MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 585/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 585         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 5 august 2014

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 352 din 24 iunie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 67 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

 

Decizia nr. 354 din 24 iunie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare

 

ORDONANŢE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

8. - Ordonanţă pentru modificarea unor termene prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă

 

616. - Hotărâre pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.476/2009 privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea aplicării Regulamentului (CE) nr. 1.371/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind drepturile şi obligaţiile călătorilor din transportul feroviar

 

644. - Hotărâre privind modificarea Normelor metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 962/2001

 

            660. - Hotărâre privind numirea unui consul general

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

835. - Ordin al ministrului fondurilor europene pentru aprobarea Documentului-cadru de implementare a Programului operaţional sectorial “Dezvoltarea resurselor umane” 2007-2013

 

836. - Ordin al ministrului fondurilor europene pentru aprobarea Ghidului Solicitantului Condiţii Generale aferent cererilor de propuneri de proiecte lansate în cadrul Programului operaţional sectorial “Dezvoltarea resurselor umane” 2007-2013 în anul 2014, Ghidului Solicitantului Condiţii Specifice pentru cererile de propuneri de proiecte nr. 169 “Formare profesională pentru îmbunătăţirea participării grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii”, nr. 170 “Şanse egale şi respect”, nr. 171 “Iniţiative transnaţionale pentru o piaţă inclusivă a muncii”, finanţate prin Programul operaţional sectorial “Dezvoltarea resurselor umane” 2007-2013

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

            25. - Circulară privind nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 352

din 24 iunie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 67 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 63 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicată din oficiu de instanţa judecătorească în Dosarul nr. 98/91/2014 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 61 D/2014 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care precizează că prevederile de lege criticate vizează responsabilizarea părinţilor şi respectarea interesului superior al copilului, în acord cu dispoziţiile cuprinse în Convenţia cu privire la drepturile copilului.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Sentinţa civilă nr. 3 din 13 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 98/91/2014, Tribunalul Vrancea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 63 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

5. Excepţia a fost ridicată din oficiu de instanţa judecătorească într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de menţinere a plasamentului în regim de urgenţă pentru un minor.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa judecătorească susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece, prin obligarea invariabilă a părintelui apt de muncă, dar fără venituri suficiente pentru a contribui la întreţinerea copilului aflat în plasament la prestarea unei activităţi de interes local, acesta este silit să presteze o muncă forţată.

7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, sens în care arată că instituirea în sarcina unei persoane a obligativităţii de a presta între 20 şi 40 de ore lunar pentru fiecare copil acţiuni sau lucrări de interes local, pe durata aplicării unei măsuri de protecţie specială, nu se încadrează în nici una dintre situaţiile exceptate de la aplicarea prevederilor art. 42 alin. (1) din Constituţie referitoare la interzicerea muncii forţate.

9. Apreciază că prestarea unei activităţi în folosul comunităţii nu constituie o sancţiune penală sau contravenţională ori o alternativă la acestea care se aplică persoanelor care au săvârşit abateri de la ordinea de drept. Ea reprezintă o muncă forţată impusă unor persoane aflate într-o situaţie socială precară, care nu pot plăti anumite contribuţii la bugetul judeţului, contribuţii impuse nejustificat, fără a se ţine cont de dispoziţiile art. 56 din Constituţie şi în contradicţie cu principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor.

10. Totodată, menţionează faptul că, dacă s-ar considera reglementarea legală criticată ca instituind o obligaţie civilă normală stabilită de lege pentru a responsabiliza părinţii, astfel cum a considerat legiuitorul în expunerea de motive la Legea nr. 257/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, aceasta ar veni în contradicţie cu scopul pentru care a fost instituită măsura plasamentului, respectiv acela de a se proteja, în conformitate cu prevederile art. 49 din Constituţie, copilul lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi sau acelui care nu poate fi lăsat în grija acestora.

11. Din contră, în situaţia în care din motive obiective părintele nu poate presta activitatea în folosul comunităţii (de exemplu, are mai mulţi copii şi nu poate să îi lase singuri pe durata prestării activităţii în folosul comunităţii etc.), iar ulterior solicită reîncredinţarea copilului, instanţa ar putea refuza reîncredinţarea pe motiv că părintele nu a îndeplinit o obligaţie cu privire la copii, impusă de instanţă, ceea ce ar fi contrar interesului superior al copilului şi principiilor Legii nr. 272/2004 referitoare la dreptul copilului de a creşte alături de părinţii săi.

12. Totodată, obligarea părintelui la prestarea de acţiuni sau lucrări de interes local, în cele mai multe cazuri, nu vine să aducă un beneficiu colectivităţii în cadrul căreia este instituţionalizat copilul. Astfel, în marea majoritate a cazurilor în care copilul este dat în plasament, acesta este dat în plasament într-o altă localitate decât cea de domiciliu, iar în aceste situaţii, obligarea părintelui de a presta munca în folosul comunităţii de domiciliu nu poate fi interpretată decât ca fiind muncă forţată, fără o legătură cu măsura de protecţie socială luată.

13. În plus, textul legal criticat nu poate fi interpretat ca instituind o obligaţie în legătură cu obligaţia legală de întreţinere, întrucât, potrivit art. 527 şi art. 529 din Codul civil referitoare la obligaţia de întreţinere, poate fi obligat la întreţinere numai cel care are mijloace pentru a plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace, iar întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a plăti.

14. De asemenea, având în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, constată că în susţinerea introducerii obligativităţii prestării unei activităţi în folosul comunităţii nu pot fi invocate prevederile art. 42 alin. (2) lit. c) ipoteza finală din Constituţie referitoare la obligaţiile civile normale ce se înscriu în cazurile care nu constituie muncă forţată, întrucât prin “obligaţii civile normale”se înţeleg obligaţiile ce incumbă unei categorii specifice de cetăţeni prin raportare la poziţia pe care o ocupă ori funcţia pe care sunt chemaţi să o îndeplinească în comunitate, făcând obiectul unui consens social (Cauza Van de Mussele contra Belgiei). Or, activitatea la care părintele ar fi obligat nu se încadrează în dispoziţiile art. 42 alin. (2) din Constituţie, coroborate cu prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum au fost interpretate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

15. Preşedinţii celor două Camere ala Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

16. Curtea Constituţională a fost legal sesizata şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 63 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004.

18. Curtea observă că Legea nr. 272/2004 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 159 din 5 martie 2014 şi că, în prezent, prevederile de lege criticate se regăsesc în cuprinsul art. 67 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, având următoarea redactare: “Dacă piaţa contribuţiei ta Întreţinerea copilului nu este posibilă, instanţa obligă părintele apt de muncă să presteze între 20 şi 40 de ore lunar pentru fiecare copil, acţiuni sau lucrări de interes local, pe durata aplicării măsurii de protecţie specială, pe raza administrativ-teritorială în care are domiciliul sau reşedinţa.”

19. Instanţa judecătorească susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 42 alin. (1) privind interzicerea muncii forţate.

20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate sunt cuprinse în capitolul III “Protecţia specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi”, secţiunea 2 “Plasamentul” din Legea nr. 272/2004 şi stabilesc reguli în cazul în care plata contribuţiei la întreţinerea copilului, cu privire la care s-a dispus măsura plasamentului, nu este posibilă. În acest caz, instanţa obligă părintele apt de muncă să presteze între 20 şi 40 de ore lunar pentru fiecare copil acţiuni sau lucrări de interes local, pe durata aplicării măsurii de protecţie specială, pe raza administrativ-teritorială în care are domiciliul sau reşedinţa.

21. Curtea constată că motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se fundamentează pe calificarea ca muncă forţată a obligării părintelui apt de muncă de a presta acţiuni sau lucrări de interes local, obligaţie ce constituie consecinţa imposibilităţii de plată a contribuţiei stabilite pentru întreţinerea copilului. Această calificare şi raportarea sa la dispoziţiile art. 42 din Constituţie, care interzic mu nea forţată, determină concluzia instanţei de judecată în sensul că textul de lege criticat este neconstituţional.

22. Analizând dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa privind interzicerea muncii forţate, prin Decizia nr. 641 din 17 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 12 august 2011, a observat, mai întâi, că dispoziţiile Legii fundamentale nu definesc sintagma “muncă fondată”. Astfel fiind şi făcând aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora “Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte”, Curtea a procedat la interpretarea acestei sintagme în concordanţă cu pactele şi tratatele internaţionale de referinţă în materie la care România este parte, respectiv Convenţia nr. 29 din 18 iunie 1930 privind munca forţată sau obligatorie, adoptată de Organizaţia Internaţională a Muncii, ratificată prin Decretul nr. 213/1957, publicat în Buletinul Oficial nr. 4 din 18 ianuarie 1958, Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice din 16 decembrie 1966, ratificat prin Decretul nr. 212/1974, publicat în Buletinul Oficial nr. 146 din 20 noiembrie 1974.

23. În cauza de faţă, Curtea observă că art. 2 pct. 1 din Convenţia nr. 29 din 18 iunie 1930 privind munca forţată sau obligatorie, adoptată de Organizaţia Internaţională a Muncii, ratificată prin Decretul nr. 213/1957, publicat în Buletinul Oficial nr. 4 din 18 ianuarie 1958, prevede că “termenul «muncă forţată sau obligatorie» va însemna orice muncă sau serviciu pretins unui individ sub ameninţarea unei pedepse oarecare şi pentru care numitul individ nu s-a oferit de bunăvoie”.

24. În sfera acestui concept nu sunt cuprinse, potrivit art. 2 pct. 2 lit. b) din Convenţie, “orice muncă sau serviciu făcând parte din obligaţiile civice normale ale cetăţenilor unei ţări pe deplin independentă” şi nici “muncile mărunte de la sat, adică muncile executate în interesul direct al colectivităţii de către membrii acesteia, munci care deci pot fi considerate ca obligaţii civice normale ce revin membrilor colectivităţii, cu condiţia ca populaţia însăşi sau reprezentanţii săi direcţi sa aibă dreptul să se pronunţe asupra justeţei acestor munci”, potrivit art. 2 pct. 2 lit. e) din Convenţie.

25. Tot astfel, art. 8 paragraful 3 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice din 16 decembrie 1966, ratificat prin Decretul nr. 212/1974, publicat în Buletinul Oficial nr. 146 din 20 noiembrie 1974, stabilind la alin. a) că “nimeni nu va putea fi constrâns să execute o muncă forţată sau obligatorie”, precizează la alin. c) următoarele: “nu se consideră “muncă forţată sau obligatorie” în sensul prezentului paragraf: (...) (IV) orice muncă sau orice serviciu care fac parte din obligaţiile cetăţeneşti normale”.

26. Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu defineşte munca forţată sau obligatorie, precizând la art. 4 paragraful 3 lit. d) că nu poate fi considerată muncă forţată sau obligatorie munca sau serviciul care face parte din “obligaţiile civile normale”. Cu toate acestea, jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului evidenţiază faptul că, în discuţie, este vorba de obligaţii de ordin financiar, fiscal, de securitate socială, iar adjectivul “normal” ataşat la “obligaţiile civile”semnifică faptul că munca impusă de această situaţie trebuie să aibă un caracter tradiţional sau uzual în societatea dată. În acelaşi timp, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a adăugat că toate cele patru alineate ale paragrafului 3 din art. 4 din Convenţie, dincolo de diversitatea lor, pun în evidenţă ideea fundamentală a existenţei unui interes social în desfăşurarea anumitor activităţi de solidaritate socială şi de normalitate (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 15 mai 1996, pronunţată în Cauza Spoltl împotriva Austriei).

27. De asemenea, Curtea observă că art. 5 alin. (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene stabileşte că “Nimeni nu poate fi constrâns să efectueze o muncă forţată sau obligatorie.”

28. În continuare, Curtea reţine că stabilirea cuantumului contribuţiei lunare a părinţilor la întreţinerea copilului aflat în plasament este lăsată la aprecierea instanţei judecătoreşti, art. 67 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 utilizând în acest sens sintagma “dacă este cazul.”O dată stabilită această obligaţie, dacă plata contribuţiei la întreţinerea copilului nu este posibilă, instanţa judecătorească obligă părintele apt de muncă să presteze între 20 şi 40 de ore lunar pentru fiecare copil, acţiuni sau lucrări de interes local, pe durata aplicării măsurii de protecţie specială, pe raza administrativ-teritorială în care are domiciliul sau reşedinţa.

29. Fără îndoială, obligarea părintelui de a presta acţiuni sau lucrări de interes local are loc în condiţiile în care acesta este “apt de muncă”, instanţa judecătorească având, evident, posibilitatea de a aprecia asupra capacităţii părintelui de a presta activităţile stabilite de lege.

30. De asemenea, având în vedere scopul legii de protejare a interesului superior al copilului şi creşterea responsabilităţii părinţilor, obligarea la prestarea unor lucrări sau acţiuni de interes local pe o durată între 20 şi 40 de ore lunar de către părintele apt de muncă, pentru copilul cu privire la care s-a dispus măsura plasamentului, prin scopul şi natura sa, nu poate fi considerată opresivă sau cauzatoare de prejudicii nerezonabile.

31. Pe cale de consecinţă, Curtea constată că obligarea părintelui la prestarea unor activităţi sau lucrări de interes local, potrivit normelor de lege supuse controlului de constituţionalitate, nu se încadrează în sfera sintagmei “muncă forţat㔺\ nu încalcă art. 42 din Constituţie.

32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de instanţa judecătorească în Dosarul nr. 98/91/2014 al Tribunalului Vrancea - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 67 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Vrancea - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 24 iunie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Gagu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 354

din 24 iunie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Mi nea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Ilie Bîscoveanu şi Mihail Manolache în Dosarul nr. 4.209/104/2013 al Tribunalului Olt - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 74D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 216D/2014 şi nr. 218D/2014, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare referitor la prevederile art. 18 al art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Marin-Dorin Petrache, Marcu-Liviu Căciulescu, Constantin Emil Găgeanu, Dumitru Iliescu, Marian Horjan, Vasile Popa, Adrian-Gheorghe Dragomir, Marin Vâlcu, Gheorghe Vlădescu, Radu-Viorel Babalâc, Vasile Artimon, Alexandru Dan Bistriţeanu, Dinu Rădulescu, Gheorghe Brumă, Radu-Constantin Petrescu, Victoria Andrei, Mircea Băjenaru, Anton Chelu, Dănuţ Pintilie, Marioara Măireanu, Mircea Andrei, Vergii Velican, Minai Mârţu, Aurel Ene, Lucian Gavrilescu, Dragomir Tone, Vasile Pandelea, Teofil-Octavian Cepraga, Marie-Luis Dumitru, Alexandru Ivan, Valentin Balmeş, Ioana Vlad, Constantin Dinu, Vasile Pavel, Georgeta Timariu, Constantin Pavelescu, Elisabeth Eisinger, Ioan-Cristian Mateiciuc, Claudea Băjenaru şi Nicolae Buzoianu în Dosarul nr. 3.756/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi de Paul-Bogdan Gorman, Cornelia Spineanu, Vasile Cornelia, Mircea Cupăr, Neculai Tampu, Marian Stoichiţă, Niculae Niculae, Eracle Nicolau, Gheorghe Dojan, Gheorghe Florea, Ion Simion, George Cinilov, Florian Bujor Dragoiu, Ion Dimulescu, Mircea Ioan Apostol, Vasile Hurjui, Ana Ciovamache, Ilie Croitoru, Gheorghe Sarateanu, Alexandrina Burghelea, Niculae Rona, George Constantin, Ileana Cugler, Marin Nicolae, Mircea Balmus, Vasile Gabrian, Iorgu Marinescu. Constantin Heisu, Eugen Badescu, Eugen Rusu, Dumitru Enoiu, Anca Alice Rodica Iordănescu, Florica Rădulescu, Mihai Gheorghe Rateu, Radiţa-Camelia Stancu, Traian Banu, Mircea Popescu, Mihail-Horia Badea, Ion Târlea, Haralambie Miu, Cătălin-Alexandru Rauta şi Gheorghe Cazan în Dosarul nr. 3.781/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării cauzelor.

7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 216D/2014 şi nr. 218D/2014 la Dosarul nr. 74D/2014, care a fost primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 554 din 17 decembrie 2013.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

9. Prin încheierea din 15 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 4.209/104/2013, Tribunalul Olt - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare.

10. Excepţia a fost ridicată de Ilie Bîscoveanu şi Mihail Manolache într-o cauză având ca obiect calcularea şi plata, începând cu anul 2013, a indemnizaţiei lunare reparatorii, conform prevederilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004.

11. Prin încheierile din 2 octombrie 2013, pronunţate în dosarele nr. 3.756/2/2013 şi nr. 3.781/2/2013, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare referitoare la art. 18 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar.

12. Excepţia a fost ridicată de Marin-Dorin Petrache, Marcu-Liviu Căciulescu, Constantin Emil Găgeanu, Dumitru Iliescu, Marian Horjan, Vasile Popa, Adrian-Gheorghe Dragomir, Marin Vâlcu, Gheorghe Vlădescu, Radu-Viorel Babalâc, Vasile Artimon, Alexandru Dan Bistriţeanu, Dinu Rădulescu, Gheorghe Brumă, Radu-Constantin Petrescu, Victoria Andrei, Mircea Băjenaru, Anton Chelu, Dănuţ Pintilie, Marioara Măireanu, Mircea Andrei, Vergii Velican, Mihai Mârţu, Aurel Ene, Lucian Gavrilescu, Dragomir Tone, Vasile Pandelea, Teofil-Octavian Cepraga, Marie-Luis Dumitru, Alexandru Ivan, Valentin Balmeş, Ioana Vlad, Constantin Dinu, Vasile Pavel, Georgeta Timariu, Constantin Pavelescu, Elisabeth Eisinger, Ioan-Cristian Mateiciuc, Claudea Băjenaru, Nicoiae Buzoianu, Paul-Bogdan Gorman, Cornelia Spineanu, Vasile Cornelia, Mircea Cupăr, Neculai Tampu, Marian Stoichiţă, Niculae Niculae, Eracle Nicolau, Gheorghe Dojan, Gheorghe Florea, Ion Simion, George Cinilov, Florian Bujor Dragoiu, Ion Dimulescu, Mircea Ioan Apostol, Vasile Hurjui, Ana Ciovamache, Ilie Croitoru, Gheorghe Sarateanu, Alexandrina Burghelea, Niculae Rona, George Constantin, Ileana Cugler, Marin Nicoiae, Mircea Balmus, Vasile Gabrian, Iorgu Marinescu, Constantin Heisu, Eugen Badescu, Eugen Rusu, Dumitru Enoiu, Anca Alice Rodica Iordănescu, Florica Rădulescu, Mihai Gheorghe Rateu, Radiţa-Camelia Stancu, Traian Banu, Mircea Popescu, Mihail-Horia Badea, Ion Târlea, Haralambie Miu, Cătălin-Alexandru Rauta şi Gheorghe Cazan în cauze având ca obiect anularea unor acte administrative.

13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 încalcă dispoziţiile art. 115 alin. (4) şi (5) din Constituţie, de vreme ce argumentele invocate de Guvern, în preambulul actului normativ menţionat sau prin Nota de fundamentare, nu susţin respectarea criteriilor enunţate de Constituţie. Prevederile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 nu instituie o măsură obiectivă, de neevitat, ci exprimă, mai degrabă, viziunea financiară a Guvernului. În susţinerea criticii de neconstituţionalitate sunt invocate deciziile Curţii Constituţionale nr. 65 din 20 iunie 1995, nr. 83 din 19 mai 1998, nr. 255 din 11 mai 2005.

14. Totodată, arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 a fost adoptată de Guvern cu exces de putere şi nu respectă Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. De asemenea, motivele invocate de Guvern pentru adoptarea actului normativ menţionat nu justifică neaplicarea unei dispoziţii dintr-o lege organică.

15. De asemenea, susţin că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 a fost adoptată de Guvern la 12 decembrie 2012 şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012. Actul normativ criticat a produs efecte încă de la 1 ianuarie 2013, prin neacordarea indemnizaţiei reglementate de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, fără ca, în prealabil, să fi fost depus la Camera parlamentară spre dezbatere, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 115 alin. (5) din Constituţie şi ale Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică.

16. De asemenea, precizează că măsura suspendării acordării indemnizaţiei în virtutea calităţii de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 instituie o privare de proprietate, de vreme ce dreptul la indemnizaţie reprezintă un “bun” aflat sub protecţia art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, odată reglementat în legea internă, legiuitorul care a stabilit criteriile şi condiţiile de acordare a indemnizaţiei a instituit o obligaţie a statului de a acorda această indemnizaţie. Sunt invocate în acest sens hotărârile pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Stec şi alţii împotriva Regatului Unit, 2006, şi Andrejeva împotriva Letoniei, 2009, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 88 din 28 februarie 2013.

17. De asemenea, este încălcat art. 53 din Constituţie în ceea ce priveşte restrângerea cu titlu definitiv a dreptului la o prestaţie socială. Se susţine că acest drept putea fi afectat în baza aspectelor financiar-bugetare invocate în preambulul ordonanţei, numai în ceea ce priveşte reducerea cuantumului, eşalonarea ori amânarea la plată şi în niciun caz prin suprimarea cu titlu definitiv a indemnizaţiei pe anul 2013.

18. În acelaşi timp, norma de lege criticată este discriminatorie, deoarece dispune măsura în cauză numai cu privire la una dintre cele patru categorii de persoane nominalizate de Legea nr. 341/2004, deşi toate categoriile de persoane au fost participante la aceeaşi revoluţie, s-au supus aceloraşi riscuri, în aceleaşi condiţii şi au contribuit în egală măsură la victoria Revoluţiei Române. Nu există un criteriu real de departajare sau o justificare rezonabilă şi obiectivă pentru o asemenea diferenţă de tratament.

19. Tribunalul Olt - Secţia I civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care reţine Că urgenţa adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 a fost motivată în cuprinsul acesteia. Pe de altă parte, arată că acordarea indemnizaţiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004 ţine de politica statului privind domeniul asigurărilor şi protecţiei sociale, nu reprezintă un privilegiu şi, ca atare, poate fi eliminată sau suspendată, atunci când bugetul de stat nu mai poate suporta plata unor astfel de drepturi din raţiuni de ordin economic şi financiar. Dreptul la indemnizaţia specială nu este un drept constituţional, ci un drept financiar suplimentar acordat de stat, cu caracter reparatoriu şi de recompensă.

20. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 nu a fost depusă spre aprobare la niciuna dintre Camerele Parlamentului, instanţa judecătorească apreciază că această împrejurare, dacă ar fi adevărată, ar atrage amânarea momentului intrării sale în vigoare, prin raportare la art. 115 alin. (5) din Constituţie, iar nu neconstituţionalitatea sa.

21. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şl fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.567 din 7 decembrie 2011 şi nr. 193 din” 22 aprilie 2013. Pe de altă parte, instanţa judecătorească apreciază că raţiunile care au determinat neacordarea în anul 2012 a indemnizaţiilor prevăzute de art. 4 din Legea nr. 341/2004 se păstrează, în egală măsură, şi pentru anul 2013, fiind menţionate expres în preambulul ordonanţei de urgenţă criticate.

22. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

23. Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care arată că la data adoptării ordonanţei de urgenţă a existat, pe de-o parte, o situaţie extraordinară, iar, pe de altă parte, măsurile în cauză nu sufereau amânare, în lipsa unui alt instrument legislativ ce ar fi putut fi folosit în scopul evitării rapide a consecinţelor negative menţionate în preambulul actului normativ. Având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la art. 115 alin. (4) din Constituţie, precum şi motivele invocate de Guvern, apreciază că există o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă şi independentă de voinţa Guvernului, care a stat la baza adoptării ordonanţei de urgenţă criticate, îndeplinind astfel exigenţele urgenţei prevăzute în Constituţie.

24. Legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile menite să asigure echilibrul financiar al statului şi protejarea intereselor naţionale în activitatea financiară, în acord cu prevederile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie.

25. Referitor la susţinerea potrivit căreia ordonanţa de urgenţă amintită nu a fost depusă spre aprobarea niciunei Camere a Parlamentului, constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 a fost adoptată de Guvern în data de 12 decembrie 2012, înregistrată la Senat pentru dezbatere, ca prima Cameră, cu nr. Bp409 din data de 13 decembrie 2012 (Adresa nr. E 169/13.12.2012), şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012. Având în vedere că au fost îndeplinite condiţiile privind intrarea în vigoare a ordonanţelor de urgenţă, critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate, raportată la art. 115 alin. (5) din Constituţie, nu poate fi reţinută.

26. Cât priveşte critica potrivit căreia măsura de suspendare a indemnizaţiei acordate revoluţionarilor ar aduce atingere dreptului de proprietate al acestora, observă că, deşi indemnizaţia solicitată reprezintă o valoare patrimonială, susceptibilă de protecţia prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, aceasta reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la indemnizaţiile obţinute până la intrarea în vigoare a actelor normative care au prevăzut suspendarea acestui drept.

27. Trimiterea pe care autorii excepţiei de neconstituţionalitate o fac la cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Sfec şi alţii împotriva Regatului Unit nu este de natură să schimbe cele reţinute mai sus, întrucât Curtea nu a negat posibilitatea statului de a suspenda pe cale legală acordarea unor drepturi prevăzute prin lege.

28. Totodată, reţine că persoanele vizate de normele de lege criticate se află într-o situaţie obiectiv diferită faţă de cea a celorlalte categorii de persoane beneficiare ale Legii nr. 341/2004, astfel că instituirea unui tratament juridic diferit nu poate primi semnificaţia încălcării principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor. Cu atât mai mult, nu se poate reţine existenţa unei discriminări între destinatarii Legii nr. 341/2004 şi beneficiarii unor indemnizaţii în temeiul altor acte normative, criteriile de acordare a diferitor beneficii fiind evident diferite.

29. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor de lege criticate, faţă de art. 53 din Constituţie, menţionează că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât indemnizaţia de recunoştinţă nu reprezintă un drept consacrat de Legea fundamentală, astfel că restrângerile aduse exerciţiului acestui drept nu se subsumează condiţiilor art. 53 din Constituţie.

30. Consideră că prevederile art. 139 alin. (1) şi art. 153 din Constituţie nu au incidenţă în cauza de faţă.

31. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 554 din 17 decembrie 2013 şi Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014.

32. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

33. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

34. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, aprobată prin Legea nr. 36 din 7 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 8 aprilie 2014.

35. Prevederile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 au următorul cuprins: “Prevederile art. 15,18,19 şi 20 ale art. ii din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013.”

36. Curtea observă că prevederile de lege criticate au avut o aplicabilitate temporară în cursul anului 2013 şi continuă să se aplice în anul 2014, potrivit art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 30 august 2013, De asemenea, prevederile de lege criticate continuă să îşi producă efectele juridice în prezentele cauze, astfel încât, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (a se vedea Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), Curtea urmează a analiza constituţionalitatea acestora.

37. Dispoziţiile legale la care fac trimitere prevederile de lege criticate, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, prevăd că:

“Art. II: [...]

- Art. 15: (1) în anul 2012, instituţiile şi autorităţile publice centrale şi locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, cu excepţia instituţiilor finanţate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă personalului din cadrul acestora,

(2) în bugetele pe anul 2012 ale instituţiilor publice centrale şi locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou şi tichete de vacanţă personalului din cadrul acestora.”;

- Art. 18: “În anul 2012, indemnizaţiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu se acordă.”;

- Art. 19: “În anul 2012 se acordă reduceri de tarife sau, după caz, gratuităţi, numai în limita a 3 călătorii dus-întors sau 6 călătorii simple, la facilităţile de transport prevăzute de următoarele acte normative:

a) art. 1, art. 2 alin. (1), (2) şi (4), art. 3 alin. (1) şi (2), art. 4 alin. (1), (2) şi (3), art. 5t art. 8 alin. (1), (2) şi (3), art. 9 alin. (1), art. 11 alin. (1) şi art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu şi în interes personal pe căile ferate române, republicată, cu modificările ulterioare;

b) art. 5 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare;

c) art. 80 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor; republicată, cu modificările şi completările ulterioare.”;

- Art. 20: “(1) Prevederile art. 21, 22 şi 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, aprobată prin Legea nr. 227/2009, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică până la data de 31 decembrie 2012.

(2) în anul 2012, Guvernul poate aproba prin hotărâre ocuparea posturilor vacante din anumite domenii de activitate sau pentru anumite categorii de personal, prin excepţie de la prevederile art. 22 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2009, aprobată prin Legea nr. 227/2009, cu modificările şi completările ulterioare, cu condiţia încadrării în cheltuielile de personal aprobate.”

38. Din examinarea considerentelor încheierilor de sesizare şi a notelor scrise se constată că autorii excepţiei de neconstituţionalitate se referă în mod special la prevederile art. 18 al art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 referitoare la suspendarea acordării indemnizaţiilor prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.

39. Art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 are următoarea redactare: “De o indemnizaţie lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiază şi persoanele care au obţinut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. De aceleaşi drepturi şi în aceleaşi condiţii beneficiază copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadraţi în nicio formă de învăţământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor/

40. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3), (4) şi (5) privind statul român, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 108 privind actele Guvernului, art. 115 alin. (4), (5) şi (6) privind adoptarea, intrarea în vigoare şi limitele ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului, art. 137 privind sistemul financiar, art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană, art. 154 privind conflictul temporal de legi.

41. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 1 - Obligaţia de a respecta drepturile omului, art. 14 - Interzicerea discriminării şi art. 18 - Limitarea folosirilor restrângerilor drepturilor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 privind dreptul la respectarea bunurilor din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 1 - Interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 adiţional la Convenţie.

42. Totodată, sunt invocate dispoziţiile art. 2 şi art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, art. 67 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, precum şi prevederile art. 1 privind demnitatea umană, art. 20 privind egalitatea în faţa legii, art. 21 privind nediscriminarea, art. 25 privind drepturile persoanelor în vârstă, art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil, art. 52 privind întinderea şi interpretarea drepturilor şi principiilor, prevederi cuprinse în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

43. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate exercitat din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 154 din 18 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 14 mai 2014, Decizia nr. 142 din 13 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 21 mai 2014, Decizia nr. 121 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 12 mai 2014, Decizia nr. 90 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 8 mai 2014, Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014, şi Decizia nr. 554 din 17 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 7 februarie 2014).

44. Astfel, referitor la critica de neconstituţionalitate extrinsecă, formulată în raport cu art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea, realizând o analiză a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 prin prisma celor reţinute în jurisprudenţa sa în materia adoptării ordonanţelor de urgenţă, a constatat că Guvernul invocă următoarele aspecte pentru a justifica existenţa unei situaţii extraordinare şi a urgenţei reglementării:

- riscul ca la data de 1 ianuarie 2013 să nu existe politici fiscale şi bugetare asumate prin Programul de guvernare de către noul Guvern;

- faptul că la data de 31 decembrie 2012 îşi încetau aplicabilitatea măsurile privind salarizarea în anul 2012 a personalului bugetar, măsuri instituite prin Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, iar neadoptarea acestor măsuri şi pentru anul 2013 ar fi generat un impact suplimentar asupra cheltuielilor bugetare şi, respectiv, asupra deficitului bugetar de 6,8% din produsul intern brut, afectând în mod semnificativ sustenabilitatea finanţelor publice;

- prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 21/2012 pentru suspendarea aplicării dispoziţiilor Legii nr. 148/2012 privind înregistrarea operaţiunilor comerciale prin mijloace electronice;

- necesitatea compatibilizării dispoziţiilor Legii nr. 148/2012 cu prevederile Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, în ceea ce priveşte facturarea şi arhivarea electronică a facturilor.

45. Curtea a apreciat că aspectele invocate de Guvern în nota de fundamentare întrunesc condiţiile existenţei unei situaţii extraordinare şi urgente care, în mod obiectiv, impun adoptarea unei ordonanţe de urgenţă.

46. Astfel, necesitatea stabilirii în timp util a unor direcţii clare în ceea ce priveşte domenii extrem de importante, aşa cum este salarizarea personalului bugetar, domenii cu implicaţii financiare majore, şi riscul ca aceste măsuri, ca de altfel întregul program de guvernare, să nu poată fi adoptate până la începutul anului 2013, din cauze obiective determinate de desfăşurarea unor proceduri privind constituirea Parlamentului nou ales şi a învestirii noului Guvern, reprezintă motive ce justifică intervenţia legislativă a Guvernului pentru evitarea unei grave atingeri aduse interesului public. Ca atare, Curtea nu a reţinut încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituţie.

47. Referitor la critica de neconstituţionalitate care vizează faptul că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 nu ar fi fost supusă spre dezbatere în procedură de urgenţă în Camera competentă să fie sesizată, Curtea, prin Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, a constatat ca fiind lipsită de temei susţinerea potrivit căreia actul normativ criticat ar fi fost emis cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (5) din Constituţie.

48. Cât priveşte susţinerea potrivit căreia Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 ar fi fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 3 februarie 2003, Curtea a reţinut că, potrivit art. 6 alin. (9) din această lege, “În cazul reglementării unei situaţii care, din cauza circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, proiectele de acte normative se supun adoptării în procedura de urgenţă prevăzută de reglementările în vigoare. “Astfel, legiuitorul, ţinând cont de realitatea existenţei unor situaţii când necesitatea protejării interesului public general impune în mod obiectiv adoptarea unor măsuri urgente, a permis adoptarea unor acte normative fără îndeplinirea tuturor cerinţelor privind asigurarea transparenţei decizionale.

49. Prin urmare, Curtea a constatat că nici această critică de neconstituţionalitate nu poate fi reţinută.

50. Cu privire la critica de neconstituţionalitate intrinsecă potrivit căreia prevederile de lege criticate aduc atingere art. 44 din Constituţie şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea a constatat că această critică nu este întemeiată. Astfel, prin Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014 Curtea a statuat că, “deşi indemnizaţia solicitată reprezintă o valoare patrimonială, susceptibilă de protecţia prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la indemnizaţiile obţinute până la intrarea în vigoare a actelor normative care au prevăzut suspendarea acestui drept”. De asemenea, a arătat că în Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko contra Ucrainei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a negat posibilitatea statului de a suspenda pe cale legală acordarea unor drepturi prevăzute prin lege. Astfel, referindu-se la anumite drepturi de natură bănească acordate angajaţilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că statul este cel care este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare. Totuşi, atunci când o dispoziţie legală este în vigoare şi prevede plata anumitor beneficii, iar condiţiile stipulate sunt respectate, autorităţile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atât timp cât dispoziţiile legale rămân în vigoare (a se vedea Cauza Kechko contra Ucrainei, paragraful 23). Prin aceeaşi hotărâre, Curtea a considerat că refuzul autorităţilor de a acorda drepturile băneşti pretinse ca urmare a intervenirii unei legi care suspenda aceste drepturi nu contravenea dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

51. Având în vedere cele mai sus arătate, precum şi cele Statuate prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, Curtea a reţinut că indemnizaţia de recunoştinţă nu reprezintă un drept consacrat de Legea fundamentală, astfel că restrângerile aduse exerciţiului acestui drept nu se subsumează condiţiilor art. 53 din Constituţie.

52. Distinct de cele enunţate mai sus, Curtea a precizat că revine legiuitorului rolul de a aprecia asupra acordării indemnizaţiilor în discuţie, în funcţie de posibilităţile financiare ale statului, astfel încât prelungirea succesivă a perioadelor în care aceste indemnizaţii nu se acordă să nu conducă la anihilarea, în sine, a dreptului recunoscut printr-o lege în vigoare (a se vedea Decizia nr. 203 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 4 iunie 2014).

53. De asemenea, Curtea nu a reţinut nici critica privind contrarietatea cu dispoziţiile fundamentale referitoare la interzicerea discriminării, deoarece textul de lege criticat se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor beneficiarilor indemnizaţiilor prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, şi anume persoanelor care deţin titlul prevăzut de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 de “Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite”, precum şi copiilor eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadraţi în nicio formă de învăţământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor. Aceste categorii de persoane se află într-o situaţie obiectiv diferită faţă de cea a celorlalte categorii de persoane beneficiare ale Legii nr. 341/2004, astfel că instituirea unui tratament juridic diferit nu poate primi semnificaţia încălcării principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor.

54. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

55. În final. Curtea constată că celelalte dispoziţii constituţionale şi din actele juridice internaţionale invocate nu au relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

56. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ilie Bîscoveanu şi Mihail Manolache în Dosarul nr. 4.209/104/2013 al Tribunalului Olt - Secţia I civilă, de Marin-Dorin Petrache, Marcu-Liviu Căciulescu, Constantin Emil Găgeanu, Dumitru Iliescu, Marian Horjan, Vasile Popa, Adrian-Gheorghe Dragomir, Marin Vâlcu, Gheorghe Vlădescu, Radu-Viorel Babalâc, Vasile Artimon, Alexandru Dan Bistriţeanu, Dinu Rădulescu, Gheorghe Brumă, Radu-Constantin Petrescu, Victoria Andrei, Mircea Băjenaru, Anton Chelu, Dănuţ Pintilie, Marioara Măireanu, Mircea Andrei, Vergii Velican, Mihai Mârţu, Aurel Ene, Lucian Gavrilescu, Dragomir Tone, Vasile Pandelea, Teofil-Octavian Cepraga, Marie-Luis Dumitru, Alexandru Ivan, Valentin Balmeş, Ioana Vlad, Constantin Dinu, Vasile Pavel, Georgeta Timariu, Constantin Pavetescu, Elisabeth Eisinger, Ioan-Cristian Mateiciuc, Claudea Băjenaru şi Nicolae Buzoianu în Dosarul nr. 3.756/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi de Paul-Bogdan Gorman, Cornelia Spineanu, Vasile Cornelia, Mircea Cupăr, Neculai Tampu, Marian Stoichiţă, Niculae Niculae, Eracle Nicolau, Gheorghe Dojan, Gheorghe Florea, Ion Simion, George Cinilov, Florian Bujor Dragoiu, Ion Dimulescu, Mircea Ioan Apostol, Vasile Hurjui, Ana Ciovarnache, Ilie Croitoru, Gheorghe Sarateanu, Alexandrina Burghelea, Niculae Rona, George Constantin, Ileana Cugler, Marin Nicolae, Mircea Balmus, Vasile Gabrian, Iorgu Marinescu, Constantin Heisu, Eugen Badescu, Eugen Rusu, Dumitru Enoiu, Anca Alice Rodica Iordănescu, Florica Rădulescu, Mihai Gheorghe Rateu, Radiţa-Camelia Stancu, Traian Banu, Mircea Popescu, Mihail-Horia Badea, Ion Târlea, Haralambie Miu, Cătălin-Alexandru Rauta şi Gheorghe Cazan în Dosarul nr. 3.781/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Olt - Secţia I civilă şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 24 iunie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Gagu

 

ORDONANŢE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ

pentru modificarea unor termene prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 1 pct. X din Legea nr. 119/2014 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.

 

Art. I. - Articolul 31 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 24 februarie 2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014, se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 31. - Voucherele de vacanţă se emit numai în sistem on-line, începând cu data de 1 ianuarie 2015.

Art. II. - (1) Prin derogare de la prevederile art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014, cu completările ulterioare, până la data de 31 decembrie 2014, voucherele de vacanţă sunt emise de unităţile specializate autorizate de Ministerul Finanţelor Publice, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe.

(2) Voucherele de vacanţă emise în condiţiile alin. (1) au perioadă de valabilitate până la 31 decembrie 2014.

Art. III. - Voucherele de vacanţă emise înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 94/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea tichetelor de vacanţă pot fi utilizate în perioada de valabilitate înscrisă pe acestea, iar decontarea contravalorii acestora se face de către unităţile emitente, în conformitate cu prevederile legale în vigoare la data emiterii.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul economiei,

Constantin Niţă

Ministrul delegat pentru întreprinderi mici şi mijlocii,

mediul de afaceri şi turism,

Florin Nicolae Jianu

Ministrul finanţelor publice,

Ioana-Maria Petrescu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Rovana Plumb

 

Bucureşti, 31 iulie 2014.

Nr. 8.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.476/2009 privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea aplicării Regulamentului (CE) nr. 1.371/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind drepturile şi obligaţiile călătorilor din transportul feroviar

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Hotărârea Guvernului nr. 1.476/2009 privind stabilirea unor măsuri pentru asigurarea aplicării Regulamentului (CE) nr. 1.371/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind drepturile şi obligaţiile călătorilor

din transportul feroviar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 833 din 3 decembrie 2009, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 2, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 2. - (1) În aplicarea art. 2 alin. (5), tezele a două şi a treia din Regulament, expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) serviciile urbane şi suburbane de transport feroviar de călători reprezintă serviciile de transport feroviar de călători, care funcţionează pentru a satisface necesităţile de transport ale unui centru urban sau ale unei conurbaţii şi ale zonelor de proximitate/limitrofe, asigurate prin intermediul trenurilor de transport de călători de rang «tren regio»;

b) serviciile regionale de transport feroviar de călători reprezintă serviciile de transport feroviar de călători asigurate cu trenuri de transport de călători de rang «tren regio», «tren interregio», care circulă pe raza unei regionale de cale ferată şi sunt destinate să răspundă nevoilor de transport feroviar de călători în regiunea ce corespunde respectivei regionale de cale ferată.”

2. La articolul 3, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(2) Prin servicii naţionale de transport feroviar de călători se înţelege serviciile de transport feroviar de călători pe distanţe lungi, reprezentând serviciile de transport feroviar de călători asigurate cu trenuri de transport de călători de rang «tren regio», «tren interregio» sau «tren intercity», care circulă pe raza a două sau mai multor regionale de cale ferată.”

3. La articolul 9, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(2) Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează după cum urmează:

a) nerespectarea dispoziţiilor art. 5 «Biciclete» din Regulament, cu amendă de la 1.000 la 3.000 lei;

b) nerespectarea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) «Inadmisibilitatea renunţării şi stipularea limitelor» din Regulament, cu amendă de la 1.000 lei la 3.000 lei;

c) nerespectarea dispoziţiilor art. 7 «Obligaţia de a furniza informaţii privind întreruperea serviciilor feroviare» din Regulament, cu amendă de la 1.000 la 5.000 lei;

d) nerespectarea dispoziţiilor art. 8 «Informaţii de călătorie» din Regulament, cu amendă de la 1.000 la 3.000 lei:

e) nerespectarea dispoziţiilor art. 9 «Disponibilitatea legitimaţiilor de transport, a biletelor directe şi a rezervărilor» din Regulament, cu amendă de la 5000 lei la 10,000 lei;

f) nerespectarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1), (2), (4) şi (5) «Sisteme de informare a călătorilor şi de rezervare» din Regulament, cu amendă de la 1.000 la 5.000 lei;

g) nerespectarea dispoziţiilor art. 11 «Răspunderea faţă de călători şi de bagajele lor» din Regulament, cu amendă de la 10.000 la 20.000 lei;

h) nerespectarea dispoziţiilor art. 12 «Asigurarea» din Regulament, cu amendă de la10.000 la 20.000 lei;

i) nerespectarea dispoziţiilor art. 13 «Plăţile în avans» din Regulament, cu amendă de la 5.000 la 10.000 lei;

j) nerespectarea dispoziţiilor art. 14 «Declinarea răspunderii» din Regulament cu amendă de la 1.000 la 3.000 lei;

k) nerespectarea dispoziţiilor art. 15 «Răspunderea pentru întârzieri, pierderea legăturii şi anulările» din Regulament, cu amendă de la 1.000 la 3.000 lei;

            l) nerespectarea dispoziţiilor art. 16 «Rambursarea şi redirecţionarea» din Regulament, cu amendă de la 1.000 la 3.000 lei;

m) nerespectarea dispoziţiilor art. 17 «Despăgubirea pentru preţul legitimaţiei de transport» din Regulament, cu amendă de la 1.000 la 3.000 lei;

n) nerespectarea dispoziţiilor art. 18 «Asistenţa» din Regulament, cu amendă de la 1.000 la 3.000 lei;

o) nerespectarea dispoziţiilor art. 19 «Dreptul la transport» din Regulament, cu amendă de la 5.000 la 10.000 lei;

p) nerespectarea dispoziţiilor art. 20 «Informarea persoanelor cu handicap şi a persoanelor cu mobilitate redusă» din Regulament, cu amendă de la 5.000 la 10.000 lei;

q) nerespectarea dispoziţiilor art. 21 «Accesibilitate» din Regulament, cu amendă de la 1.000 la 5.000 lei;

r) nerespectarea dispoziţiilor art. 22 alin. (1) şi (3) «Asistenţa în gări» din Regulament, cu amendă de la 1.000 la 5.000 lei;

s) nerespectarea dispoziţiilor art. 23 «Asistenţa la bord» din Regulament, cu amendă de la 1.000 la 5.000 lei;

t) nerespectarea dispoziţiilor art. 24 lit. a), b), c) şi d) «Condiţiile în care se asigură asistenţa» din Regulament, cu amenda de la 1.000 la 5.000 lei;

u) nerespectarea dispoziţiilor art. 25 «Despăgubirea pentru echipamentul de mobilitate sau alte echipamente specifice» din Regulament, cu amendă de la 1.000 la 5.000 lei;

v) nerespectarea dispoziţiilor art. 26 «Siguranţa personală a călătorilor» din Regulament, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei;

w) nerespectarea dispoziţiilor art. 27 «Plângerile» din Regulament, cu amendă de la 1.000 la 3.000 lei;

x) nerespectarea dispoziţiilor art. 28 «Standardele de calitate a serviciilor» din Regulament, cu amendă de la 1.000 la 5.000 lei;

y) nerespectarea dispoziţiilor art. 29 «Informarea pasagerilor cu privire la drepturile lor» din Regulament, cu amendă de la 1.000 la 3.000 lei.”

4. La articolul 9, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

,,(11) În cazul în care întreprinderea feroviară este răspunzătoare pentru pierderea sau avarierea totală ori parţială a echipamentului de mobilitate sau a celorlalte echipamente specifice folosite de persoanele cu handicap ori persoanele cu mobilitate redusă, întreprinderea feroviară va achita integral contravaloarea acestuia sau repararea lui, după caz, potrivit reglementărilor în vigoare.”

Art. II. - Prezenta hotărâre intră în vigoare în termen de 30 zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul transporturilor,

Ioan Rus

p. Ministrul finanţelor publice,

Dan Manolescu,

secretar de stat

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

p. Ministrul afacerilor externe,

Radu Podgorean,

secretar de stat

 

Bucureşti, 23 iulie 2014.

Nr. 616.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind modificarea Normelor metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 962/2001

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2014 pentru modificarea şi completarea art. 10 din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Normele metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 962/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 626 din 4 octombrie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează: 1. Articolul 192 va avea următorul cuprins:

“Art. 192. - (1) Locuinţele pentru tineri, destinate închirierii, precum şi locuinţele destinate închirierii în mod exclusiv unor tineri specialişti din învăţământ şi din sănătate, cu excepţia celor prevăzute la art. 151, se pot vinde titularilor contractelor de închiriere, numai la solicitarea acestora, în condiţiile prevăzute la art. 10 din Legea nr. 152/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Vânzarea locuinţelor prevăzute la alin. (1) se poate face:

a) cu achitarea integrală a preţului final, la data încheierii contractului de vânzare, din surse proprii ale beneficiarului;

b) cu achitarea integrală a preţului final din surse proprii ale beneficiarului şi/sau din credite contractate de beneficiar de la instituţii financiare autorizate, inclusiv cu garanţia statului, cu plata în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară;

c) în rate lunare, cu un avans de minimum 15% din valoarea de vânzare.

(3) în sensul prezentelor norme metodologice, valoarea de înlocuire este valoarea medie ponderată pe metru pătrat, calculată pe baza valorii contractelor de antrepriză încheiate, în condiţiile legii, în cursul anului anterior de către Agenţia Naţională pentru Locuinţe cu antreprenorii, care se majorează cu un coeficient rezultat din raportul dintre valoarea medie ponderată pe metru pătrat a locuinţelor puse în funcţiune în anul anterior şi valoarea medie ponderată pe metru pătrat contractată la momentul începerii lucrărilor de construire a acestor locuinţe. În cazul în care, în cursul anului anterior, Agenţia Naţională pentru Locuinţe nu a încheiat cel puţin două contracte de antrepriză cu antreprenorii, pentru stabilirea valorii de înlocuire se utilizează ca an de calcul ultimul an în care s-au încheiat cel puţin două contracte de antrepriză.

(4) Valoarea de vânzare a locuinţei se stabileşte potrivit prevederilor art. 10 alin. (2) lit. d) şi e) din Legea nr.l52/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la data vânzării acesteia. Valoarea de vânzare a locuinţelor reprezintă valoarea de înlocuire pe metru pătrat multiplicată cu suprafaţa construită efectivă a fiecărei locuinţe, inclusiv cotele indivize aferente fiecărei locuinţe, diminuată cu amortizarea calculată în conformitate cu prevederile art. 14 din Normele metodologice privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe corporale aflate în patrimoniul instituţiilor publice, aprobate prin Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 3.471/2008, de la data punerii în funcţiune a locuinţei până la data vânzării acesteia.

(5) Valoarea de înlocuire pe metru pătrat calculată în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 152/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu cele ale alin. (3) se stabileşte anual, cel târziu până la data de 31 iulie a anului următor, prin ordin al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice, care urmează a fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi este valabilă până la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a următorului ordin.

(6) Odată cu stabilirea valorii de înlocuire a locuinţelor se calculează, acolo unde este cazul, cota procentuală din această valoare care revine construcţiilor aflate în diverse stadii de execuţie sau de finalizare şi care au fost utilizate pentru construirea locuinţelor respective, potrivit prevederilor art. 2 alin. (7) din Legea nr. 152/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(7) Pentru stabilirea cotei-părţi din valoarea de vânzare care revine construcţiilor aflate în diverse stadii de execuţie sau de finalizare şi care au fost utilizate pentru construirea locuinţelor respective, potrivit prevederilor art. 2 alin. (7) din Legea nr. 152/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, acolo unde este cazul, la suma constituită din valoarea de vânzare calculată potrivit alin. (4) se aplică procentul stabilit potrivit prevederilor alin. (6).

(8) Pentru stabilirea preţului final de vânzare a locuinţei, la valoarea de vânzare calculată conform prevederilor alin. (4) se adaugă comisionul de până la 1 % al unităţii prin care se efectuează vânzarea, pentru acoperirea cheltuielilor de evidenţă şi vânzare.

(9) Vânzarea locuinţelor prevăzute la alin. (1) se realizează de către autorităţile administraţiei publice locale sau de către operatorii economici în a căror administrare se află imobilele respective, precum şi de către autorităţile administraţiei publice centrale din domeniul învăţământului, respectiv din domeniul sănătăţii, sau de către unele unităţi aflate în subordinea ori sub coordonarea acestor autorităţi, potrivit legii.

(10) îndeplinirea condiţiei referitoare la venitul mediu pe membru de familie, prevăzută la art. 10 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 152/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se stabileşte raportat la câştigul salarial mediu brut pe economie, comunicat în ultimul buletin statistic lunar al Institutului Naţional de Statistică, înainte de data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.

(11) în cazul achiziţionării locuinţei cu plata în rate lunare, prevăzută la alin. (2) lit. c), plata avansului de minimum 15%, precum şi a comisionului de 1% prevăzut la alin. (8) se face la data încheierii contractului de vânzare în formă autentificată, iar ratele lunare se pot achita astfel:

a) în maximum 15 ani pentru cazul în care, la data vânzării, venitul mediu pe membru de familie al titularului contractului de închiriere a locuinţei depăşeşte salariul mediu brut pe economie cu cel puţin 80%, dar nu mai mult de 100%;

b) în maximum 20 de ani pentru cazul în care, la data vânzării, venitul mediu pe membru de familie ai titularului contractului de închiriere a locuinţei depăşeşte salariul mediu brut pe economie cu cel puţin 50%, dar numai mult de 80%;

c) în maximum 25 de ani pentru cazul în care, la data vânzării, venitul mediu pe membru de familie al titularului contractului de închiriere a locuinţei nu depăşeşte cu 50% salariul mediu brut pe economie.

(12) În cazul vânzării locuinţelor cu plata în rate, după stabilirea preţului final conform alin. (8), se adaugă cuantumul integral al dobânzii, stabilită conform art. 10 alin. (21)din Legea nr. 152/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, valoarea finală fiind eşalonată în rate lunare pentru întreaga perioadă a contractului.

(13) În aplicarea prevederilor art. 10 alin. (21) din Legea nr. 152/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, rata dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României este rata dobânzii de politică monetară stabilită de BNR. Rata dobânzii de referinţă este cea valabilă la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare şi rămâne neschimbată pe întreaga durată a contractului.

(14) În aplicarea tezei a două a prevederilor art. 10 alin. (22) lit. c) din Legea nr. 152/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nivelul majorării de întârziere este de 2°7o din cuantumul obligaţiilor neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracţiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv.

(15) În contractul de vânzare a locuinţelor cu plata în rate lunare, prevăzut la alin. (2) lit. c), se înscriu clauzele prevăzute la art. 10 alin. (22) din Legea nr. 152/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(16) În aplicarea prevederilor art. 10 alin. (24) şi (25) din Legea nr. 152/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, contractele de vânzare a locuinţelor prevăzute la alin. (1) cuprind dispoziţii privind dreptul de proprietate asupra cotelor-părţi de construcţii şi instalaţii, asupra dotărilor care, prin natura lor, nu se pot folosi decât în comun, precum şi dispoziţii privind dreptul de folosinţă asupra cotei-părţi de teren aferente acesteia, pe durata existenţei clădirii, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(17) În contractele de vânzare a locuinţelor prevăzute la alin. (1) se înscriu interdicţia de înstrăinare a locuinţei prin acte între vii pe o perioadă de 5 ani de la data dobândirii acesteia, precum şi excepţia de aplicare a acesteia, prevăzute la art. 10 alin. (2) lit. f) teza finală din Legea nr. 152/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(18) Actele juridice de înstrăinare încheiate cu încălcarea prevederilor art. 10 din Legea nr. 152/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt lovite de nulitate absolută, în condiţiile art. 11 din aceeaşi lege.

(19) Dreptul de proprietate dobândit în baza contractelor de vânzare încheiate de beneficiar în condiţiile legii şi în conformitate cu prevederile alin. (17) se înscrie în cârtea funciară potrivit dispoziţiilor Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, şi ale Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Interdicţia de înstrăinare prevăzută la art. 10 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 152/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se radiază la cererea persoanelor interesate, după împlinirea termenului de 5 ani de la data dobândirii locuinţei prin contractul de vânzare-cumpărare, în condiţiile legii. Radierea dreptului de ipotecă constituit în aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (2) lit. f) teza a treia din Legea nr. 152/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu atrage radierea interdicţiei de înstrăinare anterior împlinirii termenului de 5 ani.

(20) Autorităţile administraţiei publice centrale din domeniul învăţământului, respectiv din domeniul sănătăţii sau unităţile aflate în subordinea ori sub coordonarea acestora, după reţinerea comisionului prevăzut la alin. (8), virează la bugetul local al autorităţilor publice locale de la care au preluat în administrare locuinţele realizate pe construcţiile prevăzute la art. 2 alin. (7) din Legea nr. 152/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sumele prevăzute la alin. (7), care se constituie ca venituri destinate construcţiei de locuinţe, potrivit legii.”

2. La articolul 193, alineatele (3) şi (6) vor avea următorul cuprins:

“(3) Pentru luarea în evidenţă a valorii de inventar a locuinţelor, prevăzută la alin. (2), Agenţia Naţională pentru Locuinţe solicită date şi informaţii de la autorităţile administraţiei publice locale şi, respectiv, de la operatorii economici în a căror administrare se află imobilele, precum şi de la autorităţile administraţiei publice centrale din domeniul învăţământului, respectiv din domeniul sănătăţii sau de la autorităţile unor unităţi aflate în subordinea ori sub coordonarea acestora, pe care fi consiliază şi îi sprijină în stabilirea valorii de investiţie, respectiv a valorii de inventar, potrivit prevederilor art. 192 alin. (3).

(6) Sumele obţinute din vânzarea locuinţelor, inclusiv ratele lunare, prevăzute la alin. (5), după reţinerea sumelor reprezentând comisionul prevăzut la art. 192 alin. (8) şi a sumelor prevăzute la art. 192 alin. (7), după caz, se virează lunar, de către autorităţile administraţiei publice locale sau, după caz, de către autorităţile administraţiei publice centrale din domeniul învăţământului, respectiv din domeniul sănătăţii sau de la unităţile aflate în subordinea ori sub coordonarea acestora, în contul Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe deschis la Trezoreria Statului. Operaţiunea se efectuează prin ordin de plată pentru Trezoreria Statului. Sumele prevăzute la art. 192 alin. (7) se virează la bugetul local, unde se constituie ca venituri destinate construcţiei de locuinţe. Sumele prevăzute la art. 192 alin. (8) se încasează şi se constituie venituri ale bugetului local sau, după caz, la bugetul propriu al instituţiilor publice centrale din domeniul învăţământului, respectiv din domeniul sănătăţii sau al unităţilor aflate în subordinea ori sub coordonarea acestora, în cazul în care administrarea şi vânzarea locuinţelor se fac de către autorităţile administraţiei publice locale, respectiv de către autorităţile administraţiei publice centrale din domeniul învăţământului, respectiv din domeniul sănătăţii sau de către autorităţile unor unităţi aflate în subordinea ori sub coordonarea acestora prin gestiune directă, sau ca venituri ale operatorilor economici prin care se realizează vânzarea locuinţelor, în cazul în care administrarea şi vânzarea locuinţelor se fac de către autorităţile administraţiei publice locale prin gestiune delegată, în condiţiile legii.”

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Nicolae-Liviu Dragnea

Ministrul finanţelor publice,

Ioana-Maria Petrescu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

Ministrul sănătăţii,

Nicolae Bănicioiu

Ministrul educaţiei naţionale,

Remus Pricopie

Ministrul delegat pentru învăţământ superior,

cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică,

Mihnea Cosmin Costoiu

 

Bucureşti, 31 iulie 2014.

Nr. 644.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind numirea unui consul general

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Domnul Marian Sârbu se numeşte consul general, şef al Consulatului General al României la Dubai, Emiratele Arabe Unite.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor externe,

Titus Corlăţean

 

Bucureşti, 31 iulie 2014.

Nr. 660.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE

 

ORDIN

pentru aprobarea Documentului-cadru de implementare a Programului operaţional sectorial “Dezvoltarea resurselor umane” 2007-2013

 

În baza Hotărârii Guvernului nr. 457/2008 privind cadrul instituţional de coordonare şi de gestionare a instrumentelor Structurale, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, aprobată cu modificări prin Legea nr. 362/2009, cu modificările şi completările ulterioare,

în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 218/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordinului ministrului fondurilor europene, al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice, al ministrului sănătăţii şi al ministrului delegat pentru întreprinderi mici şi mijlocii, mediul de afaceri şi turism nr. 787/1.551/878/748/2014 privind implementarea unor intervenţii targetate prin proiecte sistemice/naţionale în cadrul POS DRU 2007-2013 şi ale Programului Operaţional Sectorial “Dezvoltarea Resurselor Umane”, aprobat prin Decizia Comisiei nr. 5.811 din 22 noiembrie 2007*),

în temeiul art. 8 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 43/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Fondurilor Europene, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul fondurilor europene emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Documentul-cadru de implementare a Programului operaţional sectorial “Dezvoltarea resurselor umane” 2007-2013, prevăzut în anexa**) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului fondurilor europene nr. 545/2014 pentru aprobarea Documentului-cadru de implementare a Programului operaţional sectorial “Dezvoltarea resurselor umane” 2007- 2013, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 şi 383 bis din 23 mai 2014, se abrogă.

Art. 3. - Ministerul Fondurilor Europene va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul fondurilor europene,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 1 august 2014.

Nr. 835.


*) Ordinul ministrului fondurilor europene, al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice, al ministrului sănătăţii şi al ministrului delegat pentru întreprinderi mici şi mijlocii, mediul de afaceri şi turism nr. 787/1.551/878/748/2014 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

**) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome “Monitorul Oficial”, Bucureşti, sos. Panduri nr. 1.

MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE

 

ORDIN

pentru aprobarea Ghidului Solicitantului Condiţii Generale aferent cererilor de propuneri de proiecte lansate în cadrul Programului operaţional sectorial “Dezvoltarea resurselor umane” 2007-2013 în anul 2014, Ghidului Solicitantului Condiţii Specifice pentru cererile de propuneri de proiecte nr. 169 “Formare profesională pentru îmbunătăţirea participării grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii”, nr. 170 “Şanse egale şi respect”, nr. 171 “Iniţiative transnaţionale pentru o piaţă inclusivă a muncii”, finanţate prin Programul operaţional sectorial “Dezvoltarea resurselor umane” 2007-2013

 

În baza Hotărârii Guvernului nr. 457/2008 privind cadrul instituţional de coordonare şi de gestionare a instrumentelor structurale, cu modificările şi completările ulterioare, a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, aprobată cu modificări prin Legea nr. 362/2009, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare,

în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 218/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 1.792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordinului ministrului fondurilor europene, al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice, al ministrului sănătăţii şi al ministrului delegat pentru întreprinderi mici şi mijlocii, mediul de afaceri şi turism nr. 787/1.551/878/748/2014 privind implementarea unor intervenţii targetate prin proiecte sistemice/naţionale în cadrul POS DRU 2007-2013 şi ale Programului Operaţional Sectorial “Dezvoltarea Resurselor Umane”, aprobat prin Decizia Comisiei nr. 5.811 din 22 noiembrie 2007*),

în temeiul art. 8 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 43/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Fondurilor Europene, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul fondurilor europene emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Ghidul Solicitantului Condiţii Generale aferent cererilor de propuneri de proiecte lansate în cadrul Programului operaţional sectorial “Dezvoltarea resurselor umane” 2007-2013 în anul 2014, prevăzut în anexa nr. 1,

Art. 2. - Se aprobă Ghidul Solicitantului Condiţii Specifice pentru cererea de propuneri de proiecte nr. 169 “Formare profesională pentru îmbunătăţirea participării grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii”, finanţată prin Programul operaţional sectorial “Dezvoltarea resurselor umane” 2007- 2013, domeniul major de intervenţie 6.2 “Îmbunătăţirea accesului şi a participării grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii”, prevăzut în anexa nr. 2.

Art. 3. - Se aprobă Ghidul Solicitantului Condiţii Specifice pentru cererea de propuneri de proiecte nr. 170 “Şanse egale şi respect”, finanţată prin Programul operaţional sectorial “Dezvoltarea resurselor umane” 2007-2013, domeniul major de intervenţie 6.3 “Promovarea egalităţii de şanse pe piaţa muncii”, prevăzut în anexa nr. 3.

Art. 4. - Se aprobă Ghidul Solicitantului Condiţii Specifice pentru cererea de propuneri de proiecte nr. 171 “Iniţiative transnaţionale pentru o piaţă inclusivă a muncii”, finanţată prin Programul operaţional sectorial “Dezvoltarea resurselor umane” 2007-2013, domeniul major de intervenţie 6,4 “Iniţiative transnaţionale pentru o piaţă inclusivă a muncii”, prevăzut în anexa nr. 4.

Art. 5. - Anexele nr. 1-4**) fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 6. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, art. 1 din Ordinul ministrului fondurilor europene nr. 746/2014 pentru aprobarea Ghidului Solicitantului Condiţii Generale aferent cererilor de propuneri de proiecte lansate în cadrul Programului operaţional sectorial “Dezvoltarea resurselor umane” 2007- 2013 în anul 2014, Ghidului Solicitantului Condiţii Specifice pentru Cererea de propuneri de proiecte nr. 168 “Dezvoltarea economiei sociale”, finanţată prin Programul operaţional sectorial “Dezvoltare resurselor umane” 2007-2013, domeniul major de intervenţie 6.1 “Dezvoltarea economiei sociale” şi a schemei de ajutor de minimis “Dezvoltarea economiei sociale”, finanţată prin Programul operaţional sectorial “Dezvoltarea resurselor umane” 2007-2013, domeniul major de intervenţie 6.1 “Dezvoltarea economiei sociale”, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 şi 516 bis din 10 iulie 2014, se abrogă.

Art. 7. - Ministerul Fondurilor Europene va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 8. - Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul fondurilor europene,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 1 august 2014.

Nr. 836.


*) Ordinul ministrului fondurilor europene, al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice, al ministrului sănătăţii şi al ministrului delegat pentru întreprinderi mici şi mijlocii, mediul de afaceri şi turism nr. 787/1.551/878/748/2014 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

**) Anexele nr. 1-4 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome “Monitorul Oficial”, Bucureşti, sos. Panduri nr. 1.

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NAŢIONALA A ROMÂNIEI

 

CIRCULARĂ

privind nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României

 

Având în vedere prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu completările ulterioare, ale Legii nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României şi hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României din data de 4 august 2014,

Banca Naţională a României hotărăşte:

începând cu data de 5 august 2014, nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României este de 3,25% pe an.

 

Preşedintele Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României,

Mugur Constantin Isărescu

 

Bucureşti, 4 august 2014.

Nr. 25.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.