MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 594/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 594         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 8 august 2014

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 374 din 26 iunie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2, art. 4, art. 6-9, art. 12, art. 14 şi art. 16 din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

 

Decizia nr. 376 din 26 iunie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 647 alin. (3), art. 649 alin. (1) lit. b) şi ale art. 652 din Codul civil

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

642. - Hotărâre pentru aprobarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Ungariei privind legăturile rutiere peste frontiera de stat româno-ungară, semnat la Bucureşti la 24 iulie 2014

 

Acord între Guvernul României şi Guvernul Ungariei privind legăturile rutiere peste frontiera de stat româno-ungară

 

651. - Hotărâre privind transmiterea unor părţi de imobile din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Apărării Naţionale în domeniul public al judeţului Sibiu şi pentru actualizarea anexei nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

 

655. - Hotărâre pentru transmiterea unei părţi din imobilul “Palatul Parlamentului”, proprietate publică a statului din administrarea Ministerului Culturii în administrare; Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălări Banilor, precum şi pentru modificarea art. 1 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 625/2005 privind reorganizarea Muzeului Costumelor Populare din România

 

659. - Hotărâre privind organizarea de către Ministerul Educaţiei Naţionale, prin Institutul Limbii Române, Conferinţei anuale “Limba română în lume”, în perioada 9-13 octombrie 2014, la Arizona State University, Statele Unite ale Americii

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

3.975. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale privind înfiinţarea Centrului Judeţean de Excelenţă Dolj

 

3.976. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale privind modificarea şi completarea anexei la Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 3.074/2012 privind aprobarea componenţe Comisiei specializate de acreditare a furnizorilor de formare continuă şi a programelor de formare oferite de aceştia

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 374

din 26 iunie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2, art. 4, art. 6-9, art. 12, art. 14 şi art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Bianca Drăghici - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2, art. 4, art. 6-9, art. 12, art. 14 şi art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială “Genei International” - S.R.L din comuna Rebra, judeţul Bistriţa-Năsăud în Dosarul nr. 2.836/265/2012/a1 al Judecătoriei Suceava - şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 55D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi menţionează deciziile Curţii Constituţionale nr. 426 din 24 octombrie 2013, nr. 1.098 din 21 septembrie 2010 şi nr. 221 din 9 mai 2013.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 17 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2.836/265/2012/a1, Judecătoria Suceava a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2, art. 4,art. 6-9, art. 12, art. 14 şi art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

5. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială “Genei International” - S.R.L. din comuna Rebra, judeţul Bistriţa-Năsăud, într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de reexaminare formulate împotriva încheierii civile prin care s-a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate îngrădesc dreptul unei persoane juridice, ca parte într-un proces, de a fi asistată de un apărător desemnat din oficiu, având în vedere că aceasta se află în imposibilitate de a plăti onorariul unui avocat datorită popririi conturilor de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. De asemenea, apreciază că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 a fost emisă fără a exista o situaţie extraordinară şi împotriva legii de abilitate a Guvernului de a emite ordonanţe.

7. Judecătoria Suceava consideră că dispoziţiile legale criticate sunt conforme cu prevederile Legii fundamentale. Astfel, instanţa apreciază că dreptul la apărare prevăzut la art. 24 alin. (2) din Constituţie se exercită de părţile procesului civil în condiţiile şi în limitele prevăzute de lege referitoare la reprezentarea şi asistarea persoanelor fizice şi a persoanelor juridice. De asemenea, susţine că asistenţa judiciară din oficiu a fost reglementată de către legiuitor ca un mijloc de sprijin al persoanelor fizice cu o situaţie materială precară, dar care nu vizează şi persoanele juridice care se confruntă cu probleme financiare.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3. 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1, art. 2, art. 4, art. 6-9, art. 12, art. 14 şi art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008, având următorul conţinut:

- Art. 1: “Ajutorul public judiciar reprezintă acea formă de asistenţă acordată de stat care are ca scop asigurarea dreptului la un proces echitabil şi garantarea accesului egal la actul de justiţie, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii.”;

- Art. 2: “(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă este aplicabilă în toate cazurile în care se solicită ajutor public judiciar în faţa instanţelor judecătoreşti sau a altor autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale române de către orice persoană fizică având domiciliul sau reşedinţa obişnuită în România sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene.

(2) Pentru a determina dacă solicitantul are domiciliul pe teritoriul României se aplică legea română. În cazul în care solicitantul nu are domiciliul pe teritoriul României, pentru a se stabili” dacă acesta are domiciliul pe teritoriul unui alt stat membru se aplică legea statului membru în cauză.

(3) Stabilirea domiciliului sau a reşedinţei obişnuite se determină în funcţie de data depunerii cererii de ajutor public judiciar.”;

- Art. 4: “Poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, orice persoană fizică, în situaţia în care nu poate face fată cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie, fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale. *

- Art. 6: ajutorul public judiciar se poate acorda în următoarele forme:

a) plata onorariului pentru asigurarea reprezentării, asistenţei juridice şi, după caz, a apărării, printr-un avocat numit sau ales, pentru realizarea sau ocrotirea unui drept ori interes legitim în justiţie sau pentru prevenirea unui litigiu, denumită în continuare asistenţă prin avocat;

b) plata expertului, traducătorului sau interpretului folosit în cursul procesului, cu încuviinţarea instanţei sau a autorităţii cu atribuţii jurisdicţionale, dacă această plată incumbă, potrivit legii, celui ce solicită ajutorul public judiciar;

c) plata onorariului executorului judecătoresc;

d) scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare prevăzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silită.”;

- Art. 7: ajutorul public judiciar se poate acorda, separat sau cumulat, în oricare dintre formele prevăzute la art. 6. Valoarea ajutorului public judiciar acordat separat sau cumulat, în oricare dintre formele prevăzute la art. 6 lit. a)-c), nu poate depăşi, în cursul unei perioade de un an, suma maximă echivalentă cu 10 salarii minime brute pe ţară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare.”;

- Art. 8: “(1) Beneficiază de ajutor public judiciar în formele prevăzute la art. 6 persoanele al căror venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 300 lei. În acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avansează în întregime de către stat.

(2) Dacă venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 600 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avansează de către stat în proporţie de 50%.

(3) Ajutorul public judiciar se poate acorda şi în alte situaţii, proporţional cu nevoile solicitantului, în cazul în care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură să ii limiteze accesul efectiv la justiţie, inclusiv din cauza diferenţelor de cost al vieţii dintre statul membru în care acesta îşi are domiciliul sau reşedinţa obişnuită şi cel din România.”;

- Art. 9: “La stabilirea venitului se iau în calcul orice venituri periodice, precum salarii, indemnizaţii, onorarii, rente, chirii, profit din activităţi comerciale sau dintr-o activitate independentă şi altele asemenea, precum şi sumele datorate în mod periodic, cum ar fi chiriile şi obligaţiile de întreţinere.”;

- Art. 12: “(1) Ajutorul public judiciar se acordă oricând în cursul judecăţii, de la data formulării cererii de către persoana interesată, şi se menţine pe tot parcursul etapei procesuale în care a fost solicitat.

(2) Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar este scutită de taxă de timbru.”;

- Art. 14: “(1) Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar se formulează în scris şi va cuprinde menţiuni privind obiectul şi natura procesului pentru care se solicită ajutorul public judiciar, identitatea, codul numeric personal, domiciliul şi starea materială a solicitantului şi a familiei sale, ataşându-se înscrisuri doveditoare ale veniturilor acestuia şi ale familiei sale. precum şi dovezi cu privire la obligaţiile de întreţinere sau de plată. Cererea va fi însoţită şi de o declaraţie pe propria răspundere a solicitantului în sensul de a preciza dacă în cursul ultimelor 12 luni a mai beneficiat de ajutor public judiciar, în ce formă, pentru ce cauză, precum şi cuantumul acestui ajutor.

(2) La primirea cererii pentru acordarea ajutorului public judiciar solicitantului i se va pune în vedere faptul că, în cazul pierderii procesului, cheltuielile de judecată ale celeilalte părţi vor fi în sarcina sa, precum şi posibilitatea restituirii sumelor primite cu titlu de ajutor public judiciar în cazul prevăzut la art. 17 alin. (2).

(3) Instanţa poate solicita orice lămuriri şi dovezi părţilor sau informaţii scrise autorităţilor competente.”

- Art. 16: “(1) Ajutorul public judiciar poate fi refuzat când este solicitat abuziv, când costul său estimat este disproporţionat faţă de valoarea obiectului cauzei, precum şi atunci când acordarea ajutorului public judiciar nu se solicită pentru apărarea unui interes legitim ori se solicită pentru o acţiune care contravine ordinii publice sau celei constituţionale.

(2) Dacă cererea pentru a cărei soluţionare se solicită ajutor public judiciar face parte din categoria celor care pot fi supuse medierii sau altor proceduri alternative de soluţionare, cererea de ajutor public judiciar poate fi respinsă, dacă se dovedeşte că solicitantul ajutorului public judiciar a refuzat anterior începerii procesului să urmeze o asemenea procedură.

(3) Ajutorul public judiciar poate fi refuzat atunci când solicitantul pretinde despăgubiri pentru atingeri aduse imaginii, onoarei sau reputaţiei sale, în condiţiile în care acesta nu a suferit vreun prejudiciu material, precum şi în cazul în care cererea decurge din activitatea comercială sau dintr-o activitate independentă desfăşurată de solicitant.”

12. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie şi art. 115 referitor la delegarea legislativă.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea reţine că, în ceea ce priveşte invocarea prevederilor constituţionale ale art. 115, din perspectiva inexistenţei situaţiei extraordinare şi a nemotivării urgenţei adoptării ordonanţei de urgenţă, instanţa de contencios constituţional a statuat că pentru emiterea unei ordonanţe de urgenţă este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public. Astfel, prin Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, şi prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, Curtea a reţinut implicaţiile deosebirii terminologice dintre noţiunea de “caz excepţional”, utilizat în concepţia art. 114 alin. (4) din Constituţie anterior revizuirii, şi cea de “situaţie extraordinară”, arătând că, deşi diferenţa dintre cei doi termeni, din punctul de vedere al gradului de abatere de la obişnuit sau comun căruia îi dau expresie, este evidentă, acelaşi legiuitor a simţit nevoia să o pună la adăpost de orice interpretare de natură să minimalizeze o atare diferenţă, prin adăugarea sintagmei “a căror reglementare nu poate fi amânată”, consacrând, astfel, in terminis imperativul urgenţei reglementării.

14. Prin aceleaşi decizii, Curtea a reamintit jurisprudenţa sa pronunţată anterior revizuirii Legii fundamentale şi a precizat Că de esenţa cazului excepţional este caracterul său obiectiv, în sensul că “existenţa sa nu depinde de voinţa Guvernului care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacţioneze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanţei de urgenţă” (Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998).

15. Raportat la cauza de faţă, Curtea observă că Guvernul a motivat urgenţa ca fiind determinată de:

- obligaţia transpunerii Directivei Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE privind îmbunătăţirea accesului la justiţie în căzui litigiilor transfrontaliere, prin stabilirea de reguli minimale comune referitoare la asistenţa judiciară acordată în cadrul acestor categorii de cauze;

- standardele minime pentru ca sistemul de asistenţă judiciară să fie considerat ca asigurând un acces efectiv la justiţie cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, iar preluarea acestor standarde în plan legislativ presupune crearea unor condiţii cel puţin identice în plan intern, pentru a nu conduce la apariţia unor discriminări între proprii cetăţeni şi cetăţenii celorlalte state membre ori persoane care au domiciliul ori reşedinţa obişnuită pe teritoriul unui stat membru şi care ar solicita asistenţă judiciară în faţa instanţelor sau a altor autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale române;

- de faptul că accesul la justiţie - expresie a principiilor democratice într-un stat de drept şi a supremaţiei legii-trebuie să fie efectiv, iar costurile unei proceduri judiciare nu trebuie să constituie o piedică în încercarea de a apela la justiţie pentru realizarea sau apărarea unui drept, justificând, în anumite situaţii şi condiţii, susţinerea din partea statului, din resurse financiare publice.

16. Având în vedere jurisprudenţa cu privire la art. 115 alin. (4) din Constituţie la care s-a făcut referire mai sus, precum şi motivele invocate de Guvern, considerăm că există o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă şi independentă de voinţa Guvernului care a stat la baza adoptării ordonanţei de urgenţă criticate. Pentru aceste motive, Curtea apreciază că reglementarea criticată îndeplineşte exigentele urgenţei prevăzute în art. 115 alin. (4) din Constituţie.

17. Referitor la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege ce formează obiectul prezentei cauze, respingând excepţiile de neconstituţionalitate prin Decizia nr. 103 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 23 aprilie 2014, Decizia nr. 16 din 16 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 18 februarie 2014, Decizia nr. 426 din 24 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 15 noiembrie 2013, şi Decizia nr. 221 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 11 iulie 2013.

18. Astfel, prin Decizia nr. 426 din 24 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 15 noiembrie 2013, Curtea a reţinut că prevederile art. 1 şi art. 2 alin. (1) ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, ajutorul public judiciar în materie civilă este un sprijin acordat de stat pentru persoanele fizice care sunt sau care urmează să devină parte într-un litigiu aflat pe rolul instanţelor române sau al altor autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale române ca un mijloc de a permite tuturor persoanelor un acces efectiv la justiţie. Prin urmare, legiuitorul şi-a propus să reglementeze instituţia ajutorului public judiciar în materie civilă ca o formă de asistenţă acordată de stat în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil şi garantării accesului egal la actul de justiţie, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii.

19. Prin reglementarea cadrului legal al ajutorului public judiciar se urmăreşte asigurarea efectivităţii dreptului de acces la justiţie, prin stabilirea unor minime şi rezonabile condiţii. S-a arătat, de exemplu, prin Decizia nr. 264 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 30 martie 2009, că stabilirea unor limite şi condiţii privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute la art. 6 din ordonanţa de urgenţă, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor şi a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de susţinere din partea statului şi l-ar solicita, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la justiţie.

20. De asemenea, prin Decizia nr. 221 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 11 iulie 2013, Curtea, reiterând jurisprudenţa sa, a reţinut că în nicio situaţie o persoană juridică nu poate fi beneficiara ajutorului. Pentru a ajunge la această soluţie, Curtea a arătat, prin deciziile amintite, că dispoziţiile legale supuse controlului, potrivit cărora numai persoanele fizice pot solicita acordarea ajutorului public judiciar, reprezintă opţiunea legiuitorului român, în concordanţă cu transpunerea, în dreptul intern, a prevederilor Directivei 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de îmbunătăţire a accesului la justiţie în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistenţa judiciară acordată în astfel de litigii, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 26 din 31 ianuarie 2003, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Aşa fiind, Curtea a constatat că reglementările criticate nu conţin norme de natură să îngrădească accesul liber la justiţie şi să afecteze echitabilitatea procesului, fiind conforme scopului stabilit de Directiva 2003/8/CE şi fiind, totodată, în deplină concordanţă cu normele constituţionale sau convenţionale invocate. Totodată, chiar dacă au calitatea de părţi în cadrul unui litigiu, persoanele juridice şi cele fizice nu se pot compara sub aspectul situaţiei juridice în care se află. Pe de altă parte, art. 4 din Constituţie, stabilind criteriile de discriminare, printre care şi cel de avere, se referă la cetăţenii României, deci la categoria persoanelor fizice, şi nu juridice. De aceea, raţiunea întregului act normativ criticat constă în înlesnirea accesului la justiţie al cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime.

21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, atât considerentele, cât şi soluţia pronunţată în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială “Genei International” - S.R.L. din comuna Rebra, judeţul Bistriţa-Năsăud, în Dosarul nr. 2.836/265/2012/a1 al Judecătoriei Suceava şi constată că dispoziţiile art. 1, art. 2, art. 4, art. 6-9, art. 12, art. 14 şi art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Suceava şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 26 iunie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 376

din 26 iunie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 647 alin. (3), art. 649 alin. (1) lit. b) şi ale art. 652 din Codul civil

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 647 alin. (3), art. 649 alin. (1) lit. b) şi ale art. 652 din Codul civil, excepţie ridicată de Ileana Rai în Dosarul nr. 17.048/303/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 80D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus note suplimentare explicative prin care arată că respingerea de către Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 3 lit. c) şi art. 45 alin. (3) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, pe motiv că aceste dispoziţii legale nu au legătură cu soluţionarea cauzei, nefiind îndeplinită cerinţa prevăzuta de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, s-a făcut în mod nelegal. Totodată, susţine admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor din Codul civil, excepţie cu care a fost sesizată Curtea Constituţională.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Arată că dispoziţiile legale criticate stabilesc care sunt părţile comune din clădire şi modul cum se suportă cheltuielile de întreţinere a acestora. Asociaţiile de proprietari au fost create în vederea realizării unui scop de interes general, şi anume administrarea în bune condiţii a clădirilor cu mai multe apartamente, luându-se în seamă interesele locatarilor, legate de realizarea unei bune convieţuiri, inclusiv pentru stabilirea costurilor şi a cheltuielilor comune, a repartizării lor pe fiecare locatar, a reparaţiilor şi amenajărilor necesare. În acest sens invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.117 din 8 septembrie 2011. În continuare, arată că dreptul de proprietate privată consacrat de art. 44 din Constituţie nu trebuie absolutizat, legiuitorul fiind în drept să stabilească conţinutul şi limitele dreptului de proprietate. Totodată, apreciază că susţinerile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate privesc mai mult modificarea şi aplicarea legii, ceea ce atrage respingerea ca inadmisibilă a excepţiei, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Decizia civilă nr. 124R din 22 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 17.048/303/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 647 alin. (3), art. 649 alin. (1) lit. b) şi art. 652 din Codul civil, excepţie ridicată de Ileana Rai într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe civile pronunţate de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti prin care a fost obligată la plata unei sume reprezentând cheltuieli de întreţinere - fond de reparaţii restante (reparaţia ascensorului). În faţa instanţei de recurs, respectiv Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost respinsă prin încheiere, împotriva căreia autoarea excepţiei a formulat recurs, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care a fost admis în parte de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, reţinând sesizarea Curţii Constituţionale cu dispoziţiile legale din Codul civil criticate de autoarea excepţiei şi respingând cererea de sesizare în privinţa art. 3 lit. e) şi art. 45 alin. (3) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi art. 35, art. 44 alin. (1) şi art. 45 din Normele metodologice din 19 decembrie 2007 de aplicare a Legii nr. 230/2007 aprobate prin hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 647 alin. (3) şi art. 652 din Codul civil sunt neconstituţionale, deoarece nu se corelează obligaţiile de plată în cadrul asociaţiei de proprietari, în cazul folosirii părţilor comune, cu suprafaţa reprezentând cotele indivize din suprafaţa utilă. Referitor la dispoziţiile art. 649 alin. (1) fit. b) din Codul civil, susţine că sunt neconstituţionale întrucât o categorie de cetăţeni minoritari au obligaţia să participe la cheltuielile privind ascensorul. Astfel, este încălcat dreptul de proprietate al cetăţenilor care nu folosesc ascensorul şi care locuiesc la etajele inferioare ale imobilului. În reglementarea art. 649 alin. (1) lit. b) din Codul civil ascensorul este enumerat alături de alte elemente, precum fundaţia, scări, holuri, structură de rezistenţă, acoperiş, care prin natura lor sunt indispensabile, în lipsa cărora o clădire nu ar putea exista sau nu ar putea să-şi îndeplinească rolul funcţional. Având în vedere că ascensorul este un mijloc de transport şi nu o cale de acces, nefiind un element indispensabil, consideră că ascensorul ar fi trebuit enunţat la alin. (2) al art. 649 alături de coşurile de fum, uscătoriile, spălătoriile, care sunt considerate părţi comune exclusiv pentru coproprietarii care utilizează aceste utilităţi în conformitate cu proiectul clădirii. Astfel, ascensorul ar trebui considerat parte comună exclusivă pentru coproprietarii care utilizează acest mijloc de transport.

7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

9. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În ceea ce priveşte critica adusă art. 649 alin. (1) lit. b) din Codul civil apreciază că susţinerile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate raportate la art. 16 şi 44 din Constituţie sunt făcute din perspectiva propriei interpretări, fiind, în realitate, nemulţumită de modul de calcul şi de repartizare a cheltuielilor ocazionate de reparaţia ascensorului. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 647 alin. (3) şi art. 652 din Codul civil, apreciază că aceasta nu poate fi susţinută, deoarece stabilirea conţinutului şi a limitelor dreptului de proprietate constituie atributul exclusiv al legiuitorului, iar alin. (7) al art. 44 din Constituţie prevede că dreptul de proprietate obligă şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului, aspect care include şi plata cheltuielilor pentru întreţinerea şi conservarea bunului comun proporţional cu cota-parte din drept a fiecărui coproprietar. În plus, dispoziţiile legale criticate se aplică în mod egal, fără discriminări pe criterii arbitrare, tuturor coproprietarilor unui bun comun, care au obligaţia de a contribui la plata cheltuielilor de întreţinere a acestuia proporţional cu cota-parte din drept a fiecărui coproprietar.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 647 alin. (3), art. 649 alin. (1) pct. b) şi art. 652 din Codul civil, texte de lege care au următorul cuprins:

- Art. 647 alin. (3): “(3) Cheltuielile pentru întreţinerea şi conservarea bunului comun se suportă în mod proporţional cu cota-parte din drept a fiecărui coproprietar. Când bunul comun are caracter accesoriu, în absenta unei convenţii contrare, cota-parte din drept a fiecărui coproprietar se stabileşte în funcţie de întinderea bunului principal.”;

- Art. 649 alin. (1) pct. b): “(1) Sunt considerate părţi comune, în măsura în care prin lege ori prin act juridic nu se prevede altfel: [,.,] b) fundaţia, curtea interioară, structura, structura de rezistenţă, pereţii perimetrali şi despărţitori dintre proprietăţi şi/sau spaţiile comune, acoperişul, terasele, scările şi casa scărilor, holurile, pivniţele şi subsolurile necompartimentate, rezervoarele de apă, centralele termice proprii şi ascensoarele;”;

- Art. 652 - Stabilirea cotelor-părţi. “În lipsa unei stipulaţii contrare existente în titlurile de proprietate, cotele-părţi se stabilesc prin raportarea suprafeţei utile a fiecărui spaţiu locativ la totalul suprafeţei utile a spaţiilor locative din clădire.”.

13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile din Constituţie ale art. 1 alin, (3) privind statul de drept, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. În fine, mai invocă, prin prisma art. 16 şi 20 din Constituţie, art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie privind interzicerea generală a discriminării.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată, sub aspectul criticii aduse art. 649 alin. (1) lit. b) din Codul civil considerat a fi neconstituţional, întrucât, pe de o parte, încalcă dreptul de proprietate al locatarilor de la etajele inferioare ale imobilului care nu folosesc ascensorul, dar au obligaţia să participe la cheltuielile ocazionate cu întreţinerea acestuia, iar, pe de altă parte, ascensorul ar fi trebuit enunţat la alin. (2) al art. 649 pentru a putea fi considerat parte comună exclusivă pentru coproprietarii care utilizează acest “mijloc de transport” alături de alte părţi comune considerate ca atare exclusiv pentru coproprietarii care utilizează aceste utilităţi (coşurile de fum, uscătoriile, spălătoriile) în conformitate cu proiectul clădirii, Curtea urmează să respingă critica ca inadmisibilă, deoarece autoarea excepţiei de neconstituţionalitate solicită, în realitate, modificarea soluţiei legislative, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale. Pe de altă parte, criticile privesc aplicarea şi interpretarea legii, autoarea fiind nemulţumită de modul de calcul şi repartizare a cheltuielilor privind ascensorul, care, de asemenea, excedează competenţei Curţii Constituţionale.

15. Referitor la critica privind art. 647 alin. (3) şi art. 652 din Codul civil potrivit căreia aceste dispoziţii legale sunt neconstituţionale deoarece nu se corelează obligaţiile de plată în cadrul asociaţiei de proprietari, în cazul folosirii părţilor comune, cu suprafaţa reprezentând cotele indivize din suprafaţa utilă, Curtea constată că aceasta nu poate fi reţinută. Art. 647 alin. (3), cuprins în Cartea a III-a - Despre bunuri, Titlul II - Proprietatea privată, Capitolul IV - Proprietatea comună, Secţiunea a 3-a - Coproprietatea forţată, Subsecţiunea 1 - Dispoziţii comune din Codul civil, reglementează obligaţia fiecărui coproprietar de a suporta, în mod proporţional cu cota-parte indiviză, cheltuielile pentru întreţinerea şi conservarea bunului comun. Stabilirea cheltuielilor pentru întreţinerea şi conservarea unui bun comun, respectiv suportarea proporţională a cheltuielilor, se face prin raportare la întinderea cotei-părţi ce revine fiecărui proprietar, iar în situaţia în care bunul comun are caracter accesoriu, cota-parte se stabileşte prin raportare la întinderea bunului principal. Art. 652, cuprins în Secţiunea a 3-a - Coproprietatea forţată, Subsecţiunea a 2-a - Coproprietatea asupra părţilor comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente, pct. I - Părţile comune din Codul civil, prevede modul în care se stabilesc cotele-părţi din imobil prin raportarea suprafeţei utile din imobil la totalul suprafeţelor utile a spaţiilor locative din clădiri. Din textul legal rezultă că cotele-părţi pot fi stabilite prin actele juridice de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunurilor principale, respectiv titlurile de proprietate. Dacă aceste titluri de proprietate nu stipulează nimic referitor la mărimea cotelor-părţi din dreptul de proprietate asupra părţilor comune din imobil, acestea se stabilesc prin raportarea suprafeţei utile a fiecărui spaţiu locativ la totalul suprafeţei utile a spaţiilor locative din clădire. Astfel, art. 652 din Codul civil reprezintă o aplicare particulară a soluţiei legislative a art. 647 alin. (3) teza a două din Codul civil potrivit căreia, “când bunul comun are caracter accesoriu, în absenţa unei convenţii contrare, cota-parte din drept a fiecărui coproprietar se stabileşte în funcţie de întinderea bunului principal”.

16. Din punct de vedere al regimului juridic, proprietatea comună pe cote-părţi se împarte în coproprietate obişnuită şi temporară şi coproprietate forţată şi perpetuă. Referitor la cazul coproprietăţii forţate asupra dotărilor şi utilităţilor comune dintr-un imobil cu mai multe locuinţe, incident în prezenta speţă fiind ascensorul. Curtea constată că, potrivit art. 3 lit. c) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, obiectul proprietăţii comune forţate îl constituie toate părţile dintr-un condominiu care nu sunt apartamente sau spaţii cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă. Şi prevederile art. 649 din Codul civil menţionează părţile comune care fac obiectul coproprietăţii forţate din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente.

17. Potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, stabilirea conţinutului şi a limitelor dreptului de proprietate constituie atributul exclusiv al legiuitorului, reglementarea legală, în sine, nu relevă nicio contradicţie cu textele constituţionale de referinţă. De altfel, art. 44 alin. (7) din Constituţie prevede că “dreptul de proprietate obligă [... ] şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului”. Potrivit acestor dispoziţii, legiuitorul ordinar este, aşadar, competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea reţine că, prin reglementările deduse controlului, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale.

18. Nici invocarea încălcării art. 16 din Constituţie nu poate fi reţinută, normele legale criticate aplicându-se tuturor coproprietarilor unui bun comun, care au obligaţia de a contribui la plata cheltuielilor de întreţinere a acestuia proporţional cu cota-parte din drept a fiecărui coproprietar.

19. În fine, Curtea nu se poate pronunţa asupra constituţionalităţii art. 3 lit. e) şi art. 45 alin. (3) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, din moment ce în mod expres instanţa de judecată, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, excepţia fiind inadmisibilă. Totodată, ridicarea direct în faţa Curţii Constituţionale a excepţiei de neconstituţionalitate nu este posibilă, aceasta invocându-se numai în faţa instanţei de judecată.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 649 alin. (1) lit. b) din Codul civil, excepţie ridicată de Ileana Rai în Dosarul nr. 17.048/303/2012 ai Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.

II. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată ca prevederile art. 647 alin. (3) şi art. 652 din Codul civil sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 26 iunie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Ungariei privind legăturile rutiere peste frontiera de stat româno-ungară, semnat la Bucureşti la 24 iulie 2014

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 20 din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Ungariei privind legăturile rutiere peste frontiera de stat româno-ungară, semnat la Bucureşti la 24 iulie 2014.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale

şi administraţiei publice,

Nicolae-Liviu Dragnea

Ministrul afacerilor externe,

Titus Corlăţean

 

Bucureşti. 31 iulie 2014.

Nr. 642.

 

ACORD

între Guvernul României şi Guvernul Ungariei privind legăturile rutiere peste frontiera de stat româno-ungară

 

Guvernul României şi Guvernul Ungariei (denumite în continuare părţi contractante),

având în vedere principiile fundamentale ale Uniunii Europene cu privire la libera circulaţie a persoanelor, serviciilor, mărfurilor şi capitalurilor,

în dorinţa de a întări relaţiile de bună vecinătate şi prietenie între România şi Ungaria,

având în vedere relaţiile de cooperare între unităţile administrativ-teritoriale situate de o parte şi de alta a frontierei de stat româno-ungare şi cerinţele de dezvoltare a acestora,

luând în considerare importanţa dezvoltării turismului internaţional, a comerţului şi transporturilor, precum şi a cooperării economice transfrontaliere,

convin asupra următoarelor:

 

ARTICOLUL 1

 

(1) Părţile contractante convin cu privire la facilitarea realizării legăturilor rutiere care traversează frontiera de stat româno-ungară, enumerate în anexa care constituie parte integrantă a prezentului acord.

(2) Părţile contractante convin cu privire la caracterul traficului desfăşurat prin legăturile rutiere care traversează frontiera de stat româno-ungară, în conformitate cu anexa care constituie parte integrantă a prezentului acord.

(3) Realizarea conexiunilor între autostrăzi, drumuri naţionale în România şi drumuri expres în Ungaria, precum şi a podurilor de frontieră cu o structură de peste 30 de metri lungime se va conveni prin acord separat.

 

ARTICOLUL 2

 

            Pe teritoriul statului fiecărei părţi contractante, dezvoltarea, fără modificarea rangului/categoriei, şi întreţinerea legăturilor rutiere care fac obiectul prezentului acord se va realiza de către autorităţile care le au în administrare, cu respectarea

prevederilor legale şi a standardelor tehnice aplicabile pe teritoriul statului părţii contractante respective.

 

ARTICOLUL 3

 

            Părţile contractante se vor informa în scris pe cale diplomatică privind autorităţile desemnate pentru monitorizarea implementării prezentului acord.

 

ARTICOLUL 4

 

(1) Realizarea de legături rutiere peste frontiera de stat nu modifică traseul liniei frontierei de stat.

(2) înaintea începerii oricăror lucrări pe teritoriul statului părţii contractante respective, pe o distanţă de la linia frontierei de stat determinată conform legislaţiei naţionale, se va obţine avizul autorităţilor competente în conformitate cu legislaţia aplicabilă.

 

ARTICOLUL 5

 

(1) Liberul acces al persoanelor, mijloacelor de transport, mărfurilor şi altor bunuri peste frontiera de stat româno-ungară pe aceste legături transfrontaliere se va face de la data aplicării în totalitate de către România a acquis-ului Schengen sau ocazional, cu aprobarea prealabilă a autorităţilor competente.

(2) Până la data aplicării în totalitate de către România a acquis-ului Schengen, drumurile din anexă pe care nu sunt deschise puncte de trecere a frontierei, acolo unde traversează frontiera de stat, vor fi prevăzute de către autorităţile competente cu bariere şi obstacole pe teritoriul ambelor state, iar trecerea peste frontiera de stat se va face conform prevederilor alin. (1) al prezentului articol.

 

ARTICOLUL 6

 

            Orice diferende privind interpretarea şi aplicarea prezentului acord vor fi soluţionate pe cale amiabilă între părţile contractante.

 

ARTICOLUL 7

 

(1) Prezentul acord va intra în vigoare la treizeci (30) de zile de la data primirii ultimei notificări prin care părţile contractante se informează reciproc pe cale diplomatică despre îndeplinirea procedurilor interne pentru intrarea în vigoare.

(2) Prezentul acord se încheie pe o durată nedeterminată.

(3) Prezentul acord poate fi modificat oricând, în scris, pe baza înţelegerii dintre părţile contractante. Amendamentele intră în vigoare corespunzător prevederilor alin. (1).

(4) Prezentul acord poate fi denunţat de oricare din părţile contractante, printr-o notificare scrisă transmisă pe cale diplomatică. În acest caz acordul îşi încetează valabilitatea după şase (6) luni de la data primirii notificării.

Semnat la 24 iulie 2014, la Bucureşti, în două exemplare originale în limbile română şi maghiară, toate textele fiind egal autentice.

 

Pentru Guvernul României,

Nicolae-Liviu Dragnea,

viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice

Pentru Guvernul Ungariei,

Seszták Miklos,

ministrul dezvoltării naţionale

 

ANEXĂ

 

LISTA

legăturilor rutiere peste frontiera de stat româno-ungară

 

Nr. crt.

Denumirea localităţii implicate

Indicatorul punctajului de intersecţie

Caracterul traficului

Tipul legăturii rutiere

(drum/pod /bac/pistă bicicletă)

România

Ungaria

1

Nădlac

Csanádpalota

B26/2-B26/3

trafic de persoane şi marfă până la 3,51

drum

2

Pecica

Battonya

B108-C14

trafic de persoane şi marfă până la 3,51

drum

3

Variaşu Mic

Dombegyháza

C51- C51/2

trafic de persoane şi marfă până la 3,51

drum

4

Grăniceri

Elek

D59/1-D59/2

trafic de persoane şi marfă până la 3,51

drum

5

Iermata Neagră

Gyula-Denesmajor

D137/3-D139

trafic de persoane şi marfă până la 3,51

drum

6

Ant

Sarkad

D148-D148/2

trafic de persoane şi marfă până la 3,51

drum

7

Salonta

Méhkerék

E38/2-E39/1

trafic de persoane şi marfă până la 3,51

pistă de biciclete pe punctul de trecere existent

8

Cefa

Geszt

F2/1- F3/1

trafic de persoane şi marfă până la 3,51

drum

9

Chereşig

Körösnagyharsány

F69-F69/2

trafic de persoane şi marfă până la 3,51

drum

10

Borş

Artánd

F144/1-F146

fără restricţii

pistă de biciclete pe punctul de trecere existent

11

Parhida

Kismarja

G46/2-G47/1

trafic de persoane şi marfă până la 3,51

drum

12

Roşiori

Pocsaj

G70-G71

trafic de persoane şi marfă până la 3,51

drum

13

Voivozi

Bagamér

H72-H73

trafic de persoane şi marfă până la 3,51

drum

14

Horea

Ömböly

K30-K30/1

trafic de persoane şi marfă până la 3,51

drum

15

Boghiş

Csenger

L72/1-L72/2

trafic de persoane şi marfă până la 3,51

drum

16

Oar

Csenger

L85/1-L85/2

trafic de persoane şi marfă până la 3,51

drum

17

Oar

Csenger

L86-L86/1

trafic cu biciclete

pistă de biciclete

18

Peleş

Zajta

L148-L148/1

trafic de persoane şi marfă până la 3,51

drum

19

Bercu

Garbolc

L170-L170/2

trafic de persoane şi marfă până la 3,51

drum

20

Turulung

Marosliget

L176/1 -L176/2

trafic cu biciclete

pistă de biciclete

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind transmiterea unor părţi de imobile din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Apărării Naţionale în domeniul public al judeţului Sibiu şi pentru actualizarea anexei nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 9 alin. (1) şi art. 20 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 867 alin. (1), art. 868 şi 869 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, şi al art. 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă actualizarea valorilor de inventar ale unor imobile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, înregistrate în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului la poziţiile cu nr. MFP 104078, respectiv MFP 104072, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 1, ca urmare a reevaluării acestora potrivit prevederilor art. 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 2. - (1) Se aprobă transmiterea unei părţi dintr-un imobil, compusă din construcţii şi teren, având datele de identificare prevăzute la nr. crt. 1 din anexa nr. 2, din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Apărării Naţionale în domeniul public al judeţului Sibiu.

(2) Partea de imobil transmisă potrivit alin. (1) se utilizează în vederea extinderii activităţilor aeroportuare, dezvoltării infrastructurii şi echipamentelor şi pentru asigurarea serviciilor conexe de pază şi securitate ale Aeroportului Internaţional Sibiu, în termen de 5 ani de la data preluării acesteia.

Art. 3. - (1) Se aprobă transmiterea unei părţi dintr-un imobil, compusă din teren şi amenajări la teren, având datele de identificare prevăzute la nr. crt. 2 din anexa nr. 2, din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Apărării Naţionale în domeniul public al judeţului Sibiu.

(2) După preluare, partea de imobil transmisă potrivit alin. (1) va fi utilizată pentru construirea de către Consiliul Judeţean Sibiu, din fondurile bugetare judeţene, a două terenuri de sport multifuncţionale, în beneficiul Ministerului Apărării Naţionale, în termen de 12 luni de la data preluării părţii de imobil.

(3) Consiliul Judeţean Sibiu va transmite în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Apărării Naţionale partea de imobil prevăzută la alin. (1) şi lucrările de investiţii prevăzute la alin. (2), în termen de 30 de zile de la data efectuării recepţiei la terminarea lucrărilor de investiţii, pe bază de protocol de predare-preluare încheiat între părţile interesate.

Art. 4. - În cazul în care nu se respectă destinaţiile părţilor de imobile transmise şi termenele prevăzute la art. 2 alin. (2) şi la art. 3 alin. (2), acestea revin de drept în domeniul public al statului şi în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Art. 5. - Predarea-preluarea părţilor de imobile transmise, potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) şi a art. 3 alin. (1), se face pe bază de protocol încheiat între părţile interesate, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 6. - Ministerul Apărării Naţionale îşi va actualiza în mod corespunzător datele din evidenţa cantitativ-valorică şi de cadastru şi, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice, va opera modificarea anexei nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.020 şi 1.020 bis din 21 decembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare,

Art. 7. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Nicolae-Liviu Dragnea

Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne,

Gabriel Oprea

p. Ministrul apărării naţionale,

Valeriu Nicuţ,

secretar de stat

Ministrul finanţelor publice,

Ioana-Maria Petrescu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

 

Bucureşti, 31 iulie 2014.

Nr. 651.

 

ANEXA Nr. 1

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale unor Imobile aflate în domeniul public al statului şl în administrarea Ministerului Apărării Naţionale la care se actualizează valorile de inventar, ca urmare a reevaluării acestora conform prevederilor art. 21 şi 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a adreselor poştale la care sunt situate imobilele în urma intabulării în cărţile funciare

 

Nr. MFP

Codul de clasificare

Denumirea bunului

Adresa/Carte funciară/ Nr. cadastral

Elementele-cadru de descriere tehnică

Valoarea de inventar

actualizată a bunului

(în lei)

Administratorul bunului/ CUI

104078

8.19.01

imobil 793

Judeţul Sibiu, municipiul Sibiu, extravilan

CF nr. 119781,119782,117633, 117634

Nr. cadastrale: 119781,119782, 117633,117634

Construcţii şi teren

2.541.757,37

Ministerul Apărării Naţionale CUI -4813229

104072

8.19.01

imobil 380

Judeţul Sibiu, municipiul Sibiu, Str. Revoluţiei nr. 3-5

CF nr. 119807,119808,119809, 114228

Nr. cadastral: 119807,119808, 119809,114228

Construcţii şi teren

29.992.412,73

Ministerul Apărării Naţionale CUI -4813229

 

ANEXA Nr. 2

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale unor părţi de imobile, care se transmit din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Apărării Naţionale în domeniul public al judeţului Sibiu

 

Nr. crt.

Nr. MFP

Codul de clasificare

Denumirea bunului

Adresa/Carte funciară/

Nr. cadastral

Valoarea de inventar

(lei)

Elementele-cadru de descriere tehnică

Persoana juridică de

la rare se transferă

imobilul/CUI

Persoana juridică la

care se transferă

imobilul/CUI

1

104078

8.19.01

imobil 793 - parţial

judeţul Sibiu, municipiul Sibiu, extravilan

CF nr. 119781

Nr. cadastral: 119781

678.060,39

1, Construcţii

Pavilionul G:

- Suprafaţă construită - 822 mp

- Suprafaţa desfăşurată - 822 mp

- Valoare contabilă - 84.443,57 lei

Pavilionul L:

- Suprafaţă construită - 394 mp

- Suprafaţa desfăşurată - 454 mp

- Valoare contabilă - 57.056,30 lei

Pavilionul N:

- Suprafaţă construită - 120 mp

- Suprafaţă desfăşurată - 120 mp

- Valoare contabilă - 89.300,00 lei

Pavilionul O:

- Suprafaţă construită - 270 mp

- Suprafaţă desfăşurată - 270 mp

- Valoare contabilă - 34.522,67 lei

Total suprafaţă construită -1.606 mp

Total suprafaţă desfăşurată -1.666 mp

Total valoare contabilă construcţii - 265.322,54 lei

2. Amenajări la terenuri:

Drumuri şi alei interioare asfaltate - 2.950 mp

- Valoare contabilă - 838,69 lei

Drumuri şi alei interioare betonate - 1 buc.

Statul român, din administrarea Ministerului Apărării Naţionale

CUI-4813229

Domeniul public al judeţului Sibiu, în administrarea Consiliului Judeţean Sibiu CUI -4406223

 

 

 

 

 

 

- Valoare contabilă - 670,90 lei

împrejmuire prefabricate din beton - 77 ml

- Valoare contabilă - 1.084,64 lei

împrejmuire metalică - 160 ml

- Valoare contabilă - 703,54 lei

Reţea alimentare cu apă - 215 ml

- Valoare contabilă - 6.186,59 lei

Reţea canalizare - 215 ml

- Valoare contabilă - 9.182,07 lei

Reţea electrică aeriană - 1.200 ml

- Valoare contabilă - 724,56 lei

Reţea termoficare -177 ml

- Valoare contabilă - 34.584,03 lei

Total valoare contabilă amenajări la terenuri - 53.975,02 lei

3. Terenuri:

Suprafaţa terenului - 2.5235 ha

- Valoare contabilă - 358.643,64 lei

Total valoare contabilă teren - 358.643,64 lei

4. Alte amenajări:

Pomi fructiferi:

Plantaţie pomi fructiferi (30 buc.) - 1 buc.

- Valoare contabilă - 119,19 lei

Total valoare contabilă alte amenajări

- 119,19 lei

 

 

2

104072

8.19.01

imobil 380 - parţial

Judeţul Sibiu, municipiul Sibiu,

Str. Revoluţiei nr. 3-5

CF nr. 119808, 119809

Nr. cadastral: 119808, 119809

176.239,02

1. Amenajări la terenuri:

Reţea alimentarea cu apă - 44 ml

- Valoare contabilă - 1.651,36 lei

Reţea alimentare cu gaze naturale - 72 ml

- Valoare contabilă - 130,50 lei

Total valoare contabilă amenajări la terenuri -1.781,86 lei

2. Terenuri:

Suprafaţa terenului - 3.647 mp

- Valoare contabilă - 174.457,16 lei

Total valoare contabilă terenuri - 174.457,16 lei

Statul român, din administrarea Ministerului Apărării Naţionale

CUI-4813229

Domeniul public al judeţului Sibiu,

în administrarea Consiliului Judeţean Sibiu CUI-4406223

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru transmiterea unei părţi din imobilul “Palatul Parlamentului”, proprietate publică a statului, din administrarea Ministerului Culturii în administrarea Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, precum şi pentru modificarea aii. 1 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 625/2005 privind reorganizarea Muzeului Costumelor Populare

din România

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, ai art. 867 şi 868 din Legea nr. 287/2Q09 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, şi al art. 26 alin. (18) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă înscrierea în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului a părţii din imobilul “Palatul Parlamentului”, aflat în administrarea Ministerului Culturii, cu datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Se aprobă transmiterea părţii din imobilul prevăzut la art. 1 din administrarea Ministerului Culturii în administrarea

Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, cu destinaţia de sediu administrativ.

Art. 3. - (1) Predarea-primirea părţii din imobil transmisă potrivit art. 2 se face pe bază de protocol încheiat între Ministerul Culturii şi Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

(2) Cheltuielile pentru întreţinerea părţii din imobilului prevăzut la art. 1, precum şi plata utilităţilor se vor suporta de către Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor pe bază de convenţie încheiată cu Camera Deputaţilor.

(3) Cheltuielile aferente lucrărilor de amenajare a părţii din imobilul prevăzut la art. 1, transmis în administrarea Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, se suportă din bugetul acestuia.

Art. 4. - (1) La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, alineatul (2) al articolului 1 din Hotărârea Guvernului nr. 625/2005 privind reorganizarea Muzeului Costumelor Populare din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 19 iulie 2005, se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(2) Muzeul are sediul în municipiul Bucureşti, Şos. Kiseleff nr. 28-30, sectorul 1.”

(2) Camera Deputaţilor va asigura expunerea permanentă a colecţiei de artă populară “Marghiolita Constantinescu Rogojan” în spaţiile Palatului Parlamentului, potrivit protocolului încheiat în acest sens cu Ministerul Culturii şi cu Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Guşti”, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 5. - Ministerul Culturii şi Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor vor actualiza în mod corespunzător datele din evidenţele cantitativ-valorice şi, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice, vor opera modificările necesare în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.020 şi 1.020 bis din 21 decembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne,

Gabriel Oprea

Viceprim-ministru, ministrul culturii,

Kelemen Hunor

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

Şeful Cancelariei Primului-Ministru,

Vlad Ştefan Stoica

Preşedintele Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor,

Neculae Plăiaşu

Ministrul finanţelor publice,

Ioana-Maria Petrescu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

 

Bucureşti, 31 iulie 2014.

Nr. 655.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale părţii din imobilul aflat în domeniul public al statului, care se transmite din administrarea Ministerului Culturii în administrarea Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB)

 

Nr. M.F.

Codul de clasificare

Locul unde este situat imobilul

Persoana juridică de la care se transmite imobilul

Persoana juridică la care se transmite imobilul

Caracteristicile tehnice ale imobilului care se transmite

Valoare

- lei -

……..*

8.29.07

Municipiul Bucureşti, Str. Izvor nr. 2-4, sectorul 5, corpurile A3 şi F, cota: -15.30

Ministerul Culturii

CUI 4192812

 

 

ONPCSB

CUI 11806010

Sc - 1.718 m2

6733774


* Nr. se alocă de MFP după aprobarea prezentei hotărâri.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind organizarea de către Ministerul Educaţiei Naţionale, prin Institutul Limbii Române, a Conferinţei anuale “Limba română în lume”, în perioada 9-13 octombrie 2014, la Arizona State University, Statele Unite ale Americii

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 4 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2002, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă organizarea de către Ministerul Educaţiei Naţionale, prin Institutul Limbii Române, a Conferinţei anuale “Limba română în lume”, în perioada 9-13 octombrie 2014, la Arizona State University, Statele Unite ale Americii.

Art. 2. - Finanţarea cheltuielilor pentru organizarea acţiunii prevăzute la art. 1 se suportă din bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale pe anul 2014, prin Institutul Limbii Române, de la capitolul 53.01 “Cercetare fundamentală şi cercetare dezvoltare”, titlul VI “Transferuri între unităţi ale administraţiei publice”, în limita sumei de 708.720 lei, conform devizului estimativ prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 3. - În sensul prezentei hotărâri, prin participanţi se înţelege:

a) delegaţi ai Institutului Limbii Române şi ai Ministerului Educaţiei Naţionale;

b) lectorii de limba română care predau la universităţi din străinătate;

c) invitaţi din străinătate.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul educaţiei naţionale,

Remus Pricopie

Ministrul delegat pentru învăţământ superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică,

Mihnea Cosmin Costoiu

Ministrul finanţelor publice,

Ioana-Maria Petrescu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

 

Bucureşti, 31 iulie 2014.

Nr. 659.

 

ANEXĂ

 

DEVIZ ESTIMATIV

privind organizarea de către Ministerul Educaţiei Naţionale, prin Institutul Limbii Române, a Conferinţei anuale “Limba română în lume”, în perioada 9-13 octombrie 2014, la Arizona State University, Statele Unite ale Americii

 

Nr. crt.

Cheltuieli de organizare

Limita maximă

Cantitatea

(U.M./cost mediu/persoană/zile)

Limita maximă a numărului de persoane

Buget estimat

1.

Cheltuieli transport aerian internaţional

1.300 euro/persoană

70

418.600 lei

2.

Cheltuieli privind cazarea

1.050 dolari USD/persoană

70

249.900 lei

3.

Cheltuieli privind vizele

160 dolari USD/persoană

50

27.200 lei

4.

Materiale informative şi materiale promoţionale

50 lei/persoană

70

3.500 lei

5.

Recepţie de bun venit

20 dolari USD/persoană

70

4.760 lei

6.

Trataţii cu apă, cafea, sucuri

20 dolari USD/persoană

70

4.760 lei

 

Total costuri estimate

708.720 lei

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

 

ORDIN

privind înfiinţarea Centrului Judeţean de Excelenţă Dolj

 

Având în vedere prevederile art. 57 alin. (1), (2) şi (3) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare,

în baza Metodologiei de organizare şi funcţionare a centrelor de excelenţă, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5.577/2011,

ţinând cont de Adresa Inspectoratului Şcolar al Judeţului Dolj nr. 759 din 19 iunie 2013, înregistrată la Ministerul Educaţiei Naţionale cu nr. 51.484/2013, prin care se solicită înfiinţarea Centrului Judeţean de Excelenţă Dolj, cu personalitate juridică,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 185/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei naţionale emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se înfiinţează Centrul Judeţean de Excelenţă Dolj, cu personalitate juridică, cu sediul în cadrul Colegiului Naţional “Carol I” Craiova.

Art. 2. - Organigrama Centrului Judeţean de Excelenţă Dolj este aprobată de Inspectoratul Şcolar al Judeţului Dolj, cu încadrarea strictă în numărul de posturi finanţate din bugetele consiliilor locale aprobat pentru judeţul Dolj. Centrul Judeţean de Excelenţă Dolj se finanţează şi din venituri proprii ale consiliilor locale, precum şi din sponsorizări şi donaţii.

Art. 3. - Direcţia generală educaţie şi învăţare pe tot parcursul vieţii, Direcţia generală învăţământ în limbile minorităţilor, Direcţia generală management, resurse umane şi reţea şcolară naţională, Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare, Direcţia generală buget-finanţe şi resurse umane şi Inspectoratul Şcolar al Judeţului Dolj duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul educaţiei naţionale,

Gigel Paraschiv,

secretar de stat

 

Bucureşti, 29 iulie 2014.

Nr. 3.975.

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

 

ORDIN

privind modificarea şi completarea anexei la Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 3.074/2012 privind aprobarea componenţei Comisiei specializate de acreditare a furnizorilor de formare continuă şi a programelor de formare oferite de aceştia

 

Având în vedere prevederile art. 244 alin. (3) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare,

în baza prevederilor Ordinului ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5.564/2011 privind aprobarea Metodologiei de acreditare şi evaluare periodică a furnizorilor de formare continuă şi a programelor de formare oferite de aceştia, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 185/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei naţionale emite prezentul ordin.

Art. I. - Poziţiile 3, 6 şi 7 din anexa la Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 3.074/2012 privind aprobarea componenţei Comisiei specializate de acreditare a furnizorilor de formare continuă şi a programelor de formare oferite de aceştia, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 9 februarie 2012, se modifică după cum urmează:

 

„Nr. crt.

Numele şi prenumele

Funcţia/Specialitatea

Instituţia/Unitatea de învăţământ

3.

Nicoleta Liţoiu

Conf. univ. dr.

Universitatea Politehnică Bucureşti

6.

Udrea Mihaela

Director DFPCA

Agenţia Naţională pentru Calificări

7.

Adrian Stoica

Prof. univ. dr.

Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti”

 

Art. II. - Direcţia generală management, resurse umane şi reţea şcolară naţională din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale, precum şi persoanele nominalizate vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educaţiei naţionale,

Remus Pricopie

 

Bucureşti, 30 iulie 2014.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.