MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 876/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 876         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 3 decembrie 2014

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 492 din 25 septembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal

 

Decizia nr. 493 din 25 septembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 167 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, precum şi a prevederilor art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

M.120. - Ordin al ministrului apărării naţionale pentru aprobarea Normelor metodologice specifice privind organizarea şi exercitarea controlului financiar preventiv propriu în Ministerul Apărării Naţionale

 

M.124. - Ordin al ministrului apărării naţionale privind echiparea grefierilor civili de la instanţele militare

 

M.125. - Ordin al ministrului apărării naţionale pentru modificarea art. 8 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Clubului Sportiv al Armatei “Steaua”, aprobat prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.115/2013

 

2.376/1.622. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, al ministrului finanţelor publice şi al ministrului delegat pentru buget privind modificarea anexei la Ordinul viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, al viceprim-ministrului, ministrul finanţelor publice, şi al ministrului delegat pentru buget nr. 64/39/2014 privind aprobarea nivelului maxim al cheltuielilor de personal aferent bugetului general centralizat al unităţilor administrativ-teritoriale, pentru anul 2014, pe judeţe şi municipiul Bucureşti

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

            139. - Ordin pentru aprobarea Regulamentului privind regimul şi principiile remunerării membrilor Comitetului de reglementare şi salarizării personalului angajat al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

            1.761. - Decizie privind autorizarea funcţionării ca broker de asigurare a Societăţii B&M BROKER DE ASIGURARE - S.R.L.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 492

din 25 septembrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepţie ridicată de Adrian Şulcu în Dosarul nr. 15.623/236/2013 al Judecătoriei Giurgiu şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 322D/2014.

2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 324D72014, nr. 333D/2014, nr. 339D/2014, nr. 416D/2014. nr. 436D/2014, nr. 437D/2014, nr. 488D/2014, nr. 489D/2014, nr. 506D/2014 şi nr. 578D/2014, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepţie ridicată de Georgiana Marilena Bucur în Dosarul nr. 1.204/105/2014 al Tribunalului Prahova - Secţia penală, de Ionuţ Adrian Sterpu în Dosarul nr. 207/236/2014 ai Judecătoriei Giurgiu, de Alexandru Mihai Costof în Dosarul nr. 2.000/196/2014 al Judecătoriei Brăila - Secţia penală, de Nicuşor Bordea şi Ciprian Stanciu în dosarele nr. 542/121/2014 şi nr.785/121/2014 ale Tribunalului Galaţi - Secţia penală, de Silviu Doru Niţă în Dosarul nr. 987/232/2014 al Judecătoriei Găeşti, de Cristian Stan, Sorin Gheorghe Drăgan şi Tudor Daniel Cocioc în dosarele nr. 8.211/4/2014, nr. 6.708/4/2014 şi nr. 5.266/4/2014 ale Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală şi de Mihai Radu Pop în Dosarul nr. 979/182/2014 al Tribunalului Maramureş - Secţia penală.

4. La apelul nominal răspund personal autorii excepţiei Cristian Stan, Sorin Gheorghe Drăgan şi Tudor Daniel Cocioc, lipsind ceilalţi autori ai excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 322D/2014, nr. 324D/2014, nr. 333D/2014, nr. 339D/2014, nr. 416D/2014, nr. 436D/2014, nr. 437D/2014, nr. 488D/2014, nr. 489D/2014, nr. 506D/2014 şi nr. 578D/2014 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

6. Autorii excepţiei prezenţi arată că sunt de acord cu conexarea dosarelor.

7. Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile pentru conexarea cauzelor.

8. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 324D/2014, nr. 333D/2014, nr. 339D/2014, nr. 416D/2014, nr. 436D/2014, nr. 437D/2014, nr. 488D/2014, nr. 489D/2014, nr. 506D/2014 şi nr. 578D/2014 la Dosarul nr. 322D/2014, care este primul înregistrat.

9. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorilor excepţiei de neconstituţionalitate prezenţi, care arată că doresc să beneficieze de aplicarea legii penale mai favorabile.

10. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 365/2014 şi nr. 385/2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

11. Prin încheierile din 27 februarie 2014 şi 20 martie 2014, pronunţate în dosarele nr. 207/236/2014 şi nr. 15.623/236/2013, Judecătoria Giurgiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepţie ridicată de Ionuţ Adrian Sterpu şi Adrian Şulcu cu ocazia soluţionării unei cereri de aplicare a legii penale mai favorabile.

12. Prin Sentinţa penală nr. 316 din 31 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1,204/105/2014, Tribunalul Prahova - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepţie ridicată de Georgiana Marilena Bucur cu ocazia soluţionării unei cereri de aplicare a legii penale mai favorabile.

13. Prin încheierea din 1 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2.000/196/2014, Judecătoria Brăila - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepţie ridicată de Alexandru Mihai Costof cu ocazia soluţionării unei cereri de aplicare a legii penale mai favorabile.

14. Prin sentinţele penale nr. 145/F din 27 februarie 2014 şi nr. 218/F din 21 martie 2014, pronunţate în dosarele nr. 542/121/2014 şi nr. 785/121/2014, Tribunalul Galaţi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepţie ridicată de Nicuşor Bordea şi Ciprian Stanciu cu ocazia soluţionării unei cereri de aplicare a legii penale mai favorabile.

15. Prin încheierea din 28 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 987/232/2014, Judecătoria Găeşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepţie ridicată de Silviu Doru Niţă cu ocazia soluţionării unei cereri de aplicare a legii penale mâi favorabile.

16. Prin încheierile din 13 şi 20 mai 2014 şi 3 aprilie 2014, pronunţate în dosarele nr. 8.211/4/2014, nr. 6.708/4/2014 şi nr. 5.266/4/2014, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepţie ridicată de Cristian Stan, Sorin Gheorghe Drăgan şi Tudor Daniel Cocioc cu ocazia soluţionării unei cereri de aplicare a legii penale mai favorabile.

17. Prin încheierea din 27 mai 2014, pronunţată în Dosarul nr. 979/182/2014, Tribunalul Maramureş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepţie ridicată de Mihai Radu Pop cu ocazia soluţionării unei cereri de aplicare a legii penale mai favorabile.

18. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 187/2012 încalcă principiile privind aplicarea legii penale mai favorabile, egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, prezumţia de nevinovăţie, dreptul la apărare, condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, întrucât nu permit reducerea pedepsei aplicate printr-o hotărâre rămasă definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, dacă respectiva pedeapsă nu depăşeşte maximul special prevăzutele noul Cod penal. Arată că textul de lege criticat îngrădeşte astfel aplicarea art. 15 din Codul penal din 1969 referitor la aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. Consideră că orice modificare a instituţiilor cu natură mixtă trebuie să fie însoţită de o repunere în discuţie a cauzelor definitiv judecate pentru a asigura tuturor persoanelor condamnate definitiv beneficiul legii penale mai favorabile.

19. Judecătoria Giurgiu, Tribunalul Prahova - Secţia penală, Judecătoria Brăila - Secţia penală, Tribunalul Galaţi - Secţia penală, Judecătoria Găeşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală şi Tribunalul Maramureş - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 187/2012 este neîntemeiată.

20. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

21. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 187/2012 sunt constituţionale.

22. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei prezenţi, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

23. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

24. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, având următorul cuprins: “Pedeapsa aplicată pentru o infracţiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depăşeşte maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.”

25. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind aplicarea retroactivă a legii penale mai favorabile, ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 53 referitor la condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 124 alin. (2) potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi, precum şi a prevederilor art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil, ale art. 7 referitor la legalitatea pedepsei şi ale art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 21 referitor la nediscriminare din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

26. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 187/2012 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 365 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 6 august 2014, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 187/2012, reţinând că autorii acesteia critică încălcarea principiului retroactivităţii legii penale mai favorabile, identificând simultan, ca lege penală mai favorabilă, atât dispoziţiile Codului penal, care a intrat în vigoare la 1 februarie 2014, cât şi dispoziţiile art. 15 alin. 1 din Codul penal din 1969.

27. Curtea a reţinut existenţa anumitor deosebiri între aplicarea principiului aplicării retroactive a legii penale mai favorabile în cazul când legea nouă intervine înainte de judecarea definitivă a cauzei şi aplicarea aceluiaşi principiu în situaţia în care legea nouă intervine după ce hotărârea de condamnare a rămas definitivă.

28. Astfel, Curtea a observat că în cazul unei succesiuni de legi, în cursul procesului penal, anterior rămânerii definitive a hotărârii, instanţa trebuie să opereze, în concret, o stabilire a sancţiunii în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute de fiecare dintre aceste legi şi să aplice aceste criterii în limitele legii identificate ca fiind mai favorabilă, luând în considerare şi analizând faptele şi situaţia particulară a fiecărui caz în parte (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 101 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 22 mai 2013). Referitor la pedepsele definitive, prin aplicarea legii penale mai favorabile, legiuitorul nu a înţeles să repună în discuţie criteriile de stabilire şi individualizare a sancţiunii, ci numai să înlăture de ta executare acea parte din sancţiune care excedează maximului prevăzut de legea nouă, respectiv acea sancţiune mai grea care nu mai este prevăzută de legea nouă (a se vedea Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1 din 14 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 13 mai 2014).

29. De asemenea, Curtea a observat că numărul criteriilor folosite pentru determinarea caracterului mai favorabil al legii noi, în cazul pedepselor definitiv aplicate, este mai mic, ele reducându-se la limitele de pedeapsă prevăzute în cele două legi şi la cauzele legale de modificare a acestor limite. Astfel, Curtea a reţinut că legea nouă poate să prevadă o pedeapsă mai uşoară, dar sancţiunea aplicată fie să depăşească maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, fie să nu depăşească acest maxim. Dacă în primul caz se ajunge la executarea unei sancţiuni care nu are corespondent în legea penală în vigoare, acest raţionament nu mai subzistă în cea de-a două ipoteză.

30. Curtea a apreciat că în cea de-a două ipoteză este vorba despre punerea în balanţă a dreptului unei persoane condamnate, descris mai sus, şi a altor drepturi sau valori constituţionale care pot contracara parţial sau complet acest drept. Astfel, legiuitorul, având sarcina de a echilibra intensitatea încălcării drepturilor fundamentale ale persoanei condamnate şi valorile care justifică această încălcare, a eliminat aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile din Codul penal.

31. În acest sens, Curtea a observat că principiul respectării autorităţii de lucru judecat este de o importanţă fundamentală atât în ordinea juridică naţională, cât şi în ordinea juridică comunitară şi la nivelul Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, trebuie interpretat în lumina preambulului la Convenţie, care enunţă supremaţia dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluţia dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanţe să nu mai poată fi supusă rejudecării (Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunţată în Cauza Brumărescu împotriva României, paragraful 61). Conform acestui principiu, niciuna dintre părţi nu este abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive şi executorii cu unicul scop de a obţine o reanalizare a cauzei şi o nouă hotărâre în privinţa sa. Instanţele superioare nu trebuie să îşi folosească dreptul de reformare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept şi erorile judiciare, şi nu pentru a proceda la o nouă analiză. Simplul fapt că pot exista două puncte de vedere asupra chestiunii respective nu este un motiv suficient de a rejudeca o cauză. Acestui principiu nu i se poate aduce derogare decât dacă o impun motive substanţiale şi imperioase (Hotărârea din 7 iulie 2009, pronunţată în Cauza Stanca Popescu împotriva României, paragraful 99, şi Hotărârea din 24 iulie 2003, pronunţată în Cauza Ryabykh împotriva Rusiei, paragraful 52).

32. De asemenea, Curtea a observat şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, care a amintit importanţa pe care o deţine principiul autorităţii de lucru judecat atât în ordinea juridică a Uniunii, cât şi în ordinile juridice naţionale (Hotărârea din 29 iunie 2010, pronunţată în Cauza C 526/08, paragraful 26). Acest principiu este expresia principiului securităţii juridice (Hotărârea din 1 iunie 1999, pronunţată în Cauza C-126/97, paragraful 46). Astfel, pentru a garanta atât stabilitatea dreptului şi a raporturilor juridice, cât şi o bună administrare a justiţiei, este necesar ca deciziile judecătoreşti devenite definitive după epuizarea căilor de atac disponibile sau după expirarea termenelor de exercitare a acestor căi de atac să nu mai poată fi contestate (Hotărârea din 3 septembrie 2009, pronunţată în Cauza C 2/08, paragraful 22).

33. Aşa fiind, având în vedere importanţa principiilor autorităţii de lucru judecat, al securităţii juridice şi cel al separaţiei puterilor în stat, Curtea a constatat că legiuitorul a limitat aplicarea legii penale mai favorabile în cazul hotărârilor definitive numai la acele cazuri în care sancţiunea aplicată depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, fără ca în acest mod să fie încălcat art. 15 alin. (2)din Constituţie.

34. De altfel, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 1 din 14 aprilie 2014, a statuat că, potrivit noii soluţii legislative, consacrate de art. 6 din Codul penal, “singura situaţie în care autoritatea de lucru judecat a unei pedepse definitiv aplicate mai poate fi înfrântă este aceea în care tratamentul sancţionator aplicat excedează limitei maxime prevăzute de legea nouă. Scopul reglementării art. 6 din noul Cod penal este de a oferi suport legal unei pedepse definitive în raport cu noua lege”.

35. În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale din perspectiva principiului aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, Curtea a observat că instanţa europeană a statuat că articolul 7 paragraful 1 din Convenţie garantează nu numai principiul neretroactivităţii legii penale mai severe, ci şi principiul retroactivităţii legii penale mai favorabile. Acest principiu este încorporat în regula potrivit căreia, în cazul în care există diferenţe între legea penală în vigoare la momentul comiterii infracţiunii şi legile penale ulterioare adoptate înainte de pronunţarea unei hotărâri definitive, instanţele trebuie să aplice legea ale cărei prevederi sunt cele mai favorabile inculpatului (Hotărârea din 17 septembrie 2009, pronunţată în Cauza Scoppola împotriva Italiei nr. 2, paragraful 109). Aşa fiind, instanţa de contencios constituţional a tras concluzia că, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa europeană are în vedere situaţia în care ulterior comiterii unei infracţiuni, dar înainte de pronunţarea unei hotărâri definitive, o nouă lege prevede impunerea unei pedepse mai blânde, în acest caz autorul infracţiunii trebuind să beneficieze de legea penală mai favorabilă. Astfel, în vreme ce o lege dezincriminatoare ulterioară se aplică autorilor faptelor până la momentul executării complete a pedepselor, o lege penală nouă, care reduce sau atenuează pedepsele aplicabile, li se aplică autorilor actelor până în momentul în care condamnarea lor dobândeşte autoritatea de lucru judecat.

36. Având în vedere cele reţinute, Curtea a constatat că dispoziţiile criticate nu contravin principiului aplicării retroactive a legii penale mai favorabile prevăzut de art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

37. Referitor la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16, Curtea a observat că autorii excepţiei deduc neconstituţionalitatea textului de lege criticat dintr-un pretins tratament discriminatoriu aplicat persoanelor condamnate definitiv, determinat de renunţarea la aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul hotărârilor definitive.

38. Cu privire la această critică, Curtea a apreciat că analiza în cauză porneşte de Sa ipoteza că ambele categorii de persoane între care se realizează comparaţia de către autorii excepţiei sunt persoane condamnate definitiv, ceea ce ar determina calificarea situaţiei acestora ca fiind identică Curtea a constatat însă că diferenţa rezidă în aceea că, în cazul primei categorii, sancţiunile aplicate depăşesc maximul special al noii reglementări, nemaigăsindu-şi corespondent în noua legislaţie, situându-ne astfel în ipoteza aplicării obligatorii a legii penale mai favorabile reglementate atât de art. 14 din Codul penal din 1969, cât şi de art. 6 din Codul penal actual, pe când în cazul celei de-a două categorii, în care se găsesc şi autorii excepţiei, sancţiunile aplicate acestora nu depăşesc maximul special cuprins în noua reglementare, ceea ce ar fi putut atrage aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive doar sub imperiul art. 15 din Codul penal din 1969, reglementare nepreluată însă în Codul penal actual.

39. Curtea a observat că analiza realizată din această perspectivă duce la concluzia că cele două categorii de persoane se află în situaţii juridice diferite, astfel încât aplicarea noii reglementări doar persoanelor a căror pedeapsă definitivă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă nu poate duce la o înfrângere a principiului egalităţii.

40. În ceea ce priveşte pretinsa discriminare între persoanele care au săvârşit faptele sub imperiul legii vechi şi au fost condamnate sub imperiul acestei legi şi cele care, săvârşind faptele în aceleaşi condiţii, nu au fost condamnate, urmând a li se aplica noile dispoziţii, prin Decizia nr. 385 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 31 iulie 2014, Curtea a constatat că aceste persoane nu se regăsesc în situaţii identice (unele persoane au fost condamnate definitiv, altele nu au fost condamnate definitiv), astfel că tratamentul juridic diferenţiat este justificat şi nu se poate vorbi despre existenţa unei discriminări.

41. Referitor la invocarea prevederilor art. 124 alin. (2) din Constituţie, prin cele două decizii mai sus menţionate, Curtea a constatat că, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia se rezumă la a reda textul din Constituţie, fără a arăta, în mod concret, în ce constă contrarietatea dintre aceste prevederi constituţionale şi textul de lege criticat, astfel încât critica de neconstituţionalitate nu poate fi reţinută. Curtea Constituţională nu se poate substitui autorului excepţiei în formularea unor critici de neconstituţionalitate, cu atât mai mult cu cât prevederile constituţionale invocate nu susţin prin ele însele neconstituţionalitatea textelor de lege criticate.

42. Pentru argumentele expuse mai sus, Curtea nu poate reţine nici criticile formulate cu privire la încălcarea prevederilor art. 21 şi 24 din Constituţie, respectiv a prevederilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor

fundamentale şi ale art. 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Totodată, art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală nu are incidenţă în cauza de faţă.

43. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare, prin dispoziţiile de lege ce fac obiectul excepţiei, a art. 53 din Constituţie, aceasta nu poate fi reţinută, prevederile constituţionale invocate fiind aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care nu s-a constatat.

44. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

45. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Adrian Şulcu şi Ionuţ Adrian Sterpu în dosarele nr. 15.623/236/2013 şi nr. 207/236/2014 ale Judecătoriei Giurgiu, de Georgiana Marilena Bucur în Dosarul nr. 1.204/105/2014 al Tribunalului Prahova - Secţia penală, de Alexandru Minai Costof în Dosarul nr. 2.000/196/2014 al Judecătoriei Brăila - Secţia penală, de Nicuşor Bordea şi Ciprian Stanciu în dosarele nr. 542/121/2014 şi nr. 785/121/2014 ale Tribunalului Galaţi - Secţia penală, de Silviu Dom Niţă în Dosarul nr. 987/232/2014 al Judecătoriei Găeşti, de Cristian Stan, Sorin Gheorghe Drăgan şi Tudor Daniel Cocioc în dosarele nr. 8.211/4/2014, nr. 6.708/4/2014 şi nr. 5.266/4/2014 ale Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală şi de Minai Radu Pop în Dosarul nr. 979/182/2014 al Tribunalului Maramureş - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Giurgiu, Tribunalului Prahova - Secţia penală, Judecătoriei Brăila - Secţia penală, Tribunalului Galaţi - Secţia penală, Judecătoriei Găeşti, Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală şi Tribunalului Maramureş - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 25 septembrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 493

din 25 septembrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 167 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, precum şi a prevederilor art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Daniel Arcer.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 167 alin (3) coroborate cu cele ale art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, precum şi a prevederilor art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială “Enel Energie” - S.A., prin reprezentant convenţional Daniel-Tony Stănescu, în Dosarul nr. 683/256/2014 al Judecătoriei Medgidia. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 444D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune să se facă apelul în dosarele Curţii Constituţionale nr. 445D/2014, nr. 450D/2014 şi nr. 543D/2014, care au ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Societatea Comercială “Enel Energie” - S.A. în dosarele nr. 684/256/2014 şi nr. 2.123/256/2014 ale Judecătoriei Medgidia, precum şi în Dosarul nr. 10.708/212/2013 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă.

4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Preşedintele dispune să se facă apelul în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 458D/2014, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum şi ale art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială “Quatro Grup Distribution” - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 15.895/245/2013 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă.

6. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

7. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 474D/2014, nr. 521D/20Î4, nr. 550D/2014, nr. 603D/2014 şi nr. 604D/2014, care au ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 167 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, precum şi a prevederilor art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială “Enel Energie Muntenia” - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.406/302/2013 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, în dosarele nr. 49.319/301/2013 şi nr. 42.109/301/2013 ale Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, precum şi în dosarele nr. 21.712/302/2013şi nr. 22.652/302/2013 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă.

8. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

9. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

10. Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexarea dosarelor.

11. Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 445D/2014, nr.450D/2014, nr. 458D/2014, nr. 474D/2014, nr. 521D/2014, nr. 543D/2014, nr. 550D/2014, nr. 603D/2014 şi nr. 604D/2014 la Dosarul nr. 444D/2014, care a fost primul înregistrat.

12. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată prin deciziile nr. 364 din 25 iunie 2014 şi nr. 377 din 26 iunie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

13. Prin încheierea din 2 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2.123/256/2014, încheierile din 8 mai 2014, pronunţate în dosarele nr. 683/256/2014 şi nr. 684/256/2014 ale Judecătoriei Medgidia, precum şi prin încheierea din 22 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 10.708/212/2013 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 167 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, precum şi a prevederilor art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială “Enel Energie” - S.A. în cauze având ca obiect pretenţii.

14. Prin încheierea din 1 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 15.895/245/2013 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum şi ale art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială “Quatro Grup Distribution” - S.R.L. din Iaşi într-o cauză având ca obiect “cerere de valoare redusă”.

15. Prin încheierea din 15 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 7.406/302/2013 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, încheierea din 8 mai 2014, pronunţată în Dosarul nr. 49.319/301/2013, şi încheierea din 20 mai2014, pronunţată în Dosarul nr. 42.109/301/2013 ale Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, precum şi prin încheierile din 12 iunie 2014, pronunţate în dosarele nr. 21.712/302/2013 şi nr. 22.652/30272013 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 167 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, precum şi a prevederilor art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială “Enel Energie Muntenia” - S.A. din Bucureşti în cauze având ca obiect pretenţii de valoare redusă.

16. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale întrucât sunt contrare drepturilor şi intereselor ambelor părţi în proces, deoarece, pe de o parte, reclamantul care promovează acţiunea pentru recuperarea creanţei nu are certitudinea recuperării acesteia şi a cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru şi onorariul curatorului, iar, pe de altă parte, pârâtul debitor care, în situaţia în care cade în pretenţii, este obligat să plătească apărări pentru care nu şi-a dat consimţământul şi care pot fi contrare intereselor acestuia. Autorii excepţiei arată că prevederile art. 167 din Codul de procedură civilă, cu excepţia alin. (3), garantează, fără discriminare, dreptul la apărare şi la un proces echitabil, atât al reclamantului, cât şi al pârâtului, însă, sub pretextul dreptului la un proces echitabil şi al interzicerii abuzului de drept, se încalcă accesul liber la justiţie şi este restrânsă exercitarea unor drepturi şi libertăţi ale părţilor în litigiu. Apreciază că prin introducerea în noul Cod de procedură civilă şi în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 a prevederilor legale criticate, legiuitorul intervine în favoarea uneia dintre părţi - debitorul obligaţiei contractuale, obstrucţionând accesul la justiţie al celeilalte părţi - creditorul, restrângându-i acestuia exercitarea drepturilor rezultând dintr-un raport juridic. Partea care a promovat acţiunea - reclamantul - şi are interes în continuarea procesului trebuie să plătească pentru apărarea părţii adverse - pârâtul, care, deşi legal citat, nu s-a prezentat în instanţă, nu a formulat apărări, nici nu a dovedit că are dreptul să beneficieze de un curator numit de instanţă şi, pe lângă faptul ca i-a produs creditorului un prejudiciu, beneficiază de apărările unui avocat plătit din chiar fondurile creditorului. În acest sens este interpretarea generală ce rezultă din prevederile art. 48 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, potrivit cărora avansarea remuneraţiei curatorului se face de cealaltă parte când este în interesul continuării procesului, dar şi din practica instanţelor de judecată. Arată că, în situaţia în care partea interesată citează cealaltă parte prin publicitate, cu rea-credinţă, îşi asumă riscul exercitării acţiunii sale, respectiv îşi asumă riscul de a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, amenzi şi alte sancţiuni prevăzute de lege.

17. Cu privire la legalitatea îndeplinirii procedurii de citare prin publicitate, autorii excepţiei de neconstituţionalitate fac referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Decizia Nunes Dias împotriva Portugaliei din 10 aprilie 2003.

18. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că, în definitiv, curatorii speciali numiţi de instanţă sunt aceia cărora le profită dispoziţiile textelor atacate, întrucât ei sunt cei care încasează onorariul pentru activitatea desfăşurată, în detrimentul părţilor în litigiu, care au fost ţinute de dispoziţii neconstituţionale să plătească mult prea mult, fie că au câştigat procesul, fie că l-au pierdut, fie partea interesată a renunţat la continuarea procesului din cauza lipsei de fonduri pentru plata curatorului. În situaţia în care creditorul obţine un titlu executoriu, acesta nu poate fi pus în executare silită, de cele mai multe ori, deoarece fie că debitorii nu şi-au declarat noul domiciliu/sediu social, deşi aveau obligaţia legală în acest sens, fie a intervenit starea de insolvabilitate/radierea/decesul acestora.

19. În ceea ce priveşte dreptul la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, autorii excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că acesta este încălcat prin tergiversarea procesului de către curatorul special al cărui interes este în primul rând justificarea unui onorariu mai mare. Această tergiversare este în defavoarea creditorului în situaţia obţinerii unui titlu executoriu, întrucât, în timpul procesului şi până la punerea în executare silită, poate interveni starea de insolvabilitate şi radierea de la Registrul Comerţului a debitorului - persoană juridică, iar în cazul persoanelor fizice poate interveni decesul. Toate aceste consecinţe se răsfrâng însă asupra patrimoniului creditorului, care este sancţionat pentru că a fost de bună-credinţă în raportul juridic dedus judecăţii.

20. În fine, autorii excepţiei de neconstituţionalitate arată că “neachitarea sumelor provizorii stabilite de instanţă ca onorariu pentru curatorii speciali numiţi duce la suspendarea acţiunii şi, în final, la respingerea acesteia”, împrejurare ce are drept consecinţă îngrădirea accesului liber la justiţie.

21. Judecătoria Medgidia opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că imposibilitatea aflării domiciliului actual al pârâtului impune citarea acestuia prin publicitate, numirea unui curator special dintre avocaţii baroului pentru reprezentarea intereselor debitorului, precum şi stabilirea unei remuneraţii provizorii a curatorului. Sarcina achitării acestei remuneraţii revine celeilalte părţi (reclamantului), însă o asemenea măsură este în interesul continuării procesului.

22. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că textele de lege criticate nu îngrădesc în niciun fel accesul liber la justiţie al reclamantului, deoarece acesta a avut posibilitatea sesizării instanţei cu o cerere, în vederea apărării intereselor sale legitime. Procedura citării prin publicitate şi a numirii curatorului nu are ca efect tergiversarea soluţionării cauzelor în care aceasta este aplicată şi nu se poate prezuma faptul că avocaţii numiţi în calitate de curator ar avea un asemenea interes. Prin instituirea acestor măsuri nu este încălcat dreptul la apărare al reclamantului şi nici dispoziţiile art. 53 din Constituţie, întrucât prin instituirea obligaţiei de plată a remuneraţiei curatorului în sarcina reclamantului nu este restrâns în niciun fel dreptul reclamantului de a obţine repararea prejudiciului pretins cauzat de către pârât, din moment ce acesta îşi va recupera sumele de bani avansate, la finalizarea litigiului, cu titlu de cheltuieli de judecată.

23. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, instanţa reţine că textele de lege criticate nu aduc atingere intereselor procesuale ale reclamantului, întrucât, pe de o parte, acesta este cel ce a declanşat procesul şi are interesul de a se proceda la soluţionarea lui şi, pe de altă parte, onorariul curatorului special va fi inclus în cuantumul cheltuielilor de judecată care vor fi suportate de către partea care cade în pretenţii.

24. Judecătoria Iaşi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că procedura prevăzută de prevederile legale criticate reprezintă o soluţie nouă în contextul citării prin publicitate a unui pârât, iar această opţiune a legiuitorului se impune a fi înţeleasă ca servind unui interes public, şi anume cel al garantării şi respectării dreptului constituţional la apărare al pârâtului al cărui domiciliu nu este cunoscut şi faţă de care se desfăşoară un demers judiciar. Aşa fiind, procedura legală criticată nu este de natură să afecteze însăşi esenţa drepturilor reclamantului, protejate de art. 21, 53 şi 44 din Constituţie.

25. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. În acest sens, instanţa consideră că sunt pertinente criticile aduse reglementării privind numirea unui curator în cazul citării prin publicitate a uneia dintre părţi şi stabilirea unei remuneraţii a curatorului în sarcina părţii adverse, întrucât, la acest moment, în lipsa unor criterii clar definite, cuantumul remuneraţiei curatorului este stabilit de către instanţe în mod aleatoriu. Cu atât mai mult, apare ca fiind disproporţionată obligaţia reclamantului de a achita remuneraţia unui avocat (curator) care să reprezinte interesele părţii adverse, în condiţiile în care aceasta din urmă a încălcat obligaţia legală de a aduce la cunoştinţa autorităţilor schimbarea domiciliului/reşedinţei ori, după caz, a sediului său. Aşa fiind, în opinia instanţei, reglementarea unor noi modalităţi de protejare a dreptului la apărare al pârâtului citat prin publicitate nu poate decât să creeze un dezechilibru între drepturile reclamantului şi cele ale părţii adverse, la tergiversarea şi prelungirea procesului în mod excesiv, precum şi la încărcarea rolului instanţelor de judecată.

26. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, în acest sens, instanţa consideră, în esenţă, că obligaţia de a numi - indiferent de circumstanţele cauzei - un curator în cazul citării prin publicitate şi stabilirea unei remuneraţii a curatorului în sarcina părţii adverse reprezintă o ingerinţă în dreptul de acces liber la o instanţă şi dreptul la un proces echitabil ale reclamantului, care nu se justifică într-o societate democratică, fiind o sarcină disproporţionată în raport cu scopul urmărit de natură a conduce la golirea de eficienţă a drepturilor recunoscute reclamantului.

27. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

28. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

29. Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

34

30. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 167 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 58 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, precum şi prevederile art. 48 din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013.

Textele legale criticate au următorul cuprins: - Art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă: “Odată cu încuviinţarea citării prin publicitate, instanţa va numi un curator dintre avocaţii baroului, potrivit art. 58, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului.”;

- Art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă: “Remunerarea provizorie a curatorului astfel numit se fixează de instanţă, prin încheiere, stabilindu-se totodată şi modalitatea de plată. La cererea curatorului, odată cu încetarea calităţii sale, ţinându-se seama de activitatea desfăşurată, remuneraţia va putea fi majorată.”;

- Art. 48 din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 80/2013:

“(1) Avansarea remuneraţiei curatorului special numit de instanţă în condiţiile art. 58 şi 167 din Codul de procedură civilă este în sarcina persoanei ale cărei interese sunt ocrotite prin numirea curatorului.

(2) Instanţa poate stabili, prin încheierea prevăzută de art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ca avansarea remuneraţiei curatorului să se facă de cealaltă parte, când o asemenea măsură este în interesul continuării procesului.

(3) Sumele avansate cu titlu de remuneraţie a curatorului special se includ în cheltuielile de judecată şi vor fi puse în sarcina părţii care pierde procesul.”

31. În susţinerea neconstituţionalităţii textelor de lege criticate, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi cele ale art. 17 referitor la interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

32. Examinând excepţia de neconstituţionalitate. Curtea reţine că soluţia legislativă criticată a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor susţineri similare celor formulate în prezentele cauze, în acest sens fiind Decizia nr. 364 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 22 iulie 2014, şi Decizia nr. 377 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 23 septembrie 2014. Prin aceste decizii, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 167 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, precum şi prevederile art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

33. Astfel, Curtea a reţinut că instituţia curatorului special a fost reglementată în art. 44 din Codul de procedură civilă din 1865 cu rolul de a preveni şi de a înlătura anumite abuzuri ce ar fi putut apărea în exercitarea drepturilor procesuale ale persoanelor prevăzute de aceste dispoziţii. Astfel, în caz de urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile nu avea reprezentant legal, instanţa, la cererea părţii interesate, putea numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanţa putea numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentant şi cel reprezentat sau când o persoană juridică, chemată să stea în judecată, nu avea reprezentant legal. Aceste dispoziţii se aplicau, în mod corespunzător, şi persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă, iar numirea acestor curatori se făcea de instanţa competentă să hotărască asupra cererii de chemare în judecată.

34. Curtea a constatat că prin Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, a fost extinsă instituţia curatelei speciale, aceasta fiind reglementată, în prezent, prin art. 58 din acest act normativ. În acest context, Curtea a statuat că această instituţie, astfel cum este reglementată în Codul de procedură civilă, vine să protejeze interesele celor chemaţi în judecată şi care nu au capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile, intrând în această categorie nu numai minorii şi interzişii - persoane fizice, ci şi persoanele juridice ori entităţile prevăzute la art. 56 alin. (2) din Codul de procedură civilă, şi anume “(...) asociaţiile, societăţile sau alte entităţi fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii”.

35. Faţă de critica formulată, Curtea a reţinut că, potrivit art. 167 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în situaţia în care reclamantul învederează, motivat, că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a reuşit să afle domiciliul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanţa va putea încuviinţa citarea acestuia prin publicitate. Ca atare, citarea prin publicitate nu are loc de plano, ci este o acţiune subsecventă demersurilor nereuşite efectuate în sensul aflării domiciliului pârâtului sau a unui alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii. Însă, în cazul în care instanţa încuviinţează citarea părţii pârâte prin publicitate, este obligată să numească un curator dintre avocaţii baroului, potrivit art. 58 din acelaşi cod, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului [art. 167 alin. (3): “Odată cu încuviinţarea citării prin publicitate, instanţa va numi un curator dintre avocaţii baroului, potrivit art. 58, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului.]. Astfel, legiuitorul a extins protecţia prevăzută la art. 58 alin. (1) din Codul de procedură civilă şi asupra celor chemaţi în judecată şi al căror domiciliu, cu toate eforturile depuse, nu a putut fi identificat.

36. De asemenea, Curtea a reţinut că, “potrivit art. 48 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, avansarea remuneraţiei curatorului special numit de instanţă în condiţiile art. 58 şi 167 din Codul de procedură civilă este în sarcina persoanei ale cărei interese sunt ocrotite prin numirea curatorului. Instanţa poate stabili, prin încheierea prevăzută de art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ca avansarea remuneraţiei curatorului să se facă de cealaltă parte, când o asemenea măsură este în interesul continuării procesului. În mod excepţional, în cazuri urgente, care nu suferă amânare, instanţa va încuviinţa avansarea remuneraţiei cuvenite curatorului special din bugetul statului, iar sumele avansate din bugetul statului cu titlu de remuneraţie pentru curatorul special constituie cheltuieli judiciare şi vor fi puse în sarcina pârtii care pierde procesul [art. 49 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013]. Partea care avansează sumele cu titlu de remuneraţie a curatorului special are protecţia drepturilor procesuale, nefiindu-i limitat accesul la justiţie, întrucât la finalul judecăţii aceste sume ce reprezintă remuneraţia curatorului special se includ în cheltuielile de judecată şi vor fi puse în sarcina părţii care pierde procesul [art. 48 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013].”

37. În aceste condiţii, Curtea a constatat că prevederile de lege criticate nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, ci, dimpotrivă, reprezintă “o transpunere a dispoziţiilor constituţionale privind garantarea dreptului la apărare, şi nu o piedică împotriva accesului la justiţie, aplicându-se deopotrivă tuturor celor aflaţi în ipoteza normelor referitoare la instituţia curatelei speciale”.

38. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al ari. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială “Enel Energie” - S.A. în dosarele nr. 2.123/256/2014, nr. 683/256/2014 şi nr. 684/256/2014 ale Judecătoriei Medgidia, precum şi în Dosarul nr. 10.708/212/2013 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, de către Societatea Comercială “Quatro Grup Distribution” - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 15.895/245/2013 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, precum şi de către Societatea Comercială “Enel Energie Muntenia” - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.406/302/2013 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, în dosarele nr. 49.319/301/2013 şi nr. 42.109/301/2013 ale Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, precum şi în dosarele nr. 21.712/302/2013 şi nr. 22.652/302/2013 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, şi constată că prevederile art. 167 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, precum şi prevederile art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Medgidia, Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă şi Secţia a 11-a civilă, precum şi Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia Civilă, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 25 septembrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

 

ORDIN

pentru aprobarea Normelor metodologice specifice privind organizarea şi exercitarea controlului financiar preventiv propriu în Ministerul Apărării Naţionale

 

Pentru aplicarea prevederilor art. 9 alin. (9) din Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial şi controlul financiar preventiv, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 2 din Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 923/2014 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv şi a Codului specific de norme profesionale pentru persoanele care desfăşoară activitatea de control financiar preventiv propriu, precum şi Avizul Ministerului Finanţelor Publice nr. 366.284 din 16 octombrie 2014,

în temeiul prevederilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, cu modificările ulterioare,

ministrul apărării naţionale emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Normele metodologice specifice privind organizarea şi exercitarea controlului financiar preventiv propriu în Ministerul Apărării Naţionale, prevăzute în anexa1) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M. 123/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice specifice privind organizarea şi exercitarea controlului financiar preventiv propriu în Ministerul Apărării Naţionale, cu modificările şi completările ulterioare*.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea J.

 

Ministrul apărării naţionale,

Mircea Duşa

 

Bucureşti, 19 noiembrie 2014.

Nr. M.120.


1) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome “Monitorul Oficial, Bucureşti, sos. Panduri nr. 1.

* Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M. 123/2003 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, deoarece avea ca obiect reglementări din sectorul de apărare a ţării şi securitate naţională.

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

 

ORDIN

privind echiparea grefierilor civili de la instanţele militare

 

În baza prevederilor art. 7 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 725/1993 privind stabilirea ţinutei vestimentare a

magistraţilor şi grefierilor de la curţile de apel, tribunale, judecătorii, de la parchetele de pe lângă instanţele civile, precum şi a grefierilor civili de la instanţele militare, în şedinţele de judecată, republicată,

în temeiul prevederilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, cu modificările ulterioare,

ministrul apărării naţionale emite prezentul ordin.

Art. 1. - Norma pentru echiparea grefierilor civili de la instanţele militare este prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - (1) Ţinuta vestimentară a grefierilor civili de la instanţele militare, stabilită prin art. 6 alin. (8) din Regulamentul privind descrierea, compunerea şi portul pe timp de pace al uniformelor militare ale personalului din Ministerul Apărării Naţionale, aprobat prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.72/2012, se poartă numai în şedinţele de judecată.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), ţinuta vestimentară poate fi purtată de grefierii civili de la instanţele militare şi în condiţiile prevăzute de art. 6 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 725/1993 privind stabilirea ţinutei vestimentare a magistraţilor şi grefierilor de la curţile de apel, tribunale, judecătorii, de la parchetele de pe lângă instanţele civile, precum şi a grefierilor civili de la instanţele militare, în şedinţele de judecată, republicată.

Art. 3. - Ţinuta vestimentară a grefierilor civili de la instanţele militare se asigură potrivit art. 8 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 725/1993, republicată, şi constituie proprietatea Ministerului Apărării Naţionale.

Art. 4. - Durata de serviciu a articolelor de echipament din compunerea ţinutei vestimentare pentru grefierii civili de la instanţele militare este prevăzută în anexă.

Art. 5. - (1) Organizarea şi conducerea evidenţei cantitativ-valorice a articolelor de echipament se fac cu respectarea instrucţiunilor specifice.

(2) Predarea/Primirea către/de la grefierii civili de la instanţele militare a articolelor de echipament se face pe baza “Inventarului cu materiale aflate asupra...”, în care se menţionează şi starea calitativă a acestora.

Art. 6. - (1) în cazul în care grefierul civil de la o instanţă militară este transferat la cerere sau în interesul serviciului la o altă instanţă militară, acesta este îndreptăţit să păstreze ţinuta vestimentară.

(2) Grefierii civili de la instanţele militare a căror activitate desfăşurată la instanţele militare încetează în alte condiţii decât cele prevăzute la alin. (1) au obligaţia de a preda ţinuta vestimentară.

Art. 7. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul apărării naţionale,

Mircea Duşa

 

Bucureşti, 24 noiembrie 2014.

Nr. M.124.

 

ANEXĂ

 

NORMA

pentru echiparea grefierilor civili de la instanţele militare

 

Nr. crt.

Denumirea articolelor de echipament

U.M.

Cantitatea/ Durata de serviciu1

(în ani)

Observaţii

1

Costum de iarnă (veston2 cu un pantalon) pentru oraş şi serviciu

buc.

1/5

Pentru grefieri civili bărbaţi

2

Costum de iarnă (veston2 cu o fustă) pentru oraş şi serviciu

buc.

1/5

Pentru grefieri civili femei

3

Cămaşă cu epoleţi

buc.

2/2

 

4

Cămaşă bluză

buc.

1/2

 

5

Pantofi de iarnă

per.

1/5

 

6

Cravată

buc.

1/2

 

7

Curea pentru pantaloni

buc.

1/5

Pentru grefieri civili bărbaţi

8

Şosete

per.

3/1

Pentru grefieri civili bărbaţi

9

Dresuri

per.

3/1

Pentru grefieri civili femei


1 La numărător este prevăzută cantitatea, iar la numitor durata de serviciu în ani.

2 Vestonul se confecţionează fără epoleţi.

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

 

ORDIN

pentru modificarea art. 8 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Clubului Sportiv al Armatei “Steaua”, aprobat prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.115/2013

 

Pentru aplicarea prevederilor art. 29 alin. (2) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 5 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare a dispoziţiilor Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 884/2001,

având în vedere prevederile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, cu modificările ulterioare, şi Avizul Ministerului Tineretului şi Sportului nr. 8.235 din 20 august 2014,

în temeiul prevederilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 346/2006, cu modificările ulterioare,

ministrul apărării naţionale emite prezentul ordin.

Art. I. - La articolul 8 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Clubului Sportiv al Armatei “Steaua”, aprobat prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.115/2013, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 4 decembrie 2013, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(3) în cadrul Clubului Sportiv al Armatei «STEAUA» funcţionează următoarele secţii pe ramură de sport, ca discipline sportive individuale şi pe echipe, astfel:

a) individuale - atletism, arte marţiale, box, canotaj, ciclism, ecvestră, gimnastică, gimnastică ritmică, haltere, judo, kaiac-canoe, karate, kempo. lupte, motociclism, nataţie şi pentatlon modern, radioamatorism, sambo, scrimă, şah, taekwondo World Taekwondo Federation (WTF), tenis, tenis de masă, tir cu arcul, tir sportiv, triatlon şi yachting;

b) pe echipe - baschet, fotbal, handbal, hochei pe gheaţă, polo, rugby şi volei.”

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul apărării naţionale,

Mircea Duşa

 

Bucureşti, 24 noiembrie 2014.

Nr. M.125.

 

 


MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

Nr. 2.376 din 27 noiembrie 2014

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

Nr. 1.622 din 27 noiembrie 2014

 

ORDIN

privind modificarea anexei la Ordinul viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, al viceprim-ministrului, ministrul finanţelor publice, şi al ministrului delegat pentru buget nr. 64/39/2014 privind aprobarea nivelului maxim al cheltuielilor de personal aferent bugetului general centralizat al unităţilor administrativ-teritoriale, pentru anul 2014, pe judeţe şi municipiul Bucureşti

 

Având în vedere prevederile art. III alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi pentru stabilirea unor măsuri financiare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 13/2011, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 12 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 1/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, cu modificările ulterioare, ale art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 15 alin. (31) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

viceprim-ministrul, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, ministrul finanţelor publice şi ministrul delegat pentru buget emit următorul ordin:

Art. I. - Nivelul maxim al cheltuielilor de personal aferent bugetului general centralizat al unităţilor administrativ-teritoriale, pe anul 2014, pe judeţe şi municipiul Bucureşti, prevăzut în anexa la Ordinul viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, al viceprim-ministrului, ministrul finanţelor publice, şi al ministrului delegat pentru buget nr. 64/39/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 21 ianuarie 2014, cu modificările ulterioare, pentru unele judeţe şi municipiul Bucureşti, se modifică conform anexei care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Shhaideh Sevil,

secretar de stat

p. Ministrul finanţelor publice,

Dan Manolescu,

secretar de stat

Ministrul delegat pentru buget,

Darius-Bogdan Vâlcov

 

ANEXA

 

NIVELUL MAXIM

al cheltuielilor de personal aferent bugetului general centralizat al unităţilor administrativ-teritoriale, pe anul 2014, pe judeţe şi municipiul Bucureşti

 

 

 

 

 

- mii lei -

Nr. crt.

Judeţul

Nivelul maxim al cheltuielilor de personal aprobat

Influenţe

Nivelul maxim al cheltuielilor de personal rectificat

 

Total, din care:

19.797.000

 

19.797.000

1

Alba

362.419

3.000

365.419

2

Arad

405.015

650

405.665

3

Argeş

616.314

9.250

625.564

4

Bacău

602.578

6.241

608.819

5

Bihor

623.885

3.000

626.885

6

Bistriţa-Năsăud

299.395

1.400

300.795

7

Botoşani

441.812

1.600

443.412

8

Braşov

534.195

250

534.445

9

Brăila

337.691

4.300

341.991

10

Buzău

417.415

1.600

419.015

11

Caraş-Severin

305.863

2.900

308.763

12

Călăraşi

256.492

700

257.192

13

Cluj

655.681

4.400

660.081

14

Constanţa

635.577

250

635.827

15

Covasna

231.843

1.600

233.443

16

Dâmboviţa

436.237

2.650

438 887

17

Dolj

588.047

5.200

593.247

18

Galaţi

530.892

1.100

531.992

19

Giurgiu

218.686

850

219.536

20

Gorj

429.448

100

429.548

21

Harghita

357.297

3.000

360.297

22

Ialomiţa

248.599

200

248.799

23

Iaşi

823.542

1.000

824.542

24

Ilfov

241.973

100

242.073

25

Maramureş

520.635

7.200

527.835

26

Mehedinţi

283.823

1.900

285.723

27

Mureş

539.444

2.100

541.544

28

Neamţ

481.157

2.400

483.557

29

Olt

447.486

6.550

454.036

30

Prahova

682.779

550

683,329

31

Satu Mare

402.122

4.600

406.722

32

Sălaj

258.499

2.400

260.899

33

Sibiu

429.197

400

429.597

34

Suceava

644.086

5.100

649.186

35

Teleorman

373.382

500

373.882

36

Timiş

660.080

1.850

661.930

37

Tulcea

228.435

100

228.535

38

Vâlcea

406.543

1.800

408.343

39

Vrancea

282.942

1.600

284.542

40

Municipiul Bucureşti

1.527.726

2.007

1.529.733

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

AUTORITATEA NAŢIONALA DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

pentru aprobarea Regulamentului privind regimul şi principiile remunerării membrilor Comitetului de reglementare şi salarizării personalului angajat al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei

 

Având în vedere dispoziţiile art. 14 şi ale art. 22 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârea Parlamentului României nr. 42/2012 privind numirea membrilor Comitetului de reglementare al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, cu nominalizarea funcţiilor,

în temeiul dispoziţiilor art. 4 alin. (17) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012,

preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Regulamentul privind regimul şi principiile remunerării membrilor Comitetului de reglementare şi salarizării personalului angajat al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Direcţiile de specialitate din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei urmăresc respectarea prevederilor prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Niculae Havrileţ

 

Bucureşti, 2 decembrie 2014.

Nr. 139.

 

ANEXĂ

 

REGULAMENT

privind regimul şi principiile remunerării membrilor Comitetului de reglementare şi salarizării personalului angajat al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - Prezentul regulament stabileşte regimul şi principiile remunerării membrilor Comitetului de reglementare şi salarizării personalului angajat din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), autoritate administrativa autonomă cu personalitate juridică, finanţată integral din venituri proprii.

Art. 2. - (1) Stabilirea regimului de remunerare se realizează în raport cu obiectul de activitate al ANRE, respectiv implementarea politicilor privind elaborarea reglementărilor obligatorii la nivel naţional necesare funcţionării pieţei energetice, în condiţii de eficienţă, concurenţă, transparenţă şi protecţie a consumatorilor, armonizării acestora atât cu obiectivele şi cu priorităţile politicii guvernului, cât şi cu legislaţia Uniunii Europene.

(2) Remunerarea membrilor Comitetului de reglementare se realizează în conformitate cu prevederile prezentului regulament.

(3) Drepturile salariale ale personalului contractual din cadrul ANRE sunt negociate în cadrul Contractului colectiv de muncă al ANRE, înregistrat conform prevederilor legale.

Art. 3. - Dispoziţiile prezentului regulament se aplică:

a) membrilor Comitetului de reglementare;

b) personalului contractual din cadrul ANRE.

Art. 4. - Remunerarea membrilor Comitetului de reglementare şi salarizarea personalului angajat al ANRE se realizează corespunzător unui sistem propriu de salarizare, conceput conform prevederilor legale privind organizarea şi funcţionarea ANRE, cu luarea în considerare a nivelului de remunerare a personalului din cadrul societăţilor care îşi desfăşoară activitatea în domeniul în care ANRE îşi exercita autoritatea.

Art. 5. - (1) La elaborarea bugetului anual de venituri şi cheltuieli al ANRE fundamentarea cheltuielilor de personal se realizată pe baza drepturilor salariale stabilite prin prezentul regulament, prin contractul colectiv de muncă aplicabil şi contractele individuale de muncă, pentru categoriile de persoane prevăzute la art. 4.

(2) Plata remuneraţiilor şi a celorlalte drepturi de personal pentru categoriile de persoane prevăzute la art. 4 se realizează cu încadrarea în resursele financiare alocate prin bugetul anual de venituri şi cheltuieli aprobat.

 

CAPITOLUL II

Principiile şi sistemul remunerării

 

Art. 6. - (1) La stabilirea cuantumului remuneraţiei lunare acordate membrilor Comitetului de reglementare al ANRE se iau în considerare următoarele elemente:

a) valoarea brută a clasei 49 din grila de salarizare a personalului ANRE;

b) complexitatea şi responsabilitatea activităţii ce decurge din exercitarea atribuţiilor legale atribuite calităţii de membru al Comitetului de reglementare.

(2) Pentru activitatea desfăşurată în cadrul ANRE, membrii Comitetului de reglementare beneficiază de o remuneraţie lunară, după cum urmează:

a) preşedintele ANRE: o remuneraţie lunară egală cu valoarea brută a clasei 49 din grila de salarizare a personalului ANRE deînmulţit (x) cu 4;

b) vicepreşedinţii ANRE: o remuneraţie lunară egală cu valoarea brută a clasei 49 din grila de salarizare a personalului ANRE deînmulţit (x) cu 3,6;

c) ceilalţi membri ai Comitetului de reglementare al ANRE: o remuneraţie lunară egală cu valoarea brută a clasei 49 din grila de salarizare a personalului ANRE deînmulţit (x) cu 3.

Art. 7 - (1) Remuneraţia membrilor Comitetului de reglementare al ANRE este confidenţială.

(2) Respectarea condiţiei de confidenţialitate este obligatorie atât pentru membrii Comitetului de reglementare, cât şi pentru personalul abilitat cu aplicarea prezentului regulament.

Art. 8. - Prin ordin al preşedintelui ANRE se stabilesc celelalte drepturi cuvenite membrilor Comitetului de reglementare, prin asimilare cu funcţiile de demnitate publică.

Art. 9. - Sistemul de remunerare a personalului angajat al ANRE, stabilit conform prezentului regulament, are în vedere respectarea următoarelor principii:

a) supremaţia legii, în sensul că salarizarea în cadrul ANRE se realizează prin prezentul regulament şi prin contractul colectiv de muncă, aşa cum rezultă din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012;

b) crearea unui sistem unitar de salarizare aplicabil întregului personal angajat;

c) crearea unei ierarhizări în cadrul sistemului de salarizare pe funcţii de conducere şi funcţii de execuţie şi în cadrul acestora pe fiecare funcţie;

d) echitate şi coerenţă, prin crearea de oportunităţi egale şi remuneraţie în concordanţă cu importanţa activităţilor prestate şi cu răspunderea impusă;

e) salarizarea personalului angajat în raport cu activitatea depusă, cu importanţa şi răspunderea acesteia;

f) recompensarea performanţelor şi a contribuţiei aduse, precum şi creşterea nivelului de aptitudini şi competenţe;

g) sustenabilitate financiară, prin asigurarea de majorări salariale în raport cu prevederile contractului colectiv de muncă.

Art. 10. - (1) Pentru activitatea prestată în cadrul ANRE, în condiţiile contractului colectiv de muncă şi contractului individual de muncă, salariatul are dreptul la un salariu în bani.

(2) Salariul personalului angajat al ANRE cuprinde: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, sporul pentru exercitarea funcţiei de conducere şi alte sporuri, indemnizaţii şi adaosuri negociate şi prevăzute în contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul ANRE.

(3) Pentru stimularea salariaţilor care au obţinut rezultate deosebite în activitate, pot fi acordate prime trimestriale.

(4) Diferenţierea salariului de bază brut individual se realizează în funcţie de următoarele criterii:

- pregătire profesională;

- experienţă;

- aptitudini cognitive şi comportamentale;

- performanţă profesională;

- capacitate de inovaţie şi de soluţionare a problemelor;

- complexitate, creativitate şi diversitatea activităţilor;

- judecata şi impactul deciziilor;

- influenţă, coordonare şi supervizare;

- contacte şi comunicare;

- incompatibilităţi şi regimuri speciale.

(5) Salariul este confidenţial, se negociază cu angajatorul şi este prevăzut în contractul individual de muncă.

(6) Respectarea condiţiei de confidenţialitate este obligatorie pentru personalul ANRE.

Art. 11. - (1) Preşedintele şi vicepreşedinţii ANRE beneficiază anual de concediu de odihnă de 35 de zile lucrătoare, acordate proporţional cu activitatea desfăşurată în cadrul ANRE.

(2) Pe perioada concediului anual de odihnă, preşedintele şi vicepreşedinţii ANRE beneficiază de o indemnizaţie de concediu egală cu indemnizaţia lunară corespunzătoare zilelor de concediu efectuate.

Art. 12. - (1) Salariile de bază brute ale personalului angajat se stabilesc prin negociere între salariat şi angajator, avându-se în vedere realizarea unei ierarhii juste, în raport cu natura competenţelor, cu activitatea desfăşurată şi cu importanţa acesteia şi corespunzător cerinţelor categoriilor funcţiilor prevăzute în Nomenclatorul de funcţii şi meserii al ANRE. Salariatul, la cerere, poate fi asistat la negociere de reprezentanţii salariaţilor/sindicatului.

(2) Salariul de bază brut individual se negociază între limitele prevăzute în Nomenclatorul de funcţii şi meserii al ANRE aferente funcţiei de încadrare, iar compartimentul de resort urmăreşte încadrarea în limitele minime şi maxime aferente funcţiei/meseriei respective.

(3) Procesul de negociere individuală se concretizează printr-o fişă de negociere semnată de părţi.

Art. 13. - (1) Pe perioada în care se află în delegare în alte localităţi din ţară, personalul angajat al ANRE are dreptul la indemnizaţie zilnică de delegare şi la decontarea cheltuielilor de cazare conform contractului colectiv de muncă, iar decontarea cheltuielilor de transport se face în conformitate cu prevederile legale.

(2) Drepturile băneşti aferente deplasărilor în străinătate, la care are dreptul personalul angajat al ANRE, respectiv indemnizaţia zilnică în valută, denumită diurnă, şi alte cheltuieli neprevăzute se acordă potrivit reglementărilor legale.

 

CAPITOLUL III

Dispoziţii finale

 

            Art. 14. - Dispoziţiile prezentului regulament se completează cu dispoziţiile contractului colectiv de muncă aplicabil personalului contractual din cadrul ANRE, respectiv pentru persoanele prevăzute la art. 2 alin. (3).

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

DECIZIE

privind autorizarea funcţionării ca broker de asigurare a Societăţii B&M BROKER DE ASIGURARE - S.R.L.

În conformitate cu prevederile art. 13 alin. (1) coroborate cu art. 2 alin. (1) lit. b) şi art. 3 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în baza prevederilor Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare şi ale normelor emise în aplicarea acesteia,

Autoritatea de Supraveghere Financiară decide:

Art. 1. - Societatea B&M BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., cu sediul social în judeţul Ilfov, satul Căţelu, comuna Glina, Str. Independenţei nr. 33, număr de ordine în Registrul Comerţului J23/940/31.03.2014, cod unic de înregistrare 32996766/31.03.2014, este autorizată să funcţioneze ca broker de asigurare având ca obiect de activitate activitatea de broker de asigurare, conform prevederilor Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 2. - Societatea prevăzută la art. 1 are dreptul de a practica activitatea de broker de asigurare începând cu data înregistrării în Registrul brokerilor de asigurare.

Art. 3. - Societatea are obligaţia de a raporta Direcţiei autorizare avizare pe adresa de e-mail: autorizari@csa-isc.ro copia scanată a contractului de asigurare/a poliţei de asigurare de răspundere civilă profesională şi a condiţiilor de asigurare, în termen de 15 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a acestuia/acesteia, precum şi trimestrial copia scanată a documentelor care atestă plata ratelor primei de asigurare aferente contractului de asigurare de răspundere civilă profesională, să deschidă Jurnalul asistenţilor în brokeraj şi să înscrie în Registrul intermediarilor în asigurări şi/sau reasigurări personalul propriu conform Ordinului preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 10/2007 pentru punerea în aplicare a Normelor privind Registrul intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Mişu Negriţoiu

 

Bucureşti, 20 noiembrie 2014.

Nr. 1.761.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.