MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 612/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 612         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 19 august 2014

 

SUMAR

 

DECIZII ALE SENATULUI

 

            13. - Decizie privind convocarea Senatului în sesiune extraordinară

 

DECRETE

 

            554. - Decret pentru supunerea spre ratificare Parlamentului a Convenţiei Minamata cu privire la mercur, deschisă spre semnare şi semnată de România la Kumamoto la 10 octombrie 2013

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 353 din 24 iunie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

Decizia nr. 369 din 26 iunie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 213 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

            563. - Hotărâre privind organizarea şi funcţionarea Secretariatului de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

            251. - Decizie privind încetarea, prin acordul părţilor, a raportului de serviciu al domnului Hegedus Ludovic Andrei, inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

            71. - Ordin privind aprobarea certificării Companiei Naţionale de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica” - S.A. ca operator de transport şi de sistem al sistemului electroenergetic naţional

 

DECIZII ALE SENATULUI

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

SENATUL

 

DECIZIE

privind convocarea Senatului în sesiune extraordinară

În temeiul dispoziţiilor ari 66 alin. (2) şi (3) din Constituţia României, republicată, şi ale art. 81 din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Articol unic. - Se convoacă Senatul În sesiune extraordinară, în ziua de 25 august 2014, ora 16,00. Proiectul ordinii de zi este prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta decizie.

 

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

IOAN CHELARU

 

Bucureşti, 18 august 2014.

Nr. 13.

 

ANEXĂ

 

Proiectul ordinii de zi pentru sesiunea extraordinară a Senatului din data de 25 august 2014

- Proiectul de lege pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal - reexaminare la solicitarea Preşedintelui României

- Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, a Legii petrolului nr. 238/2004, precum şi pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2014 privind exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din calitatea de acţionar al statului la Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica” - S.A. şi la Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale “Transgaz” - S.A. Mediaş şi pentru modificarea unor acte normative

 

DECRETE

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru supunerea spre ratificare Parlamentului a Convenţiei Minamata cu privire la mercur, deschisă spre semnare şi semnată de România la Kumamoto la 10 octombrie 2013

 

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (1) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

la propunerea Guvernului, potrivit Hotărârii nr. E 95 din 16 iulie 2014,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se supune spre ratificare Parlamentului Convenţia Minamata cu privire ta mercur, deschisă spre semnare şi semnată de România la Kumamoto la 10 octombrie 2013, şi se dispune publicarea prezentului decret în Monitorul Oficial al României, Partea i.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

 

Bucureşti, 11 august 2014.

Nr. 554.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 353

din 24 iunie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Gheorghe Cuslin în Dosarul nr. 6.201/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului nr. 73D/2014 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 423 din 3 mai 2012.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Sentinţa civilă nr. 9.872 din 13 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 6.201/3/2012, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

5. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Cuslin într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva unei decizii de pensionare.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate, care stabilesc recalcularea pensiei, încalcă principiul drepturilor câştigate, principiul neretroactivităţii legii şi dreptul de proprietate. Astfel, art. 11 din lege nu ţine cont de prevederile art. 8, desfiinţând diferenţele dintre grupa “alte condiţii”şi grupa “condiţii speciale”, promovând acelaşi indice de majorare a punctelor de pensie pentru ambele grupe. Aceasta conduce la o vădită discriminare a celor care au fost încadraţi în grupa de muncă “alte condiţii”, provocând acestora prejudicii materiale majore în momentul calculării pensiilor.

7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale opinează că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, deoarece nu creează nicio discriminare persoanelor care au fost încadrate în grupa de muncă “alte condiţii”. Astfel, între categoriile de locuri de muncă încadrate în “condiţii deosebite”, “speciale” şi cele încadrate în “alte condiţii” există o deosebire dată de gradul diferit de risc pentru sănătate şi nivelul de solicitare al celui care desfăşoară astfel de activităţi. Dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 119/2010 stabilesc beneficiul acordării unor perioade suplimentare la vechimea în muncă sau la vechimea în serviciu, în mod diferenţiat, pentru cefe trei categorii de activităţi, punctajul suplimentar acordat de art. 11 din Legea nr. 119/2010 adăugându-se la stagiul suplimentar acordat prin art. 8 din lege.

8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care arată că instituirea, în contextul transformării anumitor tipuri speciale, preferenţiale, de pensii, în pensii întemeiate pe principiul contributivităţii, a unor categorii de persoane care se bucură de un regim juridic mai favorabil în ceea ce priveşte calculul pensiilor, nu are semnificaţia unei discriminări, întrucât diferenţierea sus­menţionată este determinată de condiţiile deosebite ori speciale de muncă în care aceste persoane şi-au desfăşurat activitatea.

10. În plus, menţionează că prin Legea nr. 241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională legiuitorul a prevăzut la art. 1 alin. (1) că “Pensiile recalculate sau revizuite, conform prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările şi completările ulterioare, ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele cuvenite pentru luna decembrie 2010, se plătesc în cuantumul cuvenit pentru luna decembrie 2010”, Invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 423 din 3 mai 2012 şi nr. 1.579 din 13 decembrie 2011.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 11 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, având următorul cuprins: “Beneficiarii pensiilor prevăzute la art. 1lit. a) şi b) care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupele I şi a ii-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite, condiţii speciale sau alte condiţii de muncă, potrivit legii, beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective, după cum urmează:

a) cu 25% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite, potrivit legii;

b) cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale, potrivit legii;

c) cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în alte condiţii de muncă, potrivit legii.”

14. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

15. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 1 privind dreptul la respectarea bunurilor din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 423 din 3 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 27 iulie 2012, Decizia nr. 792 din 27 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 21 noiembrie 2012, Decizia nr. 933 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 14 ianuarie 2013, Decizia nr. 7 din 17 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 25 februarie 2013, şi Decizia nr. 107 din 5 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 24 mai 2013).

17. Astfel, Curtea a statuat că între categoriile de locuri de muncă încadrate în “condiţii deosebite”, speciale şi cele încadrate în “alte condiţii” există o deosebire dată de gradul diferit de risc pentru sănătate şi nivelul de solicitare al celui care desfăşoară astfel de activităţi. Curtea a observat că dispoziţiile art. 8 din aceeaşi lege stabilesc beneficiul acordării unor perioade suplimentare la vechimea în muncă sau la vechimea în serviciu în mod diferenţiat pentru cele 3 categorii de activităţi, astfel:

“a) 3 luni pentru fiecare an lucrat în condiţii deosebite de muncă;

b) 6 luni pentru fiecare an lucrat în condiţii speciale de muncă;

c) 12 luni pentru fiecare an lucrat în alte condiţii de muncă

[...].”

18. Prin urmare, condiţiile de calcul al pensiilor militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor sunt diferite după cum aceştia au lucrat în condiţii deosebite, speciale ori în “alte condiţii”, reflectând diferenţele obiective în care aceste persoane au desfăşurat activitatea.

19. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 16 din Constituţie, Curtea a mai reţinut că acest principiu constituţional presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, că reprezintă o încălcare a acestor prevederi orice diferenţă de tratament săvârşită de stat între indivizi aflaţi în situaţii analoage, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă (de exemplu, prin Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunţată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, şi prin Hotărârea din 29 aprilie 2008, pronunţată în Cauza Burden împotriva Regatului Unit al Marii Britanii).

20. Aplicând aceste principii la speţă, Curtea a constatat că procentul de majorare a punctajelor lunare realizate în perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupa I, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale sau alte condiţii de muncă, potrivit legii, este acelaşi, de 50%.

21. Totodată, Curtea a reţinut că legiuitorul a ţinut cont de munca desfăşurată în condiţii deosebite, condiţii speciale sau alte condiţii de muncă, adoptând soluţii diferite pentru situaţii diferite.

22. Faptul că dispoziţiile de lege criticate stabilesc că beneficiarii pensiilor prevăzute la art. 1 lit. a) şi b) din lege care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupa I, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, cei care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale sau alte condiţii de muncă, potrivit legii, beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective cu acelaşi procent de 50%, stabilit pentru toate situaţiile, nu contravine principiului egalităţii în faţa legii, astfel cum a fost dezvoltat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, atâta vreme cât acest procent se aplică unor punctaje lunare realizate în perioada care se calculează diferenţiat, ţinându-se cont de munca desfăşurată în condiţii speciale sau, respectiv, în alte condiţii.

23. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 44 din Constituţie, Curtea a constatat, în acord cu jurisprudenţa sa (a se vedea Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010), că pensiile de serviciu aveau atât o componentă contributivă, cât şi una necontributivă, acordarea acesteia din urmă fiind condiţionată de existenţa resurselor financiare suficiente ale statului. Partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de “bun”, ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi.

24. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate vizând încălcarea principiului neretroactivităţii legii, aceasta nu poate fi reţinută, deoarece prevederile de lege nu dispun pentru trecut, fiind aplicabile numai de la data intrării în vigoare a legii. Cu alte cuvinte, legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor, respectând principiul neretroactivităţii legii, nu produce efecte asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.

25. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Cuslin în Dosarul nr. 6.201/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că prevederile art. 11 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 24 iunie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Gagu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 369

din 26 iunie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 213 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 213 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Alexandru T. Iliescu în Dosarul nr. 2.463/63/2012 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 708D/2013 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a depus la dosarul cauzei note scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Apreciind că nu se impune reconsiderarea celor statuate deja de Curtea Constituţională în acest sens, prin Decizia nr. 750 din 26 octombrie 2006.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 1 octombrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 2.463/63/2012, Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 213 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Alexandru T. Iliescu într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea recursului împotriva sentinţei prin care Tribunalul Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a pronunţat asupra contestaţiei acestuia privind “alte drepturi de asigurări sociale”.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că sunt neconstituţionale prevederile legale potrivit cărora persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-Lege nr. 118/1990 beneficiază de asigurare fără plata contribuţiei doar dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de actul normativ menţionat. În opinia sa, plata contribuţiei la asigurări de sănătate de către beneficiarii Decretului-lege nr. 118/1990 reprezintă “o veritabilă expropriere”. În plus, aceştia sunt lipsiţi de un drept câştigat, acela al gratuităţii serviciilor medicale şi acela al scutirii de impozite, drepturi consacrate prin art. 6 din decretul-lege amintit. Susţine că textul de lege criticat are caracter discriminatoriu, creând diferenţe în cadrul aceleiaşi categorii de cetăţeni, iar realizarea de alte venituri nu reprezintă un motiv temeinic pentru un tratament diferenţiat, care goleşte de conţinut facilităţile acordate prin Decretul-lege nr. 118/1990.

7. Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, apreciind că prevederile art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale privitoare la dreptul statului de a aprecia asupra politicii financiare şi a masurilor adecvate asigurării sale. Reiterează cele statuate de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa cu privire la conformitatea textelor de lege criticate din perspectiva unor argumente asemănătoare.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Avocatul Poporului arată că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, precizând că opţiunea legiuitorului înscrisă în acestea este justificată de faptul că cei care realizează venituri din alte surse se află într-o situaţie diferită faţă de persoanele ale căror venituri provin din ajutoarele băneşti acordate de legile speciale şi, eventual, din pensii, persoane faţă de care se justifică în mod obiectiv şi rezonabil aplicarea unui tratament juridic diferit, şi anume scutirea de la plata contribuţiei la asigurările sociale. Totodată, menţionează că scutirea de la plata contribuţiei la asigurările de sănătate nu este un drept constituţional, iar acordarea unei asemenea scutiri, în considerarea unor situaţii obiective sau subiective, este lăsată la opţiunea liberă a legiuitorului. Apreciază că numai legiuitorul este în drept să prevadă categoriile de venituri pentru care urmează a se plăti contribuţii la bugetul asigurărilor de sănătate.

În lipsa plăţii acestei contribuţii, persoana nu poate dobândi ex officio calitatea de asigurat.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de autorul excepţiei de neconstituţionalitate la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 213 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010. Ţinând cont de faptul că, potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta, Curtea constată că, în realitate, autorul acesteia critică prevederile art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, prevederi care au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010. Totodată, având în vedere calitatea autorului excepţiei, de beneficiar al prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 631 din 23 septembrie 2009, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate prevederile art. 213 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, care au următorul conţinut normativ: “Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare, fără plata contribuţiei: (...) c) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat (...) dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de aceste legi”.

13. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că, în opinia autorului acesteia, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 privind egalitatea în faţa legii şi în art. 44 alin. (3) referitor la expropriere. Se invocă, de asemenea, şi prevederile art. 1 - Protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra prevederilor art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 prin prisma unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 211 din 29 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 19 iulie 2013, instanţa de contencios constituţional a reţinut că este de principiu că scutirea de la plata contribuţiei la asigurările de sănătate nu este un drept constituţional, iar acordarea unei asemenea scutiri, în considerarea unor situaţii obiective sau subiective, este lăsată la opţiunea liberă a legiuitorului.

15. Faţă de cele de mai sus, legiuitorul, prin art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006, a stabilit acordarea calităţii de asigurat fără plata contribuţiei, printre altele, şi persoanelor care beneficiază de drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, cu condiţia să nu realizeze venituri în afara celor acordate pe baza acestui act normativ. Această opţiune a legiuitorului este justificată de faptul că cei care realizează venituri din alte surse suplimentare se află într-o situaţie diferită faţă de persoanele ale căror venituri provin doar din ajutoarele băneşti acordate de legile speciale şi, eventual, din pensii, persoane faţă de care se justifică în mod obiectiv şi rezonabil aplicarea unui tratament juridic diferit, şi anume scutirea de la plata contribuţiei la asigurările sociale de sănătate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 334 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 22 aprilie 2009, şi Decizia nr. 750 din 26 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 957 din 28 noiembrie 2006).

16. Curtea a conchis că numai legiuitorul este în drept să stabilească categoriile de venituri pentru care urmează a se plăti contribuţii la bugetul asigurărilor de sănătate; în lipsa plăţii acestei contribuţii, persoana nu poate dobândi ex officio calitatea de asigurat. Faptul că legiuitorul are posibilitatea de a excepta unele categorii de venituri de la plata unor astfel de contribuţii reprezintă o chestiune care ţine în mod exclusiv de opţiunea sa. O atare exceptare nu este o cerinţă de ordin constituţional.

17. În consecinţă, Curtea a constatat că nu pot fi reţinute susţinerile privind încălcarea dispoziţiilor art. 16 şi ale art. 44 alin. (1) din Constituţie ori ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

18. Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudenţa citată a Curţii şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea acesteia, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexandru T. Iliescu în Dosarul nr. 2,463/63/2012 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 213 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 95/2006 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 26 iunie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Pentru magistrat-asistent Valentina Bărbăţeanu, semnează, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă,

prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind organizarea şi funcţionarea Secretariatului de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 2 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2014 privind adoptarea unor măsuri de reorganizare la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, denumit în continuare Secretariatul de stat, funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care asigură şi coordonează la nivel central aplicarea reglementărilor legale în vigoare referitoare la revoluţionarii din decembrie 1989, la luptătorii în rezistenţa anticomunistă, respectiv la foştii deţinuţi politici, precum şi la persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987.

(2) Categoriile de persoane prevăzute la alin. (1) sunt cele la care se referă prevederile Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989. precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu completările ulterioare.

Art. 2. - Sediul Secretariatului de stat este în municipiul Bucureşti, Piaţa Presei Libere nr. 1, corp B, etajul 3, sectorul 1.

Art. 3. - În realizarea obiectului său de activitate, Secretariatul de stat îndeplineşte următoarele funcţii:

a) funcţia de strategie şi reglementare/implementare, prin care asigură fundamentarea, elaborarea şi supunerea spre aprobare Guvernului a actelor normative cu privire la persoanele prevăzute la art. 1;

b) funcţia de autoritate de stat, prin care avizează, coordonează, monitorizează şi controlează aplicarea şi respectarea reglementărilor legale de către instituţiile publice centrale şi locale şi de alte persoane juridice a drepturilor acordate revoluţionarilor din decembrie 1989, luptătorilor în rezistenţă anticomunistă, respectiv foştilor deţinuţi politici, precum şi persoanelor care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în “urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987;

c) funcţia de reprezentare, prin care asigură, în domeniul său de activitate, reprezentarea pe plan intern şi extern a Guvernului, în domeniul său de activitate,

Art. 4. - (1) Pentru realizarea obiectivelor sale Secretariatul de stat îndeplineşte următoarele atribuţii principale:

a) asigură relaţiile statului cu asociaţiile din România ale revoluţionarilor din decembrie 1989, ale luptătorilor în rezistenţa anticomunistă, respectiv ale foştilor deţinuţi politici, precum şi ale persoanelor care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987;

b) iniţiază, elaborează şi avizează actele normative cu privire la revoluţia şi revoluţionarii din decembrie 1989, la luptătorii în rezistenţa anticomunistă, respectiv la foştii deţinuţi politici,

precum şi la persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în”urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987;

c) organizează, coordonează şi controlează aplicarea prevederilor legale cu privire la revoluţionarii din decembrie 1989, la luptătorii în rezistenţa anticomunistă, respectiv la foştii deţinuţi politici, precum şi la persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987;

d) monitorizează respectarea drepturilor şi facilităţilor acordate potrivit legii, revoluţionarilor din decembrie 1989, luptătorilor în rezistenţa anticomunistă, respectiv foştilor deţinuţi politici, precum şi persoanelor care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 şi elaborează sau, după caz, avizează metodologiile de implementare a acestora;

e) finanţează şi/sau cofinanţează programe şi proiecte ale revoluţionarilor din decembrie 1989, ale luptătorilor în rezistenţa anticomunistă, respectiv ale foştilor deţinuţi politici, precum şi ale persoanelor care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987, precum şi ale asociaţiilor acestora;

f) întocmeşte studii în vederea fundamentării unor măsuri de diversificare a resurselor financiare destinate susţinerii programelor revoluţionarilor din decembrie 1989, luptătorilor în rezistenţa anticomunistă, respectiv foştilor deţinuţi politici, precum şi persoanelor care şi-au jertfit viaţa sau aii avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987;

g) organizează activitatea de selecţionare, recrutare şi instruire a personalului aparatului propriu;

h) asigură crearea şi dezvoltarea bazei de date referitoare la revoluţionarii din decembrie 1989, la luptătorii în rezistenţa anticomunistă, respectiv la foştii deţinuţi politici, precum şi la persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987;

i) colaborează cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, cu instituţiile publice de specialitate, pentru atribuirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a drepturilor prevăzute de alte reglementări legale aplicabile luptătorilor în rezistenţa anticomunistă, respectiv a foştilor deţinuţi politici;

j) sprijină activitatea organizaţiilor neguvernamentale ale revoluţionarilor din decembrie 1989, ale luptătorilor în rezistenţa anticomunistă, respectiv ale foştilor deţinuţi politici, precum şi ale persoanelor care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987, pentru a contribui la consolidarea democraţiei, a statului de drept, precum şi pentru organizarea unor manifestări la nivel naţional şi internaţional;

k) elaborează şi propune Guvernului spre aprobare programe şi proiecte privind cinstirea eroilor-martiri şi sprijinirea revoluţionarilor din decembrie 1989, a luptătorilor în rezistenţa anticomunistă, respectiv a foştilor deţinuţi politici, precum şi a persoanelor care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987;

l) participă la soluţionarea amiabilă a eventualelor conflicte dintre asociaţiile revoluţionarilor din decembrie 1989, ale luptătorilor în rezistenţa anticomunistă, respectiv ale foştilor deţinuţi politici, precum şi ale persoanelor care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987.

(2) Pentru exercitarea atribuţiilor sale, Secretariatul de stat are dreptul să solicite şi/sau sa primească, în condiţiile legii, informaţii şi date de la autorităţile administraţiei publice, de la instituţii publice, precum şi de la persoane juridice de drept privat cu activitate în domeniul său de competenţă.

(3) Secretariatul de stat îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin acte normative pentru domeniul său de activitate.

Art. 5. - (1) Secretariatul de stat este condus de un secretar de stat, numit şi eliberat din funcţie prin decizie a prim-ministrului.

(2) Secretarul de stat reprezintă Secretariatul de stat în raporturile cu celelalte autorităţi publice, cu persoanele juridice şi fizice din ţară şi din străinătate.

(3) Secretarul de stat numeşte şi eliberează din funcţie personalul Secretariatului de stat, în condiţiile legii.

(4) în exercitarea atribuţiilor ce îi revin secretarul de stat emite ordine şi instrucţiuni în condiţiile legii.

(5) Secretarul de stat îndeplineşte, conform legii, funcţia de ordonator principal de credite.

Art. 6. - Activitatea Secretariatului de stat este finanţată de la bugetul de stat.

Art. 7. - (1) în cadrul Secretariatului de stat se organizează Colegiul Consultativ al Luptătorilor în Rezistenţa Anticomunistă şi Colegiul Consultativ al Revoluţionarilor, ca organe consultative.

(2) Componenţa şi regulamentele de funcţionare ale Colegiului Consultativ al Luptătorilor în Rezistenţa Anticomunistă şi ale Colegiului Consultativ al Revoluţionarilor, care au rol consultativ în emiterea actelor normative cu privire la revoluţionarii din decembrie 1989, la luptătorii în rezistenţa anticomunistă, respectiv la foştii deţinuţi politici, precum şi la persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987, se aprobă prin ordin al secretarului de stat.

(3) Colegiul Consultativ al Luptătorilor În Rezistenţa Anticomunistă şi Colegiului Consultativ al Revoluţionarilor se întrunesc la cererea şi sub preşedinţia secretarului de stat.

Art. 8. - (1) Secretarul de stat este ajutat în activitatea sa de un subsecretar de stat, numit şi eliberat din funcţie prin decizie a prim-ministrului.

(2) Subsecretarul de stat exercită atribuţiile stabilite, prin ordin, de secretarul de stat.

(3) Secretarul general al Secretariatului de stat este înalt funcţionar public, numit conform legii.

(4) Secretarul general al Secretariatului de stat îndeplineşte atribuţiile şi responsabilităţile prevăzute la art. 49 alin. (2) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare. Acesta poate îndeplini şi alte atribuţii prevăzute de regulamentul de organizare şi funcţionare al Secretariatului de stat ori încredinţate de secretarul de stat, potrivit art. 49 alin. (3) din Legea nr. 90/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 9. - (1) Personalul Secretariatului de stat este constituit din funcţionari publici şi personal contractual.

(2) Structura organizatorică a Secretariatului de stat este prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre. În cadrul acesteia, prin ordin al secretarului de stat, pot fi organizate compartimente.

(3) Atribuţiile şi sarcinile compartimentelor din structura Secretariatului de stat se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare a acestuia.

(4) Numărul maxim de posturi este de 34, exclusiv demnitarii şi posturile aferente cabinetului secretarului de stat.

(5) în cadrul numărului maxim de posturi aprobat sunt cuprinse şi 6 posturi de inspector cu atribuţii de coordonare a activităţii în plan teritorial, care îşi vor desfăşura activitatea în cadrul Secretariatului de stat şi vor avea şi responsabilităţi pe lângă prefecturile judeţelor stabilite prin ordin al secretarului de stat.

(6) Prefecturile vor asigura spaţiul şi condiţiile necesare în vederea desfăşurării activităţii în teritoriu a reprezentanţilor Secretariatului de stat, mandataţi în acest scop.

Art. 10. - Pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 221/2009, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Decretului-lege nr. 118/1990, republicat, cu completările ulterioare, şi ale prezentei hotărâri, Secretariatul de stat poate încheia protocoale de colaborare cu ministerele, cu organele de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi cu alte instituţii publice care au^atribuţii ce decurg din aplicarea legii,

Art. 1.1. - Încadrarea în numărul de posturi şi în noua structură organizatorică se face în termenele şi cu procedura aplicabilă fiecărei categorii de personal, prin ordin al secretarului de stat al Secretariatului de stat, în termen de minimum 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 12. - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 760/2003 privind organizarea şi funcţionarea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 8 iulie 2003, cu modificările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989

Adrian Sanda,

secretar de stat

p. Ministerul finanţelor publice,

György Attila

secretar de stat

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Rovana Plumb

p. Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Shhaideh Sevil,

secretar de stat

 

Bucureşti, 9 iulie 2014.

Nr. 563.

 

ANEXĂ1)

 

STRUCTURA ORGANIZATORICĂ

a Secretariatului de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989

 

            Numărul maxim de posturi: 34, exclusiv demnitarii şi posturile aferente cabinetului secretarului de stat


1) Anexa este reprodusă în facsimil.

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind încetarea, prin acordul părţilor, a raportului de serviciu al domnului Hegedus Ludovic Andrei, inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului

 

Având în vedere cererea domnului Hegedus Ludovic Andrei, înregistrată la Secretariatul General al Guvernului sub nr. 20/11.515/1.M. din 18 august 2014,

în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 19 alin. (1) lit. b) şi art. 97 lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, raportul de serviciu al domnului Hegedus Ludovic Andrei, inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului, încetează prin acordul părţilor.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează;

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 19 august 2014.

Nr. 251.

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

privind aprobarea certificării Companiei Naţionale de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica” - S.A. ca operator de transport şi de sistem al sistemului electroenergetic naţional

 

Având în vedere prevederile:

- Avizului Comisiei Europene C(2013) 6891 final din 14 octombrie 2013 referitor la certificarea Companiei Naţionale de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica” - SA;

- art. 3 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condiţiile de acces la reţea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.228/2003;

- art. 31 alin. (1) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 potrivit cărora operatorul de transport şi de sistem se organizează şi funcţionează după modelul “operator de sistem independent^ şi este persoană juridică certificată de autoritatea competentă în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor legale de certificare;

- art. 31 alin. (5) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 potrivit cărora procedura de certificare a operatorului de transport şi de sistem se finalizează conform prevederilor art. 3 din Regulamentul (CE) nr. 714/2009;

- art. 34 - Condiţii de certificare a operatorului de transport şi de sistem din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012;

- Legii nr. 117/2014 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2014 privind exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din calitatea de acţionar al statului la Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica” - S.A. şi la Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale “Transgaz” - S.A. Mediaş şi pentru modificarea unor acte normative;

- Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012,

luând în considerare:

- cererile nr. 11.032 din 5 aprilie 2013 şi nr. 20.447 din 17 iunie 2014, înregistrate la Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei sub nr. 18.175 din 9 aprilie 2013 şi, respectiv, 36.821 din 17 iunie 2014, depuse de către Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica” - S.A., cu sediul social în municipiul Bucureşti, sectorul 1, bd. G-ral Gheorghe Magheru nr. 33, înregistrată în Registrul Comerţului cu numărul de ordine J40/8060/2000, pentru certificarea ca operator de transport şi de sistem în sensul prevederilor art. 13 din Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice şi de abrogare a Directivei 2003/54/CE, precum şi ale prevederilor art. 31 alin. (1) şi art. 34 din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012,

preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă certificarea Companiei Naţionale de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica” - S.A. ca operator de transport şi de sistem al sistemului electroenergetic naţional, care este organizată şi funcţionează după modelul “operator de sistem independent”.

Art. 2. - Prezentul ordin nu constituie un impediment pentru nicio entitate publică din România în vederea adoptării măsurilor necesare implementării modelului de separare a proprietăţii asupra reţelei electrice de transport, prevăzut la art. 9 alin. (1) din Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice şi de abrogare a Directivei 2003/54/CE.

Art. 3. - Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica” - S.A. urmăreşte respectarea cerinţelor de certificare prevăzute de lege şi informează Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei ori de câte ori constată că s-a modificat un document sau orice circumstanţă care a fundamentat îndeplinirea cerinţelor de certificare.

Art. 4. - (1) Prezentul ordin, împreună cu referatul de aprobare aferent acestuia, se comunică Comisiei Europene de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.

(2) Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea i, împreună cu Avizul Comisiei Europene C(2013) 6891 final din 14.10.2013 prevăzut în anexa la prezentul ordin, conform prevederilor art. 3 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condiţiile de acces la reţea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică şi de abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1.228/2003.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Niculae Havrileţ

 

Bucureşti, 6 august 2014.

Nr. 71.

 

ANEXĂ

 

SIGLA

COMISIA

EUROPEANĂ

Bruxelles, 14.10.2013

C(2013) 6891 final

 

AVIZ AL COMISIEI

din 14.10.2013

în temeiul articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 715/2009 şi al articolului 10 din Directiva 2009/73/CE - România - Certificare a Companiei Naţionale de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica - S.A.”

 

I. Procedura

La data de 15 august 2013, Comisia a primit o notificare din partea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (denumită în continuare “ANRE”), în conformitate cu articolul 10 alineatul (6) din Directiva 2009/72/CE (denumită în continuare “directiva privind energia electrică”), cu privire la un proiect de decizie de certificare a Companiei Naţionale de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica” - S.A. (denumită în continuare “Transelectrica”) ca operator de sistem independent (Independent System Operator - ISO) pentru reţeaua de transport al energiei electrice din România.

În temeiul articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009 (denumit în continuare “regulamentul privind energia electrică”), Comisiei îi revine sarcina de a examina proiectul de decizie notificat şi de a transmite un aviz autorităţii naţionale de reglementare relevante cu privire la compatibilitatea deciziei cu articolul 10 alineatul (2) şi cu articolul 9 din directiva privind energia electrică.

II. Descrierea deciziei notificate

Transelectrica operează reţeaua de transport de energie electrică din România.

În prezent, Transelectrica este deţinută de către statul român (58,688 %), S.C. Fondul Proprietatea (13,499 %), S.I.F. Oltenia (7,04 %) şi de către alţi acţionari (20,8 %), fiecare deţinând mai puţin de 3 % din acţiunile societăţii Transelectrica1. Aceasta este listată la Bursa de Valori din România. Ea urmăreşte să fie certificată prin aplicarea modelului operatorului independent de sistem (denumit în continuare “modelul ISO”), astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (8) din directiva privind energia electrică.

În proiectul de decizie, ANRE analizează dacă cerinţele de certificare a societăţii Transelectrica ca ISO sunt îndeplinite, ţinând cont de dispoziţiile legislaţiei româneşti de punere în aplicare a directivei privind energia electrică. ANRE consideră că Transelectrica poate fi certificată preliminar ca un operator de transport şi de sistem pentru reţeaua de transport cu condiţia ca Transelectrica:

“În termen de şase luni de la data prezentei decizii Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice «Transelectrica» - S.A. are obligaţia să îndeplinească în integralitate condiţiile prevăzute la art. 34 alin. (1) lit. a), b) şi c), alin. 2) şi alin. 3) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/20122, inclusiv prin eliminarea posibilităţii de a se exercita asupra sa sau asupra activităţii sale sau asupra proprietarului reţelei electrice de transport, prin orice mijloace de coordonare, de subordonare sau prin orice alte mijloace, influenţe decisive/determinante de către o persoană care exercită controlul sau vreun drept asupra unui operator economic care desfăşoară oricare dintre activităţile de producere sau de furnizare de energie electrică sau de gaze naturale”.3

III. Observaţii

Pe baza prezentei notificări, Comisia face următoarele observaţii cu privire la proiectul de decizie.

1. Alegerea modelului ISO

În conformitate cu articolul 9 alineatul (8) litera (a) din directiva privind energia electrică, modelul ISO poate fi aplicat în cazurile în care, la data de 3 septembrie 2009, sistemul de transport a aparţinut unei întreprinderi integrate vertical (denumită în continuare “MV”).

Pentru a se stabili dacă se poate aplica modelul ISO la Transelectrica, este necesar să se evalueze în primul rând dacă Transelectrica a fost parte a unei IIV la data de 3 septembrie 2009. La data de 3 septembrie 2009, unicul acţionar care deţinea controlul asupra societăţii Transelectrica era statul român, care, în acelaşi timp şi prin intermediul aceluiaşi minister (la momentul respectiv Ministerul Economiei şi Comerţului, în prezent Ministerul Economiei), deţinea pachete mari de acţiuni, inclusiv pachete prin care exercita controlul într-un număr important de societăţi comerciale din România, active în producţia, distribuirea şi furnizarea de energie electrică, precum şi de gaze. În decizia sa preliminară, ANRE menţionează că ministerul poate fi astfel considerat o întreprindere integrată vertical din care Transelectrica făcea parte. La momentul respectiv, Ministerului Economiei şi Comerţului i-a fost atribuită şi competenţa de a gestiona proprietăţile statului în domeniul electricităţii, inclusiv al transportului de energie electrică.

Comisia este de acord că alegerea modelului ISO este, în principiu, legitimă, considerând că sistemul de transport vizat aparţinea unei IIV la data de 3 septembrie 2009. Cu toate acestea, având în vedere aspectele următoare, Comisia consideră că alegerea modelului ISO este, totuşi, nepotrivită în cazul de faţă, întrucât gradul de separare între autorităţile publice care trebuie să existe în cazurile de aplicare a modelului ISO nu a fost atins.

Gestionarea drepturilor de proprietate ale statului român asupra Transelectrica a fost transferată, începând cu 3 septembrie 2009, Ministerului Finanţelor Publice, care exercită toate drepturile şi îşi asumă toate obligaţiile statului român ca acţionar la Transelectrica, deţinând majoritatea drepturilor de vot reprezentate. Ministerul îşi exercită aceste drepturi prin numirea de reprezentanţi în adunarea generală a societăţii Transelectrica, care, cu majoritate simplă, numeşte şi revocă, inter alia, membrii consiliului de supraveghere al societăţii Transelectrica, stabileşte bugetul acesteia şi îi aprobă planul de management şi strategia.4 De asemenea, statul român deţine interese importante, inclusiv interese care conferă control, în principalele societăţi din România care au ca obiect de activitate generarea, furnizarea şi distribuirea energiei electrice, precum şi în principalele societăţi de producţie, furnizare şi distribuire a gazului. Drepturile de proprietate ale statului român asupra acestor societăţi sunt exercitate de către Departamentul pentru Energie.

Comisia reaminteşte că, în conformitate cu normele modelului ISO, proprietatea asupra sistemului de transport este, prin definiţie, deţinută de o altă persoană decât ISO. Această persoană, deţinătorul sistemului, este strict limitată în exercitarea drepturilor de proprietar. În plus, ea este supusă unor obligaţii specifice, care au drept obiectiv să ofere ISO posibilitatea să îşi îndeplinească atribuţiile de transport în mod independent faţă de deţinătorul sistemului.

Totuşi, în cazul de faţă, reţeaua de transport operată de Transelectrica este parţial deţinută de însăşi Transelectrica în mod direct şi parţial de către statul român. Într-adevăr, statul român deţine aproximativ 55%, în termeni de valoare, din reţeaua de transport al energiei electrice. Transelectrica deţine în mod direct o cotă de aproximativ 45%. Cota de proprietate deţinută de Transelectrica nu va face decât să crească, întrucât activele nou-achiziţionate nu pot reveni decât societăţii Transelectrica. În plus, astfel cum se explică în detaliu mai jos, există legături directe şi indirecte între Transelectrica şi Departamentul pentru Energie, care exercită drepturile de proprietate ale statului într-un număr de întreprinderi în domeniul furnizării şi generării de energie electrică.

Comisia constată că, în cazul de faţă, având în vedere faptul că Transelectrica deţine 45% din activele de transport de energie electrică, ISO este în prea mare măsură aceeaşi persoană cu deţinătorul sistemului. Acesta nu reprezintă fondul tipic pentru care a fost creat modelul ISO, şi anume o situaţie în care o societate energetică integrată vertical, care a fost reticentă să îşi vândă activele de transport, ar putea plasa operarea lor în mâinile unui operator complet separat, împiedicând astfel orice conflicte de interese cu privire la operarea reţelei. Această separare este absentă în cazul de faţă, dat fiind că Transelectrica deţine o proporţie semnificativă, şi din ce în ce mai mare, din activele reţelei de transport de energie electrică.

Prin urmare, Comisia este de părere că modelul ISO nu este cel mai potrivit pentru a fi aplicat societăţii Transelectrica. În schimb, Comisia consideră că separarea drepturilor de proprietate în cadrul statului ar constitui o opţiune mai adecvată pentru a asigura separarea efectivă a activităţilor de transport de interesele statului în materie de furnizare şi generare de energie electrică.

Atât în cadrul modelului ISO, cât şi în al celui de separare a drepturilor de proprietate, separarea efectivă în cadrul statului trebuie să fie asigurată în cazul în care separarea are ioc între autorităţile publice. Articolul 9 alineatul (6) din directiva privind energia electrică oferă statului posibilitatea, în contextul modelului separării drepturilor de proprietate şi în scopul conformării cu cerinţele de la articolul 9 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d), de a controla activităţile de transport, precum şi cele de generare, producţie şi/sau furnizare. Cu toate acestea, activităţile respective sunt exercitate de către entităţi publice separate. Această dispoziţie se aplică şi modelului ISO.5 În acest context, două organisme publice separate ar trebui, deci, să fie considerate drept două persoane distincte şi ar trebui să fie în măsură să controleze activităţile de generare şi/sau furnizare, pe de o parte, şi activităţile de transport, pe de altă parte, cu condiţia să se poată demonstra că ele nu sunt sub influenţa comună a unei alte entităţi publice, încălcând regulile privind separarea. Organismele publice în cauză trebuie să fie separate efectiv. În aceste cazuri, trebuie să se demonstreze că cerinţele de la articolul 9 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d) din directiva privind energia electrică sunt respectate în mod corespunzător.

Conform legislaţiei române, prim-ministrul conduce guvernul şi coordonează activităţile membrilor săi, în limitele obligaţiilor lor prevăzute prin lege6. Îndatoririle legale ale ministerelor sunt diferite şi sunt stabilite prin legi diferite, corespunzătoare domeniilor respective. Ministerele sunt entităţi juridice distincte, fără nicio subordonare între ele. În conformitate cu articolul 93 alineatul (19) din Legea nr. 123/2013, orice acţiune împotriva independenţei OTS este considerată ca o încălcare a legii. Întrucât Departamentul pentru Energie este un departament separat din punct de vedere juridic, el este subordonat coordonării de către ministrul economiei.

Comisia consideră că Departamentul pentru Energie nu poate fi considerat ca fiind un organism public separat de Ministerul Economiei în sensul articolului 9 alineatul (6) din directiva privind energia electrică. Comisia ar putea fi de acord cu faptul că Ministerul Finanţelor Publice, pe de o parte, şi Ministerul Economiei, pe de altă parte, pot fi considerate organisme publice independente în sensul articolului 9 alineatul (6) din directiva privind energia electrică. Totuşi, Comisia consideră că nu a fost demonstrat suficient că prim-ministrul nu poate interfera cu ministrul finanţelor publice, pe de o parte, şi cu Ministerul Economiei şi Departamentul pentru Energie, pe de altă parte. De exemplu, nu s-a demonstrat că prim-ministrul nu are competenţa de a da instrucţiuni acestor organisme publice.

În plus, Comisia menţionează că separarea între Ministerul Finanţelor Publice, pe de o parte, şi Ministerul Economiei şi Departamentul pentru Energie, pe de altă parte, pare să fie insuficientă, din cauza faptului că există un acord de concesiune care pare să ofere Ministerului Economiei drepturi vizavi de societatea Transelectrica. Departamentului pentru Energie, care este subordonat ministrului economiei, îi este, de asemenea, atribuită responsabilitatea de a gestiona proprietăţile statului român în ceea ce priveşte transportul energiei electrice. În plus, Departamentul pentru Energie este responsabil de coordonarea operaţională şi metodologică a Dispecerului naţional, parte din Transelectrica, conform descrierii de la punctul 4 al prezentului capitol. Astfel, Departamentul pentru Energie îşi exercită influenţa asupra societăţii Transelectrica într-un mod care nu este reconciliabil nici cu separarea în cadrul statului, nici cu rolul său de proprietar de sistem.

De asemenea, Comisia menţionează că articolul 3 alineatul (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/20137 prevede că, chiar dacă Ministerul Finanţelor Publice va numi şi va revoca membrii consiliului de administraţie ai societăţii Transelectrica, aceşti membri trebuie să acţioneze în conformitate cu politicile şi strategiile în domeniul energiei şi gazului, astfel cum au fost întocmite de ministerul de resort, şi anume Departamentul pentru Energie, în timp ce este adecvat ca membrilor consiliului de administraţie numiţi de către statul român să le poată fi solicitat să acţioneze în limitele politicilor şi strategiilor generale stabilite de statul român, inclusiv cele formulate de către Departamentul pentru Energie, Comisia este de părere că astfel de cerinţe ar trebui să excludă în mod explicit posibilitatea ca astfel de măsuri să interfereze cu independenţa şi funcţionarea de zi cu zi a societăţii Transelectrica.

În acest context, Comisia consideră că, în situaţia de faţă, nu există suficiente motive pentru a concluziona că gradul de separare necesar în temeiul articolului 9 alineatul (6) din directiva privind energia electrică, în contextul unui model ISO, este atins.

2. Interesele acţionarilor minoritari

Articolul 13 alineatul (2) litera (a) din directiva privind energia electrică stabileşte, inter alia, că ISO trebuie să fie în conformitate cu cerinţele de la articolul 9 alineatul (1) literele (b) şi (c) din directiva privind energia electrică, cu scopul de a asigura independenţa operatorului de transport şi de sistem de interesele în domeniul generării sau al furnizării.

În cazul de faţă, există doi acţionari minoritari ai societăţii Transelectrica, respectiv S.C. Fondul Proprietatea (13,499%) şi S.I.F. Oltenia (7,04%), fiecare deţinând interese şi în societăţi de producţie şi furnizare de gaz şi energie electrică. S.C. Fondul Proprietatea şi S.I.F. Oltenia nu deţin controlul asupra societăţii Transelectrica, dar pot vota şi propune alegerea membrilor consiliului de administraţie în cazul societăţilor în care deţin acţiuni. Legislaţia română facilitează şi numirea membrilor consiliului de administraţie de către acţionarii minoritari în societăţile deţinute de stat prin aşa-numitele “drepturi de vot cumulative”.8 În consecinţă, Comisia concluzionează că aceşti acţionari minoritari deţin interese şi pot exercita drepturi care sunt incompatibile cu dispoziţiile articolului 9 alineatul (1) literele (b) şi (c)9 din directiva privind energia electrică.

Comisia menţionează că este necesar să se asigure conformitatea cu articolul 9 alineatul (1) literele (b) şi (c) din directiva privind energia electrică indiferent dacă este aplicat modelul ISO sau modelul separării proprietăţii. Aceasta ar putea fi realizată prin stabilirea, de exemplu, în statutul societăţii Transelectrica, a faptului că acţionarii principali10 nu îşi pot exercita drepturile de proprietate asupra Transelectrica decât în cazul în care AN RE a primit asigurări că aceşti acţionari nu deţin interese în alte societăţi, incompatibile cu cerinţele din directiva privind energia electrică.

3. Independenţa membrilor consiliului de administraţie al societăţii Transelectrica

Articolul 9 alineatul (1) litera (d) din directiva privind energia electrică stabileşte că nu este posibil ca un membru al consiliului de administraţie sau un membru al unui organism care reprezintă în mod legal un OTS să fie, în acelaşi timp, membru al consiliului de administraţie al unei întreprinderi active în domeniul furnizării energiei electrice ori al generării acesteia. Pentru câţiva membri ai consiliului de administraţie al societăţii Transelectrica, ANRE nu a fost în măsură să certifice dacă aceştia deţin interese sau sunt membri în alte consilii incompatibile cu articolul 9 alineatul (1) litera (d) din directiva privind energia electrică. În plus, în cazul unui membru al consiliului de administraţie numit de către guvern, ANRE a demonstrat că el este membru şi al consiliului de administraţie al societăţii Hidroelectrica, un important generator de energie electrică din România.

Comisia menţionează că este necesar ca ANRE să evalueze activităţile tuturor membrilor consiliului de administraţie înainte ca respectarea dispoziţiilor de la articolul 9 alineatul (1) litera (d) din directiva privind energia electrică să poată fi asigurată. Este necesar să se asigure conformitatea cu articolul 9 alineatul (1) litera (d) din directiva privind energia electrică indiferent dacă este aplicat modelul ISO sau modelul separării proprietăţii.

Comisia menţionează, de asemenea, că este necesar ca ANRE11 să deţină competenţele necesare pentru a determina ca toţi potenţialii membri ai consiliului de administraţie să respecte toate cerinţele relevante din directiva privind energia electrică, înaintea numirii lor.

4. Competenţele Departamentului pentru Energie conferite prin lege cu privire la dispecerizare

Articolul 13 alineatele (4) şi (5) din directiva privind energia electrică limitează strict competenţele proprietarului sistemului asupra ISO. Articolul 13 alineatul (2) stabileşte că ISO este responsabil de îndeplinirea sarcinilor menţionate la articolul 12. Dispecerizarea este o funcţie esenţială a operării sistemului de transport.

Din decizia preliminară a ANRE reiese că Transelectrica acţionează ca Dispecer naţional pentru energia electrică în România, în sensul codului reţelei de energie electrică din România12: mai precis, ea gestionează operarea reţelei de transport din România şi interconexiunile acesteia cu ţările învecinate. Pe scurt, aceasta implică gestionarea reţelei după programe transmise în ziua precedentă, inclusiv asigurarea stabilităţii reţelei, echilibrarea şi gestionarea congestionărilor.

Totuşi, legislaţia română prevede că Dispecerul naţional pentru energia electrică13 rămâne sub coordonarea metodologică şi operaţională a ministrului delegat pentru energie14.

Comisia consideră că o astfel de dispoziţie este incompatibilă cu dispoziţiile directivei privind energia electrică. Comisia este de părere că activitatea de coordonare metodologică şi operaţională a Dispecerului naţional pentru energie este o sarcină fundamentală a OTS şi trebuie exercitată în mod independent şi de către însuşi OTS.

Reţinerea competenţei de a coordona metodologic şi operaţional Dispecerul naţional pentru energie de către Departamentul pentru Energie este cu atât mai discutabilă cu cât acest departament gestionează şi interesele României în domeniul generării de energie electrică, mijloacele de furnizare şi distribuire, astfel încât ar fi puţin probabil ca OTS să poată îndeplini această sarcină principală în mod independent.

Comisia menţionează că rămâne posibil ca Departamentul pentru Energie să stabilească politica generală în ceea ce priveşte sectorul energiei electrice, incluzând adoptarea de legi care - în limitele stabilite la articolul 15 din directiva privind energia electrică - pot afecta dispecerizarea.

Pe baza observaţiilor de mai sus, Comisia este de părere că nu există suficiente motive pentru certificare în cadrul modelului ISO. Comisia recomandă ANRE să acţioneze, în cooperare cu organismele relevante ale statului român, în sensul separării drepturilor de proprietate asupra societăţii Transelectrica prin aplicarea articolului 9 alineatul (6) din directiva privind energia electrică, care să permită separarea în cadrul statului, ceea ce, în mod necesar, implică şi faptul că legislaţia română trebuie să fie modificată în regim de urgenţă, astfel încât să conţină acest model de separare.

Într-o astfel de situaţie, exercitarea drepturilor de proprietate ale statului român asupra societăţii Transelectrica poate rămâne în cadrul Ministerului Finanţelor Publice. Ministerul Economiei şi Departamentul pentru Energie ar putea să-şi menţină participaţiile lor respective în societăţile care au ca obiect activitatea de generare şi/sau de furnizare, precum şi sarcinile lor respective în ceea ce priveşte politica energetică la nivel naţional. Cu toate acestea, Ministerul Finanţelor Publice ar trebui să devină autoritatea contractantă a acordului de concesiune (care, ca o observaţie generală, ar trebui să se bazeze pe condiţii juste) şi să obţină responsabilitatea de a gestiona proprietăţile statului român în ceea ce priveşte transportul de energie electrică, care, în prezent, revin, respectiv, Ministerului Economiei şi Departamentului pentru Energie. Articolul 3 alineatul (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2013 ar trebui modificat în conformitate cu cele de mai sus. În cele din urmă, Departamentul pentru Energie ar trebui să renunţe la coordonarea metodologică şi operaţională a Dispecerului naţional, coordonare care trebuie considerată o sarcină esenţială a societăţii Transelectrica şi care trebuie desfăşurată în mod independent.

IV. Concluzie

În conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din regulamentul privind energia electrică, ANRE va ţine seama în cel mai strict sens de observaţiile de mai sus ale Comisiei atunci când adoptă decizia sa finală cu privire la certificarea societăţii Transelectrica, iar atunci când o adoptă, o comunică Comisiei.

Poziţia Comisiei cu privire la prezenta notificare nu aduce atingere niciunei alte poziţii pe care Comisia ar putea să o aibă faţă de autorităţile naţionale de reglementare cu privire la orice alte proiecte de măsuri notificate privind certificarea sau faţă de autorităţile naţionale responsabile de transpunerea legislaţiei UE în ceea ce priveşte compatibilitatea oricărei măsuri de implementare naţionale cu legislaţia UE.

Comisia va publica prezentul document pe site-ul ei de internet. Comisia consideră că informaţiile din prezentul document nu sunt confidenţiale. ANRE este invitată să informeze Comisia în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea prezentului document în cazul în care consideră că, în conformitate cu normele UE şi cu cele naţionale privind confidenţialitatea comercială, el conţine informaţii confidenţiale a căror eliminare o solicită înaintea publicării.

O astfel de solicitare trebuie justificată.

Adoptată la Bruxelles, 14 octombrie 2013.

 

Pentru Comisie

Johannes Hahn,

membru al Comisiei

 


1 Conform documentaţiei furnizate de ANRE în notificarea trimisă de aceasta.

2 Articolul 34 alineatele (1), (2) şi (3) din Legea nr. 123/2012 transpune în legislaţia română articolul 9 alineatul (1) literele (b), (c), (d) şi articolul 9 alineatul (2) din directiva privind energia electrică.

3 Articolul 2 din proiectul notificat de decizie de certificare.

4 Având în vedere necesitatea întrunirii cvorumului în reuniunile adunării generale pentru a se adopta o decizie, statul roman trebuie să fie întotdeauna reprezentat.

5 A se vedea articolul 13 alineatul (2) litera (a) din directiva privind energia electrică, care obligă candidatul să demonstreze că îndeplineşte cerinţele de la articolul 9 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d) din directiva privind energia electrică.

6 Articolul 13 din Legea nr. 90/2001.

7 Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2013, care prevede transferul acţiunilor deţinute de stat în CNTEE Transelectrica SA şi SNTGN Transgaz S.A.

8 Ordonanţa de urgenţă nr. 109/2011 privind guvernanta corporativă a întreprinderilor publice. Această ordonanţă prevede că un acţionar care deţine, fie individual, fie în comun cu alţi acţionari, cel puţin 10% din acţiunile unei întreprinderi deţinute de stat poate solicita aplicarea procedurii votului cumulativ pentru alegerea membrilor consiliului de administraţie sau ai consiliului de supraveghere. În timp ce această posibilitate facilitează desemnarea membrilor consiliului de administraţie de către acţionarii minoritari, normele nu sunt concepute astfel încât ei să obţină controlul. Fondul Proprietatea deţine interese minoritare în transportul de energie electrică deţinut de stat, precum şi în societăţile de generare a energiei electrice.

9 În plus faţa de drepturile care pot fi derivate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 se pare că S.C. Fondul Proprietatea beneficiază de anumite drepturi minoritare, care îi permit să numească membrii consiliilor de administraţie din anumite societăţi generatoare de energie electrică şi drepturi în ceea ce priveşte anumite tipuri de decizii.

10 Cum ar fi entităţile care deţin o cotă din drepturile de vot de 5% sau mai mult în sensul articolului 228 din Legea română nr. 227 privind piaţa de capital - legea pieţei de capital sau entităţile care beneficiază de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011.

11 Faptul că această obligaţie revine ANRE şi cerinţa privind competenţele necesare decurg din articolul 37 alineatul (1) litera (b) şi din articolul 37 alineatul (4) din directiva privind energia electrică.

12 Codul tehnic al reţelei electrice de transport, Revizia I, aprobat prin Ordinul ANRE nr. 20/27.08.2004.

13 La fel ca şi Dispecerul naţional pentru gaze, şi anume Transgaz, OTS-ul României pentru gaze.

14 Articolul 5 alineatul (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2013.

 

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.