MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 693/2013

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXV - Nr. 693         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 13 noiembrie 2013

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

287. - Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urmă aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herta, că urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urmă aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006

 

856. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urmă aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herta, că urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urmă aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizie nr. 361 din 24 septembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 253 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Decizie nr. 364 din 24 septembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. b) teza întâi din Codul de procedura penală

 

Decizie nr. 365 din 24 septembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 21 şi art. 2781 alin. 10 din Codul de procedura penală

 

Decizie nr. 400 din 8 octombrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 178 alin. 2 şi art. 2781 alin. 10 din Codul de procedura penală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

152. - Ordin al ministrului afacerilor interne privind conferirea Semnului onorific În Serviciul Patriei unor ofiţeri şi funcţionari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri

 

153. - Ordin al ministrului afacerilor interne privind conferirea Semnului onorific În Serviciul Patriei unor maiştri militari, subofiţeri şi funcţionari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de maiştri militari şi subofiţeri

 

ACTE ALE CONSILIULUI NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

 

614. - Decizie pentru modificarea şi completarea Deciziei Consiliului Naţional al Audiovizualului nr. 277/2013 privind procedura de acordare, de modificare, de prelungire a valabilităţii şi de cedare a licenţei şi a deciziei de autorizare audiovizuală, cu excepţia celor pentru difuzare în sistem digital terestru, precum şi condiţiile privind difuzarea de programe locale, retransmiterea sau preluarea de programe ale altor radiodifuzori

 

LEGI ŞI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10 din 27 februarie 2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicăriiTratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 28 februarie 2013, cu următoarele modificări şi completări:

1. La articolul I, după alineatul (2) se introduc trei noi alineate, alineatele (21)-(23), cu următorul cuprins:

"(21) În dosarele de plată complete, constituite ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 9/1998, republicată, plata despăgubirilor se efectuează în ordinea cronologică a emiterii ordinelor de către Şeful Cancelariei Primului-ministru în temeiul Legii nr. 9/1998, republicată, respectiv a deciziilor de plată emise de către vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, republicată, Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 393/2006.

(22) În dosarele de plată complete, constituite ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, plata despăgubirilor se efectuează în ordinea cronologică a emiterii hotărârilor de către comisiile judeţene/a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

(23) Dosarele de despăgubire constituite în baza prevederilor Legii nr. 9/1998, republicată, sunt analizate de către Direcţia pentru aplicarea tratatelor internaţionale, în vederea emiterii deciziei de plată sau de invalidare, în ordinea cronologică a înregistrării acestora în registrul special deschis."

2. La articolul I, alineatul (3) va avea următorul cuprins:

"(3) Prin titlu de plată se înţelege hotărârea comisiei judeţene sau a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 şi Legii nr.393/2006, ordinul emis de către Şeful Cancelariei Primului-ministru în temeiul Legii nr. 9/1998, republicată, respectiv decizia de plată emisă de către vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, republicată, Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 393/2006."

3. După articolul II se introduce un nou articol, articolul II1, cu următorul cuprins:

"Art. II1. - (1) Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, prin structura proprie cu atribuţii de control, verifică activitatea desfăşurată de către comisiile judeţene sau a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi a Legii nr. 393/2006.

(2) În cazul constatării unor deficienţe sau nereguli, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor poate dispune:

a) suspendarea temporară a activităţii în vederea identificării cauzelor care au condus la apariţia acestor deficienţe sau nereguli;

b) măsuri pentru remedierea deficienţelor constatate;

c) sesizarea altor organe cu atribuţii de control, precum şi a organelor de cercetare penală, în cazul în care aspectele constatate sunt de competenţa acestora."

4. La articolul III, înaintea punctului 1 se introduce un nou punct, cu următorul cuprins:

"- La articolul 1, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

«(2) De prevederile alin. (1) beneficiază şi cetăţenii români, moştenitori legali sau testamentari ai foştilor proprietari dacă au, la data intrării în vigoare a legii, cetăţenia română. Dovada calităţii de moştenitor se face prin certificatul de moştenitor, prin certificatul de calitate de moştenitor sau prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, prin care se atestă calitatea sa de moştenitor.»"

5. La articolul III punctul 2, alineatul (1) al articolului 8 va avea următorul cuprins:

"Art. 8. - (1) Compensaţiile acordate cetăţenilor români îndreptăţiţi se suportă din bugetul de stat, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie, iar plăţile către persoanele fizice se asigură de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor."

6. La articolul IV, după punctul 2 se introduce un nou punct, punctul 21, cu următorul cuprins:

"21. La articolul 5, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins:

«(21) Comisia municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 analizează oportunitatea soluţionării cererii sau, după caz, transmiterea acesteia spre competentă soluţionare către comisia pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 constituită în cadrul prefecturii judeţului în care domiciliază depunătorul cererii.»"

Art. II. - (1) Cererile depuse până la data de 1 mai 2007 şi aflate în curs de soluţionare la comisiile constituite în cadrul prefecturii, la data intrării în vigoare a prezentei legi, se soluţionează pe baza actelor doveditoare certificate de autorităţile competente, care pot fi completate cu declaraţii de martori, autentificate.

(2) Se instituie un termen de decădere în procedura administrativă, de 90 de zile, în care persoanele ce se consideră îndreptăţite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la comisiile abilitate potrivit legii. Termenul de decădere curge de la data la care persoanei i se comunică, în scris, care sunt documentele necesare soluţionării cererii.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

PREŞEDINTELE SENATULUI

GEORGE-CRIN LAURENŢIU ANTONESCU

 

Bucureşti, 7 noiembrie 2013

Nr. 287.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

 

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006 şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

Bucureşti, 6 noiembrie 2013

Nr. 856.

 

DECIZII ALE CURTII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIE Nr. 361

din 24 septembrie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 253 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea în şedinţa publică a reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 253 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Change & Change" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 2.597/211/2013 al Judecătoriei Cluj-Napoca şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 220D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează că dosarul se află la al doilea termen de judecată, având în vedere că la termenul din 13 iunie 2013, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 24, ale art. 222 alin. (1) din Codul de procedură civilă coroborate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat judecarea cauzei pentru data de 24 septembrie 2013.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, menţionând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 249 din 6 martie 2008, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, acesta arată că diferenţa de tratament juridic nu este discriminatorie, ci are în vedere situaţii juridice diferite.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 15 martie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 2.597/211/2013, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 253 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Excepţia a fost invocată de Societatea Comercială "Change & Change" - S.R.L. din Cluj-Napoca într-un dosar având ca obiect soluţionarea cererii de restituire a sumelor plătite cu titlu de impozit pe clădiri.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale întrucât instituie un tratament juridic diferit între persoanele fizice şi cele juridice în ceea ce priveşte stabilirea impozitului pe clădiri.

Judecătoria Cluj-Napoca apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Instanţa arată că Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal instituie două regimuri fiscale diferite prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii în cazul persoanei juridice (art. 253) şi a unei cote de impozitare la valoarea impozabilă a clădirii, pentru persoanele fizice (art. 251). În aceste condiţii, nu se pot compara limitele procentuale în care se stabileşte cota de impozitare, câtă vreme valoarea impozabilă diferă.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

Astfel, acesta apreciază că art. 251 şi 253 din Legea nr. 571/2003 reglementează două modalităţi de calcul al impozitului pe clădiri în funcţie de contribuabil. Astfel, în cazul unei clădiri proprietate a persoanei juridice, impozitul se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii, iar, în cazul unei clădiri proprietate a persoanei fizice, impozitul se calculează prin aplicarea cotei de impozitare asupra valorii impozabile a clădirii. Prin urmare, nu se pot compara limitele între care se stabileşte cota de impozitare, câtă vreme valoarea impozabilă diferă.

În plus, se arată că, de regulă, beneficiarii acestui principiu privind egalitatea în faţa legii sunt doar persoanele fizice, nu şi autorităţile publice sau persoanele juridice. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 35 din 2 aprilie 1996, a statuat că principiul egalităţii cetăţenilor, prevăzut de art. 16 din Constituţie, se aplică şi persoanelor juridice, în măsura în care prin intermediul acestora cetăţenii îşi exercită un drept constituţional, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, Guvernul arată că dreptul de proprietate nu este absolut, ci este susceptibil de limite ale exercitării sale. De altfel, chiar definiţia dreptului de proprietate consacrată de art. 555 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civilface referire la limitele exerciţiului dreptului, determinate de lege.

Prin urmare, din moment ce, potrivit art. 56 din Constituţie, contribuţia cetăţenilor la cheltuielile publice constituie o îndatorire fundamentală a acestora, nu se poate reţine că prin stabilirea pe cale legală a unui impozit s-ar leza dreptul de proprietate al unei persoane.

Totodată se menţionează că şi prevederile art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale stabilesc că "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale, nimeni neputând fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale, însă neaducându-se atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. 253 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate reiese că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie dispoziţiile art. 253 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, dispoziţii ce au următoarea redactare:

"(1) În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii.

(2) Cota de impozit se stabileşte prin hotărâre a consiliului local şi poate fi cuprinsă între 0,25% şi 1,50% inclusiv. La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti."

În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi în art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea dreptului de proprietate privată.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate consideră că folosirea unor criterii tehnice diferite pentru stabilirea obligaţiilor fiscale în sarcina persoanelor juridice faţă de persoanele fizice este de natură să încalce principiul egalităţii în drepturi, precum şi dreptul de proprietate privată.

În ceea ce priveşte principiul egalităţii în drepturi şi al nediscriminării, dispoziţiile constituţionale invocate de autoarea excepţiei sunt pe deplin respectate, având în vedere că, în materia impozitării clădirilor, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a instituit regimuri juridice diferite pentru persoanele fizice şi, respectiv, persoanele juridice. Mai mult, soluţia legislativă este şi în concordanţă cu prevederile art. 56 alin. (2) privind justa aşezare a sarcinilor fiscale din Constituţie.

De altfel, Curtea reţine că, aşa cum a statuat în jurisprudenţa sa, respectiv în Decizia nr. 35 din 2 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996, principiul egalităţii cetăţenilor, prevăzut de art. 16 din Constituţie, se aplică şi persoanelor juridice, în măsura în care prin intermediul acestora cetăţenii îşi exercită un drept constituţional, ceea ce nu este cazul în dosarul de faţă.

În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia dispoziţiile legale criticate încalcă dreptul de proprietate, Curtea reţine că dreptul de proprietate nu este un drept absolut. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Constituţie, legiuitorul este în drept să stabilească conţinutul şi limitele dreptului de proprietate.

Pe de altă parte, Curtea constată că autorul excepţiei este nemulţumit, în realitate, de criteriile tehnice avute în vedere de legiuitor la stabilirea impozitelor. Instanţa de contencios constituţional constată că legiuitorul este liber să stabilească impozite, în măsura în care acestea sunt proporţionale, rezonabile şi echitabile, condiţie îndeplinită în cazul de faţă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială "Change&Change" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 2.597/211/2013 al Judecătoria Cluj-Napoca şi constată că dispoziţiile art. 253 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Cluj-Napoca şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 24 septembrie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIE Nr. 364

din 24 septembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Răzvan Laurenţiu Constantinescu în Dosarul nr. 23.577/109/2012 al Tribunalului Argeş - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 140D/2013.

La apelul nominal, lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 11 februarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 23.577/109/2012, Tribunalul Argeş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală.

Excepţia a fost ridicată de Răzvan Laurenţiu Constantinescu cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unui act al procurorului de netrimitere în judecată.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, în măsura în care sintagma "în vederea începerii [...] urmăririi penale" este interpretată ca o facultate a procurorului de a începe urmărirea penală, conform Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală nr. 206 din 22 ianuarie 2008. Astfel, arată că a făcut plângere în faţa judecătorului împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale date de procuror, pentru a treia oară consecutiv, în Dosarul nr. 555/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş, după ce, prin două hotărâri definitive, Tribunalul Argeş - Secţia penală a desfiinţat două acte de netrimitere în judecată date de procuror în dosarul mai sus menţionat, de fiecare dată cauza fiind trimisă procurorului în vederea începerii urmăririi penale. Procurorul, însă, nu s-a conformat celor două hotărâri judecătoreşti, dispunând, pentru a treia oară, neînceperea urmăririi penale în cauză. Mai arată că, prin Decizia nr. 206 din 22 ianuarie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a apreciat că: "în conformitate cu art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, dacă admite plângerea şi desfiinţează rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, judecătorul trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale. În art. 273 alin. 11 din Codul de procedură penală - care reglementează reluarea în caz de redeschidere a urmăririi penale - se prevede că, în cazul în care instanţa a admis plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale, acesta dispune începerea urmăriri penale în condiţiile prevăzute de lege, iar dispoziţiile instanţei sunt obligatorii pentru organul de urmărire penală, sub aspectul faptelor şi împrejurărilor ce urmează a fi constatate şi a mijloacelor de probă indicate. Din coroborarea dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. b) şi a dispoziţiilor art. 273 alin. 11 cu dispoziţiile art. 270 alin. 2 din Codul de procedură penală - în care se prevede că reluarea urmăririi penale în caz de redeschidere nu poate avea loc dacă se constată că între timp a intervenit vreunul din cazurile prevăzute în art. 10 - rezultă că dispoziţiile instanţei nu sunt obligatorii pentru procuror în sensul că acesta ar fi obligat să înceapă urmărirea penală, ci, aşa cum se prevede în art. 273 alin. 11 partea finală din Codul de procedură penală, sub aspectul faptelor şi împrejurărilor ce urmează a fi constatate şi a mijloacelor de probă indicate."

Autorul excepţiei nu este de acord cu punctul de vedere exprimat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală în decizia mai sus citată, deoarece, în opinia sa, dispoziţia instanţei de a se începe urmărirea penală este obligatorie pentru procuror. În acest sens, arată că principiul legalităţii presupune existenţa unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise şi previzibile în aplicarea lor, astfel cum reiese şi din jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului [Hotărârea din 5 ianuarie 2000, pronunţată în Cauza Beyeler împotriva Italiei, paragraful 109, şi Hotărârea din 8 iulie 2008, pronunţată în Cauza Fener Rum Patrikligi (Patriarhia Ecumenică) împotriva Turciei, paragraful 70]. Consideră că, în măsura în care textului de lege criticat i se poate conferi interpretarea din decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală mai sus citată, acest text nu are claritatea, precizia şi previzibilitatea pe care trebuie să le întrunească o normă juridică. Aceste atribute - de claritate, precizie şi previzibilitate - se înglobează în noţiunea de "proces echitabil", la care fac trimitere prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţia României. În fine, Curţii Constituţionale, fiindu-i interzis să se poziţioneze în postura de legiuitor pozitiv, îi revine sarcina să analizeze conformitatea dispoziţiilor de lege criticate, "respectiv a înţelesului lor, într-o interpretare sau alta, cu exigenţele constituţionale". Face trimitere, în acest sens, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011.

Tribunalul Argeş - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie invocate de autorul excepţiei. Având în vedere dispoziţiile art. 273 alin. 11 teza a doua din Codul de procedură penală, potrivit cărora, în cazul admiterii unor plângeri în baza art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, procurorul dispune începerea urmăririi penale în condiţiile prevăzute de lege, această soluţie nu se adoptă în mod automat ca urmare a hotărârii judecătoreşti. De altfel, art. 273 alin. 11 teza a treia din Codul de procedură penalăstipulează că dispoziţiile instanţei sunt obligatorii pentru organul de urmărire penală sub aspectul faptelor şi împrejurărilor ce urmează a fi constatate şi al mijloacelor de probă indicate. Prin urmare, procurorul are obligaţia să efectueze actele de urmărire penală indicate în hotărârea judecătorească, însă începe urmărirea penală numai în condiţiile legii, altfel spus numai dacă apreciază că se impune acest lucru, iar decizia îi aparţine în totalitate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală este inadmisibilă, întrucât problema ridicată de autorul excepţiei este una de interpretare şi aplicare a legii, ce ţine de competenţa instanţelor judecătoreşti, iar nu a Curţii Constituţionale, aceasta din urmă pronunţându-se, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată.

Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 141/2006, nr. 228/2006, nr.982/2007, nr. 601/2008, nr. 1.223/2008, nr. 1.277/2008, nr. 903/2009 şi nr. 1.401/2009, în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală, modificat prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: "Judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii: [...] b) admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală, ci este nemulţumit de modul de interpretare şi aplicare a acestui text de lege de către procuror. Or, asemenea aspecte nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Răzvan Laurenţiu Constantinescu în Dosarul nr. 23.577/109/2012 al Tribunalului Argeş - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Argeş - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 24 septembrie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIE Nr. 365

din 24 septembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 alin. 21 şi art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Nicolae Virgiliu Tănase în Dosarul nr. 28.243/281/2012 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 183D/2013.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Decizia nr. 340 din 7 martie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 28.243/281/2012, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală.

Excepţia a fost ridicată de Nicolae Virgiliu Tănase cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei sentinţe penale prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva unei ordonanţe de scoatere de sub urmărire penală şi a rezoluţiei de respingere date de procurorul ierarhic superior.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 278 alin. 21 şi art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, întrucât soluţia de respingere dispusă de procurorul ierarhic superior cu privire la plângerea contra actelor procurorului, altele decât rezoluţiile sau ordonanţele de netrimitere în judecată, nu poate fi atacată în faţa instanţei de judecată, iar soluţia pronunţată de judecător în cadrul procedurii plângerii împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată nu este supusă niciunei căi de atac. Face trimitere şi la Decizia nr. 500 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 18 iulie 2012, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 118 alin. (31) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt neconstituţionale. De asemenea, invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 1, 3, 6, 62 şi urm. Din Codul de procedură penală.

Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei. În acest sens, arată că liberul acces la justiţie nu presupune accesul la toate căile de atac în orice cauză.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 278 alin. 21 şi art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate. Aminteşte, în acest sens, că stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie. În cazul procedurii întemeiate pe dispoziţiile art. 2781 din Codul de procedură penală, accesul la justiţie este asigurat tocmai prin aceea că persoanei vătămate prin soluţia de netrimitere în judecată dispusă de procuror i se recunoaşte dreptul de a se adresa cu plângere judecătorului, contestând legalitatea şi temeinicia acestei soluţii. În fine, câtă vreme dispoziţiile de lege criticate se aplică tuturor părţilor din procedura instituită de art. 2781 din Codul de procedură penală, nu se poate susţine caracterul discriminatoriu al acestora.

Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 97/2013, nr. 1.626/2011, nr. 62/2012, nr. 188/2012, nr. 234/2012, nr. 329/2012, nr. 477/2012, nr. 599/2012, nr. 564/2012, nr. 571/2012, nr. 482/2012, nr. 589/2012 şi nr. 1.072/2012, în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Totodată, arată că, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, reglementarea căilor de atac împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care, pentru asigurarea celerităţii soluţionării cauzelor, a eliminat calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate conform dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Potrivit deciziei de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală. Din notele scrise ale autorului excepţiei, depuse în motivarea criticii, precum şi din considerentele actului de sesizare reiese, însă, că excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 278 alin. 21 din Codul de procedură penală, introduse prin art. XVIII pct. 38 din Legea nr.202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, şi dispoziţiile art. 2781 alin. 10 din acelaşi cod, modificate prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010. Prin urmare, Curtea se va pronunţa asupra dispoziţiilor art. 278 alin. 21 şi art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

- Art. 278 alin. 21: "Plângerea formulată împotriva soluţiei de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior este inadmisibilă.";

- Art. 2781 alin. 10: "Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8 este definitivă."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 126 alin. (1) referitor la instanţele judecătoreşti, precum şi a prevederilor art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 278 alin. 21 şi art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 62 din 31 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 9 martie 2012, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, reţinând că posibilitatea formulării plângerii împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta la procurorul ierarhic superior, conform prevederilor art. 278 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, constituie o garanţie procesuală, iar rămânerea definitivă a soluţiei de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior, potrivit art. 278 alin. 21, introdus în Codul de procedură penală prin Legea nr. 202/2010, are ca scop asigurarea celerităţii soluţionării cauzelor penale, nereprezentând un impediment în calea liberului acces la justiţie. În acest sens, Curtea a statuat că, în faza de urmărire penală, legiuitorul poate opta atât pentru instituirea, cât şi pentru eliminarea unor garanţii procesuale, precum cea din speţă, cu condiţia ca actele organelor de urmărire penală să poată fi cenzurate de instanţa de judecată. Or, în cazul de faţă, rămânerea definitivă a soluţiei de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior, potrivit dispoziţiilor art. 278 alin. 21 din Codul de procedură penală, nu înlătură dreptul părţii interesate de a formula plângere, în condiţiile art. 2781 alin. 1, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei de clasare şi nici dreptul de a beneficia de garanţiile procesuale care însoţesc faza judecăţii propriu-zise şi de căile de atac prevăzute de lege în cazul trimiterii în judecată.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, prin Decizia nr. 1019 din 29 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 10 ianuarie 2013, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, statuând că între dispoziţiile de lege criticate, potrivit cărora hotărârea pronunţată de judecător în temeiul art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală este definitivă, şi prevederile din Constituţie şi din actele normative internaţionale invocate de autorii excepţiei nu poate fi reţinută nicio contradicţie. Stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a reţinut, cu mai multe prilejuri, că acesta este sensul art. 129 din Constituţie, text care face referire la "condiţiile legii" atunci când reglementează exercitarea căilor de atac ("împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii"), ca de altfel şi al art. 126 alin. (2) din Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecătoreşti şi la procedura de judecată, stabileşte că acestea "sunt prevăzute numai prin lege" [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 460 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004].

Dispoziţiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală nu aduc atingere accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a Legii fundamentale şi a actelor normative internaţionale invocate de autorii excepţiei nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, aşa cum s-a arătat mai sus, art. 129 din Constituţie stipulează că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii. Totodată, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispoziţiile art. 2781 din Codul de procedură penală, în care nu se judecă infracţiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci rezoluţia sau ordonanţa de netrimitere în judecată emisă de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie nu sunt aplicabile.

Cu acelaşi prilej, Curtea a statuat că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 2781 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului.

În acelaşi sens este şi Decizia nr. 1.025 din 29 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 11 ianuarie 2013.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Referitor la presupusa încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, nu este contrară principiului egalităţii în drepturi instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv în ceea ce priveşte căile de atac, atât timp cât aceste reguli se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţii identice sau similare.

Pentru motivele arătate, dispoziţiile art. 278 alin. 21 şi art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală nu aduc atingere nici prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 dinProtocolul nr. 12 la Convenţie.

Totodată, autorul excepţiei invocă contradicţia dintre dispoziţiile de lege criticate şi prevederile art. 1, 3, 6, 62 şi urm. din Codul de procedură penală. O asemenea critică nu poate fi nici ea reţinută, întrucât examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţii din Constituţie sau din actele internaţionale la care România este parte, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi nici coroborarea lor sau posibilele contradicţii din cadrul legislaţiei interne.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nicolae Virgiliu Tănase în Dosarul nr. 28.243/281/2012 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi constată că dispoziţiile art. 278 alin. 21 şi art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 24 septembrie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIE Nr. 400

din 8 octombrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 178 alin. 2 şi art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 178 alin. 2 şi art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Romică Grusuzache în Dosarul nr. 12.255/233/2012 al Judecătoriei Galaţi - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 210D/2013.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 178 alin. 2 din Codul de procedură penală, deoarece autorul acesteia este nemulţumit de modul în care agentul procedural a respectat dispoziţiile legale incidente în materia citării. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, pune concluzii de respingere a acesteia ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 martie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 12.255/233/2012, Judecătoria Galaţi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 178 alin. 2 şi art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Romică Grusuzache în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare formulate împotriva sentinţei penale prin care a fost respinsă ca nefondată o plângere formulată împotriva soluţiei de netrimitere în judecată dispuse de procuror.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale referitoare la înmânarea citaţiei încalcă dreptul la apărare şi prevederile constituţionale referitoare la obligaţia autorităţilor publice de a asigura informarea corectă a cetăţenilor, iar dispoziţiile legale referitoare la plângerea în faţa judecătorului împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată încalcă dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, deoarece agentul a menţionat, în fals, în dovada de îndeplinire a procedurii că a refuzat primirea citaţiei. Totodată, lipsa căii de atac împotriva hotărârii pronunţate de judecătorie ca primă instanţă în materia plângerilor formulate împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror echivalează cu instituirea unui singur grad de jurisdicţie.

Judecătoria Galaţi - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 178 alin. 2 din Codul de procedură penalăeste neîntemeiată, iar excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 10 din acelaşi cod este întemeiată, deoarece, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin deciziile nr. 500 din 15 mai 2012 şi nr. 967 din 20 noiembrie 2012, legiuitorul este ţinut de respectarea tuturor normelor şi principiilor constituţionale de referinţă, iar eventualele limitări aduse condiţiilor de exercitare a căilor de atac nu trebuie să aducă atingere dreptului în substanţa sa ori să îl golească de conţinut.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă în ce priveşte dispoziţiile art. 178 alin. 2 din Codul de procedură penală şi neîntemeiată în ce priveşte dispoziţiile art. 2781 alin. 10 din acelaşi cod.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 178 alin. 2 şi art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:

- Art. 178 alin. 2: "Dacă persoana citată nu vrea să primească citaţia, sau primind-o nu voieşte sau nu poate să semneze dovada de primire, agentul lasă citaţia celui citat ori, în cazul refuzului de primire, o afişează pe uşa locuinţei acestuia, încheind despre aceasta proces-verbal.";

- Art. 2781 alin. 10: "Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8 este definitivă."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 24 referitor la Dreptul la apărare şi art. 31 alin. (2) referitor la obligaţia autorităţilor publice de a asigura informarea corectă a cetăţenilor, precum şi dispoziţiile art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la Dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 178 alin. 2 din Codul de procedură penală reglementează o situaţie cu caracter de excepţie şi urmăresc să prevină şi să limiteze eventualele abuzuri în exercitarea drepturilor procesuale, de natură să determine tergiversarea soluţionării cauzei, pe calea menţinerii unei permanente lipse de procedură. O atare concluzie rezultă din economia întregului art. 178 din Codul de procedură penală, care prevede suficiente garanţii de natură să asigure respectarea dreptului la apărare. Totodată, prevederile art. 31 alin. (2) din Constituţie, invocate în susţinerea excepţiei, nu au incidenţă în cauză.

Cu toate acestea, Curtea constată că, în prezenta cauză, autorul excepţiei este nemulţumit de modul în care agentul procedural s-a conformat dispoziţiilor legale incidente în materia citării. Or, aceasta nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare a legii care este atributul exclusiv al instanţei de judecată. Pentru acest motiv, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 178 alin. 2 din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, Curtea constată că au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 977 din 22 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 17 ianuarie 2013, Curtea Constituţională a statuat că reglementarea căilor de atac împotriva hotărârii prin care judecătorul soluţionează plângerea împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, iar eliminarea acestora în materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 2781 din Codul de procedură penală, urmărindu-se asigurarea celerităţii procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului.

Totodată, ţinând seama de natura cauzelor reglementate prin dispoziţiile de lege atacate, în care nu se judecă infracţiunea care a format obiectul cercetării ori urmăririi penale, ci rezoluţia sau ordonanţa de netrimitere în judecată emisă de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu sunt aplicabile în speţă, deoarece acestea din urmă au în vedere dreptul oricărei persoane declarate vinovate de o infracţiune de către un tribunal de a cere examinarea declaraţiei de vinovăţie sau a condamnării de către o jurisdicţie superioară.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 178 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Romică Grusuzache în Dosarul nr. 12.255/233/2012 al Judecătoriei Galaţi - Secţia penală.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Galaţi - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 8 octombrie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru


ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

ORDIN

privind conferirea Semnului onorific În Serviciul Patriei unor ofiţeri şi funcţionari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri

 

Având în vedere prevederile art. 1 şi art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 573/2004 privind Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru ofiţeri şi funcţionari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, cu modificările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul afacerilor interne emite următorul ordin:

Art. 1. - La data de 1 decembrie 2013 se conferă Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru 15 ani de activitate şi rezultate meritorii în îndeplinirea atribuţiilor şi în pregătirea profesională ofiţerilor şi funcţionarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, prevăzuţi în anexa nr. 1* la prezentul ordin.

Art. 2. - La data de 1 decembrie 2013 se conferă Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru 20 de ani de activitate şi rezultate meritorii în îndeplinirea atribuţiilor şi în pregătirea profesională ofiţerilor şi funcţionarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, prevăzuţi în anexa nr. 2* la prezentul ordin.

Art. 3. - La data de 1 decembrie 2013 se conferă Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru 25 de ani de activitate şi rezultate meritorii în îndeplinirea atribuţiilor şi în pregătirea profesională ofiţerilor şi funcţionarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, prevăzuţi în anexa nr. 3* la prezentul ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul afacerilor interne,

Radu Stroe

 

Bucureşti, 11 noiembrie 2013

Nr. 152.


*Anexele nr. 1-3 conţin informaţii clasificate şi urmează regimul Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare.

 

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

ORDIN

privind conferirea Semnului onorific În Serviciul Patriei unor maiştri militari, subofiţeri şi funcţionari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de maiştri militari şi subofiţeri

 

Având în vedere prevederile art. 1 şi art. 4 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 574/2004 privind Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru maiştri militari, subofiţeri şi pentru funcţionari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de maiştri militari şi subofiţeri, cu modificările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul afacerilor interne emite următorul ordin:

Art. 1. - La data de 1 decembrie 2013 se conferă Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru 15 ani de activitate şi rezultate meritorii în îndeplinirea atribuţiilor şi în pregătirea profesională maiştrilor militari, subofiţerilor şi funcţionarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de maiştri militari şi subofiţeri, prevăzuţi în anexa nr. 1* la prezentul ordin.

Art. 2. - La data de 1 decembrie 2013 se conferă Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru 20 de ani de activitate şi rezultate meritorii în îndeplinirea atribuţiilor şi în pregătirea profesională maiştrilor militari, subofiţerilor şi funcţionarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de maiştri militari şi subofiţeri, prevăzuţi în anexa nr. 2* la prezentul ordin.

Art. 3. – La data de 1 decembrie 2013 se conferă Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru 25 de ani de activitate şi rezultate meritorii în îndeplinirea atribuţiilor şi în pregătirea profesională maiştrilor militari, subofiţerilor şi funcţionarilor publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de maiştri militari şi subofiţeri, prevăzuţi în anexa nr. 3* la prezentul ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul afacerilor interne,

Radu Stroe

 

Bucureşti, 11 noiembrie 2013

Nr. 153.


*Anexele nr. 1-3 conţin informaţii clasificate şi urmează regimul Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare.

 

ACTE ALE CONSILIULUI NATIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

 

CONSILIUL NAŢIONAL AL AUDIOVIZUALULUI

 

DECIZIE

pentru modificarea şi completarea Deciziei Consiliului Naţional al Audiovizualului nr. 277/2013 privind procedura de acordare, de modificare, de prelungire a valabilităţii şi de cedare a licenţei şi a deciziei de autorizare audiovizuală, cu excepţia celor pentru difuzare în sistem digital terestru, precum şi condiţiile privind difuzarea de programe locale, retransmiterea sau preluarea de programe ale altor radiodifuzori

 

Având în vedere dubla calitate a Consiliului Naţional al Audiovizualului, de garant al interesului public şi de unică autoritate de reglementare în domeniul serviciilor media audiovizuale,

în scopul clarificării procedurii şi a condiţiilor de prelungire a licenţei audiovizuale pentru difuzarea serviciilor de programe de radiodifuziune sau de televiziune,

în temeiul art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 55 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare,

Consiliul Naţional al Audiovizualului adoptă următoarea decizie:

Art. I. - Decizia Consiliului Naţional al Audiovizualului nr. 277/2013 privind procedura de acordare, de modificare, de prelungire a valabilităţii şi de cedare a licenţei şi a deciziei de autorizare audiovizuală, cu excepţia celor pentru difuzare în sistem digital terestru, precum şi condiţiile privind difuzarea de programe locale, retransmiterea sau preluarea de programe ale altor radiodifuzori, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 14 iunie 2013, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 4 alineatul (1), lit. c) se abrogă.

2. La articolul 4, după alineatul (6) se introduc două noi alineate, alineatele (7) şi (8), cu următorul cuprins:

"(7) În cazul în care dosarul de solicitare este incomplet sau prezintă documente într-o formă inadecvată, Biroul licenţe autorizări va cere solicitantului completarea dosarului, comunicându-i ce documente sunt necesare pentru aceasta, condiţiile în care trebuie depuse şi termenul de completare. Îndeplinirea condiţiilor privind documentele necesare şi termenele de depunere se certifică solicitantului de Biroul licenţe autorizări.

(8) Cererea prevăzută la alin. (1) lit. a) este respinsă în situaţia neîndeplinirii termenelor de depunere sau de completare a documentelor şi a condiţiilor în care trebuie depuse documentele ce însoţesc cererea, indicate de Biroul licenţe autorizări."

3. La articolul 20, partea introductivă a alineatului (2) şi alineatul (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

"(2) Cererea de prelungire, conform formularului-tip prevăzut în anexa nr. 1, se depune la CNA cu cel puţin 60 de zile înainte de expirarea duratei de valabilitate a licenţei şi va fi însoţită de următoarele documente, în original:

..................................................................................................................................................................

(4) Consiliul va decide asupra prelungirii valabilităţii licenţei audiovizuale, cu cel puţin 10 zile lucrătoare înainte de expirarea duratei de valabilitate a acesteia, ţinând cont de criteriile prevăzute la art. 8 şi 9, după caz."

4. La articolul 20, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (31), cu următorul cuprins:

"(31) În cazul în care dosarul de solicitare este incomplet sau prezintă documente într-o formă inadecvată, Biroul licenţe autorizări va cere solicitantului completarea dosarului, comunicându-i acestuia documentele necesare pentru aceasta, precum şi condiţiile în care acestea trebuie prezentate. Completarea dosarului în condiţiile precizate de Biroul licenţe autorizări nu se poate face mai târziu de 15 zile înainte de expirarea duratei de valabilitate a licenţei. Îndeplinirea condiţiilor privind documentele necesare prelungirii licenţei şi termenele de depunere se certifică solicitantului de Biroul licenţe autorizări. Cererea de prelungire a duratei de valabilitate a licenţei este respinsă în situaţia neîndeplinirii termenelor de depunere sau de completare a documentelor şi a condiţiilor în care trebuie depuse documentele ce însoţesc cererea, indicate de Biroul licenţe autorizări."

Art. II. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Consiliului Naţional al Audiovizualului,

Laura Georgescu

Bucureşti, 7 noiembrie 2013

Nr. 614.