MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 174/2013

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXV - Nr. 174         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 29 martie 2013

 

SUMAR

 

DECRETE

 

346. - Decret pentru numirea unui consilier prezidenţial

 

347. - Decret pentru numirea unui consilier prezidenţial

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 35 din 5 februarie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2781 alin. (1) partea introductivă din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii

 

Decizia nr. 45 din 12 februarie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

423/191. - Ordin al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2013 a Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2013-2014

 

DECRETE

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru numirea unui consilier prezidenţial

În temeiul art. 94 lit. c) şi al art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată, precum şi al art. 3 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 47/1994 privind serviciile din subordinea Preşedintelui României, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Începând cu data de 1 aprilie 2013, domnul Rădulescu Adrian se numeşte în funcţia de consilier prezidenţial.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucureşti, 28 martie 2013.

Nr. 346.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru numirea unui consilier prezidenţial

În temeiul art. 94 lit. c) şi al art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată, precum şi al art. 3 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 47/1994 privind serviciile din subordinea Preşedintelui României, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Începând cu data de 1 aprilie 2013, domnul Berea Gabriel se numeşte în funcţia de consilier prezidenţial.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucureşti, 28 martie 2013.

Nr. 347.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 35

din 5 februarie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2781 alin. (1) partea introductivă din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2781 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Comercială Beyond Design - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 24.221/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă si care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.396D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, pentru autorul excepţiei, citaţia s-a întors cu menţiunea „destinatar mutat”, fără să fie adus la cunoştinţa Curţii Constituţionale noul sediu al acestuia.

În legătură cu acest incident procedural se acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită.

Deliberând, Curtea, în temeiul art. 98 din Codul de procedură civilă, consideră procedura de citare legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi de menţinere a jurisprudenţei Curţii în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 6 septembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 24.221/3/2012, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Comercială Beyond Design - S.R.L. din Bucureşti cu prilejul soluţionării unei contestaţii formulate împotriva dispoziţiei prin care autoritatea contractantă a dispus reţinerea garanţiei de participare în cadrul unei proceduri de achiziţie publică.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece instituie o obligaţie pecuniară substanţială în sarcina contestatorului, de a suporta reţinerea garanţiei de participare, care se poate ridica la sume exorbitante şi vădit disproporţionate în raport cu taxele judiciare de timbru, în cazul în care apelează, pe calea contestaţiei, la un control al actelor încheiate de autoritatea contractantă.

Autorul arată că prevederile legale criticate instituie un regim discriminatoriu nejustificat între operatorii economici care depun contestaţii înainte de data depunerii ofertelor, în funcţie de data la care Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor soluţionează contestaţia. Astfel, în ipoteza în care Consiliul respinge contestaţia înainte de depunerea ofertelor şi a garanţiei de participare, autoritatea contractantă nu poate reţine nicio sumă de bani, întrucât garanţia de participare din care această sumă se reţine nu a fost încă depusă. În schimb, în situaţia în care Consiliul dă o soluţie de respingere a contestaţiei după depunerea ofertelor, autoritatea contractantă va reţine sumele de bani prevăzute de art. 2781 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 din garanţia de participare depusă de ofertant.

În consecinţă, autorul excepţiei apreciază că nerestituirea garanţiei de către autoritatea contractantă echivalează cu îmbogăţirea fără just temei a acesteia.

În fine, mai susţine că în Constituţie se prevede că jurisdicţiile speciale administrative sunt gratuite, or, prin instituirea obligaţiei de a suporta nerestituirea garanţiei este înfrânt acest principiu constituţional.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Scopul instituirii garanţiei de participare este acela de a proteja autoritatea contractantă faţă de riscul unui eventual comportament necorespunzător al participantului la procedura de achiziţie publică, instituindu-se o veritabilă sancţiune împotriva persoanei care atacă actul autorităţii contractante, în cazul în care contestaţia este respinsă.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată şi face referire la jurisprudenţa Curţii în materie.

Avocatul Poporului îşi menţine punctul de vedere exprimat anterior, în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor criticate, punct de vedere exprimat în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.338D/2012.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 2781 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006. În realitate, analizând motivarea autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2781 alin. (1) partea introductivă, text modificat ulterior sesizării Curţii Constituţionale prin art. I pct. 61 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 10 decembrie 2012. Întrucât soluţia legislativă criticată a fost menţinută, Curtea, având în vedere Decizia nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, urmează a se pronunţa asupra dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) partea introductivă din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare. Textul criticat are următorul cuprins: „în măsura în care Consiliul respinge pe fond contestaţia, autoritatea contractantă va reţine contestatorului din garanţia de participare în raport cu valoarea estimată a contractului [...]

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 21 privind accesul liber la justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

I.1. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea principiului egalităţii, Curtea reţine că textul legal criticat, prevăzând că în cazul în care Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor respinge contestaţia ca nefondată, autoritatea contractantă va reţine contestatorului din garanţia de participare depusă în raport cu valoarea estimată a contractului o anumită sumă, se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.

Astfel cum rezultă şi din dispoziţiile art. 2 din ordonanţa de urgenţă, scopul acesteia este promovarea concurenţei între operatorii economici, precum şi garantarea tratamentului egal şi nediscriminarea acestora. Aceste principii stau şi la baza atribuirii contractului de achiziţie publică. În jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu Decizia nr. 6 din 4 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 18 martie 1999, egalitatea de tratament nu exclude, ci chiar implică un tratament diferenţiat, ţinând seama de natura autorităţilor publice şi de atribuţiile acestora, astfel cum este şi cazul în cadrul procedurii de atribuire a contractelor în domeniul achiziţiilor publice, unde autoritatea contractantă este cea care aplică dispoziţiile legale privind derularea procedurii. Mai mult, principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. Astfel, ofertanţii câştigători nu se pot afla în aceeaşi situaţie cu cei necâştigători, cum nici cei care formulează contestaţie înainte de depunerea ofertelor nu se pot afla în aceeaşi situaţie cu cei care au formulat contestaţie după depunerea ofertelor, cei din urmă fiind deja angajaţi într-un raport juridic cu autoritatea contractantă, unde garanţia constituită operează ca un mijloc menit să asigure evitarea unui comportament necorespunzător al operatorului economic în raport cu aceasta.

Totodată, Curtea reţine că autorul excepţiei nu se află în situaţia pe care o invocă, respectiv să fi formulat o contestaţie înainte de data depunerii ofertelor, şi astfel să fi depins de celeritatea soluţionării contestaţiei de către Consiliu, ci a formulat o atare contestaţie după ce termenul-limită pentru depunerea ofertelor a expirat, mai exact după ce a depus o ofertă ulterior expirării termenului prevăzut în anunţul de participare.

2. Stabilirea cuantumului sumei ce urmează a fi reţinută de autoritatea contractantă ţine de opţiunea legiuitorului, acesta putând opta pentru grile de calcul diferenţiate în funcţie de natura relaţiilor vizate, astfel că nu se poate susţine că ar trebui să existe o anumită echivalenţă, care să determine aplicabilitatea art. 16 alin. (1) din Constituţie, între cuantumul taxelor judiciare de timbru şi cel al sumelor reţinute din garanţia de participare, având în vedere natura diferită a relaţiilor sociale ocrotite, respectiv realizarea serviciului justiţiei coroborat cu asigurarea dreptului de acces liber la justiţie, pe de o parte, şi evitarea comportamentelor nepotrivite în procedura de achiziţie publică, pe de altă parte. Taxele judiciare de timbru contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie, iar reţinerea sumelor din garanţia de participare are drept scop sancţionarea comportamentelor necorespunzătoare în cadrul procedurilor de achiziţie publică. Astfel, potrivit art. 431 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, scopul constituirii garanţiei de către ofertant este acela de a proteja autoritatea contractantă faţă de riscul unui eventual comportament necorespunzător al acestuia, precum şi evitarea tergiversării procedurii, cu implicaţii asupra gradului de cheltuire a fondurilor publice alocate.

În fine, chestiunea ce priveşte modul concret de stabilire a sumelor reţinute de autoritatea contractantă ţine de aplicarea legii.

II. Referitor la critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea accesului liber la justiţie, Curtea, prin Decizia nr. 282 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 11 mai 2012, s-a pronunţat şi asupra caracterului facultativ al jurisdicţiei Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi a reţinut că, potrivit art. 2781 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, acesta nu are competenţa legală de a dispune prin decizie cu privire la garanţia de participare constituită în favoarea autorităţii contractante. Prin urmare, actul de dispoziţie cu privire la sumele cote-părţi din garanţia de participare nu poate fi calificat drept un act al autorităţii administrativ-jurisdicţionale. Reţinerea sumelor prevăzute de ordonanţa de urgenţă de către autoritatea contractantă operează de drept, în temeiul art. 2781 alin. (1), ca urmare a pronunţării de către Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a deciziei de respingere a contestaţiei ca nefondată. Aşadar, reţinerea sumelor prevăzute de ordonanţa de urgenţă de către autoritatea contractantă operează indiferent de motivaţia sau înţelegerea subiectivă sau obiectivă a contestatorului în exercitarea dreptului de a formula contestaţia împotriva actului administrativ, cu condiţia însă ca prin decizia Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor să îi fie respinsă contestaţia ca nefondată.

Mai mult, Curtea a constatat că textul criticat întruneşte garanţiile cerute pentru protejarea principiului constituţional al accesului liber la justiţie. Sumele reţinute de autoritatea contractantă reprezintă o sancţiune a comportamentului necorespunzător al operatorilor economici, cât şi o garanţie că aceştia nu suportă o sarcină excesivă, astfel cum rezultă din modul de calcul al sumelor ce vor fi reţinute în funcţie de valoarea contractului. De altfel, potrivit alin. (4) al art. 2781 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, autoritatea contractantă are obligaţia restituirii sumei reţinute, dacă instanţa de judecată competentă admite plângerea formulată împotriva deciziei Consiliului de respingere a contestaţiei.

În analiza dispoziţiilor care reglementează procedura soluţionării contestaţiilor în faţa Consiliului Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor, Curtea a constatat că suma reţinută în cazul respingerii contestaţiei nu reprezintă o taxă sau cauţiune care să se facă venit la bugetul de stat sau la bugetul autorităţii administrativ-jurisdicţionale. Curtea a reţinut că gratuitatea consacrată de norma constituţională cuprinsă în art. 21 alin. (4) vizează lipsa oricărei contraprestaţii pecuniare din partea persoanei care, alegând calea contenciosului administrativ-jurisdicţional, beneficiază de serviciul prestat de autoritatea administrativ-jurisdicţională. Or, sub acest aspect, dispoziţiile ordonanţei de urgenţă criticate respectă cerinţa constituţională referitoare la caracterul neoneros al procedurii administrativ-jurisdicţionale.

Prin urmare, dispoziţiile legale criticate nu îngrădesc accesul liber la justiţie atât timp cât se prevede posibilitatea că actele autorităţii contractante pot fi contestate în instanţă, şi urmăresc, în fapt, responsabilizarea justiţiabililor şi descurajarea abuzului de drept, precum şi încurajarea justiţiabililor de a apela la instanţă pentru verificarea soluţiilor pronunţate în calea administrativ-jurisdicţională de atac.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudenţa Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2781 alin. (1) partea introductivă din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie ridicată de Societatea Comercială Beyond Design - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 24.221/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa din data de 5 februarie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 45

din 12 februarie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. (1) lit. c)din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Teofil Haica în Dosarul nr. 1.742/59/2011 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.446D/2012.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei, lipsind partea Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Timiş, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că scutirea de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate este un drept acordat revoluţionarilor printr-o lege specială, respectiv Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004. Legea nr. 95/2006 nu poate restrânge acest drept, fiind o lege ordinară. De asemenea, consideră că prevederile de lege criticate încalcă dreptul la viaţă şi dreptul la un nivel de trai decent.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, în acest sens, arată că dreptul de a beneficia de servicii medicale gratuite, fără plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, este suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate. Astfel, dacă statul este cel care suportă aceste cheltuieli, tot el este cel în măsură să stabilească şi condiţiile acordării acestui drept.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 2.262 din 25 septembrie 2012, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Excepţia a fost ridicată de Teofil Haica cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 339/PI/CA din 18 martie 2011, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 9.019/30/2010 având ca obiect o contestaţie împotriva unui act administrativ fiscal.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 este contrar dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Constituţie, întrucât condamnă la pauperitate revoluţionarii, condiţionându-i pe aceştia să nu obţină alte venituri în afara indemnizaţiei de recunoştinţă şi confundă indemnizaţia specială de care se bucură aceştia cu un venit din pensie. De asemenea, încalcă art. 53 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât afectează, fără respectarea condiţiilor impuse de aceste dispoziţii constituţionale, drepturile dobândite prin art. 5 alin. (1) lit. i) şi j) din Legea nr. 341/2004. Totodată, textul de lege criticat este contrar dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Constituţie, neputând exista concomitent beneficiul gratuităţii cu obligaţia de contribuţie pentru accesul la serviciile medicale. În sfârşit, arată că cetăţenii au dreptul de a alege sistemul de asigurări, iar textul de lege criticat limitează acest drept.

Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că textul de lege criticat nu este contrar prevederilor constituţionale invocate. În acest sens, arată că legiuitorul are opţiunea de a stabili condiţiile în care se acordă unele scutiri sau facilităţi de la obligaţia de plată a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 335/2011, Decizia nr. 255/2009, Decizia nr. 334/2009 şi Decizia nr. 750/2006 cu privire la obligaţia de a contribui la sistemul de asigurări sociale de sănătate şi natura scutirii de la această obligaţie, care nu este un drept constituţional.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, aşa cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010.

Textul de lege criticat are următoarea redactare: „(1) Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare, fără plata contribuţiei: [...]

c) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, prin Legea nr. 51/1993 privind acordarea unor drepturi magistraţilor care au fost înlăturaţi din justiţie pentru considerente politice în perioada anilor 1945-1989, cu modificările ulterioare, prin Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de aceste legi;”.

Autorul excepţiei consideră că acest text de lege contravine următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 22 privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 47 alin. (1) referitor la dreptul la un nivel de trai decent şi art. 53 alin. (1) şi (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile de lege criticate instituie beneficiul scutirii de la plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate pentru mai multe categorii de persoane având un statut deosebit, respectiv cele care au avut de suferit persecuţii politice în timpul regimului comunist ori au luptat împotriva acestuia riscându-şi sau chiar sacrificând-şi viaţa.

Aceste beneficii, acordate în semn de recunoştinţă a societăţii pentru contribuţia şi sacrificiul acestor persoane, nu reprezintă, însă, drepturi fundamentale, aşa cum de altfel a reţinut Curtea şi prin Decizia nr. 255 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 17 martie 2009. Astfel, legiuitorul este liber să stabilească condiţiile şi limitele acordării acestora, fără a fi supus condiţiilor stabilite de art. 53 din Constituţie, care priveşte restrângerea exerciţiului drepturilor fundamentale.

De asemenea, Curtea nu poate reţine că prevederile de lege criticate ar aduce atingere dreptului la viaţă şi la integritate fizică ori ar încălca obligaţia statului de a asigura un nivel de trai decent. O astfel de critică ar avea o anumită pertinenţă în măsura în care statul nu ar lua în consideraţie situaţia deosebită în care se află anumite persoane aflate în imposibilitate obiectivă de a realiza venituri care să le permită plata contribuţiei la fondul asigurărilor sociale de sănătate, obligându-le totuşi să efectueze această contribuţie. Pentru a evita o astfel de situaţie, art. 213 din Legea nr. 95/2006 prevede însă o serie de excepţii şi include în rândul celor care beneficiază de această scutire persoanele care au fost persecutate politic ori care au luptat împotriva regimului comunist, dar numai în măsura în care nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de legile prin care li s-a acordat acest statut special. Prin urmare, beneficiul instituit de art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 are în vedere în primul rând împrejurarea că persoanele vizate de acest text legal nu realizează alte venituri decât cele conferite prin legile speciale enumerate şi, în mod secundar, statutul special al acestor persoane care, din punct de vedere constituţional, nu obligă însă la acordarea acestei scutiri de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.

În sfârşit, în ceea ce priveşte critica referitoare la obligaţia de asigurare în sistemul public al asigurărilor sociale de sănătate, autorul excepţiei susţine că o astfel de obligaţie nu poate exista atât timp cât nu are un contract de asigurare încheiat în care să se prevadă această obligaţie. În plus, consideră că ar trebui să se bucure de libertatea de a-şi alege sistemul de asigurări.

Răspunzând unor critici asemănătoare, Curtea Constituţională reţine că, prin Decizia nr. 128 din 16 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 8 mai 2012, a constatat că dispoziţiile Legii fundamentale, garantând prin art. 34 dreptul la ocrotirea sănătăţii, nu consacră şi existenţa unui drept fundamental al persoanei la alegerea furnizorului serviciilor medicale. Desigur, textul constituţional nu interzice o astfel de opţiune, însă stabileşte că „Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii”. Prin urmare, dreptul cetăţenilor la servicii medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate se face doar în condiţiile stabilite prin lege. Cetăţenii pot beneficia şi de serviciile altor furnizori de servicii medicale, dar în afara acestui sistem.

Totodată, prin Decizia nr. 705 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 31 octombrie 2007, ori Decizia nr. 1.011 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august 2009, Curtea a statuat că sistemul asigurărilor sociale de sănătate îşi poate realiza obiectivul principal datorită solidarităţii celor care contribuie, astfel că obligaţia de contribuţie la acest sistem reprezintă de fapt o expresie a prevederilor constituţionale care reglementează ocrotirea sănătăţii şi a celor care consacră obligaţia statului de a asigura protecţia socială a cetăţenilor.

Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Teofil Haica în Dosarul nr. 1.742/59/2011 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 februarie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

Nr. 423 din 29 martie 2013

CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

Nr. 191 din 29 martie 2013

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2013 a Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2013-2014

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. E.N. 3.156 din 29 martie 2013 al Ministerului Sănătăţii şi nr. DG 673 din 29 martie 2013 al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, în temeiul prevederilor:

- art. 217 alin. (5) din titlul VIII „Asigurările sociale de sănătate” din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârii Guvernului nr. 117/2013 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2013-2014;

- Hotărârii Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârii Guvernului nr. 972/2006 pentru aprobarea Statutului Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii şi preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate emit următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Normele metodologice de aplicare în anul 2013 a Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2013-2014, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 117/2013, prevăzute în anexele nr. 1-41*), care fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prevederile prezentului ordin intră în vigoare la data de 1 aprilie 2013. De la această dată se abrogă Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1.723/950/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2012 a Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2011- 2012, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.389/2010, cu modificările şi completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 şi 922 bis din 27 decembrie 2011.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătăţii,

Gheorghe-Eugen Nicolăescu

Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate

Doru Bădescu

 


*) Anexele nr. 1-41 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.