MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 742/2013

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul XXV - Nr. 742         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 29 noiembrie 2013

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

309. - Lege pentru ratificarea Acordului privind transportul aerian dintre Statele Unite ale Americii, ca prima parte, Uniunea Europeana şi statele membre ale acesteia, ca a două parte, Islanda, ca a treia parte, şi Regatul Norvegiei, ca a patra parte, semnat la 16 iunie 2011 si, respectiv, la 21 iunie 2011 la Luxemburg şi Oslo, precum şi a Acordului auxiliar dintre Uniunea Europeana şi statele membre ale acesteia, ca prima parte, Islanda, ca a două parte, şi Regatul Norvegiei, ca a treia parte, referitor la aplicarea Acordului privind transportul aerian dintre Statele Unite ale Americii, ca prima parte, Uniunea Europeana şi statele membre ale acesteia, ca a două parte, Islanda, ca a treia parte, şi Regatul Norvegiei, ca a patra parte, semnat la 16 iunie 2011 si, respectiv, la 21 iunie 2011 la Luxemburg şi Oslo

 

Acord privind transportul aerian

 

Acord auxiliar intre Uniunea Europeana şi statele membre ale acesteia, ca prima parte, Islanda, ca a două parte, şi Regatul Norvegiei, ca a treia parte, referitor la aplicarea Acordului privind transportul aerian dintre Statele Unite ale Americii, ca prima parte, Uniunea Europeana şi statele membre ale acesteia, ca a două parte, Islanda, ca a treia parte, şi Regatul Norvegiei, ca a patra parte

 

902. - Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului privind transportul aerian dintre Statele Unite ale Americii, ca prima parte, Uniunea Europeana şi statele membre ale acesteia, ca a două parte, Islanda, ca a treia parte, şi Regatul Norvegiei, ca a patra parte, semnat la 16 iunie 2011 si, respectiv, la 21 iunie 2011 la Luxemburg şi Oslo, precum şi a Acordului auxiliar dintre Uniunea Europeana şi statele membre ale acesteia, ca prima parte, Islanda, ca a două parte, şi Regatul Norvegiei, ca a treia parte, referitor la aplicarea Acordului privind transportul aerian dintre Statele Unite ale Americii, ca prima parte, Uniunea Europeana şi statele membre ale acesteia, ca a două parte, Islanda, ca a treia parte, şi Regatul Norvegiei, ca a patra parte, semnat la 16 iunie 2011 si, respectiv, la 21 iunie 2011 la Luxemburg şi Oslo

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizie nr. 415 din 15 octombrie 2013 din referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996

 

HOTARARI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

927. - Hotărâre privind suplimentarea bugetului Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice pe anul 2013 din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2013

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRULUI

 

478. - Decizie pentru numirea preşedintelui şi a patru membri ai Consiliului de administraţie al Institutului European din România

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.813. - Ordin al ministrului afacerilor externe privind atribuţiile direcţiei de specialitate în contextul implementării Sistemului de informare al pieţei interne – IMI la nivel naţional

 

2.478. - Ordin al ministrului culturii privind clasarea în Lista monumentelor istorice, categoria monumente de arhitectura, grupa valorica „B”, a imobilului din intr. I.L. Caragiale nr. 1, sectorul 2, Bucuresti

 

2.479. - Ordin al ministrului culturii privind clasarea în Lista monumentelor istorice, categoria monumente memoriale, grupa valorica „B”, a imobilului „Casa părintească a mamei compozitorului George Enescu” din comuna Mihăileni, judeţul Botoşani

 

LEGI ŞI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru ratificarea Acordului privind transportul aerian dintre Statele Unite ale Americii, ca primă parte, Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, ca a două parte, Islanda, ca a treia parte, şi Regatul Norvegiei, ca a patra parte, semnat la 16 iunie 2011 şi, respectiv, la 21 iunie 2011 la Luxemburg şi Oslo, precum şi a Acordului auxiliar dintre Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, ca primă parte, Islanda, ca a două parte, şi Regatul Norvegiei, ca a treia parte, referitor la aplicarea Acordului privind transportul aerian dintre Statele Unite ale Americii, ca primă parte, Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, ca a două parte, Islanda, ca a treia parte, şi Regatul Norvegiei, ca a patra parte, semnat la 16 iunie 2011 şi, respectiv, la 21 iunie 2011 la Luxemburg şi Oslo

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. 1. - Se ratifică Acordul privind transportul aerian dintre Statele Unite ale Americii, ca primă parte, Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, ca a două parte, Islanda, ca a treia parte, şi Regatul Norvegiei, ca a patra parte, semnat la 16 iunie 2011 şi, respectiv, la 21 iunie 2011 la Luxemburg şi Oslo.

Art. 2. - Se ratifică Acordul auxiliar dintre Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, ca primă parte, Islanda, ca a două parte, şi Regatul Norvegiei, ca a treia parte, referitor la aplicarea Acordului privind transportul aerian dintre Statele Unite ale Americii, ca primă parte, Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, ca a două parte, Islanda, ca a treia parte, şi Regatul Norvegiei, ca a patra parte, semnat la 16 iunie 2011 şi, respectiv, la 21 iunie 2011 la Luxemburg şi Oslo.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

PREŞEDINTELE SENATULUI

GEORGE-CRIN LAURENŢIU ANTONESCU

 

Bucuresti, 21 noiembrie 2013

Nr. 309.

 

ACORD

privind transportul aerian

 

Statele Unite ale Americii (denumite în continuare Statele Unite), ca primă parte,

Regatul Belgiei, Republica Bulgaria, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Irlanda, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Malta, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, România, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, ca părţi la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi ca state membre ale Uniunii Europene (denumite în continuare statele membre) şi Uniunea europeană, ca a două parte,

Islanda, ca a treia parte, şi

Regatul Norvegiei (denumit în continuare „Norvegia“), ca a patra parte,

dorind să promoveze un sistem internaţional de transport aerian bazat pe concurenţa dintre companiile aeriene pe o piaţă supusă unui minimum de intervenţie şi reglementare din partea statului,

dorind să faciliteze extinderea oportunităţilor de transport aerian internaţional, inclusiv prin dezvoltarea de reţele de transport aerian care să ofere servicii aeriene corespunzătoare pasagerilor şi expeditorilor,

dorind să permită companiilor aeriene să ofere pasagerilor şi expeditorilor preţuri şi servicii competitive pe pieţe deschise,dorind să permită tuturor sectoarelor din domeniul transportului aerian, inclusiv personalului companiilor aeriene, să beneficieze de avantajele unui acord de liberalizare,

dorind să asigure cel mai înalt grad de siguranţă şi securitate în transportul aerian internaţional şi reafirmându-şi deosebita preocupare faţă de actele sau ameninţările îndreptate împotriva securităţii aeronavelor, care pun în pericol siguranţa persoanelor şi a bunurilor, afectează negativ operaţiunile de transport aerian şi subminează încrederea publicului în siguranţa aviaţiei civile,

luând act de Convenţia privind aviaţia civilă internaţională, deschisă spre semnare la Chicago la data de 7 decembrie 1944,

recunoscând că subvenţiile guvernamentale pot afecta negativ concurenţa dintre companiile aeriene şi pot pune în pericol realizarea obiectivelor fundamentale ale prezentului acord,

subliniind importanţa protejării mediului înconjurător în cadrul dezvoltării şi al punerii în aplicare a politicii aeronautice internaţionale,

luând act de importanţa protecţiei consumatorilor, inclusiv a protecţiei prevăzute prin Convenţia pentru unificarea anumitor norme referitoare la transportul aerian internaţional, adoptată la Montreal la 28 mai 1999,

intenţionând să dezvolte cadrul acordurilor existente în scopul de a deschide accesul la pieţe şi a maximiza avantajele consumatorilor, ale companiilor aeriene, ale forţei de muncă şi ale populaţiei de ambele părţi ale Atlanticului,

recunoscând importanţa consolidării accesului companiilor lor aeriene la pieţele globale de capital în vederea consolidării concurenţei şi a promovării obiectivelor prezentului acord,

intenţionând să creeze un precedent la scară mondială pentru a promova avantajele liberalizării în acest sector economic esenţial,recunoscând că Uniunea Europeană a succedat Comunităţii Europene, înlocuind-o ca urmare a intrării în vigoare, la 1 decembrie 2009, a Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene şi că, de la data respectivă, toate drepturile şi obligaţiile Comunităţii Europene şi toate trimiterile la aceasta din Acordul privind transportul aerian, semnat de Statele Unite ale Americii şi de Comunitatea Europeană şi statele membre ale acesteia la 25 şi 30 aprilie 2007, se aplică Uniunii Europene,

au convenit cu privire la următoarele dispoziţii:

 

Articolul 1

Definiţie

 

Parte înseamnă Statele Unite ale Americii, Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, Islanda sau Norvegia.

 

Articolul 2

Aplicarea acordului de transport aerian, astfel cum a fost modificat prin protocol, şi a anexei la acest acord

 

Dispoziţiile Acordului privind transportul aerian, semnat de Statele Unite ale Americii şi de Comunitatea Europeană şi statele membre ale acesteia la 25 şi 30 aprilie 2007 (Acordul privind transportul aerian), astfel cum a fost modificat prin Protocolul de modificare a Acordului privind transportul aerian, semnat de Statele Unite ale Americii şi de Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia la 24 iunie 2010 (denumit în continuare protocolul), care sunt incluse prin trimitere, se aplică tuturor părţilor la acord, în conformitate cu anexa la prezentul acord. Dispoziţiile Acordului privind transportul aerian, astfel cum a fost modificat prin protocol, se aplică Islandei şi Norvegiei ca şi cum acestea ar fi state membre ale Uniunii Europene, astfel că Islanda şi Norvegia vor avea toate drepturile şi obligaţiile statelor membre în temeiul respectivului acord. Dispoziţiile din anexa la prezentul acord constituie parte integrantă a acestuia.

 

Articolul 3

Denunţarea acordului sau încetarea aplicării provizorii

 

(1) Atât Statele Unite, cât şi Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia pot, în orice moment, să prezinte celorlalte trei părţi, pe căi diplomatice, o notificare scrisă privind decizia de a denunţa prezentul acord sau de a înceta aplicarea provizorie a acordului în temeiul articolului 5.Simultan, un exemplar al notificării respective se transmite Organizaţiei Internaţionale a Aviaţiei Civile (OACI). Prezentul acord sau aplicarea sa provizorie încetează la ora 0,00 GMT la sfârşitul sezonului de trafic al Asociaţiei Internaţionale a Transporturilor Aeriene (IATA) care survine în termen de un an de la data notificării scrise, cu excepţia cazului în care notificarea este retrasă prin acordul tuturor părţilor înainte de sfârşitul acestei perioade.

(2) Atât Islanda, cât şi Norvegia pot, în orice moment, să înainteze celorlalte părţi, pe căi diplomatice, o notificare scrisă privind decizia de a se retrage din prezentul acord sau de a înceta aplicarea provizorie prevăzută la articolul 5 din prezentul acord. Simultan, un exemplar al notificării respective se transmite OACI. O astfel de retragere sau încetare a aplicării provizorii devine efectivă la ora 0,00 GMT la sfârşitul sezonului de trafic al Asociaţiei Internaţionale de Transport Aerian (IATA) aflat în curs, la un an de la data notificării scrise, în afara cazului în care notificarea este retrasă cu acordul părţii care a transmis notificarea scrisă, al Statelor Unite şi al Uniunii Europene şi statelor membre ale acesteia înainte de încheierea perioadei respective.

(3) Atât Statele Unite, cât şi Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia pot, în orice moment, să înainteze Islandei sau Norvegiei, pe căi diplomatice, o notificare scrisă privind decizia de a denunţa prezentul acord sau de a înceta aplicarea provizorie a prezentului acord în ceea ce priveşte Islanda sau Norvegia. Simultan, se transmit exemplare ale notificării respective celorlalte două părţi la prezentul acord şi OACI. Denunţarea acordului sau încetarea aplicării provizorii în ceea ce priveşte Islanda sau Norvegia produc efecte începând de la ora 0,00 GMT la sfârşitul sezonului de trafic al IATA care survine în termen de un an de la data notificării scrise, în afara cazului în care notificarea este retrasă, înainte de încheierea acestei perioade, prin acordul părţii care a primit notificarea, al Statelor Unite, al Uniunii Europene şi al statelor membre ale acesteia.

(4) În ceea ce priveşte notele diplomatice menţionate în prezentul articol, notele diplomatice transmise de Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia sau adresate acestora sunt transmise de către sau, după caz, către Uniunea Europeană.

(5) Fără a aduce atingere oricăror altor prevederi ale prezentului articol, în cazul în care este denunţat Acordul privind transportul aerian, astfel cum este modificat prin protocol, prezentul acord este denunţat simultan.

 

Articolul 4

Înregistrarea la OACI

 

Prezentul acord şi toate modificările acestuia se înregistrează la OACI de către Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene.

 

Articolul 5

Aplicarea provizorie

 

Până la intrarea acestuia în vigoare, părţile convin să aplice cu titlu provizoriu prezentul acord, în măsura în care legislaţia naţională aplicabilă permite acest lucru, începând de la data semnării. În cazul în care Acordul privind transportul aerian, astfel cum a fost modificat prin protocol, este denunţat în conformitate cu articolul 23 sau în cazul în care aplicarea provizorie a acestuia încetează în conformitate cu articolul 25 din acordul menţionat ori în cazul în care aplicarea provizorie a protocolului încetează în conformitate cu articolul 9 din protocol, aplicarea provizorie a prezentului acord încetează simultan.

 

Articolul 6

Intrarea în vigoare

 

Prezentul acord intră în vigoare la ultima dintre datele următoare:

1. data intrării în vigoare a Acordului privind transportul aerian;

2. data intrării în vigoare a protocolului; sau

3. În termen de o lună de la data ultimei notificări din schimbul de note diplomatice dintre părţi care confirmă că s-au încheiat toate procedurile necesare pentru intrarea în vigoare a prezentului acord.

În scopul acestui schimb de note diplomatice, notele diplomatice transmise de Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia sau adresate acestora sunt transmise de către ori, după caz, către Uniunea Europeană. Nota sau notele diplomatice din partea Uniunii Europene şi a statelor membre ale acesteia conţin comunicări din partea fiecărui stat membru prin care se confirmă că s-au încheiat procedurile necesare pentru intrarea în vigoare a prezentului acord.

Drept care subsemnaţii, pe deplin autorizaţi, au semnat prezentul acord.

Întocmit la Luxemburg şi Oslo, în 4 exemplare, la 16 iunie 2011 şi, respectiv, la 21 iunie 2011.

 

Declaraţie comună

 

Reprezentanţii Statelor Unite ale Americii, ai Uniunii Europene şi ai statelor membre ale acesteia, ai Islandei şi ai Regatului Norvegiei au confirmat că textul Acordului privind transportul aerian dintre Statele Unite ale Americii, ca primă parte, Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, ca a două parte, Islanda, ca a treia parte, şi Regatul Norvegiei, ca a patra parte (acordul), urmează să fie autentificat în alte limbi, fie înainte de semnarea acordului, prin schimb de scrisori, fie după semnarea acordului, prin decizia comitetului mixt.

 

ANEXĂ

 

Dispoziţii specifice privind Islanda şi Norvegia

 

Dispoziţiile Acordului privind transportul aerian, astfel cum au fost modificate prin protocol şi după cum urmează, se aplică tuturor părţilor la prezentul acord. Dispoziţiile Acordului privind transportul aerian, astfel cum au fost modificate prin protocol, se aplică Islandei şi Norvegiei ca şi cum acestea ar fi state membre ale Uniunii Europene, astfel că Islanda şi Norvegia vor avea toate drepturile şi obligaţiile aferente statelor membre în temeiul respectivului acord, sub rezerva următoarelor:

1. La articolul 1, alineatul (9) din Acordul privind transportul aerian astfel cum a fost modificat prin protocol se citeşte după cum urmează:

„Teritoriu înseamnă, în ceea ce priveşte Statele Unite, regiunile terestre (continent şi insule), apele interioare şi apele maritime teritoriale aflate sub suveranitatea sau jurisdicţia acestora şi, în ceea ce priveşte Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, regiunile terestre (continent şi insule), apele interioare şi apele maritime teritoriale unde se aplică Acordul privind Spaţiul Economic European conform dispoziţiilor prevăzute de acordul respectiv şi de orice instrument ulterior, cu excepţia regiunilor terestre şi a apelor interioare aflate sub suveranitatea sau jurisdicţia Principatului Liechtenstein; se înţelege că aplicarea prezentului acord în cazul aeroportului Gibraltar nu aduce atingere poziţiilor juridice respective ale Regatului Spaniei şi ale Regatului Unit în legătură cu diferendul privind suveranitatea asupra teritoriului pe care este situat aeroportul şi menţinerea suspendării aplicării, în cazul aeroportului Gibraltar, a măsurilor în domeniul aviaţiei ale Uniunii Europene în vigoare la 18 septembrie 2006 la nivelul statelor membre, în conformitate cu declaraţia ministerială referitoare la aeroportul Gibraltar, asupra căreia s-a convenit la Córdoba la 18 septembrie 2006; şi”

2. Articolele 23 şi 26 din Acordul privind transportul aerian, astfel cum a fost modificat prin protocol, nu se aplică Islandei şi Norvegiei.

3. Articolele 9 şi 10 din protocol nu se aplică Islandei şi Norvegiei.

4. În partea 1 din anexa 1 la Acordul privind transportul aerian, astfel cum a fost modificat prin protocol, se adaugă următorul text:

„(w) Islanda: Acordul privind transportul aerian, semnat la Washington la 14 iunie 1995; modificat la 1 martie 2002 prin schimb de note; modificat la 14 august 2006 şi la 9 martie 2007 prin schimb de note. (x) Regatul Norvegiei: Acordul referitor la serviciile de transport aerian, încheiat prin schimb de note la Washington la 6 octombrie 1945; modificat la 6 august 1954 prin schimb de note; modificat la 16 iunie 1995 prin schimb de note.”

5. Textul părţii 2 din anexa 1 la Acordul privind transportul aerian, astfel cum a fost modificat prin protocol, se citeşte după cum urmează:

„Fără a aduce atingere părţii 1 din prezenta anexă, pentru regiunile care nu sunt cuprinse în definiţia «teritoriului» de la articolul 1 din prezentul acord, acordurile de la literele (e) (Danemarca - Statele Unite), (g) (Franţa - Statele Unite), (v) (Regatul Unit - Statele Unite) şi (x) (Norvegia - Statele Unite) din secţiunea respectivă continuă să se aplice în conformitate cu clauzele acestora.”

6. Textul părţii 3 din anexa 1 la Acordul privind transportul aerian, astfel cum a fost modificat prin protocol, se citeşte după cum urmează:

„Fără a aduce atingere articolului 3 din prezentul acord, companiile aeriene din SUA nu au dreptul de a furniza servicii de transport exclusiv de mărfuri care nu sunt parte a unui serviciu care deserveşte Statele Unite, către sau dinspre puncte din statele membre, cu excepţia celor către sau dinspre puncte din Republica Cehă, Republica Franceză, Republica Federală Germania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Malta, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovacă, Islanda şi Regatul Norvegiei.”

7. La sfârşitul articolului 3 din anexa 2 la Acordul privind transportul aerian, astfel cum a fost modificat prin protocol, se adaugă următoarea teză:

“În cazul Islandei şi al Norvegiei, aceasta include, dar nu se limitează la articolele 53, 54 şi 55 din Acordul privind Spaţiul Economic European şi regulamentele Uniunii Europene de punere în aplicare a dispoziţiilor articolelor 101, 102 şi 105 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, astfel cum au fost încorporate în Acordul privind Spaţiul Economic European, precum şi toate modificările aduse acestora.”

8. Articolul 21 alineatul (4) din Acordul privind transportul aerian, astfel cum a fost modificat prin protocol, se aplică în cazul Islandei şi al Norvegiei în măsura în care actele cu putere de lege şi actele administrative relevante ale Uniunii Europene sunt încorporate în Acordul privind Spaţiul Economic European, în conformitate cu toate adaptările prevăzute. Drepturile menţionate la articolul 21 alineatul (4) literele (a) şi (b) din Acordul privind transportul aerian, astfel cum a fost modificat prin protocol, sunt aplicabile Islandei sau Norvegiei numai dacă, în ceea ce priveşte impunerea de restricţii de operare referitoare la zgomot, Islanda sau, respectiv, Norvegia fac obiectul, în temeiul actelor cu putere de lege şi actelor administrative ale Uniunii Europene încorporate în Acordul privind Spaţiul Economic European, unei supravegheri comparabile cu cea prevăzută la articolul 21 alineatul (4) din Acordul privind transportul aerian, astfel cum a fost modificat prin protocol.

 

ACORD AUXILIAR

între Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, ca primă parte, Islanda, ca a două parte, şi Regatul Norvegiei, ca a treia parte, referitor la aplicarea Acordului privind transportul aerian dintre Statele Unite ale Americii, ca primă parte, Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, ca a două parte, Islanda, ca a treia parte, şi Regatul Norvegiei, ca a patra parte

 

Regatul Belgiei, Republica Bulgaria, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania,Republica Estonia, Irlanda, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Malta, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, România, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, ca părţi la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi ca state membre ale Uniunii Europene (denumite în continuare statele membre) , şi Uniunea Europeană, ca primă parte, Islanda, ca a două parte, şi Regatul Norvegiei (denumit în continuare Norvegia) , ca a treia parte,

luând act de faptul că Comisia Europeană a negociat, în numele Uniunii Europene şi al statelor membre ale acesteia, un Acord privind transportul aerian cu Statele Unite ale Americii, în conformitate cu decizia prin care Consiliul autoriza Comisia să deschidă negocierile,

luând act de faptul că Acordul privind transportul aerian dintre Statele Unite ale Americii şi Comunitatea Europeană şi statele membre ale acesteia (denumit în continuare Acordul privind transportul aerian) a fost parafat la 2 martie 2007, semnat la Bruxelles la 25 aprilie 2007 şi la Washington D.C. la 30 aprilie 2007 şi aplicat provizoriu de la 30 martie 2008,

luând act de faptul că Acordul privind transportul aerian a fost modificat prin Protocolul de modificare a Acordului privind transportul aerian dintre Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia (denumit în continuare protocolul) , parafat la 2 martie 2010 şi semnat la Luxemburg la 24 iunie 2010,

luând act de faptul că Islanda şi Norvegia, fiind pe deplin integrate în piaţa comună a serviciilor aeriene prin Acordul privind Spaţiul Economic European, au aderat la Acordul privind transportul aerian, astfel cum a fost modificat prin protocol, printr-un acord între Statele Unite ale Americii, ca primă parte, Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, ca a două parte, Islanda, ca a treia parte, şi Regatul Norvegiei, ca a patra parte (denumit în continuare acordul) , încheiat la aceeaşi dată, care include Acordul privind transportul aerian astfel cum a fost modificat prin protocol,

recunoscând că este necesar să se stabilească dispoziţii procedurale pentru a se decide, dacă este cazul, modalitatea de luare a unor măsuri în temeiul articolului 21 alineatul (5) din Acordul privind transportul aerian astfel cum a fost modificat prin protocol, recunoscând că este de asemenea necesar să se stabilească dispoziţii procedurale privind participarea Islandei şi a Norvegiei la comitetul mixt instituit în temeiul articolului 18 din Acordul privind transportul aerian, astfel cum a fost modificat prin protocol, şi la procedurile de arbitraj prevăzute la articolul 19 din Acordul privind transportul aerian, astfel cum a fost modificat prin protocol. Dispoziţiile procedurale respective ar trebui să asigure cooperarea, fluxul de informaţii şi consultarea necesare înainte de reuniunile comitetului mixt, precum şi punerea în aplicare a anumitor dispoziţii ale acordului de transport aerian, astfel cum a fost modificat prin protocol, inclusiv a celor privind securitatea, siguranţa, acordarea drepturilor de trafic şi revocarea acestora şi ajutorul de stat,

au convenit cu privire la următoarele dispoziţii:

 

Articolul  1

Notificarea

 

În cazul în care Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia decid cu privire la denunţarea acordului în conformitate cu articolul 3 din acord sau cu privire la încetarea aplicării provizorii a acestuia ori cu privire la retragerea notificărilor în acest sens, Comisia, înainte de a prezenta, pe căi diplomatice, o notificare Statelor Unite ale Americii, notifică fără întârziere decizia respectivă Islandei şi Norvegiei. În mod similar, Islanda şi/sau Norvegia notifică fără întârziere Comisiei orice astfel de decizie.

 

Articolul 2

Suspendarea drepturilor de trafic

 

Consiliul, în numele Uniunii Europene şi al statelor membre ale acesteia, hotărând în unanimitate, în conformitate cu dispoziţiile relevante din tratat, precum şi Islanda şi Norvegia adoptă decizia de a nu permite companiilor aeriene ale celeilalte părţi să opereze pe frecvenţe suplimentare sau să pătrundă pe pieţe noi în conformitate cu acordul şi de a notifica acest fapt Statelor Unite ale Americii sau de a conveni asupra ridicării unei astfel de decizii, luate în conformitate cu articolul 21 alineatul (5) din Acordul privind transportul aerian, astfel cum a fost modificat prin protocol. Preşedintele Consiliului, acţionând

În numele Uniunii Europene şi al statelor membre ale acesteia, al Islandei şi Norvegiei, prezintă ulterior Statelor Unite ale Americii o notificare în legătură cu orice astfel de decizie.

 

Articolul 3

Comitetul mixt

 

(1) Uniunea Europeană, statele membre ale acesteia, Islanda şi Norvegia sunt reprezentate în comitetul mixt instituit în temeiul articolului 18 din Acordul privind transportul aerian, astfel cum a fost modificat prin protocol, de către reprezentanţi ai Comisiei, ai statelor membre, ai Islandei şi ai Norvegiei.

(2) Poziţia Uniunii Europene, a statelor membre, a Islandei şi a Norvegiei în cadrul comitetului mixt este prezentată de Comisie, cu excepţia domeniilor care în cadrul UE ţin exclusiv de competenţa statelor membre, caz în care aceasta este prezentată de preşedintele Consiliului sau de Comisie, de Islanda şi de Norvegia, după caz.

(3) Poziţia pe care urmează să o adopte Islanda şi Norvegia în cadrul comitetului mixt în ceea ce priveşte aspecte care intră sub incidenţa articolelor 14 sau 20 din Acordul privind transportul aerian, astfel cum a fost modificat de protocol, sau aspecte care nu necesită adoptarea unei decizii cu efecte juridice se adoptă către Comisie în acord cu Islanda şi Norvegia.

(4) Pentru alte decizii ale comitetului mixt privind aspecte care intră sub incidenţa regulamentelor şi a directivelor încorporate în Acordul privind Spaţiul Economic European, poziţia pe care urmează să o adopte Islanda şi Norvegia se adoptă de către Islanda şi Norvegia, pe baza unei propuneri a Comisiei.

(5) Pentru alte decizii ale comitetului mixt privind aspecte care nu se află sub incidenţa regulamentelor şi directivelor încorporate în Acordul privind Spaţiul Economic European, poziţia pe care urmează să o adopte Islanda şi Norvegia se adoptă de către Islanda şi Norvegia în acord cu Comisia.

(6) Comisia ia măsurile adecvate pentru a asigura participarea deplină a Islandei şi a Norvegiei la toate reuniunile cu statele membre în vederea coordonării, elaborării deciziilor sau consultării, precum şi accesul la informaţiile relevante pentru pregătirea reuniunilor comitetului mixt care urmează să aibă loc.

 

Articolul  4

Arbitrajul

 

(1) Comisia reprezintă Uniunea Europeană, statele membre, Islanda şi Norvegia în cadrul procedurilor de arbitraj prevăzute la articolul 19 din Acordul privind transportul aerian, astfel cum a fost modificat prin protocol.

(2) Comisia ia măsuri, după caz, pentru a asigura implicarea Islandei şi Norvegiei în pregătirea şi coordonarea procedurilor de arbitraj.

(3) În cazul în care Consiliul decide suspendarea unor privilegii în conformitate cu articolul 19 alineatul (7) din Acordul privind transportul aerian, astfel cum a fost modificat prin protocol, decizia respectivă se notifică Islandei şi Norvegiei. În mod similar, Islanda şi/sau Norvegia informează Comisia în legătură cu orice astfel de decizie.

(4) Orice altă măsură adecvată care urmează a fi luată în temeiul articolului 19 din Acordul privind transportul aerian, astfel cum a fost modificat prin protocol, cu privire la aspecte ce ţin de competenţa Uniunii este decisă de Comisie, asistată de un comitet special format din reprezentanţi ai statelor membre numiţi de către Consiliu, ai Islandei şi ai Norvegiei.

 

Articolul 5

Schimbul de Informaţii

 

(1) Islanda şi Norvegia informează prompt Comisia cu privire la orice decizie de a refuza, de a revoca, de a suspenda sau de a limita autorizaţiile unei companii aeriene din Statele Unite ale Americii, decizie pe care au adoptat-o în temeiul articolului 4 sau 5 din Acordul privind transportul aerian, astfel cum a fost modificat prin protocol. În mod similar, Comisia informează prompt Islanda şi Norvegia cu privire la luarea oricărei astfel de decizii de către statele membre.

(2) Islanda şi Norvegia informează imediat Comisia cu privire la orice solicitări sau notificări efectuate sau primite de acestea în temeiul articolului 8 din Acordul privind transportul aerian, astfel cum a fost modificat prin protocol. În mod similar, Comisia informează imediat Islanda şi Norvegia cu privire la orice astfel de solicitări sau notificări efectuate sau primite de statele membre.

(3) Islanda şi Norvegia informează imediat Comisia cu privire la orice solicitări sau notificări efectuate sau primite de acestea în temeiul articolului 9 din Acordul privind transportul aerian, astfel cum a fost modificat prin protocol. În mod similar, Comisia informează imediat Islanda şi Norvegia cu privire la orice astfel de solicitări sau notificări efectuate sau primite de statele membre.

 

Articolul 6

Subvenţiile şi ajutorul de stat

 

(1) În cazul în care Islanda sau Norvegia consideră că o subvenţie sau un ajutor preconizat ori acordat de o entitate guvernamentală de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii va avea efectele negative asupra concurenţei menţionate la articolul 14 alineatul (2) din Acordul privind transportul aerian, astfel cum a fost modificat prin protocol, ele aduc acest lucru la cunoştinţa Comisiei. În cazul în care un stat membru a adus în atenţia Comisiei o chestiune similară, Comisia aduce la rândul ei acest aspect în atenţia Islandei şi a Norvegiei.

(2) Comisia, Islanda şi Norvegia pot aborda entitatea respectivă sau pot solicita o reuniune a comitetului mixt instituit în temeiul articolului 18 din Acordul privind transportul aerian, astfel cum a fost modificat prin protocol.

(3) Comisia, Islanda şi Norvegia se informează reciproc de îndată ce sunt contactate de Statele Unite ale Americii în temeiul articolului 14 alineatul (3) din Acordul privind transportul aerian, astfel cum a fost modificat prin protocol.

 

Articolul 7

Denunţarea acordului auxiliar sau încetarea aplicării provizorii

 

(1) Orice parte poate, în orice moment, să înainteze celorlalte părţi, pe cale diplomatică, o notificare scrisă privind decizia sa de a denunţa prezentul acord auxiliar sau de a înceta aplicarea provizorie a acestuia. Prezentul acord auxiliar sau aplicarea provizorie a acestuia încetează provizoriu la ora 0,00 GMT după 6 luni de la data notificării scrise privind denunţarea acordului sau încetarea aplicării provizorii a acestuia, cu excepţia cazului în care notificarea este retrasă prin acordul părţilor înainte de încheierea acestei perioade.

(2) Fără a aduce atingere oricăror altor dispoziţii din prezentul articol, în cazul în care acordul este denunţat sau aplicarea provizorie a acestuia încetează, prezentul acord auxiliar sau aplicarea provizorie a acestuia este denunţat simultan.

 

Articolul 8

Aplicarea provizorie

 

Până la intrarea în vigoare în conformitate cu articolul 9, părţile convin să aplice în mod provizoriu prezentul acord auxiliar, în măsura în care legislaţia naţională aplicabilă permite acest lucru, începând de la data semnării prezentului acord auxiliar sau de la data specificată la articolul 5 din acord, dacă aceasta este ulterioară celei dintâi.

 

Articolul 9

Intrarea în vigoare

 

Prezentul acord auxiliar intră în vigoare fie (a) la o lună de la data ultimei note din cadrul schimbului de note diplomatice dintre părţi, prin care se confirmă că toate procedurile necesare pentru intrarea în vigoare a prezentului acord auxiliar au fost îndeplinite, fie (b) la data intrării în vigoare a acordului, dacă această dată este ulterioară celei dintâi.

Drept care subsemnaţii, pe deplin autorizaţi, au semnat prezentul acord auxiliar.

Întocmit la Luxemburg şi Oslo, în triplu exemplar, la 16 iunie 2011 şi, respectiv, la 21 iunie 2011, în limbile bulgară, cehă, daneză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, islandeză, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, norvegiană, olandeză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă şi suedeză, toate textele fiind autentice.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului privind transportul aerian dintre Statele Unite ale Americii, ca primă parte, Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, ca a două parte, Islanda, ca a treia parte, şi Regatul Norvegiei, ca a patra parte, semnat la 16 iunie 2011 şi, respectiv, la 21 iunie 2011 la Luxemburg şi Oslo, precum şi a Acordului auxiliar dintre Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, ca primă parte, Islanda, ca a două parte, şi Regatul Norvegiei, ca a treia parte, referitor la aplicarea Acordului privind transportul aerian dintre Statele Unite ale Americii, ca primă parte, Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, ca a două parte, Islanda, ca a treia parte, şi Regatul Norvegiei, ca a patra parte, semnat la 16 iunie 2011 şi, respectiv, la 21 iunie 2011 la Luxemburg şi Oslo

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru ratificarea Acordului privind transportul aerian dintre Statele Unite ale Americii, ca primă parte, Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, ca a două parte, Islanda, ca a treia parte, şi Regatul Norvegiei, ca a patra parte, semnat la 16 iunie 2011 şi, respectiv, la 21 iunie 2011 la Luxemburg şi Oslo, precum şi a Acordului auxiliar dintre Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, ca primă parte, Islanda, ca a două parte, şi Regatul Norvegiei, ca a treia parte, referitor la aplicarea Acordului privind transportul aerian dintre Statele Unite ale Americii, ca primă parte, Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, ca a două parte, Islanda, ca a treia parte, şi Regatul Norvegiei, ca a patra parte, semnat la 16 iunie 2011 şi, respectiv, la 21 iunie 2011 la Luxemburg şi Oslo, şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucuresti, 20 noiembrie 2013

Nr. 902.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 415

din 15 octombrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Calor" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.115/302/2009 (2.090/2012) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 235D/2013.

La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, reprezentantul legal al acesteia, domnul Bogdan Popescu, în calitate de director general al societăţii, lipsind cealaltă parte.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosar copii ale actelor existente la dosarele instanţelor de judecată care au judecat cauza în fond sau în cadrul căilor de atac, precum şi o cerere prin care solicită amânarea judecării cauzei, întrucât la dosarul cauzei nu au fost comunicate punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului.

Având cuvântul asupra cererii de amânare a soluţionării cauzei, reprezentantul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate susţine cererea astfel cum a fost formulată în scris.

Reprezentantul Ministerului Public arată că nu este obligatorie exprimarea punctelor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate de către Guvern, Avocatul Poporului sau de către preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, astfel încât solicită respingerea cererii de amânare.

Curtea, deliberând, respinge cererea, întrucât prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale nu impun autorităţilor publice obligaţia de a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate, ci instituie doar o vocaţie a acestora de a formula un punct de vedere în cauză. În plus, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţională este independentă de orice autoritate publică (...)", astfel încât Curtea nu este ţinută, în soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate, de punctele de vedere exprimate de autorităţile publice, iar lipsa acestora nu împiedică exercitarea controlului de constituţionalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens arată, în esenţă, că prevederile legale criticate ar trebui modificate pentru a da posibilitatea instanţei de judecată ca, în cadrul soluţionării unei plângeri îndreptate împotriva încheierii de carte funciară, să verifice şi fondul dreptului subiectiv ce formează obiectul înscrierii în cartea funciară. Depune concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, în acest sens arată că persoanele interesate pot solicita anularea înscrierilor în cartea funciară pe calea acţiunii în rectificare, iar nu pe calea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, reglementată prin prevederile art. 50 din Legea nr. 7/1996, devenit art. 31 din Legea nr. 7/1996 în urma ultimei republicări a legii. Prin urmare, în cauză nu sunt încălcate prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 - Accesul liber la justiţie.

Având cuvântul în replică, reprezentantul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate arată că accesul liber la justiţie este doar unul teoretic, de vreme ce în formularul specific pe care persoana interesată îl obţine de la oficiul teritorial de cadastru şi publicitate imobiliară nu se precizează că se poate formula o cale de atac împotriva fondului dreptului a cărui înscriere se contestă. Mai mult, în opinia sa, legea ar trebui să dea posibilitatea contestării mai întâi a fondului dreptului, iar nu a formei acestuia.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 decembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 4.115/302/2009 (2.090/2012) Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepta de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Calor" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unei încheieri de carte funciară.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie şi la dreptul de proprietate privată, deoarece sunt interpretate de către instanţele de judecată în sensul că nu pot fi desfiinţate documentaţiile cadastrale în cadrul soluţionării plângerii prin care se solicită fie anularea încheierii de carte funciară, fie radierea notărilor efectuate în temeiul acesteia.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie îşi exprimă opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că Legea nr. 7/1996 reglementează, între altele, două instituţii juridice distincte: plângerea îndreptată împotriva încheierii de carte funciară, pe de o parte, şi acţiunea în rectificarea cuprinsului cărţii funciare, pe de altă parte.

Astfel, în cadrul plângerii de carte funciară, se pot face doar verificări formale referitoare la modalitatea în care registratorul de carte funciară a respectat sau nu prevederile legale în cadrul procedurii de soluţionare a cererii de înscriere în cartea funciară, fără a se putea pune în discuţie chestiuni legate de fondul dreptului subiectiv ce formează obiectul înscrierii.

Pe de altă parte, acţiunea în rectificarea cărţii funciare, admisibilă în cazurile prevăzute de art. 34 din Legea nr. 7/1996, se defineşte ca un mijloc de apărare pe cale judiciară a drepturilor subiective civile susceptibile de înscriere în cartea funciară, care conferă persoanei al cărei drept este vătămat printr-o înscriere inexactă posibilitatea de a solicita înlăturarea inexactităţii şi corelarea înscrierii cu situaţia juridică reală a drepturilor ce formează obiectul acesteia. Astfel, neconcordanţa dintre starea tabulară şi situaţia reală se poate datora atât erorilor de identificare cadastrală sau de înscriere, cât şi unor cauze ce ţin fie de valabilitatea şi eficienţa actului ce a stat la baza înscrierii, fie de condiţiile de existenţă a dreptului înscris.

Pe cale de consecinţă se arată, în opinia instanţei de judecată exprimată în cauză, faptul că chestiunea anulării documentaţiei cadastrale poate fi pusă în discuţie în cadrul unei acţiuni în rectificare, astfel că imposibilitatea formulării unei astfel de cereri în cadrul unei plângeri de carte funciară nu poate fi considerată ca aducând atingere dreptului constituţional de acces la justiţie şi, implicit, nici dreptului de proprietate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

Guvernul apreciază că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu formulează niciun motiv prin care să susţină neconstituţionalitatea textului de lege criticat, ci se limitează doar la indicarea textelor din Constituţie pretins a fi încălcate, astfel încât, în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate, nefiind motivată, trebuie respinsă ca inadmisibilă.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 50 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, devenit art. 31 din acelaşi act normativ, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 7 februarie 2013, sunt constituţionale. În acest sens, arată că prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate reprezintă tocmai o concretizare a accesului liber la justiţie, deoarece actele administrative la care se referă, şi anume încheierile de admitere ori de respingere a înscrierii sau radierii unui act ori fapt juridic, sunt supuse unei proceduri judiciare, deci controlul lor judecătoresc se realizează potrivit unei proceduri stabilite prin lege organică.

Cât priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 44 şi 136 din Constituţie, Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate nu pun în discuţie dreptul de proprietate privată. Se arată că dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se înscriu în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil, iar modificarea conţinutului unui drept ce grevează un drept real imobiliar se înscrie, dacă legea nu dispune altfel, potrivit regulilor stabilite pentru dobândirea şi stingerea drepturilor reale. Mai mult, publicitatea imobiliară contribuie la "consolidarea" drepturilor de proprietate imobiliară, întrucât aceasta face ca actul juridic să fie opozabil erga omnes.

În subsidiar, în punctul de vedere exprimat, Avocatul Poporului consideră că aspectele invocate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu sunt veritabile critici de constituţionalitate, ci ţin de aplicarea şi interpretarea legii, fiind de competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti stabilirea normelor legale incidente în cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 50 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora:

"(1) Încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum şi celorlalte persoane interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronunţarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii.

(2) Încheierea de înscriere sau de respingere poate fi atacată cu plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la biroul teritorial. Plângerea împotriva încheierii se depune la biroul teritorial şi se va înscrie din oficiu în cartea funciară. Oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul, însoţită de dosarul încheierii şi copia cărţii funciare.

(3) Hotărârea pronunţată de judecătorie poate fi atacată cu apel.

(4) Hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă se comunică, din oficiu, biroului teritorial de către instanţa care s-a pronunţat ultima asupra fondului.

(5) Înscrierea făcută în temeiul acestei hotărâri judecătoreşti îşi produce efectele de la înregistrarea cererii de înscriere la biroul teritorial.

(6) În cazul respingerii plângerii prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, notările făcute se radiază din oficiu."

În temeiul art. III din Legea nr. 133/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2010 privind modificarea şi completarea Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 24 iulie 2012, Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 7 februarie 2013, dându-se textelor o nouă numerotare, astfel încât art. 50 din Legea nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin dispoziţiile art. I pct. 32 şi 33 din Legea nr. 133/2012, a devenit art. 31 din Legea nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 7 februarie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, având un conţinut similar cu cel al art. 50 din forma anterioară ultimei republicări a Legii nr. 7/1996, astfel încât Curtea urmează să reţină ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate prevederile art. 31 din Legea nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 7 februarie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora:

"(1) Încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum şi celorlalte persoane interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronunţarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii.

(2) Persoanele interesate sau notarul public pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, în termen de 15 zile de la comunicare, care se soluţionează în termen de 20 de zile prin încheiere de către registratorul-şef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul. În vederea soluţionării cererii de reexaminare, persoana interesată va putea completa dosarul cu documentele necesare, la solicitarea registratorului-şef.

(3) Împotriva încheierii registratorului-şef emise potrivit alin. (2) cei interesaţi sau notarul public pot formula plângere, în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de reexaminare şi plângerea împotriva încheierii se depun la biroul teritorial şi se înscriu din oficiu în cartea funciară. Oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul, însoţită de dosarul încheierii şi copia cărţii funciare.

(4) Plângerea împotriva încheierii se poate depune de cei interesaţi sau notarul public şi direct la judecătoria în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul, situaţie în care instanţa va solicita din oficiu biroului teritorial comunicarea dosarului încheierii şi copia cărţii funciare, precum şi notarea plângerii în cartea funciară.

(5) Hotărârea pronunţată de judecătorie poate fi atacată numai cu apel.

(6) Hotărârea judecătorească definitivă se comunică, din oficiu, biroului teritorial de către instanţa care s-a pronunţat ultima asupra fondului.

(7) Înscrierea făcută în temeiul acestei hotărâri judecătoreşti îşi produce efectele de la înregistrarea cererii de înscriere la biroul teritorial.

(8) În cazul respingerii plângerii prin hotărâre judecătorească definitivă, notările făcute se radiază din oficiu.

În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (1) teza întâi privind garantarea dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului, alin. (2) teza întâi referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private în mod egal de lege, indiferent de titular, şi alin. (7) privind obligaţia titularului dreptului de proprietate de a respecta sarcinile privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi a celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului, art. 136 alin. (1) referitor la formele proprietăţii şi alin. (5) privind inviolabilitatea proprietăţii private, în condiţiile legii, şi art. 154 - Conflictul temporal de legi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate critică dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006 (devenit art. 31 din Legea nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 7 februarie 2013, cu modificările şi completările ulterioare), arătând că neconstituţionalitatea textului de lege criticat derivă în mod direct din modul în care instanţele judecătoreşti fac interpretarea şi aplicarea acestuia, în sensul că nu pot fi desfiinţate documentaţiile cadastrale în cadrul soluţionării plângerii prin care se solicită fie anularea încheierii de carte funciară, fie radierea notărilor efectuate în temeiul acesteia.

În realitate, Curtea reţine că autoarea excepţiei tinde să critice conţinutul normativ al prevederii legale criticate din perspectiva faptului că aceasta nu prevede posibilitatea instanţei de judecată de a se pronunţa şi asupra fondului dreptului subiectiv a cărei înscriere s-a solicitat, fiind ţinută să analizeze, în cadrul plângerii formulate împotriva încheierilor prin care sunt soluţionate cererile de înscriere în cartea funciară, numai respectarea condiţiilor legale referitoare la valabilitatea înscrierii, astfel cum sunt acestea reglementate prin art. 48 din Legea nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, devenit art. 29 după republicarea actului normativ, cu o nouă numerotare a textelor, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 7 februarie 2013.

Astfel, Curtea reţine că pretinsa contrarietate cu Legea fundamentală derivă, în opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, din lipsa reglementării posibilităţii instanţei de judecată de a analiza chestiuni legate de fondul dreptului subiectiv ce formează obiectul înscrierii, motivarea excepţiei de neconstituţionalitate vizând, în fapt, o omisiune de reglementare, care, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu poate fi suplinită în cadrul controlului de constituţionalitate. Mai mult, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie, "Parlamentul este (...) unica autoritate legiuitoare a ţării", astfel încât modificarea sau completarea normelor juridice sunt atribuţii exclusive ale forului legislativ.

Prin urmare, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizata, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, Curtea va respinge excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.

În subsidiar, Curtea reţine că legiuitorul a reglementat, deopotrivă, şi dreptul persoanelor interesate de a acţiona pentru apărarea drepturilor subiective civile prejudiciate printr-o înscriere inexactă în cartea funciară, instituind posibilitatea formulării unei acţiuni în rectificarea cuprinsului cărţii funciare, reglementată iniţial prin prevederile art. 33-37 din Legea nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, dispoziţii ulterior abrogate prin dispoziţiile art. 87 pct. 4 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, şi care se regăsesc în prezent în prevederile art. 907-915 cuprinse în titlul VII - Cartea funciară, capitolul IV - Rectificarea înscrierilor de carte funciară din Codul civil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Calor" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.115/302/2009 (2.090/2012) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 15 octombrie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie

 

HOTARARI ALE GUVERNULUI ROMANIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind suplimentarea bugetului Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice pe anul 2013 din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2013

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă suplimentarea bugetului Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice pe anul 2013 din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2013, cu suma de 20.000 mii lei, la capitolul 70.01 „Locuinţe, servicii şi dezvoltare publică”, titlul 51 „Transferuri între unităţi ale administraţiei publice”, articolul 51.01 „Transferuri curente”, alineatul 51.01.57 „Transferuri din bugetul de stat către bugetele locale pentru finanţarea cheltuielilor urgente specifice sezonului rece”.

Art. 2. - (1) Repartizarea sumei prevăzute la art. 1 pe unităţi administrativ - teritoriale se face prin ordin al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, pe baza solicitărilor fundamentate ale unităţilor administrativ-teritoriale.

(2) Decontarea sumelor prevăzute la alin. (1) se face pe baza documentelor justificative transmise de unităţile administrativ-teritoriale.

Art. 3. - Ordonatorii principali de credite ai bugetului local răspund de modul de utilizare, în conformitate cu dispoziţiile legale, a sumelor repartizate potrivit art. 2.

Art. 4. - Ministerul Finanţelor Publice este autorizat să introducă, la propunerea ordonatorului principal de credite, modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat şi în volumul şi structura bugetului Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice pe anul 2013.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Nicolae-Liviu Dragnea

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Daniel Chiţoiu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

 

Bucuresti, 27 noiembrie 2013

Nr. 927.

 

DECIZII ALE PRIMULUI-MINISTRU

 

PRIM-MINISTRU

 

DECIZIE

pentru numirea preşedintelui şi a patru membri ai Consiliului de administraţie al Institutului European din România

 

Având în vedere propunerea formulată de Ministerul Afacerilor Externe, înregistrată la Cabinetul primului-ministru cu nr. 5/7.260 din 14 noiembrie 2013,

în temeiul prevederilor art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 8 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1998 privind Institutul European din România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 207/1998, cu modificările şi completările ulterioare,

prim-ministrul emite prezenta decizie.

Art. 1. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Leonard Orban se numeşte în calitatea de preşedinte al Consiliului de administraţie al Institutului European din România.

Art. 2. - La data prevăzută la art. 1, următoarele persoane se numesc în calitatea de membri ai Consiliului de administraţie al Institutului European din România:

- domnul Vasile Puşcaş;

- doamna Aneta Bogdan;

- domnul Dan Oancea;

- domnul Răzvan Teodorescu.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucuresti, 29 noiembrie 2013

Nr. 478.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE

 

ORDIN

privind atribuţiile direcţiei de specialitate în contextul implementării Sistemului de informare al pieţei interne - IMI la nivel naţional

 

Având în vedere:

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a furniza servicii în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 68/2010;

- Hotărârea Guvernului nr. 931/2010 privind desemnarea coordonatorilor sistemului de informare al pieţei interne - IMI şi pentru aprobarea normelor şi procedurilor de cooperare administrativă prin intermediul IMI;

- Regulamentul (UE) nr. 1.024/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieţei interne şi de abrogare a Deciziei 2008/49/CE a Comisiei („Regulamentul IMI*) ;

- art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 5 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 8/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Externe, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul afacerilor externe emite următorul ordin:

Art. 1. - Se desemnează Direcţia armonizare legislativă, denumită în continuare DAL, aflată în subordinea Agentului Guvernamental al României pentru Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, pentru îndeplinirea atribuţiilor ce revin Ministerului Afacerilor Externe, denumit în continuare MAE, în calitatea sa de coordonator naţional al Sistemului de informare al pieţei interne (IMI) şi coordonator al ariei legislative servicii.

Art. 2. - MAE, prin DAL, asigură:

a) identificarea autorităţilor naţionale care pot avea, după caz, calitatea de coordonatori delegaţi sau de arie legislativă în cadrul Sistemului IMI (coordonatori IMI, în sensul prezentului ordin) , în vederea îndeplinirii atribuţiilor prevăzute de art. 6 alin. (1) lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 1.024/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieţei interne şi de abrogare a Deciziei 2008/49/CE a Comisiei („Regulamentul IMI*) şi de art. 30 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a furniza servicii în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 68/2010 (O.U.G. nr. 49/2009) ;

b) înregistrarea şi/sau validarea înregistrării coordonatorilor şi a autorităţilor competente IMI, în vederea îndeplinirii atribuţiilor prevăzute de art. 6 alin. (1) lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 1.024/2012 şi de art. 30 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 49/2009;

c) menţinerea unui contact permanent cu coordonatorii IMI, în vederea funcţionării optime a sistemului şi realizării atribuţiilor prevăzute de art. 6 alin. (1) lit. e) din Regulamentul (UE) nr. 1.024/2012 şi de art. 30 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 49/2009;

d) supravegherea fluxului de informaţii din IMI, de natură să asigure transmiterea/primirea de răspunsuri corespunzătoare la cererile de informaţii primite/transmise, în vederea realizării atribuţiilor prevăzute de art. 6 alin. (1) lit. e) din Regulamentul (UE) nr. 1.024/2012 şi de art. 30 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 49/2009;

e) derularea activităţii de punct naţional de contact pentru coordonatorii IMI şi autorităţile competente de la nivel naţional, pentru Comisia Europeană şi celelalte state membre UE şi SEE, inclusiv pentru furnizarea de informaţii privind aspectele de protecţie a datelor cu caracter personal, în vederea realizării atribuţiilor prevăzute de art. 6 alin. (1) lit. b) şi c) din Regulamentul (UE) nr. 1.024/2012 şi de art. 30 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 49/2009;

f) furnizarea de formare/sprijin/asistenţă tehnică pentru utilizatorii desemnaţi din cadrul coordonatorilor IMI, inclusiv prin realizarea efectivă a sesiunilor de instruire, la solicitarea şi în baza nevoilor de instruire identificate de aceştia; după caz, MAE sprijină coordonatorii IMI în realizarea instruirii utilizatorilor IMI din cadrul autorităţilor competente coordonate în sistem de către aceştia, potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (1) lit. d) din Regulamentul (UE) nr. 1.024/2012, precum şi în vederea realizării atribuţiei prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 49/2009;

g) informarea constantă a utilizatorilor IMI cu privire la evoluţiile Sistemului IMI, în vederea realizării atribuţiilor prevăzute de art. 6 alin. (1) lit. e) din Regulamentul (UE) nr. 1.024/2012 şi de art. 30 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 49/2009;

h) promovarea Sistemului IMI la nivel naţional şi a anumitor module specifice, inclusiv prin elaborarea de materiale de instruire, informative şi de promovare de evenimente dedicate, în vederea îndeplinirii atribuţiei prevăzute de art. 6 alin. (1) lit. e) din Regulamentul (UE) nr. 1.024/2012;

i) formularea de propuneri de modificare a cadrului legislativ intern privind Sistemul IMI, pentru a asigura o reglementare conformă dreptului UE şi bunelor practici dezvoltate la nivel naţional, în vederea asigurării cadrului juridic necesar aplicării directe a Regulamentului (UE) nr. 1.024/2012;

j) realizarea de statistici generale şi specifice cu privire la utilizarea IMI, în vederea îndeplinirii atribuţiei prevăzute de art. 6 alin. (1) lit. e) din Regulamentul (UE) nr. 1.024/2012.

Art. 3. -  În vederea îndeplinirii atribuţiilor prevăzute de art. 2, DAL realizează următoarele activităţi:

A) Identificarea autorităţilor naţionale care pot avea, după caz, calitatea de coordonatori delegaţi sau coordonatori de arie legislativă în cadrul Sistemului IMI

1. MAE, prin DAL, în raport cu o arie legislativă consacrată printr-un act legislativ UE pentru care este utilizat Sistemul IMI, transmite adrese oficiale şi, după caz, organizează reuniuni, în vederea identificării coordonatorilor responsabili pentru aria legislativă respectivă, astfel cum sunt definiţi de dispoziţiile art. 5 lit. e) din Regulamentul (UE) nr. 1.024/2012.

2. MAE înregistrează/validează coordonatorii IMI după ce primeşte, prin comunicare oficială transmisă de aceştia, asumarea competenţei lor în legătură cu aria legislativă respectivă. Asumarea acestei competenţe trebuie fundamentată potrivit legii.

3. MAE, prin DAL, primeşte de la coordonatorii IMI şi comunicările privind entităţile aflate în domeniul lor de competenţă, pe care aceştia le identifică drept autorităţi competente care trebuie înregistrate în sistem şi care vor participa efectiv la mecanismul de cooperare. Decizia înregistrării în sistem a acestor entităţi este luată de coordonatorii IMI şi se comunică oficial MAE.

B) Înregistrarea şi/sau validarea înregistrării coordonatorilor şi a autorităţilor competente IMI

1. Pentru includerea coordonatorilor IMI în sistem, aşa cum au fost identificaţi, DAL are următoarele opţiuni tehnice:

1.1. operează direct înregistrarea, după comunicarea de către aceştia a informaţiilor necesare în vederea înregistrării;

1.2. transmite coordonatorilor IMI o invitaţie de autoînregistrare, urmând ca aceştia să realizeze autoînregistrarea, DAL asigurând doar validarea autoînregistrării fiecărui coordonator IMI;

1.3. În situaţia în care un coordonator este deja înregistrat în sistem pentru o altă arie legislativă, DAL îi acordă acces la noua arie legislativă.

2. DAL stabileşte rolurile şi funcţiile coordonatorilor IMI în cadrul sistemului, ca urmare a demersurilor de la lit. A pct. 1, colaborând pentru aceasta cu fiecare coordonator.

3. DAL poate realiza înregistrarea în sistem a unei autorităţi competente, respectiv poate transmite invitaţia de autoînregistrare unei autorităţi competente şi poate valida autoînregistrarea acesteia, numai după ce i se comunică oficial faptul că entitatea a fost identificată în calitate de autoritate competentă, în sensul art. 5 lit. f) din Regulamentul (UE) nr. 1 024/2012, de coordonatorul IMI responsabil sau, după caz, de autoritatea publică centrală care are în subordine, în coordonare, sub a cărei autoritate sau în al cărei domeniu de competenţă se află entitatea respectivă, potrivit legii. Delimitarea domeniului de competenţă se realizează în raport cu criteriul dreptului de iniţiativă legislativă al autorităţilor centrale în aria în care îşi desfăşoară activitatea entităţile respective. Punctul de vedere exprimat în comunicare este obligatoriu pentru DAL, care nu poate efectua înregistrarea/validarea contrar acestuia.

4. În situaţia în care competenţa legală aparţine unui număr de două sau mai multe autorităţi publice centrale, respectiv coordonatori IMS, DAL realizează operaţiunile de la pct. 3 doar dacă primeşte comunicări favorabile de la toate autorităţile respective. În cazul unor comunicări divergente, DAL propune conducerii ierarhice organizarea unui grup de lucru cu reprezentanţii instituţiilor implicate, la nivel decizional superior.

5. DAL primeşte notificări de la coordonatorii IMI, în situaţia în care aceştia identifică entităţi care ar putea avea calitatea de autorităţi competente, dar acestea nu se află în coordonarea, subordonarea ori sub autoritatea lor, respectiv nu se află în domeniul lor de competenţă, potrivit art. 3 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 931/2010 privind desemnarea coordonatorilor sistemului de informare al pieţei interne - IMI şi pentru aprobarea normelor şi procedurilor de cooperare administrativă prin intermediul IMI (H.G. nr. 931/2010) .

6. Pentru aria legislativă servicii, autorităţile competente care nu se află, potrivit legii, în coordonarea, subordonarea ori sub autoritatea unui coordonator IMI sau al căror domeniu de competenţă nu este acoperit de sfera de activitate a unui alt coordonator IMI, potrivit H.G. nr. 931/2010, pot fi înregistrate în sistem de către DAL, în calitate de coordonator de arie legislativă, ori pot primi din partea acestuia o invitaţie de înregistrare, în următoarele condiţii: DAL solicită imediat autorităţii publice centrale care are drept de iniţiativă legislativă în domeniul în care este înfiinţată şi activează entitatea respectivă o comunicare oficială referitor la calitatea de autoritate competentă a acesteia, pentru a putea opera înregistrarea în sistem. În cazul unui punct de vedere favorabil, DAL poate realiza înregistrarea/validarea în sistem. MAE devine coordonator IMI pentru autoritatea competentă în cauză, însă strict din punct de vedere al funcţionării IMI, fără modificarea competenţelor stabilite de lege.

7. Odată cu înregistrarea unui coordonator sau a unei autorităţi competente coordonate în sistem, DAL realizează şi înregistrarea utilizatorilor IMI desemnaţi de aceasta.

8. După înregistrare, DAL aduce la cunoştinţa noilor utilizatori înregistraţi ai coordonatorilor ori ai autorităţilor competente coordonate, după caz, numele de utilizator, modalitatea de stabilire şi de schimbare a parolei definitive şi de stabilire a codului de securitate, pe care le vor folosi la accesările ulterioare ale sistemului.

9. În situaţia în care înregistrările realizate în sistem trebuie modificate sau eliminate întrucât au avut loc modificări legislative care determină caducitatea acestora, se aplică, mutatis mutandis, aceeaşi procedură de la lit. A şi prezenta literă.

C) Menţinerea unui contact direct şi permanent cu toate categoriile de coordonatori IMI, în vederea funcţionării optime a sistemului

1. În vederea asigurării unei bune coordonări a mecanismelor de cooperare administrativă şi a implementării sistemului IMI, DAL menţine un dialog permanent cu toţi coordonatorii IMI (electronic, telefonic, prin organizare de reuniuni, grupuri de lucru, consultări) .

2. DAL diseminează tuturor utilizatorilor din cadrul coordonatorilor şi al autorităţilor competente coordonate în IMI materialele informative şi de instruire pe care le realizează şi încurajează consultarea paginii web dedicate IMI a Comisiei Europene, precum şi utilizarea sistemului de formare, replică identică a IMI menită a asigura familiarizarea utilizatorilor cu sistemul.

3. DAL consultă toţi coordonatorii şi autorităţile competente din IMI cu privire la funcţionarea şi implementarea sistemului, comunicând Comisiei Europene propunerile relevante ale acestora, în vederea îmbunătăţirii acestuia.

D) Supravegherea fluxului de informaţii din IMI, care trebuie să asigure transmiterea/primirea de răspunsuri corespunzătoare la cererile de informaţii primite/transmise

1. DAL monitorizează lunar fluxul de informaţii din IMI al coordonatorilor IMI şi autorităţilor competente.

2. DAL poate solicita, ori de câte ori este necesar, coordonatorilor IMI şi autorităţilor competente informaţii privind cererile primite şi modul de soluţionare a acestora.

E) Derularea activităţii de punct naţional de contact pentru coordonatorii IMI şi autorităţile competente de la nivel naţional, pentru Comisia Europeană şi celelalte state membre UE şi SEE, inclusiv pentru furnizarea de informaţii privind aspectele de protecţie a datelor cu caracter personal

1. DAL este punct naţional de contact în ceea ce priveşte implementarea IMI la nivel naţional,

2. Pentru asigurarea acestei activităţi, DAL transmite răspunsuri şi furnizează asistenţă în contextul solicitărilor transmise de către coordonatorii IMI şi autorităţile competente de la nivel naţional, Comisia Europeană ori coordonatorii naţionali ai celorlalte state membre UE şi SEE, în cel mai scurt timp posibil de la primirea solicitării.

3.În acest scop, DAL solicită toate informaţiile necesare de la coordonatorii IMI, respectiv de la Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.

4.DAL asigură comunicarea cu Comisia Europeană şi în cazul în care nu este identificată o soluţie, la nivel naţional, pentru eventualele probleme identificate de coordonatorii IMI în legătură cu funcţionarea sistemului.

F) Furnizarea formării/sprijinului/asistenţei tehnice pentru utilizatorii IMI, inclusiv prin realizarea electivă a sesiunilor de instruire

1. DAL realizează instruirea utilizatorilor din cadrul coordonatorilor IMI şi sprijină, dacă este solicitat, activitatea de instruire derulată de coordonatorii IMI pentru utilizatorii din cadrul autorităţilor competente, precum şi pentru utilizatorii IMI din cadrul autorităţilor competente coordonate de MAE.

2. DAL acordă sprijin din punctul de vedere al funcţionării tehnice a sistemului şi poate acţiona în calitate de help-desk în legătură cu utilizatorii IMI. În acest sens, DAL oferă acestora informaţii privind modul de organizare şi funcţionare a sistemului, modalitatea de accesare a IMI, de creare, gestionare ori transmitere cerere, utilizarea modulelor specifice (de exemplu, a registrelor) ori a mecanismului de alertă.

G) Informarea constantă a utilizatorilor IMI cu privire la evoluţiile Sistemului IMI

DAL transmite utilizatorilor IMI, pe cale electronică, elementele nou-apărute cu privire la sistem, cum ar fi: adăugarea de noi module, noi funcţionalităţi, extinderea la noi arii legislative, apariţia de noi versiuni ale sistemului, indisponibilitatea temporară a sistemului ori a sistemului de formare, organizarea de reuniuni şi evenimente dedicate la nivel naţional sau organizate de către Comisia Europeană, evenimente de promovare, organizarea de consultări publice la nivel naţional şi UE, documente noi cu privire la funcţionarea ori utilizarea IMI, evaluări, raportări.

H) Promovarea Sistemului IMI la nivel naţional şi a anumitor module specifice, inclusiv prin elaborarea de materiale de instruire, informative şi de promovare şi de evenimente dedicate

1.DAL elaborează, ori de câte ori consideră necesar, materiale de instruire, de informare şi de promovare.

2.DAL poate formula propuneri conducerii ierarhice, în vederea organizării, de către MAE, a unor evenimente dedicate.

I) Formularea de propuneri de modificare a cadrului legislativ intern privind Sistemul IMI, pentru a asigura o reglementare conformă dreptului UE şi bunelor practici dezvoltate la nivel naţional

DAL poate formula propuneri în vederea ameliorării cadrului legislativ intern specific Sistemului IMI, ori de câte ori consideră necesar, în situaţia unor modificări ale cadrului legislativ UE sau la nivel intern care pot afecta funcţionarea IMI, pe care le supune consultării şi dezbaterii coordonatorilor IMI. DAL poate organiza în acest sens grupuri de lucru Rezultatele consultărilor în grupurile de lucru se supun conducerii ierarhice.

J) Realizarea de statistici generale şti specifice cu privire la utilizarea IMI

DAL realizează periodic statistici generale şi specifice cu privire la cererile din sistem, activitatea autorităţilor coordonate şi utilizatorii IMI înregistraţi în sistem, ca urmare a monitorizării fluxului de informaţii din IMI.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 5. - Direcţia desemnată la art. 1 va duce la îndeplinire dispoziţiile prezentului ordin.

 

Ministrul afacerilor externe,

Titus Corlăţean

 

Bucuresti, 22 noiembrie 2013

Nr. 1.813.

MINISTERUL CULTURII

 

ORDIN

privind clasarea în Lista monumentelor istorice, categoria monumente de arhitectură, grupa valorică „B”, a imobilului din intr. I.L. Caragiale nr. 1, sectorul 2, Bucureşti

 

Având în vedere Referatul nr. 4.546 din 9 octombrie 2013 de aprobare a proiectului ordinului privind clasarea imobilului, în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) şi (3) din Normele metodologice de clasare şi inventariere a monumentelor istorice, aprobate prin Ordinului ministrului culturii şi cultelor nr. 2.260/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 13 alin. (1) pct. 2 lit. a) , alin. (3) şi (4) şi ale art. 33 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi ale art. 11 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 90/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul culturii emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Imobilul situat în intr. I.L. Caragiale nr. 1, sectorul 2, Bucureşti, se clasează ca monument istoric, categoria de arhitectură, grupa valorică „B”, cod în Lista monumentelor istorice B-II-m-B-21065.

(2) Coordonatele punctelor de contur ale zonei de protecţie a monumentului istoric sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul culturii,

Daniel-Constantin Barbu

 

Bucuresti, 22 noiembrie 2013

Nr. 2.478.

 

ANEXĂ

 

Zona de protecţie a imobilului monument istoric din intr. I.L. Caragiale nr. 1, sectorul 2, Bucureşti

 

Coordonatele punctelor de contur

 

Nr. crt.

Coordonate stereo 70

-

X

Y

1

588280.546

327306.769

2

588280.546

327312.016

3

588277.880

327317.222

4

588280.270

327346.977

5

588285.795

327344.503

6

588298.573

327340.438

7

588305,199

327357.779

8

5883306.149

327357.480

9

588309.170

327381.171

10

588278.074

327384.313

11

588248.925

327386.100

12

588195.035

327384.394

13

588126.367

327378.473

14

588117.720

327338.934

15

588117.720

327332.784

16

588117.415

327327.578

17

588115.624

327299.239

18

588115.624

327288.975

19

588107.049

327288.604

20

588110.062

327260.187

21

588110.766

327256.483

22

588128.521

327209.902

23

588159.930

327225.274

24

588188.176

327229.596

25

588221.629

327228.199

26

588295.366

327262.965

27

588293.949

327268.735

MINISTERUL CULTURII

 

ORDIN

privind clasarea în Lista monumentelor istorice, categoria monumente memoriale, grupa valorică „B”, a imobilului „Casa părintească a mamei compozitorului George Enescu” din comuna Mihăileni, judeţul Botoşani

 

Având în vedere Referatul nr. 4.718 din 18 octombrie 2013 de aprobare a proiectului ordinului privind clasarea imobilului,

în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) şi (3) din Normele metodologice de clasare şi inventariere a monumentelor istorice, aprobate prin Ordinului ministrului culturii şi cultelor nr. 2.260/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 13 alin. (1) pct. 2 lit. a) , alin. (3) şi (4) şi ale art. 33 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi ale art. 11 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 90/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul culturii emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Imobilul „Casa părintească a mamei compozitorului George Enescu” din comuna Mihăileni, judeţul Botoşani, se clasează ca monument istoric, categoria memorialistic, grupa valorică „B”, cod în Lista monumentelor istorice BT-IV-m-B-21063.

(2) Coordonatele punctelor de contur ale zonei de protecţie a monumentului istoric sunt în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul culturii,

Daniel-Constantin Barbu

 

Bucuresti, 22 noiembrie 2013

Nr. 2.479.

 

ANEXĂ

 

Zona de protecţie a imobilului „Casa părintească a maniei compozitorului George Enescu” din comuna Mihăileni, judeţul Botoşani

 

Coordonatele punctelor de contur

 

Nr. crt.

Coordonate stereo 70

-

X

Y

1

585525.063

719348.505

2

585551.068

719324.924

3

585610.514

719387.124

4

585584.608

719410.978