art. 42, pentru returnarea dosarului la comisia locală, în vederea atribuirii de teren;

d) hotărârile definitive şi irevocabile pronunţate de instanţele judecătoreşti, având ca obiect restituirea unor suprafeţe de teren;

e) cererile care au stat la baza dosarelor validate de comisiile judeţene sau, după caz, de Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti şi aflate la comisiile locale în vederea constituirii dosarelor de despăgubire.

(3) Situaţia suprafeţelor de teren necesare în vederea finalizării procesului de restituire se transmite comisiei judeţene de fond funciar sau, după caz, Comisiei de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti, în termenul prevăzut la alin. (1).

Art. 9. - (1) Institutele, staţiunile de cercetare şi instituţiile publice sunt obligate să predea Agenţiei Domeniilor Statului, în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Guvernului iniţiate conform art. 6 alin. (5), terenurile care fac obiectul acesteia. Procesele-verbale de predare-primire se comunică şi Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

(2) în termen de 30 de zile de la preluarea terenurilor prevăzute la alin. (1), Agenţia Domeniilor Statului aduce la cunoştinţa comisiei judeţene de fond funciar şi Comisiei de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti disponibilul de teren pe fiecare unitate administrativ-teritorială.

(3) Predarea terenurilor disponibile către comisia locală de fond funciar se face numai după validarea de către comisia judeţeană de fond funciar şi Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti a propunerilor de punere în posesie pe aceste terenuri, dar nu mai târziu de 1 ianuarie 2015.

Art. 10. - (1) Până la data de 1 martie 2014, Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară va realiza, pentru fiecare judeţ şi la nivel naţional, situaţia comparativă a cererilor şi disponibilului de teren, în condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (2).

(2) După finalizare, situaţia se comunică Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi Agenţiei Domeniilor Statului.

Art. 11. - (1) Comisiile locale şi judeţene de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti au obligaţia de a soluţiona toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie şi de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016.

(2) în situaţia neîndeplinirii obligaţiilor în termenul prevăzut la alin. (1), persoana care se consideră îndreptăţită poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile. Hotărârea pronunţată de instanţa judecătorească este supusă numai apelului. Plângerea este scutită de taxa judiciară de timbru.

(3) în termen de 30 de zile de la împlinirea termenului prevăzut la alin. (1), comisiile locale de fond funciar sunt obligate să predea Agenţiei Domeniilor Statului suprafeţele preluate şi neutilizate în cadrul procesului de restituire.

(4) în situaţia în care plângerea formulată potrivit alin. (2) are ca obiect un teren predat Agenţiei Domeniilor Statului conform alin. (3), această instituţie are calitatea de intervenient forţat în cauză.

Art. 12. - (1) în situaţia în care restituirea terenurilor agricole pe vechile amplasamente nu este posibilă, după validarea întinderii dreptului lor de proprietate de către comisiile judeţene de fond funciar sau, după caz, de către Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti, fostului proprietar sau moştenitorilor acestuia li se va atribui un teren pe un alt amplasament, în următoarea ordine:

a) pe terenurile din rezerva comisiei locale de fond funciar;

b) pe izlazul comunal;

c) pe terenul proprietate publică, trecut în condiţiile legii în proprietatea privată a statului, sau pe terenul proprietate privată a statului, care a fost administrat pe raza unităţii administrativ-teritoriale de institute, staţiuni de cercetare şi alte instituţii publice;

d) pe terenul proprietate publică, trecut în condiţiile legii în proprietatea privată a statului, sau pe terenul proprietate privată a statului, care a fost administrat de institute, staţiuni de cercetare şi instituţii publice pe raza localităţilor învecinate, aflate în acelaşi judeţ.

(2) Pentru terenul prevăzut la alin. (1) lit. b), regimul juridic si categoria de folosinţă se pot schimba numai cu avizul prealabil al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi cu acordul populaţiei cu drept de vot din unitatea administrativ-teritorială, acord exprimat în urma organizării unui referendum, în termenul prevăzut la art. 6 alin. {1}.

(3) Atribuirea terenurilor de către comisia locală se face în ordinea de înregistrare a cererilor iniţiale de restituire, cu respectarea strictă a ordinii categoriilor de teren prevăzute la alin. (1). Fostul proprietar sau moştenitorii acestuia pot refuza terenul din rezerva comisiei locale de fond funciar sau din izlazul comunal, propus în vederea restituirii.

Art. 13. - (1) în situaţia în care restituirea terenurilor forestiere pe vechile amplasamente nu este posibilă, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe alte amplasamente de pe raza unităţii administrativ-teritoriale, chiar dacă acestea s-au aflat în proprietatea statului român înainte de anul 1948, au intrat ulterior în proprietatea statului sau au fost incluse în amenajamente silvice după această dată.

(2) în situaţia în care pe raza unităţii administrativ-teritoriale nu există teren forestier disponibil, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe terenuri forestiere situate pe raza altor unităţi administrativ-teritoriale din judeţ, cu aprobarea comisiei judeţene de fond funciar sau, după caz, a Comisiei de Fond Funciara Municipiului Bucureşti.

(3) Noţiunea de teren forestier În sensul prezentei legi este definită în normele de aplicare a acesteia.

Art. 14. - În situaţia în care terenul destinat restituirii este pus la dispoziţie pe raza unei alte unităţi administrativ-teritoriale decât cea notificată, punerea în posesie se face de către comisia locală la care proprietarul sau moştenitorii acestuia au depus cererea de reconstituire a dreptului de proprietate potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu informarea comisiei locale din unitatea administrativ-teritorială respectivă.

Art. 15. - Cererile vizând restituirea terenurilor intravilane, agricole la data preluării abuzive, formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se soluţionează cu respectarea limitei de 50 ha de proprietar deposedat, cu condiţia ca această suprafaţă să nu fi fost restituită prin aplicarea legilor fondului funciar.

 

CAPITOLUL III

Acordarea de măsuri compensatorii

 

Art. 16. - Cererile de restituire care nu pot fi soluţionate prin restituire în natură la nivelul entităţilor învestite de lege se soluţionează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) şi (7).

Art. 17. - {1) în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare Comisia Naţională, care funcţionează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru şi are, în principal, următoarele atribuţii:

a) validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii;

b) dispune emiterea deciziilor de compensare a imobilelor;

c) asigură coordonarea procesului de licitare/atribuire a imobilelor din Fondul naţional al terenurilor agricole şi al altor imobile;

d) ia alte măsuri legale necesare aplicării prezentei legi.

(2) Comisia Naţională este formată din 11 membri şi are următoarea componenţă:

a) preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor;

b) vicepreşedinţii Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor;

c) un reprezentant a! Cancelariei Primului-Ministru;

d) preşedintele Agenţiei Domeniilor Statului;

e) un reprezentant al Departamentului pentru Relaţii Interetnice din cadrul Secretariatului General al Guvernului;

f) un reprezentant al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale;

g) 2 reprezentanţi ai Ministerului Justiţiei;

h) un reprezentant al Ministerului Afacerilor Interne.

(3) Componenţa nominală a Comisiei Naţionale se stabileşte prin decizie a prim-ministrului, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(4) Lucrările Comisiei Naţionale sunt conduse de preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

(5) Secretariatul Comisiei Naţionale se asigură de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.

Art. 18. - (1) Comisia Naţională funcţionează pe baza prevederilor prezentei legi şi a regulamentului propriu de organizare şi funcţionare. Regulamentul Comisiei Naţionale se aprobă prin decizie a prim-ministrului, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(2) în îndeplinirea atribuţiilor sale, Comisia Naţională emite decizii sub semnătura preşedintelui acesteia. Comisia Naţională lucrează în şedinţă în prezenţa a minimum 7 membri şi decide cu majoritatea de voturi a membrilor prezenţi.

(3) Comisia Naţională preia atribuţiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi funcţionează până la finalizarea procesului de retrocedare.

Art. 19. - În scopul evitării unor posibile fraude sau tentative de corupere a membrilor Comisiei Naţionale, în aplicarea prezentei legi se stabilesc următoarele măsuri:

a) înlocuirea membrilor Comisiei Naţionale şi, după caz, a preşedintelui acesteia se face prin decizie a prim-ministrului;

b) membrii Comisiei Naţionale beneficiază de indemnizaţie lunară reprezentând 50% din indemnizaţia lunară a preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Indemnizaţia se acordă în lunile în care Comisia Naţională desfăşoară cel puţin o şedinţă.

Art. 20. - (1) în vederea valorificării punctelor acordate potrivit art. 16, se constituie Fondul naţional al terenurilor agricole şi al altor imobile, administrat de Agenţia Domeniilor Statului, denumit în continuare Fondul naţional.

(2) Fondul naţional se constituie iniţial din terenuri agricole care nu fac obiectul restituirii în natură, aflate în proprietatea privată a statului şi în administrarea Agenţiei Domeniilor Statului, afectate acordării de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi.

(3) Fondul naţional se poate completa cu alte imobile proprietate a statului, la propunerea instituţiilor publice deţinătoare.

(4) Până la data de 1 iulie 2014, Agenţia Domeniilor Statului publică pe pagina sa de internet şi transmite Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor lista imobilelor din Fondul naţional. Lista se completează cu imobilele care se transmit în proprietatea privată a statului şi în administrarea Agenţiei Domeniilor Statului, în condiţiile prezentei legi.

(5) Terenurile puse la dispoziţia comisiilor locale în vederea finalizării procesului de restituire, dar nerestituite foştilor proprietari până la data de 1 ianuarie 2016 intră, de drept, în Fondul naţional şi sunt afectate valorificării punctelor acordate potrivit prezentei legi.

(6) La solicitarea Agenţiei Domeniilor Statului, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor verifică modul în care comisiile locale şi judeţene sau, după caz, Comisia de Fond Funciara Municipiului Bucureşti au dispus de terenul preluat de la Agenţia Domeniilor Statului prin protocoale de predare-primire şi ia măsuri pentru trecerea suprafeţelor nerestituite la Fondul naţional.

(7) Până la data de 1 ianuarie 2015, Comisia Naţională va face publică valoarea fiecărui imobil din Fondul naţional, aşa cum rezultă ea prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi. Pentru imobilele trecute în Fondul naţional ulterior datei de 1 ianuarie 2015, valoarea se publică în termen de 30 de zile.

Art. 21. - (1) în vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entităţile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naţionale deciziile care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii acestora şi documentele care atestă situaţia juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcţii demolate.

(2) Deciziile entităţilor învestite de lege vor fi însoţite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parţială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deţinute de entitatea învestită de lege.

(3) Dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naţionale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, rămân aplicabile.

(4) Comisiile judeţene de fond funciar şi Comisia de Fond Funciara Municipiului Bucureşti pot propune Comisiei Naţionale soluţionarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafeţelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local.

(5) Secretariatul Comisiei Naţionale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naţionale poate solicita documente în completare entităţilor învestite de lege, titularilor dosarelor şi oricăror altor instituţii care ar putea deţine documente relevante.

(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naţionale şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.

(7) Numărul de puncte se stabileşte după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).

(8) Ulterior verificării şi evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naţionale, Comisia Naţională validează sau invalidează decizia entităţii învestite de lege şi, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).

(9) în cazul validării deciziei entităţii învestite de lege, Comisia Naţională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.

Art. 22. - Prin excepţie de la procedura de evaluare prevăzută de art. 21 alin. (6) şi (7), Secretariatul Comisiei Naţionale analizează dosarele care conţin decizii emise în temeiul art. 6 alin. (4) şi art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi propune Comisiei Naţionale validarea sau invalidarea măsurilor reparatorii la nivelul stabilit prin decizia entităţii învestite de lege.

Art. 23. - (1) Titlurile de valoare nominală emise de Ministerul Finanţelor Publice în temeiul art. 30 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi nevalorificate în cadrul unei oferte de capital disponibil emise în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, se convertesc prin decizia de compensare a Comisiei Naţionale, după parcurgerea procedurii prevăzute de art. 21 alin. (5).

(2) Comisia Naţională ia în discuţie dosarul transmis de entitatea învestită de lege numai după depunerea cererii de convertire şi a titlurilor de valoare nominală în original de către persoana îndreptăţită.

(3) în situaţia în care Comisia Naţională dispune invalidarea deciziei entităţii învestite de lege în baza căreia s-au emis titluri de valoare nominală, acestea se indisponibilizează la Secretariatul Comisiei Naţionale.

Art. 24. - (1) Punctele stabilite prin decizia de compensare emisă pe numele titularului dreptului de proprietate, fost proprietar sau moştenitorii legali ori testamentari ai acestuia, nu pot fi afectate prin măsuri de plafonare.

(2) în dosarele în care se acordă măsuri compensatorii altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moştenitorii legali ori testamentari ai acestuia, se acordă un număr de puncte egal cu suma dintre preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului stabilită conform art. 21 alin. (6).

(3) Numărul de puncte acordat în condiţiile alin, (2) nu poate reprezenta o valoare mai mare decât cea stabilită potrivit art. 21 alin. (6) şi (7).

(4) În cazul în care din documentele depuse la dosarul de restituire nu rezultă preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate, punctele vor reprezenta echivalentul a 15% din valoarea stabilită conform art. 21 alin. (6).

(5) începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, persoanele care încheie tranzacţii privind drepturi asupra imobilelor care fac obiectul legilor de restituire au obligaţia să comunice Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, în termen de 15 zile, un exemplar al actului prin care s-a încheiat tranzacţia.

(6) Documentele transmise după împlinirea termenului prevăzut la alin. (5) nu se iau în considerare de către Comisia Naţională la emiterea deciziei.

(7) Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor transmite Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, în termen de 5 zile de la primire, o copie a documentelor prevăzute la alin. (5).

Art. 25. - (1) Decizia de compensare emisă de Comisia Naţională se comunică persoanelor îndreptăţite, în termen de 45 de zile de la data emiterii.

(2) Decizia de invalidare emisă de Comisia Naţională se motivează şi se comunică atât titularilor, cât şi entităţilor învestite de lege, în termen de 60 de zile de la data emiterii.

Art. 26. - Actele care au stat la baza deciziilor Comisiei Naţionale au regim de arhivare de 50 de ani şi se depun, la încetarea activităţii Comisiei Naţionale, la Cancelaria Primului-Ministru.

Art. 27. - (1) Punctele acordate prin decizia de compensare pot fi valorificate prin achiziţionarea de imobile din Fondul naţional la licitaţia publică naţională, începând cu data de 1 ianuarie 2016.

(2) Licitaţiile de imobile se organizează săptămânal la sediul central al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi se desfăşoară în regim de videoconferinţă.

(3) Participarea la licitaţie a deţinătorilor de puncte este gratuită, cu condiţia înscrierii prealabile la sediile teritoriale ale Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.

(4) Regulamentul de organizare a licitaţiei se aprobă de către Comisia Naţională până la data de 1 iulie 2015 şi se publică pe pagina de internet a Agenţiei Domeniilor Statului, a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

(5) Comisia de licitaţie va fi compusă din 7 membri, astfel:

a) 2 reprezentanţi ai Agenţiei Domeniilor Statului;

b) 2 reprezentanţi ai Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară;

c) 3 reprezentanţi ai Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor,

(6) în vederea evitării unor posibile fraude sau tentative de corupere, membrii comisiei de licitaţie beneficiază de o indemnizaţie lunară reprezentând 50% din indemnizaţia lunară a preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

Art. 28. - Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, prin unităţile sale teritoriale, are obligaţia întocmirii situaţiei cadastrale a imobilelor din Fondul naţional.

Art. 29. - Persoanelor adjudecatare de imobile în cadrul licitaţiilor li se eliberează, în termen de 10 zile, un proces-verbal de adjudecare, care se transmite Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în vederea înscrierii în cartea funciară.

Art. 30. - Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară finalizează înscrierea în cartea funciară în termen de 60 de zile de la primirea proceselor-verbale de adjudecare.

Art. 31. - (1) în termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, deţinătorul poate opta pentru valorificarea punctelor şi în numerar.

(2) în aplicarea alin. (1), deţinătorul poate solicita, anual, după 1 ianuarie 2017, Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor emiterea unui titlu de plată pentru cel mult 14% din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare şi nevalorificate în cadrul licitaţiilor naţionale de imobile. Ultima tranşă va reprezenta 16% din numărul punctelor acordate.

(3) Sumele cuprinse în titlurile prevăzute la alin. (2) se plătesc de către Ministerul Finanţelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.

(4) Punctele netransformate în numerar se pot valorifica în continuare în cadrul licitaţiilor naţionale de imobile.

(5) Modalitatea de valorificare în numerar se stabileşte prin normele de aplicare a prezentei legi.

 

CAPITOLUL IV

Măsuri privind urgentarea soluţionării cererilor de retrocedare

 

Art. 32. - (1) Se instituie un termen de decădere în procedura administrativă, de 90 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptăţite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entităţile învestite de lege. Termenul curge de la data la care persoanei i se comunică în scris documentele necesare soluţionării cererii sale.

(2) Termenul prevăzut la alin. (1) poate fi prelungit la cererea scrisă a persoanei care se consideră îndreptăţită sau a reprezentantului legal, prin decizia conducătorului entităţii învestite de lege sau a persoanei împuternicite de către acesta, o singură dată, pentru o perioadă de 60 de zile, în situaţia în care persoana care se consideră îndreptăţită face dovada efectuării unor demersuri privind completarea dosarului în raport cu alte instituţii.

(3) Cererea de prelungire a termenului se va formula în interiorul termenului prevăzut la alin. (1) şi va fi însoţită de dovada demersurilor întreprinse.

(4) Instituţiile deţinătoare au obligaţia de a elibera, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, actele doveditoare solicitate.

Art. 33. - (1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.

(3) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a stabili numărul cererilor înregistrate şi nesoluţionate, de a afişa aceste date la sediul lor şi de a le comunica Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Datele transmise de entităţile învestite de lege vor fi centralizate şi publicate pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entităţile prevăzute la alin. (1).

Art. 34. -(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.

(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naţionale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.

(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) şi data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi se comunică, la cerere, persoanelor îndreptăţite.

Art. 35. - (1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.

(3) în cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.

(5) Cererile sau acţiunile în justiţie formulate în temeiul alin. {1) şi (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru.

 

CAPITOLUL V

Sancţiuni

 

Art. 36. - Constituie contravenţie săvârşirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni:

a) neîndeplinirea de către membrii comisiei locale a obligaţiei prevăzute la art. 6 alin. (1);

b) necomunicarea situaţiei centralizatoare de către preşedintele comisiei prevăzute la art. 5, în condiţiile ari. 6 alin! (4);

c) fapta persoanei care împiedică în orice mod întocmirea situaţiei prevăzute la art. 6 alin. (1);

d) refuzul de a preda suprafeţele de teren rămase la dispoziţia comisiilor locale şi judeţene sau, după caz, a Comisiei de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti Agenţiei Domeniilor Statului;

e) refuzul institutelor, staţiunilor de cercetare şi instituţiilor publice de a preda Agenţiei Domeniilor Statului imobilele solicitate în termenul prevăzut de art. 9 alin. (3);

f) nerespectarea ordinii de atribuire prevăzute la art. 12 alin. (1);

g) fapta persoanei care refuză să pună la dispoziţia comisiei locale de fond funciar suprafeţele forestiere necesare finalizării procesului de restituire;

h) nerespectarea termenelor prevăzute de prezenta lege.

Art. 37. - Contravenţiile prevăzute la art. 36 se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 100.000 lei.

Art. 38. - În cazul în care, în urma aplicării contravenţiilor prevăzute de legislaţia fondului funciar şi de prezenta lege, preşedintele comisiei locale continuă să întârzie finalizarea procedurii de validare, punere în posesie şi emitere a titlului de proprietate, prefectul sau Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor poate dispune revocarea acestuia din funcţia de preşedinte al comisiei locale şi numirea unei alte persoane dintre conducătorii serviciilor deconcentrate de la nivel judeţean sau, respectiv, salariaţii Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

Art. 39. - (1) Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 36 şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 37 se fac de către împuterniciţii Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor sau de către prefect ori împuterniciţii acestuia.

(2) Sumele provenite din amenzile aplicate potrivit prezentei legi se fac venit la bugetul de stat.

Art. 40. - Dispoziţiile art. 37 se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

 

CAPITOLUL VI

Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

Art. 41. - (1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.

(2) Cuantumul unei tranşe nu poate fi mai mic de 5.000 lei.

(3) Pentru îndeplinirea obligaţiilor stabilite la alin. (1), Comisia Naţională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

(4) Titlul de plată se emite de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în condiţiile alin. (1) şi (2) şi se plăteşte de către Ministerul Finanţelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.

(5) Obligaţiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21.

Art. 42. - (1) Persoanele îndreptăţite pot opta pentru returnarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor către comisiile locale de fond funciar în vederea restituirii în natură a terenurilor, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(2) în termenul prevăzut la alin. (1), pot opta pentru returnarea dosarelor la comisiile locale de fond funciar şi persoanele care nu au valorificat titlurile de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

(3) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru care nu se exercită opţiunea de returnare către comisiile locale de fond funciar se transmit Secretariatului Comisiei Naţionale, în vederea soluţionării potrivit prevederilor prezentei legi.

Art. 43. - Cererile depuse în temeiul art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 34 din Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, care vizează teren cu categoria de curţi-construcţii, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se transmit comisiilor constituite pe lângă autorităţile publice locale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, în vederea soluţionării,

Art. 44. - La data intrării în vigoare a prezentei legi, alineatul (1) al articolului 38 din Legea nr. 10/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 38. - (1) Nerespectarea obligaţiilor prevăzute de prezenta lege atrage răspunderea contravenţională a conducătorului autorităţii administraţiei publice locale sau centrale, al instituţiei sau, după caz, al societăţii regiei autonome ori al organizaţiei cooperatiste căreia îi incumbă aceste obligaţii.”

Art. 45. - (1) imobilele prevăzute în anexa nr. 2 lit. a) pct. 1, 2 şi 4 la Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la art. 1 alin. (10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art. 1 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999, republicată, se restituie foştilor proprietari sau, după caz, moştenitorilor acestora, cu condiţia menţinerii afectaţiunii de interes public pentru o perioadă de 10 ani.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi imobilelor ocupate de instituţii publice de cultură solicitate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999, republicată.

(3) Dispoziţiile referitoare la menţinerea afectaţiunii de interes public pentru o perioadă de 10 ani se aplică şi terenurilor aferente imobilelor prevăzute la alin. (1) şi (2), necesare desfăşurării în condiţii optime a activităţilor de interes public.

(4) La propunerea motivată a deţinătorilor actuali, Guvernul, prin hotărâre, stabileşte imobilele prevăzute la alin. (1) şi (2) pentru care foştii proprietari sau, după caz, moştenitorii acestora au obligaţia de a menţine afectaţiunea de interes public.

(5) în vederea promovării hotărârii prevăzute la alin. (4), deţinătorii actuali ai imobilelor comunică Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, datele de identificare a imobilelor pentru care este necesară menţinerea afectaţi unii de interes public.

(6) în perioada prevăzută la alin. (1) şi (2), plata cheltuielilor de întreţinere aferente imobilului respectiv revine deţinătorilor actuali. Noul proprietar beneficiază de plata unei chirii, stabilită în funcţie de valoarea de piaţă, prin hotărâre a Guvernului.

(7) În situaţia în care pentru activităţile de interes public nu este necesară întreaga suprafaţă a imobilului, aceasta poate fi restrânsă, chiria recalculându-se în mod corespunzător.

(8) În situaţia în care, în perioada prevăzută la alin. (1), imobilul nu mai este necesar activităţilor de interes public, obligaţia menţinerii afectaţiunii încetează de drept.

Art. 46. - La data intrării în vigoare a prezentei legi, la articolul II din titlul VI „Modificarea şi completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997” al Legii nr. 247/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. II. - (1) Se înfiinţează în cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor o direcţie pentru coordonarea aplicării legislaţiei din domeniul restituirii proprietăţii funciare de către instituţiile administraţiei de stat şi comisiile de fond funciar, asigurând aplicarea unitară de către acestea a reglementărilor în domeniu.”

Art. 47. - La data intrării în vigoare a prezentei legi, după alineatul (1) al articolului 51 din Legea nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, se introduc trei noi alineate, alineatele (2)-(4), cu următorul cuprins:

(2) în cazul existenţei unei suprapuneri totale sau parţiale ca urmare a emiterii a două sau mai multe titluri de proprietate pe aceleaşi amplasamente, comisia judeţeană este competentă Să dispună anularea totală sau parţială a titlurilor emise ulterior primului titlu.

(3) Comisia judeţeană va dispune emiterea unui nou titlu în locul celui anulat sau, după caz, va propune acordarea de măsuri compensatorii potrivit legii privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist în România.

(4) Dispoziţiile art. 53 alin. (2) rămân aplicabile.”

Art. 48. - La data intrării în vigoare a prezentei legi, alineatul (2) al articolului 10 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:

(2) în cazul în care pe terenurile preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcţii autorizate, persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, iar pentru suprafaţa ocupată de construcţii noi, cea afectată servituţilor legale, spaţiilor verzi, aşa cum au fost stabilite prin art. 3 lit. a)-f) din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.”

Art. 49. - La data intrării în vigoare a prezentei legi, alineatul (4) al articolului 31 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(4) Recalcularea valorii acţiunilor se face în baza valorii activului net din ultimul bilanţ contabil, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Naţională a României prin Ordinul nr. 3/2001 privind coeficientul de actualizare a valorii leului de la data de 11 iunie 1948 până la data de 14 februarie 2001 şi a indicelui inflaţiei stabilit de Institutul Naţional de Statistică, precum şi a prevederilor Legii nr. 303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societăţilor pe acţiuni, în cazul în care bilanţul este anterior acesteia. Actualizarea se face până la data de 14 februarie 2001.”

Art. 50. - La data intrării în vigoare a prezentei legi:

a} sintagma „despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv”, cuprinsă în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se înlocuieşte cu sintagma „măsuri compensatorii în condiţiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România”;

b} orice dispoziţie referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaţionale de evaluare şi la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă;

c) articolele 13,14,14, 142,15 literele a)-d) şi f), articolele 16,17, 18, 181. 182,183, 184,185. 186 .\&7i 188,189 şi articolul 22 din titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” a) Legii nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice dispoziţie contrară prezentei legi se abrogă.

Art. 51. - La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă articolele 5 şi 12 din Legea nr. 214/2011 pentru organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 noiembrie 2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 52. - La data de 1 ianuarie 2016, alineatul (3) al articolului 18 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.

 

Această lege a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 114 alin. (3) din Constituţia României, republicată, în urma angajării răspunderii Guvernului în faţa Camerei Deputaţilor si a Senatului, în şedinţa comună din data de 17 aprilie 2013,

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

VIOREL HREBENCIUC

PREŞEDINTELE SENATULUI

GEORGE-CRIN LAURENŢIU ANTONESCU

 

Bucureşti, 16 mai 2013.

Nr. 165.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucureşti, 15 mai 2013.

Nr. 479.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 145

din 7 martie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. 2 teza a doua din Codul penal

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Pred eseu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 alin. 2 teza a două din Codul penal, excepţie ridicată de Ioan Macea în Dosarul nr. 1.952/219/2012 al Tribunalului Cluj - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.602D/2012.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 460/R din 14 noiembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.952/219/2012, Tribunalul Cluj - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 alin. 2 teza a două din Codul penal, excepţie ridicată de Ioan Macea în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cereri de liberare condiţionată.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 59 alin. 2 teza a două din Codul penal este neconstituţional în măsura în care, în cazul executării efective a unei jumătăţi din pedeapsă, nu permite liberarea condiţionată şi pentru persoanele care se găsesc sub incidenţa art. 60 alin. 1 din Codul penal, respectiv a persoanelor care din cauza stării de sănătate sau din alte cauze nu au fost folosite niciodată la muncă ori nu mai sunt folosite.

Tribunalul Cluj - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 59 alin. 2 teza a două din Codul penal - Liberarea condiţionată, care au următorul conţinut:

„În calcului fracţiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. 1 se ţine seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate, în acest caz însă. liberarea condiţionată nu poate fi acordata înainte de executarea efectivă a cel puţin jumătate din durata pedepsei când aceasta nu depăşeşte 10 ani şi a cel puţin două treimi Când pedeapsa este mai mare de 10 ani.”

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la judecarea într-un termen rezonabil a cauzei.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 1.037 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 16 septembrie 2011, Curtea Constituţională a statuat că respectarea egalităţii în drepturi nu înseamnă eo ipso aplicarea aceluiaşi regim juridic unor situaţii care, prin specificul lor, sunt diferite. Principiul egalităţii nu presupune uniformitate, ci presupune ca la situaţii egale să corespundă un tratament egal, iar la situaţii diferite să existe un tratament diferit. Altfel spus, principiul egalităţii nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situaţii diferite. Este firesc şi echitabil ca legiuitorul să îi stimuleze pe condamnaţii care desfăşoară o muncă utilă, sunt stăruitori în muncă şi dau dovadă prin aceasta că s-au îndreptat. Cei care satisfac aceste condiţii se bucură de acest tratament fără discriminări, după cum cei care nu prestează munca, indiferent din ce cauză, sunt supuşi altui tratament, tot fără discriminări. Legiuitorul a avut în vedere situaţia specială a altor categorii de condamnaţi, stabilind în acest sens, prin dispoziţiile art. 60 din Codul penal, condiţiile liberării condiţionate în cazuri speciale.

De altfel, este atributul exclusiv al legiuitorului de a stabili condiţiile în care poate fi acordată liberarea condiţionată şi mijloacele de stimulare a condamnaţilor în vederea îndeplinirii scopurilor pedepsei, liberarea condiţionată nefiind un drept al acestora, ci doar o vocaţie pe care o au, prin voinţa legiuitorului, toţi condamnaţii care, după ce au executat fracţiunile de pedeapsă stabilite de lege, după criteriile arătate, îndeplinesc, de asemenea, şi condiţia de a fi disciplinaţi şi de a da dovezi temeinice de îndreptare, inclusiv atunci când nu prestează muncă.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. 2 teza a două din Codul penal, excepţie ridicată de Ioan Macea în Dosarul nr. 1 ^9527219/2012 al Tribunalului Cluj - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 167

din 19 martie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic art. 16 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Mi nea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic art. 16 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Constantin Virgil Manea şi Maria Manea în Dosarul nr. 1.343/93/2012 al Tribunalului Ilfov - Secţia civilă - Complet specializat în soluţionarea conflictelor de muncă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.505D/2013.

La apelul nominal se prezintă personal Constantin Virgil Manea. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii prezente, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că aspectele învederate de autorul excepţiei nu constituie o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Totodată, consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 1.220 din 15 noiembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.343/93/2012, Tribunalul Ilfov - Secţia civilă - Complet specializat în soluţionarea conflictelor de muncă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic art. 16 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.

Excepţia a fost ridicată de Constantin Virgil Manea şi Maria Manea cu prilejul soluţionării cererii de majorare a pensiei.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate contravin art. 47 alin. (1) din Constituţie, întrucât prorogă în mod abuziv termenul prevăzut la art. 193 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, referitor la prevederile art. 102 alin. (2)-(4), art. 169 alin. (6) şi art. 170 din acelaşi act normativ.

Tribunalul Ilfov - Secţia civilă - Complet specializat în soluţionarea conflictelor de muncă apreciază că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor art. 47 din Constituţie.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că valoarea punctului de pensie, precum şi majorarea acestei valori nu se pot reglementa decât în raport cu resursele fondurilor de asigurări sociale disponibile. Făcând trimitere la garanţiile constituţionale ale dreptului la pensie, invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.237/2010, în care s-a arătat că art. 47 alin. (2) din Constituţie nu oferă garanţii şi cu privire la algoritmul de creştere a pensiei în viitor. În ceea ce priveşte obligaţia statului de a asigura un nivel de trai decent, invocă cele statuate prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 542/2012 şi nr. 1.576/2011. În sfârşit, în ce priveşte imposibilitatea modificării prin dispoziţiile unei legi organice a prevederilor cuprinse în Legea nr. 263/2010, menţionează considerentele Deciziei nr. 328/2002.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile articolului unic art. 16 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011.

Textul de lege criticat are următoarea redactare:

Articolul unic art. 16: „Termenul prevăzut la ari. 193 alin. (2), referitor la prevederile ari. 102 alin. (2)-(4), ari. 169 alin. (6) şi art. 170, din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, se prorogă până la data de 1 ianuarie 2013.”

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textul de lege criticat contravine art. 47 alin. (1) din Constituţie referitor la nivelul de trai.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textul de lege prorogă la data de 1 ianuarie 2013 aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care se referă la majorarea punctului de pensie, creşterea punctajelor anuale realizate în perioadele în care asiguraţii au desfăşurat munca în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă, respectiv aplicarea unui indice de corecţie la punctajul mediu anual calculat pentru persoanele înscrise la pensie începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010. Potrivit dispoziţiilor art. 193 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, înainte de modificarea acestora prin textul de lege criticat, majorarea punctului de pensie, creşterea punctajelor anuale şi aplicarea indicelui de corecţie, mai sus amintite, trebuiau aplicate începând cu data de 1 ianuarie 2012.

Curtea observă că, efect al textului de lege criticat, cuantumul pensiei nu este diminuat, astfel încât nu poate fi reţinută critica referitoare la încălcarea dreptului la un nivel de trai decent.

Astfel, aşa cum Curtea a statuat prin Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011, „stabilirea acelui standard al nivelului de trai care poate fi considerat ca fiind decent trebuie apreciată de la caz la caz, în funcţie de o serie de factori conjuncturali. Situaţia economică a ţării, resursele de care dispune statul în vederea atingerii acestui obiectiv, dar şi nivelul de dezvoltare al societăţii, gradul de cultură şi civilizaţie la un anumit moment şi modul de organizare a societăţii reprezintă deopotrivă coordonate care trebuie luate în considerare atunci când se evaluează nivelul «decent» al vieţii. În concluzie, aprecierea modului şi a măsurii în care statul reuşeşte să ducă la îndeplinire obligaţia de a asigura un nivel de trai decent trebuie să fie raportată la aceşti factori, nefiind posibilă stabilirea unui standard fix, imuabil”.

Curtea reţine că Legea nr. 283/2011 a fost adoptată într-un moment profund marcat de criza economică, în care statul a fost obligat să mobilizeze cât mai multe resurse în vederea prevenirii unor efecte dezastruoase pe care le-ar fi putut avea asupra economiei, cu un deosebit impact asupra populaţiei.

În acest context, faptul că statul a amânat creşterea cuantumului unor drepturi băneşti nu poate fi privit ca fiind o măsură de natură a afecta dreptul la un nivel de trai decent, ci, mai degrabă, ca o măsură de adaptare la condiţiile economico-sociale existente, în funcţie de care nivelul de trai nu poate fi evaluat ca având un standard mai ridicat.

De altfel, prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, examinând problema afectării unor drepturi fundamentale, Curtea a reţinut că dispoziţiile Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar întrunesc cerinţele constituţionale ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.

În acest sens, Curtea a arătat, în esenţă, că măsura financiară criticată este prevăzută prin lege, care a fost adoptată ţinând cont de situaţia notorie de criză economică existentă. De asemenea, Curtea a constatat că măsurile instituite prin reglementarea criticată sunt determinate de necesitatea apărării securităţii naţionale, care, aşa cum s-a statuat şi prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, şi Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, îmbracă nu doar valenţe militare, ci şi valenţe sociale şi economice, şi a concluzionat că, „în condiţiile existenţei unei astfel de situaţii economice specifice, legiuitorul are nu numai dreptul, ci şi obligaţia de a interveni în lumina dispoziţiilor art. 135 din Constituţie, prin măsuri adecvate în sensul prevenirii unor afecte negative ireversibile ori greu de înlăturat pentru întreaga societate pe termen mai lung din punct de vedere economic. O astfel de intervenţie legislativă, deşi constituie o măsură de limitare ori chiar de diminuare imediată a unor drepturi ale cetăţenilor pe termen scurt, trebuie evaluată din perspectiva ansamblului său de efecte atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung. Într-o asemenea lumină, ceea ce prevalează este perspectiva limitării şi chiar a înlăturării unor dezechilibre bugetare necesare relansării economice. Tot din această perspectivă, este greu de făcut o distincţie între interesul general şi cel particular al cetăţenilor, de vreme ce măsurile vizând restabilirea echilibrului bugetar vizează bunăstarea viitoare a societăţii, reprezentând, în ultimă instanţă, fiecare dintre indivizii ce o compun.

Aşa fiind, Curtea apreciază că măsurile financiare prevăzute de legea criticată sunt necesare într-o societate democratică tocmai pentru menţinerea democraţiei şi salvgardarea fiinţei statului, fiind în acelaşi timp proporţionale cu scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat).

În egală măsură, din perspectiva celor arătate, Curtea consideră că există un echilibru echitabil între cerinţele de interes general ale colectivităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului.

Curtea constată, totodată, că dispoziţiile de lege criticate nu creează discriminări între persoane aflate într-o situaţie identică.

În sfârşit, Curtea observă că măsurile financiare dispuse prin legea criticată nu aduc atingere înseşi substanţei drepturilor băneşti vizate, ci doar previn creşterea acestora pe o durată limitată de timp, pentru a nu se crea o datorie bugetară imposibil de acoperit, în contextul unui echilibru financiar marcat de criză.”

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic art. 16 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Constantin Virgil Manea şi Maria Manea în Dosarul nr. 1.343/93/2012 al Tribunalului Ilfov - Secţia civilă - Complet specializat în soluţionarea conflictelor de muncă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 martie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

 

ORDIN

pentru modificarea art. 2 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Colegiului Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Ordinul ministrului internelor şi reformei administrative nr. 299/2007

 

Având în vedere modificările intervenite în structura organizatorică a Ministerului Afacerilor Interne, prin Hotărârea Guvernului nr. 416/2007 privind structura organizatorică şi efectivele Ministerului Afacerilor Interne, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul afacerilor interne emite următorul ordin:

Art. I. - Art. 2 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Colegiului Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Ordinul ministrului internelor şi reformei administrative nr. 299/2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 1 octombrie 2007, cu modificările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 2. - La şedinţele Colegiului participă:

a) preşedintele: ministrul afacerilor interne:

b) membrii: secretarii de stat; secretarul general; directori generali şi directori ai unor direcţii generale sau direcţii din aparatul central; directorul de cabinet al ministrului;

c) invitaţi permanent: directori generali şi directori ai unor direcţii generale sau direcţii; inspectori generali ai inspectoratelor generale, preşedintele Corpului Naţional al Poliţiştilor; consilieri ai ministrului;

d) secretarul Colegiului;

e} invitaţi: în funcţie de problematica analizată, alte persoane cu funcţii de conducere în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, precum şi preşedinţii organizaţiilor sindicale ale poliţiştilor, reprezentative la nivelul aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne sau al unei instituţii/structuri din subordinea/coordonarea Ministerului Afacerilor Interne, a căror participare se solicită în scris secretarului Colegiului, împreună cu documentele care fac dovada reprezentativităţii.”

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul afacerilor interne,

Radu Stroe

 

Bucureşti, 13 mai 2013.

Nr. 61.

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor privind organizarea cursurilor pentru pregătirea infirmierilor/infirmierelor de către furnizori autorizaţi de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice

 

Având în vedere Referatul de aprobare al Direcţiei generale resurse umane şi certificare nr. E.N. 4.772 din 10 mai 2013, în temeiul dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Normele privind organizarea cursurilor pentru pregătirea infirmierilor/infirmierelor de către furnizori autorizaţi de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Direcţia generală resurse umane şi certificare va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătăţii,

Gheorghe-Eugen Nicolăescu

 

Bucureşti, 13 mai 2013.

Nr. 636.

 

ANEXA

 

NORME

privind organizarea cursurilor pentru pregătirea infirmierilor/infirmierelor de către furnizori autorizaţi de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale si Persoanelor Vârstnice

 

Art. 1. - (1) Furnizorii autorizaţi de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice pot organiza şi desfăşura cursuri pentru pregătirea infirmierilor/infirmierelor, cu aprobarea Ministerului Sănătăţii - Direcţia generală resurse umane şi certificare.

(2) în vederea aprobării de către Ministerul Sănătăţii a organizării şi desfăşurării cursurilor pentru pregătirea infirmierilor/infirmierelor, furnizorii autorizaţi vor depune la Ministerul Sănătăţii - Direcţia generală resurse umane şi certificare un dosar care va conţine următoarele documente:

a) o cerere de solicitare a aprobării, în care vor fi menţionate datele de identificare, precum şi datele de contact ale reprezentantului furnizorului;

b) statutul în care este precizat obiectul de activitate;

c) dovada deţinerii spaţiului, precum şi dotărilor, echipamentelor şi materialelor didactice necesare pentru pregătirea teoretică;

d) convenţia încheiată cu unitatea sanitară pentru asigurarea pregătirii practice;

e) lista lectorilor/formatorilor - aceştia trebuie să fie asistenţi medicali generalişti sau moaşe cu certificat de formator eliberat de Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor (CNFPA), Autoritatea Naţională pentru Calificări (ANC) sau Ministerul Sănătăţii {MS);

f) copii de pe documentele de studii ale lectorilor/formatorilor care atestă calificarea acestora;

g) copii de pe certificatele de formator eliberate de CNFPA, ANC sau MS;

h) decizia de numire a comisiei de absolvire a cursului, al cărei preşedinte va fi numit prin decizie a directorului executiv al direcţiei de sănătate publică teritoriale, cu consultarea preşedintelui filialei teritoriale a Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România (OAMGMAMR);

i) programul de formare.

Art. 2. - Programul de formare cuprinde în principal următoarele elemente:

a) suportul de curs;

b) perioada şi locul desfăşurării cursurilor de pregătire teoretică şi practică;

c) modelul caietului de pregătire practică în care vor fi consemnate toate stagiile de pregătire practică ce vor fi validate prin semnătura asistentului medical/moaşei sub supravegherea căruia/căreia s-a desfăşurat pregătirea practică şi a directorului de îngrijiri/asistentului-şef din unitatea sanitară în care s-a derulat pregătirea practică.

Art. 3. - Din comisia de absolvire a cursului, formată din 3- 5 membri, vor face parte reprezentantul desemnat prin act administrativ al directorului executiv al direcţiei de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, care va fi preşedintele comisiei, şi un reprezentant desemnat prin decizie a preşedintelui filialei OAMGMAMR.

Art. 4. - La finalizarea cursului furnizorii vor transmite MS - Direcţia generală resurse umane şi certificare tabelul nominal cu absolvenţii, data şi locul naşterii, nota cu care au promovat.

Art. 5. - MS, prin Direcţia generală resurse umane şi certificare, exercită controlul asupra modului în care sunt organizate şi se desfăşoară cursurile pentru pregătirea infirmierilor/infirmierelor.

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

 

ORDIN

privind condiţiile în care sunt necesare autorizaţii suplimentare de punere în funcţiune a vehiculelor autorizate iniţial într-un alt stat membru UE, în vederea utilizării pe reţeaua feroviară din România

În temeiul prevederilor art. 21 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 877/2010 privind interoperabilitatea sistemului feroviar, cu modificările ulterioare, ale art. 3 alin. (2) lit. k) pct. (i) din anexa nr. 1 „Regulament de organizare şi funcţionare al Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română - ASFR” la anexa nr. 1 „Regulament de organizare şi funcţionare a Autorităţii Feroviare Române - AFER” la Hotărârea Guvernului nr. 626/1998 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Feroviare Române - AFER, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 4 alin. (1) pct. 1 şi 12 şi art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 24/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor,

ministrul transporturilor emite următorul ordin:

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - (1) Prezentul ordin se aplică operatorilor economici din UE sau reprezentanţilor lor autorizaţi din România, deţinători de vehicule feroviare autorizate iniţial de punere în funcţiune într-un alt stat membru UE conform prevederilor Directivei 2008/57/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 iunie 2008 privind interoperabilitatea sistemului feroviar în Comunitate, atunci când aceşti deţinători preconizează să utilizeze vehiculele respective pe reţeaua feroviară din România sau pe părţi ale acesteia.

(2) Vehiculele menţionate la alin. (1) pot fi conforme sau neconforme cu Specificaţiile tehnice de interoperabilitate, specificaţii denumite în continuare STI.

Art. 2. - (1) Autorizaţia iniţială de punere în funcţiune a vehiculelor, acordată într-un alt stat membru UE conform prevederilor Directivei 2008/57/CE. va fi denumita în continuare autorizaţie iniţiala.

(2) Autorizaţia suplimentară de punere în funcţiune a vehiculelor autorizate iniţial într-un alt stat membru UE conform prevederilor Directivei 2008/57/CE, acordată de România, va fi denumită în continuare autorizaţie suplimentară.

Art. 3. - Autorizaţia suplimentară atestă faptul că vehiculul se integrează în siguranţă în sistemul feroviar din România şi este compatibil din punct de vedere tehnic cu reţeaua pe care se preconizează să fie utilizat.

Art. 4. - (1) Deţinătorii de vehicule menţionaţi la art. 1 alin. (1) pot solicita autorizarea suplimentară de punere în funcţiune pentru un vehicul sau pentru o serie de vehicule.

(2) Autorizaţiile suplimentare se emit şi se eliberează pentru fiecare vehicul în parte.

Art. 5. - (1) Deţinătorii de vehicule autorizate suplimentar de punere în funcţiune conform prezentului ordin au obligaţia să nu utilizeze aceste vehicule pe reţeaua feroviară din România după încetarea valabilităţii autorizaţiilor iniţiale acordate de statul membru UE, autorizaţii care au stat la baza acordării autorizaţiilor suplimentare ale vehiculelor respective.

(2) în cazul prevăzut la alin. (1), deţinătorii de vehicule respectivi au obligaţia să înştiinţeze în scris despre această situaţie Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română - ASFR, denumită în continuare ASFR, şi Organismul Notificat Feroviar Român - ONFR, în termen de 5 zile de la încetarea valabilităţii autorizaţiei iniţiale acordate de statul membru UE respectiv.

 

CAPITOLUL II

Acordarea autorizaţiei suplimentare pentru vehiculele conforme cu STI

 

Art. 6. - Prezentul capitol se aplică vehiculelor conforme cu toate STI-urile relevante, autorizate iniţial de punere în funcţiune într-un alt stat membru UE conform prevederilor Directivei 2008/57/CE.

Art. 7. - (1) ASFR decide că nu este necesară acordarea autorizaţiei suplimentare în cazul în care:

a) vehiculele conforme cu toate STI-urile relevante vor circula exclusiv pe reţele conforme cu STI;

b) parametrii de punere în funcţiune privind compatibilitatea tehnică dintre vehicul şi reţeaua în cauză şi normele naţionale notificate aplicabile punctelor deschise şi cazurilor specifice din STI relevante fac obiectul normelor naţionale notificate aparţinând grupei A.

(2) ASFR va notifica solicitantului decizia luată în termen de 30 de zile de la depunerea dosarului de autorizare suplimentară şi va returna dosarul.

Art. 8. - (1) ASFR decide că este necesară acordarea autorizaţiei suplimentare în cazul în care:

a) parametrii de punere în funcţiune privind compatibilitatea tehnică dintre vehicul şi reţeaua în cauză, precum şi normele naţionale notificate aplicabile punctelor deschise şi cazurilor specifice din STI relevante fac obiectul normelor naţionale notificate aparţinând grupei B sau C;

b) vehiculele sunt conforme cu un tip de vehicul autorizat deja în România, fapt dovedit prin declaraţiile de conformitate cu tipul depuse la dosarul de autorizare suplimentară.

(2) ASFR notifică solicitantului decizia luată în termen de 30 de zile de la depunerea dosarului de autorizare suplimentară.

 

CAPITOLUL III

Acordarea autorizaţiei suplimentare pentru vehiculele neconforme cu STI

 

Art. 9. - Prezentul capitol se aplică vehiculelor neconforme cu toate STI-urile relevante în vigoare la data punerii lor în funcţiune, vehiculelor conforme cu toate normele naţionale notificate, inclusiv vehiculelor care fac obiectul unor derogări, sau atunci când o parte semnificativă din cerinţele esenţiale nu a fost prevăzută în una sau mai multe STI-uri, vehicule autorizate iniţial într-un alt stat membru UE, conform prevederilor Directivei 2008/57/CE.

Art. 10. - (1) ASFR decide că nu este necesară acordarea autorizaţiei suplimentare în cazul în care la acordarea autorizaţiei iniţiale parametrii de punere în funcţiune ai subsistemelor relevante, cel privind compatibilitatea tehnică dintre vehicul şi reţeaua în cauză şi normele naţionale notificate aplicabile punctelor deschise şi cazurilor specifice din STI relevante au făcut obiectul normelor naţionale notificate aparţinând grupei A.

(2) ASFR va notifica solicitantului decizia luată în termen de 30 de zile de la depunerea dosarului de autorizare suplimentară şi va returna dosarul de autorizare suplimentară.

Art. 11. - (1) ASFR decide că este necesară acordarea autorizaţiei suplimentare în cazul în care la acordarea autorizaţiei iniţiale parametrii de punere în funcţiune ai subsistemelor relevante, cei privind compatibilitatea tehnică dintre vehicul şi reţeaua în cauză, precum şi normele naţionale notificate aplicabile punctelor deschise şi cazurilor specifice din

STI relevante fac obiectul normelor naţionale notificate aparţinând grupei B sau C, atunci când se consideră că se introduce un risc semnificativ în materie de siguranţă.

(2) ASFR va notifica solicitantului decizia luată în termen de 30 de zile de la depunerea dosarului de autorizare suplimentară.

 

CAPITOLUL IV

Dispoziţii finale

 

Art. 12. - Condiţiile, modul de acordare şi modelul autorizaţiei suplimentare vor face obiectul procedurilor specifice aprobate de directorul ASFR şi vor fi publicate pe site-ul propriu.

Art. 13. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării.

 

p. Ministrul transporturilor,

Cristian Ghibu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 26 aprilie 2013.

Nr. 744.