MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 906/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 906         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 12 decembrie 2014

 

SUMAR

 

DECRETE

 

            850. - Decret privind rechemarea unui ambasador

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

            Decizia nr. 512 din 7 octombrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal

 

ORDONANŢE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

            80. - Ordonanţă de urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi a altor acte normative

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

            179/3.119/C. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul afacerilor interne, şi al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru aprobarea Regulamentului privind întocmirea şi comunicarea referatului de evaluare profesională de către conducătorul parchetului sub coordonarea, controlul şi conducerea căruia îşi desfăşoară activitatea poliţiştii din cadrul poliţiei judiciar

 

DECRETE

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind rechemarea unui ambasador

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (2) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată,

având în vedere propunerea Guvernului,

Preşedintele României decretează:

Art. 1. - Domnul Daniel Ioniţă se recheamă din calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Regatul Norvegiei.

Art. 2. - Domnul Daniel Ioniţă îşi va încheia misiunea în termen de cel mult 90 de zile de la publicarea prezentului decret.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

 

Bucureşti, 11 decembrie 2014.

Nr. 850.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 512

din 7 octombrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, 4, 5 şi 6 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepţie ridicată de Costin Adrian Stoica în Dosarul nr. 725/120/2014 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 302D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că autorul excepţiei critică în realitate doar dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 187/2012, fiind nemulţumit de limitele aplicării facultative a legii penale mai favorabile. Se susţine că nepreluarea în cuprinsul Codului penal actual a prevederilor art. 15 din Codul penal din 1969 reprezintă un aspect ce ţine de politica penală a legiuitorului şi că aceasta nu este de natură a încălca dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 14 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 725/120/2014, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3,4, 5 şi 6 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, excepţie ridicată de Costin Adrian Stoica într-o cauza având ca obiect soluţionarea unei cereri de aplicare a legii penale mai favorabile.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că textul criticat creează discriminare între persoanele care au săvârşit infracţiunea de omor calificat sub imperiul Codului penal din 1969 [care, potrivit art. 175 alin. 1 lit. i), prevedea pentru această infracţiune pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi], ale căror cauze au fost soluţionate definitiv până la intrarea în vigoarea a noului Codul penal (potrivit căruia, conform art. 188 raportat la art. 189, fapta de omor săvârşită în public nu mai constituie omor calificat, devenind infracţiune de omor, pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi) şi cărora le-au fost aplicate pedepse cu închisoarea sub limita de 20 de ani, şi cele care au comis aceeaşi infracţiune înaintea datei de 1 februarie 2014, dar ale căror cauze nu au fost soluţionate definitiv până la această dată. Se arată că, în timp ce persoanele din cea de-a două categorie beneficiază, prin aplicarea legii penale mai favorabile, conform prevederilor art. 6 din Codul penal, de noile limite speciale ale pedepsei pentru infracţiunea săvârşită, potrivit art. 4 din Legea nr. 187/2012, persoanelor din prima categorie nu le poate fi aplicată legea penală mai favorabilă, urmând a executa pedepsele ce au fost individualizate conform prevederilor Codului penal din 1969. Se subliniază faptul că cele două categorii de persoane anterior referite se află în situaţii juridice identice, diferenţa de tratament juridic fiind determinată de durata procesului penal, factor ce nu depinde de voinţa părţilor, motiv pentru care nu poate constitui un criteriu obiectiv şi rezonabil. Pentru aceleaşi motive, se susţine încălcarea prin dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 187/2012 a prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, precum şi a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Convenţie cu privire la dreptul la un proces echitabil.

6. Tribunalul Dâmboviţa - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prevederile art. 4 din Legea nr. 187/2012 necontravenind dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Se arată că opţiunea legiuitorului în reglementarea Codului penal în vigoare a fost în sensul renunţării la aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive, restrângând astfel câmpul de aplicare al legii penale mai favorabile, în scopul garantării unei minime intervenţii asupra condamnărilor şi pedepselor aplicate definitiv, intervenţie ce urmează a se realiza doar în situaţiile în care înfrângerea autorităţii lucrului judecat este absolut necesară. Se arată că texul criticat nu contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1)şi (2) din Constituţie, întrucât situaţia juridică a celor două categorii de persoane condamnate, invocate de autorul excepţiei, este una diferită, iar principiul nediscriminării impune aplicarea aceluiaşi regim juridic persoanelor aflate în situaţii juridice similare. Se subliniază faptul că dreptul la un proces echitabil, prevăzut la art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, trebuie interpretat potrivit Preambulului acestei convenţii referitor la supremaţia dreptului, ca element al patrimoniului comun al statelor contractante, unul dintre aspectele pe care această trăsătură a dreptului european o implică fiind principiul securităţii raporturilor juridice, potrivit căruia soluţiile definitive pronunţate de către instanţe nu pot fi supuse rejudecării. Se face trimitere la hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 24 iulie 2003 şi 7 iulie 2009, pronunţate în cauzele Ryabykh împotriva Rusiei şi Stanca Popescu împotriva României. Se mai arată că în cazul pedepselor definitive nu se mai pune problema aplicării legii penale mai favorabile, singura lege penală aplicabilă fiind legea nouă, spre deosebire de situaţiile tranzitorii, în care vor fi avute În vedere criteriile legale pentru determinarea caracterului mai favorabil al uneia sau alteia dintre legile succesive intervenite de la data comiterii faptelor şi până la judecarea lor definitivă.

7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Avocatul Poporului susţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Referitor la pretinsa încălcare prin textul criticat a dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), se arată că soluţia legislativă criticată se justifică prin prisma necesităţii asigurării unui echilibru între principiile constituţionale referitoare la separaţia puterilor în stat, legalitatea pedepsei şi neretroactivitatea legii, cu excepţia legii penale şi contravenţionale mai favorabile. Astfel, principiul separaţiei puterilor în stat presupune restrângerea minimă a intervenţiei legiuitorului asupra autorităţii de lucru judecat, restrângere ce poate fi justificată doar prin prisma aplicării altor principii constituţionale, cum este cel al legalităţii pedepsei şi al aplicării legii penale mai favorabile. Se subliniază faptul că, în situaţia invocată de autorul excepţiei, legea nouă nu prevede o pedeapsă mai severă decât cea aplicabilă în momentul săvârşirii infracţiunii, astfel încât nu poate fi reţinută o eventuală încălcare a prevederilor art. 7 din Convenţie. Se susţine că, de altfel, prevederile art. 6 din Codul penal reprezintă o aplicare directă a normei europene anterior referite, impunând reducerea pedepselor aplicate prin hotărâri definitive la maximul special prevăzut de legea nouă. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare prin dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 187/2012 a prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, se arată că acestea se aplică în mod egal tuturor persoanelor condamnate definitiv la pedepse ce nu depăşesc maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunile săvârşite.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 3, 4, 5 şi 6 din Legea nr. 187/2012. Din analiza excepţiei de neconstitu­ţionalitate Curtea reţine însă că autorul critică, în realitate, dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, care au următorul cuprins: “Pedeapsa aplicată pentru o infracţiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depăşeşte maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.”

12. Se susţine că textul criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii şi art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, precum şi prevederilor art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 187/2012 prin Decizia nr. 365 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 6 august 2014, şi Decizia nr. 385 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 31 iulie 2014, prin care a reţinut, în ceea ce priveşte pretinsa încălcare prin textul criticat a dispoziţiilor art. 15 din Constituţie, că, potrivit doctrinei, renunţarea la aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile denotă un scop legitim, acela al respectării principiului autorităţii de lucru judecat şi implicit cel al separaţiei puterilor în stat. De altfel, s-a observat că principiul aplicării legii penale mai favorabile constituie un element fundamental sau primordial pe care se întemeiază o idee sau lege de bază, o axiomă, care este însă valabilă în anumite limite şi, prin ea însăşi, constituie cadrul şi măsura aplicabilităţii sale.

14. Curtea a constatat, de asemenea, că în practică, referitor la noile dispoziţii din Codul penal, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 1 din data de 14 aprilie 2014, a statuat că în aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de intrarea în vigoare a noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracţiuni, într-o primă etapă se verifică incidenţa dispoziţiilor art. 6 din Codul penal, cu privire la pedepsele individuale. În a două etapă se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depăşeşte maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 din Codul penal. În cazul în care pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depăşeşte maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 din Codul penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim. În caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi.

15. Tot prin deciziile anterior referite, cu privire la principiul autorităţii de lucru judecat, s-a reţinut că rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătoreşti produce un efect pozitiv care constituie temeiul juridic al executării dispozitivului hotărârii şi poartă denumirea de puterea lucrului judecat. De asemenea, ca urmare a pronunţării unei hotărâri definitive, se produce un efect negativ în sensul că împiedică o nouă urmărire şi judecată pentru faptele şi pretenţiile astfel soluţionate, fapt care a consacrat regula non bis în idem, cunoscută sub denumirea de autoritatea lucrului judecat. De principiu, hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări şi schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunţării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului, ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situaţii apare necesitatea de a se pune de acord conţinutul hotărârii puse în executare cu situaţia obiectivă şi a se aduce modificările corespunzătoare în desfăşurarea executării.

16. Totodată, Curtea a reţinut că principiul respectării autorităţii de lucru judecat este de o importanţă fundamentală în ordinea juridică naţională şi în cea a Uniunii Europene, precum şi din perspective jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, trebuie interpretat în lumina preambulului la Convenţie, care enunţă supremaţia dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluţia dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanţe să nu mai poată fi supusă rejudecării (Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunţată în Cauza Brumărescu împotriva României, paragraful 61). Conform acestui principiu, niciuna dintre părţi nu este abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive şi executorii cu unicul scop de a obţine o reanalizare a cauzei şi o nouă hotărâre în privinţa sa. Instanţele superioare nu trebuie să îşi folosească dreptul de reformare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept şi erorile judiciare, şi nu pentru a proceda la o nouă analiză. Simplul fapt că pot exista două puncte de vedere asupra chestiunii respective nu este un motiv suficient de a rejudeca o cauză. Acestui principiu nu i se poate aduce derogare decât dacă o impun motive substanţiale şi imperioase (Hotărârea din 7 iulie 2009, pronunţată în Cauza Stanca Popescu împotriva României, paragraful 99, şi Hotărârea din 24 iulie 2003, pronunţată în Cauza Ryabykh împotriva Rusiei, paragraful 52).

17. În ceea ce priveşte Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, prin jurisprudenţa sa a amintit importanţa pe care o deţine principiul autorităţii de lucru judecat atât în ordinea juridica a Uniunii, cât şi în ordinile juridice naţionale (Hotărârea din 29 iunie 2010, pronunţată în Cauza C-526/08-Comisia Europeană împotriva Marelui Ducat ai Luxemburgului, paragraful 26). Acest principiu este expresia principiului securităţii juridice (Hotărârea din 1 iunie 1999, pronunţată în Cauza C-126/97- Eco Swiss China Time Ltd împotriva Benetton International A/V., paragraful 46). Astfel, pentru a garanta atât stabilitatea dreptului şi a raporturilor juridice, cât şi o bună administrare a justiţiei, este necesar ca deciziile judecătoreşti devenite definitive după epuizarea căilor de atac disponibile sau după expirarea termenelor de exercitare a acestor căi de atac să nu mai poată fi contestate (Hotărârea din 3 septembrie 2009, pronunţată în Cauza C-2/08- Amministrazione dell’Economia e delle Finanze şi Agenzia delle entrate împotriva Fallimento Olimpiclub Srl., paragraful 22).

18. Astfel, Curtea a statuat că, având în vedere importanţa principiilor autorităţii de lucru judecat, al securităţii juridice şi cel al separaţiei puterilor în stat, legiuitorul a limitat aplicarea legii penale mai favorabile în cazul hotărârilor definitive numai la acele cazuri în care sancţiunea aplicată depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, fără ca în acest mod să fie încălcat art. 15 alin. (2) din Constituţie.

19. Referitor la încălcarea, prin dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 187/2012 a prevederilor constituţionale ale art. 16, s-a reţinut prin deciziile mai sus arătate că, în mod constant, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa că situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional. Această soluţie este în concordanţă şi cu jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, conform căreia orice diferenţă de tratament, făcută de stat între indivizi aflaţi în situaţii analoage, trebuie să îşi găsească o justificare obiectivă şi rezonabilă.

20. Curtea a reţinut că, deşi persoanele la care se referă autorul excepţiei sunt condamnate, ceea ce ar determina calificarea situaţiei acestora ca fiind identică, nu trebuie ignorat faptul că sancţiunile aplicate unora depăşesc maximul special al noii reglementări, nemaigăsindu-şi corespondent în noua legislaţie, pe când sancţiunile aplicate autorului excepţiei se încadrează în limitele de pedeapsă pe care noua reglementare le conţine.

21. Analiza realizată din această dublă perspectivă duce la concluzia că cele două categorii de persoane se află în situaţii diferite, astfel încât aplicarea noii reglementări doar persoanelor a căror sancţiune aplicată depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă nu poate duce la o înfrângere a principiului egalităţii.

22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor invocate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Costin Adrian Stoica în Dosarul nr. 725/120/2014 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Dâmboviţa - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al Românei, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 7 octombrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

ORDONANŢE ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ DE URGENTĂ

pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi a altor acte normative

 

Având în vedere că neadoptarea în regim de urgenţă a prezentei ordonanţe conduce la apariţia unor dificultăţi importante în îndeplinirea obligaţiilor contabile şi, implicit, a celor fiscale de către contribuabili, persoane fizice care desfăşoară activităţi în scopul realizării de venituri, precum şi din necesitatea de a veni în sprijinul acestora,

având în vedere prevederile Regulamentului (UE) nr. 904/2010 al Consiliului din 7 octombrie 2010 privind cooperarea administrativă şi combaterea fraudei în domeniul taxei pe valoarea adăugată (reformare), potrivit cărora, în contextul aplicării regimului special pentru serviciile electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune sau televiziune, prestate către persoane neimpozabile, începând cu data de 1 ianuarie 2015, statul membru de înregistrare are dreptul să reţină un anumit procent din plăţile care se transferă statului membru de consum, este necesar să se prevadă faptul că, în cazul în care România este statul membru de înregistrare, va reţine un anumit procent din sumele transferate fiecărui stat membru de consum,

luând în considerare necesitatea schimbării monedei (din lei în euro) în care se vor întocmi declaraţiile speciale de TVA şi în care se va achita suma TVA datorată în statele membre de consum de către persoanele impozabile care vor aplica regimurile speciale pentru serviciile electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune sau televiziune, prestate către persoane neimpozabile, începând cu data de 1 ianuarie 2015, având în vedere faptul că utilizarea monedei naţionale, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, ar putea determina întârzieri în transmiterea sumelor către statele membre de consum, cu impact asupra interoperabilităţii cu sistemele informatice ale respectivelor state,

pentru prevenirea fluctuaţiei veniturilor din accize la bugetul de stat în funcţie de variaţiile de curs valutar lei/euro stabilite de Banca Centrală Europeană la data de 1 octombrie a fiecărui an, în funcţie de care se stabileşte nivelul în lei al accizelor pentru anul următor, pentru păstrarea valorii reale a acestor venituri, precum şi pentru asigurarea predictibilităţii atât pentru bugetul de stat, cât şi pentru mediul de afaceri, sunt necesare stabilirea nivelului accizelor în lei şi actualizarea cu creşterea preţurilor de consum, inclusiv pentru stabilirea valorii în lei a contribuţiilor pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate prevăzute de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere necesitatea întreprinderii unor măsuri urgente de susţinere a creşterii economice, în lipsa cărora finanţarea economiei pe termen scurt şi mediu poate fi afectată,

în vederea respectării angajamentelor referitoare la eficientizarea sistemului fiscal, asumate de Guvernul României în Scrisoarea de intenţie şi în Memorandumul tehnic de înţelegere încheiate ca urmare a Aranjamentului stand-by de tip preventiv dintre România şi Fondul Monetar Internaţional,

luând în considerare consultarea dintre Guvernul României şi Fondul Monetar Internaţional referitoare la elaborarea unui nou regim de impozitare în domeniul petrolului şi gazelor naturale,

luând în considerare faptul că Ordonanţa Guvernului nr. 7/2013 privind instituirea impozitului asupra veniturilor suplimentare obţinute ca urmare a dereglementării preţurilor din sectorul gazelor naturale, cu modificările şi completările ulterioare, Ordonanţa Guvernului nr. 6/2013 privind instituirea unor măsuri speciale pentru impozitarea exploatării resurselor naturale, altele decât gazele naturale, aprobata cu modificări şi completări prin Legea nr. 261/2013, precum şi Ordonanţa Guvernului nr. 5/2013 privind stabilirea unor măsuri speciale de impozitare a activităţilor cu caracter de monopol natural din sectorul energiei electrice şi al gazului natural îşi încetează aplicabilitatea începând cu 1 ianuarie 2015,

având în vedere faptul că domeniul exploatării gazelor naturale şi petrolului este un domeniu complex care necesită timp pentru studierea combinaţiilor de mecanisme şi rate de impozitare din cadrul sistemelor fiscale din alte state, a stimulentelor fiscale acordate în scopul atragerii investitorilor (amortizări fiscale accelerate, provizioane pentru epuizarea zăcămintelor, reguli privind deducerea dobânzilor, reportarea pierderilor, scutiri fiscale temporare, creditele pentru investiţii etc.) a elementelor contextuale, inclusiv proximitatea faţă de pieţe, dimensiunea şi capacitatea investitorilor, astfel încât prin strategia de impozitare a domeniului petrolului şi gazelor naturale să se identifice elementele care fac ca impozitul aplicat să fie competitiv, respectiv să asigure resursele bugetare necesare şi în acelaşi timp să nu descurajeze investiţiile,

având în vedere că necesitatea păstrării deficitului bugetar la nivelul convenit cu organismele internaţionale impune prelungirea perioadei de aplicare a măsurilor speciale pentru impozitarea exploatării resurselor naturale, până la intrarea în vigoare a noului sistem de impozitare a contribuabililor care desfăşoară activităţi de exploatare în domeniul petrolului şi gazelor naturale,

luând în considerare faptul că evaluarea impactului anumitor costuri care afectează rentabilitatea operaţiunilor societăţilor petroliere (evaluarea petrolului şi gazelor, garanţiile de bună execuţie, despăgubirile acordate proprietarilor de terenuri, obligaţiile privind aportul local, cerinţe având ca scop asigurarea bunelor practici de mediu şi finanţarea adecvată a recuperării amplasamentului etc.) este un exerciţiu foarte complex,

evidenţiind totodată şi faptul că activitatea desfăşurată în sectorul petrolier are un specific deosebit faţă de celelalte sectoare, elementele-cheie ale acestui sector fiind riscurile ridicate în activitatea de explorare şi un ciclu lung al proiectelor,

având în vedere necesitatea asigurării fondurilor pentru cofinanţarea proiectelor de investiţii finanţate din fonduri europene, în condiţiile în care activităţile cu caracter de monopol natural din cadrul sectorului energiei electrice şi al gazelor naturale, mai precis prestarea serviciilor de distribuţie şi transport al energiei electrice şi gazelor naturale, sunt caracterizate prin profitabilitate care decurge atât din lipsa concurenţei, cât şi din lipsa elasticităţii cererii, iar impozitul stabilit asupra acestor activităţi reprezintă venit la bugetul de stat,

pentru a se asigura desfăşurarea în condiţii optime a procesului de elaborare a strategiei pentru noul regim de impozitare în domeniul petrolului şi gazelor naturale în perioada 2016-2024 şi pentru a se evita orice risc de blocaj, se impune prorogarea termenelor prevăzute la art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2013, cu modificările şi completările ulterioare, la art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2013, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 261/2013, precum şi la art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2013.

Considerând că elementele sus-menţionate vizează un interes public şi constituie o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, se impune adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanţei de urgenţă.

În temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

Art. I. - Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 48, denumirea marginală şi alineatele (1), (8) şi (9) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“Reguli generale de stabilire a venitului net anual din activităţi independente, determinat în sistem real, pe baza datelor din contabilitate

Art. 48. - (1) Venitul net anual din activităţi independente se determina în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, ca diferenţă între venitul brut şi cheltuielile deductibile efectuate în scopul realizării de venituri cu excepţia situaţiilor în care sunt aplicabile prevederile art. 49 şi 50.

(8) Contribuabilii pentru care determinarea venitului anual se efectuează în sistem real au obligaţia să completeze Registrul de evidenţă fiscală, în vederea stabilirii venitului net anual.

(9) Modelul şi conţinutul Registrului de evidenţă fiscală vor fi aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice.”

2. La articolul 49, alineatele (6) şi (8) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

(6) în cazul în care un contribuabil desfăşoară o activitate desemnată conform alin, (2) şi o altă activitate independentă. venitul net anual se determină în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, potrivit prevederilor art. 48.

………………………………………………………………………………………

(8) Contribuabilii care desfăşoară activităţi pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit au obligaţia să completeze numai partea referitoare la venituri din Registrul de evidenţă fiscală şi nu au obligaţii privind evidenţa contabilă.”

3. La articolul 50, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(4) Pentru determinarea venitului net din drepturi de proprietate intelectuală, contribuabilii pot completa numai partea referitoare la venituri din Registrul de evidenţă fiscală sau îşi îndeplinesc obligaţiile declarative direct pe baza documentelor emise de plătitorul de venit. Contribuabilii care îşi îndeplinesc obligaţiile declarative direct pe baza documentelor emise de plătitorul de venit au obligaţia să arhiveze şi să păstreze documentele justificative cel puţin în limita termenului de prescripţie prevăzut de lege şi nu au obligaţii privind evidenţa contabilă.”

4. La articolul 51, denumirea marginală şi alineatul (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“Opţiunea de a stabili venitul net anual, utilizându-se datele din contabilitate

………………………………………………………………………………………

 (2) Opţiunea de a determina venitul net în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, potrivit prevederilor art. 48, este obligatorie pentru contribuabil pe o perioadă de 2 ani fiscali consecutivi şi se consideră reînnoită pentru o nouă perioadă dacă contribuabilul nu solicită revenirea la sistemul anterior, prin completarea corespunzătoare a declaraţiei privind venitul estimat/norma de venit şi depunerea formularului la organul fiscal competent până la data de 31 ianuarie inclusiv a anului următor expirării perioadei de 2 ani.”

5. La articolul 52 alineatul (4), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“a) asocierile fără personalitate juridică, precum şi persoanele juridice care organizează şi conduc contabilitate proprie, potrivit legii, pentru care plata impozitului pe venit se face de către fiecare asociat, pentru venitul său propriu;”.

6. La articolul 53, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(2) Impozitul reţinut la sursă de către plătitori pentru veniturile obţinute din valorificarea bunurilor mobile sub forma deşeurilor din patrimoniul afacerii, prevăzute la art. 78 alin. (1) lit. f), calculat prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului brut, reprezintă plată anticipată în contul impozitului anual datorat de către contribuabilii care realizează, individual sau într-o formă de asociere, venituri din activităţi independente determinate în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, potrivit prevederilor art. 48. Plăţile anticipate vor fi luate în calcul la definitivarea impozitului anual de către organul fiscal competent.”

7. La articolul 62, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), contribuabilii pot opta pentru determinarea venitului net din cedarea folosinţei bunurilor în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, potrivit prevederilor art. 48. Contribuabilii care obţin venituri din cedarea folosinţei bunurilor şi nu determină venitul net din cedarea folosinţei bunurilor în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, potrivit prevederilor art. 48, nu au obligaţii de completare a Registrului de evidenţă fiscală şi de conducere a evidenţei contabile.”

8. La articolul 621, după alineatul (8) se introduce un nou alineat, alineatul (9), cu următorul cuprins:

“(9) Contribuabilii care obţin venituri determinate pe baza normei anuale de venit nu au obligaţii de completare a Registrului de evidenţă fiscală şi de conducere a evidenţei contabile.”

9. La articolul 622, alineatele (1) şi (6) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“Art. 622. - (1) Contribuabilii care realizează venituri definite la art. 61 alin. (3) au dreptul să opteze pentru determinarea venitului net anual în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, potrivit prevederilor art. 48, iar în cazul în care îşi exprimă această opţiune au obligaţia de a completa Registrul de evidenţă fiscală.

………………………………………………………………………………………

 (6) Impozitul anual datorat se calculează de organul fiscal competent, pe baza declaraţiei privind venitul realizat, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului net anual determinat în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, potrivit prevederilor art. 48, impozitul fiind final.”

10. La articolul 623, alineatul (3) se modifică şl va avea următorul cuprins:

“(3) Pentru perioada rămasă din anul fiscal, venitul net se stabileşte în sistem real, potrivit prevederilor art. 48, contribuabilii având obligaţia de a completa Registrul de evidenţă fiscală.

Contribuabilii respectivi sunt obligaţi să completeze şi să depună declaraţia privind venitul estimat/norma de venit, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului, la organul fiscal competent, în vederea stabilirii plăţilor anticipate pentru veniturile aferente perioadei rămase până la sfârşitul anului fiscal. Regulile de impunere aplicabile pentru venitul realizat în perioada rămasă sunt cele prevăzute la art. 622 alin. (3)-(9).”

11. La articolul 63, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(4) Impozitul reţinut la sursă de către plătitori pentru veniturile obţinute din valorificarea bunurilor mobile sub forma deşeurilor din patrimoniul afacerii, prevăzute la art. 78 alin. (1) lit. f), calculat prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului brut, reprezintă plată anticipată în contul impozitului anual datorat de către contribuabilii care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor determinate în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, potrivit prevederilor art. 48. Plăţile anticipate vor fi luate în calcul la definitivarea impozitului anual de către organul fiscal competent.”

12. La articolul 71, alineatele (3) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“(3) Veniturile din silvicultură şi piscicultura se supun impunerii potrivit prevederilor cap. II «Venituri din activităţi independente», venitul net anual fiind determinat în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, potrivit prevederilor art. 48, contribuabilii având obligaţia de a completa Registrul de evidenţă fiscală. Pentru aceste venituri sunt aplicabile regulile de impunere proprii veniturilor din activităţi independente pentru care venitul net anual se determină în sistem real, pe baza datelor din contabilitate. Pentru veniturile din silvicultură calificate drept venituri din alte surse se aplică prevederile cap. IX.

………………………………………………………………………………………

 (5) Veniturile definite la alin. (1) pentru care nu au fost stabilite norme de venit sunt venituri impozabile şi se supun impunerii potrivit prevederilor cap. II «Venituri din activităţi independente», venitul net anual fiind determinat în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, potrivit prevederilor art. 48, contribuabilii având obligaţia de a completa Registrul de evidenţă fiscală. Pentru aceste venituri sunt aplicabile regulile de impunere proprii veniturilor din activităţi independente pentru care venitul net anual se determină în sistem real, pe baza datelor din contabilitate.”

13. La articolul 73, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:

“(6) Contribuabilii care obţin venituri determinate pe baza normei anuale de venit nu au obligaţii de completare a Registrului de evidenţă fiscală şi de conducere a evidenţei contabile.”

14. La articolul 78, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

“(3) Contribuabilii care obţin venituri din alte surse nu au obligaţii de completare a Registrului de evidenţă fiscala şi de conducere a evidenţei contabile.”

15. La articolul 82 alineatul (2), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“b) pe baza veniturilor determinate în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, în conformitate cu prevederile art. 48, potrivit opţiunii. În cazul în care, potrivit clauzelor contractuale, venitul din cedarea folosinţei bunurilor reprezintă echivalentul în lei al unei sume în valută, determinarea venitului anual estimat se efectuează pe baza cursului de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României, din ziua precedentă celei în care se efectuează impunerea.”

16. La articolul 1251 alineatul (1), după punctul 261 se Introduce un nou punct, punctul 262, cu următorul cuprins:

„262. servicii de radiodifuziune şi televiziune sunt serviciile prevăzute la art. 6b alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 în ceea ce priveşte locul prestării serviciilor, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1.042/2013 al Consiliului din 7 octombrie 2013;”.

17. La articolul 1524, alineatele (9) şi (10) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“(9) Declaraţia specială de TVA se întocmeşte în euro. În cazul în care prestările de servicii se plătesc în alte monede se va folosi, la completarea declaraţiei, rata de schimb în vigoare în ultima zi a perioadei fiscale de raportare. Ratele de schimb utilizate sunt cele publicate de Banca Centrală Europeană pentru ziua respectivă sau cele din ziua următoare, dacă nu sunt publicate în acea zi.

(10) Persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană trebuie să achite suma totală a taxei datorate în Uniunea Europeană într-un cont special, în euro, indicat de organul fiscal competent, până la data la care are obligaţia depunerii declaraţiei speciale. Prin norme se stabileşte procedura de virare a sumelor cuvenite fiecărui stat membru, pentru serviciile electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune şi televiziune desfăşurate pe teritoriul lor, de persoana impozabilă nestabilită în Uniunea Europeană, înregistrată în România în scopuri de TVA.”

18. La articolul 152s, alineatele (9) şi (10) se modificaşi vor avea următorul cuprins:

“(9) Declaraţia specială de TVA se întocmeşte în euro. În cazul în care prestările de servicii se plătesc în alte monede se va folosi, la completarea declaraţiei, rata de schimb în vigoare în ultima zi a perioadei fiscale de raportare. Ratele de schimb utilizate sunt cele publicate de Banca Centrală Europeană pentru ziua respectivă sau cele din ziua următoare, dacă nu sunt publicate în acea zi.

(10) Persoana impozabilă trebuie să achite suma totală a taxei datorate în statele membre de consum într-un cont special, în euro, indicat de organul fiscal competent, până la data la care are obligaţia depunerii declaraţiei speciale. Prin norme se stabileşte procedura de virare a sumelor cuvenite fiecărui stat membru, pentru serviciile electronice, de telecomunicaţii, de radiodifuziune şi televiziune desfăşurate pe teritoriul lor, de persoana impozabilă care aplică regimul special, pentru care România este statul membru de înregistrare.”

19. La articolul 1525, după alineatul (12) se introduce un nou alineat, alineatul (13), cu următorul cuprins:

“(13) În cazul în care România este statul membru de înregistrare, din sumele transferate fiecărui stat membru de consum se reţine ca venit al bugetului de stat un procent de 30% în perioada 1 ianuarie 2015-31 decembrie 2016 şi, respectiv, un procent de 15% în perioada 1 ianuarie 2017-31 decembrie 2018, conform unei proceduri stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.”

20. La articolul 153, alineatele (7) şi (71) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“(7) Organele fiscale competente vor înregistra în scopuri de TVA, conform prezentului articol, toate persoanele care, în conformitate cu prevederile prezentului titlu, sunt obligate să solicite înregistrarea, conform alin. (1), (2), (4) şi (5) sau solicită înregistrarea conform alin. (91).

(71) Prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală se stabilesc criterii pentru condiţionarea înregistrării în scopuri de TVA a societăţilor cu sediul activităţii economice în România, înfiinţate în baza Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care sunt supuse înmatriculării la registrul comerţului. Organele fiscale competente stabilesc, pe baza acestor criterii, dacă persoana impozabilă justifică intenţia şi are capacitatea de a desfăşura activitate economică, pentru a fi înregistrată în scopuri de TVA. Prin excepţie de la prevederile alin. (7), organele fiscale competente nu vor înregistra în scopuri de TVA persoanele impozabile care nu îndeplinesc criteriile stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.”

21. La articolul 153 alineatul (9), litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„c) dacă asociaţii/administratorii persoanei impozabile sau persoana impozabilă însăşi au înscrise în cazierul fiscal infracţiuni şi/sau faptele prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de la data comunicării deciziei de anulare de către organele fiscale competente. Prin excepţie, în cazul societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se dispune anularea înregistrării persoanei în scopuri de TVA dacă:

1. administratorii şi/sau persoana impozabilă însăşi, în cazul societăţilor pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni, au înscrise în cazierul fiscal infracţiuni şi/sau faptele prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

2. asociaţii majoritari sau, după caz, asociatul unic şi/sau administratorii şi/sau persoana impozabilă însăşi, în cazul altor societăţi decât cele menţionate la pct. 1, au înscrise în cazierul fiscal infracţiuni şi/sau faptele prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;”.

22. La articolul 153 alineatul (9), după litera g) se introduce o nouă literă, litera h), cu următorul cuprins:

“h) dacă persoana impozabilă, societate cu sediul activităţii economice în România, înfiinţată în baza Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, supusă înmatriculării la registrul comerţului, nu justifică intenţia şi capacitatea de a desfăşura activitate economică potrivit criteriilor şi în termenele stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrarea Fiscală.”

23. La articolul 153, partea introductivă a alineatului (91) şi litera a) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“(91) Procedura de anulare a înregistrării în scopuri de TVA este stabilită prin normele procedurale în vigoare. După anularea înregistrării în scopuri de TVA conform alin. (9) lit. a)- e) şi h), organele fiscale competente înregistrează persoanele impozabile în scopuri de TVA aplicând prevederile alin. (71) astfel:

a) la solicitarea persoanei impozabile, pentru situaţiile prevăzute la alin. (9) lit. a) şi b), dacă încetează situaţia care a condus la anulare, de la data comunicării deciziei de înregistrare în scopuri de TVA;”.

24. La articolul 153 alineatul (91), după litera d) se introduce o nouă literă, litera e), cu următorul cuprins:

„e) la solicitarea persoanei impozabile, în situaţia prevăzută la alin. (9) lit. h), dacă încetează situaţia care a condus la anulare, de la data comunicării deciziei de înregistrare în scopuri de TVA.”

25. La articolul 160 alineatul (2), litera e) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„e) livrarea de energie electrică către un comerciant persoană impozabilă, stabilit în România conform art. 1251 alin. (2). Comerciantul persoană impozabilă reprezintă persoana impozabilă a cărei activitate principală, în ceea ce priveşte cumpărările de energie electrică, o reprezintă revânzarea acesteia şi al cărei consum propriu de energie electrică este neglijabil. Prin consum propriu neglijabil de energie electrică se înţelege un consum de maximum 1% din energia electrică cumpărată. Se consideră că are calitatea de comerciant persoană impozabilă cumpărătorul de energie electrică care deţine licenţa pentru activitatea de operator al pieţei de energie electrică eliberată de Autoritatea Naţională de Reglementare în

Domeniul Energiei, pentru tranzacţiile pe piaţa pentru ziua următoare şi pe piaţa intrazilnică. De asemenea se consideră că are calitatea de comerciant persoană impozabilă cumpărătorul de energie electrică care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

1. deţine o licenţă valabilă de furnizare a energiei electrice, eliberată de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, care face dovada că respectivul cumpărător este un comerciant de energie electrică;

2. activitatea sa principală, în ceea ce priveşte cumpărările de energie electrică, o reprezintă revânzarea acesteia şi consumul său propriu din energia electrică cumpărată este neglijabil. În acest sens, persoana impozabilă trebuie să depună la organul fiscal competent, până pe data de 10 decembrie a fiecărui an, o declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că îndeplineşte această condiţie, respectiv că în perioada ianuarie-noiembrie a acelui an calendaristic a avut un consum propriu de maximum 1% din energia electrică cumpărată, care este valabilă pentru toate achiziţiile de energie electrică efectuate în anul calendaristic următor. Persoana impozabilă care obţine licenţa de furnizare a energiei electrice în perioada 1-31 decembrie a unui an calendaristic trebuie să depună la organul fiscal competent, în perioada 1-20 ianuarie a anului calendaristic următor o declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că a avut un consum propriu de maximum 1% din energia electrică cumpărată în perioada din luna decembrie în care a deţinut licenţa de furnizare, care este valabilă pentru toate achiziţiile de energie electrică efectuate în anul calendaristic în care se depune această declaraţie. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală are obligaţia să afişeze pe site-ul său lista persoanelor impozabile care au depus declaraţiile respective cel târziu până pe data de 31 decembrie a fiecărui an, respectiv până pe data de 31 ianuarie a anului următor în cazul cumpărătorilor de energie electrică care au obţinut licenţa de furnizare a energiei electrice între 1 şi 31 decembrie a fiecărui an. Furnizorul de energie electrică nu aplica taxare inversă dacă în momentul livrării beneficiarul care avea obligaţia de a depune la organul fiscal competent declaraţia pe propria răspundere privind consumul propriu neglijabil de energie electrică nu figurează în «Lista persoanelor impozabile care au depus declaraţiile pe propria răspundere pentru îndeplinirea condiţiei prevăzute la art. 160 alin. (2) lit. e) pct. 2 din Codul fiscal». În cazul cumpărătorilor de energie electrică care au obţinut licenţa de furnizare între 1 şi 31 decembrie a anului anterior, furnizorii pot emite facturi de corecţie cu semnul minus conform art. 159 alin. (1) lit. b), în vederea aplicării taxării inverse, respectiv a regularizării taxei şi restituirii acesteia către beneficiar pentru livrările efectuate până la data la afişării pe site-ul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a cumpărătorului în lista persoanelor impozabile care au depus declaraţiile pe propria răspundere. Pentru achiziţiile de energie electrică efectuate în anul în care cumpărătorul obţine o licenţă valabilă de furnizare a energiei electrice eliberată de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, care face dovada că respectivul cumpărător este un comerciant de energie electrică, cumpărătorul trebuie să transmită vânzătorului o declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că activitatea sa principală, în ceea ce priveşte cumpărările de energie electrică, o reprezintă revânzarea acesteia şi consumul său propriu estimat din energia electrică cumpărată este neglijabil, care este valabilă până la data de 31 decembrie a anului respectiv;”.

26. La articolul 176, alineatele (1) ŞI (6) se modifică şl vor avea următorul cuprins:

«Art. 176. - (1) Nivelul accizelor armonizate este cel prevăzut în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul titlu şi se aplică începând cu 1 ianuarie 2015, cu excepţia nivelului accizelor pentru ţigarete care se aplică de la data de 1 aprilie 2015. Pentru anii următori, nivelul accizelor armonizate aplicabil începând cu data de 1 ianuarie a fiecărui an, respectiv 1 aprilie a fiecărui an pentru ţigarete, este nivelul actualizat calculat conform alin. (11).

………………………………………………………………………………………

 (6) Este supusă unui nivel al accizelor diferenţiat, stabilit prin diminuarea cu 189,52 lei/1.000 litri, respectiv cu 224,30 lei/tonă, a nivelului standard prevăzut pentru motorină în anexa nr. 1, motorina utilizată drept carburant pentru motor în următoarele scopuri:

a) transport rutier de mărfuri în cont propriu sau pentru alte persoane, cu autovehicule ori ansambluri de vehicule articulate destinate exclusiv transportului rutier de mărfuri şi cu o greutate brută maximă autorizată de cel puţin 7,5 tone;

b) transportul de persoane, regulat sau ocazional, cu excepţia transportului public local de persoane, cu un autovehicul din categoria M2 ori M3, definit în Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor şi remorcilor acestora, precum şi a sistemelor, componentelor şi unităţilor tehnice separate destinate vehiculelor respective.”

27. La articolul 176, după alineatul (1) se introduc două noi alineate, alineatele (I1) şi (12), cu următorul cuprins:

“(11) Nivelul accizelor armonizate prevăzut în anexa nr. 1 se actualizează anual cu creşterea preţurilor de consum, din ultimele 12 luni, calculată în luna septembrie a anului anterior celui de aplicare, faţă de perioada octombrie 2013-septembrie 2014, comunicată oficial de Institutul Naţional de Statistică până la data de 15 octombrie. Nivelul accizelor actualizat se publică pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice până cel mai târziu pe data de 20 octombrie a fiecărui an.

(12) După actualizarea prevăzută la alin. (11) nivelul accizelor armonizate exprimate în lei, înscris în anexa nr. 1, se rotunjeşte la nivel de două zecimale, prin reducere, atunci când a treia zecimală este mai mică decât 5 şi prin majorare atunci când a treia zecimală este mai mare sau egală cu 5.”

28. La articolul 176, după alineatul (7) se introduce un nou alineat, alineatul (8), cu următorul cuprins:

“(8) Nivelul accizelor diferenţiat prevăzut la alin. (6) se actualizează anual cu creşterea preţurilor de consum conform regulilor prevăzute la alin. (11) şi (12).”

29. La articolul 177, alineatele (2)-(4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“(2) Acciza ad valorem se calculează prin aplicarea procentului legal de 14% asupra preţului de vânzare cu amănuntul al ţigaretelor eliberate pentru consum.

(3) Acciza specifică exprimată în lei/1.000 de ţigarete se determină anual, pe baza preţului mediu ponderat de vânzare cu amănuntul, a procentului legal aferent accizei ad valorem şi a accizei totale al cărei nivel este prevăzut în anexa nr. 1. Această acciză specifică se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu cel puţin 30 de zile înainte de intrarea în vigoare a nivelului accizei totale.

(4) Acciza datorată determinată potrivit alin. (1) nu poate fi mai mică decât nivelul accizei minime exprimate în lei/1.000 de ţigarete care este de 97% din nivelul accizei totale prevăzut în anexa nr. 1.”

30. La articolul 177, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (31), cu următorul cuprins:

“(31) Nivelul accizelor pentru ţigarete se actualizează anual, începând cu data de 1 aprilie, conform regulilor prevăzute la art. 176 alin. (11) şi (12).”

31. La articolul 20623, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(3) Locurile aferente rezervei de stat şi rezervei de mobilizare, precum şi locurile aferente operatorilor economici care constituie şi menţin exclusiv stocurile de urgenţă conform Legii nr. 360/2013 privind constituirea şi menţinerea unui nivel minim de rezerve de ţiţei şi de produse petroliere se asimilează antrepozitelor fiscale de depozitare, potrivit prevederilor normelor metodologice.”

32. La articolul 20626, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

“(11) Se exceptează de la obligaţia prevăzută la alin. (1) lit. a) antrepozitarii care deţin doar antrepozite fiscale de depozitare autorizate exclusiv în vederea constituirii şi menţinerii stocurilor de urgenţă conform Legii nr. 360/2013.”

33. La articolul 208, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 208. - (1) Nivelul accizelor pentru produsele de la art. 207 este prevăzut în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezentul titlu, şi se aplică începând cu 1 ianuarie 2015. Pentru anii următori, nivelul accizelor nearmonizate aplicabil începând cu data de 1 ianuarie a fiecărui an este nivelul actualizat conform regulilor prevăzute la art. 176 alin. (11) şi (12).”

34. La articolul 215, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(2) Impozitul datorat pentru ţiţei este de 18,95 lei/tonă şi se aplică începând cu 1 ianuarie 2015. Acest nivel se actualizează anual conform regulilor prevăzute la art. 176 alin. (11) şi (12).”

35. Articolul 218 se abrogă.

36. La titlul VII “Accize şi alte taxe speciale”, anexele nr. 1 şi 2 se modifică şi se înlocuiesc cu anexele nr. 1 şi 2, care fac parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă.

37. La titlul VII “Accize şi alte taxe speciale”, anexa nr. 6 se abrogă.

38. La articolul 29621 alineatul (1), litera e) se modificaşi va avea următorul cuprins:

„e) persoanele care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală, la care impozitul pe venit se determină în sistem real, pe baza datelor din contabilitate;”.

Art. II. - Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 363 va avea următorul cuprins:

“Art. 363. - (1) în aplicarea prevederilor art. 361 şi 362 se stabilesc următoarele măsuri:

a) persoanele juridice care produc, importă sau achiziţionează intracomunitar produse din tutun prelucrat contribuie astfel:

1. pentru ţigarete cu suma de 47,38 lei/1.000 de ţigarete;

2. pentru ţigări şi ţigări de foi cu suma de 47,38 lei/1.000 de bucăţi;

3. pentru tutun destinat fumatului cu suma de 61,59 lei/kg;

b) persoanele juridice care produc, importă sau achiziţionează intracomunitar băuturi alcoolice, altele decât bere, vinuri, băuturi fermentate altele decât bere şi vinuri, produse intermediare, aşa cum sunt definite prin Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, contribuie cu suma de 947,60 lei/hectolitru alcool pur;

c) persoanele juridice care realizează încasări din activităţi publicitare la produse din tutun şi băuturi alcoolice contribuie cu o cotă de 12% din valoarea acestor încasări, după deducerea taxei pe valoarea adăugată.

(2) Nivelul contribuţiilor prevăzute la alin. (1) se aplică de la data de 1 ianuarie 2015. Nivelul contribuţiilor se actualizează cu creşterea preţurilor de consum, din ultimele 12 luni, calculată în luna septembrie a anului anterior celui de aplicare, faţă de perioada octombrie 2013-septembrie 2014, comunicată oficial de Institutul Naţional de Statistică până la data de 15 octombrie, astfel:

a) pentru contribuţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) pct. 1, de la data de 1 aprilie a fiecărui an, începând cu anul 2016;

b) pentru contribuţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) pct. 2 şi 3 şi lit. b), de la data de 1 ianuarie a fiecărui an, începând cu anul 2016.

Nivelul actualizat al contribuţiilor se publică pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice până cel mai târziu pe data de 20 octombrie a fiecărui an.

(3) După actualizarea prevăzută la alin. (2), nivelul contribuţiilor exprimate în lei se rotunjeşte la nivel de două zecimale, prin reducere atunci când a treia zecimală este mai mică decât 5 şi prin majorare atunci când a treia zecimală este mai mare sau egală cu 5.”

2. Articolul 365 va avea următorul cuprins:

“Art. 365. - (1) Contribuţiile prevăzute la alt 363 alin. (1) lit. a) şi b) se virează, la termenul pentru plata accizelor prevăzut la art. 206&1 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, în conturi colectoare deschise în structura clasificaţiei bugetare, la Trezoreria Statului.

(2) Contribuţiile prevăzute la art. 363 alin. (1) lit. a) şi b) încasate în vamă la momentul înregistrării declaraţiei vamale de import se virează de către autoritatea vamală în ziua lucrătoare următoare celei în care au fost încasate, în conturi colectoare deschise în structura clasificaţiei bugetare, la Trezoreria Statului.

(3) Contribuţia prevăzută la art. 363 alin. (1) lit. c) se virează în conturi colectoare deschise în structura clasificaţiei bugetare, la Trezoreria Statului, până la data de 25 a lunii următoare celei în care a avut loc livrarea produselor pe piaţa internă.

(4) Pentru neplata fa scadenţă a contribuţiilor se calculează şi se datorează accesorii în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(5) Contribuţiile prevăzute la art. 363 alin. (1) se administrează de către organele fiscale competente din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(6) Sumele prevăzute la alin. (1)-(4) se transferă de unităţile Trezoreriei Statului, la datele de 1 şi 15 ale fiecărei luni, în conturile de venituri proprii ale Ministerului Sănătăţii detaliate

potrivit clasificaţiei bugetare aplicabile conturilor colectoare prevăzute la alin. (1)-(3).”

Art. III. - Prorogarea unor termene

Art. 1. - Termenul prevăzut la art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2013 privind instituirea impozitului asupra veniturilor suplimentare obţinute ca urmare a dereglementării preţurilor din sectorul gazelor naturale, cu modificările şi completările ulterioare, se prorogă până la data de 31 decembrie 2015, inclusiv.

Art. 2. - Termenul prevăzut la art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2013 privind instituirea unor măsuri speciale pentru impozitarea exploatării resurselor naturale, altele decât gazele naturale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 261/2013, se prorogă până la data de 31 decembrie 2015, inclusiv.

Art. 3. - Termenul prevăzut la art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2013 privind stabilirea unor măsuri speciale de impozitare a activităţilor cu caracter de monopol natural din sectorul energiei electrice şi al gazului natural se prorogă până la data de 31 decembrie 2015, inclusiv.

Art. IV. - Dispoziţii tranzitorii

(1) Pentru perioada 1 ianuarie-31 martie 2015, nivelul accizei totale pentru ţigarete este de 399,75 lei/1.000 ţigarete. Acciza specifică reprezintă 283,19 lei/1.000 ţigarete, iar acciza ad valorem se calculează prin aplicarea procentului de 18% asupra preţului de vânzare cu amănuntul declarat în condiţiile legii. Acciza datorată nu poate fi mai mică decât nivelul accizei minime reprezentând 386,15 lei/1.000 ţigarete.

(2) Pentru anul 2015, cuantumul în lei al garanţiilor stabilite în euro, la care se face referire la art. 206$4 alin. (41) şi (42) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, va fi stabilit potrivit următoarei formule de calcul: cuantumul garanţiei în lei = cuantumul garanţiei în euro x 4,5223 lei/euro x 104,77%.

Art. V. - Prin excepţie de la prevederile art. 111*1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în anul 2014, creanţele fiscale sunt scadente şi se declară până la data de 22 decembrie 2014.

Art. VI. - Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică începând cu 1 ianuarie 2015, cu următoarele excepţii:

a) prevederile art. I pct. 20-24 se aplică începând cu 1 februarie 2015;

b) prevederile art. III şi V se aplică de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul finanţelor publice,

Ioana-Maria Petrescu

Ministrul delegat pentru buget,

Darius-Bogdan Vâlcov

Ministrul economiei,

Constantin Niţă

Ministrul delegat pentru energie,

Răzvan-Eugen Nicolescu

Ministrul sănătăţii,

Nicolae Bănicioiu

Ministrul afacerilor externe,

Bogdan Lucian Aurescu

 

Bucureşti, 10 decembrie 2014.

Nr. 80.

 

ANEXA Nr. 1

(Anexa nr. 1 la titlul VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal)

 

Nr. crt.

Denumirea produsului sau a grupei de produse

U.M.

Acciza (lei/UM)

0

1

2

3

 

Alcool şi băuturi alcoolice

1

Bere, din care:

hl/1 grad Plato*1)

3,90

 

1.1. Bere produsă de producătorii independenţi a căror producţie anuală nu depăşeşte 200 mii hi

 

2,24

2

Vinuri

hl de produs

 

 

2.1. Vinuri liniştite

 

0,00

 

2.2. Vinuri spumoase

 

161,33

3

Băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri

hl de produs

0,00

 

3.1. liniştite, din care:

 

47,38

 

3.1.1. cidru de mere şi de pere cu codurile NC 2206 00 51 şi NC 2206 00 81

 

0,00

 

3.1.2. hidromel cu codurile NC 2206 00 59 şi NC 2206 00 89 obţinut prin fermentarea unei soluţii de miere în apă

 

0,00

 

3.2. spumoase

 

213,21

4

Produse intermediare

hl de produs

781,77

5

Alcool etilic, din care:

hl de alcool pur*2)

4.738,01

 

5.1. Alcool etilic produs de micile distilerii

 

2.250,56

 

Tutun prelucrat

6

Ţigarete

1.000 ţigarete

412,02

7

Ţigări şi ţigări de foi

1.000 bucăţi

303,23

8

Tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în ţigarete

kg

383,78

9

Alte tutunuri de fumat

kg

383,78

 

Produse energetice

10

Benzină cu plumb

tonă

3.022,43

 

 

1000 litri

2.327,27

11

Benzină fără plumb

tonă

2.643,39

 

 

1.000 litri

2.035,40

12

Motorină

tonă

2.245,11

 

 

1.000 litri

1.897,08

13

Păcură

1.000 kg

 

 

13.1. utilizată în scop comercial

 

71,07

 

13.2. utilizată în scop necomercial

 

71,07

14

Gaz petrolier lichefiat

1.000 kg

 

 

14.1. utilizat drept combustibil pentru motor

 

607,70

 

14.2. utilizat drept combustibil pentru încălzire

 

537,76

 

14.3. utilizat în consum casnic*3)

 

0,00

15

Gaz natural

GJ

 

 

15.1. utilizat drept combustibil pentru motor

 

12,32

 

15.2. utilizat drept combustibil pentru încălzire

 

 

 

15.2.1. În scop comercial

 

0,81

 

15.2.2. În scop necomercial

 

1,52

16

Petrol lampant (kerosen)*4)

 

 

 

16.1. utilizat drept combustibil pentru motor

tonă

2.640,92

 

 

1.000 litri

2.112,73

 

16.2. utilizat drept combustibil pentru încălzire

tonă

2.226,35

 

 

1.000 litri

1.781,07

17

Cărbune şi cocs

GJ

 

 

17.1. utilizat în scopuri comerciale

 

0,71

 

17.2. utilizat în scopuri necomerciale

 

1,42

18

Electricitate

Mwh

 

 

18.1. Electricitate utilizată în scop comercial

 

2,37

 

18.2. Electricitate utilizată în scop necomercial

 

4,74


*1) Gradul Plato reprezintă cantitatea de zaharuri exprimată în grame, conţinută în 100 g de soluţie măsurată la origine la temperatura de 2074°C.

*2) HI de alcool pur reprezintă 100 litri alcool etilic rafinat, cu concentraţia de 100% alcool în volum, la temperatura de 20°C, conţinut într-o cantitate dată de produs alcoolic.

*3) Prin gaze petroliere lichefiate utilizate în consum casnic se înţelege gazele petroliere lichefiate, distribuite în butelii tip aragaz. Buteliile tip aragaz sunt acele butelii cu o capacitate de până la maximum 12,5 kg.

*4) Petrolul lampant utilizat drept combustibil de persoanele fizice nu se accizează.

 

ANEXA Nr. 2

(Anexa nr. 2 la titlul VII din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal)

 

Nr. crt.

Denumirea produsului sau a grupei de produse

U/M

Acciza (lei/U.M.)

0

1

2

3

1

Cafea verde

tonă

724,92

2

Cafea prăjită, inclusiv cafea cu înlocuitori

tonă

1.066,05

3

Cafea solubilă, inclusiv amestecuri cu cafea solubilă

tonă

4.264,21

4

Bere/baza de bere din amestecul cu băuturi nealcoolice

hi de produs

47,38

5

Băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri

hi de produs

118,45

6

Bijuterii din aur şi/sau din platină, cu excepţia verighetelor

 

 

6.1

Bijuterii din aur de până la 14 K inclusiv

gram

4,74

6.2

Bijuterii din aur de peste 14 K

gram

9,48

6.3

Bijuterii din platină sau combinate cu aur de 14 K sau aur de peste 14 K

gram

9,48

7

Confecţii din blănuri naturale:

 

 

7.1

Cu valoare unitară între 2.400 lei - 7.100 lei

buc.

236,90

7.2

Cu valoare unitară între 7.101 lei - 14.200 tei

buc.

947,60

7.3

Cu valoare unitara între 14.201 lei - 21.300 lei

buc.

2.132,11

7.4

Cu valoare unitară între 21.301 lei - 28.400 lei

buc.

3.553,51

7.5

Cu valoare unitară peste 28.400 lei

buc.

5.685,62

8

Autoturisme şi autoturisme de teren, inclusiv cele importate sau achiziţionate intracomunitar, noi sau rulate a căror capacitate cilindrică este mai mare sau egală cu 3000 cm3

cm3

4,74

9

Arme, altele decât cele cu destinaţie militară sau de tir sportiv

 

 

9.1

Cu valoare unitară până la 2.400 lei, inclusiv

buc.

235,90

9.2

Cu valoare unitară între 2.401 lei - 9.400 lei

buc.

710,70

9.3

Cu valoare unitară între 9.401 lei - 14.200 lei

buc.

1.895,21

9.4

Cu valoare unitară între 14.201 lei - 18.900 lei

buc.

3.316,61

9.5

Cu valoare unitară între 18.901 lei - 23.700 lei

buc.

4.264,21

9.6

Cu valoare unitară între 23.701 lei - 28.400 lei

buc.

5.211,82

9.7

Cu valoare unitară peste 28.400 lei

buc.

7.107,02

10

Cartuşe cu glonţ utilizate pentru armele prevăzute la nr. crt. 9:

 

 

10.1

Cu valoare unitară de până la 3,00 lei

buc.

0,47

10.2

Cu valoare unitară cuprinsă între 3,01 lei şi 10,00 lei

buc.

0,95

10.3

Cu valoare unitară peste 10,00 lei

buc.

1,90

11

Alte tipuri de muniţie utilizate pentru armele prevăzute la nr. crt. 9

buc.

0,47

12

Iahturi şi alte nave şi ambarcaţiuni cu sau fără motor pentru agrement

 

 

12.1

Nave cu vele care au lungime egală sau mai mare de 8 m

metru liniar din lungimea navei

2.369,01

12.2

Nave cu motor peste 100 CP*

CP

47,38

13

Motoare cu puterea de peste 100 CP destinate iahturilor şi altor nave şi ambarcaţiuni pentru agrement

CP

47,38


*Această acciză nu se percepe pentru navele cu vele care sunt echipate cu motor.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERULAFACERILOR INTERNE

Nr. 179 din 11 decembrie 2014

PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

Nr. 3.119/C din 11 decembrie 2014

 

ORDIN

pentru aprobarea Regulamentului privind întocmirea şi comunicarea referatului de evaluare profesională de către conducătorul parchetului sub coordonarea, controlul şi conducerea căruia îşi desfăşoară activitatea poliţiştii din cadrul poliţiei judiciare

 

Având în vedere că la evaluarea profesională a poliţiştilor din cadrul poliţiei judiciare, care se realizează de către şeful nemijlocit, se va ţine cont şi de referatul conducătorului parchetului sub coordonarea, controlul şi conducerea căruia îşi desfăşoară activitatea aceştia,

ţinând cont de faptul că organele de cercetare ale poliţiei judiciare îşi desfăşoară activitatea sub conducerea, supravegherea şi controlul procurorului, fiind obligate să ducă la îndeplinire dispoziţiile acestuia,

pentru desfăşurarea în mod unitar a activităţii de întocmire şi comunicare a referatului de evaluare profesională a poliţiştilor din cadrul poliţiei judiciare de către unităţile de parchet şi unităţile din structura organizatorică a Ministerului Afacerilor Interne la nivelul cărora sunt organizate şi funcţionează organele de cercetare ale poliţiei judiciare,

în conformitate cu prevederile Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 6 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, republicată,

în temeiul art. 76 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 7 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 14 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.632/C/2014,

viceprim-ministrul, ministrul afacerilor interne, şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie emit următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Regulamentul privind întocmirea şi comunicarea referatului de evaluare profesională de către conducătorul parchetului sub coordonarea, controlul şi conducerea căruia îşi desfăşoară activitatea poliţiştii din cadrul poliţiei judiciare, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Direcţia generală management resurse umane din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliţiei Române, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, Direcţia Generală Anticorupţie şi Corpul de control al ministrului afacerilor interne, respectiv Secţia de resurse umane şi documentare, direcţiile şi secţiile din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, parchetele de pe lângă curţile de apel, parchetele de pe lângă tribunale şi judecătorii vor dispune măsurile tehnice şi organizatorice necesare ducerii la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne,

Gabriel Oprea

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,

Tiberiu Mihail Niţu

 

ANEXĂ

 

REGULAMENT

privind întocmirea şi comunicarea referatului de evaluare profesională de către conducătorul parchetului sub coordonarea, controlul şl conducerea căruia îşi desfăşoară activitatea poliţiştii din cadrul poliţiei Judiciare

 

Art. 1. - Prezentul regulament stabileşte conţinutul şi termenul privind întocmirea referatului de evaluare profesională de către conducătorul parchetului sub coordonarea, controlul şi conducerea căruia îşi desfăşoară activitatea poliţiştii din cadrul poliţiei judiciare, precum şi procedura de comunicare a referatului către şeful unităţii de poliţie care a solicitat întocmirea acestuia.

Art. 2. - Inspectoratul General al Poliţiei Române, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, Direcţia Generală Anticorupţie şi unităţile teritoriale ale acestora, precum şi Corpul de control al ministrului afacerilor interne vor solicita şi vor ţine cont, la evaluarea profesională anuală a poliţiştilor care fac parte din poliţia judiciară, de referatul întocmit de conducătorul parchetului sub coordonarea, controlul şi conducerea căruia îşi desfăşoară activitatea lucrătorii de poliţie judiciară.

Art. 3. - Prin conducătorul parchetului, în sensul art. 6 alin. (3) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, republicată, se înţelege:

a) prim-procurorii parchetelor de pe lângă judecătorii, în cazul evaluării profesionale a lucrătorilor de poliţie judiciară, care îşi desfăşoară activitatea în cadrul: posturilor de poliţie, secţiilor de poliţie rurală, poliţiilor de staţiuni, poliţiilor orăşeneşti şi poliţiilor municipale ale inspectoratelor de poliţie judeţene, secţiilor de poliţie şi poliţiilor de sector ale Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, precum şi în cadrul punctelor şi sectoarelor poliţiei de frontieră organizate la nivelul Poliţiei de Frontieră Române;

b) prim-procurorii parchetelor de pe lângă tribunale, în cazul evaluării profesionale a lucrătorilor de poliţie judiciară, care îşi desfăşoară activitatea în cadrul aparatului central al inspectoratelor de poliţie judeţene şi al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, precum şi în cadrul serviciilor teritoriale ale poliţiei transporturi, al secţiilor de poliţie autostrăzi, al Serviciului de Poliţie Delta Dunării, al Serviciului de poliţie transporturi maritime, precum şi în cadrul serviciilor din inspectoratele teritoriale ale Poliţiei de Frontieră şi Garda de Coastă;

c) procurorii generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel, în cazul evaluării profesionale a lucrătorilor de poliţie judiciară, care îşi desfăşoară activitatea în cadrul serviciilor de operaţiuni speciale ale Poliţiei Române;

d) procurorii şefi ai serviciilor teritoriale ale Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, în cazul evaluării profesionale a lucrătorilor de poliţie judiciară ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul brigăzilor de combatere a criminalităţii organizate ale Poliţiei Române, precum şi a lucrătorilor de poliţie judiciară din cadrul structurilor teritoriale ale Poliţiei de Frontieră, care şi-au desfăşurat activitatea sub coordonarea, controlul şi conducerea structurilor teritoriale a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism;

e) procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, în cazul evaluării profesionale a lucrătorilor de poliţie judiciară, care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Direcţiei de combatere a criminalităţii organizate de la nivelul Inspectoratului General al Poliţiei Române, precum şi lucrătorilor de poliţie judiciară din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră Române care şi-au desfăşurat activitatea sub coordonarea, controlul şi conducerea structurii centrale a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism;

f) procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cazul evaluării profesionale a lucrătorilor de poliţie judiciară care îşi desfăşoară activitatea în cadrul celorlalte structuri ale Inspectoratului General al Poliţiei Române, ale Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră şi ale Direcţiei Generale Anticorupţie, precum şi în cadrul Corpului de control al ministrului afacerilor interne.

Art. 4. - (1) Şefii structurilor de poliţie prevăzute la art. 3, cu 30 de zile înainte de perioada realizării evaluării anuale profesionale a poliţiştilor din cadrul poliţiei judiciare, au obligaţia să solicite conducătorului parchetului competent întocmirea referatului de evaluare.

(2) Pentru posturile de poliţie şi secţiile de poliţie rurală, solicitarea se va formula de către şeful poliţiei orăşeneşti sau al poliţiei municipale, sub coordonarea căruia se află acestea.

Art. 5. - Solicitările de întocmire a referatului vor fi transmise parchetelor competente, însoţite de un tabel centralizator privind lucrătorii de poliţie judiciară, înscris care va cuprinde menţiuni referitoare la: gradul profesional, numele şi prenumele, studiile de formare iniţială şi continuă, studiile de pregătire sau perfecţionare, funcţiile ocupate şi profilul activităţii, calificativele obţinute în ultimii trei ani, recompensele şi decoraţiile acordate, sancţiunile aplicate şi neradiate, măsurile procesual penale adoptate faţă de poliţişti, inclusiv soluţiile procurorului şi hotărârile judecătoreşti, precum şi menţiuni referitoare la procurorii sub coordonarea, controlul, conducerea cărora şi-au desfăşurat activitatea poliţiştii supuşi evaluării.

Art. 6. - În baza datelor comunicate, conducătorul parchetului, căruia i-a fost transmisă solicitarea de întocmire a referatului de evaluare, poate solicita procurorilor sub coordonarea, controlul, conducerea cărora poliţiştii şi-au desfăşurat activitatea realizarea unor aprecieri cu caracter general, cu privire la poliţiştii evaluaţi, cu prezentarea rezultatelor superioare, respectiv a rezultatelor inferioare, în raport cu aprecierea generală.

Art. 7. - Aprecierile vizează calitatea actelor întocmite şi operativitatea în soluţionarea cauzelor, precum şi modul de relaţionare cu organele judiciare.

Art. 8. - (1) în baza aprecierilor realizate conform art. 6 şi 7, conducătorul parchetului întocmeşte un referat ce cuprinde:

a) aprecieri generale privind activitatea de constatare a infracţiunilor şi de urmărire penală desfăşurată de poliţiştii de poliţie judiciară din cadrul structurilor de poliţie prevăzute la art. 3, cu prezentarea unor recomandări privind îmbunătăţirea activităţii de urmărire penală;

b) aprecieri specifice cu privire la activitatea poliţiştilor care, prin raportare la aprecierea generală formulată la lit. a), au obţinut rezultate superioare;

c) aprecieri specifice cu privire la activitatea poliţiştilor care, prin raportare la aprecierea generală formulată la lit. a), au obţinut rezultate inferioare.

(2) Modelul referatului este prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul regulament.

Art. 9. - (1) Referatul de evaluare se întocmeşte anual, în perioada realizării evaluării profesionale a poliţiştilor din cadrul poliţiei judiciare, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data cererii de întocmire a acestuia, şi se va comunica, în termenul arătat, şefului structurii de poliţie judiciară care a solicitat întocmirea referatului.

(2) în cazul evaluării şefilor structurilor de poliţie prevăzute la art. 3, referatul de evaluare se va comunica şefului ierarhic, care are competenţa de a efectua evaluarea poliţiştilor arătaţi.

Art. 10. - Constatările cuprinse în referatul de evaluare se au în vedere de către şeful nemijlocit al poliţistului cu ocazia aprecierii indicatorilor de evaluare referitori la exercitarea atribuţiilor specifice organelor de cercetare penală ale poliţiei judiciare.

Art. 11. - Evaluarea profesională anuală a poliţiştilor care au calitatea de organe de cercetare penală ale poliţiei judiciare se realizează în conformitate cu prevederile ordinului ministrului afacerilor interne, ocazie cu care se va ţine cont de aprecierile generale şi specifice cuprinse în referatul de evaluare, întocmit şi transmis de conducătorul parchetului, în condiţiile prezentului regulament.

 

ANEXĂ

la regulament

 

Parchetul de pe lângă

………………………….

REFERAT

privind evaluarea profesională a poliţiştilor care au calitatea de organ de cercetare penală al poliţiei judiciare

 

1. Unitatea de poliţie din care fac parte poliţiştii cu privire la care se realizează evaluarea:

2. Perioada de activitate pentru care este realizată evaluarea:

3. Poliţişti din cadrul unităţii de poliţie: (gradul, numele, prenumele)

1....

 

2. ...

 

3....

4. Aprecieri generale privind activitatea de urmărire penală:

5. Recomandări privind îmbunătăţirea activităţii de urmărire penală:

6. Aprecieri specifice cu privire la poliţiştii care, prin raportare la aprecierea generală formulată, au obţinut rezultate superioare*):

7. Aprecieri specifice privind activitatea poliţiştilor care, prin raportare la aprecierea generată formulată, au obţinut rezultate inferioare*):

8. Concluzii:


*) Se completează doar dacă este cazul, prin raportare la aprecierea generală formulată la pct. 4. Aprecierile vizează calitatea lucrărilor/actelor întocmite, operativitatea în soluţionarea dosarelor şi modul de relaţionare cu organele judiciare.

 

Conducătorul unităţii de parchet,

…………………………………………….

(numele, prenumele, semnătura, ştampila)

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.