MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 880/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 880         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 4 decembrie 2014

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 518 din 9 octombrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor ari 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003

 

Decizia nr. 519 din 9 octombrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 din Legea partidelor politice nr. 14/2003

 

Decizia nr. 521 din 9 octombrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 40/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Decizia nr. 532 din 9 octombrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.062. - Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.419/2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale

 

1.064. - Hotărâre pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici aferenţi obiectivului de investiţii “Pasaj suprateran pe DJ 602 Centura Bucureşti-Domneşti”, municipiul Bucureşti şi judeţul Ilfov

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

159. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul afacerilor interne, pentru modificarea anexei la Ordinul viceprim-ministrului, ministrul afacerilor interne, nr. 104/2014 privind aprobarea Planului strategic instituţional al Ministerului Afacerilor Interne pentru perioada 2014- 2016

 

4.948. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale pentru modificarea art. 1 din Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 3,638/2014 privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa “Sfânta Agnes” din localitatea Popeşti-Leordeni

 

4.949. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale pentru modificarea art. 6 din Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 3.644/2014 privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa “Samariteanul nr. 2” din localitatea Sebiş, respectiv a art. 6 din Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 3,650/2014 privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa “Samariteanul nr. 11” din localitatea Sâmbăteni

 

4.952. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale pentru modificarea art. 1 din Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 5.108/2009 privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Postliceală Sanitară “Christiana” din municipiul Galaţi

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANHCIARA

 

            89. - Hotărâre pentru prorogarea unor termene

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 518

din 9 octombrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán – judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, excepţie ridicată de Paula Rugină în Dosarul nr. 2.461/88/2013 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 82D/2014 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public pentru a pune concluzii asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată că, prin Decizia nr. 530 din 12 decembrie 2013, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, împrejurare ce determină aplicarea prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 şi respingerea, în consecinţă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 16 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2.461/88/2013, Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, excepţie ridicată de Paula Rugină într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în anulare a unui act administrativ emis de Consiliul Local Sulina şi a unei hotărâri emise de Partidul Poporului Dan Diaconescu.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că dispoziţiile art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, potrivit cărora dobândirea sau pierderea calităţii de membru al partidului politiceşte supusă numai jurisdicţiei interne a partidului, sunt neconstituţionale, deoarece încalcă art. 21 alin. (1) din Legea fundamentală, care garantează oricărei persoane dreptul de acces liber la justiţie.

6. Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, susţinând, în acest sens, că norma fundamentală invocată permite instituirea prin lege a unor condiţii pentru exercitarea accesului liber la justiţie, fără a însemna că acest drept este încălcat. De altfel, arată că şi Curtea Constituţională s-a pronunţat în acelaşi sens prin deciziile nr. 952 din 25 iunie 2009, nr. 197 din 4 martie 2010 sau nr. 282 din 27 martie 2012.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, inadmisibilă, deoarece, prin Decizia nr. 530 din 12 decembrie 2013, Curtea Constituţională a constatat că prevederile art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 sunt neconstituţionale.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, act normativ republicat ulterior invocării excepţiei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 12 mai 2014. Atât în forma ultimei republicări a legii, cât şi în cea anterioară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550din 6 august 2012, dispoziţiile art. 16 alin. (3) - criticate - aveau acelaşi conţinut, potrivit căruia: “(3) Dobândirea sau pierderea calităţii de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicţiei interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului.”

12. Normele constituţionale apreciate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 21 alin. (1), potrivit cărora “Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, la data sesizării Curţii Constituţionale prin încheierea din 16 ianuarie 2014, Decizia nr. 530 din 12 decembrie 2013 era publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 13 ianuarie 2014, decizie prin care Curtea Constituţională a constatat că prevederile art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 sunt neconstituţionale.

14. Prin această decizie, Curtea, constatând natura gravă a consecinţelor juridice pe care măsura excluderii din partid le produce asupra mandatului aleşilor locali, constând în încetarea acestuia, precum şi numărul semnificativ de astfel de cauze cu care instanţa de contencios constituţional a fost sesizată în precedent, a considerat că se impune reconsiderarea jurisprudenţei sale, fiind necesară o distincţie clară între normele de deontologie proprii partidelor politice şi normele care, instituind drepturi şi obligaţii ale membrilor partidului şi ale organelor statutare, sancţiuni pentru abaterile de la prevederile statutare şi procedurile de urmat în aceste cazuri, au evident natură juridică. Curtea a arătat că aceste norme au forţă juridică obligatorie şi se înscriu în noţiunea de “lege”, astfel cum aceasta a fost conturată potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, ca noţiune autonomă, reţinând, de asemenea, că aceste norme constituie temeiul adoptării unor acte cu natură juridică, iar nu a unor “hotărâri care au caracter de acte politice”.

15. Aşa fiind, Curtea, prin decizia indicată, a constatat că prevederile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003, instituind competenţa exclusivă a organelor cu atribuţii jurisdicţionale ale partidului politic de a aprecia asupra respectării normelor statutare de către membrii de partid, elimină, în fapt, controlul judecătoresc în ceea ce priveşte respectarea de către aceste organe a propriului statut şi împiedică astfel accesul liber la justiţie. Astfel, cererea membrului de partid căruia i s-a aplicat sancţiunea excluderii din partid nu poate ajunge niciodată să fie examinată în mod efectiv de un judecător imparţial şi independent, ceea ce semnifică nu doar limitarea, ci anihilarea completă a liberului acces la justiţie. Curtea a mai reţinut că se încalcă şi plenitudinea de jurisdicţie a instanţelor judecătoreşti, astfel cum aceasta este reglementată de art. 126 alin. (1) din Constituţie, având în vedere că prevederile alin. (2) al aceluiaşi articol sunt în sensul că prin lege se stabileşte competenţa instanţelor judecătoreşti, şi nu în sensul că asupra unui diferend nicio instanţă nu este competentă să se pronunţe. De altfel, Curtea a reţinut că problema constituţionalităţii prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 trebuie privită cu maximă exigenţă în condiţiile în care pierderea calităţii de membru al unui partid poate fi expresia unor premise subiective ori a arbitrarului.

16. Prin urmare, având în vedere cele constatate de Curte, membrii unui partid politic aflaţi în situaţia excluderii din partid vor parcurge, în continuare, procedura în faţa jurisdicţiilor interne ale partidului, în cadrul căreia vor solicita acestora aplicarea întocmai a prevederilor statutare, şi, doar în cazul în care consideră că aceste organe au încălcat prevederile statutare, se pot adresa instanţei judecătoreşti. Curtea a precizat că, în această materie, controlul judecătoresc nu poate fi realizat decât asupra statutului şi a regularităţii desfăşurării procedurii statutare în faţa organelor cu atribuţii jurisdicţionale ale partidului, şi nu asupra oportunităţii sancţiunii aplicate. Astfel, instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea unei cereri prin care se contestă sancţiunea excluderii din partid urmează să analizeze respectarea normelor statutare privind stabilirea şi aplicarea sancţiunii şi să verifice dacă dreptul părţii la apărare şi la opinie a fost efectiv asigurat.

17. Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale prin decizie a Curţii Constituţionale sunt suspendate de drept pentru 45 de zile, iar dacă în această perioada Parlamentul sau, după caz, Guvernul nu intervine în sensul punerii lor de acord cu prevederile Legii fundamentale, acestea, după împlinirea termenului menţionat, îşi încetează efectele juridice. Prin urmare, începând cu data de 1 martie 2014, dispoziţiile art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 şi-au încetat efectele juridice, deci nu mai aparţin fondului activ al legislaţiei. În data de 12 mai 2014, Legea nr. 14/2003 a fost, pentru a două oară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, republicarea fiind operată în temeiul art. 248 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Rezultă, în virtutea prevederilor art. 147 alin. (1) din Legea fundamentală, că dispoziţiile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003, deşi, formal, sunt integrate în ansamblul prevederilor legii în forma ultimei republicări, şi-au încetat efectul juridic începând cu data de 1 martie 2014.

18. Având în vedere situaţia mai sus expusă, pe de o parte, şi, pe de altă parte, prevederile constituţionale indicate, precum şi cele cuprinse la art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora “Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, această soluţie fiind justificată de faptul că sesizarea Curţii a avut loc la o dată ulterioară publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 530 din 12 decembrie 2013.

19. Curtea observă că, în prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate a fost prima dată invocată în faţa Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 12 septembrie 2013, deci la o dată la care dispoziţiile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 erau în vigoare, producându-şi, aşadar, efectele juridice. La o data ulterioară - 16 ianuarie 2014, deci după publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 530 din 12 decembrie 2013 - instanţa judecătorească, fără a observa dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 471992, a sesizat prin încheiere Curtea Constituţională, suspendând totodată judecata cauzei până la soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate. Având în vedere această situaţie particulară, Curtea reţine că, deşi excepţia de neconstituţionalitate va fi respinsă ca inadmisibilă, atât considerentele şi soluţia pronunţată prin Decizia nr. 530 din 12 decembrie 2013, cât şi cele reţinute prin decizia de faţă sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor, în temeiul art. 147 alin. (4) din Constituţie, ceea ce înseamnă că, la continuarea judecării litigiului, instanţa judecătorească va proceda în considerarea celor constatate de Curtea Constituţională prin decizia de admitere menţionată.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin, (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, excepţie ridicată de Paula Rugină în Dosarul nr. 2.461/88/2013 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 octombrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 519

din 9 octombrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 din Legea partidelor politice nr. 14/2003

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, excepţie ridicată de Partidul Popular şi al Protecţiei Sociale în Dosarul nr. 15.925/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 83D/2014 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public pentru a pune concluzii asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta susţine respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei, pentru aceleaşi considerente reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 793 din 3 iulie 2008, care, pentru identitate de raţiune, îşi menţin valabilitatea şi în această cauză.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Decizia nr. 43 din 28 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 15.925/3/2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, excepţie ridicată de Partidul Popular şi al Protecţiei Sociale, cu sediul în Bucureşti, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri înaintate de Ministerul Public prin care au fost solicitate dizolvarea şi radierea din Registrul partidelor politice a Partidului Popular şi al Protecţiei Sociale.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale examinate contravin prevederilor fundamentale ale art. 1 alin. (3) care consacră valorile supreme ale statului român, ale art. 8 - Pluralismul şi partidele politice şi ale art. 40 alin, (1) privind dreptul de asociere al cetăţenilor. Se arată, în acest sens, că neîndeplinirea condiţiei înregistrării unui număr de cel puţin 50.000 de voturi la nivel naţional la două alegeri generale succesive organizate pentru alegerea consiliilor judeţene, a consiliilor locale, a Camerei Deputaţilor sau a Senatului, cu consecinţa dizolvării respectivului partid politic, este de natură să încalce dreptul de asociere al cetăţenilor români, în special al pensionarilor, concretizat în dreptul de a se asocia liber în partide politice.

6. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 793 din 3 iulie 2008.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 48 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 12 mai 2014. Atât în forma ultimei republicări a legii, cât şi în cea anterioară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 6 august 2012, dispoziţiile art. 48-. criticate - aveau acelaşi conţinut, potrivit căruia:

“(1) Neîndeplinirea obiectivelor stabilite pentru un partid politic, conform art. 1 şi 2, se poate constata când un partid politic nu obţine la două alegeri generale succesive un număr minim de voturi.

(2) Numărul minim necesar îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 1 şi 2 este de cel puţin 50.000 de voturi la nivel naţional, pentru candidaturile depuse în oricare dintre următoarele scrutinuri: consilii judeţene, consilii locale, Camera Deputaţilor, Senat.

11. Normele constituţionale apreciate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 1 alin. (3), care consacră valorile supreme ale statului român, ale art. 8 - Pluralismul şi partidele politice şi ale art. 40 alin. (1) din Constituţie, privind dreptul de asociere al cetăţenilor.

12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 48 din Legea partidelor politice nr. 14/2003 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare celor formulate în prezenta cauza.

13. Prin Decizia nr. 793 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iulie 2008, Curtea, răspunzând unor critici referitoare la pretinsa încălcare a dreptului la asociere prin faptul că legea examinată prevede posibilitatea Ministerului Public de a adresa Tribunalului Bucureşti cererea de dizolvare a acelui partid politic care, la două alegeri succesive, nu a obţinut un număr de voturi de cel puţin 50.000 la nivel naţional, pentru candidaturile depuse pentru consiliul judeţean, consiliul local, Camera Deputaţilor sau Senat, a reţinut că impunerea prin lege a anumitor condiţii pentru exercitarea unui drept constituţional nu constituie o încălcare sau o restrângere a acestuia, ci chiar reflectarea lui în plan legal. Astfel, instituirea prin lege a unui prag electoral, justificat prin însuşi scopul înfiinţării unui partid politic - acela de a reflecta voinţa politică a cetăţenilor -, ca o condiţie pentru continuarea existenţei acelui partid, nu poate avea semnificaţia încălcării dreptului de asociere atât timp cât tot Legea fundamentală prevede, la art. 8 alin. (2), că “Partidele politice se constituie şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei”.

14. Totodată, prin Decizia nr. 170 din 20 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 29 aprilie 2014, respingând ca neîntemeiată excepţia, Curtea a statuat, în esenţă, că motivele şi condiţiile de dizolvare a partidelor politice reglementate de normele criticate nu constituie restrângeri ale exerciţiului dreptului de asociere, ci limitări de natură legală ale acestui drept, circumscrise regimului constituţional al partidelor politice. În continuare, Curtea a reţinut că partidele politice au un important rol în transpunerea valorilor naţionale şi a democraţiei din concepte teoretice şi abstracte într-un proces practic decizional, în beneficiul cetăţenilor. Exprimarea voinţei politice a membrilor partidului şi punerea în operă a acesteia se realizează în mod plenar în procesul electoral, fiecare partid având, de principiu, vocaţia guvernării. Unul dintre principalele scopuri ale asocierii în partide politice îl constituie acela de a accede la putere prin intermediul candidaţilor pe care partidul îi propune în campania electorală. Or, în măsura în care partidul nu obţine numărul minim de voturi cerut de lege, activitatea pe care o desfăşoară nu se mai circumscrie scopului mai sus menţionat. Asemenea organizaţii nu pot revendica statutul de partid politic, având posibilitatea să îşi continue existenţa ca simple forme de asociere a cetăţenilor, cu condiţia ca înfiinţarea şi desfăşurarea activităţii lor să se realizeze potrivit legii, pentru realizarea scopurilor dorite de membrii lor şi în conformitate cu opţiunile acestora, exprimate în mod liber, pe plan social, cultural, economic şi chiar politic.

15. Curtea constată, în lipsa unui element de noutate, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei sale, că cele reţinute prin deciziile mai sus indicate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Partidul Popular şi al Protecţiei Sociale în Dosarul nr. 15.925/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că prevederile art. 48 din Legea partidelor politice nr. 14/2003 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 octombrie 2014,

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 521

din 9 octombrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 40/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán – judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 40/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Cristina Codreanu în Dosarul nr. 1.775/30/2012 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 94D/2014 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public pentru a pune concluzii asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta susţine respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei, pentru aceleaşi considerente reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 383 din 23 martie 2011, care, pentru identitate de raţiune, îşi menţin valabilitatea şi în aceasta cauză.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 28 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1.775/30/2012, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 40/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Cristina Codreanu într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului promovat împotriva sentinţei civile de respingere a acţiunii în anulare a unor acte administrative prin care angajatorul refuza angajaţilor - funcţionari publici - acordarea unor drepturi referitoare la ajutorul de Crăciun pentru anul 2011 şi a cadourilor pentru copiii minori ai acestora.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale examinate încalcă art. 41 alin. (5) din Constituţie, care garantează dreptul la negocieri colective în materie de muncă, precum şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective, deoarece, prin reglementarea imperativă a legii, s-a suprimat în mod abuziv dreptul sindicatelor de a negocia convenţiile colective care îi privesc pe membrii acestora, fiind puse în situaţia de a li se fi ignorat orice manifestare a voinţei lor. Se mai precizează că durata contractului şi modalitatea sa de prelungire sunt elemente esenţiale care definesc un contract, în speţă contractul colectiv de muncă.

6. Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 383 din 23 martie 2011.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, astfel cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 383 din 23 martie 2011. Acestea conţin o normă tranzitorie care nu impietează cu nimic asupra dreptului părţilor de a negocia prevederile contractului colectiv de muncă valabile până la data de 31 decembrie 2011 şi de la acest moment înainte. Totodată, art. 41 alin. (5) din Constituţie garantează caracterul obligatoriu al acelor convenţii colective încheiate, în primul rând, cu respectarea legii, iar norma fundamentală nu exclude posibilitatea legiuitorului de a interveni, din raţiuni de interes general, pentru modificarea unor dispoziţii din contractele colective de muncă.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. II din Legea nr. 40/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 31 martie 2011, cu următorul conţinut:

“Ari. II. - (1) Contractele colective de muncă şi actele adiţionale încheiate în intervalul de la data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la 31 decembrie 2011 nu pot prevedea o durată de valabilitate care să depăşească 31 decembrie 2011. După această dată, contractele colective de muncă şi actele adiţionale se vor încheia pe durate stabilite prin legea specială.

(2) Contractele colective de muncă în aplicare la data intrării în vigoare a prezentei legi îşi produc efectele până la data expirării termenului pentru care au fost încheiate.”

Potrivit art. IV din acelaşi act normativ, “Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.”

12. Normele constituţionale apreciate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 41 alin. (5), potrivit cărora “Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective de muncă sunt garantate.”

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate. Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au format obiect al controlului de constituţionalitate a priori, exercitat asupra unor texte din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, precum şi a legii în ansamblul său (lege devenită, după promulgare şi publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, Legea nr. 40/2011) şi concretizat prin Decizia nr. 383 din 23 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 21 aprilie 2011. Prin această decizie, Curtea a constatat că art. II din legea examinată nu contravine prevederilor Legii fundamentale, arătând că acesta conţine o reglementare tranzitorie, de natură să evite, în contextul schimbărilor legislative ce au loc în materia dreptului muncii, perpetuarea ulterior datei de 31 decembrie 2011 a unor prevederi ale contractelor colective de muncă ce nu mai sunt conforme legislaţiei în vigoare la acea dată. Din conţinutul normativ al aceluiaşi text de lege se reţine că legiuitorul ordinar sau delegat va adopta o lege specială care va reglementa durata pe care vor putea fi încheiate aceste contracte colective de muncă după 31 decembrie 2011. Curtea a mai reţinut şi faptul că încheierea convenţiilor colective nu se poate face decât cu respectarea legii, iar dispoziţiile art. 41 alin. (5) din Constituţie, privind caracterul obligatoriu al convenţiilor colective, nu exclud posibilitatea legiuitorului de a interveni, din raţiuni de interes general, pentru modificarea unor dispoziţii din contractele colective de muncă, reglementând soluţii care să răspundă nevoilor sociale existente la un moment dat (în acest sens, pot fi amintite Decizia nr. 292 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 737 din 26 august 2004, Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, sau Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie2009).

14. Curtea constată, în lipsa unui element de noutate, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei sale, că cele reţinute prin decizia mai sus indicată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

15. În plus, Curtea observă, în considerarea celor reţinute prin Decizia nr. 383 din 23 martie 2011, că, ulterior adoptării Legii nr. 40/2011, legiuitorul a adoptat Legea dialogului social nr. 62/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 10 mai 2011 şi ulterior republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012, care, la art. 141, prevede următoarele:

“(1) Contractul colectiv de muncă se încheie pe o perioadă determinată, care nu poate fi mai mică de 12 luni şi mai mare de 24 luni.

(2) Părţile pot hotărî prelungirea aplicării contractului colectiv de muncă, în condiţiile stabilite de prezenta lege, o singură dată, cu cel mult 12 luni.

(3) în cazul în care într-o unitate nu există un contract colectiv de muncă, părţile pot conveni negocierea acestuia în orice moment”

16. Având în vedere şi faptul că dispoziţiile precitate stabilesc, aşa cum prevede art. II alin. (1) teza finală din Legea nr. 40/2011, perioadele determinate pentru care se încheie, după data de 31 decembrie 2011, contractele colective de muncă şi actele adiţionale, Curtea constată că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea art. 41 alin. (5) din Constituţie, care garantează dreptul la negocieri colective în materie de muncă, precum şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective.

17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cristina Codreanu în Dosarul nr. 1.775/30/2012 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. II din Legea nr. 40/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 octombrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 532

din 9 octombrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Laurenţiu Alexandru Caluşa în Dosarul nr. 32.989/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului nr. 345D/2014 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal răspunde, personal, autorul excepţiei, asistat de avocat Diana Alina Rohnean, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind partea Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei pentru susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate. Aceasta arată, în esenţă, că textul de lege criticat, prin care se instituie beneficiul indemnizaţiei anuale reparatorii doar în favoarea acelei categorii de revoluţionari recunoscute de Legea nr. 341/2004 care au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, creează o discriminare pe criteriul averii, interzisă de prevederile art. 1 alin. (3) şi (4) şi ale art. 16 din Constituţie, dar şi de art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Intenţia legiuitorului a fost de gratitudine faţă de meritele deosebite ale acestor persoane, astfel că acordarea respectivei indemnizaţii, cu titlu de reparaţie morală, numai acelor persoane care realizează un venit mai mic, nu şi celor care, prin activitatea desfăşurată, obţin venituri peste nivelul stabilit de lege, se îndepărtează de la scopul iniţial al legii. Dacă se poate accepta că discriminarea este justificată obiectiv, sub aspectul criteriului cuantificabil al venitului realizat, această inegalitate nu este însă şi rezonabilă, astfel că depăşeşte cadrul constituţional care permite restrângerea exerciţiului unui drept sau al unei libertăţi fundamentale. În plus, dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 aduc atingere şi dreptului de proprietate, deoarece, astfel cum rezidă în jurisprudenţa Curţii Constituţionale - a se vedea Decizia nr. 88 din 28 februarie 2013 -, dar şi în cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, indemnizaţia legală poate fi calificată ca reprezentând un “bun” în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, astfel că intră sub protecţia acestor norme convenţionale.

4. În concluzie, reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia şi depune, în acest sens, un înscris intitulat “Note de dezvoltare â motivelor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004”, prin care invocă încălcarea art. 16 din Constituţie, ce trebuie interpretat prin coroborare cu art. 1 alin. (3), (4) şi (5), art. 11, art. 15, art. 20 alin. (1), art. 148 alin. (2) şi art. 154 alin. (1) din Legea fundamentală, art. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în acord cu dispoziţiile art. 14 din Convenţie şi Protocolul nr. 12 la Convenţie şi ale Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, art. 2 şi 6 din Tratatul Uniunii Europene, art. 67 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, art. 1,17, 20, 21, 25 şi 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, nerespectarea art. 44 din Constituţie, interpretat în raport cu art. 20 din Constituţie şi art. 11 din Convenţie, art. 1 din Primul Protocol adiţionai la Convenţie şi art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum şi încălcarea art. 53 din Constituţie, interpretat în acord cu dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. 11, 20 şi 148 din Constituţie şi cu art. 18 din Convenţie raportat la art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie.

5. Având cuvântul, autorul excepţiei susţine, personal, că textul legal criticat este discriminatoriu, având chiar natura unei sancţiuni pentru acei revoluţionari care, prin propria capacitate intelectuală, reuşesc să obţină venituri mari, contribuind semnificativ şi la bugetul public naţional.

6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că, potrivit dispoziţiilor art. 10 şi ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională nu poate completa textul legal examinat în sensul criticilor de neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei. În ce priveşte pretinsa discriminare creată ca urmare a acordării diferenţiate a indemnizaţiei reparatorii anuale, prevăzută de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, arată că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili condiţiile şi criteriile concrete de acordare a acestor drepturi constând în indemnizaţii sau beneficii, în funcţie de anumite criterii; or, situaţia de fapt a unei persoane care obţine un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat diferă în mod obiectiv de cea a persoanei care depăşeşte acelaşi nivel, astfel că reglementarea diferită a regimului juridic aplicabil este justificată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele;

7. Prin Sentinţa civilă nr. 2.717 din 7 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 32.989/3/2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Laurenţiu Alexandru Cal uşa într-o cauză având ca obiect obligarea pârâtelor Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti şi Casa Locală de Pensii Bucureşti Sector 3 la plata indemnizaţiei de revoluţionar începând cu data de 1 noiembrie 2010, plata acestei indemnizaţii fiind sistată din luna mai 2010, în temeiul art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, întrucât reclamantul a realizat drepturi salariale mai mari decât salariul mediu brut pe economie.

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat creează o stare de discriminare în rândul aceleiaşi categorii a revoluţionarilor, în sensul că pot beneficia de indemnizaţia prevăzută de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 numai cei care au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Or, această indemnizaţie nu a fost acordată de statul român sub forma unui ajutor social care să diminueze starea de sărăcie a acelor revoluţionari cu venituri mai mici, ci reprezintă o recunoaştere a respectului faţă de eroii-martiri şi luptătorii participanţi la acţiunile desfăşurate pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 şi grija faţă de urmaşii acestora. În acest sens, se arată că “structura psihosocială a celui care a stat în stradă nu presupune acceptarea ajutoarelor sociale acordate de stat, ci presupune recunoaşterea meritelor”, indiferent de veniturile pe care acesta le obţine. Sunt invocate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie şi ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, texte referitoare la principiul egalităţii în drepturi şi la interzicerea discriminării.

9. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece condiţia prevăzută de legiuitor pentru acordarea indemnizaţiei de revoluţionar vizează toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie cu a reclamantului, deci nu există tratament juridic diferit care să îl dezavantajeze doar pe acesta.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

11. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 nu aduc atingere exigenţelor constituţionale impuse de art. 16 alin. (1). Se arată că indemnizaţia de revoluţionar, având un caracter reparatoriu, este supusă condiţiilor şi criteriilor de acordare prevăzute, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie, de legiuitor. În plus, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţională prin deciziile nr. 1.087 din 14 octombrie 2008 şi nr. 534 din 28 aprilie 2011, de indemnizaţia prevăzută de textele legale supuse controlului de constituţionalitate beneficiază în mod egal toate persoanele vizate de ipoteza normei, şi anume cele care au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004. Textul legal criticat a fost modificat prin art. I pct. 1 din Legea nr. 347/2006 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 27 iulie 2006, şi are următorul cuprins: “(4) De o indemnizaţie lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiază şi persoanele care au obţinut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) Ut. b) pct. 3, numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobai prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. De aceleaşi drepturi şi în aceleaşi condiţii beneficiază copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadraţi în nicio formă de învăţământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor.”

15. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost ridicată în faţa instanţei judecătoreşti, autorul acesteia invocă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie şi ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, texte referitoare la principiul egalităţii în drepturi şi la interzicerea discriminării.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate prin raportare la critici de constituţionalitate asemănătoare. Relevante, în acest sens, sunt Decizia nr. 1.087 din 14 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 25 noiembrie 2008, Decizia nr. 350 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 9 aprilie 2009, Decizia nr. 228 din 9 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 13 aprilie 2010, Decizia nr. 534 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 17 iunie 2011, şi Decizia nr. 678 din 31 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 19 iulie 2011, prin care Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate, a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 nu contravin principiului egalităţii şi al nediscriminării, deoarece, prin acestea, a fost reglementat modul de calcul al indemnizaţiei lunare reparatorii pentru persoanele care au obţinut titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite. Or, fiind vorba despre indemnizaţii cu caracter reparatoriu, legiuitorul, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, are deplina competenţă de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, având în vedere că persoanele care au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat sunt într-o situaţie juridică diferită faţă de cele care au un venit mai mare decât acest plafon.

17. Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natura să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

18. În ce priveşte invocarea unor norme cuprinse în Constituţie şi unele acte juridice Internaţionale aplicabile României în calitate de stat semnatar, în plus faţă de cele ale art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală şi ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, menţionate în motivarea excepţiei ce a fost alăturată încheierii de sesizare, Curtea constată că pretinsa încălcare a respectivelor norme juridice a fost afirmată direct în faţa instanţei de contencios constituţional, prin intermediul notelor depuse la dosar în şedinţa publică de judecată, intitulate “Note de dezvoltare a motivelor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004”. Faţă de această împrejurare, Curtea reaminteşte, astfel cum a statuat în jurisprudenţa sa (a se vedea prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 169 din 20 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 29 mai 2014), că invocarea în susţinerea excepţiei a unor dispoziţii constituţionale direct în faţa Curţii, şi nu în faţa instanţei de judecată, contravine art. 10 alin. (2) şi art. 29 alin. (1)-^(4) din Legea nr. 47/1992, întrucât cadrul procesual specific excepţiei de neconstituţionalitate rezultă din încheierea de sesizare şi din motivarea scrisă a autorului, iar aceasta din urmă nu poate fi completată în faţa Curţii Constituţionale cu elemente noi, ce nu au fost puse în discuţia părţilor în faţa instanţei de judecată. Prin urmare, aceste susţineri nu pot fi supuse analizei Curţii Constituţionale,

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Laurenţiu Alexandru Caluşa în Dosarul nr. 32.989/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că prevederile art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 octombrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.419/2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Hotărârea Guvernului nr. 1.419/2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 7 decembrie 2009, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 1, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

“(2) Sediul Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale este în municipiul Bucureşti, bd. Dacia nr. 59, sectorul 1.”

2. La articolul 5, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

“(2) Numărul total maxim de posturi ale Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale este de 126, inclusiv demnitarul şi posturile aferente cabinetului demnitarului.”

3. Anexa se modifică şi se înlocuieşte cu anexa la prezenta hotărâre.

Art. II. - Încadrarea personalului Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale în numărul maxim de posturi şi în noua structură organizatorică se face în termenele şi cu respectarea condiţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare pentru fiecare categorie de personal, precum şi cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

Şeful Cancelariei Primului-Ministru,

Vlad Ştefan Stoica

Preşedintele Agenţiei Naţionale

pentru Resurse Minerale,

Gheorghe Duţu

Ministrul finanţelor publice,

Ioana-Maria Petrescu

Ministrul delegat pentru buget,

Darius-Bogdan Vâlcov

Ministrul economiei,

Constantin Niţă

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Rovana Plumb

 

Bucureşti, 26 noiembrie 2014.

Nr. 1.062.

 

ANEXĂ

(Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.419/2009)

 

STRUCTURA ORGANIZATORICĂ

a Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale

 

            Numărul maxim de posturi: 126, inclusiv demnitarul şi posturile aferente cabinetului demnitarului

 

 

 

 

 

PRESEDINTE

 

Cabinet demnitar

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Birou juridic

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Compartiment informaţii clasificate

 

 

 

 

 

 

Compartiment audit public intern

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Direcţia generală gestionare, evaluare şi concesionare resurse/rezerve petrol

 

Direcţia generală gestionare, evaluare şi concesionare resurse/rezerve minerale.

Integrare europeana

 

Direcţia generală inspecţie şi supraveghere teritorială a activităţilor miniere şi a operaţiunilor petroliere

 

Direcţia economico-financiară, resurse umane şi administrativ

 

Serviciul stocare geologica a dioxidului de carbon

 

 

 

 

 

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici aferenţi obiectivului de investiţii “Pasaj suprateran pe DJ 602 Centura Bucureşti-Domneşti”, municipiul Bucureşti şi judeţul Ilfov

 

În conformitate cu prevederile art. 11 lit. b) şi d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2003 pentru înfiinţarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome “Administraţia Naţională a Drumurilor din România”, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 47/2004J cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 42 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiţii “Pasaj suprateran pe DJ 602 Centura Bucureşti-Domneşti”, prevăzuţi în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Finanţarea obiectivului de investiţii menţionat la art. 1 se realizează din fonduri europene nerambursabile şi/sau fonduri de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie, precum şi din alte surse legal constituite, conform programelor de investiţii publice aprobate potrivit legii.

Art. 3. - Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură, Investiţii Străine, Parteneriat Public-Privat şi Promovarea Exporturilor, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., răspunde de modul de utilizare a sumei prevăzute în anexă, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Nicolae-Liviu Dragnea

Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură, Investiţii Străine, Parteneriat Public-Privat şi Promovarea Exporturilor

Alexandru Năstase,

secretar de stat

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

Ministrul finanţelor publice,

Ioana-Maria Petrescu

Ministrul delegat pentru buget,

Darius-Bogdan Vâlcov

 

Bucureşti, 26 noiembrie 2014.

Nr. 1.064.

 

ANEXĂ

 

INDICATORII TEHNICO-ECONOMICI

ai obiectivului de investiţii “Pasaj suprateran pe DJ 602 Centura Bucureşti-Domneşti”

 

Titular: Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură, Investiţii Străine, Parteneriat Public-Privat şi Promovarea Exporturilor

Beneficiar: Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A.

Amplasament: municipiul Bucureşti şi judeţul Ilfov

 

Valoarea totală a investiţiei, inclusiv TVA:

 

mii lei

248.894

(în preţuri la data de 12 iunie 2014:1 euro = 4,3912 lei), din care: C+M:

 

mii lei

203.313

Eşalonarea investiţiei

INV

C+M

 

 

Anul I:

INV

mii lei

124.000

 

C+M

mii lei

100.000

Anul II:

INV

mii lei

124.894

 

C+M

mii lei

103.313

Capacităţi:

- Pasaj suprateran peste centură şi CF

 

ml

414,80

- Pasaje pe bretelele de acces

 

ml

2x374

- Sens giratoriu denivelat amenajat pe pasaj suprateran

 

ml

257,49

Durata de realizare a investiţiei

 

luni

24

 

Factori de risc

Obiectivul se va proteja antiseismic conform Normativului P 100-1/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Finanţarea investiţiei

Finanţarea obiectivului de investiţii se realizează din fonduri europene nerambursabile şi/sau fonduri de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie, precum şi din alte surse legal constituite, conform programelor de investiţii publice aprobate potrivit legii.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

 

ORDIN

pentru modificarea anexei la Ordinul viceprim-ministrului, ministrul afacerilor interne, nr. 104/2014 privind aprobarea Planului strategic instituţional al Ministerului Afacerilor Interne pentru perioada 2014-2016

 

În temeiul art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

viceprim-ministrul, ministrul afacerilor interne, emite următorul ordin:

Art. I. - Anexa la Ordinul viceprim-ministrului, ministrul afacerilor interne, nr. 104/2014 privind aprobarea Planului strategic instituţional al Ministerului Afacerilor Interne pentru perioada 2014-2016, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 şi 587 bis din 6 august 2014, se modifica şi se înlocuieşte cu anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin. Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne,

Gabriel Oprea

 

Bucureşti, 5 noiembrie 2014.

Nr. 159.


*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome “Monitorul Oficial”, Bucureşti, sos. Panduri nr. 1.

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

 

ORDIN

pentru modificarea art. 1 din Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 3.638/2014 privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa “Sfânta Agnes” din localitatea Popeşti-Leordeni

 

Luând în considerare Adresa unităţii de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa “Sfânta Agnes” din localitatea Popeşti-Leordeni nr. 564 din 25 iunie 2014 înregistrată la Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar cu nr. 1.567 din 25 iunie 2014,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 185/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei naţionale emite prezentul ordin.

Art. I. - Articolul 1 din Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 3.638/2014 privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa “Sfânta Agnes” din localitatea Popeşti-Leordeni, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 30 iunie 2014, se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 1 - Se acordă acreditarea pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa «Sfânta Agnes», cu sediul în localitatea Popeşti-Leordeni, Şoseaua Olteniţei nr. 6, judeţul Ilfov, pentru nivelul de învăţământ «preşcolar», limba de predare «română», program «prelungit».”

Art. II. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentului ordin, se abrogă prevederile Ordinului ministrului educaţiei naţionale nr. 4.607/2014*).

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul educaţiei naţionale,

Gigel Paraschiv,

secretar de stat

 

Bucureşti, 19 noiembrie 2014.

Nr. 4.948.


*) Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.607/2014 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

 

ORDIN

pentru modificarea art. 6 din Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 3.644/2014 privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa “Samariteanul nr. 2” din localitatea Sebiş, respectiv a art. 6 din Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 3.650/2014 privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa “Samariteanul nr. 11” din localitatea Sâmbăteni

 

Luând în considerare Adresa Asociaţiei Creştine de Caritate “Samariteanul” din municipiul Arad nr. 60 din 30 iunie 2014 înregistrată la Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar cu nr. 1.682 din 11 iulie 2014,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 185/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei naţionale emite prezentul ordin.

Art. I. - Articolul 6 din Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 3.644/2014 privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa “Samariteanul nr. 2” din localitatea Sebiş, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 30 iunie 2014, se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 6. - Asociaţia Creştină de Caritate «Samariteanul» din municipiul Arad, unitatea de învăţământ preuniversitar particular acreditată Grădiniţa «Samariteanul nr. 2» din localitatea Sebiş, Ministerul Educaţiei Naţionale, Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar, respectiv Inspectoratul Şcolar al Judeţului Arad vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.”

Art. II. - Articolul 6 din Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 3.650/2014 privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa “Samariteanul nr. 11” din localitatea Sâmbăteni, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 483 din 30 iunie 2014, se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 6. - Asociaţia Creştină de Caritate «Samariteanul» din municipiul Arad, unitatea de învăţământ preuniversitar particular acreditată Grădiniţa «Samariteanul nr. 11» din localitatea Sâmbăteni, Ministerul Educaţiei Naţionale, Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar, respectiv Inspectoratul Şcolar al Judeţului Arad vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.”

Art. III. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentului ordin, se abrogă prevederile Ordinului ministrului educaţiei naţionale nr. 4.606/2014*).

Art. IV. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul educaţiei naţionale,

Gigel Paraschiv,

secretar de stat

 

Bucureşti, 19 noiembrie 2014.

Nr. 4.949.


*) Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.606/2014 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

 

ORDIN

pentru modificarea art. 1 din Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 5.108/2009 privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Postliceală Sanitară “Christiana” din municipiul Galaţi

 

Având în vedere prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de Adresa Şcolii Postliceale Sanitare “Christiana” din municipiul Galaţi nr. 2.162 din 25 noiembrie 2013 înregistrată la Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar cu nr. 2.828 din 27 noiembrie 2013,

luând în considerare Hotărârea Consiliului Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar nr. 3 din 31 martie 2014,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 185/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei naţionale emite prezentul ordin.

Art. I. - Articolul 1 din Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 5.108/2009 privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Postliceală Sanitară “Christiana” din municipiul Galaţi, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 18 septembrie 2009, se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 1. - Se acordă acreditarea pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Postliceală Sanitară «Christiana», cu sediul în municipiul Galaţi, Strada Ştiinţei nr. 119, judeţul Galaţi, pentru nivelul de învăţământ «postliceal», domeniul «sănătate şi asistenţă pedagogică», calificarea profesională «asistent medical generalist», limba de predare «română», forma de învăţământ «zi».1

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul educaţiei naţionale,

Gigel Paraschiv,

secretar de stat

 

Bucureşti, 19 noiembrie 2014.

Nr. 4.952.

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARA

HOTĂRÂRE

pentru prorogarea unor termene

În temeiul prevederilor art. 1 alin. (2), ale art. 2 alin. (1) lit. a) şi d), ale art. 3 alin. (1) lit. b), ale art. 6 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în urma deliberărilor din şedinţa din data de 26 noiembrie 2014,

Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară emite următoarea hotărâre:

Art. 1. - Termenul prevăzut la art. 1 din Hotărârea Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 27/2014 pentru suspendarea aplicării prevederilor Instrucţiunii nr. 2/2011 privind auditarea sistemelor informatice utilizate de entităţile autorizate, reglementate şi supravegheate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 20 martie 2014, cu modificările ulterioare, se prorogă până la data de 30 iunie 2015.

Art. 2. - Termenul prevăzut la art. 2 din Hotărârea Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 50/2014 privind prorogarea termenului prevăzut la art. 1 din Hotărârea Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 27/2014 pentru suspendarea aplicării prevederilor Instrucţiunii nr. 2/2011 privind auditarea sistemelor informatice utilizate de entităţile autorizate, reglementate şi supravegheate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi suspendarea Dispunerii de măsuri a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 19/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 23 iunie 2014, se prorogă până la data de 30 iunie 2015.

Art. 3. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în Buletinul Autorităţii de Supraveghere Financiară, precum şi pe site-ul acesteia şi intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Mişu Negriţoiu

 

Bucureşti, 27 noiembrie 2014.

Nr. 89.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.