MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 713/2013

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXV - Nr. 713         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 20 noiembrie 2013

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

 

69. - Hotărâre privind bugetul Senatului pe anul 2014

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 369 din 24 septembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)- h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

Decizia nr. 394 din 1 octombrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) prima teză şi alin (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

 

Decizia nr. 421 din 15 octombrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

880. - Hotărâre pentru aprobarea Protocolului semnat la Zagreb la 11 iulie 2013 de modificare a Memorandumului de înţelegere dintre guvernele Republicii Albania, Bosniei şi Herţegovinei, Republicii Bulgaria, Republicii Croaţia, Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, Republicii Muntenegru, Republicii Moldova, României, Republicii Serbia privind cooperarea în lupta împotriva corupţiei prin Iniţiativa Anticorupţie pentru Sud-Estul Europei, semnat la Zagreb la 13 aprilie 2007

 

Protocol de modificare a Memorandumului de înţelegere privind cooperarea în lupta împotriva corupţiei prin Iniţiativa Anticorupţie pentru Sud-Estul Europei

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

465. – Decizie pentru reluarea, la cerere, a activităţii domnului Stănişteanu Sergiu Noruţ în funcţia publică de secretar general al Ministerului Economiei

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.373. – Ordin al ministrului sănătăţii privind acreditarea unităţii sanitare Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti pentru activitatea de prelevare de organe

 

1.374. - Ordin al ministrului sănătăţii pentru acreditarea unităţii sanitare Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal Cluj-Napoca, Laborator analize medicale şi imunologie clinică, drept laborator HLA pentru activitatea de transplant

 

3.309/C. – Ordin al ministrului justiţiei pentru modificarea Regulamentului privind răspunderea disciplinară a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul Ministerului Justiţiei şi al Institutului Naţional de Criminologie, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.483/C/2006

 

HOTĂRÂRI ALE SENATULUI

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

HOTĂRÂRE

privind bugetul Senatului pe anul 2014

În temeiul prevederilor ari 64 alin. (1) şi ale ari 67 din Constituţia României, republicată, precum şi ale ari 36 alin. (1) lit. I) şi ale art. 204 alin. (1) din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. – (1) Bugetul Senatului pe anul 2014, finanţat din resurse de la bugetul de stat, se stabileşte la suma de 100.878 mii lei, din care:

 

a) Cheltuieli curente

99.258 mii lei

din care:

 

- cheltuieli de personal

77.034 mii lei

- bunuri şi servicii

20.028 mii lei

- transferuri între unităţi ale administraţiei publice

1.036 mii lei

- alte transferuri

1.160 mii lei

b) Cheltuieli de capital

1.620 mii lei

 

(2) Detalierea bugetului pe anul 2014, pe structura clasificaţiei bugetului de stat, este prevăzută în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. – (1) Bugetul de venituri şi cheltuieli pentru activităţi finanţate integral din venituri proprii desfăşurate pe lângă Senat cuprinde, la venituri, suma de 300 mii lei, iar la cheltuieli suma de 540 mii lei.

(2) Veniturile realizate de Senat vor fi reţinute integral de către acesta pentru acoperirea unor cheltuieli curente şi de capital aferente activităţilor finanţate din venituri proprii, organizate cu aprobarea Biroului permanent. Eventualele disponibilităţi înregistrate la sfârşitul anului se vor reporta în anul următor, pentru a fi cheltuite cu aceleaşi destinaţii. Biroul permanent al Senatului poate aproba utilizarea încasărilor şi pentru alte destinaţii, în condiţiile legii.

(3) Numărul de personal salarizat din venituri proprii se aprobă de Biroul permanent al Senatului, în funcţie de necesităţi şi de veniturile realizate.

(4) Cheltuielile prevăzute în bugetul activităţilor finanţate din venituri proprii pot fi depăşite numai în cazul obţinerii unor venituri suplimentare.

(5) Detalierea bugetului de venituri şi cheltuieli pentru activităţi finanţate integral din venituri proprii al Senatului pe anul 2014, pe structura clasificaţiei bugetului de stat, este prevăzută în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 3. – Bugetul Senatului, adoptat prin prezenta hotărâre, va fi transmis Ministerului Finanţelor Publice şi inclus în proiectul bugetului de stat pe anul 2014.

 

Această hotărâre a fost adoptată de Senat în şedinţa din 19 noiembrie 2013, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE SENATULUI

GEORGE-CRIN LAURENŢIU ANTONESCU

 

Bucureşti, 19 noiembrie 2013.

Nr. 69.

 

ANEXA Nr. V)

 

BUGETUL PE ANUL 2014

 

 

- mii lei -

DENUMIREA INDICATORILOR

COD

PROIECT BUGET 2014

A

B

1

CHELTUIELI -TOTAL - (I+II)

50.01

100.878

CHELTUIELI CURENTE -TOTAL (1+1*)

50.01.01

99.258

I. CHELTUIELI -TOTAL- (1+2)

51.01

100.878

1. CHELTUIELI CURENTE (A+B+C+D)

51.01.01

99.258

A. CHELTUIELI DE PERSONAL

10

77.034

Cheltuieli salariate în bani, din care:

10.01

65.869

- Salarii de bază

10.01.01

38.810

- Sporuri pentru condiţii de muncă

10.01.05

1.650

- Indemnizaţii plătite unor persoane din afara unităţii

10.01.12

400

- Indemnizaţii de delegare, din care:

10.01.13

24.962

- Alte drepturi salariale în bani

10.01.30

47

Cheltuieli salariale în natură

10.02

25

- Locuinţa de serviciu folosită de salariat

10.02.04

25

Contribuţii

10.03

11.140

- Contribuţii de asigurări sociale de stat

10.03.01

8.420

- Contribuţii de asigurări de şomaj

10.03.02

203

- Contribuţii de asigurări sociale de sănătate

10.03.03

2.112

- Contribuţii de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale

10.03.04

60

- Contribuţii pentru concedii şi indemnizaţii

10.03.06

345

B. BUNURI ŞI SERVICII

20

20.028

Bunuri şi servicii

20.01

5.645

- Furnituri de birou

20.01.01

70

- Materiale pentru curăţenie

20.01.02

70

- încălzit, iluminat şi forţă motrică

20.01.03

1.800

- Apă, canal şi salubritate

20.01.04

153

- Carburanţi şi lubrifianţi

20.01.05

2.300

- Piese de schimb

20.01.06

50

- Transport

20.01.07

2

- Poştă, telecom., radio, Tv, Internet

20.01.08

300

- Materiale şi prestări servicii cu caracter funcţional

20.01.09

450

- Alte bunuri şi servicii pentru întreţinere şi funcţionare

20.01.30

450

Reparaţii curente

20.02

450

Bunuri de natura obiectelor de inventar

20.05

15

- Alte obiecte de inventar

20.05.30

15

Deplasări, detaşări, transferări

20.06

12.750

- Deplasări interne, detaşări, transferări

20.06.01

11.700

- Deplasări în străinătate

20.06.02

1.050

Cărţi, publicaţii şi materiale documentare

20.11

80

Consultanţă şi expertiză

20.12

2

Pregătire profesională

20.13

6

Protecţia muncii

20.14

30

Alte cheltuieli

20.30

1.050

- Protocol şi reprezentare

20.30.02

450

- Prime de asigurare non-viaţă

20.30.03

200

- Fondul Preşedintelui

20.30.07

150

- Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii

20.30.30

250

C. TRANSFERURI ÎNTRE UNITĂŢI ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

51

1.036

Transferuri curente

51.01

1.036

- Transferuri către instituţii publice

51.01.01

1.036

D. ALTE TRANSFERURI

55

1.160

Transferuri curente în străinătate

55.02

1.160

- Contribuţii şi cotizaţii la organisme internaţionale

55.02.01

1.160

2. CHELTUIELI DE CAPITAL

70

1.620

ACTIVE NEFINANCIARE

71

1.620

Active fixe

71.01

1.120

- Construcţii

71.01.01

400

- Maşini, echipamente şi mijloace de transport

71.01.02

690

- Mobilier, aparatură birotică şi alte active corporale

71.01.03

10

- Alte active fixe

71.01.30

20

Reparaţii capitale aferente activelor fixe

71.03

500

II. ASIGURĂRI SI ASISTENTĂ SOCIALĂ

68.01

0

1. CHELTUIELI CURENTE

01

0

Titlul ASISTENTĂ SOCIALĂ

57

0

- Ajutoare sociale

57.02

0

- Ajutoare sociale în numerar

57.02.01

0

Cod capitol Denumire capitol Număr de posturi ce se finanţează în anul 2014

51.01 AUTORITĂŢI PUBLICE 872

 

ANEXA Nr. 2

 

BUGETUL PE ANUL 2014

(sumele alocate pentru activităţi finanţate integral din venituri proprii)

 

 

- mii lei –

DENUMIREA INDICATORILOR

COD

PROIECT BUGET 2014

A

B

1

VENITURI PROPRII TOTAL VENITURI

0001.10

300

I. VENITURI CURENTE

0002

300

C VENITURI NEFISCALE

2900

300

C2. VÂNZĂRI DE BUNURI ŞI SERVICII

3300.10

300

VENITURI DIN PRESTÂRI DE SERVICII ŞI ALTE ACTIVITĂŢI

3310

300

Venituri din prestări servicii

3310.08

240

Alte venituri din prestări de servicii şi alte activităţi

3310.50

60

VENITURI PROPRII TOTAL CHELTUIELI (inclusiv disponibil la finele anului precedent)

5010

540

1. CHELTUIELI CURENTE

5010.01

530

A. Cheltuieli de personal

10

275

Cheltuieli salariale în bani, din care:

10.01

232

Salarii de bază

10.01.01

137

Sporuri pentru condiţii de muncă

10.01.05

10

Indemnizaţii plătite unor persoane din afara unităţii

10.01.12

85

Contribuţii

10.03

43

- Contribuţii de asigurări sociale de stat

10.03.01

31

- Contribuţii de asigurări de şomaj

10.03.02 J

1

- Contribuţii de asigurări sociale de sănătate

10.03.03

8

- Contribuţii de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale

10.03.04

1

- Contribuţii pentru concedii şi indemnizaţii

10.03.06

2

B. BUNURI ŞI SERVICII

20

255

Bunuri şi servicii

20.01

118

- Furnituri de birou

20.01.01

3

- Materiale pentru curăţenie

20.01.02

3

- încălzit, iluminat şi forţă motrică

20.01.03

80

- Apă, canal şi salubritate

20.01.04

7

- Materiale şi prestări servicii cu caracter funcţional

20.01.09

20

- Alte bunuri şi servicii pentru întreţinere şi funcţionare

20.01.30

5

Reparaţii curente

20.02

2

Bunuri de natura obiectelor de inventar

20.05

14

- Alte obiecte de inventar

20.05.30

14

Cărţi, publicaţii, materiale documentare

20.11

30

Consultanţă şi expertiză

20.12

3

Pregătire profesională

20.13

3

Alte cheltuieli

20.30

85

Reclamă şi publicitate

20.30.01

15

Protocol şi reprezentare

20.30.02

10

Alte cheltuieli cu bunuri şi servicii

20.30.30

60

2. CHELTUIELI DE CAPITAL

70

10

C. ACTIVE NEFINANCIARE

71

10

- Alte active fixe

71.01.30

10

 

NOTĂ:

Deficitul se acoperă din disponibilităţile înregistrate la finele anilor precedenţi

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 369

din 24 septembrie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Vaier Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Ioana Teodorescu în Dosarul nr. 7.644/105/2011 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 320D/2013.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin încheierea din 25 martie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 7.644/105/2011, Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Ioana Teodorescu într-o cauză având ca obiect o contestaţie la decizia de pensionare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că actul normativ criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (4) şi (6), referitor la condiţiile emiterii şi domeniu! de reglementare al ordonanţelor de urgenţă, deoarece, în cazul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, nu poate fi vorba despre o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu putea fi amânată, având în vedere că exista deja o metodologie de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, instituită prin Hotărârea Guvernului nr. 737/2010, aşa încât nu era necesară o nouă reglementare în acest sens.

Totodată, consideră că prevederile actului normativ criticat aduc atingere dreptului la pensie, scopul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 fiind acela de a diminua cuantumul pensiilor de serviciu.

În continuare, autorul excepţiei susţine că prevederile de lege criticate sunt retroactive, deoarece afectează cuantumul pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, având în vedere că dreptul la pensie s-a născut sub imperiul Legii nr. 567/2004. De asemenea, apreciază că actul normativ criticat contravine şi dreptului la un proces echitabil în toate componentele sale, şi anume respectarea principiului securităţii juridice, a egalităţii de arme şi a executării hotărârilor judecătoreşti, aşa cum este consacrat şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, arată că prin Legea nr. 119/2010 pensiile de serviciu au fost recalculate, însă, în urma contestaţiilor formulate, beneficiarii acestora au avut câştig de cauză. Obţinându-se soluţii irevocabile, pensiile de serviciu au fost din nou diminuate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 - accesoriu al Legii nr. 119/2010, ceea ce, în opinia autorului excepţiei, aduce atingere securităţii juridice.

În fine, arată că prin această ordonanţă de urgenţă „se aduce atingere egalităţii de arme întrucât statul, prin puterea executivă, profită de atribuţiile sale în procesele civile, adoptând acte normative de natură să influenţeze soarta litigiilor.”

Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă apreciază că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 sunt constituţionale şi nu contravin normelor constituţionale invocate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin normelor constituţionale şi reglementărilor internaţionale invocate. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată prin Decizia nr. 215/2012 şi Decizia nr. 704/2012.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ordonanţă de urgenţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că actul normativ criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 115 alin. (4) privind adoptarea ordonanţelor de urgenţă în situaţii extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, şi alin. (6) referitor la interdicţia afectării, printr-o ordonanţă de urgenţă, a regimului instituţiilor fundamentale ale statului, a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor prevăzute de Constituţie sau a drepturilor electorale. De asemenea, apreciază că este încălcat şi „principiul egalităţii de arme”, ca garanţie fundamentală a dreptului la un proces echitabil, astfel cum este consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că reglementarea legală criticată a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi din perspectiva unor critici similare.

În acest sens, este, de exemplu, Decizia nr. 214 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2012, Decizia nr. 215 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2012, Decizia nr. 533 din 22 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 24 iulie 2012, şi Decizia nr. 704 din 5 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 9 august 2012, prin care Curtea a statuat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 este constituţională.

În speţă, Curtea observă că autorul excepţiei formulează atât critici de neconstituţionalitate extrinsecă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, cât şi critici de neconstituţionalitate intrinsecă.

Astfel, în ceea ce priveşte motivele de neconstituţionalitate extrinsecă, Curtea a constatat că actul normativ criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (4) şi (6), întrucât, avându-se în vedere iminenţa încălcării dreptului la pensie în lipsa unor măsuri adecvate, adoptarea măsurilor în cauză printr-o ordonanţă de urgenţă a fost modalitatea cea mai rapidă şi eficientă pentru a pune la adăpost drepturile constituţionale ocrotite prin art. 47 din Constituţie şi pentru a evita încălcarea lor.

Referitor la critica de neconstituţionalitate intrinsecă potrivit căreia aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 ar duce la încălcarea principiului neretroactivităţii legii, Curtea a constatat că acest act normativ afectează pensiile speciale doar pe viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Totodată, Curtea a reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 cuprinde dispoziţii de natură procedurală prin care statul reglementează procedura recalculării pensiilor şi modul de calcul al drepturilor de pensie, ţinând cont de specificul situaţiilor categoriilor socio-profesionale în cauză.

În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, care consacră dreptul la un proces echitabil, autorul excepţiei susţine că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 lipsesc de efect juridic hotărârile judecătoreşti pronunţate cu prilejul recalculării pensiilor în temeiul Legii nr. 119/2010. Sunt avute în vedere hotărârile judecătoreşti pronunţate în legătură cu aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, în special acelea care au avut ca efect blocarea aplicării acestui act normativ, prin anularea sa. Or, prin deciziile menţionate, Curtea a constatat că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 nu fac trimitere şi nici nu urmăresc anularea ori lipsirea de efect a hotărârilor judecătoreşti amintite. Acestea îşi păstrează valabilitatea cât priveşte aplicarea Legii nr. H9/2040, aşa cum a fost reglementată de Hotărârea Guvernului nr. 737/2010. Actul normativ criticat instituie însă o nouă procedură administrativă de calcul al pensiei, ce trebuie văzută ca o etapă distinctă, ulterioară recalculării. Deşi au vizat, în esenţă, acelaşi obiectiv, respectiv recalcularea pensiilor de serviciu conform principiului contributivităţii, Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 sunt acte normative distincte, procedurile instituite fiind, de asemenea, separate şi succesive.

Prin urmare, Curtea a constatat că Guvernul nu a intervenit pe cale legislativă pentru lipsirea de efect a unor hotărâri judecătoreşti, ci a instituit o nouă procedură ce a urmărit stabilirea cât mai echitabilă şi justă a pensiilor persoanelor menţionate în dispoziţiile art. 1 lit. c)-h)din Legea nr. 119/2010.

De asemenea, Curtea a apreciat că nu poate fi reţinută susţinerea privind încălcarea principiului egalităţii de arme, element component al noţiunii de proces echitabil, astfel cum este definit în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dat fiind faptul că emiterea ordonanţei de urgenţă criticate nu constituie o ingerinţă a Guvernului în administrarea justiţiei, în scopul influenţării soluţiilor pronunţate în cazul unor litigii.

De altfel, un argument suplimentar în sensul convenţionalităţii măsurii de diminuare a pensiilor de serviciu Ti constituie şi decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunţată în cauzele conexate Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Maria Molnar şi Lucia Gheţu împotriva României, prin care s-a constatat că măsura de transformare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti în pensii contributive, în temeiul Legii nr. 119/2010, este conformă prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, coroborat cu art. 14 din aceeaşi Convenţie, chiar dacă acest lucru a însemnat

o scădere cu 70% a cuantumului pensiilor, Prin decizia menţionată, Curtea de la Strasbourg a preluat, astfel, raţionamentul Curţii Constituţionale, statuând că măsura de reducere a pensiilor de serviciu este prevăzută de lege şi constituie o modalitate de a echilibra bugetul şi de a corecta diferenţele existente între sistemele de pensie, iar aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporţionate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioana Teodorescu în Dosarul nr. 7.644/105/2011 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi constată că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la ari. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 24 septembrie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 394

din 1 octombrie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) prima teză şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Vaier Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) prima teză şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Cristian Cârciumărescu în Dosarul nr. 17.086/303/2012 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 305D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin încheierea din 27 martie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 17.086/303/2012, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) prima teză şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

Excepţia a fost invocată de Cristian Cârciumărescu într-un dosar având ca obiect efectuarea unui partaj judiciar în urma unei succesiuni.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale datorită faptului că împiedică liberul acces la o justiţie independentă prin costurile foarte mari impuse. În acest fel, dreptul său de acces la un tribunal nu mat este real şi efectiv. Prin impunerea obligaţiei de a plăti taxe judiciare şi taxe de timbru, persoanele fără posibilităţi materiale sunt discriminate faţă de cele care au aceste posibilităţi. În sprijinul afirmaţiilor sale, autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cum ar fi Hotărârea din 11 octombrie 2007, pronunţată în Cauza Larco şi alţii împotriva României, şi Hotărârea din 24 mai 2006, pronunţată în Cauza Weissman şi alţii împotriva României.

Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Astfel, instanţa consideră că nu se încalcă principiul egalităţii în faţa legii, având în vedere că nivelul veniturilor realizabile, care constituie fără dubiu un element obiectiv şt raţional, justifică un tratament juridic diferenţiat.

În ceea ce priveşte liberul acces la justiţie, acesta nu este un drept absolut, ci unul relativ, statul beneficiind de o marjă de apreciere în stabilirea condiţiilor în care se exercită acest drept. De altfel, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că art. 6 paragraful 1 din Convenţie nu exclude posibilitatea ca interesele unei bune administrări a justiţiei să poată justifica impunerea unei restricţii financiare în accesul unei persoane la justiţie (Hotărârea din 13 iulie 1995, pronunţată în Cauza Tolstoy Miloslavski împotriva Regatului Unit, paragraful 61, şi Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunţată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei, paragraful 59).

Instanţa mai arată că, potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din ordonanţa de urgenţă a Guvernului, persoana interesată care realizează venituri peste plafonul menţionat poate-beneficia de ajutor public judiciar, cu condiţia dovedirii că obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru este de natură a-i limita accesul la justiţie, prin raportare la situaţia materială şi nevoile concrete ale acesteia.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

Acesta arată că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut în mod constant că situaţiile diferite având o justificare obiectivă şi raţională impun un tratament juridic diferit. Legiuitorul este în drept să stabilească reguli speciale în considerarea anumitor categorii de persoane, având în vedere situaţii diferite. Stabilirea unor limite şi condiţii privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului public judiciar, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor şi a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de susţinere din partea statului şi l-ar solicita, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalităţii în drepturi şi accesul efectiv la justiţie.

Analizând critica de neconstituţionalitate din perspectiva accesului liber la justiţie, Avocatul Poporului, citând jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, apreciază că prevederile legale criticate constituie o garanţie suplimentară a accesului efectiv la justiţie al unor categorii de persoane prevăzute în ipoteza normei juridice. Totodată, accesul liber la justiţie nu înseamnă gratuitate şi nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (1) prima teză şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, dispoziţii ce au următoarea redactare:

- Art. 8 alin. (1) prima teză: „Beneficiază de ajutor public judiciar în formele prevăzute la art. 6 persoanele al căror venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 300 lei. În acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avansează în întregime de către stat.”;

- Art. 8 alin. (2): „Dacă venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 600 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avansează de către stat în proporţie de 50%.

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale privitoare la principiul egalităţii, liberului acces la justiţie şi dreptului de proprietate. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu indică numerele articolelor din Constituţie în raport cu care îşi formulează criticile, referindu-se doar la principiile cuprinse în unele dintre acestea, Curtea identificându-le ca fiind art. 16, 21 şi, respectiv, art. 44. Autorul invocă, în schimb, prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi pe cele ale art. 148 alin. (2) din Constituţie privind prioritatea tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi a celorlalte reglementări ale Uniunii Europene cu caracter obligatoriu, faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, ale art. 20 privind egalitatea în faţa legii, ale art. 21 privind nediscriminarea, precum şi ale art. 41 privind buna administrare din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici similare.

Astfel prin Decizia nr. 657 din 11 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 405 din 17 iunie 2010, Curtea a reţinut că prevederile art. 7 şi 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 stabilesc acordarea unui ajutor public judiciar în formele prevăzute de lege, fără nicio discriminare, acelor persoane care îndeplinesc condiţiile legale. Textele legale criticate sunt în concordanţă cu dispoziţiile art. 16 şi 20 din Constituţie, precum şi cu art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât aceste categorii de cauze şi de persoane se deosebesc de altele şi dau dreptul legiuitorului de a institui un anumit tratament. De asemenea, sunt conforme şi prevederilor art. 21 şi 24 din Constituţie, precum şi art. 6 şi 13 din Convenţie, având în vedere că atât accesul la justiţie, cât şi dreptul la apărare sunt asigurate tuturor persoanelor beneficiare ale ajutorului public de stat. Mai mult, atât prevederile legale criticate, cât şi ordonanţa în întregul ei constituie o garanţie suplimentară a accesului efectiv la justiţie, mai ales pentru persoanele aflate în situaţiile menţionate în cuprinsul ordonanţei de urgenţă.

De altfel, chiar în Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunţată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei, paragraful 59, invocată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate în motivarea sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a estimat că, dacă din punctul de vedere al art. 6 paragraful 1 din Convenţie, executarea obligaţiei de a asigura un drept efectiv de acces la un tribuna! nu înseamnă pur şi simplu absenţa unei ingerinţe, ci necesită măsuri pozitive din partea statului, acest lucru nu înseamnă niciun drept necondiţionat de a obţine un ajutor judiciar gratuit din partea statului în materie civilă şi nici dreptul la o procedură gratuită în această materie.

Distinct de cele arătate mai sus, Curtea reţine că dispoziţiile art. 8 alin. (3) prevăd că ajutorul public judiciar se poate acorda şi în alte situaţii, proporţional cu nevoile solicitantului, în cazul în care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură să îi limiteze accesul efectiv la justiţie, inclusiv din cauza diferenţelor de cost al vieţii dintre statul membru în care acesta îşi are domiciliul sau reşedinţa obişnuită şi cel din România. Or, aceste dispoziţii permit instanţei de judecată să individualizeze acordarea acestui ajutor în funcţie de nevoile reale ale solicitantului.

Analizând criticile autorului excepţiei de neconstituţionalitate raportate la prevederi ale dreptului Uniunii Europene, Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 reprezintă transpunerea Directivei 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de îmbunătăţire a accesului la justiţie în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistenţa judiciară acordată în astfel de litigii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L nr. 26 din 31 ianuarie 2003. Pentru a nu conduce la apariţia unor discriminări între proprii cetăţeni şi cetăţenii celorlalte state membre ori persoane care au domiciliul ori reşedinţa obişnuită pe teritoriul unui stat membru şi care ar solicita asistenţă judiciară în faţa instanţelor sau a altor autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale române, drepturile prevăzute pentru persoanele aflate în litigii transfrontaliere au fost reglementate similar şi în privinţa cetăţenilor români aflaţi în cadrul unui proces desfăşurat în cadrul intern.

Astfel, art. 2 alin. (1) prevede că ordonanţa de urgenţă este aplicabilă în toate cazurile în care se solicită ajutor public judiciar în faţa instanţelor judecătoreşti sau a altor autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale române de către orice persoană fizică având domiciliul sau reşedinţa obişnuită în România ori într-un alt stal membru al Uniunii Europene.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă atât încălcarea dispoziţiilor Directivei 2003/8/CE, cât şi a art. 2C privind egalitatea în faţa legii, art. 21 privind nediscriminarea, art. 41 privind buna administrare din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

În ceea ce priveşte dispoziţiile de drept european invocate prin raportare la prevederile art. 148 alin. (2) din Constituţie Curtea reaminteşte jurisprudenţa sa, respectiv Decizia nr. 666 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011, potrivit căreia folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituţionalitate ca normă interpusă celei de referinţă implică în temeiul art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, c condiţionalitate cumulativă: pe de o parte, această normă să fie suficient de clară, precisă şi neechivocă prin ea însăşi sau înţelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis şi neechivoc de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi, pe de altă parte norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanţă constituţională, astfel încât conţinutul său normativ să susţină posibila încălcare de către legea naţională a Constituţiei - unice normă directă de referinţă în cadrul controlului de constituţionalitate. Într-o atare ipoteză demersul Curţi Constituţionale este distinct de simpla aplicare şi interpretare a legii, competenţă ce aparţine instanţelor judecătoreşti ş autorităţilor administrative, sau de eventualele chestiuni ce ţin de politica legislativă promovată de Parlament sau Guvern, dup; caz.

Cu toate acestea, în cazul de faţă, se constată că autori excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit datelor din dosar puşi la dispoziţie de instanţa de judecată, se află într-o situaţie pur internă. Deşi legiuitorul delegat a înţeles să aplice beneficiul leg de transpunere a Directivei 2003/8/CE privind îmbunătăţirea accesului la justiţie în cazul litigiilor transfrontaliere tuturor cetăţenilor români, chiar dacă nu se află într-un litigiu transfrontalier, acest lucru nu îl îndreptăţeşte pe autori excepţiei de neconstituţionalitate să invoce prevederi de drept i Uniunii Europene. În aceste condiţii, invocarea prevederilor d drept al Uniunii Europene apare ca fiind lipsită de relevanţă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 1 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cristian Cârciumărescu în Dosarul nr. 17.086/303/2012 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 8 alin. (1) prima teză alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă sunt constituţionale l raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al Românie Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 1 octombrie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr.  421

din 15 octombrie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi ai muniţiilor

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader . - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor si al muniţiilor, excepţie ridicată de Rafael Ştefan Bretoiu în Dosarul nr. 2.313/107/2013 al Tribunalului Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal si care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 443D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorul acesteia solicită modificarea prevederilor legale, aspect ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 17 iunie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 2.313/107/2013, Tribunalul Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, excepţie ridicată de Rafael Ştefan Bretoiu într-o cauză având ca obiect obligarea eliberării unei autorizaţii pentru procurarea armelor letale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt contrare art. 53 din Constituţie, întrucât interdicţia de a procura arme letale şi de a exercita activitate de vânătoare pe o perioadă de 2 ani se impune pentru faptul că vânătorul a neglijat să solicite vizarea permisului de armă, măsura astfel instituită nefiind justificată pentru apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor sau prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

De asemenea, arată că măsura nu este proporţională cu situaţia care a determinat-o, aducând atingere exercitării dreptului de a procura arme letale şi de a exercita activitate de vânătoare, nefiind proporţională nici în raport cu alte acte, spre exemplu, acte de stare civilă sau acte care confirmă exercitarea unei profesii. În acest sens menţionează că, dacă se pierde un certificat de naştere, cetăţeanul nu este declarat mort şi i se eliberează un alt certificat de naştere sau dacă se pierde legitimaţia de serviciu sau nu este vizată nu înseamnă că nu se poate exercita profesia.

Totodată, arată că textul de lege astfel cum este formulat sancţionează mai grav vânătorii care nu şi-au vizat permisul de armă faţă de alţi vânători care şi-au pierdut calitatea de vânător ca urmare a săvârşirii unor infracţiuni, cum ar fi braconajul, şi cărora nu li se aplică interdicţia de a nu mai procura arme letale şi de a exercita activitatea de vânătoare timp de 2 ani.

Tribunalul Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal arată că restrângerea dreptului de a obţine o nouă autorizaţie pentru procurarea armelor letale şi de a exercita activităţi de vânătoare este limitată în timp şi este prevăzută de lege, fiind astfel în concordanţă cu dispoziţiile art. 53 din Constituţie, iar în ceea ce priveşte proporţionalitatea . măsurii în raport cu situaţia care a determinat-o, este de relevat faptul că măsura anulării a venit ca o consecinţă a neprezentării reclamantului în vederea prelungirii valabilităţii permisului de armă.

Însă, în ceea ce priveşte susţinerea că sunt sancţionaţi mai grav vânătorii care nu şi-au vizat permisul de port armă faţă de alţi vânători care şi-au pierdut calitatea de vânători ca urmare a săvârşirii unor infracţiuni, arată că se poate considera că operează o discriminare, întrucât restrângerea nu operează pentru cea din urmă categorie.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 295/2004 este neîntemeiată, în raport cu prevederile constituţionale ale art. 53, întrucât, astfel cum a reţinut şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, art. 53 din Constituţie are în vedere numai acele drepturi şi libertăţi fundamentale înscrise în Legea fundamentală, nu şi alte drepturi, or, dreptul pretins încălcat de autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu este inclus în aceste drepturi. Totodată, arată că măsura anulării dreptului de procurare, deţinere sau, după caz, port şi folosire a armelor letale ori a armelor neletale supuse autorizării este o măsură administrativă temporară.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele;

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 14 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 814 din 17 noiembrie 2011, cu modificările ulterioare, care au următorul cuprins: „(1) Autorizaţia de procurare a armelor letale se acordă persoanelor prevăzute la art. 13 alin. (2)-(5), dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii: [...]

h) nu Ie-a fost anulat în ultimii 2 ani dreptul de procurare, deţinere sau, după caz, port şi folosire a armelor letale ori a armelor neletale supuse autorizării, cu excepţia situaţiilor în care măsura anulării s-a dispus ca urmare a pierderii calităţii prevăzute Ia art. 13 alin. (2)-(5);”.

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

1. Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor a fost adoptată ca urmare a armonizării legislaţiei interne cu cea a Uniunii Europene în domeniul armelor, în vederea integrării în Uniunea Europeană, respectiv transpunerea Directivei Consiliului 91/477/CEE din 18 iunie 1991 privind controlul achiziţionării şi deţinerii de arme, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 256 din 13 septembrie 1991.

Potrivit art. 3 din Directiva 91/477/CEE, „statele membre pot adopta, în cadrul propriilor legislaţii, măsuri mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă (...)”.

De asemenea, astfel cum reiese din expunerea de motive a proiectului de lege, la adoptarea acestuia s-a ţinut cont de prevederile Convenţiei europene cu privire la controlul achiziţionării şi deţinerii armelor de foc de către particulari, adoptată la Strasbourg la 28 Junie 1978, ratificată prin Legea nr. 116/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 143 din 8 iulie 1997, şi de prevederile Protocolului împotriva fabricării şi traficului ilegal de arme de foc, piese şi componenţe ale acestora, precum şi de muniţii, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, adoptată la New York la 15 noiembrie 2000, la care România a aderat prin Legea nr. 9/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 2 martie 2004.

2. În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la raptul că textul criticat, astfel cum este redactat în prezent, sancţionează mai grav vânătorii care nu şi-au vizat permisul de armă faţă de alţi vânători care şi-au pierdut calitatea de vânător ca urmare a săvârşirii unor infracţiuni, cum ar fi braconajul, şi cărora nu Si se aplică interdicţia de a nu mai procura arme letale şi de a exercita activitatea de vânătoare timp de 2 ani, Curtea constată, pe de o parte, că această normă legală a fost edictată în lumina dispoziţiilor constituţionale ale art. 61 alin. (1) care statuează rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării, iar, chiar dacă omisiunea ori caracterul incomplet ar fi reale, suplinirea lipsei de reglementare nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale.

Însă, pe de altă parte, Curtea reţine că autorizaţia d procurare a armelor letale, precum şi a muniţiei aferente s acordă persoanelor fizice prevăzute la art. 13 alin. (2)-(5), dac îndeplinesc, cumulativ, condiţiile prevăzute la art. 14 din Lege nr. 295/2004, printre acestea regăsindu-se şi cea criticată d autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, respectiv ce prevăzută la alin. (1) lit. h). Astfel, prin textul criticat se institui o măsură administrativă prin care se sancţionează temporar titularul autorizaţiei de procurare a armelor letale, precum şi muniţiei aferente ca urmare a neprezentării în vedere prelungirii valabilităţii permisului de armă, astfel cum prevede art. 25 din Legea nr. 295/2004, şi nu este o măsură sine die, alt fiind situaţia în cazul săvârşirii unor infracţiuni, potrivit prevederilor cuprinse în legea menţionată.

3. Autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate est nemulţumit de faptul că printre condiţiile de acordare autorizaţiei de procurare a armelor letale se află şi aceea de nu avea anulat, în ultimii 2 ani, dreptul de procurare, deţinerii sau, după caz, port şi folosire a armelor letale ori a armele neletale supuse autorizării, ca urmare a neprezentării I structura de poliţie competentă în vederea prelungirii valabilităţii permisului de armă, în condiţiile prevăzute de lege. Astfel, l opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceasta condiţie este considerată a fi contrară prevederilor art. 53 d Constituţia României, întrucât aduce atingere dreptului de obţine permisul de armă.

Din examinarea sistematică a prevederilor Constituţiei României, respectiv a titlului II care consacră drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale, reiese faptul că dreptul c a obţine permis de armă nu este un drept constituţional.

Curtea constată că, în ceea ce priveşte pretinsa încălcare prevederilor constituţionale referitoare la restrângere exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, această critică r poate fi reţinută dacă nu a fost invocată încălcarea vreun prevederi constituţionale care consacră drepturi sau libertăţi fundamentale.

Or, autorul nu menţionează, în concret, care este drept fundamental pretins a fi încălcat, urmând ca excepţia c neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. h) din Lege nr. 295/2004, în raport cu prevederile art. 53 din Constituţie, s fie respinsă ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Rafael Ştefan Bretoiu în Dosarul nr. 2.313/107/2013 al Tribunalului Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. alin. (1) lit. h) din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 15 octombrie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţă Cochinţu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Protocolului semnat la Zagreb la 11 iulie 2013 de modificare a Memorandumului de înţelegere dintre guvernele Republicii Albania, Bosniei şi Herţegovinei, Republicii Bulgaria, Republicii Croaţia, Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, Republicii Muntenegru, Republicii Moldova, României, Republicii Serbia privind cooperarea în lupta împotriva corupţiei prin Iniţiativa Anticorupţie pentru Sud-Estul Europei, semnat la Zagreb la 13 aprilie 2007

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 20 din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă Protocolul*) semnat la Zagreb la 11 iulie 2013 de modificare a Memorandumului de înţelegere dintre guvernele Republicii Albania, Bosniei şi Herţegovinei, Republicii Bulgaria, Republicii Croaţia, Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, Republicii Muntenegru, Republicii

Moldova, României, Republicii Serbia privind cooperarea în lupta împotriva corupţiei prin Iniţiativa Anticorupţie pentru Sud-Estul Europei, semnat la Zagreb la 13 aprilie 2007, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 965/2007.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul justiţiei,

Robert Marius Cazanciuc

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Daniel Chiţoiu

p. Ministrul delegat pentru buget,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

Ministrul afacerilor externe,

Titus Corlăţean

 

Bucureşti, 14 noiembrie 2013.

Nr. 880.


*) Traducere.

 

PROTOCOL

de modificare a Memorandumului de înţelegere privind cooperarea în lupta împotriva corupţiei prin Iniţiativa Anticorupţie pentru Sud-Estul Europei

 

Părţile semnatare la Memorandumul de înţelegere privind cooperarea în lupta împotriva corupţiei prin Iniţiativa Anticorupţie pentru Sud-Estul Europei, semnat la 13 aprilie 2007 la Zagreb, Croaţia (denumite în continuare părţile şi Moi),

apreciind nivelul cooperării regionale în lupta împotriva corupţiei în Sud-Estul Europei,

având în vedere urgenta necesitate a modificării anumitor prevederi din Mol, pentru a asigura susţinerea eforturilor comune în privinţa cooperării regionale anticorupţie,

reafirmând angajamentul de a investi eforturi susţinute pentru a îmbunătăţi cooperarea la nivel regional şi reiterând sprijinul pentru capacităţile şi rolul Iniţiativei Regionale Anticorupţie de punct focal în materia cooperării regionale anticorupţie,

recunoscând că este în interesul lor comun să participe la eforturile regionale anticorupţie şi să profite de progresul şi rezultatele înregistrate până acum,

au convenit următoarele:

 

ARTICOLUL 1

 

În întreg cuprinsul Mol, expresia „Iniţiativa Anticorupţie a Pactului de Stabilitate” se înlocuieşte cu „Iniţiativa Regională Anticorupţie”. Ca atare, abrevierea „SPAI” se înlocuieşte în consecinţă cu abrevierea „RAI”.

 

ARTICOLUL 2

 

În întreg cuprinsul Mol, expresia „Biroul regional de legătură SPAI” se înlocuieşte cu „Secretariatul Iniţiativei Regionale Anticorupţie”. Ca atare, abrevierea „SPAI-RSLO” se înlocuieşte în consecinţă cu abrevierea „Secretariatul RAI”.

 

ARTICOLUL 3

 

În întreg cuprinsul Mol, expresia „Grupul Coordonator Regional” se înlocuieşte cu „Grupul Coordonator al Iniţiativei Regionale Anticorupţie” sau cu abrevierea „Grupul Coordonator al RAI”.

 

ARTICOLUL 4

 

La art. 1 alin. 2 al Mol, ultima frază se modifică după cum urmează:

„Grupul Coordonator al RAI poate decide să invite alte state să devină părţi la Mol, cu modificările ulterioare. Poate, de asemenea, să decidă invitarea unor parteneri, state sau organizaţii ca observatori la reuniunile şi activităţile RAI.”

 

ARTICOLUL 5

 

La art. 4 alin. 1 din Mol se adaugă următoarea frază: „Pentru fiecare stat care devine parte la acest Mol în conformitate cu art. 1 alin. 2 al acestui Mol, acest Mol, cu modificările ulterioare, va intra în vigoare în prima zi a lunii următoare datei în care statul depozitar a primit instrumentul de aderare din partea statului respectiv.”

 

ARTICOLUL 6

 

La art. 4, paragraful 4 se modifică după cum urmează: „Prezentul Mol rămâne în vigoare pe o perioadă nedeterminată.”

 

ARTICOLUL 7

 

Toate celelalte prevederi ale Mol rămân nemodificate.

 

ARTICOLUL 8

 

Prezentul protocol, aprobat de părţile la Mol în conformitate cu procedurile legale interne, va intra în vigoare în prima zi lunii următoare datei în care a treia parte a notificat statul depozitar încheierea procedurilor interne necesare în ace scop.

După intrarea în vigoare, prezentul protocol va intra vigoare pentru alte state semnatare în prima zi a lunii următoare datei în care stătu! respectiv a notificat statul depozitar cu privii !a încheierea procedurilor interne necesare în acest scop.

Semnat la data de 11 iulie 2013 la Zagreb, Republica Croaţia, într-un singur exemplar redactat în limba engleză, păstrat de către depozitar, care va transmite ulterior o copie certificată fiecărei părţi.

 

Subsemnaţii, legal împuterniciţi de guvernele lor, semnează prezentul protocol.

 

Arben Brace,

şeful de cabinet al ministrului justiţiei,

Republica Albania .

Barisa Colak,

ministrul justiţiei,

Bosnia şi Herţegovina

Tanya Dimitrova,

ambasador extraordinar şi plenipotenţiar,

Republica Bulgaria

Orsat Miljenic,

ministrul justiţiei,

Republica Croaţia

Blerim Bexheti,

ministrul justiţiei,

Republica Macedonia

 

Vădim Cojocaru,

director adjunct, Centrul Naţional Anticorupţie,

Republica Moldova

Branka Lakocevic,

director general, Departamentul Judiciar, Ministerul Justiţiei

Muntenegru

Simona-Maya Teodoroiu,

secretar de stat, Ministerul Justiţiei,

România

Milisav Coguric,

ministru asistent, Ministerul Justiţiei şi Administraţiei Publice

Republica Serbia

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

pentru reluarea, la cerere, a activităţii domnului Stănişteanu Sergiu Noruţ în funcţia publică de secretar general al Ministerului Economiei

 

Având în vedere cererea domnului Stănişteanu Sergiu Noruţ, secretar general al Ministerului Economiei, înregistrată sub nr. 20/16.817/I.M. din 16 octombrie 2013,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 19 alin. (1) lit. b) şi al art. 96 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Stănişteanu Sergiu Noruţ îşi reia, la cerere, activitatea în funcţia publică de secretar general al Ministerului Economiei.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 20 noiembrie 2013.

Nr. 465.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

privind acreditarea unităţii sanitare Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti pentru activitatea de prelevare de organe

 

Văzând Referatul de aprobare nr. E.N. 11.543/2013 al Direcţiei de asistenţă medicală şi politici publice din cadrul Ministerului Sănătăţii şi Adresa Agenţiei Naţionale de Transplant nr. 1.402 din 28 octombrie 2013, înregistrată la Ministerul Sănătăţii cu nr. 65.353 din 28 octombrie 2013,

având în vedere titlul VI din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 79/2004 pentru înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Transplant, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 588/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

Art. 1. - Se acreditează unitatea sanitară Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti, cu sediu! în municipiul Piteşti, judeţul Argeş, Aleea Spitalului nr. 36, pentru activitatea de prelevare de organe.

Art. 2. - (1) Acreditarea unităţii sanitare prevăzute la art. 1 este valabilă 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentului ordin.

(2) Valabilitatea acreditării încetează înainte de termenul prevăzut la alin. (1) dacă, drept urmare a inspecţiilor efectuate în condiţiile legii, se constată că unitatea sanitară respectivă nu respectă prevederile legale în vigoare.

(3) Orice modificare a criteriilor iniţiale de acreditare intervenită în cadrul unităţii acreditate se notifică Agenţiei Naţionale de Transplant în vederea reacreditării.

Art. 3. - Direcţiile de specialitate din Ministerul Sănătăţii, Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Argeş, Agenţia Naţională de Transplant, precum şi unitatea sanitară vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătăţii,

Gheorghe-Eugen Nicolăescu

 

Bucureşti, 15 noiembrie 2013.

Nr. 1.373.

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

pentru acreditarea unităţii sanitare Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal Cluj-Napoca, Laborator analize medicale şi imunologie clinică, drept laborator HLA pentru activitatea de transplant

 

Văzând Referatul de aprobare nr. E.N. 11.544/2013 al Direcţiei de asistenţă medicală şi politici publice din cadrul Ministerului Sănătăţii şi Adresa Agenţiei Naţionale de Transplant nr. 1.402 din 28 octombrie 2013, înregistrată la Ministerul Sănătăţii cu nr. 65.353 din 28 octombrie 2013,

având în vedere titlul VI din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 79/2004 pentru înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Transplant, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 588/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

Art. 1. - Se acreditează unitatea sanitară Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal Cluj-Napoca, Laborator analize medicale şi imunologie clinică, cu sediul în municipiul Cluj-Napoca, judeţul Cluj; Str. Clinicilor nr. 4-6, drept laborator HLA pentru activitatea de transplant.

Art. 2. - (1) Acreditarea unităţii sanitare prevăzute la art. 1 este valabilă 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentului ordin.

(2) Valabilitatea acreditării încetează înainte de termenul prevăzut la alin. (1) dacă, drept urmare a inspecţiilor efectuate în condiţiile legii, se constată că unitatea sanitară respectivă nu respectă prevederile legale în vigoare.

(3) Orice modificare a criteriilor iniţiale de acreditare intervenită în cadrul unităţii acreditate se notifică Agenţiei Naţionale de Transplant în vederea reacreditării.

Art. 3. - Direcţiile de specialitate din Ministerul Sănătăţii, Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Cluj, Agenţia Naţională de Transplant, precum şi unitatea sanitară vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial a României, Partea I.

 

Ministrul sănătăţii,

Gheorghe-Eugen Nicolăescu

 

Bucureşti, 15 noiembrie 2013.

Nr. 1.374.

MINISTERUL JUSTIŢIEI

 

ORDIN

pentru modificarea Regulamentului privind răspunderea disciplinară a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul Ministerului Justiţiei şi al Institutului Naţional de Criminologie, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.483/C/2006

 

Văzând prevederile Regulamentului privind răspunderea disciplinară a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul Ministerului Justiţiei şi al Institutului Naţional de Criminologie, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.483/C/2006,

în temeiul dispoziţiilor art. 13 din Hotărârea Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţie cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul justiţiei emite următorul ordin:

Art. I. - Regulamentul privind răspunderea disciplinară a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul Ministerului Justiţiei şi al Institutului Naţional de Criminologie, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.483/C/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 23 iunie 2006, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 4 alineatul (2), litera c) va avea următorul cuprins:

,,c) 3 reprezentanţi ai personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul Ministerului Justiţiei, desemnaţi prin vot secret, de adunarea generală comună a acestui personal, cu votul majorităţii membrilor prezenţi.”

2. La articolul 4, alineatul (4) va avea următorul cuprins:

„(4) Membrii Comisiei de disciplină sunt numiţi pentru o perioadă de 4 ani, prin ordin al ministrului justiţiei, cu posibilitatea reînnoirii mandatului, în condiţiile alin. (2) şi (3).”

3. Referirile la Institutul Naţional de Criminologie di titlul şi din cuprinsul regulamentului se elimină.

4. În cuprinsul regulamentului, denumirea „Corpul d inspecţie al ministrului justiţiei” se înlocuieşte c denumirea „Corpul de control al ministrului”, denumire „Direcţia pentru resurse umane şi relaţii cu Consilii Superior al Magistraturii” se înlocuieşte cu denumire „Direcţia resurse umane” şt denumirile „personal asimilat judecătorilor şi procurorilor”, „personal de specializat asimilat judecătorilor şi procurorilor” şi „consilier juridic asimilat judecătorilor sau procurorilor” se înlocuiesc c denumirea „personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor”.

Art. II. - Direcţia resurse umane şi Corpul de control ministrului vor duce la îndeplinire dispoziţiile prezentului ordin

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial României, Partea l.

 

Ministrul justiţiei,

Robert Marius Cazanciuc

 

Bucureşti, 6 noiembrie 2013.

Nr. 3.309/C.