MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 715/2013

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXV - Nr. 715         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 20 noiembrie 2013

 

SUMAR

 

DECRETE

 

896. - Decret privind numirea în funcţie a vicepreşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

891. - Hotărâre privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, a funcţiei publice de prefect al judeţului Galaţi de către domnul Bocăneanu Emanoil-Cătăliri

 

892. - Hotărâre privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de prefect ai judeţului Galaţi de către domnul Otrocol Dorin

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

460. - Ordin al ministrului delegat pentru proiecte de infrastructură de interes naţional şi investiţii străine pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare privind procedurile de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a Regulamentului de organizare şi funcţionare privind monitorizarea şi execuţia contractelor de asistenţă tehnică, servicii de consultanţă şi contracte de lucrări în baza Condiţiilor generale de contract de construcţie de lucrări de inginerie şi clădiri proiectate de către beneficiar (FIDIC Roşu - ed, 1999) şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare privind monitorizarea şi execuţia contractelor de asistenţă tehnică, servicii de consultanţă şi contracte de lucrări în baza Condiţiilor generale de contract de construcţie-proiectare şi echipamente (FIDIC Galben - ed. 1999)

 

1.385. - Ordin al ministrului sănătăţii privind acreditarea unităţii sanitare Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila”, Clinica de oftalmologie, pentru activitatea de transplant de cornee

 

1.389. - Ordin al ministrului sănătăţii privind acreditarea unităţii sanitare Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, Secţia anestezie şi terapie intensivă, pentru activitatea de prelevare de organe

 

ACTE ALE COLEGIULUI PSIHOLOGILOR DIN ROMÂNIA

 

4CN. - Hotărâre pentru aprobarea Codului deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică şi a Codului de procedură disciplinară

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

15. - Normă pentru modificarea art. 29 alin. (2) din Normele privind autorizarea şi funcţionarea asigurătorilor, puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 16/2012

 

DECRETE

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind numirea în funcţie a vicepreşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 53 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 40 lit. g) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 964 din 11 noiembrie 2013,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul judecător Matei Ionuţ Mihai se numeşte în funcţia de vicepreşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe o perioadă de 3 ani.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucureşti, 20 noiembrie 2013.

Nr. 896.

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, a funcţiei publice de prefect al judeţului Galaţi de către domnul Bocăneanu Emanoil-Cătălin

 

Având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri încetează exercitarea, cu caracter temporar, a funcţiei publice de prefect al judeţului Galaţi de către domnul Bocăneanu Emanoil-Cătălin.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor interne,

Radu Stroe

 

Bucureşti, 20 noiembrie 2013.

Nr. 891.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de prefect al judeţului Galaţi de către domnul Otrocol Dorin

 

Având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) lit. a), ale art. 89 alin. (21) şi ale art. 92 alin. (11) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Domnul Otrocol Dorin exercită, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, funcţia publică de prefect al judeţului Galaţi.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor interne,

Radu Stroe

 

Bucureşti, 20 noiembrie 2013.

Nr. 892.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

GUVERNUL ROMÂNIEI

DEPARTAMENTUL PENTRU PROIECTE DE INFRASTRUCTURA ŞI INVESTIŢII STRĂINE

 

ORDIN

pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare privind procedurile de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a Regulamentului de organizare şi funcţionare privind monitorizarea şi execuţia contractelor de asistenţă tehnică, servicii de consultanţă şi contracte de lucrări în baza Condiţiilor generale de contract de construcţie de lucrări de inginerie şi clădiri proiectate de către beneficiar (FIDIC Roşu - ed. 1999) şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare privind monitorizarea şi execuţia contractelor de asistenţă tehnică, servicii de consultanţă şi contracte de lucrări în baza Condiţiilor generale de contract de construcţie-proiectare şi echipamente (FIDIC Galben - ed. 1999)

În temeiul art. 3 alin. (1) pct. I lit. a), h), r) şi s) şi al art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 7/2013 privind organizarea şi funcţionarea Departamentului pentru proiecte de infrastructură şi investiţii străine,

ministrul delegat pentru proiecte de infrastructură de interes naţional şi investiţii străine emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă următoarele acte, prevăzute în anexele nr. 1-3*), care fac parte integrantă din prezentul ordin, ce se constituie drept anexe la regulamentul de organizare şi funcţionare al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A.:

a) Regulamentul de organizare şi funcţionare privind procedurile de atribuire a contractelor de achiziţie publică, prevăzut în anexa nr. 1;

b) Regulamentul de organizare şi funcţionare privind monitorizarea şi execuţia contractelor de asistenţă tehnică, servicii de consultanţă şi contracte de lucrări în baza Condiţiilor generale de contract de construcţie de lucrări de inginerie şi clădiri proiectate de către beneficiar (FIDIC roşu - ed. 1999), prevăzut în anexa nr. 2;

c) Regulamentul de organizare şi funcţionare privind monitorizarea şi execuţia contractelor de asistenţă tehnică, servicii de consultanţă şi contracte de lucrări în baza Condiţiilor generale de contract de construcţie-proiectare şi echipamente (FIDIC galben - ed. 1999), prevăzut în anexa nr. 3.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul delegat pentru proiecte de infrastructură de interes naţional şi investiţii străine,

Dan-Coman Şova

 

Bucureşti, 14 noiembrie 2013.

Nr. 460.


*) Anexele nr. 1-3 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea i, nr. 715 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, sos. Panduri nr. 1.

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

privind acreditarea unităţii sanitare Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila”, Clinica de oftalmologie, pentru activitatea de transplant de cornee

 

Văzând Referatul de aprobare nr. E.N. 11.555/2013 al Direcţiei de asistenţă medicală şi politici publice din cadrul Ministerului Sănătăţii şi Adresa Agenţiei Naţionale de Transplant nr. 1.402 din 28 octombrie 2013, înregistrată la Ministerul Sănătăţii cu nr. 65.353 din 28 octombrie 2013,

având în vedere titlu! VI din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 79/2004 pentru înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Transplant, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 588/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul, sănătăţii emite următorul ordin:

Art. 1. - Se acreditează unitatea sanitară Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila”, Clinica de oftalmologie, cu sediul în municipiul Bucureşti, str. Mircea Vulcănescu nr. 88, sectorul 1, pentru activitatea de transplant de cornee.

Art. 2. - (1) Acreditarea unităţii sanitare prevăzute la art. 1 este valabilă 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentului ordin.

(2) Orice modificare a criteriilor iniţiale de acreditare intervenită în cadrul unităţii acreditate se notifică Agenţiei Naţionale de Transplant în vederea reacreditării.

(3) Valabilitatea acreditării încetează înainte de termenul prevăzut la alin. (1) dacă, drept urmare a inspecţiilor efectuate în condiţiile legii, se constată că unitatea sanitară acreditată nu respectă prevederile legale în vigoare.

Art. 3. - Direcţiile de specialitate din Ministerul Sănătăţii, Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti, Agenţia Naţională de Transplant, precum şi unitatea sanitară vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătăţii,

Gheorghe-Eugen Nicolăescu

 

Bucureşti, 15 noiembrie 2013.

Nr. 1.385.

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

privind acreditarea unităţii sanitare Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, Secţia anestezie şi terapie intensivă, pentru activitatea de prelevare de organe

 

Văzând Referatul de aprobare nr. E.N. 11.559/2013 al Direcţiei de asistenţă medicală şi politici publice din cadrul Ministerului Sănătăţii şi Adresa Agenţiei Naţionale de Transplant nr. 1.402”din 28 octombrie 2013, înregistrată la Ministerul Sănătăţii cu nr. 65.353 din 28 octombrie 2013,

având în vedere titlul VI din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de prevederile Ordonanţei Guvernului ne 79/2004 pentru înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Transplant, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 588/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

Art. 1. - Se acreditează unitatea sanitară Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, Secţia Anestezie şi Terapie Intensivă, cu sediul în municipiul Ploieşti, judeţul Prahova, str. Găgeni nr. 100, pentru activitatea de prelevare de organe.

Art. 2. - (1) Acreditarea unităţii sanitare prevăzute la art. 1 este valabilă 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentului ordin.

(2) Valabilitatea acreditării încetează înainte de termenul prevăzut la alin. (1) dacă, drept urmare a inspecţiilor efectuate în condiţiile legii, se constată că unitatea sanitară respectivă nu respectă prevederile legale în vigoare.

(3) Orice modificare a criteriilor iniţiale de acreditare intervenită în cadrul unităţii acreditate se notifică Agenţiei Naţionale de Transplant în vederea reacreditării.

Art. 3. - Direcţiile de specialitate din Ministerul Sănătăţii, Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Prahova, Agenţia Naţională de Transplant, precum şi unitatea sanitară vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătăţii,

Gheorghe-Eugen Nicolăescu

 

Bucureşti, 15 noiembrie 2013.

Nr. 1.389.

 

ACTE ALE COLEGIULUI PSIHOLOGILOR DIN ROMÂNIA

 

COLEGIUL PSIHOLOGILOR DIN ROMÂNIA

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Codului deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică şi a Codului de procedură disciplinară

În temeiul dispoziţiilor art. 27 lit. a) din Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România,

Convenţia naţională a Colegiului Psihologilor din România hotărăşte:

Art. 1. - (1) Se aprobă Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, potrivit anexei nr. 1, şi Codul de procedură disciplinară, potrivit anexei nr. 2, denumite în continuare coduri.

(2) De la data intrării în vigoare a codurilor, acestea reprezintă normele deontologice şi procedurile de aplicare ale răspunderii disciplinare a psihologilor cu drept de liberă practică înscrişi în Colegiului Psihologilor din România.

Art. 2. - Prezenta hotărâre intră în vigoare de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 3. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

Preşedintele Colegiului Psihologilor din România,

Minai Aniţei

 

Bucureşti, 1 noiembrie 2013.

Nr. 4CN.

 

ANEXA Nr. 1

 

CODUL DEONTOLOGIC

al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică

 

Preambul

Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică este elaborat în acord cu dispoziţiile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, care a fost adoptată la 10 decembrie 1948, prin Rezoluţia 217 A în cadrul celei de a III-a sesiuni a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi cu prevederile Constituţiei României, republicată. Orice prevedere a acestuia se interpretează în spiritul şi litera celor două acte fundamentale.

Profesia de psiholog cu drept de liberă practică este o profesie liberă şi independentă, a cărui statut în România este reglementat prin Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România.

Psihologii sunt singurii furnizori de servicii psihologice în condiţiile stabilite prin lege de către Parlamentul României. Serviciile psihologice sunt parte integrantă a serviciilor de sănătate, iar accesul cetăţenilor la acestea este garantat prin Constituţia României, republicată, şi convenţiile internaţionale în care România este parte semnatară. Evaluarea psihologică este benefică oamenilor, pentru asigurarea sănătăţii umane, fiind necesară şi utilă în cunoaşterea, aprecierea şi asigurarea sănătăţii omului, pentru stabilirea limitelor şi condiţiilor intervenţiei psihologice.

Prezentul cod deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică reprezintă actul administrativ cu caracter normativ, unic şi general, care reglementează normele generale de deontologie şi de disciplină, aplicabile în exercitarea profesiei de psiholog. Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică se interpretează numai în corelaţie cu celelalte prevederi din actele cu caracter normativ adoptate de către forurile de conducere ale Colegiului Psihologilor din România.

Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică a fost elaborat cu respectarea prevederilor din documentul „Valorile comune profesiilor liberale în Uniunea Europeană”, aprobat de către Consiliul European al Profesiilor Liberale - CEPLIS. De asemenea, Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică este în acord cu principiile etice minime elaborate de către EFPA- Federaţia Europeană a Asociaţiilor Psihologilor, cu privire la respectul pentru drepturile şi demnitatea persoanei, competenţa, responsabilitatea şi integritatea profesională.

Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică este în acord cu prevederile Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale, precum şi cu prevederile Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne.

Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică cuprinde valorile şi standardele profesionale raportate la exigenţele morale ale profesiei de psiholog - principii deontologice, exprimate prin reguli de conduită profesională cu caracter obligatoriu sau cu valoare de recomandare. Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică cuprinde, de asemenea, reglementarea principatelor abateri disciplinare în profesia de psiholog.

Imposibilitatea de a demonstra culpa profesională a psihologului atrage inadmisibilitatea sancţionării disciplinare a acestuia.

 

CAPITOLUL I

Explicaţia unor termeni

 

Art. 1. - În înţelesul prezentului act, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) lege - Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România;

b) norme - Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 788/2005, cu completările ulterioare;

c) psiholog - psiholog cu drept de liberă practică, atestat în condiţiile legii;

d) confraternitate - ansamblul relaţiilor stabilite între membrii Colegiului Psihologilor din România, precum şi între aceştia şi psihologii recunoscuţi din statele membre ale Uniunii Europene, termen consacrat în legislaţia specifică din statele membre ale Uniunii Europene;

e) Colegiul-organizaţia profesional㠄Colegiul Psihologilor din România”, având calitatea de autoritate română competentă pentru profesia de psiholog;

f) codul deontologic - Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică;

g) metodele şi tehnicile de evaluare şi asistenţa psihologică - instrumente profesionale specifice psihologului, utilizate pentru desfăşurarea activităţilor psihologice prevăzute la art. 5 din lege;

h) abatere disciplinară - fapta, în legătură cu activitatea profesională, constând într-o acţiune sau o inacţiune, săvârşită cu intenţie de către psiholog, prin care acesta a încălcat normele deontologice şi de disciplină, ca diferenţă între valoarea-limită admisă şi comportamentul profesional constatat, individualizată potrivit dispoziţiilor cap. VII din prezentul cod deontologic;

i) beneficiar - persoana evaluată psihologic, beneficiar direct;

j) beneficiar contractual - persoana fizică sau juridică ce contractează serviciile psihologice;

k) secretul profesional -- atitudine profesională obligatorie a psihologului care constă în nedivulgarea datelor şi informaţiilor referitoare la modul de gestionare a metodelor şi tehnicilor de evaluare şi asistenţă psihologică utilizate într-un caz concret, precum şi la modalitatea profesională de obţinere a concluziilor psihologice;

l) confidenţialitatea - atitudine profesională obligatorie a psihologului care constă în nedivulgarea datelor şi informaţiilor despre care a luat cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor profesionale, în condiţiile legii. Psihologul nu poate depune mărturie cu privire la faptele şi împrejurările de care a luat cunoştinţă în exerciţiul profesiei, fără încuviinţarea persoanei sau a entităţii faţă de care este obligat să păstreze confidenţialitatea, în condiţiile legii;

m) excepţii privind secretul profesional şi confidenţialitatea - transmiterea către terţi a informaţiilor care nu conţin niciun nume concret, niciun detaliu, ci permit doar o descriere în termeni generali a unui act profesional nu face parte din secretul profesional sau din confidenţialitatea actului profesional. Fac excepţie de la obligaţia păstrării secretului profesional sau a confidenţialităţii cazurile în care dezvăluirea datelor şi informaţiilor este solicitată de către instanţa de judecată, de o comisie parlamentară de anchetă sau de către Comisia de deontologie şi disciplină a Colegiului; în cazul informării reprezentanţilor legali sau a autorităţii tutelare pentru copiii minori, în interesul superior a! acestora, sau când, prin lege, se prevede în mod expres obligaţia profesionistului de a dezvălui secretul profesional sau datele şi informaţiile confidenţiale;

n) situaţie de urgenţă - orice situaţie care în raport cu condiţiile psihologice prezente necesită o rezolvare imediată, care nu admite amânare şi necesită o intervenţie specializată grabnică.

 

CAPITOLUL II

Misiunea psihologului. Scopul şi rolul profesiei de psiholog

 

Art. 2. - (1) Psihologul studiază comportamentul uman, procesele mentale şi investighează probleme psihologice din domeniul sănătăţii, educaţiei, justiţiei, organizaţiilor, muncii, ordinii publice şi siguranţei naţionale, precum şi din celelalte domenii de activitate, stabilind un psihodiagnostic şi/sau recomandând căi psihologice de soluţionare a problemelor diagnosticate.

(2) Psihologul concepe şi efectuează experimente şi observaţii pentru a analiza caracteristicile psihologice ale oamenilor şi animalelor şi pentru a implementa strategii de intervenţie.

(3) Psihologul analizează influenţele eredităţii, mediului, educaţiei sau a altor factori, asupra psihicului indivizilor.

(4) Psihologul desfăşoară activităţi de psihodiagnostic, consiliere psihologică, psihoterapie şi activităţi de dezvoltare personală pentru prevenirea tulburărilor emoţionale şi de personalitate, precum şi a fenomenelor de inadaptare la mediul social şi profesional, în vederea optimizării existenţei umane.

(5) Psihologul elaborează şi aplică metode şi tehnici de evaluare şi asistenţă psihologică pentru măsurarea inteligenţei, abilităţilor, aptitudinilor şi a altor caracteristici psihoumane, interpretează datele obţinute, stabileşte psihodiagnosticul, prognoza şi înaintează recomandările pe care le consideră necesare, după caz.

(6) Psihologul realizează evaluări şi intervenţii specifice şi în domeniile: psihodiagnoză şi tratamentul bolilor/deficienţelor mentale, selecţia, consilierea şi orientarea ocupaţională şi profesională, educaţia şi formarea profesională continuă a adulţilor, educaţia, consilierea şcolară şi dezvoltarea socială a copiilor şi adolescenţilor, psihopedagogia specială, psihologia organizaţiilor militare, delincventa juvenilă, evaluarea psihologică judiciară şi/sau expertiza psihologică.

Art. 3. - Intervenţiile psihologice de consiliere şi psihoterapie au caracterul unor obligaţii de mijloace, iar nu de rezultat, psihologii fiind obligaţi să întreprindă toate demersurile în vederea soluţionării problemelor psihologice constatate, raportate la timpul alocat şedinţelor psihologice, însă nu pot şi nu trebuie să garanteze soluţionarea acestora.

 

CAPITOLUL III

Natura şi obiectivele codului deontologic

 

Art. 4. - (1) Codul deontologic este menit să garanteze, prin acceptarea liber-consimţită, buna îndeplinire de către psiholog a misiunii sale, recunoscută ca fiind indispensabilă pentru buna funcţionare a relaţiilor profesionale dintre psihologi şi beneficiarii serviciilor psihologice, dar şi a altor relaţii sociale.

(2) Nerespectarea prevederilor obligatorii de către psihologi atrage răspunderea disciplinară a acestora şi, în ultimă instanţă, aplicarea unei sancţiuni disciplinare, după caz.

(3) Prezentul cod deontologic nu poate constitui cadru normativ pentru tragerea la răspundere penală, civilă sau administrativă a psihologilor, însă reprezintă singurul act cu caracter normativ pe baza căruia poate fi apreciată răspunderea disciplinară a psihologului.

(4) Prezentul cod deontologic poate fi utilizat atât de către psihologi, cât şi de către beneficiarii serviciilor psihologice, în vederea apărării drepturilor şi intereselor acestora.

(5) Psihologii au dreptul ca în cadrul formelor lor de asociere să adopte şi alte coduri deontologice specifice, cu caracter intern în cadrul asociaţiilor, prin care însă nu se poate deroga de la prevederile prezentului act, acestea neputând fi utilizate în apărarea drepturilor şi intereselor lor, în procedura răspunderii disciplinare.

 

CAPITOLUL IV

Aplicarea codului deontologic

 

Art. 5. - (1) Prezentul cod deontologic se aplică pe teritoriul României pentru toate serviciile psihologice furnizate, indiferent de cetăţenia psihologului.

(2) Prezentul cod deontologic este aplicabil inclusiv pe navele şi aeronavele sub pavilion românesc, precum şi psihologilor români care activează în misiunile diplomatice, comerciale şi militare ale României din afara teritoriului naţional, după caz.

(3) Prezentul cod deontologic se aplică atât în domeniul public, cât şi în domeniul privat, având prioritate în aprecierea răspunderii disciplinare a psihologilor.

(4) Stabilirea răspunderii administrative a psihologului salariat/numit în funcţie este precedată întotdeauna de stabilirea răspunderii disciplinare, realizate pe baza codului deontologic de către Comisia de deontologie şi disciplină, la propunerea comisiilor aplicative, precum şi de către celelalte foruri de conducere ale Colegiului, după caz.

 

CAPITOLUL V

Principiile fundamentale în exercitarea profesiei de psiholog

 

Art. 6. - (1) Principiile fundamentale în exercitarea profesiei de psiholog, denumite şi principii deontologice , au caracter etic profesional, acestea reprezentând prevederi obligatorii sau recomandări pentru comportamentul şi atitudinea psihologilor în exercitarea actului profesional.

(2) Aprecierea în contextul activităţii profesionale şi sociale publice a faptelor psihologilor se realizează potrivit dispoziţiilor prezentului cod deontologic, legii şi normelor, precum şi altor acte cu caracter normativ aprobate de către forurile de conducere ale Colegiului.

 

SECŢIUNEA 1

Principiul competenţei, specializării şi integrităţii profesionale

 

Art. 7. - (1) Profesia de psiholog se exercită în baza atestatului de liberă practică, potrivit treptelor de specializare şi specialităţilor profesionale, atestate de către Colegiu, raportate la competenţele profesionale reglementate.

(2) Profesia de psiholog se exercită prin una dintre formele de exercitare a profesiei de psiholog, înregistrate în Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică din România, partea a II-a, în România neputând exista mai multe standarde de calitate în serviciile psihologice. Standardele de calitate în serviciile psihologice se stabilesc de către Colegiu, în condiţiile legii.

(3) Psihologii acţionează profesional şi reprezintă corpul profesional al psihologilor cu respect, demnitate şi onestitate.

(4) între psihologi şi beneficiarii serviciilor psihologice relaţiile sunt bazate pe onestitate, probitate şi spirit de dreptate, astfel încrederea nu este pusă sub semnul îndoielii.

(5) Psihologii nu pot utiliza metodele şi tehnicile de evaluare şi asistenţă psihologică ca instrument de represiune politică şi socială. De asemenea este interzisă utilizarea oamenilor în calitate de subiecţi de experimentare, fără acordul prealabil scris al acestora.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Principiul responsabilităţii ştiinţifice şi profesionale

 

Art. 8. - (1) Psihologii au obligaţia să se asigure că metodele şi tehnicile de evaluare şi asistenţă psihologică pe care le utilizează sunt adecvate obiectivelor serviciilor psihologice ce urmează să le presteze către beneficiari.

(2) Psihologii au obligaţia să utilizeze metodele şi tehnicile de evaluare şi asistenţă psihologică potrivit instrucţiunilor de utilizate puse la dispoziţie de către producător sau distribuitor, cu avizul Colegiului, astfel încât să nu pună în pericol viaţa, precum şi integritatea fizică şi psihică a beneficiarilor.

(3) Psihologii au obligaţia să se asigure ca metodele şi tehnicile de evaluare şi asistenţă psihologică standardizate care urmează să fie utilizate în activitatea profesională sunt avizate de către Comitetul director al Colegiului.

(4) Psihologii care utilizează în activitatea profesională metode şi tehnici de evaluare şi asistenţă psihologică nestandardizate sunt obligaţi să informeze şi să obţină consimţământul prealabil al beneficiarului direct.

(5) Metodele şi tehnicile de evaluare psihologică nestandardizate şi nevalidate nu pot fi utilizate pentru psihodiagnoza care conţine clasificări şi ierarhizări de orice formă sau care pot aduce atingere imaginii persoanei.

(6) Pentru specialităţile în care standardul de calitate prevede obligaţia utilizării metodelor şi tehnicilor standardizate, psihologii pot utiliza în activitatea profesională o probă nestandardizată, în scopul validării acesteia.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Principiul independenţei, nediscriminării şi imparţialităţii profesionale

 

Art. 9. - (1) Complexitatea îndatoririlor care îi revin psihologului impune din partea acestuia o independenţă deplină, liberă de orice presiune, îndeosebi de cea derivată din propriile sale interese sau datorată influenţelor externe. Această independenţă este, de asemenea, necesară atât pentru încrederea în actul psihologic, cât şi pentru încrederea în oportunitatea-şi necesitatea serviciilor psihologice în genere. Prin urmare, psihologul trebuie să evite orice prejudiciere a independenţei sale şi să vegheze pentru a nu neglija etica/deontologia sa profesională din dorinţa de a crea o situaţie comodă unor beneficiari ai serviciilor sale sau chiar terţilor.

(2) Independenţa profesională este necesară atât în activitatea psihologilor, cât şi a beneficiarului serviciilor sale, iar evaluarea sau intervenţia psihologică efectuată de către psiholog beneficiarului serviciilor sale nu este valabilă atunci când ea este realizată din interes personal ori sub efectul unei presiuni externe.

(3) Activităţile psihologice pot fi realizate şi în echipe profesionale, în care activitatea şi decizia profesională sunt unice şi colective. În această situaţie, psihologii vor formula un psihodiagnostic general comun. În cazurile în care nu se poate formula o concluzie unitară se va solicita o altă opinie de specialitate.

 

SECŢIUNEA a 4-a

Principiul asigurării demnităţii si respectului pentru fiinţe

 

Art. 10. - (1) Psihologul acţionează întotdeauna pentru oameni şi în interesul acestora, valoarea socioeconomică a activităţii de psiholog fiind recunoscută prin lege. Psihologul este obligat să manifeste preocupare, empatie, respect şi înţelegere faţă de beneficiari şi faţă de problemele acestora, acţionând întotdeauna fără manifestări de autoritate şi fără să exploateze situaţia beneficiarului serviciilor psihologice.

(2) Psihologul prestează serviciile psihologice nediscriminatoriu, indiferent de situaţia socioeconomică, politică, religioasă, rasială, etnică, sexuală, culturală, de vârstă sau de altă natură a beneficiarului/persoanei care solicită prestarea serviciilor psihologice.

(3) Psihologul respectă în acelaşi timp valori umanitare, determinate însă şi de natura profesiei sale, astfel încât acesta trebuie să aibă în vedere, întotdeauna, asigurarea respectului şi demnităţii umane, acţionând pentru ameliorarea afecţiunilor de ordin psihologic, precum şi pentru evitarea sau eliminarea efectelor unor evenimente tragice din viaţa oamenilor.

(4) Psihologul are în vedere întotdeauna interesul superior al copilului minor, serviciile psihologice sunt parte componentă a serviciilor de sănătate, acestea fiind benefice copilului minor în procesul său de dezvoltare psihică.

(5) Ca membru al societăţii, psihologul acţionează întotdeauna pentru soluţionarea problemelor sociale, intervenind în limita posibilităţilor şi competenţelor sale, precum şi a condiţiilor în care acestea se manifestă, în vederea soluţionării sau ameliorării lor.

 

SECŢIUNEA a 5-a

Principiul primordialităţii interesului fiinţei umane

 

Art. 11. - În toate deciziile profesionale cu caracter psihologic, psihologul trebuie să se asigure că interesul şi binele fiinţei umane prevalează interesului societăţii ori al ştiinţei.

 

SECŢIUNEA a 6-a

Principiul liberei concurenţe profesionale

 

Art. 12. - (1) Psihologul este un profesionist persoană fizică şi nu un comerciant, acesta nu realizează acte de comerţ, ci acte profesionale, specifice profesioniştilor liberali, astfel încât psihologul trebuie să acţioneze liber într-o piaţă concurenţială bazată numai pe competenţa profesională şi nu în funcţie de situaţia economică.

(2) Psihologul este autorizat să informeze beneficiarii despre serviciile psihologice pe care le oferă, cu condiţia ca informaţia să fie fidelă, veridică şi cu respectarea secretului profesional.

(3) Publicitatea personală efectuată de către un psiholog, indiferent de mijlocul media utilizat: presa, radioul, televiziunea, comunicarea comercială electronică sau altele, este autorizată în măsura în care ea prezintă titlul profesional al psihologului, treapta sa de specializare, specialităţile profesionale în care este atestat, forma de exercitare a profesiei, precum şi portofoliul de clientelă, fără a da relaţii despre cazurile soluţionate, opiniile beneficiarilor, rezultatele înregistrate, preţuri/onorarii sau calitatea serviciilor prestate. Oferta individuală de servicii psihologice către beneficiar poate cuprinde descrierea serviciilor, preţul şi portofoliul de clientelă.

(4) Psihologul realizează intervenţii psihologice unice, astfel încât acesta nu poate aprecia valoarea sau oportunitatea intervenţiilor psihologice ale altor psihologi ori comparativ cu alţi psihologi, nu poate formula puncte de vedere cu privire la actele profesionale ale altui psiholog, realizată sub titlul profesional de psiholog, şi nu poate interveni în niciun fel în relaţia stabilită de către un alt psiholog cu clientul acestuia, cu excepţia activităţii de supervizare profesională.

(5) în cazul în care opinia psihologului priveşte un act de autoritate sau un act eliberat de către o instituţie/persoană juridică, aceasta este admisă.

(6) Activitatea psihologului are în vedere valoarea socială a acestei profesii pentru societate, acesta neputând urmări ca scop ai activităţii sale profesionale numai obţinerea de foloase materiale.

 

SECŢIUNEA a 7-a

Principiul evitării conflictului de interese

 

Art. 13. - (1) Psihologul trebuie să evite situaţia în care ar putea să planeze suspiciuni în legătură cu interesul său faţă de un beneficiar. Psihologul trebuie să acţioneze întotdeauna dintr-o singură poziţie profesională, acesta nu trebuie să se prezinte ca apropiat, rudă, sfătuitor şi nici ca reprezentantul sau apărătorul unuia dintre beneficiarii serviciilor psihologice.

(2) Psihologul trebuie să se abţină să colaboreze cu un beneficiar atunci când se iveşte un conflict de interese, când secretul profesional riscă să fie violat sau când independenţa sa riscă să fie ştirbită.

 

SECŢIUNEA a 8-a

Principiul confidenţialităţii şi păstrării secretului profesional

 

Art. 14. - (1) Prin însăşi natura misiunii sale, psihologul este depozitarul secretelor beneficiarului serviciilor psihologice şi destinatarul informaţiilor sale de natură confidenţială. Fără o garanţie a confidenţialităţii, încrederea în profesia de psiholog şi în activitatea psihologului nu poate exista.

(2) Obligaţia psihologului cu privire ta secretul profesional serveşte atât beneficiarului serviciilor psihologice, cât şi psihologului, fiind în acord cu Constituţia României.

(3) Obligaţia psihologului cu privire la confidenţialitatea şi secretul profesional nu este limitată în timp. Confidenţialitatea şi secretul profesional sunt recunoscute ca fiind, deopotrivă, drepturi şi îndatoriri fundamentale ale psihologului.

(4) Psihologul stabileşte prin contractele încheiate şi prin regulamentele interne ale formei de exercitare ale profesiei obligaţia angajaţilor săi şi a oricărei persoane care colaborează cu acesta în activitatea sa profesională să respecte confidenţialitatea şi secretul profesional.

(5) Psihologul nu poate fi obligat de către angajator sau de către o altă persoană neautorizată să comunice datele confidenţiale sau secretul profesional, cu excepţia prevederilor exprese ale legii, la solicitarea instanţei de judecată.

 

SECŢIUNEA a 9-a

Principiul informării şi obţinerii consimţământului prealabil

 

Art. 15. - (1) Serviciile psihologice furnizate de către psihologi sunt necesare şi utile oricărei persoane, în funcţie de nevoile fiecăreia, acestea însă se realizează în anumite condiţii, cu o anumită metodologie specifică, prezentând uneori în funcţie de beneficiar anumite particularităţi şi riscuri, despre care psihologul are obligaţia de a informa beneficiarul.

(2) Accesul la serviciile psihologice este liber, însă condiţiile, scopul, durata, procedurile şi metodele utilizate, riscurile, beneficiile, limitele confidenţialităţii actului psihologic, precum şi dreptul beneficiarului de a întrerupe sau de a se retrage oricând din şedinţa psihologică trebuie să fie cunoscute de către acesta înainte de prestarea serviciilor.

(3) Nicio evaluare/intervenţie psihologică nu se poate efectua decât după ce beneficiarul direct şi-a dat în scris consimţământul prealabil, liber şi în cunoştinţă de cauză. În aceleaşi condiţii, consimţământul se poate retrage în orice moment al evaluării/intervenţiei psihologice de către beneficiar.

(4) Dispoziţiile privind retragerea consimţământului sunt valabile şi în ceea ce priveşte consimţământul exprimat, în condiţiile legii, de către altă persoană sau instituţie decât beneficiarul direct al evaluării/intervenţiei psihologice.

(5) Atunci când, din cauza unei situaţii de urgenţă, nu se poate obţine consimţământul prealabil scris al beneficiarului, se va putea proceda imediat la orice evaluare/intervenţie psihologică indispensabilă din punct de vedere psihologic şi al stării de sănătate, în interesul beneficiarului. În situaţii de urgenţă nu mai este necesar consimţământul prealabil al reprezentanţilor legali pentru beneficiarul incapabil.

(6) Atunci când, potrivit legii, din cauza unei boli psihice sau unei alte cauze, beneficiarul direct nu are capacitatea de a consimţi la o evaluare/intervenţie psihologică, aceasta nu se poate efectua fără acordul reprezentantului său legal ori fără autorizarea unei autorităţi sau a unei persoane desemnate prin lege ori a unei instanţe de judecată.

Art. 16. .- (1) în cazul în care beneficiarul direct al serviciilor psihologice este un copil minor sau o altă persoană aflată sub tutelă, psihologul este obligat să obţină acordul şi consimţământul pentru evaluarea sau asistenţa psihologică de la cel puţin unul dintre reprezentanţii legali ai acestora.

(2) Evaluarea psihologică a copilului minor nu poate fi împiedicată în niciun fel de către reprezentanţii legali ai acestuia, dacă aceasta este necesară pentru evaluarea stării de sănătate a copilului, în interesul superior al acestuia. Intervenţia psihologică ce are efect asupra psihicului minorului (psihoterapie, consiliere psihologică, intervenţie logopedică etc.) poate fi realizată în cazul în care copilul minor sau reprezentanţii legali ai acestuia sunt de acord.

(3) în cazul situaţiilor de urgenţă, pentru a realiza o evaluare sau o intervenţie psihologică, reclamată de starea psihică a beneficiarului direct, precum şi de alte condiţii critice de mediu, psihologul poate aprecia oportunitatea obţinerii acordului, precum şi a consimţământului prealabil al reprezentanţilor legali, în acest caz operând forţa majoră.

(4) Rezultatele evaluării sau intervenţiei psihologice realizate de către psiholog în condiţiile alin. (3) nu pot fi emise sub forma unor rapoarte de evaluare/expertiză psihologică în cauze civile sau de familie, pentru a fi utilizate de către reprezentanţii legali în vederea obţinerii unor drepturi personale, evaluările/ intervenţiile psihologice fiind realizate numai în vederea evaluării/ameliorării stării psihice a beneficiarului direct şi înaintării unor recomandări de specialitate.

(5) în avizele sau rapoartele elaborate pe baza evaluărilor psihologice ale copilului minor sau ale persoanelor aflate sub tutelă, realizate în condiţiile alin. (2) şi (3), psihologii sunt obligaţi să precizeze dacă acestea pot/nu pot fi utilizate de către reprezentanţii legali în vederea obţinerii unor drepturi personale, inclusiv pentru încredinţarea minorului, rezultatele/ recomandările elaborate de către psiholog neavând valoare de expertiză, fiind realizate în condiţii care reclamau urgenta evaluare sau intervenţie psihologică.

(6) Evaluările/Intervenţiile psihologice realizate la cererea/cu aprobarea expresă a instanţelor de judecată au caracter obligatoriu, psihologul fiind absolvit de orice responsabilitate cu privire la nerespectarea condiţiilor de obţinere a acordului din partea beneficiarului direct sau a reprezentanţilor legali ai copilului minor. Evaluările psihologice realizate în aceste condiţii au caracterul unor expertize psihologice judiciare.

(7) Psihologul, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate ale beneficiarului minor, în situaţii de urgenţă şi numai strict în interesul superior al copilului minor, luând în considerare solicitarea acestuia, poate realiza evaluarea psihologică fără acordul reprezentanţilor săi legali, cu condiţia anunţării de îndată a acestora sau a autorităţii tutelare.

(8) în cazul în care evaluarea psihologică a copilului minor a fost realizată numai în prezenţa unui singur părinte, psihologul este obligat să menţioneze în raportul eliberat imposibilitatea evaluării psihologice a relaţiei acestuia cu celălalt părinte.

 

SECŢIUNEA a 10-a

Principiul formării profesionale continue

 

Art. 17. - (1) Psihologii, ca şi profesionişti liberali, au o responsabilitate univocă de a-şi menţine nivelul de competenţă în domeniul lor de activitate şi de a participa la formarea şi dezvoltarea profesională continuă pe parcursul întregii lor activităţi profesionale.

(2) Beneficiarii, care solicită serviciile profesionale, sunt îndreptăţiţi să beneficieze de servicii profesionale realizate de către psihologi care să deţină în mod actualizat cunoştinţele şi informaţiile din domeniul lor de activitate. Actualizarea cunoştinţelor profesionale se poate realiza potrivit modalităţilor de formare profesională continuă reglementate.

(3) Psihologul se informează cu privire la noile, descoperiri ştiinţifice în domeniul psihologiei şi transmite, în grupurile profesionale, informaţiile dobândite în activitatea sa.

 

SECŢIUNEA a 11-a

Principiul confraternităţii şi colegialităţii

 

Art. 18. - (1) Confraternitatea impune ca relaţiile dintre psihologi să fie bazate atât pe încredere, spre interesul beneficiarului serviciilor psihologice, cât şi pe baza criteriului evitării oricărui comportament susceptibil să impieteze bunei reputaţii a profesiei de psiholog.

(2) Confraternitatea nu trebuie să pună niciodată în opoziţie interesele psihologilor cu interesele beneficiarului serviciilor psihologice.

(3) Psihologul recunoaşte drept confrate pe orice psiholog dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene şi manifestă faţă de acesta un comportament colegial şi loial, în condiţii de reciprocitate.

 

SECŢIUNEA a 12-a

Principiul nemedierii relaţiei psiholog-beneficiar/pacient

 

Art. 19. - (1) Orice decizie profesională a psihologului se bazează pe examinarea personală şi nemediată a beneficiarului direct, de către psihologul examinator.

(2) Raportul contractual dintre psiholog şi beneficiarul serviciilor psihologice se încheie în mod direct, fără intermediari.

(3) Onorariul aferent desfăşurării activităţii psihologice este negociat, în mod direct, de către psiholog, ca titular al formei de exercitare a profesiei, cu beneficiarul serviciilor psihologice.

(4) Salariul aferent desfăşurării activităţii psihologice este negociat, de către psiholog, în mod direct cu angajatorul/ beneficiarul contractual.

 

SECŢIUNEA a 13-a

Principiul obligaţiei de mijloace în activitatea psihologică

 

Art. 20. - Psihologul îşi dedică întreaga competenţă, ştiinţă şi pricepere pentru interesul beneficiarului/pacientului său şi va depune toată diligenta de care este capabil pentru a se asigura că decizia luată este corectă, iar pacientul beneficiază de maximum de garanţii în raport cu condiţiile concrete, astfel încât starea sa de sănătate să nu aibă de suferit.

 

SECŢIUNEA a 14-a

Principiul dreptului beneficiarului la o a două opinie în specialitate

 

Art. 21. - (1) în toate situaţiile, psihologul va respecta dreptul beneficiarului direct de a obţine o a două opinie de specialitate.

(2) în cazul în care beneficiarul doreşte să efectueze o altă examinare psihologică, psihologul examinator iniţial poate să efectueze reexaminarea după cel puţin 72 de ore de la efectuarea examinării psihologice iniţiale.

(3) în cazul în care beneficiarul este nemulţumit de concluziile examinării psihologice iniţiale şi doreşte o a două opinie de specialitate, aceasta va putea fi realizată de către un alt psiholog după cel puţin 72 de ore de la examinarea psihologică iniţială.

(4) în cazul constatării riscului de adicţie, prezent în cazul beneficiarului, psihologul care efectuează reexaminarea sau psihologul căruia i s-a solicitat cea de-a două opinie de specialitate solicită beneficiarului direct să prezinte dovada realizării unui consult medical de specialitate, iar în cazul în care se confirmă adicţia, să prezinte dovada că se află în îngrijire de specialitate.

 

SECŢIUNEA a 15-a

Principiul obligaţiei de finalizare a activităţii psihologice

 

Art. 22. - (1) Psihologul se va asigura că beneficiarul direct a fost informat cu privire la natura şi limitele relaţiei psiholog-beneficiar/pacient şi că are o aşteptare corectă cu privire la rezultatele actului psihologic şi la serviciile psihologice pe care acesta urmează să le primească.

(2) Odată încheiat contractul de prestări de servicii psihologice, psihologul este obligat să ducă la îndeplinire toate sarcinile asumate, aşa cum rezultă din conţinutul contractului încheiat.

(3) Refuzul evaluării/intervenţiei psihologice poate avea loc strict în condiţiile legii sau dacă, prin solicitarea formulată, persoana în cauză îi cere psihologului acte de natură a-i ştirbi independenţa profesională, a-i afecta imaginea sau valorile morale sau dacă apreciază că solicitarea nu este conformă cu principiile fundamentale ale exercitării profesiei de psiholog.

(4) în toate cazurile, psihologul îi va explica beneficiarului motivele care au stat la baza refuzului său, se va asigura că prin refuzul furnizării serviciilor psihologice viaţa sau sănătatea persoanei în cauză nu sunt puse în pericol şi, în măsura în care refuzul este bazat pe încălcarea convingerilor sale morale, va îndruma persoana în cauză spre un alt psiholog sau o altă formă de exercitare a profesiei.

 

CAPITOLUL VI

Răspunderea disciplinară

 

Art. 23. - (1) Răspunderea disciplinară a psihologului reprezintă un ansamblu de norme reglementate prin lege şi prin actele cu caracter normativ adoptate în vederea punerii în aplicare, detalierii şi executării dispoziţiilor legale, în vederea stabilirii procedurilor administrative şi profesionale pentru identificarea întinderii responsabilităţii profesionale, precum şi a eventualelor abateri şi sancţiuni aplicabile psihologilor.

(2) Răspunderea disciplinară reprezintă o etapă preliminară răspunderii penale, civile, contravenţionale, administrative, materiale sau de altă natură, care sunt aplicabile psihologului pentru o faptă de natură profesională, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.

(3) Abaterile disciplinare constatate potrivit anexei care face parte din prezentul cod deontologic şi sancţiunile disciplinare aplicate de organele prevăzute în lege sunt opozabile psihologilor, beneficiarilor, angajatorilor, precum şi instituţiilor publice şi private cu care psihologii interacţionează profesional, în condiţiile legii.

(4) Procedurile şi actele specifice răspunderii disciplinare a psihologilor au caracter profesional, acestea neputând fi înlocuite sau asimilate cu actele sau demersurile judiciare.

(5) Stabilirea culpei profesionale şi a abaterilor profesionale ale psihologilor se realizează numai în cadrul procedurilor răspunderii disciplinare, în condiţiile legii şi ale prezentului cod deontologic.

 

CAPITOLUL VII

Dispoziţii finale

 

Art. 24. - (1) Consiliul, Comitetul director, Comisia de deontologie şi disciplină şi celelalte comisii de specialitate ale Colegiului pun în aplicare şi interpretează prevederile prezentului cod deontologic.

(2) Comisia de deontologie şi disciplină analizează şi apreciază gravitatea abaterilor disciplinare, în raport cu condiţiile în care acestea s-au manifestat, pe baza actelor şi informaţiile obţinute în cadrul procedurii răspunderii, disciplinare, la propunerea comisiilor aplicative competente.

(3) Interpretarea juridică oficială a prevederilor prezentului cod deontologic, necesară în executarea procedurilor de răspundere disciplinară, se realizează de către Departamentul juridic şi de comunicare al Colegiului.

(4) Hotărârile Consiliului, Comitetului director, Comisiei de deontologie şi disciplină şi propunerile comisiilor aplicative ale Colegiului, emise în aplicarea prezentului cod deontologic, ni au caracter judiciar şi sunt de strictă interpretare profesională.

(5) Plângerile şi reclamaţiile privind încălcarea prevederilor prezentului Cod deontologic se înregistrează în registrul genera de evidenţă al Colegiului, fiind direcţionate spre soluţionare potrivit procedurii răspunderii disciplinare şi/sau medierii/concilierii de către reprezentantul legal al Colegiului.

(6) Principiile deontologice şi abaterile disciplinare se detaliază potrivit dispoziţiilor ghidurilor de bune practici aprobate de către Comitetul director, fără să contravină acestora, Ic propunerea comisiilor aplicative.

Art. 25. - (1) De la data intrării în vigoare a prezentului coc deontologic, toate cazurile sesizate, aflate în procedura răspunderii disciplinare, se analizează şi se soluţionează potrivi prevederilor acestuia.

(2) Prezentul cod deontologic se aplică tuturor cazurilor sesizate începând cu data intrării în vigoare a acestuia indiferent de data faptei sesizate.

(3) Abaterile disciplinare ce pot fi constatate în proceduri răspunderii disciplinare sunt prevăzute în anexă.

 

ANEXĂ

la codul deontologic

 

ABATERI DISCIPLINARE

 

SECŢIUNEA 1

Abateri privind competenţa, specializarea şi integritatea profesională

 

Art. 1. - (1) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului care prestează servicii psihologice într-o altă specialitate decât cea în care este atestat.

(2) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului care prestează servicii psihologice corespunzătoare unei trepte de competenţă/specializare superioară celei în care a fost atestat.

(3) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului care prestează servicii psihologice prin alte forme de exercitare ale profesiei decât cele prevăzute în mod limitativ prin art. 13-15 din lege (cabinete individuale, cabinete asociate, societăţi civile profesionale sau structuri de psihologie), cu excepţia studiilor şi cercetărilor ştiinţifice.

(4) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului car întocmeşte şi/sau prezintă acte şi materiale în vederea inducerii în eroare a beneficiarilor serviciilor psihologice cu privire I competenţele sale profesionale.

(5) în cazul în care a fost demarată procedura răspunderii penale, procedura răspunderii disciplinare se suspendă până l pronunţarea unei hotărâri definitive şi irevocabile sau până I scoaterea de sub urmărirea penală a psihologului în cauză.

Art. 2. - (1) Constituie abatere disciplinară fapta psihologul care nu utilizează în activitatea profesională metodele tehnicile de evaluare şi asistenţă psihologică adecvai specialităţii intervenţiei psihologice pe care o realizează.

(2) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului cai facilitează beneficiarului serviciilor psihologice obţinerea un aviz/raport psihologic favorabil prin nerealizarea unei evaluări corespunzătoare sau prin modificarea şi ajustarea rezultatelor evaluării psihologice. În cazul în care a fost demarată procedura răspunderii penale, procedura răspunderii disciplinare se suspendă până la pronunţarea unei hotărâri definitive şi irevocabile sau până la scoaterea de sub urmărire penală a psihologului în cauză.

(3) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului care se prezintă sub titlul profesional de psiholog sau acceptă să fie prezentat sub acest titlu profesional şi utilizează metodele şi tehnicile de evaluare psihologică, participând la un spectacol mediatic sau la activităţi de divertisment, prin care se aduce atingere secretului profesional sau integrităţii profesionale a altor psihologi sau a altor persoane.

(4) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului care se prezintă sub titlul profesional de psiholog sau acceptă să fie prezentat sub acest titlu profesional şi manifestă un comportament inadecvat, adresând direct jigniri sau aducând injurii la adresa altor persoane.

(5) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului care în vederea obţinerii unor foloase materiale, direct sau indirect, ori pentru obţinerea unor favoruri de orice natură, pentru acesta sau pentru o altă persoană, facilitează beneficiarilor serviciilor psihologice obţinerea unui aviz psihologic, a unui raport psihologic sau a unei opinii profesionale favorabile, contrar rezultatelor reale obţinute. În cazul în care a fost demarată procedura răspunderii penale, procedura răspunderii disciplinare se suspendă până la pronunţarea unei hotărâri definitive şi irevocabile sau până la scoaterea de sub urmărire penală a psihologului în cauză.

(6) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului care condiţionează intervenţia psihologică sau rezultatele probabile ale intervenţiei psihologice de obţinere a unor favoruri pentru acesta sau pentru o altă persoană.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Abateri privind responsabilitatea ştiinţifică şi profesională

 

Art. 3. - (1) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului care utilizează în activitatea profesională metode şi tehnici de evaluare şi asistenţă psihologică standardizate licenţiate pentru care nu deţine dreptul de utilizare de la producătorul sau distribuitorul autorizat şi avizat profesional de către Colegiu.

(2) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului care utilizează în activitatea profesională, în vederea stabilirii psihodiagnosticului, metode şi tehnici de evaluare şi asistenţă psihologică standardizate licenţiate, care nu au primit avizul Colegiului.

(3) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului care îşi fundamentează psihodiagnosticul în activitatea profesională pe rezultatele obţinute în urma aplicării metodelor şi tehnicilor de evaluare şi asistenţă psihologică în care concluziile sunt generate/analizate de către o altă persoană/entitate decât psihologul examinator.

(4) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului care utilizează doar o metodă de evaluare şi asistenţă psihologică, indiferent dacă aceasta este standardizată, în vederea stabilirii psihodiagnosticului.

(5) Constituie abatere disciplinară utilizarea de către psiholog doar a unei metode proprii de evaluare şi asistenţă psihologică în vederea stabilirii unui psihodiagnostic, înainte ca aceasta să fie validată şi etalonată. Nu constituie abatere disciplinară construirea, validarea, etalonarea şi utilizarea de către psiholog a uneia sau mai multor metode sau tehnici proprii de evaluare şi asistenţă psihologică.

Art. 4. - (1) Constituie abatere disciplinară neparafarea sau nesecurizarea prin timbrare profesională de către psihologul examinator a avizului/raportului psihologic elaborat pe baza unei evaluări psihologice realizate de către acesta. Avizele sau rapoartele psihologice emise de către psihologul salariat/numit în funcţie, care sunt pentru uzul intern al angajatorului psihologului, nu se timbrează.

(2) Constituie abatere disciplinară neprecizarea în cuprinsul unui raport psihologic a metodelor şi tehnicilor de evaluare şi asistenţă psihologică utilizate de către psiholog în fundamentarea concluziilor profesionale.

(3) Constituie abatere disciplinară prevederea în cadrul unui aviz/raport psihologic a unor aprecieri jignitoare directe ale psihologului cu privire la persoana evaluată sau cu privire la alte persoane despre care se face referire în cadrul evaluării psihologice.

(4) Raportul psihologic se redactează într-un limbaj simplu, literar, accesibil şi nespecializat, fără reproduceri ale dialogului dintre psiholog şi persoana evaluată psihologic. Concluziile raportului/avizului psihologic se redactează într-un limbaj accesibil şi nespecializat, fără aprecieri bombastice, fără precizarea/sugerarea soluţiilor judiciare, într-un mod sintetic, raportate numai la obiectivele evaluării şi la rezultatele psihologice obţinute.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Abateri privind independenţa, nediscriminarea şi imparţialitatea profesională

 

Art. 5. - (1) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului care acţionează sau condiţionează actul său profesional de iniţiativa sau decizia unei alte persoane care nu deţine titlul profesional de psiholog. De asemenea, constituie abatere disciplinară fapta psihologului care condiţionează actul profesional propriu de decizia sau iniţiativa unui terţ.

(2) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului care interzice sau obligă, în mod direct, prestarea serviciilor psihologice de către un alt psiholog.

(3) Constituie abatere disciplinară orice faptă a psihologului care încalcă prevederile art. 4 alin. (1) din lege şi ale art. 7 din normele privind independenţa profesională.

Art. 6. - (1) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului care prin avizul/raportul psihologic emis prevede un psihodiagnostic mai avantajos pentru utilizarea de către beneficiarul serviciilor psihologice sau angajatorul acestuia ori pentru utilizarea de către alte persoane interesate, în raport cu rezultatele reale ale evaluării psihologice.

(2) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului care, plecând de la rezultate obiectivate prin metode şi tehnici de evaluare şi asistentă psihologică, emite aprecieri proprii, în legătură cu persoana evaluată psihologic, cu starea sa de sănătate, precum şi cu privire la caracteristicile fizice sau psihice ale acesteia.

 

SECŢIUNEA a 4-a

Abateri privind asigurarea demnităţii profesionale şi respectului pentru fiinţe

 

Art. 7. - (1) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului care prin activităţi directe sau indirecte discreditează sau subminează, prin orice mijloc, încrederea publică în profesia de psiholog, precum şi în metodele şi tehnicile de evaluare şi asistenţă psihologică avizate de către Colegiu, utilizate de către psihologi.

(2) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului care prin activităţi directe sau indirecte discreditează sau subminează, prin orice mijloc, încrederea publică în Colegiu, în membrii forurilor de conducere sau în reprezentantul legal a! organizaţiei profesionale.

(3) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului care prin activităţi directe sau indirecte aduce atingere demnităţii profesionale a membrilor Colegiului, precum şi bunului renume al acestora.

(4) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului care practică preţuri/onorarii cu o valoare sub necesarul economic de susţinere a activităţii sale profesionale sau care permite intermedierea serviciilor psihologice prestate de către alte entităţi decât furnizorii de servicii psihologice prevăzute la art. 43 din norme.

Art. 8. - (1) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului care are o atitudine discriminatorie, conform definiţiei principiului, în raport cu beneficiarul serviciilor psihologice.

(2) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului care nu manifestă înţelegere şi preocupare faţa de beneficiarul serviciilor psihologice, în vederea furnizării tuturor informaţiilor necesare pentru soluţionarea sau ameliorarea problemelor psihologice ale acestuia.

(3) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului care, neputând furniza serviciile psihologice solicitate de către beneficiar, nu îl .informează pe acesta în legătură cu posibilitatea furnizării acestor servicii de către un alt psiholog atestat în condiţiile legii.

(4) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului care nu respectă condiţiile contractuale privind furnizarea serviciilor psihologice sau nu respectă programul de activitate afişat, cu excepţia cazului fortuit sau a forţei majore.

(5) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului care refuză sau condiţionează în mod nejustificat acordarea asistenţei psihologice de urgenţă persoanei aflate în dificultate/persoanei care reclamă un risc iminent de suicid/de comitere a unei infracţiuni/contravenţii, datorat stării sale psihologice.

(6) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului care, luând la cunoştinţă în mod direct, nu intervine în vederea stopării unei agresiuni/violenţe fizice sau psihice împotriva unui copil minor sau nu informează de îndată autorităţile competente în vederea luării tuturor măsurilor care se impun, după caz.

(7) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului care, luând cunoştinţă de comiterea unei infracţiuni/agresiuni fizice sau psihice împotriva oamenilor/animalelor, nu informează autorităţile competente în vederea luării tuturor măsurilor care se impun.

 

SECŢIUNEA a 5~a

Abateri privind libera concurenţă profesională

 

Art. 9. - (1) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului care nu respectă principiul privind publicitatea personală, în vederea prezentării competenţelor sale profesionale sau a condiţiilor economice de prestare a serviciilor psihologice. În vederea protejării consumatorului, firma profesională standard respectă forma şi modelul indicate potrivit instrucţiunilor Colegiului.

(2) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului care determină în mod direct rezilierea contractului de prestări de servicii psihologice încheiat între un alt psiholog şi beneficiarul serviciilor psihologice, prin prezentarea unei oferte mai avantajoase economic pentru beneficiar, cunoscând faptul că acesta se află deja într-o relaţie contractuală cu un alt furnizor de servicii psihologice.

(3) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului care prezintă informaţii economice în legătură cu oferta de servicii psihologice a unui alt psiholog în vederea dezavantajării acestuia.

(4) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului care utilizează informaţiile economice obţinute în cadrul activităţii de reprezentare profesională/control profesional, în activitatea sa profesională, în legătură cu oferta de servicii psihologice a unui alt psiholog.

(5) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului de a se pronunţa în public sau prin actele sale profesionale, în mod direct, asupra competenţelor profesionale ale unui alt psiholog care îşi exercită profesia în una dintre formele prevăzute d lege, respectiv asupra concluziilor profesionale stabilite într-u caz dat de către un alt psiholog, aflat în concurenţă profesional în aceeaşi specialitate.

 

SECŢIUNEA a 6-a

Abateri privind conflictul de interese

 

Art. 10. - (1) Constituie abatere disciplinară fapt psihologului care furnizează concomitent aceleaşi servicii psihologice către acelaşi beneficiar, persoană fizică sau juridic atât prin intermediul unei forme independente de exercitare profesiei, cât şi prin intermediul calităţii sale d salariat/funcţionar public.

(2) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului car prestează serviciile psihologice către soţ/soţie, respectiv către persoană cu care se află într-o relaţie de rudenie până la gradul al IV-lea inclusiv.

(3) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului car utilizează în mod direct sau indirect datele sau informaţiile obţinute în cadrul intervenţiei psihologice în vederea utilizai acestora în calitate de martor într-un proces penal, civil, incluşi în cadrul proceselor având ca obiect relaţiile de familie sau d muncă, precum şi într-un proces comercial.

(4) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului, car cunoscând faptul că se află într-o relaţie de concurent profesională sau economică cu un alt psiholog din aceea localitate, realizează activitatea de control profesional acestuia. De la prevederile acestui alineat sunt exceptai cazurile controlului disciplinar prealabil, efectuat în vedere realizării unei evidenţe profesionale în teritoriu.

 

SECŢIUNEA a 7-a

Abateri privind confidenţialitatea actului profesional

 

Art. 11. - (1) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului care constă în încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (I din lege, precum şi a dispoziţiilor art. 9 din norme, precum şi altor prevederi obligatorii din actele cu caracter normat aprobate de către forurile de conducere ale Colegiului. În caz în care datele şi informaţiile care constituie secretul profesional sunt solicitate de către instanţa de judecată, psihologul poate furniza/divulga secretul profesional, fapta acestuia neconstituind abatere disciplinară.

(2) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului cai prezintă unei alte persoane data şi locaţia în care urmează î aibă loc prestarea serviciilor psihologice către un beneficiar, c excepţia situaţiilor prevăzute de lege.

(3) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului ca constă în înregistrarea video şi/sau audio a şedinţei psihologic sau a unei discuţii legate de exercitarea profesiei, respectiv utilizarea ulterioară a acesteia, fără acordul beneficiarului direct al serviciilor psihologice sau al entităţii angajatoare a persoanei cu care se realizează convorbirea, cu excepţia înregistrării accidentale.

 

SECŢIUNEA a 8-a

Abateri privind informarea şi obţinerea consimţământului prealabil

 

Art. 12. - (1) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului care constă în neinformarea prealabilă beneficiarului serviciilor psihologice cu privire la condiţiile scopul, durata, procedurile şi metodele utilizate, riscurile, beneficiile, limitele confidenţialităţii actului psihologic, precum asupra dreptului acestuia de a întrerupe sau de a se retrage oricând din şedinţa psihologică, cu excepţia cazurilor evaluare/intervenţie psihologică de urgenţă.

(2) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului care nu solicită şi nu obţine consimţământul prealabil scris al beneficiarului serviciilor psihologice cu privire la condiţiile, scopul, durata, procedurile şi metodologia utilizate, riscurile, beneficiile, limitele confidenţialităţii actului psihologic, precum şi asupra dreptului acestuia de a întrerupe sau de a se retrage oricând din şedinţa psihologică, cu excepţia cazurilor de evaluare/intervenţie psihologică de urgenţă.

(3) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului care nu obţine acordul prealabil al cel puţin unuia dintre reprezentanţii legali ai copilului minor, care urmează să fie evaluat psihologic, cu excepţia cazurilor de urgenţă. De asemenea, constituie abatere disciplinară fapta psihologului de a nu preciza în conţinutul avizului/raportului psihologic emis pentru intervenţiile psihologice realizate în condiţii de urgenţă a limitelor de utilizare a acestuia.

(4) Constituie abatere disciplinară fapta psihologului care, realizând expertiza psihologică a copilului minor în prezenţa unui singur reprezentant legal, nu menţionează în raportul eliberat imposibilitatea evaluării relaţiei copilului cu celălalt reprezentant legal.

 

SECŢIUNEA a 9-a

Alte abateri disciplinare şi modul de constatare a acestora

 

Art. 13. - (1) în funcţie de gravitatea faptelor sesizate, Comisia de deontologie şi disciplină a Colegiului, pe baza propunerilor comisiilor aplicative şi a avizelor primite, poate constata şi alte abateri disciplinare, potrivit principiilor prevăzute în Codul deontologic.

(2) Abaterile disciplinare ce rezultă din încălcarea principiilor Codului deontologic sunt de strictă interpretare, sancţiunile se aplică pentru o singură faptă, gradual şi numai în raport cu gravitatea faptei sesizate.

(3) în cazul constatării unei abateri disciplinare, sancţiunea este obligatorie, indiferent de nivelul acesteia.

Art. 14. - (1) Abaterile disciplinare constatate de către alte entităţi sau instituţii, care nu au relevanţă potrivit principiilor Codului deontologic, nu pot constitui temei pentru constatarea culpei profesionale şi aplicarea de sancţiuni disciplinare pentru psihologi în condiţiile legii.

(2) Nerespectarea de către psihologii sancţionaţi a termenelor, recomandărilor şi condiţiilor prevăzute în sancţiunile disciplinare comunicate constituie abatere disciplinară şi se sancţionează în mod distinct, în condiţiile legii.

 

ANEXA Nr. 2

 

CODUL DE PROCEDURĂ DISCIPLINARĂ

 

Preambul

Codul de procedură disciplinară este aprobat pentru aplicarea Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România, reprezentând un instrument necesar în procesul de organizare a exercitării profesiei de psiholog în România, pentru asigurarea echilibrului drepturilor şi obligaţiilor profesionale corelative.

Codul de procedură disciplinară reprezintă instrumentul-garant al respectării principiului primordialităţii răspunderii profesionale, nejudiciare, faţă de orice altă formă de răspundere, care se bazează pe culpa profesională dovedită.

Culpa profesională constatată de către corpul profesional constituie singurul temei care, ulterior, ar putea fundamenta o altă posibilă formă de răspundere administrativă sau judiciară, procedura inversă nefiind acceptată, cu excepţia cazurilor în care s-a dispus începerea urmăririi penale.

Prin actualul cod de procedură disciplinară, psihologului profesionist îi este garantat dreptul la o analiză specializată a actului său profesional, prin eliminarea unor posibile neajunsuri ale altor forme de răspundere reglementate, determinate de necunoaşterea specificului exercitării profesiei de psiholog şi a standardelor de calitate în serviciile psihologice.

Beneficiarii serviciilor psihologice au posibilitatea să îşi apere drepturile împotriva practicilor ilegale sau nedeontologice, care ar putea fi identificate pe piaţa serviciilor psihologice. Codul de procedură disciplinară permite transparenţa procedurilor răspunderii disciplinare, precum şi identificarea de soluţii alternative de stingere a unor conflicte, apărute în legătură cu exercitarea profesiei de psiholog.

Codul de procedură disciplinară asigură condiţiile necesare pentru soluţionarea cazurilor privind încălcarea normelor deontologice şi de disciplină profesională într-un termen rezonabil.

Codul de procedură disciplinară este în acord cu Constituţia României, republicată, Convenţia Universală a Drepturilor Omului şi cu tratatele constitutive ale Uniunii Europene în care România este parte semnatară.

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - Prezentul cod de procedură disciplinară, denumit în continuare Cod, conţine principalele norme de procedură disciplinară prin care se urmăresc asigurarea exercitării eficiente a atribuţiilor forurilor de conducere ale Colegiului Psihologilor din România, denumit în continuare Colegiu, şi garantarea drepturilor psihologilor şi beneficiarilor serviciilor psihologice.

 

CAPITOLUL II

Procedura răspunderii disciplinare

 

Art. 2. - (1) Procedura unică în urma căreia poate fi sancţionat disciplinar un psiholog este procedura răspunderii disciplinare prevăzute în prezentul cod.

(2) Plângerea, formulată potrivit formularului de plângere, reprezintă singurul temei al demarării procedurii răspunderii disciplinare. În cazuri temeinic motivate, răspunderea disciplinară poate fi activată şi din oficiu, în baza rolului activ al Comisiei de deontologie şi disciplină, denumită în continuare comisie. Orice altă formă de plângere se consideră nulă de drept pentru demararea procedurilor răspunderii disciplinare.

(3) Psihologii care formează obiectul răspunderii disciplinare şi beneficiarii serviciilor psihologice, care au formulat plângeri, pot utiliza orice mijloc procedural reglementat de Colegiu, în vederea stingerii conflictului apărut în legătură cu exercitarea profesiei de psiholog.

(4) Analizarea, avizarea şi, după caz, sancţionarea unei fapte relevante din punct de vedere deontologic se realizează numai în cadrul procedurii răspunderii disciplinare.

 

SECŢIUNEA 1

Etapele procedurii răspunderii disciplinare

 

Art. 3. - (1) Etapele procedurii răspunderii disciplinare sunt reglementate în prezenta secţiune.

(2) Procedura răspunderii disciplinare este constituită din 6 etape distincte şi succesive.

(3) Concilierea părţilor poate interveni în orice etapă a procedurii răspunderii disciplinare, aceasta conducând automat la suspendarea procedurii şi închiderea cazului. Dovada concilierii părţilor se realizează potrivit unui formular special elaborat şi actualizat de către Departamentul juridic şi de comunicare.

ETAPA I

Art. 4. - (1) Plângerea, cererea, reclamaţia, sesizarea sau propunerea formulată în baza Codului deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică sau a Legii nr. 213/2004, denumită în continuare lege, în scris ori prin poştă electronică, pe care o persoană interesată, numită petent, o adresează forurilor de conducere ale Colegiului, poate constitui temei pentru demararea procedurii răspunderii disciplinare cu condiţia completării şi semnării formularului de plângere elaborat şi actualizat de către Departamentul juridic şi de comunicare.

(2) Plângerea completată potrivit condiţiilor stipulate la alin. (1) se depune împreună cu celelalte documente doveditoare, după caz, la secretariatul Comitetului director, care o va înregistra în Registrul general de evidenţă al Colegiului.

(3) Plângerea formulată de către petent vizează un singur psiholog, plângerile colective nefiind acceptate.

(4) Datele de identificare ale petentului şi psihologului reclamat se înscriu în inventarul dosarului în mod obligatoriu.

ETAPA a II-a

Art. 5. - (1) După înregistrarea plângerii, aceasta este analizată de către preşedintele Colegiului, care, în funcţie de situaţie şi opţiunea petentului, poate propune medierea conflictului sau concilierea părţilor.

(2) în cazul imposibilităţii organizării unei şedinţe de mediere profesională sau după epuizarea acestei proceduri, fără concilierea părţilor, preşedintele Colegiului înaintează plângerea împreună cu documentele doveditoare pentru continuarea procedurii răspunderii disciplinare.

(3) Preşedintele Colegiului poate propune părţilor şi alte forme de stingere a conflictului sesizat, acceptate de părţi, după caz, în condiţiile legii.

(4) în cazul în care, după analiza plângerii, se constată că aceasta este adresată în mod eronat sau nu formează obiectul unei proceduri de răspundere profesională, preşedintele Colegiului poate soluţiona cererea depusă sau poate să o înainteze spre soluţionare uneia sau mai multor comisii de specialitate.

ETAPA a III-a

Art. 6. - (1) Departamentul juridic şi de comunicare analizează temeiul juridic al plângerii formulate de către petent şi avizează încadrarea juridică a faptelor descrise în plângere.

(2) Avizul juridic este obligatoriu pentru încadrarea juridică a faptelor descrise în plângere, necesar în analiza ce urmează să fie efectuată de către comisie şi de către comisiile de specialitate.

(3) Concluziile avizului juridic se înscriu în mod obligatoriu î inventarul dosarului.

ETAPA a IV-a

Art. 7. - (1) După obţinerea avizului juridic, plângerea est analizată de către comisia/comisiile de specialitate, după ca; în funcţie de specialitatea/specialităţile profesională/profesional în care a fost exercitată profesia de psiholog la data realizării actelor profesionale reclamate.

(2) Avizul emis de către comisia/comisiile de specialitate vizează răspunderea disciplinară a psihologului reclamat în raport cu un act profesional, efectuat de către acesta, pentru constatarea unei eventuale culpe profesionale sau constatare lipsei culpei profesionale în sarcina psihologului.

(3) în raport cu dispoziţiile art. 55 din lege, în cazul constatai culpei profesionale, comisia/comisiile de specialitate propune/propun comisiei aplicarea unei sancţiuni disciplinare potrivit dispoziţiilor art. 54 alin. (1) din lege, după caz.

(4) Concluziile avizului emis de către comisia/comisiile de specialitate se înscriu în mod obligatoriu în inventarul dosarului.

ETAPA a V-a

Art. 8. - (1) După parcurgerea etapelor anterioare, comis analizează plângerea formulată de către petent, împreună cu celelalte avize emise, şi stabileşte necesitate începerii/neînceperii cercetării disciplinare, după caz.

(2) Neînceperea cercetării disciplinare atrage în mc automat suspendarea procedurii răspunderii disciplinare închiderea dosarului. Neînceperea cercetării disciplinai constituie un mijloc de soluţionare a plângerii, care se motivează în mod obligatoriu.

Art. 9. - (1) În cazul începerii cercetării disciplinare, comisia convoacă de urgenţă părţile, petentul şi psihologul reclamant separat, în prima sa şedinţă lucrativă, după caz.

(2) După ascultarea celor două părţi, precum şi după analizarea răspunsurilor date de către acestea la întrebări formulate de către membrii comisiei, având în vedere avizele propunerile de la dosar, aceasta stabileşte dacă psiholog reclamat este vinovat de încălcarea Codului deontologic profesiei de psiholog cu drept de liberă practică sau a alt norme deontologice prevăzute în actele normative de reglementare a profesiei de psiholog.

(3) în raport cu răspunderea disciplinară a psihologul reclamat şi cu gravitatea faptei sesizate, comisia poate hotărî:

a) nesancţionarea psihologului reclamat şi închiderii dosarului;

b) sancţionarea psihologului reclamat potrivit dispoziţii; art. 54 alin. (1) lit. a)-b) din lege;

c) înaintarea către Comitetul director al Colegiului propunerii de sancţionare a psihologului potrivit dispoziţii art. 54 alin. (1) lit. c)-d) din lege.

(4) Concluziile hotărârii comisiei se înscriu în mod obligato în inventarul dosarului, urmând ca motivaţia şi detalierea acesteia să fie înscrise în procesul-verbal al şedinţei.

(5) Perioada desfăşurării procedurilor răspunderii discipline nu poate depăşi 45 de zile calendaristice, cu excepţia înaintării către Comitetul director al Colegiului a propunerii de sancţiona a psihologului potrivit dispoziţiilor art. 54 alin. (1) lit. c)-d) din lege, fără a putea depăşi un termen suplimentar de 15 zile calendaristice de la data şedinţei Comitetului director.

Art. 10. - (1) în cazul în care, pentru lămurirea situat comisia consideră necesar, psihologul reclamat poate fi obligat să prezinte metodele şi tehnicile de evaluare şt asistenţă psihologică utilizate în cazul dedus analizei disciplinare.

(2) în cazuri excepţionale, când lămurirea situaţiei nu se poate realiza decât printr-o analiză la faţa locului, comisia poate aproba efectuarea unei cercetări disciplinare pe teren de către 2 membri ai acesteia.

(3) Cercetarea disciplinară pe teren se finalizează prin încheierea de către membrii comisiei a unui proces-verbal de constatare, care va fi prezentat spre analiza comisiei, cu prelungirea corespunzătoare a termenului de soluţionare a plângerii.

Art. 11. - (1) Părţile au dreptul şi obligaţia să participe la cercetarea disciplinară a cazului, fiind convocate separat, acestea putând prezenta argumente şi probe în susţinerea punctului lor de vedere pe toată perioada desfăşurării procedurii răspunderii disciplinare.

(2) Părţile pot fi asistate de către un apărător, avocat sau consilier juridic, după caz, în condiţiile legislaţiei specifice, care garantează dreptul la apărare, fără ca aceştia să poată participa la analiza metodelor şi tehnicilor de evaluare şi asistenţă psihologică, prezentate ca dovezi cu caracter confidenţial sau de secret profesional. În cazul în care prezenţa psihologului este strict pentru analiza metodelor şi tehnicilor de evaluare şi asistenţă psihologică în contextul faptei sesizate, aceasta se realizează numai în prezenţa psihologului.

(3) în cazul în care, după soluţionarea plângerii, părţile aduc argumente sau dovezi noi în susţinerea punctului lor de vedere, o nouă soluţie va putea fi dată numai după formularea unei noi plângeri, cu respectarea formei prevăzute în prezentul cod.

ETAPA a VI-a

Art. 12. - (1) în cazul în care comisia înaintează plângerea Comitetului director al Colegiului pentru soluţionare, toate avizele, propunerile şi documentele de la dosar vor sta la dispoziţia Comitetului director spre consultare şi analiză.

(2) în prima şedinţă lucrativă, pe baza propunerii comisiei, Comitetul director al Colegiului va analiza şi aproba prin vot soluţionarea dosarului, după cum urmează:

a) nesancţionarea psihologului reclamat şi închiderea dosarului;

b) sancţionarea psihologului reclamat potrivit dispoziţiilor art. 54 alin. (1) lit. c) şi d) din lege.

(3) în cazul unui mandat expres acordat de către Comitetul director al Colegiului către membrii care asigură conducerea operativă, aceştia vor putea soluţiona plângerea formulată în numele Comitetului director.

(4) Convocarea membrilor care asigură conducerea operativă se realizează de către preşedintele Colegiului.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Contestaţia

 

Art. 13. - (1) Hotărârea Comisiei privind nesancţionarea psihologului reclamat sau sancţionarea psihologului reclamat potrivit dispoziţiilor art. 54 alin. (1) lit. a) şi b) din lege poate fi contestată de către părţi pentru nerespectarea procedurilor răspunderii disciplinare, în termen de 10 zile calendaristice de la data comunicării hotărârii.

(2) Hotărârea nu poate fi contestată sub aspectul calităţii analizei realizate, comisia fiind suverană în ceea ce priveşte analiza şi competenţa acesteia.

(3) Hotărârea Comitetului director al Colegiului privind nesancţionarea psihologului reclamat sau sancţionarea psihologului reclamat potrivit dispoziţiilor art. 54 alin. (1) lit. c) şi d) din lege poate fi contestată de către părţi pentru nerespectarea procedurilor răspunderii disciplinare.

(4) Hotărârea nu poate fi contestată sub aspectul calităţii analizei realizate, Comitetul director fiind suveran în ceea ce priveşte analiza şi competenţa acestuia.

(5) în cazul în care Comitetul director al Colegiului mandatează expres membrii conducerii operative, hotărârile pronunţate de către aceştia pentru soluţionarea plângerilor formulate nu pot fi contestate la Comitetul director al Colegiului.

Art. 14. - (1) Contestaţia formulată de către părţi cu privire la nerespectarea procedurilor răspunderii disciplinare urmează o procedură distincta şi se înregistrează la secretariatul Comitetului director al Colegiului.

(2) Etapele procedurilor prevăzute la art. 56 din lege sunt următoarele:

a) etapa I - înregistrarea contestaţiei privind încălcarea procedurii răspunderii disciplinare la secretariatul Comitetului director al Colegiului;

b) etapa a II-a - analiza şi emiterea rezoluţiei preşedintelui Colegiului;

c) etapa a III-a - analiza şi emiterea avizului juridic;

d) etapa a IV-a - analiza şi emiterea hotărârii de către Comitetul director sau Consiliul Colegiului, după caz;

e) etapa a V-a - admiterea contestaţiei şi înaintarea dosarului ce face obiectul contestaţiei către comisie, pentru efectuarea procedurii răspunderii disciplinare sau începerea cercetării disciplinare, după caz.

(3) Hotărârea aprobată de către Comitetul director sau Consiliul Colegiului, după caz, pentru soluţionarea contestaţiei este definitivă.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Punerea în aplicare a sancţiunilor

 

Art. 15. - (1) Sancţiunea administrativă prevăzută la art. 18 lit. b) din lege se aplică automat, prin efectul direct al legii, fără nicio altă formalitate prealabilă.

(2) Sancţiunile aplicate în cadrul procedurilor răspunderii disciplinare privesc exercitarea drepturilor şi obligaţiilor profesionale de către psihologi, acestea neputând afecta funcţionarea formelor independente de exercitare a profesiei, în cazul în care serviciile psihologice sunt furnizate de către alţi psihologi.

(3) Aplicarea sancţiunilor disciplinare prevăzute la art. 54 alin. (1) lit. a) şi b) din lege se realizează de către comisie, se comunică în scris şi direct psihologului sancţionat, iar participarea acestuia în cadrul procedurilor de sancţionare este obligatorie. Aplicarea sancţiunilor disciplinare prevăzute la art. 54 alin. (1) lit. c) şi d) din lege priveşte dreptul de a profesa în una sau mai multe specialităţi profesionale, în funcţie de culpa profesională constatată.

(4) Constatarea stării de incompatibilitate prevăzute la art. 21 lit. a) şi c) din lege conduce la încetarea dreptului de a profesa în toate specialităţile profesionale.

(5) Comunicarea sancţiunilor disciplinare către angajatori sau alte instituţii interesate se realizează pentru atingerea scopului acestora.

 

CAPITOLUL III

Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

Art. 16. - Orice alte proceduri administrative instrumentate de către alte instituţii sau persoane juridice nu pot constitui temei pentru constatarea culpei profesionale şi aplicarea de sancţiuni disciplinare pentru psihologi.

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

NORMĂ

pentru modificarea art. 29 alin. (2) din Normele privind autorizarea şi funcţionarea asigurătorilor, puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 16/2012

 

Potrivit Hotărârii Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară din data de 6 noiembrie 2013 prin care s-a aprobat modificarea Normelor privind autorizarea şi funcţionarea asigurătorilor, puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 16/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 5 lit. b) şi ale art. 12 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare,

în baza dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b), art. 3 alin. (1) lit. b), art. 5 lit. b), art. 6 alin. (1) şi (2) şi ale art. 7 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

Autoritatea de Supraveghere Financiară emite următoarea normă:

Articol unic. - La articolul 29 din Normele privind autorizarea şi funcţionarea asigurătorilor, puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 16/2012, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 631 din 3 septembrie 2012, cu modificările şi completările ulterioare, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Pentru persoanele menţionate la alin. (1) care la data apariţiei prezentelor norme sunt angajate la un asigurător, indiferent de funcţia pe care o ocupă, perioada maximă de conformare este până la data de 30 septembrie 2014 inclusiv.”

 

Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Dan Radu Ruşanu

 

Bucureşti, 8 noiembrie 2013.

Nr. 15.