MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 261/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 261         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 10 aprilie 2014

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

35. - Lege pentru ratificarea Acordului intern dintre reprezentanţii guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene, reuniţi în cadrul Consiliului, privind finanţarea ajutoarelor Uniunii Europene în baza cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020, în conformitate cu Acordul de parteneriat ACP-UE, şi privind alocarea de asistenţă financiară pentru ţările şi teritoriile de peste mări cărora li se aplică partea a patra din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, semnat la Bruxelles la 24 iunie 2013

 

Acord intern între reprezentanţii guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene, reuniţi în cadrul Consiliului, privind finanţarea ajutoarelor Uniunii Europene în baza cadrului financiar multianual pentru perioada 2014--2020, în conformitate cu Acordul de parteneriat ACP-UE, şi privind alocarea de asistenţă financiară pentru ţările şi teritoriile de peste mări cărora li se aplică partea a patra din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene

 

 

            313. - Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului intern dintre reprezentanţii guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene, reuniţi în cadrul Consiliului, privind finanţarea ajutoarelor Uniunii Europene în baza cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020, în conformitate cu Acordul de parteneriat ACP-UE, şi privind alocarea de asistenţă financiară pentru ţările şi teritoriile de peste mări cărora li se aplică partea a patra din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, semnat la Bruxelles la 24 iunie 2013

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

            Decizia nr. 76 din 11 februarie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006

 

REPUBLICĂRI

 

            Legea nr. 132/1997 privind rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în interes public

 

LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru ratificarea Acordului intern dintre reprezentanţii guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene, reuniţi în cadrul Consiliului, privind finanţarea ajutoarelor Uniunii Europene în baza cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020, în conformitate cu Acordul de parteneriat ACP- UE, şi privind alocarea de asistenţă financiară pentru ţările şi teritoriile de peste mări cărora li se aplică partea a patra din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, semnat la Bruxelles la 24 iunie 2013

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se ratifică Acordul intern dintre reprezentanţii guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene, reuniţi în cadrul Consiliului, privind finanţarea ajutoarelor Uniunii Europene în baza cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020, în conformitate cu Acordul de parteneriat ACP-UE, şi privind alocarea de asistenţă financiară pentru ţările şi teritoriile de peste mări cărora li se aplică partea a patra din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, semnat la Bruxelles la 24 iunie 2013.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

PREŞEDINTELE SENATULUI

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 27 martie 2014.

Nr. 35.

 

ACORD INTERN

între reprezentanţii guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene, reuniţi în cadrul Consiliului, privind finanţarea ajutoarelor Uniunii Europene în baza cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020, în conformitate cu Acordul de parteneriat ACP-UE, şi privind alocarea de asistenţă financiară pentru ţările şi teritoriile de peste mări cărora li se aplică partea a patra din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene

 

Reprezentanţii guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene, reuniţi în cadrul Consiliului,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană,

având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,

după consultarea Comisiei Europene,

după consultarea Băncii Europene de Investiţii,

 

întrucât:

(1) Acordul de parteneriat dintre membrii grupului statelor din Africa, Caraibe şi Pacific, pe de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 20001, astfel cum a fost modificat pentru prima oară la Luxemburg la 25 iunie 20052 şi astfel cum a fost modificat pentru a două oară la Ouagadougou la 22 iunie 20103 (“Acordul de parteneriat ACP-UE*), prevede definirea protocoalelor financiare pentru perioade de câte cinci ani.

(2) La 17 iulie 2006, reprezentanţii guvernelor statelor membre, reuniţi în cadrul Consiliului, au adoptat un acord intern privind finanţarea ajutoarelor comunitare în baza cadrului financiar multianual pentru perioada 2008-2013, în conformitate cu Acordul de parteneriat ACP-CE, şi privind alocarea de asistenţă financiară pentru ţările şi teritoriile de peste mări cărora li se aplică partea a patra din Tratatul CE4.

(3) Decizia 2001/822/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2001 privind asocierea ţărilor şi teritoriilor de peste mări la Comunitatea Europeană5 (“Decizia de asociere peste mări”) se aplică până la 31 decembrie 2013. O nouă decizie ar trebui să fie adoptată anterior datei menţionate.


1 JO L 317, 15.12.2000, p. 3.

2 JO L 287, 28.10.2005, p. 4.

3 JO L 287, 4.11.2010, p. 3.

4 JO L 247, 9.9.2006, p. 32.

5 JO L 314, 30.11.2001, p. 1.

 

(4) în vederea punerii în aplicare a Acordului de parteneriat ACP-UE şi a Deciziei de asociere peste mări, ar trebui să se instituie un al 11-lea Fond European de Dezvoltare (FED)şi ar trebui să se prevadă o procedură pentru stabilirea alocării fondurilor şi a contribuţiilor statelor membre la aceste fonduri.

(5) în conformitate cu anexa ib la Acordul de parteneriat aCP-UE, Uniunea şi statele sale membre au efectuat o evaluare a rezultatelor, împreună cu statele din Africa, zona Caraibelor şi Pacific (“statele ACP*), analizând gradul de realizare a angajamentelor şi a plăţilor.

(6) Ar trebui stabilite normele de gestionare a cooperării financiare.

(7) Ar trebui să se instituie un comitet al reprezentanţilor guvernelor statelor membre pe lângă Comisie (“Comitetul FED”) şi un comitet similar pe lângă Banca Europeană de Investiţii (BEI). Ar trebui să se asigure armonizarea lucrărilor realizate de Comisie şi de BEI pentru aplicarea Acordului de parteneriat ACP-UE şi a dispoziţiilor corespunzătoare ale Deciziei de asociere peste mări.

(8) Politica Uniunii în domeniul cooperării pentru dezvoltare se bazează pe Obiectivele de dezvoltare ale mileniului, adoptate de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 8 septembrie 2000, inclusiv pe orice modificare ulterioară a acestora.

(9) La 22 decembrie 2005, Consiliul şi reprezentanţii guvernelor statelor membre, reuniţi în cadrul Consiliului, Parlamentul European şi Comisia au adoptat o declaraţie comună privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene: Consensul european1.

(10) La 9 decembrie 2010, Consiliul a adoptat concluzii privind răspunderea reciprocă şi transparenţa: un al patrulea capitol pentru Cadrul operaţional al UE privind eficacitatea ajutoarelor. Concluziile respective au fost adăugate la textul consolidat al Cadrului operaţional al UE privind eficacitatea ajutoarelor în cadrul căruia au fost reafirmate acordurile convenite în cadrul Declaraţiei de la Paris privind eficacitatea ajutorului (2005), Codul de conduită al UE privind complementaritatea şi diviziunea muncii în politica de dezvoltare (2007) şi Orientările UE pentru Agenda de acţiune de la Acera (2008). La 14 noiembrie 2011, Consiliul a adoptat o poziţie comună a UE, inclusiv cu privire la garanţia UE de transparenţă şi la alte aspecte ale transparenţei şi responsabilităţii, pentru cel de-al patrulea forum la nivel înalt de la Busan, Coreea de Sud, privind eficacitatea ajutoarelor, care a dus la adoptarea, inter alia, a documentului final de la Busan. Uniunea şi statele sale membre au agreat documentul final de la Busan. La 14 mai 2012, Consiliul a adoptat concluzii privind creşterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării şi privind abordarea viitoare a sprijinului bugetar al UE destinat ţărilor terţe.

(11) Ar trebui avute în vedere obiectivele asistenţei oficiale pentru dezvoltare (AOD) menţionate în concluziile menţionate la considerentul (10). În rapoartele privind cheltuielile efectuate în baza celui de-al 11-lea FED, prezentate statelor membre şi Comitetului de asistenţă pentru dezvoltare al OCDE, Comisia ar trebui să facă o distincţie între activităţile care intră şi cele care nu intră sub incidenţa AOD.

(12) La 22 decembrie 2009, Consiliul a adoptat o serie de concluzii privind relaţiile UE cu ţările şi teritoriile de peste mări (TTPM).

(13) Aplicarea prezentului acord ar trebui să fie în conformitate cu Decizia 2010/427/UE a Consiliului din 26 iulie 2010 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului European de Acţiune Externă2.

(14) Pentru a evita orice întrerupere a finanţării între martie şi decembrie 2020 este oportun ca perioada de aplicare a cadrului financiar multianual pentru cei de-ai 11-iea FED să corespundă cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 aplicabil bugetului general ai Uniunii. Prin urmare, este preferabilă fixarea datei de 31 decembrie 2020 ca dată finală pentru angajamentele din fondurile celui de-al 11-lea FED, mai degrabă decât 28 februarie 2020, care este data finală de aplicare a Acordului de parteneriat ACP-UE.

(15) Pe baza principiilor fundamentale din Acordul de parteneriat ACP-UE, obiectivele celui de-ai 11-lea FED sunt: eradicarea sărăciei, dezvoltarea durabilă şi integrarea progresivă a statelor ACP în economia mondială. Se acordă un tratament special ţărilor celor mai puţin dezvoltate.

(16) în vederea consolidării cooperării socioeconomice dintre regiunile ultraperiferice ale Uniunii şi statele ACP, precum şi dintre TTPM din zona Caraibelor, Africa de Vest şi Oceanul Indian, regulamentele privind Fondul european de dezvoltare regională şi cooperarea teritorială europeană ar trebui să prevadă o consolidare a alocărilor pentru perioada 2014-2020 pentru cooperarea dintre acestea,

convin cu privire la următoarele dispoziţii:


1 J OC 46, 24.2.2006, p. 1.

2 J OL 201, 3.8.2010, p. 30.

 

CAPITOLUL I

Resurse financiare

 

ARTICOLUL I

Resursele celui de al 11-iea FED

 

(1) Statele membre instituie un al 11-lea Fond european de dezvoltare, denumit în continuare “cel de-al 11-lea FED”,

(2) Cel de-al 11-lea FED cuprinde:

(a) o sumă de 30.506 milioane EUR (în preţuri curente) din contribuţiile statelor membre, după cum urmează:

 

Stat membru

Cheia de contribuţie (%)

Contribuţia în EUR

Belgia

3,24927

991.222.306

Bulgaria

0,21853

66.664.762

Republica Cehă

0,79745

243.270.097

Danemarca

1,98045

604.156.077

Germania

20,5798

6.278.073.788

Estonia

0,08635

26.341.931

Irlanda

0,94006

286.774.704

Grecia

1,50735

459.832.191

Spania

7,93248

2.419.882.349

Franţa

17,81269

5.433.939.212

Croaţia (*)

0,22518

68.693.411

Italia

12,53009

3.822.429.255

Cipru

0,11162

34.050.797

Letonia

0,11612

35.423.567

Lituania

0,18077

55.145.696

Luxemburg

0,25509

77.817.755

Ungaria

0,61456

187.477.674

Malta

0,03801

11.595.331

Ţările de Jos

4,77678

1.457.204.507

Austria

2,39757

731.402.704

Polonia

2,00734

612.359.140

Portugalia

1,19679

365.092.757

România

0,71815

219.078.839

Slovenia

0,22452

68.492.071

Republica Slovaca

0,37616

114.751.370

Finlanda

1,50909

460.362.995

Suedia

2.93911

896.604.897

Regatul Unit

14,67862

4.477.859.817

TOTAL

100,00000

30.506.000.000

(*) Sumă estimată

 

 

 

Suma de 30.506 milioane EUR este pusă la dispoziţie de la intrarea în vigoare a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020, din care:

(i) 29.089 milioane EUR sunt alocate statelor ACP;

(ii) 364,5 milioane EUR sunt alocate TTPM;

(iii) 1.052,2 milioane EUR sunt alocate Comisiei pentru a finanţa cheltuielile de sprijin menţionate la articolul 6 legate de programarea şi punerea în aplicare a celui de-al 11-lea FED; dintre acestea cel puţin 76,3 milioane EUR sunt alocate Comisiei pentru măsuri de ameliorare a impactului programelor FED menţionate la articolul 6 alineatul (3);

(b) cu excepţia granturilor destinate finanţării subvenţiilor la dobândă, fondurile menţionate în anexele I şi Ib la Acordul de parteneriat ACP-UE şi în anexele II A şi II Aa la Decizia de asociere peste mări, care sunt alocate în cadrul celui de-al 9-lea şi celui de-al 10-lea FED pentru a finanţa resursele facilităţii pentru investiţii, nu sunt afectate de Decizia 2005/446/CE1 şi de punctul 5 din anexa Ib la Acordul de parteneriat ACP-UE care prevede termenele-limită până la care pot fi angajate fondurile celui de al 9-lea şi celui de-al 10-lea FED, Aceste fonduri sunt transferate către cel de-al 11-lea FED şi sunt gestionate în conformitate cu modalităţile de executare pentru cel de-al 11-lea FED, în ceea ce priveşte fondurile menţionate în anexele I şi Ib la Acordul de parteneriat ACP-UE, de la data intrării în vigoare a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 din cadrul Acordului de parteneriat ACP-UE, şi în ceea ce priveşte fondurile menţionate în anexele II Aşi II Aa la Decizia de asociere peste mări, de la data intrării în vigoare a deciziilor Consiliului privind asistenţa financiară destinată TTPM pentru perioada 2014-2020.

(3) Soldurile rămase din cel de-al 10-lea FED sau din FED-uri le anterioare nu vor mai fi angajate după data de 31 decembrie 2013 sau după data intrării în vigoare a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020, în cazul în care această dată este ulterioară, cu excepţia cazului în care Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, ia o decizie în sens contrar, cu excepţia soldurilor şi a fondurilor dezangajate după data relevantă, care provin din sistemul de garantare a stabilizării veniturilor din exportul de produse agricole de bază (Stabex) în baza FED-urilor anterioare celui de-al 9-lea FED, şi a fondurilor menţionate la alineatul (2) litera (b).

(4) Fondurile dezangajate din proiecte în baza celui de-al 10-lea FED sau a FED-urilor anterioare după 31 decembrie 2013 sau după data intrării în vigoare a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020, dacă această din urmă dată survine mai târziu, nu mai sunt angajate, cu excepţia cazului în care Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, emite o decizie în sens contrar, excepţie făcând fondurile dezangajate după data relevantă, care provin din sistemul de garantare a stabilizării veniturilor din exportul de produse agricole de bază (Stabex) în baza FED-urilor anterioare celui de-al 9-lea FED, care vor fi transferate automat programelor indicative naţionale corespunzătoare menţionate la articolul 2 litera (a) punctul (i) şi la articolul 3 alineatul (1), precum şi fondurile destinate finanţării resurselor facilităţii pentru investiţii menţionate la alineatul (2) litera (b) din prezentul articol.

(5) Suma totală a resurselor celui de-al 11-lea FED acoperă perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2014 şi 31 decembrie 2020. Fondurile celui de-al 11-lea FED şi, în cazul facilităţii pentru investiţii, fondurile provenite din restituiri nu mai pot fi angajate după 31 decembrie 2020, cu excepţia cazului în care Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, emite o decizie în sens contrar. Cu toate acestea, fondurile subscrise de statele membre în cadrul celui de-al 9-lea, al celui de-al 10-lea şi al celui de-al 11-lea FED în vederea finanţării facilităţii pentru investiţii rămân disponibile după 31 decembrie 2020 până la data care urmează să fie prevăzută în regulamentul financiar menţionat la articolul 10 alineatul (2).

(6) Veniturile din dobânzile aferente operaţiunilor finanţate în baza angajamentelor asumate în cadrul FED-urilor anterioare şi cele aferente fondurilor celui de-al 11-lea FED gestionat de către Comisie sunt creditate într-unui sau mai multe conturi bancare deschise în numele Comisiei şi sunt utilizate în conformitate cu condiţiile prevăzute la articolul 6. Utilizarea veniturilor provenite din dobânzile generate de sumele gestionate de BEI va fi stabilită în cadrul regulamentului financiar menţionat la articolul 10 alineatul (2).

(7) în cazul în care un stat aderă la Uniune, sumele şi cheile de contribuţie prevăzute la alineatul (2) litera (a) se modifică printr-o decizie a Consiliului, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei.

(8) Resursele financiare pot fi ajustate printr-o decizie a Consiliului, hotărând în unanimitate, în special în conformitate cu dispoziţiile articolului 62 alineatul (2) din Acordul de parteneriat ACP-UE.

(9) Orice stat membru poate, fără a aduce atingere normelor şi procedurilor de luare a deciziilor stabilite la articolul 8, să ofere Comisiei sau BEI contribuţii voluntare pentru susţinerea obiectivelor fixate în Acordul de parteneriat ACP-UE. Statele membre pot, de asemenea, să cofinanţeze proiecte sau programe, de exemplu în baza iniţiativelor specifice gestionate de Comisie sau de BEI. Trebuie garantată asumarea responsabilităţii cu privire la astfel de iniţiative de către statele ACP la nivel naţional.

Regulamentul de punere în aplicare şi regulamentul financiar menţionate la articolul 10 includ dispoziţiile necesare privind cofinanţarea de către cel de-al 11-lea FED şi privind activităţile de cofinanţare puse în aplicare de statele membre. Statele membre informează în prealabil Consiliul cu privire la contribuţiile lor voluntare.

(10) Uniunea şi statele sale membre efectuează o evaluare a rezultatelor, analizând gradul de realizare a angajamentelor şi a plăţilor, precum şi rezultatele şi consecinţele ajutorului acordat. Revizuirea se efectuează pe baza unei propuneri a Comisiei.


1 Decizia 2005/446/CE a reprezentanţilor guvernelor statelor membre, reuniţi în cadrul Consiliului, din 30 mai 2005 de stabilire a termenului pentru angajarea fondurilor celui de-al 9-lea Fond European de Dezvoltare (FED) (JO L 156,18.6.2005, p. 19).

 

 

ARTICOLUL 2

Resursele alocate statelor ACP

 

Suma de 20.089 milioane EUR, prevăzută la articolul 1 alineatul (2) litera (a) punctul (i), este repartizată între diferitele instrumente de cooperare după cum urmează:

(a) 24.365 milioane EUR pentru finanţarea unor programe indicative naţionale şi regionale. Această sumă va servi la finanţarea:

(i) programelor indicative naţionale ale statelor ACP în conformitate cu articolele 1-5 din anexa IV la Acordul de parteneriat ACP-UE;

(ii) programelor indicative regionale de sprijin pentru cooperarea şi integrarea regională şi interregională a statelor ACP, în conformitate cu articolele 6-11 din anexa IV la Acordul de parteneriat ACP-UE;

(b) 3.590 milioane EUR pentru finanţarea cooperării intra - ACP şi a celei interregionale care implică mai multe sau toate statele ACP, în conformitate cu articolele 12-14 din anexa IV la Acordul de parteneriat ACP-UE. Acest pachet poate include sprijinul structural pentru instituţiile şi organismele instituite în cadrul Acordului de parteneriat ACP-UE. Această sumă acoperă şi asistenţa pentru cheltuielile de funcţionare ale secretariatului ACP, prevăzute la punctele 1 şi 2 din Protocolul nr. 1 ataşat la Acordul de parteneriat ACP-UE;

(c) o parte din resursele menţionate la literele (a) şi (b) pot fi folosite pentru acoperirea nevoilor neprevăzute şi pentru atenuarea efectelor adverse pe termen scurt ale şocurilor externe, în conformitate cu articolele 60, 66, 68, 72, 72a şi 73 din Acordul de parteneriat ACP-UE şi cu articolele 3 şi 9 din anexa IV la Acordul de parteneriat ACP-UE, inclusiv, după caz, pentru ajutorul umanitar şi de urgenţă pe termen scurt complementar, în cazul în care un astfel de sprijin nu poate fi finanţat din bugetul Uniunii;

            (d) 1.134 milioane EUR alocate pentru finanţarea facilităţii pentru investiţii a BEI în conformitate cu clauzele şi condiţiile stabilite în anexa II la Acordul de parteneriat ACP-UE, care cuprind O contribuţie suplimentară de 500 milioane EUR care se adaugă la resursele facilităţii pentru investiţii, gestionată ca un fond de rulment, şi o contribuţie de 634 milioane EUR sub formă de granturi pentru finanţarea subvenţiilor la dobândă şi a asistenţei tehnice în cadrul proiectelor, prevăzute la articolele 1, 2 şi 4 din anexa II la Acordul de parteneriat ACP-UE pe durata celui de-al 11-lea FED.

 

ARTICOLUL 3

Resursele alocate TTPM

 

(1) Suma de 364,5 milioane EUR menţionată la articolul 1 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) este alocată pe baza unei noi decizii de asociere peste mări care urmează să fie adoptată de Consiliu înainte de 31 decembrie 2013, din această sumă 359,5 milioane EUR fiind destinate finanţării programelor regionale şi teritoriale, iar 5 milioane EUR fiind alocate BEI pentru finanţarea subvenţiilor la dobândă şi a asistenţei tehnice în conformitate cu noua decizie de asociere peste mări.

            (2) în cazul în care un TTPM devine independent şi aderă la Acordul de parteneriat ACP-UE, suma prevăzută la alineatul (1), şi anume 364,5 milioane EUR, se reduce, iar sumele indicate la articolul 2 litera (a) punctul (i) cresc în mod corespunzător, printr-o decizie a Consiliului, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei.

 

ARTICOLUL 4

Împrumuturile din resursele proprii ale BEI

 

(1) La suma alocată facilităţii pentru investiţii în cadrul celui de-al 9-lea, al celui de-al 10-lea şi al celui de-al 11-lea FED, prevăzută la articolul 1 alineatul (2) litera (b), şi la suma prevăzută la articolul 2 litera (d), se adaugă o sumă indicativă maximă de 2.600 milioane EUR sub formă de împrumuturi acordate de BEI din resursele proprii. Aceste resurse sunt acordate până la suma maximă de 2.500 milioane EUR în scopurile prezentate în anexa II la Acordul de parteneriat ACP-UE, sumă care poate fi majorată la jumătatea perioadei ca urmare a unei decizii care urmează să fie adoptată de organismele de conducere ale BEI şi, respectiv, până la suma maximă de 100 milioane EUR în scopurile prezentate în Decizia de asociere peste mări, în conformitate cu condiţiile prevăzute în statutul său şi cu modalităţile şi condiţiile relevante de finanţare a investiţiilor stabilite în anexa II la Acordul de parteneriat ACP-UE şi în Decizia de asociere peste mări.

(2) în funcţie de contribuţiile lor la capitalul BEI, statele membre se angajează să acţioneze ca garant pentru BEI, renunţând la orice drept de opoziţie, pentru toate angajamentele financiare care decurg, pentru părţile care contractează împrumuturi, din contractele de împrumut încheiate de BEI din resurse proprii în temeiul articolului 1 alineatul (1) din anexa II la Acordul de parteneriat ACP-UE şi în temeiul dispoziţiilor corespunzătoare ale Deciziei de asociere peste mări.

(3) Garanţia menţionată în alineatul (2) este limitată la 75% din valoarea totală a creditelor deschise de BEI în cadrul tuturor contractelor de împrumut şi aceasta acoperă toate riscurile pentru proiectele din sectorul public. În ceea ce priveşte proiectele din sectorul privat, garanţia acoperă toate riscurile politice, însă BEI îşi va asuma riscul comercial în totalitate.

            (4) Angajamentele prevăzute la alineatul (2) fac obiectul unor contracte de garanţie între fiecare stat membru şi BEI.

 

ARTICOLUL 5

Operaţiunile gestionate de BEI

 

(1) Plăţile efectuate către BEI în contul împrumuturilor speciale acordate statelor ACP, TTPM şi departamentelor franceze de peste mări, împreună cu sumele încasate şi veniturile din operaţiunile cu capital de risc, realizate în cadrul FED-urilor anterioare celui de-al 9-lea FED, sunt creditate statelor membre în funcţie de contribuţiile lor la FED-ul din care provin sumele, cu excepţia cazului în care Consiliul decide în unanimitate, la propunerea Comisiei, să le transforme în rezerve sau să le aloce altor operaţiuni.

(2) Orice comisioane datorate BEI pentru gestionarea împrumuturilor şi a operaţiunilor menţionate la alineatul (1) sunt deduse în avans din sumele alocate statelor membre.

(3) Fondurile şi veniturile primite de BEI din operaţiuni efectuate în cadrul facilităţii pentru investiţii în baza celui de-al 9-lea, al 10-lea şi al 11-lea FED sunt alocate altor operaţiuni în cadrul facilităţii, în conformitate cu articolul 3 din anexa II la Acordul de parteneriat ACP-UE, şi după deducerea cheltuielilor şi a datoriilor financiare excepţionale care decurg din facilitatea pentru investiţii.

            (4) BEI este remunerată cu o indemnizaţie integrală pentru administrarea operaţiunilor din facilitatea pentru investiţii, menţionate la alineatul (3), în conformitate cu articolul 3 alineatul (1a) din anexa II la Acordul de parteneriat ACP-UE şi cu dispoziţiile relevante din Decizia de asociere peste mări.

 

ARTICOLUL 6

Resursele rezervate pentru cheltuielile de sprijin ale Comisiei în legătură cu FED

 

(1) Resursele celui de-al 11-lea FED acoperă costurile măsurilor de sprijin. Resursele prevăzute la articolul 1 alineatul (2) litera (a) punctul (iii) şi la articolul 1 alineatul (6) acoperă costuri legate de programarea şi punerea în aplicare a FED, care nu sunt acoperite în mod necesar de documentele de strategie şi programele indicative multianuale menţionate în regulamentul de punere în aplicare care urmează să fie adoptat în temeiul articolului 10 alineatul (1) din prezentul acord. Comisia furnizează, la fiecare doi ani, informaţii referitoare la modul în care sunt utilizate aceste resurse şi la eforturile necesare în continuare pentru eficientizarea rezervelor şi a profiturilor. Comisia consiliază în prealabil statele membre cu privire la orice sume suplimentare necesare din bugetul UE pentru punerea în aplicare a FED.

(2) Resursele alocate măsurilor de sprijin pot acoperi cheltuielile Comisiei aferente:

(a) activităţilor de pregătire, urmărire, monitorizare, contabilitate, audit şi evaluare, inclusiv raportarea rezultatelor, necesare în mod direct programării şi punerii în aplicare a resurselor FED;

(b) realizării obiectivelor FED prin intermediul activităţilor de cercetare în domeniul politicii de dezvoltare, al studiilor, reuniunilor, activităţilor de informare, sensibilizare, formare şi publicare, inclusiv furnizarea de informaţii şi activităţi de comunicare privind, printre altele, raportarea rezultatelor programelor FED. Bugetul alocat comunicării în temeiul prezentului acord acoperă, de asemenea, comunicarea instituţională a priorităţilor politice ale Uniunii în ceea ce priveşte FED; şi

(c) reţelelor informatice care servesc la schimbul de informaţii, precum şi orice alte cheltuieli destinate asistenţei administrative şi tehnice pentru programarea şi punerea în aplicare a FED.

Resursele menţionate la articolul 1 alineatul (2) litera (a) punctul (iii) şi la articolul 1 alineatul (6) acoperă, de asemenea, cheltuielile de sprijin administrativ de la sediul central şi din delegările Uniunii, necesare programării şi gestionării acţiunilor finanţate în cadrul Acordului de parteneriat ACP-UE şi al Deciziei de asociere peste mări.

Resursele menţionate la articolul 1 alineatul (2) litera (a) punctul (iii) şi la articolul 1 alineatul (6) nu sunt alocate sarcinilor fundamentale ale serviciului public european.

            (3) Resursele pentru măsurile de sprijin în vederea ameliorării impactului programelor FED menţionate la articolul 1 alineatul (2) litera (a) punctul (iii) includ cheltuielile Comisiei ocazionate de punerea în aplicare a unui cadru cuprinzător privind rezultatele, monitorizarea şi evaluarea programelor FED începând din 2014. Resursele sprijină, de asemenea, eforturile Comisiei de a îmbunătăţi gestionarea financiară şi previzionarea FED prin rapoarte periodice privind progresele înregistrate.

 

CAPITOLUL II

Punere în aplicare şi dispoziţii finale

 

ARTICOLUL 7

Contribuţii la cel de al 11-lea FED

 

(1) în fiecare an, până la 20 octombrie, ţinând seama de previziunile BEI privind gestionarea şi funcţionarea facilităţii pentru investiţii, Comisia întocmeşte şi transmite Consiliului o situaţie a angajamentelor şi a plăţilor, precum şi suma anuală la care se ridică cererile de contribuţii pentru exerciţiul financiar în curs şi cele două exerciţii financiare următoare. Aceste sume se bazează pe capacitatea de a asigura în mod efectiv nivelul propus al resurselor.

(2) La propunerea Comisiei, precizând partea aferentă Comisiei şi cea aferentă BEI, Consiliul se pronunţă, cu majoritate calificată, astfel cum este prevăzut la articolul 8, asupra plafonului valorii anuale a contribuţiilor pentru cel de-al doilea exerciţiu financiar care urmează propunerii Comisiei (n+2) şi, în limita plafonului stabilit în anul anterior, asupra valorii anuale a cererilor de contribuţii referitoare la primul exerciţiu financiar care urmează propunerii Comisiei (n+1).

(3) în cazul în care contribuţiile stabilite în conformitate cu alineatul (2) diferă de nevoile efective ale celui de-al 11-lea FED pentru exerciţiul financiar în cauză, Comisia prezintă Consiliului propuneri de modificare a valorii contribuţiilor, în limita plafonului prevăzut la alineatul (2). În această privinţă Consiliul decide cu majoritate calificată, în conformitate cu articolul 8.

(4) Cererile de contribuţii nu pot depăşi plafonul menţionat la alineatul (2), iar plafonul nu poate fi majorat, cu excepţia cazului în care Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, astfel cum este prevăzut la articolul 8, decide acest lucru în cazul unor necesităţi speciale datorate unor împrejurări excepţionale sau neprevăzute, cum ar fi situaţiile postcriză. În acest caz, Comisia şi Consiliul asigură corespondenţa dintre contribuţii şi plăţile prevăzute.

(5) Comisia, ţinând seama de previziunile BEL transmite o comunicare Consiliului, până la data de 20 octombrie a flăcărui an, cu privire la estimările sale asupra angajamentelor, a plăţilor şi a contribuţiilor pentru fiecare dintre cele trei exerciţii financiare următoare.

(6) în ceea ce priveşte fondurile transferate în cei de-al 11-lea FED din FED-urile anterioare în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) litera (b), contribuţiile fiecărui stat membru se calculează în funcţie de contribuţia fiecărui stat membru la FED-ul respectiv.

În ceea ce priveşte orice fonduri din cadrul celui de-al 10-lea FED şi al FED-urilor anterioare care nu sunt transferate în cel de-al 11-lea FED, impactul asupra contribuţiei fiecărui stat membru se calculează proporţional cu contribuţia fiecărui stat membru la cel de-al 10-lea FED.

            (7) Modalităţile detaliate de plată a contribuţiilor statelor membre sunt stabilite de regulamentul financiar menţionat la articolul 10 alineatul (2).

 

ARTICOLUL 8

Comitetul Fondului european de dezvoltare

 

(1) Se instituie pe lângă Comisie un comitet (“Comitetul FED*), compus din reprezentanţi ai guvernelor statelor membre, responsabil cu resursele celui de-al 11-lea FED gestionate de Comisie. Comitetul FED este prezidat de un reprezentant al Comisiei, iar secretariatul său este asigurat de Comisie. Un observator al BEI participă la lucrările comitetului referitoare la chestiuni care au legătură cu BEI.

(2) în cadrul Comitetului FED, voturile statelor membre sunt ponderate după cum urmează:

 

Stat membru

Voturi

Belgia

33

Bulgaria

2

Republica Cehă

8

Danemarca

20

Germania

206

Estonia

1

Irlanda

9

Grecia

15

Spania

79

Franţa

178

Croaţia (*)

[2]

Italia

125

Cipru

1

Letonia

1

Lituania

2

Luxemburg

3

Ungaria

6

Malta

1

Ţările de Jos

48

Austria

24

Polonia

20

Portugalia

12

România

7

Slovenia

2

Slovacia

4

Finlanda

15

Suedia

29

Regatul Unit

147

Total UE 27

998

Total UE 28 (*)

[1 000]

(*) vot estimat.

 

(3) Comitetul FED hotărăşte cu o majoritate calificată de 720 de voturi din 998, exprimând un vot favorabil din partea a cel puţin 14 state membre. Minoritatea de blocare este de 279 de voturi.

(4) în cazul în care un stat aderă la Uniune, ponderea prevăzuta la alineatul (2) şi majoritatea calificată menţionată la alineatul (3) sunt modificate printr-o decizie a Consiliului, hotărând în unanimitate.

            (5) Consiliul adoptă regulamentul de procedură al Comitetului FED, hotărând în unanimitate pe baza unei propuneri din partea Comisiei.

 

ARTICOLUL 9

Comitetul facilităţii pentru investiţii

 

(1) Se instituie, sub auspiciile BEI, un comitet (“Comitetul facilităţii pentru investiţii*), compus din reprezentanţi ai guvernelor statelor membre şi dintr-un reprezentant al Comisiei. BEI asigură secretariatul comitetului şi serviciile auxiliare. Preşedintele Comitetului facilităţii pentru investiţii este ales de către membrii comitetului, dintre aceştia.

(2) Consiliul adoptă regulamentul de procedură al Comitetului facilităţii pentru investiţii, hotărând în unanimitate.

            (3) Comitetul facilităţii pentru investiţii hotărăşte cu majoritate calificată, în conformitate cu articolul 8 alineatele (2) şi (3).

 

ARTICOLUL 10

Dispoziţii de punere în aplicare

 

(1) Fără a aduce atingere articolului 8 din prezentul acord şi drepturilor de vot ale statelor membre prevăzute în cadrul acestuia, toate dispoziţiile relevante din Regulamentul (CE) nr. 617/2007 al Consiliului din 14 mai 2007 privind punerea în aplicare a celui de-al zecelea Fond European de Dezvoltare în cadrul Acordului de parteneriatACP-CE1 şi din Regulamentul (CE) nr. 2.304/2002 al Comisiei din 20 decembrie 2002 de punere în aplicare a Deciziei 2001/822/CE a Consiliului2 în ceea ce priveşte asistenţa acordată TTPM rămân în vigoare până la adoptarea de către Consiliu a unui regulament de punere în aplicare a celui de-al 11-lea FED şi a normelor de punere în aplicare a Deciziei de asociere peste mări. Adoptarea Regulamentului de punere în aplicare a celui de-al 11-lea FED are loc în unanimitate, la propunerea Comisiei şi după consultarea BEI. Normele de punere în aplicare privind asistenţa financiară pentru TTPM acordată de Uniune sunt adoptate în urma adoptării Deciziei de asociere peste mări de către Consiliu, în unanimitate şi cu consultarea Parlamentului European.

Regulamentul de punere în aplicare a celui de-al 11-lea FED şi normele de aplicare a Deciziei de asociere peste mări conţin modificări şi îmbunătăţiri corespunzătoare aduse procedurilor de programare şi de luare a deciziilor care conduc la o mai bună armonizare a procedurilor Uniunii şi ale celui de-al 11-lea FED, în măsura posibilului. În plus, Regulamentul de punere în aplicare a celui de-al 11-lea FED menţine procedurile de gestionare speciale privind Instrumentul financiar pentru pace în Africa. Dat fiind că asistenţa financiară şi tehnică pentru punerea în aplicare a articolului 11b din Acordul de parteneriat ACP-UE se va finanţa prin instrumente specifice, altele decât cele prevăzute pentru finanţarea cooperării ACP-UE, activităţile desfăşurate în baza acestor dispoziţii trebuie să fie aprobate prin intermediul procedurilor de gestionare bugetară stabilite în prealabil.

Regulamentul de punere în aplicare a celui de-al 11-lea FED conţine măsuri adecvate care să permită corelarea finanţării creditelor din cel de-al 11-lea FED şi din Fondul european de dezvoltare regională pentru a finanţa proiecte de cooperare între regiunile ultraperiferice ale Uniunii şi statele ACP, precum şi între TTPM din zona Caraibelor, Africa de Vest şi Oceanul Indian, în special mecanisme simplificate pentru gestionarea comună a acestor proiecte.

(2) Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, în conformitate cu articolul 8, adoptă un regulament financiar, pe baza unei propuneri a Comisiei şi după emiterea unui aviz de către BEI, cu privire la dispoziţiile care privesc această instituţie, şi de către Curtea de Conturi.

            (3) Comisia va prezenta propunerile sale privind regulamentele menţionate fa alineatele (1) şi (2), prevăzând, printre altele, posibilitatea de a delega executarea sarcinilor către terţi.

 

ARTICOLUL 11

Execuţie financiară, contabilitate, audit şi descărcare de gestiune

 

(1) Comisia realizează execuţia financiară a pachetelor financiare pe care le gestionează şi, în special, execuţia financiară a proiectelor şi a programelor, în conformitate cu regulamentul financiar menţionat la articolul 10 alineatul (2). În ceea ce priveşte recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit, deciziile Comisiei constituie titlu executoriu în conformitate cu articolul 299 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE).

(2) BEI gestionează, în numele Uniunii, facilitatea pentru investiţii şi desfăşoară operaţiunile aferente, în conformitate cu normele stabilite în regulamentul financiar menţionat la articolul 10 alineatul (2). În acest context, BEI acţionează pe riscul statelor membre. Orice drepturi care rezulta din aceste operaţiuni, în special drepturi în calitate de creditor sau de proprietar, revin statelor membre.

(3) BEI asigură, în conformitate cu statutul său şi cu cele mai bune practici bancare, execuţia financiară a operaţiunilor efectuate prin împrumuturi din resursele proprii menţionate la articolul 4, combinate, după caz, cu subvenţii la dobândă acordate din resursele FED pentru granturi.

(4) Pentru fiecare exerciţiu financiar, Comisia stabileşte şi validează conturile FED, pe care le transmite Parlamentului European, Consiliului şi Curţii de Conturi.

(5) în fiecare an, BEI prezintă Comisiei şi Consiliului raportul său anual privind executarea operaţiunilor finanţate din resursele FED pe care le gestionează.

(6) Sub rezerva dispoziţiilor alineatului (9) din prezentul articol, Curtea de Conturi îşi exercită competenţele care îi sunt conferite prin articolul 287 din TFUE în ceea ce priveşte operaţiunile FED. Condiţiile în care Curtea de Conturi îşi exercită competentele se stabilesc în regulamentul financiar menţionat la articolul 10 alineatul (2).

(7) Descărcarea de gestiune financiară pentru FED, excluzând operaţiunile gestionate de BEI, este acordată Comisiei de către Parlamentul European, la recomandarea Consiliului, care hotărăşte cu majoritate calificată, astfel cum este prevăzut la articolul 8.

            (8) Operaţiunile finanţate din resursele FED gestionate de BEI sunt supuse controlului şi procedurii de descărcare de gestiune prevăzute în statutul BEI pentru toate operaţiunile sale.


1 JO L 152, 13.6.2007, p. 1.

2 JO L 348,21.12.2002, p. 82.

 

ARTICOLUL 12

Clauză de revizuire

 

            Articolul 1 alineatul (3) şi articolele cuprinse în capitolul II, cu excepţia articolului 8, pot i\ modificate de Consiliu, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei. BEI se asociază propunerii Comisiei în aspecte legate de activităţile sale şi de operaţiunile privind facilitatea pentru investiţii.

 

ARTICOLUL 13

Serviciul European de Acţiune Externă

 

            Aplicarea prezentului acord este în conformitate cu Decizia 2010/427/UE a Consiliului din 26 iulie 2010 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului European de Acţiune Externă.

 

ARTICOLUL 14

Ratificare, Intrare în vigoare ŞI durată

 

(1) Fiecare stat membru aprobă prezentul acord în conformitate cu propriile cerinţe constituţionale. Guvernul fiecărui stat membru notifică Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene atunci când procedurile pentru intrarea în vigoare a prezentului acord au fost îndeplinite.

(2) Prezentul acord intră în vigoare în prima zi a celei de-a două luni care urmează notificării aprobării sale de către ultimul stat membru.

            (3) Prezentul acord este încheiat pentru aceeaşi durată ca şi cadrul financiar multianual pentru perioada 2014-^2020 anexat la Acordul de parteneriat ACP-UE şi pentru aceeaşi durată ca şi Decizia de asociere peste mări (2014-2020). Cu toate acestea, fără a aduce atingere articolului 1 alineatul (4), prezentul acord rămâne în vigoare atât timp cât este necesar pentru executarea integrală a tuturor operaţiunilor finanţate în temeiul Acordului de parteneriat ACP-UE, al Deciziei de asociere peste mări şi al cadrului financiar multianual.

 

ARTICOLUL 15

Versiuni lingvistice autentice

 

Prezentul acord, redactat într-un singur exemplar în limbile bulgară, cehă, daneză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, olandeză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă şi suedeză, fiecare dintre aceste texte fiind autentic în egală măsură, este depus la arhivele Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene, care transmite o copie certificată fiecăruia dintre guvernele statelor semnatare.

            Întocmit la Luxemburg şi Bruxelles la 24 iunie şi, respectiv, la 26 iunie 2013.

 

PROCES-VERBAL

de rectificare a Acordului intern între reprezentanţii guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene, reuniţi în cadrul Consiliului, privind finanţarea ajutoarelor Uniunii Europene în baza cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020, în conformitate cu Acordul de parteneriat ACP-UE, şi privind alocarea de asistenţă financiară pentru ţările şi teritoriile de peste mări cărora li se aplică partea a patra din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, semnat la Luxemburg şi Bruxelles la 24 iunie şi, respectiv, la 26 iunie 2013

 

Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene, în calitate de depozitar al Acordului intern între reprezentanţii guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene, reuniţi în cadrul Consiliului, privind finanţarea ajutoarelor Uniunii Europene în baza cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020, în conformitate cu Acordul de parteneriat ACP-UE, şi privind alocarea de asistenţă financiară pentru ţările şi teritoriile de peste mări cărora li se aplică partea a patra din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, semnat la Luxemburg şi Bruxelles la 24 iunie şi, respectiv, la 26 iunie 2013, denumit în continuare “acordul”,

după stabilirea faptului că textul acordului, a cărui copie conformă a fost transmisă părţilor semnatare la 9 iulie 2013, conţinea o eroare în versiunea în limba română,

după informarea părţilor semnatare la acord cu privire la această eroare şi cu privire la propunerea de rectificare,

după stabilirea faptului că nici un ui dintre semnatari nu a ridicat vreo obiecţie,

s-a angajat astăzi să rectifice eroarea în cauză şi a redactat prezentul proces-verbal de rectificare, rectificarea versiunii în limba română a acordului figurând în anexă, o copie a acesteia urmând să fie transmisă părţilor contractante.

La pagina INT/ACP-EU/ro 15, articolul 2, teza introductivă

în loc de:

“Suma de 20.089 milioane EUR, prevăzută la ...”

se citeşte:

“Suma de 29.089 milioane EUR, prevăzută la ...”

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului intern dintre reprezentanţii guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene, reuniţi în cadrul Consiliului, privind finanţarea ajutoarelor Uniunii Europene în baza cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020, în conformitate cu Acordul de parteneriat ACP-UE, şi privind alocarea de asistenţă financiară pentru ţările şi teritoriile de peste mări cărora li se aplică partea a patra din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, semnat la Bruxelles la 24 iunie 2013

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru ratificarea Acordului intern dintre reprezentanţii guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene, reuniţi în cadrul Consiliului, privind finanţarea ajutoarelor Uniunii Europene În baza cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020, în conformitate cu Acordul de parteneriat ACP-UE, şi privind alocarea de asistenţă financiară pentru ţările şi teritoriile de peste mări cărora li se aplică partea a patra din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, semnat la Bruxelles la 24 iunie 2013, şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucureşti, 26 martie 2014.

Nr. 313.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 76

din 11 februarie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Mi nea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006, excepţie ridicată de Victor Bîtcă în Dosarul nr. 1.951/30/2012 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 760D/2013.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013, prin care Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea Ordonanţei de urgentă a Guvernului nr. 10/2013.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin încheierea din 24 octombrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 1.951/30/2012, Curtea de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Victor Bîtcă într-o cauză având ca obiect pretenţii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile criticate contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Constituţie, întrucât fragmentarea plăţilor în sume modice ce urmează a se achita pe o perioadă de 10 ani transformă dreptul la despăgubiri într-un drept eventual şi încalcă atât principiul general de drept al predictibilităţii normei juridice şi a aplicării ei, cât şi dispoziţia constituţională potrivit căreia “creanţele asupra statului sunt garantate”, împietând, totodată, şi asupra proceselor în curs de soluţionare, garanţia - care se doreşte a se materializa şi la care se tinde a se ajunge prin intermediul instanţei de judecată, fiind una iluzorie.

De asemenea, apreciază că se încalcă şi dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece se ajunge la situaţia în care persoanele care s-au adresat în mod legal instanţei de contencios administrativ să nu mai poată beneficia de recunoaşterea dreptului pretins şi de recunoaşterea pagubei, dreptul garantat devenind un drept eventual pe care nici instanţa nu 11 poate proteja. Astfel, se creează şi se menţine o stare de incertitudine cu privire la drepturile petenţilor, în general, al autorului excepţiei, în particular, perpetuându-se o puternică stare de insecuritate juridică în domeniul legilor privind despăgubirile.

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, reglementarea legală criticată încalcă şi dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, dat fiind faptul că art. I alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013, conform căruia “prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi titlurilor de plată emise şi neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă”, conduce, indirect, la o aplicare retroactivă a dispoziţiilor acestui act normativ, influenţând în mod decisiv acţiunile aflate pe rolul instanţelor de judecată în cazul admiterii excepţiei prematurităţi acţiunii promovate anterior intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, acţiune care, la aceea dată, nu avea niciun viciu procedural.

Curtea de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 este neîntemeiată. În acest sens, arată că norma legală criticată “nu pare” să contravină dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Constituţie, câtă vreme prin aceasta nu s-a înlăturat dreptul persoanelor îndreptăţite de a încasa compensaţiile stabilite în temeiul legilor reparatorii menţionate în cuprinsul ordonanţei, recunoscându-se creanţa acestora, stabilindu-se doar condiţiile în care aceste drepturi pot fi realizate.

În egală măsură, instanţa opinează că textul de lege criticat nu contravine art. 52 alin. (1) din Constituţie, câtă vreme acesta nu aduce atingere dreptului persoanelor îndreptăţite la acordarea măsurilor compensatorii de a se adresa instanţelor de contencios administrativ, eşalonarea plăţii despăgubirilor nefiind de natură să excludă realizarea acestor creanţe, ci doar să stabilească un termen înlăuntrul căruia sumele vor fi achitate în tranşe, până la stingerea integrală a creanţelor.

Totodată, instanţa apreciază că nu se aduce atingere nici principiului neretroactivităţii legii civile, deoarece prevederile de lege criticate vizează doar situaţii de fapt aflate în curs de derulare la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013, care se analizează ca facta pendentia, iar nicidecum situaţii de fapt finalizate până la acel moment, cum ar fi cazul persoanelor care au încasat deja compensaţiile, finalizându-se astfel raportul juridic în conţinutul căruia s-a născut dreptul la acordarea despăgubirilor.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. I alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit prevederilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris ta 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor. Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006, ordonanţă de urgenţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 28 februarie 2013.

Prevederile de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 1: -(1) începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, plata despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, se face în tranşe anuale egale, eşalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată. Cuantumul unei tranşe nu poate fi mai mic de 20.000 iei.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi titlurilor de plată emise şi neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. Plata tranşelor se face începând cu 1 ianuarie 2014.

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivităţii legii civile, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată, precum şi celor ale art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional, prin Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 24 ianuarie 2014, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013.

Prin această decizie, Curtea a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 afectează, în sens negativ, dreptul fundamental la proprietate, astfel cum înţelesul constituţional al verbului “a afecta” a fost definit în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, contravenind în acest mod dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, potrivit cărora “Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică”.

În aceste condiţii, Curtea constată că, în cauza de faţă, sunt incidente prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit cărora “Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”.

Reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit după sesizarea Curţii Constituţionale, excepţia cu un atare obiect urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi*.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006, excepţie ridicată de Victor Bîtcă în Dosarul nr. 1.951/30/2012 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 11 februarie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 


* A se vedea opinia separată formulată la Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013.

 

REPUBLICĂRI

 

LEGEA Nr. 132/1997

privind rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în interes public*)

 


*) Republicată în temeiul art. 248 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 1 martie 2013, cu modificările ulterioare, dându-se textelor o nouă numerotare.

Legea nr. 132/1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 18 iulie 1997 şi a mai fost modificată şi completată prin Legea nr. 410/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 132/1997 privind rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în interes public, publicată m Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 986 din 27 octombrie 2004.

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - Rechiziţia de bunuri şi prestările de servicii reprezintă măsura cu caracter excepţional prin care autorităţile publice împuternicite prin lege obligă operatorii economici, instituţiile publice, precum şi alte persoane juridice şi fizice la cedarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile, în condiţiile prezentei legi.

Art. 2. - (1) Bunurile rechiziţionate sunt puse la dispoziţie forţelor destinate apărării naţionale sau a autorităţilor publice, la declararea mobilizării parţiale sau totale a forţelor armate ori a stării de război, la instituirea stării de asediu sau de urgenţă, atât pentru prevenirea, localizarea, înlăturarea urmărilor unor dezastre, cât şi pe timpul acestor situaţii,

(2) Bunurile consumptibile şi cele perisabile pot fi rechiziţionate definitiv, cu plata despăgubirilor prevăzute de lege.

(3) Cetăţenii apţi de muncă pot fi chemaţi pentru prestări de servicii în interes public, constând în efectuarea unor lucrări sau desfăşurarea unor activităţi în situaţiile prevăzute la alin. (1).

Art. 3. - Rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în interes public se fac în scopul:

a) rezolvării problemelor materiale de orice natură, asigurării de mână de lucru şi de cartiruire sau cazare necesare forţelor destinate apărării, autorităţilor publice, sinistraţilor, refugiaţilor, populaţiei afectate de consecinţele războiului şi prizonierilor de război;

b) funcţionării operatorilor economici şi instituţiilor publice;

c) funcţionării şi exploatării sistemelor de telecomunicaţii şi căilor de comunicaţii.

Art. 4. - Rechiziţionarea de bunuri şi chemarea persoanelor fizice pentru prestări de servicii în interes public se dispun astfel:

a) la declararea mobilizării parţiale sau totale, precum şi a stării de război, prin decretul de declarare emis de Preşedintele României;

b) la instituirea stării de asediu sau de urgenţă, prin decretul de instituire emis de Preşedintele României;

c) în cazul prevenirii, localizării şi înlăturării urmărilor unor dezastre, prin hotărâre a Guvernului sau prin ordine ale prefecţilor.

Art. 5. - (1) Se pot rechiziţiona:

a) mijloace de transport cu tracţiune animală, auto, feroviare, aeriene şi navale;

b) instalaţii portuare şi dane;

c) sisteme, instalaţii şi tehnică de aerodrom, de comunicaţii şi de telecomunicaţii;

d) surse de alimentare energetice;

e) tehnică de calcul;

f) tehnică şi materiale topografice, tipografice, audiovizuale, de construcţii şi de căi ferate;

g) carburanţi-lubrifianţi, utilaje şi materiale pentru transportul şi depozitarea acestora;

h) clădiri;

i) terenuri;

j) piese de schimb şi materiale pentru întreţinere şi reparaţii;

k) utilaje şi materiale pentru dotarea atelierelor de reparaţii;

            l) articole de echipament, de protecţie, de regie, de gospodărie şi de igienă personală;

m) alimente şi materiale pentru preparat, servit, distribuit şi transportat hrana;

n) animale;

o) furaje;

p) tehnică, aparatură şi materiale sanitar-veterinare.

(2) Pentru bunurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-f), h), i) şi n) planificarea rechiziţiei se realizează din timp de pace prin planul de rechiziţii judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti.

(3) Bunurile sunt rechiziţionate de la proprietarii sau deţinătorii lor legali.

(4) Bunurile rechiziţionabile vor avea starea tehnică şi de calitate necesară folosirii lor în scopul pentru care se rechiziţionează.

(5) Odată cu bunurile rechiziţionate se predau şi echipamentele aferente, fără de care nu pot fi utilizate.

(6) Nimeni nu poate fi obligat a da un bun, dacă în momentul cererii nu îl are în posesie sau în folosinţă legală.

Art. 6. - (1) Rechiziţionarea bunurilor şi chemarea persoanelor fizice pentru prestări de servicii în interes public, în situaţiile prevăzute de prezenta lege, se fac de către centrele militare, în caz de mobilizare sau de război, precum şi de către prefect, pentru prevenirea, localizarea şi înlăturarea urmărilor unor dezastre.

(2) Rechiziţionarea navelor, a mijloacelor plutitoare şi portuare se face de către Statul Major al Forţelor Navale.

(3) Rechiziţionarea aeronavelor, instalaţiilor şi tehnicii de aerodrom se face de către Statul Major al Forţelor Aeriene.

(4) În mod excepţional, în timp de război, orice comandant de subunitate sau unitate militară similară sau superioară batalionului, care, în luptă, acţionează independent, este autorizat să hotărască rechiziţionarea de bunuri ori chemarea persoanelor fizice la prestări de servicii în interes public, numai prin autorităţile administraţiei publice locale şi cu asumarea răspunderii proprii.

Art. 7. - (1) Stabilirea imobilelor necesare pentru cartiruire sau cazare se face, în comun, de către autorităţile administraţiei publice locale şi de către reprezentanţii beneficiarilor.

(2) Proprietarii sau deţinătorii cu orice titlu ai imobilelor sunt obligaţi să le pună la dispoziţia beneficiarilor cu utilităţile existente la data rechiziţionării.

Art. 8. - (1) Pot fi chemate pentru prestări de servicii în interes public persoanele apte de muncă, în vârstă de 16-60 de ani bărbaţii şi de 16-55 de ani femeile.

            (2) Unii specialişti, ca: medici, ingineri, subingineri, tehnicieni, economişti, farmacişti, asistenţi medicali etc, pot fi chemaţi să presteze servicii în specialităţile lor şi peste limita maximă de vârstă prevăzută la alin. (1), dar nu mai mult de 65 de ani bărbaţii şi de 60 de ani femeile. Peste aceste limite, persoanele pot fi chemate numai la cererea lor.

 

CAPITOLUL II

Evidenţa bunurilor rechiziţionabile şi a persoanelor fizice chemate pentru prestări de servicii în interes public

 

Art. 9. - (1) Autorităţile administraţiei publice sunt obligate să asigure, în raza lor de activitate, efectuarea rechiziţiilor de bunuri şi chemarea persoanelor pentru prestări de servicii în interes public.

(2) Pentru realizarea scopului prevăzut la alin. (1), autorităţile publice împreună cu celelalte autorităţi împuternicite iau măsuri pentru:

a) verificarea ţinerii evidenţei de către operatorii economici, instituţiile publice şi alte persoane juridice deţinătoare ale bunurilor rechiziţionabile;

b) verificarea stării tehnice a mijloacelor de transport auto, navale, aeriene, a tehnicii de construcţii, portuare şi de aerodrom, rechiziţionabile;

c) verificarea existenţei materialelor, alimentelor, carburanţilor, lubrifianţilor, precum şi a altor bunuri rechiziţionabile, stabilite prin planul de mobilizare;

d) analizarea forţei de muncă ce poate fi chemată pentru prestări de servicii în interes public, de la operatorii economici, instituţiile publice, precum şi din fiecare localitate, pentru persoanele neîncadrate în muncă.

Art. 10. - (1) Operatorii economici, instituţiile publice şi celelalte persoane juridice ţin evidenţa bunurilor rechiziţionabile pe care le au în proprietate sau în folosinţă legală, conform normelor prevăzute de lege privind evidenta bunurilor din patrimoniul lor.

(2) Evidenţa bunurilor supuse rechiziţiei, aflate în proprietatea persoanelor fizice, se ţine de către autorităţile administraţiei publice locale.

(3) Autorităţile administraţiei publice locale, persoanele juridice şi fizice, proprietare sau deţinătoare legale de bunuri repartizate prin planul de rechiziţii, sunt obligate să comunice date privind existentul, starea şi caracteristicile acestora, la cererea beneficiarilor, respectiv a prefectului, centrului militar, Statului Major al Forţelor Aeriene şi a Statului Major al Forţelor Navale, după caz.

(4) Schimbările survenite în evidenţa şi în starea bunurilor cuprinse în planul de rechiziţii aprobat se comunică de către proprietarii sau deţinătorii legali, semestrial, autorităţilor prevăzute la alin. (3).

Art. 11. - (1) Guvernul poate dispune periodic recensământul anumitor categorii de bunuri supuse rechiziţiei, stabilind totodată perioada, informaţiile şi autorităţile publice cărora li se comunică rezultatul.

(2) Proprietarii şi deţinătorii legali ai bunurilor supuse rechiziţiei sunt obligaţi să le declare şi, la cerere, să le prezinte comisiilor de recensământ.

(3) Autorităţile administraţiei publice sunt obligate să participe la operaţiunile de recensământ.

            Art. 12. - Beneficiarii rechiziţiilor sunt obligaţi să ţină evidenţa acestor bunuri în unităţi fizice şi valorice.

 

CAPITOLUL III

Efectuarea rechiziţiei de bunuri şi prestărilor de servicii în interes public

 

Art. 13. - (1) Bunurile se rechiziţionează numai în baza ordinului de predare emis de autorităţile militare prevăzute la art. 6 din prezenta lege.

(2) Ordinul de predare a bunurilor ce se rechiziţionează va cuprinde, obligatoriu, denumirea autorităţii militare emitente şi a unităţii beneficiare, temeiul legal al rechiziţiei, datele de identificare a bunurilor, a proprietarului sau a deţinătorului acestora, precum şi menţiunile despre locul şi termenul predării bunurilor.

(3) Ordinul de predare se înmânează proprietarului sau deţinătorului legal de către delegatul centrului militar, al autorităţilor administraţiei publice locale, al poliţiei sau al unităţii beneficiare, după caz.

Art. 14. - La predarea bunurilor rechiziţionate se încheie un proces-verbal în care sunt înscrise, pe lângă datele de identificare, menţionate în ordinul de predare, starea şi valoarea bunurilor la data rechiziţiei.

Art. 15. - (1) Aeronavele, navele şi instalaţiile de aeroport şi portuare vor fi preluate, împreună cu echipajele şi personalul care le deservesc, iar mijloacele de transport auto şi tehnica de construcţii, cu şoferii şi, respectiv, cu mecanicii conductori.

(2) Alte bunuri decât cele prevăzute la alin. (1), care nu pot fi folosite decât numai cu personal calificat, vor fi preluate, de asemenea, împreună cu personalul care le deserveşte.

(3) Aeronavele şi navele rechiziţionate, aflate în afara teritoriului naţional, sunt obligate să revină din cursă în cel mai scurt timp posibil.

(4) Persoanele aflate în situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt considerate mobilizate sau chemate pentru prestări de servicii în interes public, în condiţiile prezentei legi.

Art. 16. - (1) înştiinţarea persoanelor fizice despre prestările de servicii în interes public la care sunt chemate se face prin ordin de chemare individual sau colectiv.

(2) Ordinul de chemare va cuprinde, obligatoriu: denumirea autorităţii militare emitente şi a unităţii beneficiare, temeiul legal al chemării, numele, prenumele şi domiciliul persoanei chemate, termenul şi locul unde trebuie să se prezinte.

(3) Ordinul de chemare a salariaţilor va fi expediat la locul de muncă al acestora şi se va preda celui în cauză prin grija conducătorului său nemijlocit.

(4) Pentru celelalte persoane fizice, ordinul de chemare va fi transmis de către autorităţile administraţiei publice locale, prin unitatea de poliţie pe raza căreia persoana în cauză domiciliază sau îşi are reşedinţa.

(5) De regulă, persoanele chemate pentru prestări de servicii în interes public vor lucra, pe cât posibil, în localităţile în care îşi au domiciliul sau reşedinţa şi în domeniul pentru care sunt pregătite profesional ori au aptitudini deosebite.

Art. 17. - (1) în timpul mobilizării sau pe timp de război, persoanele chemate pentru prestări de servicii în interes public sunt rezervişti aflaţi în disponibilul centrului militar, necuprinşi în lucrările de mobilizare la locul de muncă, precum şi persoane fără obligaţii militare.

            (2) în situaţiile prevăzute la alin. (1), persoanele chemate pentru prestări de servicii în interes public sunt supuse regulamentelor, disciplinei şi jurisdicţiei militare.

 

CAPITOLUL IV

Comisii de rechiziţii. Despăgubiri. Restituiri. Contestaţii

 

Art. 18. - (1) Proprietarii bunurilor rechiziţionate au dreptul la despăgubiri, stabilite în conformitate cu prevederile prezentei legi.

(2) De asemenea, pe perioada rechiziţiei, proprietarii sau deţinătorii sunt scutiţi de impozite şi de plata taxelor pentru bunurile rechiziţionate, iar obligaţiile ce decurg din contractele legal încheiate se suspendă.

Art. 19. - Pentru stabilirea cantităţilor de bunuri rechiziţionabile, a despăgubirilor, precum şi pentru soluţionarea litigiilor care derivă din executarea rechiziţiilor se înfiinţează şi funcţionează:

a) comisii mixte de rechiziţii;

b) Comisia Centrală de Rechiziţii.

Art. 20. - (1) Comisia mixtă de rechiziţii de la nivelul judeţului sau al municipiului Bucureşti, după caz, este compusă din:

a) prefectul judeţului ori al municipiului Bucureşti - preşedinte;

b) comandantul centrului militar judeţean, respectiv comandanţii centrelor militare ale sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz;

c) reprezentantul Statului Majorai Forţelor Aeriene sau, după caz, al Statului Major al Forţelor Navale;

d) reprezentantul inspectoratului de jandarmi judeţean sau Direcţia Generală de Jandarmi a Municipiului Bucureşti;

e) reprezentantul inspectoratului judeţean de poliţie ori al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti;

f) şeful compartimentului juridic al prefecturii;

g) reprezentantul direcţiei generale regionale a finanţelor publice - specialist în preţuri şi evaluări de bunuri;

h) şeful oficiului de mobilizare a economiei naţionale şi pregătirii teritoriului pentru apărare;

i) directorul oficiului registrului comerţului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti;

j) reprezentantul consiliului judeţean;

k) preşedintele camerei de comerţ şi industrie a judeţului sau a municipiului Bucureşti;

            l) reprezentantul structurii teritoriale pentru situaţii de urgenţă.

(2) La lucrările comisiei mixte de rechiziţii pot fi invitaţi reprezentanţii instituţiilor publice care concură la pregătirea şi realizarea rechiziţiilor de bunuri şi prestărilor de servicii în interes public.

Art. 21. - (1) Comisiile prevăzute la art. 19 lit. a) se convoacă de preşedintele acestora semestrial sau ori de câte ori este necesar.

(2) Comisiile mixte de rechiziţii stabilesc cantităţile de bunuri ce pot fi rechiziţionate pe localităţi, operatori economici, instituţii publice şi alte persoane juridice, în vederea realizării integrale a scopurilor prevăzute la art. 3.

(3) Anual, comisiile mixte de rechiziţii propun limitele preţurilor pentru principalele bunuri consumptibile rechiziţionabile, pe care le înaintează Comisiei Centrale de Rechiziţii.

(4) Hotărârile comisiilor sunt obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice prevăzute în prezenta lege şi sunt aduse la îndeplinire de către autorităţile administraţiei publice locale, operatorii economici, instituţiile publice şi alte persoane juridice, la înştiinţarea autorităţilor împuternicite să efectueze rechiziţii.

Art. 22. - Comisia Centrală de Rechiziţii, organ de pregătire şi executare a rechiziţiilor, din subordinea Guvernului, este compusă din:

a) şeful Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale - preşedinte;

b) 4 reprezentanţi ai Ministerului Apărării Naţionale;

c) 2 reprezentanţi ai Ministerului Afacerilor Interne;

d) un reprezentant al Ministerului Justiţiei;

e) 2 reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor Publice;

f) un reprezentant al Institutului Naţional de Statistică;

g) directorul general al Oficiului Naţional al Registrului Comerţului;

h) un reprezentant al Băncii Naţionale a României;

i) câte un reprezentant din partea ministerelor stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Art. 23. - (1) Comisia Centrală de Rechiziţii se convoacă anual sau ori de câte ori este nevoie, de către preşedintele acesteia.

(2) Comisia Centrală de Rechiziţii, pe baza propunerilor limitelor de preturi ale comisiilor mixte de rechiziţii, efectuate potrivit art. 21 alin. (3), stabileşte preţurile principalelor bunuri consumptibile necesare estimării fondurilor folosite la plata despăgubirilor acestora.

(3) Preţurile stabilite de Comisia Centrală de Rechiziţii se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(4) Comisia Centrală de Rechiziţii analizează şi rezolvă contestaţiile la hotărârile comisiilor mixte de rechiziţii.

(5) Hotărârile Comisiei Centrale de Rechiziţii se pun în executare de Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale, prin comisiile mixte de rechiziţii.

Art. 24. -(1) Despăgubirile pentru bunurile neconsumptibile rechiziţionate se acordă astfel:

a) prin chirie, a cărei modalitate de calcul se stabileşte prin hotărâre a Guvernului;

b) prin acordarea diferenţei de valoare corespunzătoare, pentru bunurile care se restituie cu degradări majore;

c) prin acordarea unui bun similar sau prin plata contravalorii bunului, stabilită în funcţie de starea tehnică şi de gradul de uzură la momentul rechiziţionării, în cazul în care, din motive obiective, acesta nu mai poate fi restituit.

(2) Despăgubirile pentru bunurile consumptibile se acordă prin achitarea la preţul pieţei în momentul preluării, conform măsurilor dispuse în împrejurări excepţionale de către Guvern, potrivit legii.

(3) Evaluarea prejudiciilor bunurilor prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) se face de către o comisie de experţi din care fac parte în mod obligatoriu reprezentanţi ai beneficiarului, ai prefectului şi proprietarul sau deţinătorul legal, după caz, al bunului rechiziţionat.

(4) Cuantumul despăgubirilor la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale se avizează în mod obligatoriu de comisia mixtă de rechiziţii,

(5) Metodologia, cadrul de organizare şi criteriile de evaluare a despăgubirilor, pe categorii de bunuri, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Art. 25. - (1) Plata pentru prestările de servicii în interes public se face în numerar, pe baza statelor de plată întocmite de unitatea beneficiară, la fiecare sfârşit de lună sau după efectuarea serviciului, dacă acestea au durat mai puţin de o lună.

(2) în caz de îmbolnăvire sau accident de muncă, survenit pe timpul prestării de servicii în interes public, persoanele chemate beneficiază de asistenţă medicală şi medicamente sau de pensii de invaliditate, precum şi de ajutoare în cadrul asigurărilor sociale de stat, în condiţiile prevăzute pentru salariaţii din aceeaşi specialitate. În caz de mobilizare sau de război, persoanele respective beneficiază de aceste drepturi în condiţiile prevăzute pentru militari.

(3) în cazul prestării de servicii în interes public, în alte localităţi decât cele în care domiciliază sau îşi au reşedinţa persoanele chemate, cheltuielile de transport, cazare şi hrană se suportă de unităţile beneficiare.

(4) Plata prestărilor de servicii în interes public în timpul mobilizării sau pe timp de război se efectuează la nivelul stabilit prin sistemul de salarizare pentru salariaţii civili din instituţiile publice cu atribuţii în domeniul apărării, siguranţei naţionale şi ordinii publice, în condiţiile legii.

(5) Plata prestărilor de servicii în interes public, efectuate în scopul prevenirii, localizării şi înlăturării unor dezastre, se efectuează la nivelul stabilit prin sistemul de salarizare a personalului contractual din sectorul bugetar, în condiţiile legii.

Art. 26. - Plata despăgubirilor pentru bunurile rechiziţionate şi pentru prestările de servicii în interes public se face de beneficiari, astfel:

a) de către ministere şi celelalte autorităţi publice în folosul cărora s-au efectuat rechiziţiile sau prestările de servicii în interes public, din fondurile cu această destinaţie puse la

dispoziţie de la bugetul de stat ori din alte fonduri constituite potrivit legii, în cazul stării de război, de mobilizare, de asediu sau de urgenţă;

b) de către autorităţile administraţiei publice, din bugetele locale sau de la bugetul de stat, pentru prevenirea, localizarea şi înlăturarea urmărilor unor dezastre.

Art. 27. - (1) Lichidarea proceselor-verbale de rechiziţie se face în timpul şi prin modalităţile de plată stabilite prin hotărâre a Guvernului.

(2) Neprezentarea procesului-verbal de rechiziţie la lichidare, în termen de 3 ani de la publicarea în Monitorul Oficial al României a datei începerii plăţii, are ca urmare pierderea dreptului la despăgubiri, pentru bunurile rechiziţionate.

(3) Contestaţiile sau reclamaţii le făcute după acest termen se consideră prescrise.

(4) în cazul pierderii proceselor-verbale de rechiziţie, Comisia Centrală de Rechiziţii poate hotărî eliberarea unui duplicat numai după declararea anulării acestora în Monitorul Oficial al României.

Art. 28. - La împlinirea termenelor sau la încetarea cauzelor care au determinat rechiziţia, bunurile se restituie celor de la care au fost rechiziţionate, cu proces-verbal de restituire.

Art. 29. - (1) Contestaţiile privind preţurile practicate, valoarea de despăgubire a bunurilor rechiziţionate înscrise în documentele oficiale şi modul de achitare a acestora se adresează comisiei mixte de rechiziţii, în cel mult 90 de zile de la data încheierii procesului-verbal de restituire.

(2) Hotărârile comisiei mixte de rechiziţii pot fi contestate, în cel mult 90 de zile de la primirea lor, la Comisia Centrală de Rechiziţii, care, în cazul admiterii contestaţiei în hotărârea pronunţată, fixează preţul care urmează a fi achitat.

(3) Hotărârea Comisiei Centrale de Rechiziţii poate fi atacată în justiţie, în cel mult 30 de zile de la primirea acesteia.

            (4) Termenul prevăzut la alin. (3) este termen de decădere.

 

CAPITOLUL V

Scutiri de rechiziţii de bunuri şi de prestări de servicii în interes public

 

Art. 30. - Nu sunt supuse rechiziţionării următoarele categorii de bunuri;

a) obiectele de uz personal şi de gospodărie casnică;

b) bunurile personale strict necesare exercitării profesiei sau ocupaţiei, prin care persoana respectivă îşi asigură existenţa;

c) vehiculele cu tracţiune animală sau mecanică aparţinând invalizilor, văduvelor de război şi orfanilor minori;

d) părţile din imobilele strict necesare ocupanţilor;

e) clădirile penitenciarelor şi ale şcolilor speciale de muncă şi reeducare;

f) bunurile caselor şi căminelor de copii, de handicapaţi şi de bătrâni;

g) bunurile din patrimoniul cultural-naţional sau internaţional;

h) bunurile care aparţin bisericilor, mănăstirilor sau caselor

de rugăciuni ale cultelor sau ale asociaţiilor religioase, recunoscute de stat, necesare pentru exercitarea cultului, precum şi locuinţele monahilor;

i) cantităţile de cereale, alimente, legume şi fructe necesare consumului proprietarului şi al familiei sale, seminţele necesare însămânţărilor, precum şi animalele de reproducţie şi animalele matcă;

j) bunurile aflate în rezervele materiale naţionale şi în rezerva de mobilizare, constituite potrivit dispoziţiilor legale;

k) bunurile misiunilor diplomatice şi ale oficiilor consulare străine;

            l) bunurile aparţinând persoanelor juridice şi fizice străine, domiciliate sau cu reşedinţa ori cu sediul pe teritoriul României, care, prin acorduri internaţionale, sunt exceptate de la rechiziţii;

m) materialele sanitar-farmaceutice necesare tratamentului bolnavilor cronici, care fac dovada acestei situaţii.

Art. 31. - (1) Sunt scutite de prestări de servicii în interes public:

a) persoanele lipsite total de capacitate de muncă;

b) persoanele lipsite parţial de capacitate de muncă, dacă aceasta le face inapte desfăşurării activităţii pentru care au fost chemate;

c) femeile gravide, începând din luna a 5-a de sarcină;

d) persoanele care au în îngrijire copii, părinţi, fraţi sau surori, lipsiţi total sau parţial de capacitate de muncă, când prezenţa lor este absolut necesară;

e) persoanele care au în îngrijire copii sub vârsta de 8 ani;

f) persoanele mobilizate la locul de muncă;

g) persoanele care fac parte din misiunile diplomatice sau din oficiile consulare, acreditate în România, precum şi alte persoane străine scutite în virtutea unor acorduri internaţionale la care România este parte.

            (2) Situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a), b), c) şi d) se certifică de către organele sanitare competente.

 

CAPITOLUL VI

Sancţiuni

 

Art. 32. - Refuzul de a pune la dispoziţie bunurile legal rechiziţionate, sustragerea de la îndeplinirea acestor obligaţii ori nedeclararea la recensământ a bunurilor supuse rechiziţionării se pedepseşte potrivit legii penale.

Art. 33. - (1) Următoarele fapte constituie contravenţii:

a) necomunicarea de către persoanele fizice şi juridice, la cererea şi la termenul solicitat de autorităţile administraţiei publice implicate, a datelor de evidenţă privind bunurile rechiziţionabile, precum şi a schimbărilor survenite în evidenţa acestora;

b) absenţa nejustificată sau refuzul persoanelor fizice legal chemate de a presta servicii în interes public pentru prevenirea, localizarea şi înlăturarea urmărilor unor dezastre.

(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu amendă de la 500 lei la 5.000 lei, pentru persoanele fizice, respectiv de la 7.500 Iei la 25.000 lei, pentru persoanele juridice.

(3) Constatarea contravenţiilor prevăzute la alin. (1) şi aplicarea sancţiunilor se fac de către persoanele împuternicite de preşedintele Comisiei Centrale de Rechiziţii.

(4) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la alin. (2), agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.

(5) Dispoziţiile privind contravenţiile prevăzute în prezentul articol se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 34. - (1) Faptele prevăzute la art. 33 alin. (1) lit. a), săvârşite în timpul stării de asediu, de urgenţă, de mobilizare sau de război, constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la o lună la un an ori cu amendă.

            (2) Faptele prevăzute la art. 33 alin. (1) lit. b), săvârşite în timpul stării de urgenţă, constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

 

CAPITOLUL VII

Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

Art. 35. - Cantităţile de bunuri şi durata rechiziţiei, procedura rechiziţionării şi a chemării pentru prestări de servicii în interes public, în scopul prevenirii, localizării şi înlăturării urmărilor unor dezastre, se vor stabili prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin ordine ale prefecţilor.

Art. 36. - Statul Major General şi Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale sunt autorizate să controleze periodic modul de ţinere a evidenţei şi de întreţinere a bunurilor supuse rechiziţiei, de către operatorii economici, instituţiile publice, cât şi de către celelalte persoane juridice, precum şi să verifice exactitatea datelor comunicate de proprietarii sau de deţinătorii lor. De asemenea, sunt autorizate să controleze, periodic, modul de întreţinere şi starea tehnică a bunurilor supuse rechiziţiei, care aparţin persoanelor fizice.

Art. 37. - Dispoziţiile prezentei legi, referitoare la înştiinţarea şi organizarea predării bunurilor care se rechiziţionează, se pun în aplicare de către Ministerul Apărării Naţionale sau de către autorităţile publice locale, după caz.

Art. 38. - (1) Prezenta lege*) intră în vigoare la 90 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) în termen de 60 de zile de la publicare, Guvernul va emite norme metodologice**) privind aplicarea prezentei legi, care se vor publica în Monitorul Oficial al României.

(3) La data intrării în vigoare a prezentei legi. Legea nr. 10/1974 privind rechiziţiile, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 54 din 6 aprilie 1974, precum şi orice alte dispoziţii contrare se abrogă.


*) Legea nr. 132/1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 18 iulie 1997.

**) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 219/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicarea Legii nr. 132/1997 privind rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în interes public, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 11 aprilie 2005.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.