MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 613/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 613         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 19 august 2014

 

SUMAR

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

            72. - Ordin privind aprobarea certificării Societăţii Naţionale de Transport Gaze Naturale “Transgaz” - S.A. ca operator de transport şi de sistem al Sistemului naţional de transport al gazelor naturale

 

ACTE ALE CAMEREI DE COMERŢ SI INDUSTRIE A ROMÂNIEI

 

            1. - Decizie pentru aprobarea Regulilor de procedură arbitrata ale Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII ELECTORALE PERMANENTE

 

9.636. - Raport privind rezultatul controlului efectuat de Autoritatea Electorală Permanentă la Partidul Poporului Dan Diaconescu - Organizaţia Judeţeană Caraş-Severin

 

9.795. - Raport privind rezultatul controlului efectuat de Autoritatea Electorală Permanentă la Partidul Democrat Liberal - Organizaţia Sectorului 3 Bucureşti

 

9.796. - Raport privind rezultatul controlului efectuat de Autoritatea Electorală Permanentă la Uniunea Naţională pentru Progresul României - Organizaţia Sectorului 1 Bucureşti

 

10.545. - Raport privind rezultatul controlului efectuat de Autoritatea Electorală Permanentă la Partidul Democrat Liberal - Organizaţia Sectorului 4 Bucureşti

 

10.634. - Raport privind rezultatul controlului efectuat de Autoritatea Electorala Permanentă la Partidul Democrat Liberal - Organizaţia Judeţeană Bacău

 

10.712. - Raport privind rezultatul controlului efectuat de Autoritatea Electorală Permanentă la Partidul Naţional Liberal - Organizaţia Judeţeană Braşov

 

REPUBLICĂRI

 

            Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

AUTORITATEA NAŢIONALA DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

privind aprobarea certificării Societăţii Naţionale de Transport Gaze Naturale “Transgaz” - S.A. ca operator de transport şi de sistem al Sistemului naţional de transport al gazelor naturale

 

Având în vedere prevederile:

- Avizului Comisiei Europene C(2013) 8485 final din 25 noiembrie 2013 referitor la certificarea Societăţii Naţionale de Transport Gaze Naturale “Transgaz” - SA;

- art. 3 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condiţiile de acces la reţelele pentru transportul gazelor naturale şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.775/2005;

- art. 126 alin. (1) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Lege, potrivit cărora operatorul de transport şi de sistem se organizează şi funcţionează după modelul “operator de sistem independent” şi este persoana juridică certificată de autoritatea competentă în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor legale de certificare;

- art. 126 alin. (5) din Lege, potrivit cărora procedura de certificare a operatorului de transport şi de sistem se finalizează conform prevederilor art. 3 din Regulamentul (CE) nr. 715/2009;

- art. 128 din Lege privind condiţiile de certificare a operatorului de transport şi de sistem;

- Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012;

- Legii nr. 117/2014 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2014 privind exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din calitatea de acţionar ai statului la Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica” - SA. şi la Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale “Transgaz” - S.A. Mediaş şi pentru modificarea unor acte normative,

luând în considerare:

- Cererea nr. 11.652/DG din 13 aprilie 2013, înregistrată la Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei cu nr. 19.212 din 15 aprilie 2013, depusă de către Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale “Transgaz” - SA, cu sediul social în municipiul Mediaş, Piaţa CI. Motaş nr. 1, judeţul Sibiu, înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului cu numărul de ordine J32/301/2000, pentru certificarea ca operator de transport şi de sistem Sistemului naţional de transport al gazelor naturale, în sensul prevederilor art. 9 din Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă în sectorul gazelor naturale şi de abrogare a Directivei 2003/55/CE, precum şi ale prevederilor art. 126 alin. (1) şi art. 128 din Lege,

preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei emite următorul ordin;

Art. 1. - Se aprobă certificarea Societăţii Naţionale de Transport Gaze Naturale “Transgaz” - S.A. ca operator de transport şi de sistem al Sistemului naţional de transport al gazelor naturale, care este organizată şi funcţionează după modelul “operator de sistem independent”, în condiţiile prezentului ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin nu constituie un impediment pentru nicio entitate publică din România în vederea adoptării măsurilor necesare implementării modelului de separare a proprietăţii asupra reţelei de transport gaze naturale, prevăzut Sa art. 9 alin. (1) din Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă în sectorul gazelor naturale şi de abrogare a Directivei 2003/55/CE.

Art. 3. - Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale “Transgaz” - S.A. duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin, conform atribuţiilor stabilite prin lege, iar direcţiile şi serviciile de specialitate din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei urmăresc respectarea prevederilor prezentului ordin.

Art. 4. - (1) Prezentul ordin, împreună cu referatul de aprobare aferent acestuia, se comunică Comisiei Europene de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.

(2) Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea i, împreună cu Avizul Comisiei Europene C(2013) 8485 final din 25 noiembrie 2013 prevăzut în anexa la prezentul ordin, conform prevederilor art. 3 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condiţiile de acces la reţelele pentru transportul gazelor naturale şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.775/2005.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Niculae Havrileţ

 

Bucureşti, 6 august 2014.

Nr. 72.

 

ANEXĂ

 

AVIZ AL COMISIEI DIN 25 NOIEMBRIE 2013

în temeiul articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 5/2009 al articolului 10 din Directiva 2009/73/CE - România - Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A. (“Transgaz*)

 

I. Procedura

La data de 25 septembrie 2013, Comisia a primit o notificare din partea autorităţii naţionale de reglementare din România, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (denumită în continuare “ANRE”), în conformitate cu articolul 10 alineatul (6) din Directiva 2009/73/CE (denumită în continuare “directiva privind gazele naturale”), referitoare la un proiect de decizie de certificare a Societăţii Naţionale de Transport Gaze Naturale “Transgaz” S.A. (denumită în continuare “Transgaz”) ca operator independent de sistem pentru sistemul de transport de gaze naturale al României.

În temeiul articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 715/2009 (denumit în continuare “regulamentul privind gazele naturale”), Comisiei îi revine sarcina de a examina proiectul de decizie notificat şi de a emite un aviz, adresat autorităţii naţionale de reglementare relevante, cu privire la compatibilitatea lui cu articolul 10 alineatul (2) şi cu articolul 9 din directiva privind gazele naturale.

II. Descrierea deciziei notificate

Transgaz operează sistemul de transport de gaze naturale din România Transgaz este deţinută în prezent de statul român (58,509%), de S.C. Fondul Proprietatea S.A. (14,987%) şi de alţi acţionari (26,502%), niciunul dintre aceştia din urmă nedeţinând, aparent, o cotă semnificativă de acţiuni la Transgaz1 Transgaz este listată la bursa din România. Activele de transport sunt deţinute în mod direct de Transgaz în proporţie de aproximativ 64%. Statul român deţine aproximativ 34% din active.2

Transgaz urmăreşte să obţină certificarea prin intermediul aplicării modelului operatorului independent de sistem (denumit în continuare “modelul ISO”), astfel cum se prevede la articolul 9 alineatul (8) din directiva privind gazele naturale.

În proiectul de decizie, ANRE analizează dacă cerinţele de certificare a Transgaz ca ISO sunt îndeplinite în conformitate cu dispoziţiile din legislaţia românească de punere în aplicare a directivei privind gazele naturale. ANRE consideră că Transgaz poate fi certificată în mod preliminar ca operator de transport şi de sistem pentru reţeaua de transport cu condiţia ca, în termen de 6 luni de la data deciziei finale, Transgaz: “să îndeplinească în totalitate condiţiile prevăzute [la] art. 128 alin. (1) lit. a), b), c) şi e) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/20123 inclusiv prin eliminarea posibilităţii de a se exercita asupra sa sau asupra activităţii sale sau asupra proprietarului sistemului de transport prin orice mijloace de coordonare, subordonare sau de alt fel, influenţe decisive/determinante de către o persoană care exercită controlul sau vreun drept asupra unui operator economic care desfăşoară oricare dintre activităţile de producere sau de furnizare de energie electrică sau de gaze naturale.”4

III. Observaţii

Pe baza prezentei notificări, Comisia face următoarele observaţii cu privire la proiectul de decizie.

1. Posibilitatea aplicării modelului ISO

În conformitate cu articolul 9 alineatul (8) litera (a) din directiva privind gazele naturale, modelul ISO poate fi aplicat în cazul în care, la data de 3 septembrie 2009, sistemul de transport a aparţinut unei societăţi integrate vertical (denumită în continuare “SIV”).

Comisia înţelege că unicul acţionar care deţinea controlul asupra Transgaz la data de 3 septembrie 2009 era statul român. Drepturile de proprietate ale statului român au fost exercitate la momentul respectiv de către Ministerul Economiei şi Comerţului, care, în prezent, este Ministerul Economiei. Acest minister deţine, de asemenea, participări importante, inclusiv prin care deţine controlul, într-un număr de societăţi active în producerea, distribuirea şi furnizarea de gaze naturale, precum şi de energie electrică, din România. La momentul respectiv, Ministerului Economiei şi Comerţului i-a fost, de asemenea, atribuită competenţa de a gestiona proprietăţile statului în domeniul furnizării, producerii şi transportului de gaze naturale (şi de energie electrică).

Prin urmare, se poate considera că, în 2009, Ministerul Economiei şi Comerţului era o societate integrată vertical, din care Transgaz făcea parte, şi, în consecinţă, alegerea modelului ISO este, în principiu, posibilă în cazul Transgaz. Cu toate acestea, pe baza unor observaţii privind natura structurală a punerii în aplicare a modelului ISO în cazul de faţă, Comisia recomandă cu fermitate ANRE ca, în cooperare cu organismele relevante ale statului român, să ia în considerare punerea în aplicare a modelului separării drepturilor de proprietate, pe baza unei separări a organismelor publice în cadrul statului.

2. Alegerea modelului ISO

Atât în cadrul modelului ISO, cât şi a celui de separare a drepturilor de proprietate, separarea efectivă în cadrul statului trebuie să fie asigurată în cazurile în care separarea are loc între autorităţi publice. Articolul 9 alineatul (6) din directiva privind gazele naturale oferă posibilitatea, în contextul modelului separării drepturilor de proprietate şi pentru conformarea la cerinţele articolului 9 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d), ca statul să controleze activităţile de transport, precum şi cele de generare, producţie şi/sau furnizare. Cu toate acestea, activităţile respective se exercită de către entităţi publice separate.

Această dispoziţie se aplică şi modelului IS05, în acest context, două organisme publice separate ar trebui, prin urmare, să fie considerate drept două persoane distincte şi ar trebui să fie în măsură să controleze activităţi de producţie şi/sau de furnizare, pe de o parte, şi activităţi de transport, pe de altă parte, cu condiţia să se poată demonstra că ele nu se află sub influenţa comună a unei alte entităţi publice, încălcându-se astfel normele privind separarea drepturilor de proprietate.

Organismele publice în cauză trebuie să fie efectiv separate, în aceste cazuri, trebuie să se demonstreze că cerinţele de la articolul 9 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d) din directiva privind gazele naturale sunt pe deplin respectate.

Proprietatea asupra sistemului

Transgaz utilizează partea din sistemul de transport pe care nu o deţine În baza unui contract de concesiune pentru care, în numele statului român, autoritatea semnatară este Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale. Aceasta este un organism public care este coordonat în mod nemijlocit de către prim-ministru. Din decizia preliminară a ANRE nu reiese În mod clar în ce măsură contractul de concesiune conferă competenţe Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale asupra reţelei de transport. Comisia invită ANRE să clarifice, în decizia sa finală, drepturile pe care Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale le are asupra Transgaz în baza contractului de concesiune.

Comisia reaminteşte faptul că, în baza normelor privind modelul ISO, dreptul de proprietate asupra sistemului de transport este, prin definiţie, deţinut de către o altă persoană decât ISO. Această persoană, proprietarul sistemului, este strict limitată în exercitarea drepturilor care îi revin în calitate de proprietar, în plus, face obiectul unor obligaţii specifice menite să permită ISO să îşi îndeplinească sarcinile de transport într-o manieră independentă în raport cu proprietarul sistemului.

Cu toate acestea, în cazul de faţă, astfel cum s-a explicat mai sus, sistemul de transport operat de Transgaz este parţial deţinut chiar de către Transgaz şi parţial de către statul român, într-adevăr, statul român deţine aproximativ 34% din active, în timp ce Transgaz deţine în mod direct o cotă de aproximativ 64%6. Cota de proprietate deţinută de Transgaz va creşte inevitabil, întrucât activele nou-achiziţionate pot reveni doar societăţii Transgaz.7 Prin urmare, ISO este în mare măsură aceeaşi persoană cu proprietarul sistemului. Comisia remarcă faptul că această situaţie nu reprezintă situaţia tipică pentru care modelul ISO a fost înfiinţat, adică o situaţie în care o societate din domeniul energetic integrată vertical care a refuzat să îşi vândă activele de transport ar putea să îşi plaseze operaţiunile în mâinile unui operator complet separat, împiedicând astfel orice conflicte de interese cu privire la operarea reţelelor. Această separare este absentă în cazul de faţă, dat fiind că Transgaz deţine o proporţie semnificativă şi din ce în ce mai însemnată din activele de transport al gazelor naturale.

Separarea în cadrul statului

Comisia remarcă faptul că, după data de 3 septembrie 2009, gestionarea drepturilor de proprietate ale statului român asupra Transgaz a fost transferată la Ministerul Finanţelor Publice, care, în prezent, exercită toate drepturile şi îşi asumă toate obligaţiile statului român în calitate de acţionar la Transgaz, deţinând majoritatea drepturilor de vot reprezentate. Ministerul îşi exercită aceste drepturi prin intermediul adunării generale a Transgaz, care, prin majoritate simplă, printre altele, numeşte şi revocă membrii consiliului de supraveghere al Transgaz, îi stabileşte bugetul şi îi aprobă planul de management şi strategia8.

Drepturile de proprietate ale statului român în principalele societăţi de producţie, de furnizare şi de distribuţie de gaze naturale din România, precum şi în principalele societăţi de generare, de furnizare şi de distribuţie de energie electrică sunt exercitate de către Departamentul pentru Energie, Acesta este o entitate distinctă din punct de vedere juridic, dar este coordonată de către ministrul economiei.

Conform legislaţiei româneşti, prim-ministrul conduce guvernul şi coordonează activităţile membrilor săi, în conformitate cu îndatoririle lor legale9, îndatoririle legale ale ministerelor sunt diferite şi sunt stabilite prin legi diferite, corespunzător domeniilor de activitate ale fiecăruia. Ministerele sunt entităţi juridice distincte, fără nicio subordonare între ele, în conformitate cu articolul 93 alineatul (19) din Legea nr. 123/2013, orice acţiune împotriva independenţei OTS este considerată încălcare a legii.

Comisia ar putea fi de acord că Ministerul Finanţelor Publice, pe de o parte, şi Ministerul Economiei şi Departamentul pentru Energie, pe de altă parte, pot fi considerate organisme publice independente în sensul articolului 9 alineatul (6) din directiva privind gazele naturale. Din aceleaşi motive poate fi acceptat faptul că Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale este un organism public separat de Ministerul Economiei şi de Departamentul pentru Energie, precum şi de Ministerul Finanţelor Publice.

Cu toate acestea, astfel cum s-a explicat la punctul 5 din prezentul aviz, Departamentul pentru Energie are anumite competenţe în ceea ce priveşte Transgaz, care sunt incompatibile cu regulile privind separarea referitoare la separarea organismelor publice.

Departamentului pentru Energie, care este subordonat ministrului economiei, îi revine responsabilitatea de a gestiona proprietatea statului român în domeniul transportului de gaze naturale, în plus, Departamentul pentru Energie este responsabil de coordonarea metodologică şi operaţională a dispecerului naţional, o parte din Transgaz, şi îi este atribuită responsabilitatea coordonării10 activităţilor sistemului naţional de transport de gaze naturale (precum şi de energie electrică) (a se vedea, de asemenea, punctul 5 din prezentul capitol). Prin urmare, Departamentul pentru Energie îşi exercită influenţa asupra Transgaz într-un mod care nu este reconciliabil nici cu separarea în cadrul statului, nici cu roiul său de proprietar de sistem.

Comisia a remarcat, de asemenea, articolul 3 alineatul (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/201311 conform căruia, chiar şi în condiţiile în care Ministerul Finanţelor Publice va numi şi va revoca membrii consiliului de administraţie al Transgaz, aceştia trebuie să acţioneze în conformitate cu politicile şi cu strategia în domeniul energiei şi al gazelor naturale, astfel cum au fost elaborate de ministerul relevant, adică de Departamentul pentru Energie, întrucât este normal ca membrilor consiliului de administraţie numiţi de către statul român să li se poată cere să acţioneze în limitele politicilor şi strategiilor generale stabilite de către statul român, inclusiv ale celor elaborate de către Departamentul pentru Energie, Comisia consideră că astfel de cerinţe ar trebui să excludă în mod explicit posibilitatea ca astfel de măsuri să interfereze cu independenţa şi cu funcţionarea curentă a Transgaz.

În plus, Comisia consideră că nu a fost dovedit în mod suficient faptul că prim-ministrul nu este în măsură să influenţeze ministrul finanţelor publice şi în special Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (care este coordonată de el), pe de o parte, şi Ministerul Economiei şi Departamentul pentru Energie, pe de altă parte. De exemplu, nu s-a demonstrat că prim-ministrul nu are puterea de a da instrucţiuni acestor organisme publice. De asemenea, nu s-a demonstrat în mod suficient că Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale nu are alte interese în legătură cu producerea şi/sau cu furnizarea gazelor naturale şi a energiei electrice în cadrul responsabilităţilor sale.

În acest context, Comisia consideră că, în prezent, nu există motive suficiente pentru a concluziona că gradul de separare necesar în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din directiva privind gazele naturale în contextul unui model ISO este atins.

3. Interesele acţionarilor minoritari

Articolul 14 alineatul (2) litera (a) din directiva privind gazele naturale stabileşte, printre altele, că ISO trebuie să fie în conformitate cu cerinţele de la articolul 9 alineatul (1) literele (b) şi (c) din directiva privind gazele naturale, menite să asigure independenţa operatorului de transport şi de sistem de interesele în domeniul generării sau al furnizării.

Unul dintre proprietarii Transgaz este Fondul Proprietatea, care deţine 14,987% din acţiuni. Fondul Proprietatea deţine participaţii şi în societăţi de producţie şi de furnizare de gaze naturale şi de energie electrică. Fondul nu deţine controlul asupra Transgaz, dar poate vota şi propune alegerea membrilor consiliului de administraţie în societăţile în care deţine acţiuni, în plus, legislaţia română facilitează numirea membrilor consiliului de administraţie de către acţionarii minoritari în societăţile de stat prin intermediul unui aşa-numit regim de “drepturi de vot cumulative”12. Comisia concluzionează că acest acţionar minoritar deţine interese şi poate exercita drepturi care sunt incompatibile cu dispoziţiile articolului 9 alineatul (1) literele (b) şi (c)13 din directiva privind gazele naturale.

Comisia remarcă faptul că s-ar putea realiza conformarea la articolul 9 alineatul (1) literele (b) şi (c) din directiva privind gazele naturale prin stabilirea, de exemplu, în reglementările interne ale Transgaz, a faptului că acţionarii nu îşi pot exercita numirile sau drepturile de vot în cadrul Transgaz până când ANRE primeşte asigurări adecvate că aceşti acţionari nu deţin interese în alte societăţi care să fie incompatibile cu cerinţele din directiva privind gazele naturale14.

4. Independenţa membrilor consiliului de administraţie al Transgaz

Articolul 9 alineatul (1) litera (d) din directiva privind gazele naturale stabileşte că nu este posibil ca un membru al consiliului de administraţie al unui OTS sau un membru al unui organism care reprezintă în mod legal un OTS să fie în acelaşi timp membru al consiliului de administraţie al unei societăţi active în producţia sau furnizarea de gaze naturale.

În decizia sa preliminară, ANRE nu evaluează în detaliu dacă toţi membrii actuali ai consiliului de administraţie ai Transgaz deţin interese sau alte poziţii în consilii de administraţie care sunt incompatibile cu articolul 9 alineatul (1) litera (d) din directiva privind gazele naturale. Comisia remarcă faptul că este necesar ca ANRE să realizeze o astfel de evaluare pentru toţi membrii consiliului de administraţie înainte de emiterea deciziei sale finale de certificare, pentru a se asigura conformitatea cu articolul 9 alineatul (1) litera (d) din directiva privind gazele naturale. Ca observaţie generală, Comisia remarcă faptul că este necesar ca ANRE să aibă competenţa de a impune ca toţi potenţialii membri ai consiliului de administraţie să respecte toate cerinţele relevante din directiva privind gazele naturale, înainte de a ocupa respectiva poziţie15.

5. Competenţele Departamentului pentru Energie în ceea ce priveşte Transgaz

Articolul 14 alineatele (4) şi (5) din directiva privind gazele naturale limitează strict competenţele proprietarului de sistem asupra ISO. Articolul 14 alineatul (2) stabileşte că operatorul de transport şi de sistem este responsabil de îndeplinirea sarcinilor menţionate la articolul 13. Dispecerizarea este o funcţie esenţială a operării sistemului de transport.

Transgaz acţionează ca dispecer al gazelor naţionale în România, în conformitate cu articolul 100 alineatul (40) din Legea nr. 123/2012, dispecerizarea reprezint㠓activitatea specifică de echilibrare permanentă şi operativă, la nivelul sistemelor, a cantităţilor de gaze naturale intrate şi, respectiv, ieşite, la parametrii rezultaţi din obligaţiile de livrare, precum şi luarea măsurilor de limitare a efectelor situaţiilor excepţionale, cum ar fi: temperaturi foarte scăzute, calamităţi naturale, avarii majore şi altele asemenea, prin folosirea de mijloace specifice”. Dispecerizarea se referă, prin urmare, la operaţiunile de gestionare curentă a reţelei de gaze naturale, incluzând echilibrarea.

Legislaţia română prevede că dispecerul naţional pentru gaze naturale16 rămâne în coordonarea metodologică şi operaţională a ministerului delegat pentru energie17. Comisia consideră că o astfel de dispoziţie este incompatibilă cu dispoziţiile directivei privind gazele naturale. Comisia consideră că activitatea de coordonare operaţională a dispecerului naţional pentru gazele naturale este o sarcină esenţială a OTS şi trebuie să fie realizată într-o manieră independentă şi chiar de către OTS. În acest context este de remarcat faptul că articolul 13 alineatul (3) din directiva privind gazele naturale, care stabileşte sarcinile operatorului de transport şi de sistem pentru gazele naturale, se referă în mod explicit la echilibrarea sistemului de transport al gazelor naturale.

Păstrarea activităţii de coordonare metodologică şi operaţională a dispecerului naţional pentru gazele naturale din România de către Departamentul pentru Energie din România este cu atât mai discutabilă ţinând seama de faptul că acest departament gestionează şi interesele României în activele de producţie, de furnizare şi de distribuţie a gazelor naturale, fiind astfel puţin probabil că OTS poate realiza această sarcină esenţială într-o manieră independentă.

Pe un plan mai general, Departamentul pentru Energie este învestit prin lege cu responsabilitatea coordonării 18 activităţilor sistemului naţional de transport de gaze naturale (precum şi de energie electrică). Dispoziţia relevantă se referă în mod clar numai la activităţile sistemului naţional de gaze naturale (precum şi de energie electrică). Prin urmare, se pare că se referă la activităţile operatorilor de transport şi de sistem ca atare şi nu la activităţile operatorilor de transport şi de sistem în raport cu alte entităţi relevante din sectorul gazelor naturale şi al energiei electrice, cum ar fi furnizorii şi producătorii de gaze naturale, în timp ce operatorul de transport şi de sistem ar trebui să fie în măsură să îşi exercite funcţiile într-o manieră independentă faţă de Departamentul pentru Energie19.

Pe baza observaţiilor de mai sus, Comisia consideră că, în circumstanţele actuale, nu există motive suficiente pentru certificarea Transgaz în baza modelului ISO. Comisia recomandă AN RE să depună eforturi, în cooperare cu organismele relevante ale statului român, pentru a face astfel încât separarea drepturilor de proprietate asupra Transgaz să se realizeze prin aplicarea articolului 9 alineatul (6) din directiva privind gazele naturale, permiţând separarea în cadrul statului, ceea ce, în mod necesar, implică, de asemenea, faptul că legislaţia românească trebuie să fie modificată în regim de urgenţă astfel încât să includă acest model de separare.

Într-o astfel de situaţie, exercitarea drepturilor de proprietate ale statului român asupra Transgaz poate să rămână în cadrul Ministerului Finanţelor Publice. Ministerul Economiei şi Departamentul pentru Energie ar putea să îşi menţină participaţiile respective în societăţile de producţie şi/sau de furnizare, precum şi sarcinile lor respective în ceea ce priveşte politica energetică naţională. Cu toate acestea, responsabilitatea de a gestiona proprietatea statului român

asupra transportului de gaze, care în prezent revine Departamentului pentru Energie, trebuie să fie transferată unui organism public separat de Departamentul pentru Energie. Articolul 3 alineatul (4) din Ordonanţa de urgenţă nr. 18/2013 ar trebui să fie modificat în conformitate cu cele de mai sus. Departamentul pentru Energie ar trebui, de asemenea, să renunţe la coordonarea metodologică şi operaţională a dispecerului naţional, care trebuie considerată o sarcină esenţială care trebuie îndeplinită de Transgaz în mod independent.

IV. Concluzii

În temeiul articolului 3 alineatul (2) din regulamentul privind gazele naturale, AN RE va ţine seama întocmai de observaţiile de mai sus ale Comisiei atunci când ia decizia sa finală cu privire la certificarea Transgaz, iar atunci când ia decizia, o comunică Comisiei.

Poziţia Comisiei cu privire la această notificare nu aduce atingere niciunei alte poziţii pe care Comisia o poate adopta în raport cu autorităţile naţionale de reglementare cu privire la orice alte proiecte de măsuri notificate privind certificarea sau în raport cu autorităţile naţionale responsabile de transpunerea legislaţiei UE în ceea ce priveşte compatibilitatea oricărei măsuri naţionale de punere în aplicare cu legislaţia UE.

Comisia va publica prezentul document pe site-ul ei de internet Comisia consideră că informaţiile din prezentul document nu sunt confidenţiale, ANRE este invitată să informeze Comisia în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea prezentului document în cazul în care consideră că, în conformitate cu normele UE şi cu cele naţionale privind confidenţialitatea comercială, el conţine informaţii confidenţiale pe care le doreşte să fie eliminate înainte de publicare. O astfel de solicitare trebuie motivată.

Adoptată la Bruxelles, 25 noiembrie 2013.

 

Pentru Comisie,

Joaquin Almunia,

vicepreşedinte

 


1 Conform documentelor prezentate de către ANRE în notificarea transmisă de aceasta.

2 O altă parte terţă deţine, de asemenea, 2% din reţeaua de transport de gaze naturale.

3 Articolul 128 transpune în legislaţia română articolul 9 din directiva privind gazele naturale.

4 Articolul 2 din proiectul de decizie de certificare notificat.

5 Ase vedea articolul 14 alineatul (2) litera (a) din directiva privind gazele naturale, prin care se solicită candidatului ISO să demonstreze că îndeplineşte cerinţele de la articolul 9 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d) din directiva privind gazele naturale.

6 O alta parte tartă deţine, de asemenea, 2% din reţeaua de transport.

7 Cu toate acestea, potrivit contractului de concesiune prin care activele deţinute de statul român sunt autorizate a li utilizate de Transgaz, toate activele Transgaz vor fi “returnate” statului român atunci când expiră acordul de concesiune.

8 Normele privind cvorumul necesar pentru reuniunile ordinare şi extraordinare reconvocate ale acţionarilor după ce o primă reuniune nu a reuşit să întrunească cvorumul necesar sunt de aşa natură încât este posibil ca În aceste reuniuni reconvocate să se ia decizii valabile fără ca statul român să fie prezent. (Prezenţa sa este necesară pentru ca în prima reuniune ordinară şi extraordinară convocată să se ia decizii valabile.) Având În vedere actuala cotă de acţiuni deţinute de acţionarii minoritari, nici un ui dintre aceştia din urmă nu ar fi, totuşi, în măsură să exercite controlul asupra Transgaz.

9 Articolul 13 din Legea nr. 90/2001.

10 Articolul 1 din Hotărârea Guvernului nr. 429/2013, punctul 3. Această observaţie nu se referă la punctul 2 din aceeaşi hotărâre.

11 Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2013 care prevede transferul de acţiuni deţinute de stat în CNTEE Transelectrica - S.A. şi în SNTGN Transgaz - S.A

12 Ordonanţa Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice. Această ordonanţă prevede că un acţionar care deţine, individual sau împreună cu alţii, cel puţin 10% din acţiunile unei întreprinderi de stat poate solicita aplicarea metodei votului cumulativ pentru alegerea membrilor consiliului de administraţie sau al consiliului de supraveghere, în timp ce aceasta facilitează numirile membrilor consiliului de administraţie de către acţionarii minoritari, normele nu permit acestora să deţină controlul.

13 în plus faţă de drepturile care pot fi derivate din Ordonanţa Guvernului nr. 109/2011 reiese că Fondul Proprietatea beneficiază de anumite drepturi minoritare care îi permit să numească membri ai consiliului de administraţie în anumite societăţi de generare a energiei electrice şi de drepturi în ceea ce priveşte anumite tipuri de decizii.

14 Ca abordare practică, Comisia ar putea sprijini opţiunea prezentată de ANRE de a utiliza pragul prevăzut la articolul 228 din Legea română nr. 227 privind piaţa de capital şi de a o scuti de competenţele de control pentru acele entităţi care deţin o parte din drepturile de vot mai mică de 5% sau pentru entităţile care au beneficii în baza Ordonanţei Guvernului nr. 109/2011.

15 Articolul 41 alineatul (4) din directiva privind gazele naturale prevede că AN R-urile sunt învestite cu o astfel de competenţă. 18 Precum şi dispecerul naţional pentru energie electrică, Transelectrica.

17 Articolul 5 alineatul (2) din Ordonanţa de urgenţă nr. 18/2013.

18 Articolul 3 alineatul (1) din Hotărârea Guvernului nr. 429/2013, punctul 3.

19 Astfel cum se prevede la punctul 2 din acelaşi articol.

 

ACTE ALE CAMEREI DE COMERŢ SI INDUSTRIE A ROMÂNIEI

 

COLEGIUL CURŢII DE ARBITRAJ COMERCIAL INTERNAŢIONAL

 

DECIZIE

pentru aprobarea Regulilor de procedură arbitrală ale Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional

În temeiul art. 28 alin, (2) lit. e) şi ari 29 alin. (5) din Legea camerelor de comerţ din România nr. 335/2007, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 60 din Statutul Camerei de Comerţ şi Industrie a României,

Colegiul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional decide:

Art. 1. - Se aprobă cu unanimitate de voturi Regulile de procedură arbitrală ale Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta decizie.

Art. 2. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional,

Viorel Roş

 

Bucureşti, 5 iunie 2014.

Nr. 1.

 

ANEXĂ

 

REGULI DE PROCEDURĂ ARBITRALĂ

ale Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional

 

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

ARTICOLUL 1

Obiectul Regulilor de procedură arbitrală

 

            Regulile de procedură arbitrală se aplică în arbitrajul intern şi internaţional organizat de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, denumită în continuare Curtea de Arbitraj.

 

ARTICOLUL 2

Temeiul juridic al Regulilor de procedură arbitrală

 

            Regulile de procedură arbitrală sunt adoptate de Colegiul Curţii de Arbitraj, în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea camerelor de comerţ din România nr. 335/2007, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu cele ale Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, aprobat prin Decizia Colegiului de conducere al Camerei Naţionale nr. 6/2014.

 

ARTICOLUL 3

Competenţa Curţii de Arbitraj

 

(1) Curtea de Arbitraj organizează şi administrează soluţionarea litigiilor interne şi internaţionale, pe calea arbitrajului instituţionalizat, dacă părţile au încheiat, în acest sens, o convenţie arbitrală şi au sesizat această curte în condiţiile prezentelor reguli.

(2) Litigiu arbitral, în înţelesul prezentelor reguli, este orice litigiu izvorând dintr-un contract sau în legătură cu contractul, inclusiv referitor la încheierea, interpretarea, executarea sau desfiinţarea lui, ca şi din alte raporturi juridice arbitrabile.

(3) Litigiul este intern când părţile au naţionalitatea sau cetăţenia română, iar raportul juridic nu conţine elemente de extraneitate care să pună în discuţie aplicarea legii străine.

            (4) Litigiul este internaţional când decurge din raporturi juridice civile cu elemente de extraneitate.

 

ARTICOLUL 4

Capacitatea persoanelor de a încheia convenţii de arbitraj

 

            Persoanele care au capacitatea deplină de exerciţiu al drepturilor pot conveni să soluţioneze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, în afară de acelea care privesc drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzacţie.

 

ARTICOLUL 5

Tribunalul arbitral

 

(1) Arbitrul unic sau, după caz, totalitatea arbitrilor şi supraarbitrilor învestiţi cu soluţionarea unui litigiu determinat constituie, în sensul prezentelor reguli, tribunalul arbitral al Curţii de Arbitraj.

(2) Tribunalul arbitral constituit este abilitat să judece un litigiu determinat şi să pronunţe o hotărâre definitivă, executorie şi obligatorie pentru părţi, potrivit prezentelor reguli.

            (3) Judecarea litigiului revine exclusiv tribunalului arbitral învestit.

 

ARTICOLUL 6

Aplicarea prezentelor reguli. Excepţii

 

(1) în cazul în care s-a încredinţat Curţii de Arbitraj organizarea unui arbitraj, prin însuşi acest fapt părţile au acceptat aplicarea prezentelor reguli.

(2) Dacă odată cu încredinţarea organizării arbitrajului părţile au optat, în scris, pentru alte norme de procedură, Colegiul Curţii de Arbitraj, ţinând seama de condiţiile speţei şi de conţinutul regulilor de procedură arbitrală indicate de părţi, poate decide că pot fi aplicate şi regulile alese de părţi, iar acestea sunt acceptate de tribunalul arbitral.

(3) în cazul în care părţile au optat pentru aplicarea de către Curtea de Arbitraj a întregului pachet de norme de procedură ale unei alte curţi de arbitraj, aplicarea acestora este posibilă numai dacă respectivele norme nu interzic explicit acest lucru.

            (4) în organizarea şi desfăşurarea arbitrajului se vor aplica regulile de procedură ale Curţii de Arbitraj în vigoare la momentul sesizării acesteia, dacă părţile nu au convenit altfel.

 

ARTICOLUL 7

Principiile procedurii arbitrate

 

(1) Tribunalul arbitral îşi exercită prerogativele şi îşi îndeplineşte misiunea în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţia României, republicată, şi art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la un proces echitabil şi într-un timp rezonabil, precum şi dreptul la un tribunal independent şi imparţial.

(2) în întreaga procedură arbitrală trebuie să se asigure părţilor, sub sancţiunea nulităţii hotărârii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea dreptului de apărare şi a principiului contradictorialităţii.

(3) Dosarul litigiului este confidenţial. Nicio persoană, în afara celor implicate în desfăşurarea litigiului respectiv, nu are acces la dosar fără acordul scris al părţilor.

(4) Curtea de Arbitraj, tribunalul arbitral, precum ŞI personalul Camerei de Comerţ şi Industrie a României au obligaţia să asigure confidenţialitatea arbitrajului, neavând dreptul de a publica sau a divulga datele de care iau cunoştinţă în îndeplinirea atribuţiilor ce le revin, fără a avea încuviinţarea părţilor.

(5) Hotărârile arbitrale pot fi publicate integral numai cu acordul părţilor. Ele pot fi însă publicate parţial ori în rezumat sau comentate sub aspectul problemelor de drept ivite, în reviste, lucrări ori culegeri de practică arbitrală, fără a se da numele sau denumirea părţilor ori date care ar putea prejudicia interesele lor.

(6) Preşedintele Curţii de Arbitraj poate autoriza, de la caz la caz, cercetarea dosarelor în scopuri ştiinţifice sau de documentare după rămânerea definitivă a hotărârilor arbitrale.

(7) Părţile au îndatorirea să îşi exercite drepturile procedurale prevăzute în prezentele reguli şi în celelalte norme de procedură aplicabile cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute. Ele au obligaţia să coopereze cu tribunalul arbitral pentru desfăşurarea corespunzătoare a litigiului şi pentru finalizarea acestuia în termenul stabilit.

(8) Procedura arbitrală nu este condiţionată de îndeplinirea de către părţi a unei proceduri prealabile de mediere sau conciliere.

            (9) în orice stadiu al litigiului, tribunalul arbitral va încerca soluţionarea acestuia pe baza înţelegerii părţilor.

 

CAPITOLUL II

Convenţia arbitrală

 

ARTICOLUL 8

Formele convenţiei arbitrale

 

(1) Convenţia arbitrală se încheie în scris, fie sub forma unei clauze compromisorii, înscrisă în contractul principal, fie sub forma unei înţelegeri de sine stătătoare, denumită compromis.

(2) Prin clauza compromisorie părţile convin ca litigiile ce se vor naşte din contractul în care ea este inserată sau în legătură cu acesta să fie soluţionate pe calea arbitrajului.

(3) Validitatea clauzei compromisorii este independenta de valabilitatea contractului în care a fost înscrisă.

(4) Prin compromis, părţile convin ca un litigiu ivit între ele să fie soluţionat pe calea arbitrajului, arătându-se obiectul litigiului.

(5) Modelele de clauză compromisorie şi de compromis recomandate de Curtea de Arbitraj sunt cuprinse în anexa nr. 1 şi, respectiv, anexa nr. 2.

            (6) Convenţia arbitrală poate rezulta şi din introducerea de către reclamant a unei cereri de arbitrare şi acceptarea pârâtului ca această cerere să fie soluţionată de Curtea de Arbitraj.

 

ARTICOLUL 9

Încheierea convenţiei arbitrale de către stat şi autorităţile publice

 

(1) Statul şi autorităţile publice pot încheia convenţii arbitrale numai dacă sunt autorizate prin lege sau prin convenţii internaţionale la care România este parte.

            (2) Persoanele juridice de drept public care au în obiectul lor de activitate şi activităţi economice pot încheia convenţii arbitrale, în afara cazului în care legea ori actul lor de înfiinţare sau de organizare prevede altfel.

 

ARTICOLUL 10

Efectele convenţiei arbitrale

 

            Încheierea convenţiei arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competenţa instanţelor judecătoreşti, conferind competenţă tribunalului arbitral.

 

CAPITOLUL III

Constituirea tribunalului arbitral. Termenul, sediul şi locul arbitrajului

 

 

 

ARTICOLUL 11

Constituirea tribunalului arbitral

 

(1) Tribunalul arbitral este format fie dintr-un arbitru unic, fie din 3 arbitri dintre care unul este supraarbitru, conform convenţiei părţilor.

(2) Dacă părţile nu au stabilit numărul arbitrilor, litigiul se judecă de 3 arbitri, câte unul numit de fiecare dintre părţi, iar al treilea - supraarbitrul - ales de cei 2 arbitri iar, în caz de neînţelegere între ei, de către preşedintele Curţii de Arbitraj.

(3) Dacă există mai mulţi reclamanţi sau mai mulţi pârâţi, părţile care au interese comune vor numi un singur arbitru. În caz de neînţelegere între părţi, arbitrul comun va fi desemnat de preşedintele Curţii de Arbitraj.

            (4) Nici una dintre părţi nu are dreptul să numească un arbitru în locul celeilalte părţi sau să aibă mai mulţi arbitri decât cealaltă parte.

 

ARTICOLUL 12

Independenţa arbitrilor

 

            Arbitrii sunt independenţi şi imparţiali în îndeplinirea atribuţiilor lor jurisdicţionale. Ei nu sunt reprezentanţii părţilor.

 

ARTICOLUL 13

Numirea, revocarea şi înlocuirea arbitrilor

 

            Arbitrii sunt numiţi, revocaţi sau înlocuiţi conform convenţiei arbitrale şi prezentelor reguli.

 

ARTICOLUL 14

Numirea arbitrilor

 

(1) Când arbitrul unic sau, după caz, arbitrii nu au fost numiţi prin convenţia arbitrală şi nici nu s-a prevăzut modalitatea de numire a lor, constituirea tribunalului arbitral se face după cum urmează:

a) prin cererea de arbitrare sau printr-o cerere ulterioară, reclamantul va numi un arbitru sau va propune ca litigiul să fie soluţionat de un arbitru unic, arătând numele acestuia;

b) prin întâmpinare sau prin înştiinţare separată adresată Curţii de Arbitraj, în termen de cel mult 10 zile de la primirea cererii de arbitrare, pârâtul va numi un arbitru arătând numele acestuia sau, după caz, va răspunde la propunerea reclamantului privind soluţionarea litigiului de un arbitru unic, precum şi cu privire la persoana arbitrului unic.

(2) Se recomandă părţilor ca o dată cu numirea unui arbitru să numească şi un arbitru supleant. În caz de numire şi după semnarea Declaraţiei de acceptare, arbitrul supleant va înlocui pe arbitrul titular în caz de absenţă a acestuia. Pentru activitatea prestată în înlocuirea titularului, supleantul are dreptul la un onorariu proporţional cu gradul de implicare în soluţionarea dosarului.

(3) Proporţia onorariului cuvenit fiecăruia va fi stabilită de cei 2 arbitri, iar în caz de neînţelegere, de către preşedintele Curţii de Arbitraj.

            (4) La cererea părţii, arbitrul şi supleantul sunt desemnaţi de preşedintele Curţii de Arbitraj.

 

ARTICOLUL 15

Alegerea supraarbitrului

 

            În cazul tribunalului arbitral compus din 3 arbitri, cei 2 arbitri numiţi potrivit art. 14 vor proceda la alegerea supraarbitrului, dintre arbitrii înscrişi pe listă, în termen de 5 zile de la data primirii înştiinţării pe care Secretariatul Curţii de Arbitraj Ie-a făcut-o în acest sens.

 

ARTICOLUL 16

Declaraţia de acceptare

 

(1) în termen de 5 zile de la data când Ie-a fost comunicată propunerea de numire, arbitrii şi supraarbitrul vor completa şi vor semna Declaraţia de acceptare, independenţă, imparţialitate şi disponibilitate (denumită în continuare Declaraţia de acceptare). Declaraţia va putea fi completată şi trimisă prin corespondenţă electronică.

(2) Declaraţia de acceptare conţine următoarele elemente:

a) acordul sau refuzul arbitru Iu i/supraarbitrului de a îndeplini misiunea de arbitru în respectiva cauză;

b) în caz de acceptare, declaraţia arbitrului/supraarbitrului conform căreia a luat cunoştinţă de Regulile de procedură arbitrală ale Curţii de Arbitraj şi înţelege să le respecte cu stricteţe;

c) declaraţia arbitrului/supraarbitrului că nu se află în niciuna din cauzele de incompatibilitate prevăzute de art. 20, de natură a pune la îndoială independenţa şi imparţialitatea sa. În cazul în care arbitrul consideră că poate să îşi îndeplinească misiunea de arbitru în mod independent şi cu imparţialitate deşi asemenea cauze există, el va declara faptele şi împrejurările relevante;

d) declaraţia arbitrului/supraarbitrului că este în măsură să dedice timpul necesar desfăşurării şi finalizării procedurii arbitrale în timpul afectat acesteia potrivit prezentelor reguli.

(3) Dacă faptele sau împrejurările menţionate la alin. (2) lit. c) survin în cursul litigiului, arbitrul le va declara de îndată.

(4) Declaraţia iniţială şi declaraţiile ulterioare, dacă este cazul, se depun la dosarul litigiului, pentru ca părţile să poată lua cunoştinţă de conţinutul lor.

(5) Nesemnarea Declaraţiei de acceptare în temeiul prevăzut la alin. (1) este considerată refuz al îndeplinirii misiunii de arbitru.

            (6) Declaraţia de acceptare se întocmeşte pe formular tip, care se comunică arbitrilor şi supraarbitrului propuşi, prin grija Secretariatului Curţii de Arbitraj - Formularul este cuprins în anexa nr. 3.

 

ARTICOLUL 17

Competenţele preşedintelui Curţii de Arbitraj privind numirea arbitrilor şi supraarbitrului

 

(1) Dacă reclamantul sau pârâtul nu răspunde în termen sau nu dă curs invitaţiei de numire a arbitrului ori există neînţelegere între părţi cu privire la numirea arbitrului unic sau dacă cei 2 arbitri nu cad de acord asupra persoanei supraarbitrului, preşedintele Curţii de Arbitraj, după expirarea termenelor prevăzute de art. 14 şi 15, va desemna arbitrul unic sau, după caz, arbitrul reclamantului şi/sau al pârâtului ori supraarbitrul. Dispoziţiile art. 16 rămân aplicabile.

(2) Desemnarea se face în termen de 5 zile de la data când preşedintele Curţii de Arbitraj a luat cunoştinţă de împrejurările arătate la alin. (1), dintre arbitrii înscrişi pe Lista de arbitri a Curţii, în afară de cazul în care s-a prevăzut altfel în convenţia arbitrală.

(3) Dacă, totuşi, după desemnarea arbitrului în condiţiile alin. (1) şi (2), pârâtul îşi va numi arbitrul cel mai târziu până la constituirea tribunalului arbitral, desemnarea făcută în acele condiţii devine caducă.

 

ARTICOLUL 18

Recuzarea şi abţinerea arbitrilor şi supraarbitrului

 

(1) Arbitrul poate fi recuzat pentru cauze care pun la îndoială independenţa şi imparţialitatea sa. Cauzele de recuzare sunt cele prevăzute în art. 20.

(2) O parte nu poate recuza arbitrul pe care ea l-a numit decât pentru cauze survenite sau despre care a luat cunoştinţă după numire.

(3) Persoana care ştie că în privinţa sa există o cauză de recuzare este obligată să înştiinţeze părţile şi ceilalţi arbitri mai înainte de a fi acceptat însărcinarea de arbitru, iar, dacă asemenea cauze survin după acceptare, de îndată ce Ie-a cunoscut.

(4) Această persoană nu poate participa la judecarea litigiului decât dacă părţile, înştiinţate potrivit alineatului precedent, comunică în scris că înţeleg să nu ceară recuzarea. Chiar în acest caz, ea are dreptul să se abţină de la judecarea litigiului.

(5) Recuzarea trebuie să fie cerută, sub sancţiunea decăderii, în termen de 10 zile de la data când partea a luat cunoştinţă de numirea arbitrului sau, după caz, de la survenirea cauzei de recuzare. Arbitrul recuzat poate formula declaraţie de abţinere, fără ca abţinerea sa să valoreze recunoaşterea cauzei de recuzare.

(6) Cererea de recuzare se soluţionează de tribunalul arbitral, fără participarea arbitrului recuzat, acesta fiind înlocuit de preşedintele Curţii de Arbitraj sau de un arbitru desemnat de el.

(7) în cazul în care cererea de recuzare îl priveşte pe arbitrul unic, ea se soluţionează de preşedintele Curţii de Arbitraj sau de un arbitru desemnat de el.

(8) Recuzarea tuturor arbitrilor unui tribunal arbitral se judecă de un tribunal arbitral desemnat de preşedintele Curţii de Arbitraj.

(9) Dacă cererea de recuzare este admisă, arbitrul, supraarbitrul sau arbitrul unic va fi numit în conformitate cu prezentele reguli.

(10) Declaraţia de abţinere se întocmeşte în scris şi nu trebuie să fie motivată. Condiţia formei scrise este întrunită dacă declaraţia este consemnată în încheierea de şedinţă.

(11) Prevederile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător şi experţilor şi asistenţilor arbitrali. În acest caz, recuzarea se soluţionează de tribunalul arbitral.

            (12) Prin încheierea de admitere a cererii de recuzare se va decide şi asupra menţinerii sau nu a actelor întocmite de cel recuzat.

 

ARTICOLUL 19

Revocarea arbitrilor şi supraarbitrului

 

(1) Săvârşirea vreuneia dintre faptele ce urmează atrage, în raport cu gravitatea faptei, revocarea arbitrului sau supraarbitrului dintr-un anumit litigiu:

a) după acceptare, abandonează în mod nejustificat însărcinarea de arbitru;

b) fără motiv justificat, nu participă în mod repetat la şedinţa de arbitrare sau săvârşeşte alte fapte de natură să întârzie nejustificat soluţionarea litigiului, ori nu pronunţă hotărârea în termenul stabilit de convenţia arbitrală sau de prezentele reguli;

c) nu respectă caracterul confidenţial al arbitrajului, publicând sau divulgând în mod voit date de care a luat cunoştinţă în calitate de arbitru, fără a avea autorizaţia părţilor.

(2) Revocarea se decide de către Colegiul Curţii de Arbitraj la propunerea oricăruia dintre membrii Colegiului, cu ascultarea arbitrului a cărui revocare se cere/se propune, cel care face propunerea neavând drept de vot.

            (3) în cazul săvârşirii uneia dintre faptele de mai sus cu rea-credinţă sau prin gravă neglijenţă, arbitrii pot răspunde patrimonial în limita onorariului primit.

 

ARTICOLUL 20

Incompatibilitatea arbitrilor

 

(1) Arbitrii sunt incompatibili să soluţioneze un litigiu determinat pentru următoarele motive, care pun la îndoială independenţa şi imparţialitatea lor:

a) se află în una dintre situaţiile de incompatibilitate pe care Codul de procedură civilă le prevede pentru judecători;

b) nu îndeplinesc condiţiile de calificare sau alte condiţii privitoare la arbitri, prevăzute în convenţia arbitrală;

c) o persoană juridică al cărei asociat este sau în ale cărei organe de conducere se află arbitrul are un interes în cauză;

d) arbitrul are raporturi de muncă ori de serviciu, după caz, sau legături comerciale directe cu una dintre părţi, cu o societate controlată de una dintre părţi sau aflată sub un control comun cu aceasta;

e) arbitrul a prestat consultanţă uneia dintre părţi, a asistat sau a reprezentat una dintre părţi ori a depus mărturie în una dintre fazele precedente ale litigiului,

(2) Arbitrul care este şi avocat, înscris în tabloul avocaţilor compatibili, nu poate intra în compunerea unui tribunal arbitral învestit cu arbitrarea unui litigiu cu privire la care a desfăşurat sau urmează a desfăşura activităţi avocaţiale; de asemenea, nu poate reprezenta sau asista vreuna dintre părţile aflate în acel litigiu în faţa tribunalelor constituite sub egida Curţii de Arbitraj.

(3) Activităţile avocaţiale prevăzute la alin. (2) nu pot fi exercitate de avocatul care este şi arbitru într-un litigiu determinat, nici direct şi nici prin substituirea sa de către un alt avocat din cadrul formei organizatorice de exercitare a profesiei de avocat din care el face parte.

            (4) Arbitrul care se află în situaţie de incompatibilitate în legătură cu calitatea de arbitru, datorită unei împrejurări survenite ulterior înscrierii sale pe lista de arbitri, care îl pune în imposibilitate fizică sau morală de a-şi îndeplini misiunea pentru o perioadă mai lungă de timp, poate solicita să fie suspendat sau această măsură se decide de către Colegiul Curţii de Arbitraj.

 

ARTICOLUL 21

Înlocuirea arbitrilor şi supraarbitrului

 

(1) în caz de imposibilitate a exercitării misiunii de arbitru, pentru orice cauză (recuzare, abţinere, revocare, suspendare, radiere, deces etc.) şi dacă nu s-a numit un supleant sau dacă acesta este împiedicat să îşi exercite însărcinarea, se va proceda la înlocuirea arbitrului de către partea care l-a numit, în termen de 10 zile de când ea a luat cunoştinţă de survenirea unei asemenea împrejurări.

(2) Dacă partea nu numeşte un arbitru în acest termen, preşedintele Curţii de Arbitraj desemnează noul arbitru.

            (3) Dispoziţiile de faţă se aplică în mod corespunzător şi în ceea ce priveşte supraarbitrul.

 

ARTICOLUL 22

Data constituirii tribunalului

 

(1) Tribunalul arbitral se consideră constituit la data acceptării însărcinării de supraarbitru ori, după caz, a acceptării de către arbitrul unic.

            (2) Din momentul constituirii, tribunalul arbitral este învestit cu judecarea cererii de arbitrare şi a celorlalte cereri privind procedura arbitrală, cu excepţia cererilor care, prin dispoziţii imperative ale legii, sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti.

 

ARTICOLUL 23

Termenul arbitrajului

 

(1) Dacă părţile nu au convenit altfel, tribunalul arbitral trebuie să pronunţe hotărârea în termen de cel mult 6 luni de la data constituirii sale.

            (2) Termenul se suspendă pe durata desfăşurării următoarelor evenimente: judecarea cererii de recuzare; soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate; judecarea unei cereri incidente adresate instanţei judecătoreşti competente; înlocuirea arbitrilor sau supraarbitrului, potrivit art. 21; suspendarea litigiului în baza unei dispoziţii legale; efectuarea unei expertize dispuse de tribunalul arbitral.

 

ARTICOLUL 24

Prelungirea termenului

 

(1) Părţile pot consimţi, oricând în cursul litigiului, la prelungirea termenului arbitrajului, fie în scris, fie prin declaraţie orală, dată în faţa tribunalului arbitral şi consemnată în încheierea de şedinţă.

(2) Tribunalul arbitral poate dispune, prin încheiere, în cazul în care se constată că una dintre părţi obstrucţionează desfăşurarea procedurii arbitrale ori pentru alte motive temeinice, prelungirea termenului arbitrajului.

            (3) Termenul se prelungeşte de drept cu 3 luni în cazul încetării personalităţii juridice sau al decesului uneia dintre părţi.

 

ARTICOLUL 25

Caducitatea arbitrajului

 

(1) Constituie cauză de caducitate a arbitrajului situaţia în care una dintre părţi a notificat în scris tribunalului arbitral până la prima zi de înfăţişare că înţelege să invoce caducitatea şi reiterează această excepţie la primul termen după expirarea duratei arbitrajului.

(2) Lipsa unei solicitări exprese în termenul prevăzut conform alin. (1) nu produce nicio consecinţă cu privire la termenul soluţionării litigiului.

            (3) Nu constituie cauză de caducitate şi partea nu poate invoca depăşirea termenului de soluţionare a litigiului, chiar dacă această excepţie a fost invocată în termenul prevăzut în alin. (1), dacă prin propria sa atitudine a zădărnicit celeritatea soluţionării litigiului. Această constatare o face tribunalul arbitral şi se consemnează în încheiere.

 

ARTICOLUL 26

Sediul şi locul arbitrajului

 

(1) Sediul arbitrajului este în România, municipiul Bucureşti, bd. Octavian Goga nr. 2, sectorul 3.

(2) Locul arbitrajului este la sediul Curţii de Arbitraj.

            (3) Dacă părţile solicită motivat tribunalului arbitral ca şedinţele de arbitrare să se desfăşoare într-un alt loc, tribunalul arbitral poate încuviinţa solicitarea părţilor. Cheltuielile ocazionate de desfăşurarea şedinţelor arbitrale în locul solicitat de părţi se suportă de acestea.

 

CAPITOLUL IV

Procedura preliminară. Comunicarea actelor de procedură. Măsurile asigurătorii şi provizorii. Cheltuielile arbitrate

 

SECŢIUNEA 1

Procedura preliminară

 

ARTICOLUL 27

Cererea de arbitrare. Elemente

 

(1) Cererea prin care reclamantul sesizează Curtea de Arbitraj cu soluţionarea unui litigiu, denumită în continuare cerere de arbitrare, trebuie să cuprindă următoarele elemente:

a) numele şi prenumele, domiciliul şi, după caz, domiciliul ales al persoanei fizice ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor. De asemenea, se vor menţiona şi codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar ale reclamantului şi ale pârâtului, dacă sunt cunoscute de reclamant, precum şi adresa electronică, numărul de telefon, numărul de fax ori alte asemenea date. Dacă reclamantul locuieşte/are sediul în străinătate, va arăta şi reşedinţa aleasă în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind litigiul arbitral;

b) numele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar, în cazul reprezentării prin avocat, numele acestuia şi sediul profesional. Dovada calităţii de reprezentant se va alătura cererii, inclusiv înscrisul doveditor al calităţii de reprezentant legal sau, după caz, extras din registrul public în care este menţionată împuternicirea reprezentantului persoanei juridice de drept privat;

c) obiectul şi valoarea cererii, precum şi modalitatea de calcul prin care s-a ajuns la stabilirea acestei valori;

d) motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină fiecare capăt de cerere, cu trimitere la înscrisurile doveditoare corespunzătoare sau la alte probe. Indicarea probelor solicitate se face cu arătarea, după caz, a înscrisurilor şi a relevanţei lor, a numelui şi domiciliului martorilor şi a faptelor ce tind a fi probate, a obiectivelor expertizei şi a expertului consilier propus, a întrebărilor pentru interogatoriu, în cazul persoanelor juridice;

e) menţionarea convenţiei arbitrale, anexându-se copie de pe contractul în care este inserată sau copie de pe compromis;

f) semnătura părţii şi ştampila în cazul persoanelor juridice. Dacă cererea este introdusă prin avocat, ea va fi semnată de acesta, aplicând ştampila.

(2) înscrisurile se depun în copie certificată de parte, dar tribunalul arbitral poate solicita oricând originalul.

(3) Dacă cererea de arbitrare sau înscrisurile sunt formulate într-o limbă străină, secretariatul Curţii de Arbitraj din oficiu solicită părţii să prezinte o traducere în limba română sau, în arbitrajul internaţional, într-o limbă de circulaţie internaţională. Părţile pot solicita în scris ca traducerea să fie efectuată prin grija Secretariatului Curţii de Arbitraj, cu suportarea costurilor respective.

            (4) Cererea de arbitrare şi anexele sale se depun pe suport hârtie în atâtea exemplare câţi pârâţi sunt, plus unul pentru dosarul cauzei şi unul pentru fiecare arbitru. De asemenea, comunicarea se face şi în format electronic.

 

ARTICOLUL 28

Înregistrarea cererii

 

(1) Cererea de arbitrare, însoţită de dovada achitării taxei de înregistrare prevăzute în normele privind taxele şi cheltuielile arbitrale, este înregistrată la Secretariatul Curţii de Arbitraj şi va fi repartizată pentru efectuarea procedurii preliminare unui asistent arbitral, în condiţiile prevăzute în Regulamentul Secretariatului Curţii de Arbitraj.

(2) Cererea de arbitrare se înregistrează şi în cazul în care taxa de înregistrare nu este plătită, dar în acest caz Secretariatul Curţii de Arbitraj va acorda reclamantului un termen de 5 zile pentru achitarea taxei. Termenul începe să curgă de la data prezentării cererii, dacă este depusă personal, sau de la data când reclamantul primeşte comunicarea Secretariatului Curţii de Arbitraj în acest sens, dacă cererea a fost trimisă prin poştă. Dacă nu se face dovada plăţii, cererea de arbitrare rămâne în nelucrare.

            (3) Data introducerii cererii de arbitrare se consideră ziua înregistrării acesteia la Secretariatul Curţii de Arbitraj, iar, în cazul expedierii ei cu scrisoare recomandată prin poştă, data prevăzută în ştampila oficiului poştal de expediere. Plicul se ataşează cererii.

 

ARTICOLUL 29

Informaţii comunicate reclamantului

 

(1) în cazul în care cererea de arbitrare nu cuprinde toate menţiunile şi cerinţele prevăzute la art. 27, Secretariatul Curţii de Arbitraj va înştiinţa de îndată reclamantul să le completeze în mod corespunzător, într-un termen care nu va depăşi 10 zile de la data primirii înştiinţării.

(2) Dacă reclamantul nu a arătat în cererea de arbitrare numele arbitrului, el îl va numi în termenul prevăzut la alin. (1). În caz de neconformare, devin aplicabile în mod corespunzător prevederile art. 17 alin. (2) şi (3).

            (3) Secretariatul va verifica, de asemenea, plata taxei arbitrale, iar dacă aceasta nu a fost plătită conform normelor privind taxele şi cheltuielile arbitrale, va comunica reclamantului cuantumul şi modalitatea de plată a taxelor arbitrale.

 

ARTICOLUL 30

Informaţii comunicate pârâtului

 

            În cazul în care cererea de arbitrare nu a fost comunicată pârâtului de către reclamant, Secretariatul Curţii de Arbitraj comunică pârâtului o copie de pe această cerere, împreună cu actele însoţitoare. Se comunică pârâtului cuantumul şi modalitatea de plată a taxelor arbitrale, precum şi prezentele reguli şi lista de arbitri, dacă acestea nu sunt publicate pe site-ul Curţii de Arbitraj.

 

ARTICOLUL 31

Întâmpinarea pârâtului

 

(1) Primind cererea de arbitrare, pârâtul va formula o întâmpinare, care trebuie să cuprindă:

- numele arbitrului numit de el sau răspunsul la propunerea reclamantului privind soluţionarea litigiului de un arbitru unic, precum şi la persoana acestuia;

- excepţiile referitoare la cererea reclamantului;

- răspunsul în fapt şi în drept la cererea reclamantului;

- probele propuse în apărare, pentru fiecare capăt din cererea reclamantului;

- celelalte menţiuni şi cerinţe prevăzute de art. 27 pentru cererea de arbitrare, în mod corespunzător.

(2) În termen de 20 de zile de la primirea cererii de arbitrare, pârâtul va comunica reclamantului întâmpinarea, împreună cu actele însoţitoare, şi, de asemenea, o va depune la Curtea de Arbitraj, ataşând dovada de comunicare.

(3) La cererea pârâtului, comunicarea întâmpinării se face de către Secretariatul Curţii de Arbitraj.

(4) Dacă mai mulţi reclamanţi au un singur reprezentant sau un reclamant stă în judecată în mai multe calităţi juridice, se va comunica şi, respectiv, depune câte o singură întâmpinare.

(5) Când sunt mai mulţi pârâţi, aceştia pot răspunde, toţi împreună sau numai o parte dintre ei, printr-o singură întâmpinare.

(6) Dispoziţiile ari 27 alin. (4) sunt aplicabile în mod corespunzător.

(7) Nedepunerea sau necomunicarea întâmpinării nu înseamnă recunoaşterea pretenţiilor reclamantului.

            (8) Dacă prin nedepunerea sau necomunicarea întâmpinării litigiul se amână, tribunalul arbitral va putea obliga pe pârât la plata cheltuielilor cauzate prin amânare.

 

ARTICOLUL 32

Cererea reconvenţională

 

(1) Dacă pârâtul are pretenţii împotriva reclamantului derivând din acelaşi raport juridic, acesta poate formula cerere reconvenţională.

(2) Cererea reconvenţională va fi introdusă în cadrul termenului pentru depunerea întâmpinării sau cel mai târziu până la prima zi de înfăţişare şi trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca şi cererea principală. Cu toate acestea, după prima zi de înfăţişare, tribunalul arbitral va putea încuviinţa primirea unei cereri reconvenţionale pentru motive ce ţin de buna administrare a raporturilor litigioase dintre părţi, întotdeauna cu respectarea drepturilor procedurale ale reclamantului.

(3) Ea se soluţionează odată cu cererea principală. Când însă numai cererea principală este în stare de a fi soluţionată, cererea reconvenţională poate fi soluţionată separat. Tribunalul arbitral dispune disjungerea acesteia prin încheiere.

            (4) Pretenţiile din cererea reconvenţională se supun plăţii taxelor şi cheltuielilor calculate conform Normelor privind taxele şi cheltuielile arbitrale. Dispoziţiile art. 29 alin. (3) şi art. 30 se aplică în mod corespunzător.

 

ARTICOLUL 33

Participarea terţilor

 

            Terţii pot participa la procedura arbitrală în condiţiile art. 61-77 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Cod de procedură civilă, dacă această participare este posibilă în temeiul unei convenţii arbitrale ori dacă efectele convenţiei arbitrale dintre părţile în litigiu pot fi extinse la alţi participanţi.

 

ARTICOLUL 34

Achitarea taxei arbitrale

 

(1) în termen de 10 zile de la data primirii înştiinţării din partea Secretariatului Curţii de Arbitraj, reclamantul şi pârâtul sunt obligaţi să achite taxa arbitrală în cote egale, în cuantumul stabilit prin normele privind taxele şi cheltuielile arbitrale.

(2) în cazul în care pârâtul nu achită jumătate din taxa arbitrală în acest termen, reclamantul va fi invitat să achite taxa arbitrală integral, fiind acordat un nou termen de 10 zile în acest sens.

(3) La cererea reclamantului şi în funcţie de circumstanţele cauzei, termenul prevăzut la alin. (1) poate fi prelungit prin rezoluţie motivată de către preşedintele Curţii de Arbitraj.

            (4) Dacă dovada plăţii taxei arbitrale nu se face în condiţiile comunicate de Secretariatul Curţii de Arbitraj, cererea de arbitrare rămâne în nelucrare.

 

ARTICOLUL 35

Fixarea primului termen de arbitrare şl comunicarea dosarului către tribunalul arbitral

 

(1) în termen de cel mult 5 zile de la primirea întâmpinării sau, după caz, de la expirarea termenului prescris de art. 31 alin. (2), preşedintele Curţii de Arbitraj fixează primul termen de arbitrare, pentru când părţile vor fi citate. Acest termen nu poate fi mai mic de 21 de zile de la data expedierii citaţiilor către părţi.

            (2) După constituirea tribunalului arbitral, Secretariatul Curţii de Arbitraj transmite dosarul de îndată tribunalului arbitral, făcând menţiune scrisă despre acest fapt, cu precizarea datei transmiterii.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Comunicarea actelor de procedură

 

ARTICOLUL 36

Modalităţile de comunicare

 

(1) Comunicarea, prin Secretariatul Curţii de Arbitraj, a cererii de arbitrare, întâmpinării, cererii reconvenţionale, citaţiilor şi hotărârilor arbitrale se face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin poşta rapidă.

(2) Celelalte înscrisuri, precum şi informaţiile şi diversele înştiinţări pot fi făcute şi prin scrisoare recomandată cu recipisă poştală de predare, prin poştă rapidă, poştă electronică, telegramă, telex, telefax sau orice alt mijloc de comunicare ce permite stabilirea probei comunicării şi a textului transmis. În cazul comunicărilor telefonice, asistentul arbitral va face menţiune în dosar, precizând data şi ora convorbirii.

(3) înscrisurile comunicate părţilor se consideră înmânate şi în cazul în care destinatarul a refuzat primirea sau nu s-a prezentat la oficiul poştal pentru a le ridica, deşi există dovada avizării sale.

(4) Orice înscris poate fi înmânat şi personal părţii sau reprezentantului ei, sub semnătură certificată de asistentul arbitral sau de un agent al Secretariatului Curţii de Arbitraj, cu precizarea datei înmânării.

(5) Dovezile de comunicare se depun la dosarul cauzei.

            (6) Când reclamantul învederează, motivat, că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a reuşit să afle domiciliul/sediul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, tribunalul arbitral va putea încuviinţa citarea acestuia prin publicitate, dispoziţiile din Codul de procedură civilă aplicându-se în mod corespunzător.

 

ARTICOLUL 37

Adresa de comunicare

 

(1) Comunicările se fac, după caz, la adresa indicată de parte în cererea de arbitrare, întâmpinare, cererea reconvenţională ori în contractul şi corespondenţa dintre părţi, după caz. Orice schimbare de adresă nu va fi luată în considerare dacă nu a fost adusă la cunoştinţă, în scris, celeilalte părţi, precum şi Secretariatului Curţii de Arbitraj sau tribunalului arbitral în şedinţă.

(2) Reclamantului sau pârâtului care are domiciliul/sediul în străinătate şi care a fost citat pentru primul termen în condiţiile prevăzute de prezentele reguli, dar nu şi-a respectat obligaţia de a-şi alege un domiciliu în România unde ar urma să i se facă toate comunicările privind litigiul arbitral, i se vor trimite comunicările ulterioare prin scrisoare recomandată, recipisă de predare la poştă a scrisorii, în cuprinsul căreia vor fi menţionate actele ce se expediază ţinând loc de dovadă de îndeplinire a procedurii.

            (3) Părţile cu domiciliul/sediul în străinătate vor primi actele de procedură în formulare bilingve, în limba română şi într-o limbă de circulaţie internaţională, pe cheltuiala părţilor.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Măsurile asigurătorii şi provizorii

 

ARTICOLUL 38

Luarea măsurilor de către Instanţa de Judecată

 

(1) înaintea sau în cursul arbitrajului, oricare dintre părţi poate cere instanţei judecătoreşti competente să încuviinţeze măsuri asigurătorii şi măsuri provizorii cu privire la obiectul litigiului sau să constate anumite împrejurări de fapt, după procedura specială prevăzută în art. 585 din Codul de procedură civilă.

(2) La această cerere se vor anexa, în copie, cererea de arbitrare şi convenţia arbitrală.

            (3) încuviinţarea acestor măsuri va fi adusă la cunoştinţa tribunalului arbitral de către partea care Ie-a cerut.

 

ARTICOLUL 39

Luarea măsurilor de către tribunalul arbitral

 

(1) în cursul arbitrajului, măsurile asigurătorii şi măsurile provizorii, ca şi constatarea anumitor împrejurări de fapt pot fi încuviinţate de tribunalul arbitral, prin încheiere, în condiţiile reglementate de Codul de procedură civilă.

            (2) în caz de împotrivire, executarea acestor măsuri se solicită instanţei judecătoreşti competente, în conformitate cu dispoziţiile privind executarea silită din Codul de procedură civilă.

 

SECŢIUNEA a 4-a

Reprezentarea

 

ARTICOLUL 40

Reprezentarea în faţa Curţii de Arbitraj

 

Părţile vor fi reprezentate de către un avocat sau consilier juridic în faţa Curţii de Arbitraj. Această reprezentare convenţională poate dubla reprezentarea legală a părţii.

 

 

ARTICOLUL 41

împuternicirea

 

            Împuternicirea dată unui avocat sau consilier juridic pentru reprezentare în faţa Curţii de Arbitraj se presupune a fi dată pentru toate actele de procedură ce urmează a fi îndeplinite în procedura arbitrală, cu excepţia actelor procesuale de dispoziţie.

 

SECŢIUNEA a 5-a

Cheltuielile arbitrate

 

ARTICOLUL 42

Alcătuirea cheltuielilor arbitrale

 

(1) Cheltuielile arbitrale cuprind: taxa de înregistrare, taxa arbitrală, care este formată din taxa administrativă şi onorariile arbitrilor, cheltuielile de administrare a probelor, de traducere a actelor şi a dezbaterilor, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi consilierilor, cheltuielile de deplasare a părţilor, arbitrilor, martorilor, experţilor şi consilierilor şi alte cheltuieli necesitate de arbitrarea litigiului.

(2) Taxa de înregistrare şi taxa arbitrală remunerează serviciile prestate de Curtea de Arbitraj în organizarea şi desfăşurarea arbitrajului. Taxa de înregistrare nu se restituie în nicio împrejurare.

(3) Cuantumul onorariilor arbitrilor stabilite în normele privind taxele şi cheltuielile arbitrale se aplică pentru un singur arbitru.

(4) Cheltuielile arbitrale se stabilesc şi se plătesc conform normelor privind taxele şi cheltuielile arbitrale.

            (5) Dacă taxa arbitrală şi celelalte cheltuieli arbitrale nu se plătesc conform acestor norme, nu se va da curs procedurii arbitrale sau cererii respective.

 

ARTICOLUL 43

Suportarea cheltuielilor de arbitrare

 

(1) Cheltuielile arbitrale se suportă potrivit înţelegerii dintre părţi.

(2) în lipsa unei asemenea înţelegeri, cheltuielile arbitrale se suportă de partea care a căzut în pretenţii, integral, dacă cererea de arbitrare este admisă în totalitate. Dacă cererea de arbitrare este admisă în parte, cheltuiala reprezentând taxa arbitrală va fi acordată prin raportare la pretenţiile admise. Tribunalul arbitral va acorda celelalte cheltuieli în măsura în care va aprecia că sunt justificate, în funcţie de împrejurările cauzei.

            (3) Tribunalul arbitral poate obliga, la cerere, partea prin a cărei culpă s-au cauzat celeilalte părţi cheltuieli inutile, la plata acestora, cu titlu de despăgubiri,

 

CAPITOLUL V

Procedura arbitrală

 

SECŢIUNEA 1

Înfăţişări şi dezbateri

 

ARTICOLUL 44

Prima zi de înfăţişare

 

(1) Prima zi de înfăţişare este primul termen de arbitrare la care părţile, legal citate, pot pune concluzii.

(2) La prima zi de înfăţişare, părţile au obligaţia să informeze tribunalul arbitral: a) dacă au nelămuriri în legătură cu organizarea arbitrajului; b) dacă au obiecţii în legătură cu constituirea şi competenţa tribunalului arbitral; c) dacă doresc să se împace; d) dacă solicită să se judece în echitate; e) dacă mai au de depus cereri, memorii sau alte înscrisuri.

 

 

ARTICOLUL 45

Verificarea competenţei tribunalului arbitral

 

            Tribunalul arbitral îşi verifică propria competenţă de a soluţiona litigiul şi hotărăşte în această privinţă prin încheiere, care poate fi atacată numai prin acţiunea în anulare introdusă împotriva sentinţei arbitrale.

 

ARTICOLUL 46

Deschiderea şedinţei de arbitrare

 

(1) Şedinţa este deschisă de supraarbitru, care dă cuvântul asistentului arbitral pentru a prezenta referatul litigiului.

            (2) Referatul litigiului constă în anunţarea litigiul aflat pa rolul tribunalului arbitral; prezentarea membrilor tribunalului arbitral; efectuarea apelului nominal ai pârtilor; constatarea îndeplinirii sau neîndeplinirii procedurii de citare; prezentarea stadiului de arbitrare a litigiului în raport cu încheierea precedentă, după caz.

 

ARTICOLUL 47

Atribuţiile supraarbitrului în cadrul şedinţei de arbitrare

 

(1) Supraarbitrul conduce şedinţa de arbitrare.

(2) Pe parcursul desfăşurării şedinţei, arbitrii şi părţile pot lua cuvântul şi pot adresa întrebări prin intermediul supraarbitrului sau direct cu încuviinţarea acestuia.

            (3) Supraarbitrul, după consultarea arbitrilor, poate dispune suspendarea şedinţei de arbitrare, anunţând momentul reluării acesteia. O atare situaţie se va consemna în încheiere, arătându-se motivele care au stat la baza suspendării şedinţei.

 

ARTICOLUL 48

Persoanele care participă la şedinţa de arbitrare

 

(1) Şedinţa de arbitrare nu este publică.

(2) Părţile pot participa la dezbaterea litigiului, personal sau prin reprezentanţi, şi pot fi asistate de avocaţi, consilieri, interpreţi sau de alte persoane.

            (3) Cu acordul părţilor şi cu încuviinţarea tribunalului arbitral, la şedinţele de dezbatere a litigiului pot participa şi alte persoane.

 

ARTICOLUL 49

Neprezentarea părţii la şedinţa de arbitrare. Amânarea cauzei. Termenul în cunoştinţă

 

(1) Neprezentarea părţii legal citate nu împiedică dezbaterea litigiului, afară numai dacă partea lipsa nu va solicita, prin cerere primită de tribunalul arbitral cel mai târziu în preziua dezbaterii, amânarea litigiului pentru motive temeinice, încunoştinţând în acelaşi timp şi cealaltă parte. Amânarea se poate acorda o singură dată.

(2)Amânarea se poate dispune la începutul şedinţei arbitrale şi de către un singur membru al tribunalului arbitral.

(3) Partea care a fost prezentă sau reprezentată la un termen nu va fi citată în tot cursul arbitrajului, presupunându-se că are cunoştinţă de termenele următoare, în afară de cazul în care se prevede altfel în prezentele reguli sau citarea este dispusă de tribunalul arbitral.

(4) Termenul luat în cunoştinţă sau pentru care au fost trimise citaţiile nu poate fi preschimbat de tribunalul arbitral decât pentru motive temeinice. Părţile vor fi citate de îndată pentru noul termen.

            (5) Când procedura de citare este legal îndeplinită, judecata, chiar şi asupra fondului, poate continua în ziua următoare sau la termene scurte, succesive, date în cunoştinţa părţilor.

 

ARTICOLUL 50

Calendarul procedural provizoriu

 

            În litigiile complexe, tribunalul arbitral poate proceda, cu acordul părţilor, prin încheiere, la stabilirea unui calendar al procedurii arbitrale. Tribunalul arbitral poate modifica oricând acest calendar, dacă evoluţia procedurii arbitrale o impune.

 

ARTICOLUL 51

Înregistrarea dezbaterilor

 

            Înregistrarea dezbaterilor poate avea ioc numai cu acordul părţilor.

 

ARTICOLUL 52

Etape procedurale administrate în formă scrisă

 

            Tribunalul arbitral poate încuviinţa ca anumite etape ale procedurii, cu excepţia audierii martorilor şi experţilor, precum şi a formulării concluziilor asupra fondului, să se realizeze prin corespondenţă în formă letrică sau electronică.

 

ARTICOLUL 53

Soluţionarea litigiului în lipsa uneia dintre părţi

 

            Oricare dintre părţi poate cere, în scris, ca soluţionarea litigiului să se facă în lipsa sa.

 

ARTICOLUL 54

Soluţionarea litigiului în lipsa ambelor părţi

 

(1) Dacă ambele părţi, deşi legal citate, nu se prezintă la termen, tribunalul arbitral va soluţiona litigiul, în afară de cazul în care s-a cerut amânarea pentru motive temeinice.

            (2) Tribunalul arbitral poate, de asemenea, să amâne soluţionarea litigiului, citând părţile, dacă apreciază că este necesară prezenţa lor la dezbateri ori dacă apreciază că este necesară administrarea unor probe.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Excepţiile. Probele

 

ARTICOLUL

55 Invocarea excepţiilor

 

(1) Excepţiile privind existenţa sau validitatea convenţiei arbitrale, constituirea tribunalului arbitral, limitele însărcinării arbitrilor, precum şi orice altă excepţie trebuie ridicate, sub sancţiunea decăderii, prin întâmpinare sau cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.

(2) Excepţiile de ordine publică pot fi invocate oricând în cursul litigiului arbitral.

            (3) Excepţia de necompetenţă a tribunalului arbitral poate fi invocată cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.

 

ARTICOLUL 56

Excepţia de neconstituţionalitate

 

(1) Excepţia de neconstituţionalitate poate fi invocată de către oricare dintre părţi sau din oficiu de către tribunalul arbitral, în condiţiile legii privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

(2) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de tribunalul arbitral, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, precum şi opinia tribunalului arbitral asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi.

            (3) Dacă excepţia este inadmisibilă, tribunalul arbitral o va respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională.

 

ARTICOLUL 57

Probele

 

(1) Fiecare dintre părţi are sarcina să dovedească faptele pe care îşi întemeiază în litigiu pretenţia sau apărarea.

(2) Orice cereri şi memorii ale părţilor şi orice înscrisuri vor fi depuse cel mai târziu până la prima zi de înfăţişare.

(3) Tribunalul arbitral poate admite, în condiţiile legii, administrarea de probe la cererea unei părţi, numai dacă asemenea probe au fost solicitate prin cererea de arbitrare sau prin întâmpinare ori prin memorii depuse anterior primei zile de înfăţişare şi comunicate celeilalte părţi. Probele care nu au fost cerute în aceste condiţii nu vor mai putea fi invocate în cursul arbitrajului, în afară de cazurile în care: a) necesitatea probei ar reieşi din dezbateri sau din administrarea altor probe; b) administrarea probei nu pricinuieşte amânarea soluţionării litigiului.

(4) Cu toate acestea, în vederea soluţionării litigiului, tribunalul arbitral poate cere părţilor, oricând în cursul procedurii arbitrale, explicaţii scrise cu privire la obiectul cererii şi la situaţia de fapt şi poate dispune administrarea oricărei probe prevăzute de lege.

(5) Administrarea probelor se efectuează în şedinţa tribunalului arbitral.

(6) Ascultarea martorilor şi a experţilor se face fără prestare de jurământ.

(7) Părţile pot conveni asupra probelor şi administrării lor.

(8) Tribunalul arbitral nu poate să recurgă la mijloace de constrângere şi nici să aplice sancţiuni martorilor sau experţilor. Pentru luarea acestor măsuri părţile se pot adresa instanţei judecătoreşti competente. Cu toate acestea, tribunalul arbitral poate dispune reducerea onorariului expertului care a întârziat în mod grav şi nejustificat în depunerea raportului de expertiză sau a săvârşit alte fapte evidente de tergiversare a efectuării acestei probe.

            (9) Aprecierea probelor se face de arbitri potrivit intimei lor convingeri.

 

ARTICOLUL 58

Neregularităţi le de procedură

 

(1) Neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la primul termen de arbitrare ce a urmat după această neregularitate şi înainte de a pune concluzii în fond.

            (2) Nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Încheierea de şedinţă

 

ARTICOLUL 59

Conţinutul încheierii de şedinţă

 

(1) Dezbaterile arbitrale vor fi consemnate în încheierea de şedinţă.

(2) Orice dispoziţie a tribunalului arbitral va fi consemnată în încheiere şi va fi motivată.

(3) încheierea de şedinţă va cuprinde, pe lângă menţiunile prevăzute la art. 68 alin. (1 j lit. a) şi b) următoarele menţiuni:

a) modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare;

b) o scurtă descriere a desfăşurării şedinţei;

c) cererile şi susţinerile părţilor;

d) motivele pe care se sprijină măsurile dispuse;

e) dispozitivul;

            f) semnăturile arbitrilor, cu observarea prevederilor art. 65 alin. (2), precum şi semnătura asistentului arbitral.

 

ARTICOLUL 60

Drepturile părţilor privind încheierea de şedinţă

 

(1) Părţile au dreptul să ia cunoştinţă de conţinutul încheierilor, ca şi de actele dosarului.

(2) La cererea părţilor sau din oficiu, tribunalul arbitral poate îndrepta erorile materiale sau omisiunile din cuprinsul încheierii de şedinţă, printr-o altă încheiere, în condiţiile art. 68.

            (3) Părţilor li se comunică, la cerere, copie de pe încheierea de şedinţă, prin grija asistentului arbitral. Cererea se face în şedinţă sau separat, caz în care aceasta se depune la Registratura Curţii de Arbitraj.

 

SECŢIUNEA a 4-a

Hotărârea arbitrată

 

ARTICOLUL 61

Denumirea hotărârilor arbitrale

 

            Hotărârile arbitrale prin care se rezolvă fondul cauzei sunt denumite “sentinţe”, iar celelalte hotărâri, date în cursul procedurii, sunt denumite “Încheieri”.

 

ARTICOLUL 62

Sentinţa arbitrală

 

(1) Procedura arbitrală ia sfârşit prin pronunţarea sentinţei arbitrale.

(2) Dacă pârâtul recunoaşte o parte din pretenţiile reclamantului, tribunalul arbitral, la cererea acestuia, va da o sentinţă parţială în măsura recunoaşterii.

(3) Dacă reclamantul renunţă la arbitrare sau la însuşi dreptul pretins, mai înainte de constituirea tribunalului arbitral, procedura arbitrală se închide printr-o încheiere a preşedintelui Curţii de Arbitraj, pe baza unui referat întocmit de asistentul arbitral-şef.

            (4) Dacă reclamantul renunţă la arbitrare sau la însuşi dreptul pretins după constituirea tribunalului arbitral, procedura arbitrală se închide printr-o încheiere.

 

ARTICOLUL 63

Soluţionarea litigiului

 

(1) Tribunalul arbitral soluţionează litigiul în temeiul contractului principal şi al normelor de drept aplicabile, ţinând seama, când este cazul, de uzanţele comerciale şi de principiile generale ale dreptului.

            (2) Pe baza acordului expres al părţilor, tribunalul arbitral poate soluţiona litigiul în echitate.

 

ARTICOLUL 64

Închiderea dezbaterilor

 

(1) De îndată ce tribunalul arbitral va considera că toate împrejurările cauzei sunt suficient lămurite, închide dezbaterile trecând la deliberare şi luarea hotărârii în şedinţă secretă, cu participarea tuturor membrilor săi.

            (2) Pronunţarea hotărârii poate fi amânată cu cel mult 21 de zile, cu condiţia încadrării în termenul pentru soluţionarea litigiului.

 

ARTICOLUL 65

Luarea hotărârii

 

(1) Când tribunalul arbitral este compus din 3 arbitri, hotărârea se ia, dacă nu se întruneşte unanimitatea, cu majoritate de voturi.

(2) Arbitrul care a avut o altă părere îşi va redacta şi va semna opinia separată, cu arătarea considerentelor pe care aceasta se sprijină. Regula se aplică şi în cazul unei opinii concurente.

            (3) Opinia separată sau opinia concurentă se ataşează sentinţei pronunţate de majoritatea arbitrilor.

 

ARTICOLUL 66

Repunerea cauzei pe rol

 

Dacă în cadrul deliberării şi mai înainte de pronunţarea sentinţei tribunalul arbitral consideră că sunt necesare noi lămuriri, va pronunţa o încheiere prin care litigiul va fi repus pe rol în vederea unor dezbateri suplimentare, stabilindu-se un nou termen de arbitrare, cu citarea părţilor, sub condiţia încadrării în termenul arbitrajului stabilit pentru respectivul litigiu.

 

ARTICOLUL 67

Dispozitivul sentinţei arbitrale

 

(1) îndată după deliberare şi stabilirea soluţiei, se întocmeşte dispozitivul sentinţei, care se semnează de toţi membrii tribunalului arbitral.

(2) Dacă există opinie separată, ea se va menţiona în dispozitiv şi se va motiva separat.

            (3) Dispozitivul se redactează de către arbitru unic sau, după caz, de către un membru al tribunalului arbitral, se ataşează dosarului şi se trece în condica de şedinţe arbitrale.

 

ARTICOLUL 68

Conţinutul sentinţei arbitrale

 

(1) Sentinţa arbitrală se redactează în scris şi trebuie să cuprindă:

a) componenţa nominală a tribunalului arbitral, numele asistentului arbitral, locul şi data pronunţării sentinţei;

b) numele părţilor, domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, denumirea şi sediul, precum şi numele reprezentanţilor părţilor şi ale celorlalte persoane care au participat la dezbaterea litigiului;

c) menţionarea convenţiei arbitrale în temeiul căreia s-a procedat la arbitraj;

d) obiectul litigiului şi susţinerile pe scurt ale părţilor;

e) motivele de fapt şi de drept ale sentinţei, iar în cazul arbitrajului în echitate, motivele care sub acest aspect întemeiază soluţia;

f) dispozitivul;

g) semnăturile tuturor arbitrilor, sub rezerva art. 65 alin. (2), precum şi semnătura asistentului arbitral.

(2) Dacă unul dintre arbitri este împiedicat să semneze hotărârea, se va face menţiune despre cauza împiedicării, cu confirmarea, sub semnătură, a supraarbitrului, iar în cazul împiedicării supraarbitrului, sub semnătura preşedintelui Curţii de Arbitraj.

            (3) în cazul în care este în imposibilitate să semneze asistentul arbitral, hotărârea va fi semnată de asistentul arbitral-şef sau de înlocuitorul acestuia, făcându-se menţiune despre cauza care l-a împiedicat pe asistentul arbitral să semneze hotărârea.

 

ARTICOLUL 69

Îndreptarea erorilor materiale

 

(1) Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din sentinţele arbitrale ori din încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi.

(2) Cererea părţii interesate se formulează în termen de 15 zile de la data primirii sentinţei, iar în cazul încheierilor, cel mai târziu la termenul următor.

(3) Tribunalul arbitral se pronunţă asupra cererii prin încheiere. Părţile vor fi citate numai dacă tribunalul arbitral socoteşte că este necesar ca ele să dea anumite lămuriri.

            (4) încheierea se va ataşa la sentinţă, atât în dosarul litigiului, cât şi în dosarul de hotărâri al Curţii de Arbitraj. Dacă îndreptarea s-a făcut din oficiu se va comunica părţilor.

 

ARTICOLUL 70

Lămurirea dispozitivului

 

(1) în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea şi aplicarea dispozitivului sentinţei arbitrale ori aceasta cuprinde dispoziţii potrivnice, oricare dintre părţi poate cere tribunalului arbitral care a pronunţat sentinţa să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice, în termen de 15 zile de la data primirii sentinţei.

(2) Tribunalul arbitral va rezolva cererea de urgenţă, prin încheiere, cu citarea părţilor.

            (3) Prevederile art. 69 alin. (4) teza I se aplică în mod corespunzător.

 

ARTICOLUL 71

Completarea hotărârilor

 

(1) Dacă prin sentinţa dată tribunalul arbitral a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, oricare dintre părţi poate cere completarea sentinţei în termen de 15 zile de la data primirii ei.

(2) Cererea se soluţionează de urgenţă, cu citarea părţilor, prin sentinţă separată. Prevederile art. 69 alin. (4) teza I se aplică în mod corespunzător.

            (3) Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazul când tribunalul arbitral a omis să se pronunţe asupra cererilor martorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor.

 

ARTICOLUL 72

Dispoziţii comune privind hotărârile pronunţate potrivit art. 69, 70 şi 71

 

(1) încheierile pronunţate în temeiul art. 69 şi 70, precum şi sentinţa arbitrală pronunţată potrivit art. 71 pot fi desfiinţate numai prin acţiune în anulare promovată împotriva sentinţei arbitrale date pe fondul cauzei.

            (2) Părţile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii.

 

ARTICOLUL 73

Comunicarea sentinţei

 

(1) Sentinţa arbitrală va fi redactată şi semnată în cel mult o lună de la data pronunţării ei. Pentru motive întemeiate, la solicitarea redactorului sentinţei, preşedintele Curţii de Arbitraj poate prelungi acest termen cu cel mult 30 de zile.

            (2) Asistentul arbitral ai litigiului are obligaţia de a comunica părţilor sentinţa arbitrală în termen de 3 zile de la data semnării ei de către arbitri.

 

ARTICOLUL 74

Caracterele sentinţei arbitrale

 

(1) Sentinţa arbitrală este definitivă şi obligatorie. Ea se duce la îndeplinire de bună voie de către partea împotriva căreia S-a pronunţat, de îndată sau în termenul arătat în sentinţă.

(2) Sentinţa arbitrală comunicată părţilor are efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive.

            (3) Sentinţa arbitrală constituie titlu executoriu şi se execută silit, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.

 

ARTICOLUL 75

Desfiinţarea sentinţei arbitrale

 

            Sentinţa arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare, pentru motivele prevăzute de art. 608 din Codul de procedură civilă.

 

CAPITOLUL VI

Dispoziţii speciale privind arbitrajul internaţional

 

ARTICOLUL 76

Regulile aplicabile

 

(1) în litigiile internaţionale se aplică, pe lângă prezentele reguli, şi prevederile convenţiilor internaţionale la care România este parte.

            (2) Părţile sunt libere să opteze, fie pentru prezentele reguli, fie pentru alte reguli de procedură arbitrală. Prevederile art. 6 sunt aplicabile.

 

ARTICOLUL 77

Determinarea legii aplicabile

 

(1) Părţile sunt libere să determine, prin înţelegerea lor, legea aplicabilă fondului litigiului.

            (2) în lipsa unei atare determinări, se aplică legea stabilită de tribunalul arbitral pe baza normelor conflictuale pe care le consideră incidente în cauză.

 

ARTICOLUL 78

Locul arbitrajului

 

(1) Prin convenţia arbitrală, părţile pot stabili ca locul arbitrajului să fie în România sau în altă ţară.

(2) Pe parcursul desfăşurării procedurii arbitrale, tribunalul arbitral poate, cu acordul părţilor, să desfăşoare şedinţele de arbitrare în alt loc decât la sediul Curţii de Arbitraj.

(3) Tribunalul arbitral poate delibera în orice loc consideră potrivit.

            (4) Dispoziţiile art. 26 alin. (1) rămân aplicabile.

 

ARTICOLUL 79

Durata termenelor

 

            Durata termenelor prevăzute în art. 14 alin. (1) lit. b), art. 23 alin. (1), art. 24 alin. (3), art. 31 alin. (2) şi art. 69-71 se dublează.

 

ARTICOLUL 80

Limba arbitrajului

 

(1) Dezbaterea litigiului în faţa tribunalului arbitral se face în limba română, în limba stabilită prin convenţia arbitrală sau, dacă nu s-a prevăzut nimic în această privinţă ori nu a intervenit o înţelegere ulterioară, într-o limbă de circulaţie internaţională stabilită de tribunalul arbitral.

(2) Dacă o parte nu cunoaşte limba în care se desfăşoară dezbaterea, la cererea şi pe cheltuiala ei, tribunalul arbitral îi asigură serviciile unui interpret.

            (3) Părţile pot să participe la dezbateri cu interpretul lor.

 

ARTICOLUL 81

Probele

 

            Tribunalul arbitral, cu acordul părţilor, poate aplica Regulile privind administrarea probelor în arbitrajul internaţional (Rules on the Taking of Evidence in International Arbitration) adoptate de International Bar Association.

 

CAPITOLUL VII

Dispoziţii speciale privind arbitrajul ad hoc

 

ARTICOLUL 82

Asistenţa acordată de Curtea de Arbitraj

 

            (1) în cazul unui arbitraj ad hoc organizat de părţi pentru soluţionarea unui litigiu determinat, Curtea de Arbitraj le poate acorda asistenţă, la cererea lor comună sau a uneia dintre ele, urmată de acceptarea celeilalte părţi, formulată în scris, şi cu plata taxei de înregistrare şi a taxei administrative potrivit normelor privind taxele şi cheltuielile arbitrale.

(2) Asistenţa Curţii de Arbitraj în arbitrajul ad hoc constă în următoarele activităţi sau numai în unele dintre ele, potrivit înţelegerii cu părţile:

a) numirea, în conformitate cu convenţia arbitrală şi cu prezentele reguli, a arbitrilor şi a supraarbitrului şi, în general, îndeplinirea sau, după caz, verificarea îndeplinirii formalităţilor de constituire a tribunalului arbitral, precum şi evaluarea onorariilor arbitrilor astfel numiţi;

b) punerea la dispoziţia părţilor a prezentelor reguli, precum şi a unei liste de arbitri, ambele având caracter facultativ pentru părţi;

c) furnizarea, la cererea arbitrilor, de date, informaţii sau documentaţii referitoare la soluţiile doctrinare şi jurisprudenţiale într-o anumită problemă de drept;

d) asigurarea accesului la serviciile de secretariat ale Curţii de Arbitraj, constând în operaţiuni privind primirea, înregistrarea şi evidenţa corespondenţei, citarea părţilor şi comunicarea actelor, emiterea diverselor înştiinţări către părţi şi arbitri, consemnarea dezbaterilor în încheieri de şedinţă, îndosarierea actelor, întocmirea şi păstrarea registrelor, precum şi orice alte asemenea lucrări necesare bunei desfăşurări a arbitrajului;

e) asigurarea unui spaţiu corespunzător pentru desfăşurarea arbitrajului;

f) urmărirea şi facilitarea arbitrajului astfel încât acesta să se desfăşoare în bune condiţii şi să se finalizeze în termenul stabilit;

            g) examinarea, la cererea tribunalului arbitral şi a părţilor, a proiectului de hotărâre arbitrală sub aspectul formei şi/sau al unor probleme de drept, fără însă a se impieta asupra libertăţii de decizie a arbitrilor.

 

ARTICOLUL 83

Competenţa preşedintelui Curţii de Arbitraj

 

            În cazul în care părţile au optat pentru Regulamentul de Arbitraj al Comisiei Naţiunilor Unite pentru Dreptul Comercial Internaţional (UNCITRAL), sub asistenţa Curţii de Arbitraj, autoritatea de nominare a arbitrilor este preşedintele Curţii de Arbitraj, dacă părţile nu au stabilit altfel.

 

CAPITOLUL VIII

Scoaterea de pe rol a litigiului. Perimarea

 

ARTICOLUL 84

Scoaterea cauzei de pe rol

 

(1) în cazul în care desfăşurarea normală a litigiului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de prezentele reguli, i se va comunica o înştiinţare scrisă, prin care i se indică obligaţiile ce îi revin, termenul pentru ducerea lor la îndeplinire, precum şi consecinţele neconformării.

(2) Termenul menţionat la alineatul precedent este de 10 zile, dacă tribunalul arbitral nu a fost constituit, sau este cel stabilit de tribunalul arbitral constituit.

            (3) Dacă reclamantul nu răspunde sau nu se conformează obligaţiilor ce îi revin în termenul stabilit, litigiul se scoate de pe rol prin rezoluţia preşedintelui Curţii de Arbitraj, iar acţiunea arbitrală rămâne în nelucrare, fără a se restitui taxele plătite.

 

ARTICOLUL 85

Perimarea cererii de arbitrare

 

(1) Cererea de arbitrare se perimează de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de 6 luni.

(2) Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate. În ambele cazuri, preşedintele Curţii de Arbitraj fixează termen şi dispune citarea de urgenţă a părţilor, precum şi întocmirea de către secretariat a unui referat asupra actelor de procedură în legătură cu perimarea.

(3) Tribunalul arbitral va fi compus dintr-un arbitru unic, în persoana preşedintelui Curţii de Arbitraj sau a arbitrului pe care îl va desemna.

(4) în cazul în care tribunalul arbitral a fost constituit şi litigiul se află în curs de soluţionare, perimarea se pronunţă de tribunalul arbitral în componenţa stabilită.

            (5) Dacă procedura de citare a uneia dintre părţi nu a fost îndeplinită din cauză că adresa acesteia nu este cunoscută ori s-a mutat fără a se cunoaşte noua adresă sau refuză primirea ori se constată lipsa oricărei persoane la domiciliul sau la sediul indicat în actele dosarului, această parte va fi citată în procedura de perimare prin afişare la uşa Curţii de Arbitraj.

 

CAPITOLUL IX

Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

ARTICOLUL 86

Dreptul comun aplicabil

 

            Prezentele reguli se completează cu dispoziţiile de drept comun din Codul de procedură civilă, în măsura în care acestea sunt compatibile cu arbitrajul şi cu natura litigiilor.

 

ARTICOLUL 87

Intrarea în vigoare şi abrogarea dispoziţiilor contrare

 

(1) Prezentele reguli intră în vigoare în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 335/2007, cu modificările şi completările ulterioare, şi se vor publica pe site-ul Curţii de Arbitraj, în Codexul arbitral şi/sau ca publicaţie separată, precum şi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

            (2) La data intrării lor în vigoare se abrogă Regulile de procedură arbitrală ale Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional, aprobate prin Decizia Colegiului de Conducere al Camerei de Comerţ şi Industrie a României nr. 7/2013, publicată în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 184 din 2 aprilie 2013, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

 

ARTICOLUL 88

Dispoziţii tranzitorii

 

            Litigiile în curs la data intrării în vigoare a prezentelor reguli se vor soluţiona potrivit regulilor în vigoare la data introducerii cererii de arbitrare, în afară de cazul în care părţile optează pentru aplicarea prezentelor reguli.

 

ARTICOLUL 89

Anexele

 

Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezentele reguli.

 

ANEXA Nr. 1

la reguli

 

- Model orientativ -

 

CLAUZA COMPROMISORIE

recomandată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României pentru a fi inclusă în contractele comerciale

 

Orice litigiu decurgând din sau în legătură cu acest contract, inclusiv referitor la încheierea, executarea ori desfiinţarea lui, se va soluţiona prin arbitrajul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în conformitate cu Regulile de procedură arbitrală ale acestei Curţi. Hotărârea arbitrală este definitivă, obligatorie şi executorie.

Părţile mai pot adăuga, la opţiunea lor, următoarele menţiuni:

1. “Tribunalul arbitral va fi compus dintr-un arbitru unic numit prin acordul părţilor sau, în lipsa acestui acord, de preşedintele Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.”

(în cazul în care nu se includ aceste menţiuni, tribunalul arbitral va fi compus, conform regulilor de procedură arbitrală, din 3 membri: câte unul numit de fiecare dintre părţi şi un supraarbitru ales de cei 2 arbitri).

2. “Tribunalul arbitral va judeca litigiul în drept cu aplicarea legii române.” sau

“Tribunalul arbitral va judeca litigiul în echitate.”

3. “Locul arbitrajului este la................................................................................................................”

                        (daca se stabileşte alt loc decât sediul Curţii de Arbitraj)

4. “Tribunalul arbitral va pronunţa hotărârea în termen de......luni (în situaţia în care părţile convin să stabilească un termen mai mare sau mai mic de 6 luni, prevăzut de Regulile de procedură arbitrală ale Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României).”

 

ANEXA Nr. 2

la reguli

 

- Model orientativ -

 

FORMULAR DE COMPROMIS

recomandat de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României

 

Subsemnaţii:

1..........................................................................................................................................................

(numele/denumirea; numele reprezentanţilor legali sau convenţionali; domiciliul/sediul; numărul de înmatriculare la registrul comerţului; număr de telefon, telex, fax, adresa poştei electronice şi alte elemente de identificare, după caz)

denumită în continuare partea 1, şi

2..................................................................................................., denumită în continuare partea 2,

            (aceleaşi date)

constatăm că între noi a intervenit un litigiu izvorât din Contractul nr. ..................................................din

data de........................................................., litigiu având următorul obiect:

Partea 1 pretinde că................................................................................................................................

            (expunerea pe scurt a pretenţiilor)

Partea 2 susţine că................................................................................................................................

            (expunerea pe scurt a obiecţiilor)

Subsemnaţii convenim ca acest litigiu să fie soluţionat prin arbitrajul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în conformitate cu regulile de procedură arbitrată ale acestei Curţi. Hotărârea arbitrală pronunţată în acest litigiu este definitivă, obligatorie şi executorie.

Părţile mai pot adăuga, la opţiunea lor, următoarele menţiuni:

1. “Tribunalul arbitral va fi compus din dna/dl.......................în calitate de arbitru unic.”

sau

“Tribunalul arbitral va fi compus dintr-un arbitru unic numit de preşedintele Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.”

sau

“Tribunalul arbitral va fi compus din 2 arbitri: dna/dl......................................................numit de partea 1, şi dna/dl.....................numit de partea 2.”

sau

“Tribunalul arbitral va fi compus din 3 membri: dna/dl.........................................arbitru desemnat de partea 1, şi dna/dl......................., arbitru desemnat de partea 2. Cei 2 arbitri vor alege un supraarbitru, în termenul şi în condiţiile prevăzute de Regulile de procedură arbitrală ale Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.” (variantă: “Supraarbitrul va fi desemnat de preşedintele Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.”

sau

“Tribunalul arbitral va fi compus conform acestor reguli de procedură arbitrală,

2. “Tribunalul arbitral va judeca litigiul în drept, cu aplicarea legii române.” sau

“Tribunalul arbitral va judeca litigiul în echitate.”

3. “Locul arbitrajului este la...............................................................................................................”

                        (dacă se stabileşte alt loc decât sediul Curţii de Arbitraj)

4. “Tribunalul arbitral va pronunţa hotărârea în termen de......luni (în situaţia în care părţile convin să stabilească un termen mai mare sau mai mic de 6 luni, prevăzut de Regulile de procedură arbitrală ale Curţii de Arbitraj Comercial internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României).”

            Încheiat în dublu exemplar, la......................, astăzi....................................

 

Semnătura părţii 1

......................................................

Semnătura părţii 2

......................................................

 

ANEXA Nr. 3

la reguli

 

DECLARAŢIE

de acceptare, independenţă, imparţialitate şi disponibilitate

 

Doamna/Domnul.............................................,

de profesie................,

înscris/neînscris pe Lista de arbitri a Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României (denumită în continuare Curtea de Arbitraj), declar următoarele:

1) Acceptare/Refuz de a îndeplini misiunea de arbitrul:

 Accept să fac parte din tribunalul arbitral ce va soluţiona litigiul înregistrat la Curtea de Arbitraj sub nr. ........./....................... în calitate de.....................(arbitru/supraarbitru).

 Refuz să fac parte din tribunalul arbitral ce va soluţiona litigiul înregistrat la Curtea de Arbitraj sub nr. ........./......................(în acest caz, se va proceda numai la semnarea şi datarea prezentei declaraţii).

2) Respectarea Regulilor de procedură arbitrală ale Curţii de Arbitraj

 Am luat cunoştinţă de prevederile Regulilor de procedură arbitrală ale Curţii de Arbitraj şi înţeleg să respect cu stricteţe.

3) Independenţa şi imparţialitate:

 Nu mă aflu în niciuna dintre cauzele de incompatibilitate prevăzute de ari 20 din Regulile de procedură arbitrală ale Curţii de Arbitraj, de natură a pune la îndoială independenţa şi imparţialitatea mea.

 Consider că pot să îmi îndeplinesc misiunea de arbitru în mod independent şi cu imparţialitate, dar înţeleg să declar următoarele împrejurări:

................................................................................................................................

................................................................................................................................

................................................................................................................................

4) Disponibilitate:

 Confirm, pe baza informaţiile pe care le deţin în acest moment, că sunt în măsură să dedic timpul necesar desfăşurării şi finalizării procedurii arbitrale în timpul afectat acesteia potrivit Regulilor de procedură arbitrală ale Curţii de Arbitraj.

 

Semnătura

......................................................

Data................

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII ELECTORALE PERMANENTE

 

AUTORITATEA ELECTORALA PERMANENTĂ

 

RAPORT

privind rezultatul controlului efectuat de Autoritatea Electorală Permanentă la Partidul Poporului Dan Diaconescu - Organizaţia Judeţeană Caraş-Severin

 

- extras –

 

În conformitate cu prevederile art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1), (5) şi (6) din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu Planul de control pe anul 2014, aprobat de preşedintele Autorităţii Electorale Permanente, precum şi cu notificarea misiunii de control, în perioada 2 iulie -15 iulie 2014 s-a efectuat controlul finanţării Partidului Poporului Dan Diaconescu - Organizaţia Judeţeană Caraş-Severin pentru anul 2013.

Constatări

Ca urmare a verificărilor efectuate asupra documentelor contabile puse la dispoziţia echipei de control s-a constatat că veniturile Partidului Poporului Dan Diaconescu - Organizaţia Judeţeană Caraş-Severin au totalizat 6.316,37 lei şi au fost obţinute din cotizaţii în sumă de 570,00 lei, din donaţii în sumă de 5.664,00 şi din alte surse de venit în suma de 82,37 lei.

Nu au fost constatate încălcări ale legislaţiei în vigoare cu privire la finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale.

 

Bucureşti, 18 iulie 2014.

Nr. 9.636.

 

AUTORITATEA ELECTORALA PERMANENTĂ

 

RAPORT

privind rezultatul controlului efectuat de Autoritatea Electorală Permanentă la Partidul Democrat Liberal - Organizaţia Sectorului 3 Bucureşti

 

- extras –

 

În conformitate cu prevederile art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1), (5) şi (6) din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu Planul de control pe anul 2014, aprobat de preşedintele Autorităţii Electorale Permanente, precum şi cu notificarea misiunii de control, în perioada 3 iulie - 18 iulie 2014 s-a efectuat controlul finanţării Partidului Democrat Liberal - Organizaţia Sectorului 3 Bucureşti pentru anul 2013.

Constatări

Ca urmare a verificărilor efectuate asupra documentelor contabile puse la dispoziţia echipei de control s-a constatat că veniturile Partidului Democrat Liberal - Organizaţia Sectorului 3 Bucureşti au totalizat 56.579,89 lei şi au fost obţinute din cotizaţiile membrilor de partid în sumă de 4.223,00 lei, din donaţii în sumă de 30.050,00 lei şi din alte surse de venit în sumă de 22.306,89 lei.

Nu au fost constatate încălcări ale legislaţiei în vigoare cu privire la finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale.

 

Bucureşti, 22 iulie 2014.

Nr. 9.795.

 

AUTORITATEA ELECTORALĂ PERMANENTĂ

 

RAPORT

privind rezultatul controlului efectuat de Autoritatea Electorală Permanentă la Uniunea Naţională pentru Progresul României - Organizaţia Sectorului 1 Bucureşti

 

- extras –

 

În conformitate cu prevederile art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1), (5) şi (6) din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu Planul de control pe anul 2014, aprobat de preşedintele Autorităţii Electorale Permanente, precum şi cu notificarea misiunii de control, în perioada 3 iulie -18 iulie 2014 s-a efectuat controlul finanţării Uniunii Naţionale pentru Progresul României - Organizaţia Sectorului 1 Bucureşti pentru anul 2013.

Constatări

Ca urmare a verificărilor efectuate asupra documentelor contabile puse la dispoziţia echipei de control s-a constatat că Uniunea Naţională pentru Progresul României - Organizaţia Sectorului 1 Bucureşti nu a obţinut venituri în anul 2013.

Nu au fost constatate încălcări ale legislaţiei în vigoare cu privire la finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale.

 

Bucureşti, 22 iulie 2014.

Nr. 9.796.

 

AUTORITATEA ELECTORALĂ PERMANENTĂ

 

RAPORT

privind rezultatul controlului efectuat de Autoritatea Electorală Permanentă la Partidul Democrat Liberal - Organizaţia Sectorului 4 Bucureşti

 

- extras –

 

În conformitate cu prevederile art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1), (5) şi (6) din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu Planul de control pe anul 2014, aprobat de preşedintele Autorităţii Electorale Permanente, precum şi cu notificarea misiunii de control, în perioada 23 iulie -1 august 2014 s-a efectuat controlul finanţării Partidului Democrat Liberal - Organizaţia Sectorului 4 Bucureşti pentru anul 2013.

Constatări

Ca urmare a verificărilor efectuate asupra documentelor contabile puse la dispoziţia echipei de control s-a constatat că veniturile Partidului Democrat Liberal - Organizaţia Sectorului 4 Bucureşti au totalizat 38.866,00 lei şi au fost obţinute din cotizaţiile membrilor de partid în sumă de 36,00 lei şi din donaţii în sumă de 38.830,00 lei.

Nu au fost constatate încălcări ale legislaţiei în vigoare cu privire la finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale.

 

Bucureşti, 7 august 2014.

Nr. 10.545.

 

AUTORITATEA ELECTORALĂ PERMANENTĂ

 

RAPORT

privind rezultatul controlului efectuat de Autoritatea Electorală Permanentă la Partidul Democrat Liberal - Organizaţia Judeţeană Bacău

 

- extras -

 

În conformitate cu prevederile art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1), (5) şi (6) din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu Planul de control pe anul 2014, aprobat de preşedintele Autorităţii Electorale Permanente, precum şi cu notificarea misiunii de control, în perioada 14 iulie-25 iulie 2014 s-a efectuat controlul finanţării Partidului Democrat Liberal - Organizaţia Judeţeană Bacău pentru anul 2013.

Constatări

Ca urmare a verificărilor efectuate asupra documentelor contabile puse la dispoziţia echipei de control s-a constatat că veniturile Partidului Democrat Liberal - Organizaţia Judeţeană Bacău au totalizat 30.000,00 lei şi au fost obţinute în exclusivitate din cotizaţiile membrilor de partid.

Nu au fost constatate încălcări ale legislaţiei în vigoare cu privire la finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale.

 

Bucureşti, 8 august 2014.

Nr. 10.634.

 

AUTORITATEA ELECTORALĂ PERMANENTA

 

RAPORT

privind rezultatul controlului efectuat de Autoritatea Electorală Permanentă la Partidul Naţional Liberal - Organizaţia Judeţeană Braşov

 

- extras –

 

În conformitate cu prevederile art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1), (5) şi (6) din Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu Planul de control pe anul 2014, aprobat de preşedintele Autorităţii Electorale Permanente, precum şi cu notificarea misiunii de control, în perioada 15 iulie-28 iulie 2014 s-a efectuat controlul finanţării Partidului Naţional Liberal - Organizaţia Judeţeană Braşov pentru anul 2013.

Constatări

Ca urmare a verificărilor efectuate asupra documentelor contabile puse la dispoziţia echipei de control s-a constatat că veniturile Partidului Naţional Liberal - Organizaţia Judeţeană Braşov au totalizat 267.307,09 lei şi au fost obţinute din cotizaţiile membrilor de partid în sumă de 217.807,00 lei, din donaţii în sumă de 43.5110,00 lei şi din alte surse de venit în sumă de 6.000,09 lei.

Nu au fost constatate încălcări ale legislaţiei în vigoare cu privire la finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale.

 

Bucureşti, 12 august 2014.

Nr. 10.712.

 

REPUBLICĂRI

 

LEGEA Nr. 64/1991*)

privind brevetele de invenţie

 


*) Republicată în temeiul art. 18 din Legea nr. 83/2014 privind invenţiile de serviciu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 26 iunie 2014, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - (1) Drepturile asupra unei invenţii sunt recunoscute şi apărate pe teritoriul României prin acordarea unui brevet de invenţie de către Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, în condiţiile prevăzute de lege.

(2) Sunt, de asemenea, recunoscute şi apărate drepturile decurgând din brevetul european, conform legii.

Art. 2. - În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

a) brevet european - brevetul acordat conform Convenţiei brevetului european;

b) cerere internaţională - cererea de protecţie a unei invenţii, înregistrată conform Tratatului de cooperare în domeniul brevetelor;

c) consilier în proprietate industrială - persoana specializată în acordarea asistenţei în domeniul proprietăţii industriale (invenţii, mărci, desene, modele etc.), care desfăşoară legal aceasta activitate;

d) Convenţia brevetului european - Convenţia privind brevetul european, adoptată la Munchen la 5 octombrie 1973, astfel cum a fost amendată prin Actul de revizuire a art. 63 din Convenţia din 17 decembrie 1991 şi prin deciziile Consiliului de administraţie al Organizaţiei Europene a Brevetelor din 21 decembrie 1978, 13 decembrie 1994, 20 octombrie 1995, 5 decembrie 1996 şi 10 decembrie 1998, precum şi prin Actul de revizuire a acesteia, adoptat la Munchen la 29 noiembrie 2000;

e) Convenţia de la Paris - Convenţia pentru protecţia proprietăţii industriale din 20 martie 1883, Paris, astfel cum a fost revizuită şi modificată;

f) descriere - prezentarea în scris a invenţiei;

g) inventator - persoana care a creat invenţia;

h) mandatar autorizat - consilierul în proprietate industrială, care poate avea şi calitate de reprezentare în procedurile în faţa Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci;

i) OSIM - Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci;

j) predecesor - persoana fizică sau juridică îndreptăţită la brevet anterior depunerii cererii de brevet;

k) publicare - difuzarea informaţiei într-un mod accesibil publicului;

            l) solicitant - persoana fizică sau juridică care cere acordarea unui brevet de invenţie;

m) succesor în drepturi - orice persoană fizică sau juridică căreia i s-a transmis fie dreptul la acordarea brevetului de invenţie, fie drepturile care decurg dintr-un brevet de invenţie eliberat;

n) revendicare - partea de brevet care cuprinde obiectul protecţiei solicitate şi al cărei conţinut determină întinderea protecţiei;

o) titularul brevetului - persoana fizică sau juridică căreia îi aparţine dreptul conferit prin brevet;

p) unitate - persoana juridică care funcţionează legal;

q) persoana care exploatează invenţia - persoana fizică sau juridică care o pune în aplicare în mod legal. Persoana care exploatează invenţia poate să fie identică cu titularul brevetului.

Art. 3. - Dreptul la brevet de invenţie aparţine inventatorului sau succesorului său în drepturi.

Art. 4. - (1) în cazul în care invenţia a fost creată împreună de mai mulţi inventatori, fiecare dintre aceştia are calitatea de coautor al invenţiei, iar dreptul aparţine în comun acestora.

(2) Dacă două sau mai multe persoane au creat aceeaşi invenţie, independent una de alta, dreptul la brevet aparţine aceleia care a depus o cerere de brevet a cărei dată de depozit este cea mai veche.

            Art. 5. - Persoanele fizice sau juridice străine având domiciliul sau sediul în afara teritoriului României beneficiază de dispoziţiile prezentei legi, în condiţiile tratatelor şi convenţiilor internaţionale privind invenţiile, la care România este parte.

 

CAPITOLUL II

Invenţia brevetabilă

 

Art. 6. - (1) Un brevet poate fi acordat pentru orice invenţie având ca obiect un produs sau un procedeu, în toate domeniile tehnologice, cu condiţia ca aceasta să fie nouă, să implice o activitate inventivă şi să fie susceptibilă de aplicare industrială.

(2) Invenţiile din domeniul biotehnologiei sunt brevetabile dacă se referă la:

a) un material biologic care este izolat din mediul natural sau este produs prin orice procedeu tehnic, chiar dacă înainte se producea în natură;

b) plante sau animale, dacă posibilitatea tehnică de realizare a invenţiei nu se limitează la un anumit soi de plante sau la o anumită rasă de animale;

c) un procedeu microbiologic sau la un alt procedeu tehnic ori un produs, altul decât un soi de plante sau o rasă de animale, obţinut prin acest procedeu;

d) un element izolat al corpului uman sau altfel produs printr-un procedeu tehnic, inclusiv secvenţa sau secvenţa parţială a unei gene, chiar dacă structura acelui element este identică cu structura unui element natural.

Art. 7. - (1) Nu sunt considerate invenţii, în sensul art. 6, în special:

a) descoperirile, teoriile ştiinţifice şi metodele matematice;

b) creaţiile estetice;

c) planurile, principiile şi metodele în exercitarea de activităţi mentale, în materie de jocuri sau în domeniul activităţilor economice, şi nici programele de calculator;

d) prezentările de informaţii.

(2) Prevederile alin. (1) nu exclud brevetabilitatea obiectelor sau activităţilor prevăzute în acest alineat decât în măsura în care cererea de brevet de invenţie ori brevetul de invenţie se referă la astfel de obiecte sau activităţi considerate în sine.

Legea nr. 64/1991 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 8 august 2007, a fost rectificată În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 18 septembrie 2007 şi ulterior a fost modificată prin:

- Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, cu modificările ulterioare;

- Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 1 martie 2013, cu modificările ulterioare.

Art. 8. - (1) Nu se acordă brevet de invenţie, potrivit prezentei legi, pentru:

a) invenţiile a căror exploatare comercială este contrară ordinii publice sau bunelor moravuri, inclusiv pentru cele dăunătoare sănătăţii şi vieţii persoanelor, animalelor ori plantelor, şi care sunt de natură să aducă atingeri grave mediului, cu condiţia ca această excludere să nu depindă numai de faptul că exploatarea este interzisă printr-o dispoziţie legală;

b) soiurile de plante şi rasele de animale, şi nici pentru procedeele esenţial biologice pentru obţinerea plantelor sau animalelor. Prevederea nu se aplică procedeelor microbiologice şi produselor obţinute prin aceste procedee;

c) invenţiile având ca obiect corpul uman în diferitele stadii ale formării şi dezvoltării sale, şi nici pentru simpla descoperire a unuia dintre elementele sale, inclusiv secvenţa sau secvenţa parţială a unei gene;

d) metodele de tratament al corpului uman sau animal, prin chirurgie ori prin terapie, şi metodele de diagnosticare practicate asupra corpului uman sau animal.

(2) Dispoziţiile alin. (1) lit. d) nu se aplică produselor, în special substanţe sau compoziţii pentru utilizare în oricare dintre aceste metode.

Art. 9. - (1)0 invenţie este nouă dacă nu este cuprinsă în stadiul tehnicii.

(2) Stadiul tehnicii cuprinde toate cunoştinţele care au devenit accesibile publicului printr-o descriere scrisă ori orală, prin folosire sau în orice alt mod, până la data depozitului cererii de brevet de invenţie.

(3) Stadiul tehnicii cuprinde, de asemenea, conţinutul cererilor depuse la OSIM şi al cererilor internaţionale pentru care s-a deschis fază naţională în România sau al celor europene desemnând România, aşa cum acestea au fost depuse, care au o dată de depozit anterioară celei prevăzute la alin, (2) şi care au fost publicate la sau după aceasta dată. potrivit legii.

(4) Prevederile alin. (2) şi (3) nu vor exclude brevetabilitatea oricărei substanţe sau compoziţii cuprinse în stadiul tehnicii, pentru utilizarea acesteia într-o metodă dintre cele prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. d), dacă utilizarea sa în oricare dintre aceste metode nu este cuprinsă în stadiul tehnicii.

(5) Prevederile alin. (2) şi (3) nu vor exclude brevetabilitatea oricărei substanţe sau compoziţii prevăzute la alin. (4), pentru orice altă utilizare specifică în orice metodă dintre cele prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. d), dacă această utilizare nu este cuprinsă în stadiul tehnicii.

Art. 10. - (1) în aplicarea art. 9, divulgarea invenţiei nu este luată în considerare dacă a intervenit în intervalul de 6 luni înaintea datei de depozit a cererii de brevet şi dacă rezultă direct sau indirect ca urmare a:

a) unui abuz evident în privinţa solicitantului sau predecesorului în drepturi al acestuia;

b) faptului că solicitantul sau predecesorul în drepturi al acestuia a expus invenţia într-o expoziţie internaţională oficială sau oficial recunoscută, în sensul Convenţiei privind expoziţiile internaţionale, semnată la Paris la 22 noiembrie 1928, cu revizuirile ulterioare.

(2) Prevederile alin. (1) lit. b) sunt aplicabile numai dacă la înregistrarea cererii de brevet de invenţie solicitantul declară că invenţia a fost expusă efectiv şi dacă, în termenul şi în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi*), depune un document în susţinerea declaraţiei sale.

Art. 11. - (1) O invenţie este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă, pentru o persoană de specialitate, ea nu rezultă în mod evident din cunoştinţele cuprinse în stadiul tehnicii.

(2) Cererile de brevet prevăzute la art. 9 alin. (3), deşi fac parte din stadiul tehnicii, nu sunt luate în considerare pentru aprecierea activităţii inventive.

Art. 12. - (1) O invenţie este considerată ca fiind susceptibilă de aplicare industrială dacă obiectul său poate fi fabricat sau utilizat într-un domeniu industrial, inclusiv în agricultură.

            (2) Aplicabilitatea industrială a unei secvenţe sau a unei secvenţe parţiale a unei gene trebuie să fie dezvăluită în cererea de brevet de invenţie.

 

CAPITOLUL III

Înregistrarea, publicarea şi examinarea cererii de brevet, eliberarea brevetului

 

Art. 13. - (1) Cererea de brevet de invenţie, redactată în limba română, trebuie să cuprindă:

a) solicitarea acordării unui brevet;

b) datele de identificare a solicitantului;

c) o descriere a invenţiei;

d) una sau mai multe revendicări;

e) desenele la care se face referire în descriere sau revendicări.

(2) Dacă solicitantul nu este acelaşi cu inventatorul, cererea de brevet de invenţie va conţine şi indicaţii care să permită stabilirea identităţii inventatorului şi va fi însoţită de un document din care să reiasă modul în care solicitantul a dobândit dreptul la acordarea brevetului.

(3) Documentul prevăzut la alin. (2) va putea fi depus până la luarea unei hotărâri asupra cererii de brevet.

(4) Depunerea cererii de brevet poate fi făcută de persoana îndreptăţită la acordarea brevetului, personal sau în orice mod prescris de regulamentul de aplicare a prezentei legi**).

(5) în toate procedurile în faţa OSIM, solicitantul este considerat a fi persoana îndreptăţită la acordarea brevetului.

(6) Cererea de brevet se depune la OSIM, la alegerea solicitantului, pe hârtie sau sub o altă formă şi printr-un mijloc de transmitere acceptat de OSIM şi prevăzut de regulamentul de aplicare a prezentei legi.

(7) Cererea de brevet este însoţită de un rezumat care se depune cel mai târziu cu 2 luni înainte de data publicării cererii.

(8) Rezumatul serveşte în mod exclusiv informării tehnice; acesta nu poate fi luat în considerare pentru alte scopuri, în special pentru determinarea întinderii protecţiei solicitate, şi nici pentru aplicarea prevederilor art. 9 alin. (3).

 

*) Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie a fost aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 547/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 18 iunie 2008.

**) A se vedea nota de subsol de la art. 10 alin. (2).

 

Art. 14. - (1) Data de depozit a cererii de brevet de invenţie este data la care au fost înregistrate următoarele:

a) o indicaţie explicită sau implicită că se solicită acordarea unui brevet de invenţie;

b) indicaţii care să permită stabilirea identităţii solicitantului sau care să permită contactarea acestuia de către OSIM;

c) o parte care, la prima vedere, să pară a fi o descriere a invenţiei.

(2) în cazul în care lipseşte o parte a descrierii, în scopul atribuirii datei de depozit, aceasta poate fi depusă ulterior, data de depozit fiind data la care această parte a fost depusă şi la care taxa pentru înregistrarea acestei părţi a fost plătită.

(3) Dacă partea lipsă a descrierii prevăzute la alin. (1) lit. c), depusă ulterior, este retrasă, data de depozit va fi data la care sunt îndeplinite cerinţele la care se face referire la alin. (1).

(4) Condiţiile de depunere ulterioară şi cele de retragere a părţii lipsă a descrierii care a fost depusă ulterior conform alin. (2) sunt prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi.

(5) în cazul în care cererea de brevet de invenţie nu conţine o parte care, la prima vedere, să pară a fi o descriere, în scopul acordării datei de depozit, în cererea de brevet de invenţie poate fi făcută referire, în limba română, la o cerere depusă anterior la un oficiu care înlocuieşte descrierea, cu respectarea prevederilor regulamentului de aplicare a prezentei legi. În caz contrar, nu se acordă dată de depozit, iar cererea nu va fi tratată ca o cerere de brevet de invenţie.

(6) Cererea de brevet de invenţie se înscrie în Registrul naţional al cererilor de brevet depuse. Până la publicarea datelor din acest registru în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, acestea nu sunt publice, potrivit legii speciale.

(7) Revendicările şi desenele privind invenţia pot fi depuse şi în termen de două luni de la data de depozit a cererii de brevet, cu plata taxei legale.

(8) în cazul cererii internaţionale de brevet sau a cererii de brevet european, data de depozit este data care rezultă din tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte şi această dată se înscrie în Registrul naţional al cererilor de brevet depuse.

Art. 15. - (1) Persoanele fizice sau juridice pot, pentru motive justificate, să depună descrierea, revendicările şi desenele într-o limbă străină cu condiţia ca, în termen de două luni de la înregistrarea cererii sau, după caz, de la data deschiderii fazei naţionale, să depună la OSIM o traducere conformă, în limba română, a acestor documente şi să fie plătită taxa legală.

(2) Se consideră că îndeplinesc condiţiile privind forma şi conţinutul unei cereri din prezenta lege:

a) cererile internaţionale care îndeplinesc condiţiile privind forma şi conţinutul prevăzute de Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor, adoptat de Conferinţa diplomatică de la Washington la 19 iunie 1970, ratificat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 81 din 2 martie 1979, cu modificările ulterioare;

b) cererile internaţionale care îndeplinesc condiţiile de formă şi de conţinut prevăzute de Tratatul de cooperare în domeniul brevetelor şi cerute de OSIM sau de Oficiul European de Brevete, atunci când acţionează pentru OSIM, după ce a început prelucrarea sau examinarea acestora.

(3) De asemenea, vor fi respectate orice alte cerinţe cu privire la forma şi conţinutul cererii prevăzute în regulamentul de aplicare a prezentei legi.

(4) Dacă sunt îndeplinite prevederile art. 13 alin. (1) sau ale art. 15 alin. (1), depozitul cererii produce efectele unui depozit naţional reglementar.

(5) Prin depozit naţional reglementar se înţelege orice depozit care este suficient pentru stabilirea datei la care a fost depusă cererea, oricare ar fi fost soarta ulterioară a acesteia.

Art. 16. - Orice persoană care a depus, în conformitate cu art. 13 alin. (1) şi art. 15 alin. (1), o cerere de brevet la OSIM sau succesorul său în drepturi beneficiază de un drept de prioritate, cu începere de la data depozitului cererii faţă de orice alt depozit, privind aceeaşi invenţie, având o dată ulterioară.

Art. 17. - (1) Invenţia trebuie să fie dezvăluită în cererea de brevet suficient de clar şi complet, astfel încât o persoană de specialitate în domeniu să o poată realiza.

(2) Dacă invenţia se referă la un material biologic sau la utilizarea unui material biologic la care publicul nu a avut acces şi care nu poate fi descris în cererea de brevet de invenţie într-un mod care să permită unei persoane de specialitate în domeniu să realizeze invenţia, condiţiile prevăzute la alin. (1) sunt considerate îndeplinite numai dacă solicitantul dovedeşte printr-un document că, anterior datei de depozit a cererii de brevet de invenţie, materialul biologic a făcut obiectul unui depozit la o autoritate de depozit internaţională.

(3) Revendicările definesc obiectul protecţiei solicitate şi trebuie să fie clare, concise şi să fie susţinute de descrierea invenţiei.

Art. 18. - (1) Cererea de brevet trebuie să se refere numai la o singură invenţie sau la un grup de invenţii legate între ele de o asemenea manieră încât să formeze un singur concept inventiv general.

(2) Cererea de brevet care nu îndeplineşte condiţia prevăzută la alin. (1) poate fi divizată de către solicitant, din proprie iniţiativă sau la cererea OSIM, până la luarea unei hotărâri asupra cererii de brevet.

(3) într-o cerere rezultată în urma divizării se pot revendica numai obiecte care nu depăşesc dezvăluirea din cererea iniţială. Cererile rezultate în urma divizării care îndeplinesc această cerinţă au aceeaşi dată de depozit ca şi cererea iniţială şi fiecare va beneficia de dreptul de prioritate revendicat în aceasta.

Art. 19. - (1) Orice persoană care a depus, în mod regulamentar, în orice stat parte la Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale sau stat membru la Organizaţia Mondială a Comerţului, o cerere de brevet de invenţie, de model de utilitate sau de certificat de utilitate ori succesorul său în drepturi beneficiază, pentru a efectua depunerea unei cereri ulterioare de brevet de invenţie în România pentru aceeaşi invenţie, de un drept de prioritate pe o perioadă de 12 luni calculată de la data de depozit a cererii anterioare.

(2) Orice depozit care are valoarea unui depozit naţional reglementar potrivit legislaţiei naţionale a oricărui stat parte la Convenţia de la Paris sau stat membru la Organizaţia Mondială a Comerţului în care a fost constituit va fi recunoscut ca dând naştere unui drept de prioritate.

(3) O cerere de brevet european desemnând România şi pentru care a fost acordată o dată de depozit are în România valoarea unui depozit naţional reglementar, luându-se în considerare, atunci când este cazul, şi prioritatea revendicată pentru cererea de brevet european.

(4) Solicitantul unei cereri de brevet de invenţie poate beneficia de prioritatea unei cereri de brevet anterioare pentru aceeaşi invenţie, dacă depune odată cu cererea de brevet o declaraţie în care revendică prioritatea cererii anterioare, justificată prin acte de prioritate, în condiţiile regulamentului de aplicare a prezentei legi.

(5) într-o cerere de brevet se poate recunoaşte revendicarea unor priorităţi multiple, cu condiţia respectării prevederilor alin. (1), numai pentru acele elemente ale cererii de brevet care sunt cuprinse în cererea sau în cererile a căror prioritate este revendicată; priorităţile multiple pot fi revendicate, după caz, şi pentru aceeaşi revendicare.

(6) Prioritatea poate fi recunoscută doar pentru acele elemente care sunt clar dezvăluite în cererea de brevet luată în totalitatea sa.

(7) Prioritatea poate fi recunoscută şi pentru o cerere de brevet care revendică sau ar fi putut revendica prioritatea unei cereri de brevet anterioare, la o dată de înregistrare ulterioară datei de expirare a termenului de prioritate, dar nu mai mult de două luni de la data expirării acestui termen, cu plata taxei legale, dacă:

a) o cerere expresă este formulată în acest sens, în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi;

b) cererea este formulată în termen;

c) cererea prezintă motivele pentru care termenul de prioritate nu a fost respectat;

d) OSIM constată că cererea de brevet ulterioară nu a fost depusă în termenul de prioritate, deşi solicitantul a depus toate diligentele în acest scop sau când nerespectarea termenului nu s-a produs cu intenţie.

(8) în cazul în care solicitantul cererii de brevet de invenţie revendică un drept de prioritate aparţinând altei persoane, pentru recunoaşterea priorităţii este necesară depunerea la OS IM a unei autorizaţii din partea cedentului, din care să rezulte că solicitantul are dreptul să revendice prioritatea cererii anterioare.

(9) Termenul de depunere a autorizaţiei este de maximum 3 luni de la revendicarea priorităţii.

Art. 20. - (1) Dacă într-un termen de 12 luni de la data de depozit a unei cereri de brevet de invenţie acordată de OSIM este depusă o cerere de brevet de invenţie ulterioară de către solicitantul cererii anterioare sau de către succesorul său în drepturi, atunci în cererea ulterioară poate fi revendicat un drept de prioritate pentru aceeaşi invenţie, denumit drept de prioritate internă. Dacă a fost revendicat un drept de prioritate internă într-o cerere ulterioară, cererea anterioară a cărei prioritate a fost revendicată este considerată ca fiind retrasă, dacă nu s-a luat o hotărâre.

(2) Prioritatea internă poate fi revendicată odată cu depunerea cererii ulterioare sau într-un termen de două luni de la data depunerii acestei cereri.

(3) Prioritatea internă a unei cereri anterioare, revendicată într-o cerere ulterioară, nu va fi recunoscută dacă:

a) cel puţin una dintre cererile de brevet de invenţie a beneficiat de o prioritate, în condiţiile prevăzute la art. 16;

b) în cererea anterioară au fost revendicate priorităţi interne şi una dintre ele are dată anterioară termenului de 12 luni calculat de la data de depozit a cererii ulterioare;

c) actul de prioritate internă nu a fost depus în termenul prevăzut de regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Art. 21. - (1) în cazul în care solicitantul a omis să revendice prioritatea odată cu depunerea cererii, revendicarea poate fi făcută în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi, cel mai târziu în termen de două luni de la această dată, cu plata taxei legale.

(2) Actele de prioritate se depun într-un termen de 16 luni de la data celei mai vechi priorităţi sau, după caz, în 4 luni de la data deschiderii fazei naţionale,

(3) în cazul în care OSIM consideră că în procedura de examinare este necesară traducerea unei cereri de brevet anterioare, care a servit ca bază pentru revendicarea priorităţii, invită solicitantul să depună o traducere conformă în limba română a cererii anterioare, cu respectarea prevederilor regulamentului de aplicare a prezentei legi.

(4) în cazul neîndeplinirii prevederilor alin. (2) sau ale art. 19, OSIM hotărăşte, în termen de 6 luni de la data de depozit sau de la data deschiderii fazei naţionale, că prioritatea nu este recunoscută.

Art. 22. - (1) Cererile de brevet de invenţie depuse pe cale naţională, pentru care a fost constituit depozitul naţional reglementar, sunt publicate imediat după expirarea unui termen de 18 luni de la data de depozit sau, dacă a fost recunoscută o prioritate, de la data acestei priorităţi, cu excepţia celor prevăzute la art. 38 alin. (2).

(2) Cererile de brevet de invenţie depuse conform Tratatului de cooperare în domeniul brevetelor se publică imediat după expirarea unui termen de 6 luni de la deschiderea fazei naţionale.

(3) La cererea persoanei fizice sau juridice îndreptăţite publicarea se poate face într-un termen mai scurt decât cel prevăzut la alin. (1) şi (2), în condiţiile regulamentului de aplicare a prezentei legi.

(4) în cazul în care hotărârea de acordare a brevetului este luată înaintea datei de expirare a termenului prevăzut la alin. (1), cererea de brevet de invenţie este publicată împreună cu menţiunea privind hotărârea de acordare.

(5) Cererile de brevet de invenţie prevăzute la art. 38 alin. (2) vor fi publicate în termen de 3 luni de la data declasificării informaţiilor cuprinse în acestea.

(6) Cererea de brevet de invenţie nu se publică dacă până la expirarea termenului de 18 luni o hotărâre de respingere a fost luată sau dacă cererea a fost retrasă ori declarată ca fiind considerată retrasă.

(7) Publicarea cererii se menţionează în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială şi se face în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Art. 23. - (1) La cererea solicitantului, OSIM întocmeşte un raport de documentare însoţit, după caz, de o opinie scrisă privind brevetabilitatea şi publică raportul de documentare, în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi.

(2) Dacă raportul de documentare nu a fost făcut public odată cu cererea, acesta se va publica ulterior.

Art. 24. - (1) Examinarea cererii de brevet de invenţie poate fi cerută la data de depozit a cererii de brevet sau, după caz, la deschiderea fazei naţionale ori în termen de 30 de luni de la una dintre aceste date.

(2) Pentru cererile de brevet de invenţie care conţin informaţii clasificate ca secrete de stat, solicitarea examinării poate fi cerută la data de depozit a cererii sau în termen de 3 luni de la declasificare, dar nu mai târziu de 30 de luni înainte de expirarea duratei brevetului, prevăzută la art. 30.

Art. 25. - OSIM examinează dacă:

A. cererea de brevet de invenţie respectă: a) dispoziţiile art. 5;

b) condiţiile privind depozitul, prevăzute la art. 13-15;

c) condiţiile pentru recunoaşterea priorităţii prevăzute la art. 19, 20 şi 21;

d) condiţia de unitate a invenţiei prevăzută la art. 18 alin. (1);

B. invenţia care constituie obiectul cererii:

a) este dezvăluită potrivit art. 17;

b) nu este exclusă de la brevetare, potrivit art. 7 alin. (1), sau nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 8;

c) îndeplineşte condiţiile de brevetabilitate prevăzute la art. 6 şi art. 9-12.

Art. 26. - (1) OSIM are dreptul să ceară solicitantului lămuririle şi actele pe care le consideră necesare în legătură cu identitatea solicitantului sau a inventatorului, cu depozitul naţional reglementar constituit sau cu îndeplinirea condiţiilor de brevetare.

(2) în toate procedurile privind cererea sau brevetul de invenţie OSIM poate transmite notificări solicitantului, titularului sau persoanei interesate, iar aceştia pot transmite la OSIM comunicări, cu respectarea termenelor prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi, aceste termene putând fi prelungite de către OSIM la cerere, cu plata unei taxe legale.

(3) Absenţa notificării nu absolvă pe solicitant, titular ori persoană interesată de obligaţia respectării dispoziţiilor prezentei legi.

(4) Solicitantul va depune la OSIM toate documentele publice în legătură cu invenţia sa, inclusiv copii de pe brevetele acordate în alte state.

(5) La cererea OSIM sau din iniţiativa sa, solicitantul ori succesorul său în drepturi poate modifica cererea de brevet până la luarea unei hotărâri, cu condiţia ca dezvăluirea invenţiei să nu depăşească conţinutul cererii la data de depozit.

Art. 27. - (1) OSIM hotărăşte prin Comisia de examinare de specialitate, pe baza raportului de examinare a cererii de brevet de invenţie, acordarea brevetului de invenţie sau respingerea cererii de brevet.

(2) OSIM hotărăşte respingerea cererii de brevet de invenţie în următoarele situaţii:

a) cererea de brevet de invenţie nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 5, art. 15 alin. (1) şi (4) şi la art. 37 alin. (2);

b) invenţia care constituie obiectul cererii este exclusă de la brevetare, potrivit prevederilor art. 7, sau se încadrează în prevederile art. 8 ori nu îndeplineşte condiţiile de brevetabilitate prevăzute la art. 6, 9,11 şi 12;

c) invenţia care constituie obiectul cererii nu îndeplineşte condiţiile art. 17;

d) termenul de deschidere a fazei naţionale pentru cererile înregistrate internaţional a fost depăşit;

e) la expirarea unui termen de 12 luni de la data la care cererile aflate în situaţia prevăzută la alin. (4) lit. b) au fost considerate retrase;

f) s-a solicitat respingerea cererii de brevet de invenţie, potrivit art. 63 alin. (2) lit. c);

g) solicitantul, altul decât inventatorul, nu a făcut dovada, în cadrul termenului prevăzut la art. 28 alin. (2), că este îndreptăţit la acordarea brevetului;

h) nu s-a solicitat examinarea cererii de brevet de invenţie în vederea acordării brevetului în termenele prevăzute la art. 24.

(3) OSIM ia act de retragerea cererii de brevet de invenţie dacă solicitantul cere retragerea în scris, în mod expres.

(4) Sunt declarate ca fiind considerate retrase cererile de brevet de invenţie aflate în următoarele situaţii:

a) inventatorii nu au fost declaraţi în termen de 18 luni de la data solicitării examinării în fond;

b) solicitantul nu a dat curs notificărilor OSIM, în termenul acordat de OSIM, privind aducerea formei descrierii şi desenelor în concordanţă cu conţinutul revendicărilor admise;

c) cererea a constituit baza revendicării priorităţii într-o cerere ulterioară depusă pe cale naţională sau pe cale internaţională, pentru care s-a deschis fază naţională în România;

d) cererea de brevet de invenţie se află în situaţia prevăzută la art. 63 alin. (2) lit. b);

e) solicitantul nu a depus revendicările în termenul prevăzut la art. 14 alin. (7);

f) una dintre taxele legale, respectiv de înregistrare, de depunere ulterioară a revendicărilor, de deschidere a fazei naţionale, de publicare, de examinare, nu a fost plătită, în cuantumul şi la termenele prevăzute de lege şi de regulamentul de aplicare a prezentei legi;

g) cererea de brevet pentru care s-a luat o hotărâre de acordare şi pentru care nu a fost achitată, în termenul prevăzut de lege, taxa de publicare, tipărire şi eliberare a brevetului.

(5) Toate hotărârile OSIM privind cererile de brevet de invenţie sunt motivate, se înscriu în Registrul naţional al cererilor de brevet de invenţie depuse şi se comunică solicitantului în termen de o lună de la data luării hotărârii. În acelaşi registru se înscriu şi menţiunile privind cererile de brevet retrase sau menţiunile privind declaraţiile conform cărora cererile de brevet sunt considerate ca fiind retrase, care, de asemenea, se comunică solicitantului.

(6) Menţiunea hotărârii de acordare a brevetului de invenţie sau de respingere a cererii de brevet se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, în termen de o lună de la data la care a expirat termenul prevăzut de lege pentru formularea contestaţiei şi în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi.

(7) OSIM publică menţiunea hotărârii de acordare a brevetului şi, odată cu publicarea, pune la dispoziţia publicului descrierea şi desenele brevetului, sub condiţia achitării taxei de publicare, tipărire şi eliberare a brevetului.

(8) în cazul în care taxa de publicare, tipărire şi eliberare a brevetului nu este achitată în termenul prevăzut de lege, cererea de brevet este considerată retrasă, iar brevetul este considerat ca nefiind acordat.

(9) Hotărârea de acordare a brevetului va avea efect începând cu data publicării menţiunii acesteia în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.

(10) În cazul hotărârilor de acordare a unui brevet de invenţie care conţine informaţii clasificate, după declasificarea acestora se aplică prevederile alin. (7) şi (9) şi ale art. 22 alin. (4).

(11) În cazul decesului solicitantului, persoană fizică, sau în cazul dizolvării persoanei juridice solicitante, procedura de examinare se suspendă până la comunicarea la OSIM a succesorului în drepturi, în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi.

(12) Când se instituie proceduri judiciare în privinţa dreptului la brevet sau a dreptului la acordarea brevetului, procedura de brevetare se suspendă până când hotărârea judecătorească rămâne definitivă şi irevocabilă.

(13) Persoana interesată va comunica la OSIM hotărârea prevăzută la alin. (12).

Art. 28. - (1) OSIM poate proceda din oficiu la revocarea hotărârilor sale, pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute în prezenta lege, până la comunicarea acestora.

(2) Dacă OSIM constată pe baza unor dovezi temeinice că solicitantul, altul decât inventatorul, nu este îndreptăţit la acordarea brevetului de invenţie, se poate proceda la amânarea comunicării hotărârii luate, fără a depăşi un termen de 6 luni de la data acesteia; în cazul în care în acest termen solicitantul nu poate dovedi că are calitatea de persoană îndreptăţită la acordarea brevetului, hotărârea de acordare se revocă potrivit alin. (1) şi cererea de brevet se respinge.

Art. 29. - (1) Brevetul de invenţie este eliberat de directorul general al OSIM, în temeiul hotărârii de acordare a acestuia. Pentru brevetul european OSIM certifică validitatea brevetului în România, conform legii.

(2) Data eliberării brevetului de invenţie este data la care menţiunea hotărârii de acordare este publicată în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.

(3) Brevetele se înscriu în Registrul naţional al brevetelor de invenţie.

(4) Dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, brevetul de invenţie european se înscrie în Registrul naţional al brevetelor de invenţie.

Art. 30. - (1) Durata brevetului de invenţie este 20 de ani, cu începere de la data de depozit.

(2) Pentru brevetul european durata prevăzută la alin. (1) curge de la data constituirii depozitului reglementar al cererii de brevet, conform Convenţiei brevetului european.

            (3) Pentru medicamentele sau produsele fitofarmaceutice brevetate se poate obţine un certificat suplimentar de protecţie, în condiţiile Regulamentului (CEE) nr. 1.768/92 al Consiliului din 18 iunie 1992 privind instituirea unui certificat suplimentar de protecţie pentru medicamente şi ale Regulamentului (CE) nr. 1.610/96 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 iulie 1996 privind instituirea unui certificat suplimentar de protecţie pentru produse fitofarmaceutice.

 

CAPITOLUL IV

Drepturi şi obligaţii

 

Art. 31. - (1) Brevetul de invenţie conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare a invenţiei pe întreaga sa durată.

(2) Este interzisă efectuarea fără consimţământul titularului a următoarelor acte:

a) fabricarea, folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în vederea folosirii, oferirii spre vânzare ori vânzării, în cazul în care obiectul brevetului este un produs;

b) utilizarea procedeului, precum şi folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în aceste scopuri al produsului obţinut direct prin procedeul brevetat, în cazul în care obiectul brevetului este un procedeu.

(3) întinderea protecţiei conferite de brevet sau de cererea de brevet este determinată de conţinutul revendicărilor. Totodată, descrierea şi desenele invenţiei servesc la interpretarea revendicărilor.

(4) Pe perioada până la acordarea brevetului, întinderea protecţiei conferită de cererea de brevet este determinată de revendicările publicate potrivit art. 22.

(5) Brevetul, aşa cum a fost acordat ori modificat în procedura de revocare sau de anulare în parte, va determina retroactiv protecţia conferită de cererea de brevet, în măsura în care aceasta nu a fost extinsă.

(6) Pentru determinarea întinderii protecţiei conferite de brevet se va ţine seama de orice element echivalent unui element specificat în revendicări. Dacă obiectul brevetului este un procedeu, protecţia conferită de brevet se extinde la produsul obţinut în mod direct prin procedeul brevetat.

(7) Protecţia conferită printr-un brevet referitor la un material biologic având caracteristici specifice se extinde asupra oricărui material derivat, pe baza celui brevetat, prin reproducere sau multiplicare, sub formă identică ori diferenţiat şi cu aceleaşi caracteristici.

(8) Protecţia conferită printr-un brevet referitor la un procedeu permiţând producerea unui material biologic având caracteristici specifice se extinde asupra materialului biologic direct obţinut prin acest procedeu, asupra oricărui altui material biologic derivat din materialul biologic direct obţinut prin acel procedeu, precum şi asupra oricărui altui material obţinut plecându-se de la materialul biologic direct obţinut prin reproducere sau multiplicare, sub formă identică ori diferenţiat şi având aceleaşi caracteristici.

(9) Protecţia conferită printr-un brevet de produs conţinând o informaţie genetică sau constând într-o informaţie genetică se extinde asupra oricărui altui material în care produsul este încorporat şi în care informaţia genetică este conţinută şi îşi exercită funcţia, cu excepţia corpului uman în diferite stadii de formare ori dezvoltare.

(10) Protecţia prevăzută la alin. (7)-(9) nu se extinde asupra materialului biologic obţinut prin reproducerea sau multiplicarea unui material biologic comercializat ori oferit spre vânzare pe teritoriul României de către titularul de brevet sau cu consimţământul acestuia, când reproducerea ori multiplicarea rezultă în mod necesar din utilizarea pentru care materialul biologic a fost pus pe piaţă, cu condiţia ca materialul obţinut să nu fi fost utilizat ulterior pentru alte reproduceri sau multiplicări.

Art. 32. - Cu începere de la data publicării cererii de brevet, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (1)-(3), cererea asigură solicitantului, în mod provizoriu, protecţia conferită potrivit dispoziţiilor art. 31.

Art. 33. - (1) Nu constituie încălcarea drepturilor prevăzute la art. 31 şi 32:

a) folosirea invenţiilor în construcţia şi în funcţionarea vehiculelor terestre, aeriene, precum şi la bordul navelor sau la dispozitivele pentru funcţionarea acestora, aparţinând statelor membre ale tratatelor şi convenţiilor internaţionale privind invenţiile, Sa care România este parte, când aceste vehicule sau nave pătrund pe teritoriul României, temporar sau accidental, cu condiţia ca această folosire să se facă exclusiv pentru nevoile vehiculelor sau navelor;

b) efectuarea oricăruia dintre actele prevăzute la art. 31 alin. (2) de către o persoană care a aplicat obiectul brevetului de invenţie sau cel al cererii de brevet, aşa cum a fost publicată, ori a luat măsuri efective şi serioase în vederea producerii sau folosirii lui cu bună-credinţă pe teritoriul României, independent de titularul acesteia, cât şi înainte de constituirea unui depozit naţional reglementar privind invenţia sau înainte de data de la care curge termenul de prioritate recunoscută; în acest caz invenţia poate fi folosită în continuare de acea persoană, în volumul existent la data de depozit sau a priorităţii recunoscute, şi dreptul la folosire nu poate fi transmis decât cu patrimoniul persoanei ori cu o fracţiune din patrimoniul afectat exploatării invenţiei;

c) efectuarea oricăruia dintre actele prevăzute la art. 31 alin. (2) exclusiv în cadru privat şi în scop necomercial; producerea sau, după caz, folosirea invenţiei exclusiv în cadru privat şi în scop necomercial;

d) comercializarea sau oferirea spre vânzare pe teritoriul Uniunii Europene a acelor exemplare de produs, obiect al invenţiei, care au fost vândute anterior de titularul de brevet ori cu acordul său expres;

e) folosirea în scopuri experimentale, exclusiv cu caracter necomercial, a obiectului invenţiei brevetate;

f) folosirea cu bună-credinţă sau luarea măsurilor efective şi serioase de folosire a invenţiei de către terţi în intervalul de timp dintre decăderea din drepturi a titularului de brevet şi revalidarea brevetului. În acest caz invenţia poate fi folosită în continuare de acea persoană, în volumul existent la data publicării menţiunii revalidării, şi dreptul la folosire nu poate f transmis decât cu patrimoniul persoanei care utilizează invenţia ori cu o fracţiune din patrimoniul care este afectat exploatării invenţiei;

g) exploatarea de către terţi a invenţiei sau a unei părţi a acesteia la a cărei protecţie s-a renunţat.

(2) Orice persoană care, cu bună-credinţă, foloseşte invenţia sau a făcut pregătiri efective şi serioase de folosire a invenţiei, fără ca această folosire să constituie o încălcare a cererii de brevet sau a brevetului european în traducerea Iniţială, poate, după ce traducerea corectată are efect, să continue folosirea invenţiei în întreprinderea sa ori pentru necesităţile acesteia, fără plată şi fără să depăşească volumul existent la data la care traducerea iniţială a avut efect.

Art. 34. - (1) Inventatorul are dreptul să i se menţioneze numele, prenumele şi calitatea în brevetul eliberat, în carnetul de muncă*), precum şi în orice acte sau publicaţii privind invenţia sa.

(2) în cazul în care titularul este altul decât inventatorul, acestuia din urmă i se eliberează un duplicat al brevetului de invenţie.

(3) La solicitarea expresă a inventatorului, numele şi prenumele acestuia nu se publică; această solicitare este supusă plăţii taxei legale.

 

*)Ase vedea prevederile art. 279 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Art. 35. - În cazul decăderii din drepturi a titularului de brevet prevăzute la art. 40 alin. (3), titularul poate cere la OSIM revalidarea brevetului pentru motive justificate, în termen de 6 luni de la data publicării decăderii. În termen de 60 de zile de la înregistrare OSIM hotărăşte asupra cererii de revalidare, sub condiţia plăţii taxei legale. Menţiunea revalidării brevetului se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii.

Art. 36. - (1) Titularul poate renunţa, în tot sau în parte, la brevet, pe baza unei declaraţii scrise înregistrate la OSIM.

(2) în cazul invenţiilor de serviciu, titularul brevetului este obligat să comunice inventatorului intenţia sa de renunţare la brevet; la cererea inventatorului, titularul este obligat să îi transmită acestuia dreptul asupra brevetului, precum şi înscrisurile în legătură cu brevetul, sub condiţia ca salariatul să acorde angajatorului o licenţă neexclusivă pentru invenţia brevetată. Condiţiile de acordare a licenţei neexclusive se stabilesc prin prevederi specifice ale regulamentului intern al angajatorului. În lipsa acestor prevederi specifice, condiţiile de acordare se stabilesc prin acordul părţilor.

(3) Dacă brevetul a făcut obiectul unui contract de licenţă, renunţarea este posibilă numai cu acordul beneficiarului licenţei.

(4) Invenţia sau partea din aceasta, la a cărei protecţie s-a renunţat, poate fi liber exploatată de către terţi.

(5) La un brevet acordat pentru invenţiile care conţin informaţii clasificate potrivit prevederilor art. 38 alin. (2), titularul poate renunţa numai după declasificarea informaţiilor şi publicarea menţiunii hotărârii de acordare a brevetului de invenţie şi a descrierii, revendicărilor şi desenelor invenţiei brevetate, potrivit prevederilor art. 27 alin. (6).

(6) Renunţarea se înregistrează la OSIM în Registrul naţional al brevetelor de invenţie şi produce efecte începând cu data publicării acesteia în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.

Art. 37. - (1) În procedurile în faţa OSIM solicitantul cererii, cesionarul sau titularul ori o altă persoană interesată poate fi reprezentată printr-un mandatar, în baza unei procuri înregistrate la OSIM, în condiţiile şi la termenele prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi.

(2) Pentru persoanele menţionate anterior, care nu au domiciliul sau sediul pe teritoriul României, reprezentarea prin mandatar este obligatorie, cu următoarele excepţii, cazuri în care se poate acţiona în nume propriu:

a) înregistrarea unei cereri de brevet de invenţie, în scopul atribuirii datei de depozit;

b) plata unei taxe;

c) depunerea unei copii de pe o cerere anterioară;

d) eliberarea unei notificări a OSIM privind orice procedură prevăzută la lit. a), b) şi c).

(3) Taxa de menţinere în vigoare poate fi plătită de orice persoană.

(4) în cazul revocării procurii semnătura mandatarului nu are efectul semnăturii solicitantului, a titularului sau a persoanelor interesate care l-au desemnat.

Art. 38. - (1) Invenţia care face obiectul cererii de brevet depuse la OSIM nu poate fi divulgată fără acordul solicitantului, până la publicarea acesteia, şi are caracterul stabilit de legea specială până la publicare.

(2) Informaţiile din domeniul apărării sau siguranţei naţionale conţinute într-o invenţie creată pe teritoriul României, obiect al unei cereri de brevet de invenţie, pot fi clasificate de instituţiile în drept ca informaţii secrete de stat; în acest caz, solicitantul este înştiinţat de instituţia care a clasificat informaţiile şi poate beneficia, pe bază de contract, de acordarea unei compensaţii din partea acestei instituţii, în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi.

(3) Informaţiile clasificate ca secrete de stat pot fi declasificate numai de instituţia care le-a atribuit acest caracter.

Art. 39. - (1) Brevetarea în străinătate a invenţiilor create de persoane fizice române pe teritoriul României se face numai după înregistrarea cererii de brevet de invenţie la OSIM.

(2) în cazul invenţiilor care conţin informaţii secrete de stat, brevetarea în străinătate se poate face numai dacă informaţiile au fost declasificate potrivit art. 38 alin. (3).

(3) în vederea brevetării în străinătate a invenţiilor prevăzute la alin. (1) solicitanţii sau titularii de brevet români pot beneficia de sprijin financiar, potrivit legii.

(4) Brevetarea în străinătate a invenţiilor prevăzute la alin. (1) se aduce la cunoştinţa OSIM de către persoanele fizice române care le-au creat sau de către succesorul lor în drepturi.

(5) Pentru înregistrarea cererilor internaţionale în vederea brevetării invenţiilor în alte state, în conformitate cu prevederile Tratatului de cooperare în domeniul brevetelor, OSIM acţionează în calitate de oficiu receptor.

Art. 40. - (1) Procedurile efectuate de OSIM privind cererile de brevet de invenţie şi brevetele de invenţie prevăzute de prezenta lege şi de regulamentul de aplicare a acesteia sunt supuse taxelor, în cuantum uri le şi la termenele stabilite de lege.

(2) Pe întreaga durată de valabilitate a brevetului de invenţie titularul datorează anual taxe de menţinere în vigoare a brevetului.

(3) Neplata acestor taxe atrage decăderea titularului din drepturile decurgând din brevet. Decăderea titularului din drepturi se înregistrează în Registrul naţional al brevetelor de invenţie şi se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. Taxele de menţinere în vigoare pot fi plătite şi anticipat, în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi, pentru o perioadă care nu poate depăşi 4 ani.

(4) Taxele datorate de persoane fizice sau juridice străine se plătesc în valută, în contul OSIM.

(5) Contestaţiile având ca obiect numai îndreptarea unor erori materiale sau omisiuni nu sunt supuse plăţii taxelor.

Art. 41. - (1) Solicitantul sau titularul brevetului care din motive temeinice nu a putut să respecte un termen în procedurile în faţa OSIM este repus în situaţia anterioară, dacă prezintă o cerere motivată în termen de două luni de la încetarea cauzei care l-a împiedicat să acţioneze, dar nu mai târziu de un an de la expirarea termenului nerespectat.

(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică dacă termenele legale nu au fost respectate în următoarele situaţii:

a) revendicarea priorităţii, potrivit art. 19 alin. (5) sau (6) şi art. 21 alin. (1);

b) depunerea traducerii descrierii, revendicărilor sau desenelor conform art. 15 alin. (1);

c) plata taxelor de înregistrare şi de efectuare a unui raport de documentare, conform art. 40 alin. (1);

d) înregistrarea unei cereri de revocare conform art. 49;

e) depăşirea termenului de divizare a unei cereri de brevet de invenţie, prevăzut la art. 18 alin. (2);

f) depăşirea termenului de depunere a unei noi cereri de brevet, conform art. 63 alin. (2) lit. b);

g) plata taxelor de menţinere în vigoare a brevetului.

(3) De asemenea, dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în situaţiile prevăzute la art. 27 alin. (2) lit. e) şi f), alin. (4) lit. d) şi e) şi la art. 48.

            (4) Cererea de repunere în situaţia anterioară va fi supusă plăţii unei taxe, în cuantumul prevăzut de lege pentru înregistrarea unei contestaţii, cu excepţia cazului prevăzut la art. 27 alin. (4) lit. b), pentru care nu se percep taxe.

 

CAPITOLUL V

Transmiterea drepturilor

 

Art. 42. - (1) Dreptul la brevet, dreptul la acordarea brevetului şi drepturile ce decurg din brevet pot fi transmise în tot sau în parte.

(2) Transmiterea se poate face prin cesiune sau prin licenţă, exclusivă sau neexclusivă, sau prin succesiune legală ori testamentară.

(3) Transmiterea produce efecte faţă de terţi numai începând cu data publicării în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială a menţiunii transmiterii înregistrate la OSIM.

Art. 43. - (1) La cererea oricărei persoane interesate Tribunalul Bucureşti poate acorda o licenţă obligatorie la expirarea unui termen de 4 ani de la data de depozit a cererii de brevet sau a unui termen de 3 ani de la acordarea brevetului, socotindu-se termenul care expiră cel mai târziu.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică numai dacă invenţia nu a fost aplicată sau a fost insuficient aplicată pe teritoriul României, iar titularul brevetului nu poate să îşi justifice inacţiunea şi dacă nu s-a ajuns la o înţelegere cu acesta privind condiţiile şi modalităţile comerciale de aplicare a invenţiei.

(3) Tribunalul Bucureşti va autoriza licenţa obligatorie dacă va aprecia, pe baza circumstanţelor date, că, deşi persoana interesată a depus toate eforturile, nu s-a ajuns la o înţelegere într-un termen rezonabil.

(4) în afara situaţiilor prevăzute la alin. (2), o licenţă obligatorie poate fi autorizată de Tribunalul Bucureşti:

a) în situaţii de urgenţă naţională;

b) în alte situaţii de extremă urgenţă;

c) în situaţii de utilizare publică, în scopuri necomerciale.

(5) Acordarea licenţei obligatorii pentru unul dintre motivele prevăzute la alin. (4) nu impune îndeplinirea condiţiilor menţionate la alin. (2). Totuşi beneficiarul licenţei va înştiinţa solicitantul sau titularul brevetului despre autorizarea dată de instanţă, în cel mai scurt timp.

(6) în situaţii de utilizare publică în scopuri necomerciale, Guvernul sau terţii autorizaţi de acesta, atunci când cunosc sau au motive demonstrabile de a cunoaşte dacă un brevet de invenţie valid este sau va fi utilizat de Guvern, respectiv de terţi, vor anunţa titularul brevetului despre utilizarea acestuia, într-un timp rezonabil.

(7) în cazurile în care un brevet nu poate fi exploatat fără să aducă atingere drepturilor conferite de un alt brevet, acordat pentru o cerere de brevet a cărei dată de depozit naţional reglementar este anterioară, o licenţă obligatorie pentru exploatarea brevetului ulterior va putea fi autorizată numai dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii suplimentare:

a) invenţia revendicată în brevetul ulterior presupune un progres tehnologic important, de interes economic substanţial în raport cu invenţia revendicată în brevetul anterior;

b) titularul brevetului anterior are dreptul la o licenţă reciprocă, în condiţii rezonabile pentru utilizarea invenţiei revendicate în brevetul ulterior;

c) utilizarea autorizată în raport cu brevetul anterior este netransmisibilă, cu excepţia cazului în care este transmis şi brevetul ulterior.

Art. 44. - (1) Licenţele obligatorii sunt neexclusive şi se acordă de Tribunalul Bucureşti, în condiţii determinate în ceea ce priveşte întinderea şi durata acestora, precum şi nivelul remuneraţiei cuvenite deţinătorului dreptului, stabilit în raport cu valoarea comercială a licenţelor acordate.

(2) Beneficiarul licenţei obligatorii poate fi inclusiv Guvernul sau terţii autorizaţi de acesta.

(3) Licenţele obligatorii vor fi autorizate în principal pentru aprovizionarea pieţei.

(4) întinderea şi durata licenţelor obligatorii vor fi limitate la scopurile pentru care acestea au fost autorizate. În cazul invenţiilor din domeniul tehnologiei de semiconductoare, licenţa va fi acordată numai pentru scopuri publice necomerciale sau pentru a remedia o practică stabilită ca fiind anticoncurenţială, ca urmare a unei proceduri judiciare sau administrative.

(5) în cazul în care titularul unui brevet pentru soi de plantă nu îl poate exploata fără să aducă atingere unui brevet de invenţie anterior, acesta poate solicita o licenţă obligatorie pentru invenţia protejată prin acest brevet.

(6) în cazul în care titularul unui brevet de invenţie referitor la o invenţie din domeniul biotehnologiei nu poate să o exploateze fără să aducă atingere unui brevet de soi de plantă anterior, acesta poate solicita o licenţă obligatorie pentru exploatarea soiului de plantă protejat prin brevet.

(7) În cazul în care o licenţă obligatorie este autorizată pentru a remedia o practică anticoncurenţială, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 43 alin. (3) şi (4) şi art. 44 alin. (3).

Art. 45. - Licenţa obligatorie nu este transmisibilă decât împreună cu partea din întreprindere sau cu fondul de comerţ care beneficiază de această utilizare.

Art. 46. - (1) La solicitarea motivată, prezentată de persoana interesată, Tribunalul Bucureşti poate retrage licenţa obligatorie, atunci când circumstanţele care au condus la acordarea acesteia au încetat să mai existe, cu condiţia ca interesele legitime ale persoanei care a dobândit-o să fie protejate într-o manieră corespunzătoare. Licenţa nu va fi retrasă dacă circumstanţele care au determinat acordarea acesteia riscă să se producă din nou.

(2) Hotărârile Tribunalului Bucureşti privind autorizarea utilizării unei licenţe obligatorii, precum şi cele privind remuneraţia prevăzută în raport cu utilizarea acesteia sunt supuse numai apelului la Curtea de Apel Bucureşti.

            Art. 47. - Hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile privind acordarea sau, după caz, retragerea licenţei obligatorii se comunică de persoana interesată la OSIM, care le înregistrează în Registrul naţional al cererilor de brevet de invenţie ori, după caz, în Registrul naţional al brevetelor de invenţie şi publică menţiunea acestor hotărâri în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială în termen de o lună de la comunicare.

 

CAPITOLUL VI

Apărarea drepturilor privind Invenţiile

 

Art. 48. - (1) Orice hotărâre luată de Comisia de examinare poate fi contestată la OSIM în termen de 3 luni de la comunicare.

(2) Contestaţia poate avea ca obiect şi o limitare a brevetului, în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Art. 49. - (1) Orice persoană are dreptul să formuleze în scris şi motivat la OSIM o cerere de revocare a brevetului de invenţie, în termen de 6 luni de la publicarea menţiunii acordării acestuia, dacă:

a) obiectul brevetului nu este brevetabil, potrivit art. 6-9,11 şi 12;

b) obiectul brevetului nu dezvăluie invenţia suficient de clar şi complet, astfel încât o persoană de specialitate în domeniu să o poată realiza;

c) obiectul brevetului depăşeşte conţinutul cererii, aşa cum a fost depusă.

(2) Dacă motivele de revocare se referă numai la o parte a brevetului, acesta va fi revocat în parte.

Art. 50. - (1) Contestaţia sau, după caz, cererea de revocare se soluţionează, în termen de 3 luni de la înregistrarea acesteia la OSIM, de către o comisie de reexaminare din Departamentul de apeluri din cadrul OSIM*).

(2) Atribuţiile comisiei de reexaminare, precum şi procedura de soluţionare a contestaţiilor şi a cererilor de revocare sunt prevăzute în regulamentul de aplicare a prezentei legi.

 

*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 573/1998 privind organizarea şi funcţionarea Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 11 septembrie 1998, cu modificările ulterioare.

 

Art. 51. - (1) Un brevet de invenţie acordat de OSIM, precum şi un brevet european cu efecte în România pot fi anulate, la cerere, dacă se constată că:

a) obiectul brevetului nu este brevetabil, potrivit art. 6-9,11 şi 12;

b) obiectul brevetului nu dezvăluie invenţia suficient de clar şi complet, astfel încât o persoană de specialitate în domeniu să o poată realiza;

c) obiectul brevetului depăşeşte conţinutul cererii, aşa cum a fost depusă;

d) protecţia conferită de brevet a fost extinsă;

e) titularul de brevet nu era îndreptăţit la acordarea brevetului.

(2) Dacă motivele de anulare se referă numai la o parte a brevetului, acesta va fi anulat în parte.

(3) Anularea brevetului va avea efect retroactiv, începând cu data de depozit.

Art. 52. - (1) Cererea de anulare se poate face după împlinirea termenului prevăzut la art. 49, în care poate fi formulată o cerere de revocare, cu excepţia situaţiilor înscrise la art. 51 alin. (1) lit. d) şi e), pe toată durata de valabilitate a brevetului, şi se judecă de către Tribunalul Bucureşti. Hotărârile Tribunalului Bucureşti pot fi atacate cu apel la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicare.

(2) Hotărârile Curţii de Apel Bucureşti pot fi atacate cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în termen de 30 de zile de la comunicare.

(3) Hotărârea de anulare definitivă şi irevocabilă se înregistrează la OS IM de către persoana interesată.

(4) Menţiunea hotărârii de anulare se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială în termen de 60 de zile de la înregistrarea hotărârii la OSIM.

Art. 53. - (1) Neîndeplinirea uneia sau mai multor condiţii de formă privind cererea de brevet de invenţie nu poate constitui motiv de revocare ori de anulare, în tot sau în parte, a brevetului de invenţie, decât în cazul în care aceasta este rezultatul unei intenţii frauduloase.

(2) Un brevet nu poate fi revocat sau anulat, în tot sau în parte, fără ca titularul să aibă posibilitatea să prezinte observaţii asupra revocării sau anulării şi să aducă într-un termen rezonabil modificările sau rectificările admise de lege şi de regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Art. 54. - (1) Hotărârea comisiei de reexaminare, motivată, se comunică părţilor în termen de 30 de zile de la pronunţare şi poate fi atacată cu contestaţie la Tribunalul Bucureşti în termen de 30 de zile de la comunicare.

(2) Hotărârile Tribunalului Bucureşti pot fi atacate numai cu apel la Curtea de Apel Bucureşti.

(3) Dispozitivul hotărârii de acordare a brevetului de invenţie, luată de comisia de reexaminare, precum şi dispozitivul hotărârii definitive şi irevocabile pronunţate de instanţa judecătorească se înscriu în registrele naţionale şi se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială în termen de 60 de zile de la data înregistrării acestora la OSIM de către persoana interesată.

(4) OSIM înscrie în registrele naţionale modificările intervenite ca urmare a unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile şi le publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială în termen de 60 de zile de la data înregistrării acestora la OSIM de către persoana interesată.

Art. 55. - (1) însuşirea fără drept, în orice mod, a calităţii de inventator constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) împăcarea înlătură răspunderea penală.

Art. 56. - (1) încălcarea dispoziţiilor art. 31 alin. (2) constituie infracţiunea de contrafacere şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) împăcarea înlătură răspunderea penală.

(3) Pentru prejudiciile cauzate, titularul ori beneficiarul unei licenţe are dreptul la despăgubiri, potrivit dreptului comun, şi poate solicita instanţei judecătoreşti competente să dispună măsura confiscării sau, după caz, a distrugerii produselor contrafăcute. Aceste dispoziţii se aplică şi materialelor şi echipamentelor care au servit nemijlocit la săvârşirea faptelor de contrafacere.

(4) Încălcarea drepturilor prevăzute la art. 31 alin. (1) de către terţi după publicarea cererii de brevet de invenţie atrage pentru persoanele vinovate obligaţia de despăgubire potrivit dreptului comun, titlul pentru plata despăgubirilor fiind executoriu după eliberarea brevetului.

(5) Prin excepţie de la dispoziţiile art. 31 alin. (1), actele prevăzute la art. 31 alin. (2) efectuate de un terţ anterior datei la care s-a publicat cererea de brevet sau datei la care solicitantul i-a făcut o somaţie, însoţită de o copie autentificată a cererii de brevet de invenţie, nu sunt considerate a aduce atingere drepturilor conferite de brevet.

Art. 57. - În cazul în care actele prevăzute la art. 31 alin. (2) continuă să fie efectuate şi după somare, instanţa, la cerere, poate ordona încetarea acestora până la luarea de către OSIM a unei hotărâri cu privire la cerere. Această măsură va putea fi ordonată cu plata de către solicitant a unei cauţiuni stabilite de instanţă.

Art. 58. - (1) în cazul încălcării dreptului titularului unui brevet de procedeu, prevăzut la art. 31 alin. (2) lit. b), sarcina probei în stabilirea faptului că procedeul utilizat pentru obţinerea unui produs identic este diferit de procedeul brevetat incumbă persoanei prezumate a fi încălcat acest drept.

(2) în aplicarea prevederilor alin. (1), orice produs identic care a fost realizat fără consimţământul titularului de brevet va fi considerat până la proba contrarie a fi fost obţinut prin procedeul brevetat în cel puţin una dintre următoarele circumstanţe:

a) dacă produsul obţinut prin procedeul brevetat este nou;

b) dacă există o probabilitate substanţială că produsul identic a fost obţinut prin procedeul respectiv şi titularul brevetului nu a putut, în ciuda unor eforturi rezonabile, să stabilească ce procedeu a fost de fapt utilizat.

(3) La prezentarea probelor contrarii de către titularul de brevet se va ţine seama de interesele legitime legate de secretele de fabricaţie şi de secretele comerciale ale persoanei prezumate că a încălcat drepturile titularului.

Art. 59. - (1) Divulgarea de către personalul OSIM, precum şi de către persoanele care efectuează lucrări în legătură cu invenţiile a datelor cuprinse în cererile de brevet până la publicarea lor constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) OSIM răspunde faţă de inventator pentru prejudiciile aduse ca urmare a săvârşirii infracţiunii prevăzute la alin. (1).

Art. 60. - (1) Litigiile cu privire la calitatea de inventator, de titular de brevet sau cele cu privire la alte drepturi născute din brevetul de invenţie, inclusiv drepturile patrimoniale ale inventatorului din contractele de cesiune şi licenţă, sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti.

(2) Persoana interesată va comunica la OSIM hotărârea judecătorească în termen de 30 de zile de la data la care aceasta a rămas definitivă şi irevocabilă, spre a fi înscrisă în Registrul naţional al cererilor de brevet de invenţie depuse sau în Registrul naţional ai brevetelor de invenţie şi publicată în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. În lipsa publicării în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, hotărârea nu este opozabilă terţilor.

Art. 61. - (1) Dacă titularul unui brevet de invenţie sau persoanele titulare ale unui drept de proprietate industrială protejat printr-un brevet de invenţie acordat de statul român şi succesorii lor în drept, deţinut în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, cărora le-au fost încălcate drepturile patrimoniale conferite de brevet prin exploatarea invenţiei în mod abuziv, fără consimţământul titularului sau prin orice fapte de încălcare a drepturilor acestuia, sau orice altă persoană care exercită dreptul de proprietate industrială cu consimţământul titularului face dovada credibilă că dreptul său de proprietate industrială protejat printr-un brevet de invenţie face obiectul unei acţiuni ilicite, actuale sau iminente şi că această acţiune riscă să îi cauzeze un prejudiciu greu de reparat poate să ceară instanţei judecătoreşti luarea unor măsuri provizorii.

(2) Instanţa judecătorească poate să dispună în special: a) interzicerea încălcării sau încetarea ei provizorie;

b) luarea măsurilor necesare pentru a asigura conservarea probelor. Sunt aplicabile prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, aprobată cu modificări prin Legea nr. 280/2005, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Dispoziţiile procedurale aplicabile sunt cuprinse în dispoziţiile Codului de procedură civilă privitoare la măsurile provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală.

(4) Măsurile provizorii pot fi dispuse şi împotriva unui intermediar ale cărui servicii sunt utilizate de către un terţ pentru a încălca un drept protejat prin prezenta lege.

Art. 62. - (1) Autorităţile vamale pot dispune, fie din oficiu, fie la cererea titularului de brevet, suspendarea vămuirii la importul, exportul sau plasarea sub un regim vamal suspensiv a mărfurilor ce intră sub incidenţa art. 56 alin. (1).

(2) Competenţele vamale cu privire la asigurarea respectării la frontieră a drepturilor privind brevetele de invenţie aparţin Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală*), potrivit Legii nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire.

Art. 63. - (1) în cazul în care printr-o hotărâre judecătorească se constată că o altă persoană decât cea care figurează în brevetul de invenţie este îndreptăţită la acordarea brevetului, OS IM eliberează brevetul persoanei îndreptăţite şi publică schimbarea titularului.

(2) Dacă, înainte de acordarea de către OSIM a brevetului de invenţie, printr-o hotărâre judecătorească se constată că dreptul la brevet aparţine unei alte persoane decât solicitantul, persoana căreia i-a fost recunoscut acest drept poate, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii şi în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi:

a) să continue în locul solicitantului procedura privind cererea de brevet depusă ca pentru o cerere proprie;

b) să depună o nouă cerere de brevet pentru aceeaşi invenţie. Pentru elementele care nu extind conţinutul cererii iniţiale depuse cu respectarea prevederilor art. 18, cererea iniţială este declarată de OSIM ca fiind considerată retrasă începând cu data de depozit a noii cereri;

c) să solicite respingerea cererii.

Art. 64. - (1) La cererea instanţei judecătoreşti, OSIM este obligat să înainteze actele, documentele şi informaţiile necesare judecării cauzei cu care a fost învestită, recuperând aceste acte în final. Citarea în instanţă se va face numai în acest scop.

(2) Cererile în justiţie în domeniul drepturilor de proprietate industrială sunt scutite de taxe judiciare.

 

CAPITOLUL VII

Atribuţiile Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci privind invenţiile

 

Art. 65. - OSIM este organ de specialitate al administraţiei publice centrale în subordinea Guvernului**), cu autoritate unică pe teritoriul României în domeniul protecţiei proprietăţii industriale, în conformitate cu legea şi cu prevederile convenţiilor şi tratatelor internaţionale la care statul român este parte.

Art. 66. - În domeniul invenţiilor, OSIM are următoarele atribuţii:

a) coordonează politica de proprietate industrială în România;

b) înregistrează, publică şi examinează cererile de brevet de invenţie, în vederea acordării şi eliberării brevetului de invenţie;

c) este depozitarul Registrului naţional al cererilor de brevet de invenţie depuse şi al Registrului naţional al brevetelor de invenţie în care se înscriu datele privind cererile de brevet şi cele privind brevetele;

d) este oficiu receptor pentru cererile de brevet de invenţie înregistrate internaţional de către solicitanţi români, în conformitate cu prevederile Tratatului de cooperare în domeniul brevetelor;

e) administrează, conservă şi dezvoltă, prin schimburi internaţionale, colecţia naţională de descrieri de invenţie şi realizează baza de date informatice în domeniul invenţiilor, pe orice fel de suport informaţional;

f) efectuează, la cerere, servicii de mediere şi servicii de informare tehnică din descrierile de invenţii româneşti şi străine şi din publicaţiile oficiale de proprietate industrială, precum şi servicii de depozitare în regim nepublic a unor documente conţinând soluţii nebrevetabile de natura celor prevăzute la art. 7 alin. (1);

g) atestă şi autorizează consilieri în domeniul proprietăţii industriale, ţine evidenţa acestora în registrul naţional al cărui depozitar este şi publica periodic date din acest registru;

h) întreţine relaţii cu organizaţiile guvernamentale şi interguvernamentale similare şi cu organizaţiile internaţionale de specialitate la care statul român este parte;

i) organizează cursuri de instruire pentru formarea şi perfecţionarea specialiştilor în acest domeniu;

            j) editează şi publică periodic în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială date privitoare la cererile de brevet de invenţie şi la brevetele de invenţie.

 

CAPITOLUL VIII

Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

Art. 67. - Cererile de brevet de invenţie înregistrate la OSIM în condiţiile Legii nr. 62/1974***), pentru care nu s-a luat o hotărâre de admitere sau respingere, se soluţionează potrivit prevederilor prezentei legi.

Art. 68. - (1) Brevetele de invenţie, inclusiv cele de perfecţionare, acordate anterior intrării în vigoare a prezentei legi şi valide pe teritoriul României au durata de protecţie prevăzută la art. 30.

(2) Pe toată durata de valabilitate a brevetului de perfecţionare exploatarea invenţiei se va face în conformitate cu prevederile art. 43 alin. (7).

(3) Drepturile băneşti cuvenite inventatorilor pentru invenţiile brevetate, aplicate, parţial recompensate sau nerecompensate până la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor negocia între inventator şi unitatea care a aplicat invenţia în aceste cazuri, negocierea va începe de la drepturile băneşti maxime cuvenite inventatorului, prevăzute în legea aplicabilă la data înregistrării cererii de brevet, în cazul neînţelegerii între părţi, drepturile băneşti se vor stabili potrivit prevederilor art. 60.

(4) Dreptul asupra brevetului de invenţie se transmite inventatorului prin efectul legii, în cazurile în care la data intrării în vigoare a prezentei legi întreprinderea care a devenit titulară prin efectul cesiunii legale prevăzute de art. 14 din Legea nr. 62/1974****) nu a aplicat invenţia sau nu a luat măsurile necesare în vederea aplicării ei.

Art. 69. - Brevetele de invenţie în vigoare reprezintă active necorporale şi se înregistrează în patrimoniul titularului, persoană juridică.


*) A se vedea Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României. Partea I. nr. 389 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare.

**) Conform art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 99/2008, cu modificările şi completările ulterioare, corelat cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 47/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Economiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 102 din 20 februarie 2013, rectificată, cu modificările şi completările ulterioare, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci trece din subordinea Guvernului şi coordonarea prim-ministrului în subordinea Ministerului Economiei.

***) Legea nr. 62/1974 privind invenţiile şi inovaţiile, publicată în Buletinul Oficial nr. 137 din 2 noiembrie 1974, a fost abrogată prin Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 21 octombrie 1991. Art. 70, devenit art. 74 în forma republicată a Legii nr. 64/1991 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 752 din 15 octombrie 2002, a fost abrogat prin art. I pct. 70 din Legea nr. 26/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie.

****) Legea nr. 62/1974 privind invenţiile şi inovaţiile, publicată în Buletinul Oficial nr. 137 din 2 noiembrie 1974, a fost abrogată prin Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 21 octombrie 1991.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.