MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 917/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 917         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 17 decembrie 2014

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 552 din 15 octombrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

 

Decizia nr. 554 din 15 octombrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

 

Decizia nr. 626 din 4 noiembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Codul penal

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

1.076. - Hotărâre pentru aprobarea Strategiei privind mai buna reglementare 2014-2020

 

1.095. - Hotărâre pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiţii “Sediu pentru specializarea Tehnologia Prelucrării Produselor Agricole” la Universitatea de ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinar㠓Ion Ionescu de la Brad” din Iaşi

 

1.096. - Hotărâre privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiţii “Demolare zoobază existentă şi construire clădire hematologie S+P+3E pe amplasamentul acesteia” la Institutul Oncologic “Prof. Dr. I. Chiricuţ㔠Cluj-Napoca

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 552

din 15 octombrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Corneliu Andrieş în Dosarul nr. 903/62/2013 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 507D/2014.

2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 14 octombrie 2014, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu, fiind consemnate în încheierea din acea dată, când, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 15 octombrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin încheierea din 12 februarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 903/62/2013, Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

4. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Corneliu Andrieş cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva Deciziei de impunere nr. 58.842 din 14 iunie 2012, emisă de Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Braşov.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 95/2006 sunt contrare art. 16 alin. (1) şi art. 56 alin. (2) din Constituţie. În acest sens, arată că neconstituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate a fost constatată şi prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.394 din 26 octombrie 2010, nr. 56 din 26 ianuarie 2006 şi nr. 335 din 10 martie 2011.

6. Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

7. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10. Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare. Din susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că acesta are în vedere doar dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 95/2006, în redactarea pe care acest text de lege o avea la data de 23 ianuarie 2013, când a introdus acţiunea în faţa Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal: “(2) Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: [,,.]

f) veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, veniturilor din dividende şi dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi altor venituri care se supun impozitului pe venit, numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a)- d), alin. (21) şi (2) şi art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puţin de un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar.”

11. Totodată, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au fost modificate prin art. 48 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 20 septembrie 2013, astfel că, în prezent, art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 prevede că

“Veniturile asupra cărora se stabileşte contribuţia de asigurări sociale de sănătate sunt prevăzute în Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare,” în consecinţă, reglementarea referitoare la contribuţia de asigurări sociale de sănătate este cuprinsă, în prezent, în titlul IX2 “Contribuţii sociale obligatorii”din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare. Având în vedere însă cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a examina excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 în redactarea pe care acestea au avut-o înainte de modificarea adusă acestui articol de lege prin art. 48 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 şi potrivit căreia s-a născut obligaţia de plată a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate.

12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin următoarelor texte din Constituţie: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 56 referitor la contribuţiile financiare.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate. Curtea reţine că autorul excepţiei se rezumă doar la enunţarea dispoziţiilor din Constituţie pretins a fi încălcate şi la menţionarea a trei decizii pronunţate de Curtea Constituţională. Astfel, aminteşte Decizia nr. 1.394 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 23 decembrie 2010, şi Decizia nr. 335 din 10 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 23 mai 2011, prin care Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. f) teza finală din Legea nr. 95/2006 sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că valoarea contribuţiei minime la fondul de asigurări sociale de sănătate, datorată de persoanele care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor, venituri din dividende şi dobânzi, venituri din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi alte venituri care se supun impozitului pe venit, nu poate fi mai mică decât cuantumul unui salariu de bază minim brut pe ţară, lunar, dar şi Decizia nr. 56 din 26 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 21 februarie 2006, prin care Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002.

14. Analizând aceste decizii, Curtea constată că acestea nu evidenţiază aspectele pentru care autorul excepţiei critică dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 95/2006. Astfel, în situaţia în care ar invoca aceleaşi motive de neconstituţionalitate ca şi cele analizate prin deciziile nr. 1.394 din 26 octombrie 2010 şi nr. 335 din 10 martie 2011. atunci, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia ar urma a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât Curtea a constatat deja neconstituţionalitatea textului de lege raportat la această motivare. Pe de altă parte, invocarea Deciziei nr. 56 din 26 ianuarie 2006, în care Curtea a respins ca nemotivate criticile de neconstituţionalitate privind obligaţia de contribuţie la asigurările sociale de sănătate, raportate la art. 16 alin, (1) şi art. 56 alin, (2) din Constituţie, nu poate fi privită ca reprezentând un argument pentru admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

15. Aşa fiind, Curtea reţine că, deşi autorul excepţiei a indicat textul de lege pretins a fi neconstituţional, precum şi prevederile Constituţiei în raport cu care susţine critica de neconstituţionalitate, din motivarea formulată nu se poate distinge în mod rezonabil care este relaţia de contrarietate dintre aceste texte de lege pe care autorul o are în vedere. Prin urmare, Curtea apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu îndeplineşte condiţiile impuse de art. 10 alin, (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora sesizările adresate Curţii Constituţionale “trebuie făcute în formă scrisă şi motivate.

16. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Corneliu Andrieş în Dosarul nr. 903/62/2013 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 15 octombrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 554

din 15 octombrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel-Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Patricia Mari lena Ionea - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Gabi Roxana Spiridon în Dosarul nr. 4.121/89/2013 al Tribunalului Vaslui - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 571 D/2014.

2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 14 octombrie 2014, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu, fiind consemnate în încheierea din acea dată, când, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 15 octombrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin încheierea din 3 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 4.121/89/2013, Tribunalul Vaslui - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 96/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

4. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Gabi Roxana Spiridon cu prilejul soluţionării acţiunii în contencios administrativ prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 193 din 27 iunie 2013 şi a Deciziei de impunere nr. 383.019 din 19 februarie 2013, emise de Casa de Asigurări de Sănătate Vaslui.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 96/2006 sunt susceptibile de a fi interpretate în sensul că obligă persoanele care se încadrează în ipoteza normei la plata unei contribuţii a cărei valoare nu poate fi mai mică decât însuşi cuantumul unui salariu de bază minim brut pe ţară, lunar. Or, o asemenea interpretare ridică probleme de constituţionalitate care pun în discuţie respectarea principiului constituţional al justei aşezări a sarcinilor fiscale. Astfel, dacă art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 instituie o regulă generală în ceea ce priveşte calculul contribuţiei, prin stabilirea unei cote de 6,5% ce se aplică asupra diverselor venituri pe care contribuabilii le pot realiza, art. 257 alin. (2) lit. b) teza finală pare să instituie o excepţie. Tratamentul juridic diferenţiat nu este justificat de nicio împrejurare obiectivă. Natura veniturilor nu constituie, din perspectiva textului de lege criticat, un criteriu pentru instituirea unei reglementări diferite. În sprijinul celor arătate, invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.394 din 26 octombrie 2010 şi nr. 335 din 10 martie 2011.

6. Totodată, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate pot duce, în practică, la obligarea asiguratului la plata unei contribuţii mai mari decât veniturile realizate. Or, o asemenea prevedere nu poate fi considerată, sub niciun aspect, ca asigurând proporţionalitatea şi caracterul rezonabil al sarcinii fiscale.

7. Tribunalul Vaslui - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, arată că instituirea obligaţiei unei contribuţii minime la sistemul de asigurări sociale de sănătate este justificată de faptul că accesul la serviciile medicale în sistemul public de asigurări sociala este condiţionat de contributivitate, dar şi de principiul solidarităţii în constituirea şi utilizarea acestui fond, care antrenează întreaga societate în efortul protejării sănătăţii populaţiei. Legiuitorul este liber să stabilească sarcinile fiscale, iar dispoziţiile de lege criticate respectă principiul justei aşezări fiscale şi pe cel al proporţionalităţii acesteia, fiind rezonabil a se calcula contribuţia prin raportare la salariul de bază minim brut pe ţară, lunar. Acest mod de reglementare nu contravine nici principiului constituţional al egalităţii în drepturi, care permite legiuitorului să instituie un tratament juridic diferenţiat atunci când situaţiile avute în vedere sunt obiectiv diferite. De altfel, această contribuţie minimă nu se aplică doar în cazul persoanelor care obţin venituri din activităţi independente, ci şi altor categorii de persoane care au obligaţia de a se asigura.

8. Cât priveşte deciziile Curţii Constituţionale invocate de autorul excepţiei, arată că acestea au în vedere o altă situaţie decât cea la care se referă acesta în critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006.

9. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

10. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale în raport cu criticile invocate de autorul excepţiei. În acest sens, invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 124 din 16 februarie şi nr. 5 din 16 ianuarie 2014.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următoarea redactare: “(2) Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: [...]

b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venii este singurul asupra căruia se calculează contribuţia, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe ţară. lunar.”

14. Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate au fost modificate prin art. 48 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 20 septembrie 2013, astfel că, în prezent, art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 prevede c㠓Veniturile asupra cărora se stabileşte contribuţia de asigurări sociale de sănătate sunt prevăzute în Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare”. În consecinţă, reglementarea referitoare la contribuţia de asigurări sociale de sănătate este cuprinsă în prezent în titlul IX2 “Contribuţii sociale obligatorii”din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. Având în vedere, însă, cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a examina excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 în redactarea pe care acestea au avut-o înainte de modificarea adusă acestui articol de lege prin art. 48 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 şi potrivit căreia s-a născut obligaţia de plată a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate.

15. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 56 alin. (2) din Constituţie privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că aceasta vizează cuantumul minim al contribuţiei pe care o persoană care realizează venituri impozabile din activităţi independente trebuie să o plătească la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate. Astfel, pe de o parte, autorul excepţiei susţine că textul de lege poate fi interpretat în sensul că această contribuţie nu poate fi mai mică decât însuşi cuantumul unui salariu de bază minim brut pe ţară, lunar, dar şi că plata acestei contribuţii minime, nefiind întotdeauna corelată cu veniturile realizate, încalcă principiul justei aşezări a sarcinilor fiscale.

17. Cât priveşte primul aspect de neconstituţionalitate pus în discuţie de autorul excepţiei, Curtea constată că, în realitate, această critică priveşte o problemă de interpretare şi aplicare a legii, diferită însă de ipoteza legală analizată de Curtea Constituţională prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.394 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 23 decembrie 2010, şi nr. 335 din 10 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 23 mai 2011, invocate de autorul excepţiei, Astfel, dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 prevăd în mod expres, în teza finală, că, dacă venitul din activităţi independente este singurul asupra căruia se calculează contribuţia, aceasta nu poate fi mai mică decât “cea calculată la un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar”. Această dispoziţie trebuie interpretată în coroborare cu dispoziţiile alin. (2) ale aceluiaşi articol potrivit cărora contribuţia reprezintă o cotă de 6,5% din veniturile realizate. Art. 257 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 95/2006 - declarat neconstituţional în raport cu prevederile art. 56 alin. (2) din Constituţie, prin Decizia nr. 1.394 din 26 octombrie 2010 şi prin Decizia nr. 335 din 10 martie 2011 - prevedea însă că se datora o contribuţie în valoarea de 6,5% din veniturile obţinute din cedarea folosinţei bunurilor, veniturilor din dividende şi dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi altor venituri care se supuneau impozitului pe venit, “dar nu mai puţin de un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar”. Această din urmă formulare a fost interpretată în practică în sensul că ar obliga la o contribuţie minimă egală cu un salariu de bază minim pe ţară lunar, iar nu cu o cotă de 6,5% calculată asupra acestui venit, motiv pentru care a fost declarată ca fiind neconstituţională de Curtea Constituţională, care a considerat că sunt încălcate prevederile art. 56 alin. (2) din Constituţie.

18. Curtea reţine că ipoteza art. 257 alin. (2) lit. b) este evident diferită de cea a lit. f) din acelaşi articol, precum şi faptul că dispoziţiile textului de lege criticat în prezenta excepţie de neconstituţionalitate nu prezintă aceleaşi vicii de redactare, de natură să genereze o interpretare greşită a textului de lege în sensul sugerat de autorul excepţiei. În aceste condiţii, în situaţia în care textul de lege criticat a fost interpretat în speţă în sensul arătat de autorul excepţiei, soluţionarea acestui aspect revine instanţei de judecată, iar nu celei de contencios constituţional.

19. Cât priveşte cel de-al doilea aspect de neconstituţionalitate invocat în cauză, Curtea constată că, prin Decizia nr. 124 din 16 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 8 mai 2012, a statuat c㠓dreptul la asigurări sociale de sănătate se află într-o strânsă legătură cu obligaţia de a contribui la fondul pentru aceste asigurări, excepţie făcând doar persoanele care în mod obiectiv nu pot realiza această obligaţie”. Apoi, constatând că valoarea pachetului de servicii medicale la care are acces asiguratul în temeiul contribuţiei minime prevăzute de art. 257 alin. (2) lit. b) teza a două din Legea nr. 95/2006 depăşeşte cu mult valoarea acestei contribuţii, precum şi cuantumul în sine al contribuţiei, Curtea a apreciat că nu se poate vorbi despre existenţa unei obligaţii disproporţionate, contrare cerinţelor art. 56 din Constituţie.

20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gabi Roxana Spiridon în Dosarul nr. 4.121/89/2013 al Tribunalului Vaslui - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Vaslui - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 15 octombrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 626

din 4 noiembrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Codul penal

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Bogdan Rohat în Dosarul nr. 5.192/3/2014 (1.451/2014) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 511 D/2014.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Alexandru Roşu, din cadrul Baroului Bucureşti, cu delegaţie la dosar şi lipseşte cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 586D/2014, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Codul penal, şi în dosarele nr. 664D/2014, nr. 671 D/2014 şi nr. 672D/2014, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 din Codul penal, excepţie ridicată de Livioara Spiridon în Dosarul nr. 500/110/2014 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală, cauze cu minori şi familie, de Toader Albu în Dosarul nr. 1.541/235/2014 al Judecătoriei Gherla, de Radu Stan în Dosarul nr. 11.838/3/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi de Ady Balmuş în Dosarul nr. 3.653/180/2014 al Judecătoriei Bacău - Secţia penală.

4. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, Livioara Spiridon, domnul avocat Petru Ivaşcu, din cadrul Baroului Bacău, cu delegaţie la dosar, şi personal autorul excepţiei Radu Stan. Se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

6. Autorul excepţiei prezent la dezbatere, precum şi reprezentanţii autorilor, sunt de acord cu conexarea dosarelor.

7. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu se opune conexării dosarelor.

8. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 586D/2014, nr. 664D/2014, nr. 671 D/2014 şi nr. 672D/2014 la Dosarul nr. 511 D/2014, care a fost primul înregistrat.

9. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul domnului avocat Alexandru Roşu, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece legea nouă nu mai permite aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile

10. Domnul avocat Petru Ivaşcu pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece prin dispoziţiile contestate legiuitorul, stabilind pedeapsa, a încălcat atribuţiile judecătorului, care este singurul abilitat să se pronunţe asupra acestui aspect şi asupra individualizării sancţiunii.

11. Autorul Radu Stan arată Curţii că a fost condamnat pe nedrept.

12. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

13. Prin Decizia penală nr. 285/LPF din 21 mai 2014, pronunţată în Dosarul nr. 5.192/3/2014 (1.451/2014), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (1) din Codul penal.

14. Prin Decizia penală nr. 79/C din 12 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 500/110/2014, Curtea de Apel Bacău - Secţia penală, cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (1) din Codul penal.

15. Prin încheierea din 6 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1.541/235/2014, Judecătoria Gherla a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Codul penal.

16. Prin încheierea din 27 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 11.836/3/2014 (1.837/2014), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Codul penal.

17. Prin încheierea din 5 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 3.653/180/2014, Judecătoria Bacău - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Codul penal.

18. Excepţia a fost ridicată de Bogdan Rohat, Livioara Spiridon, Toader Albu, Radu Stan şi Ady Balmuş în dosarele de mai sus având ca obiect soluţionarea unor contestaţii la executare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă, se instituie un tratament diferit pentru doi coautori care au fost trimişi în judecată în dosare separate. Un astfel de tratament afectează drepturile condamnaţilor definitiv după cum hotărârea a fost pronunţată anterior ori după intrarea în vigoare a Legii nr. 187/2012. De aceea menţinerea unei pedepse egale cu maximul special, de legea nouă, fără a se ţine seama de circumstanţele atenuante care reprezintă un drept câştigat al deţinutului, conduce la încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării prin aplicarea unui tratament diferenţiat unor cazuri egale, diferenţa fiind dată numai de momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Totodată, este recunoscut în teoria juridică că regula generală de soluţionare a conflictelor de legi în timp, în materie penală, impune aplicarea normelor mai puţin severe şi că, dincolo de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care din această perspectivă este mai restrictivă, Constituţia dispune în art. 20 alin. (2) că, dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte şi legile interne, vor avea prioritate acestea din urmă ori de câte ori conţin dispoziţii mai favorabile, în aceste condiţii, se apreciază că principiul legii penale mai favorabile nu este o componentă a principiului legalităţii consacrat de art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi nu face parte din această exigenţă a statului de drept şi, cu atât mai mult, nu poate fi considerat corolarul acestuia.

19. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece egalitatea în faţa legii presupune acelaşi tratament juridic pentru situaţii similare şi nu exclude tratarea diferită a situaţiilor diferite. În cauză, între o persoană care a săvârşit o infracţiune sub imperiul noului Cod penal şi o persoană care a săvârşit o infracţiune pentru care a fost condamnată definitiv în baza Codului penal din 1969 exisă diferenţe de situaţie juridică, astfel că şi tratamentul juridic este diferit. Mai arată că scopul legitim al art. 6 din Codul penal este respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, a principiului separării puterilor m stat exprimat de relaţia dintre autoritatea de lucru judecat şi aplicarea legii penale mai favorabile. Respectarea principiului autorităţii de lucru judecat impune reducerea la minimum a atingerilor aduse acestuia. Legea nouă nu îl aduce pe condamnatul definitiv în situaţia celui ce se află în curs de judecată, întrucât pentru condamnatul definitiv nu este posibilă o individualizare a pedepsei conform limitelor din legea mai favorabilă, ci doar reducerea pedepsei până la maximul special inferior prevăzut de legea nouă, chiar dacă pentru acesta pedeapsa stabilită fusese orientată spre minimul prevăzut de legea veche.

20. Curtea de Apel Bacău - Secţia penală, cauze cu minori şi familie şi Judecătoria Gherla opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

21. Judecătoria Bacău - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţii/e art. 15 alin. (2) din Constituţie se refera la domeniul temporal de aplicare, iar prevederile art. 6 din Codul penal la caracterul hotărârilor judecătoreşti prin care au fost aplicate sancţiunile de drept penal care intră sau nu sub imperiul mitior lex. De asemenea, în corpul prevederilor legale criticate nu se regăseşte nicio stare, împrejurare care să conducă la aplicarea discriminatorie în situaţii identice.

22. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

23. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece procesul de determinare a legii penale mai favorabile poate fi făcut numai de către instanţa de judecată, singura competentă să decidă cu privire la sensul, înţelesul şi modul de aplicare a normelor. În plus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat 6 hotărâri prin care a dat rezolvări de principiu chestiunilor de drept ridicate în legătură cu interpretarea şi aplicarea art. 6 alin. (1) din Codul penal (a se vedea deciziile nr. 1, 6, 7, 8,13 şi 14 din 2014).

24. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

25. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie. precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate,

26. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Codul penal referitor la Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, care au următorul conţinut: “Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim.”

27. Cât priveşte obiectul excepţiei stabilit în dispozitivul încheierilor de sesizare a Curţii Constituţionale în dosarele nr. 664D/2014, nr. 671D/2014 şi nr. 672D/2014, Curtea, analizând criticile autorilor excepţiei, constată că acestea vizează numai alin. (1) al art. 6 din Codul penal şi urmează a fi restrâns în consecinţă.

28. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la retroactivitatea legii penate sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, art. 129 referitor la Folosirea căilor de atac şi art. 148 alin. (2) referitor la caracterul prioritar al tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi dispoziţiile art. 14 referitor la Interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 21 referitor la Nediscriminare din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

29. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare.

30. Astfel, prin Decizia nr. 379 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 7 august 2014, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Codul penal, prilej cu care a statuat că dispoziţiile legale criticate trebuie privite în coroborare cu cele ale art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal potrivit cărora “Pedeapsa aplicată pentru o infracţiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depăşeşte maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi”. Totodată prin Decizia nr. 365 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 6 august 2014, Curtea Constituţională a analizat o serie de critici identice aduse dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009, iar cele statuate cu acel prilej se aplică mutatis mutandis şi cauzei de faţă.

31. Astfel, Curtea a reţinut că principiul activităţii legii penale presupune, ca regulă generală, aplicarea legii tuturor infracţiunilor săvârşite în timpul cât aceasta se află în vigoare. Acest principiu este indisolubil legat de cel al legalităţii, care reprezintă o caracteristică specifică statului de drept.

32. De la principiul legalităţii s-a impus o excepţie, aceea a aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, cunoscută sub denumirea de principiul mitior lex, principiu potrivit căruia în cazul situaţiilor determinate de succesiunea legilor penale se va aplica legea penală mai favorabilă. Acest principiu a fost consacrat la nivel constituţional în anul 1991, când legiuitorul constituant a statuat prin art. 15 alin. (2) c㠓Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale (...) mai favorabile”.

33. Totodată, Curtea a observat că dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Codul penal reglementează doar aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, aceasta realizându-se atunci când, “după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim”.

34. În ceea ce priveşte principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, cu referire la dispoziţiile Codului penal, Curtea a observat că, fiind o construcţie teoretică, principiul constituie un element fundamental sau primordial pe care se întemeiază o idee sau lege de bază, o axiomă. Aceasta din urmă este însă valabilă în anumite limite şi, prin ea însăşi, constituie cadrul şi măsura aplicabilităţii sale (Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011).

35. În cazul unei succesiuni de legi, în cursul procesului penal, anterior rămânerii definitive a hotărârii, instanţa trebuie să opereze, în concret, o stabilire a sancţiunii în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute de fiecare dintre aceste legi şi să aplice aceste criterii în limitele legii identificate ca fiind mai favorabile, luând în considerare şi analizând faptele şi situaţia particulară a fiecărui caz în parte (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 101 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 290 din 22 mai 2013). Referitor la pedepsele definitive, prin aplicarea legii penale mai favorabile, legiuitorul nu a înţeles să repună în discuţie criteriile de stabilire şi individualizare a sancţiunii, ci numai să înlăture de la executare acea parte din sancţiune care excedează maximului prevăzut de legea nouă, respectiv acea sancţiune mai grea care nu mai este prevăzută de legea nouă (a se vedea Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1 din 14 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 13 mai 2014).

36. Aceeaşi deosebire în aplicarea retroactivă a legii penale mai favorabile a fost relevată de Curte prin Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, mai sus menţionată, când a reţinut că nu ar putea fi admisă o teză contrară, întrucât s-ar aduce atingere stabilităţii raporturilor juridice, în absenţa căreia nu se poate vorbi de o ordine de drept.

37. Totodată, Curtea a reţinut că respectarea principiului autorităţii de lucru judecat este de o importanţă fundamentală atât în ordinea juridică naţională şi în cea a Uniunii Europene, cât şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, trebuie interpretat în lumina preambulului la Convenţie, care enunţă supremaţia dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluţia dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanţe să nu mai poată fi supusă rejudecării (Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunţată în Cauza Brumărescu împotriva României, paragraful 61). Conform acestui principiu, niciuna dintre părţi nu este abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive şi executorii cu unicul scop de a obţine o reanalizare a cauzei şi o nouă hotărâre în privinţa sa. Instanţele superioare nu trebuie să îşi folosească dreptul de reformare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept şi erorile judiciare, şi nu pentru a proceda la o nouă analiză. Simplul fapt că pot exista două puncte de vedere asupra chestiunii respective nu este un motiv suficient de a rejudeca o cauză. Acestui principiu nu i se poate aduce derogare decât dacă o impun motive substanţiale şi imperioase (Hotărârea din 7 iulie 2009, pronunţată în Cauza Stanca Popescu împotriva României, paragraful 99, şi Hotărârea din 24 iulie 2003, pronunţată în Cauza Ryabykh împotriva Rusiei, paragraful 52).

38. Aşa fiind, având în vedere importanţa principiilor autorităţii de lucru judecat, al securităţii juridice şi cel al separaţiei puterilor m stat. Curtea a constatat că legiuitorul a limitat aplicarea legii penale mai favorabile în cazul hotărârilor definitive numai la acele cazuri în care sancţiunea aplicată depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, fără ca în acest mod să fie încălcat art. 15 alin. (2) din Constituţie.

39. Referitor la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16, Curtea a statuat, în mod constant, în jurisprudenţa sa că situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional. Această soluţie este în concordanţă şi cu jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, conform căreia orice diferenţă de tratament, făcută de stat între indivizi aflaţi în situaţii analoage, trebuie să îşi găsească o justificare obiectivă şi rezonabilă.

40. Astfel, Curtea a apreciat că analiza situaţiei ce a făcut obiectul acelor dosare porneşte de la ipoteza că ambele categorii de persoane între care se realizează comparaţia de către autorii excepţiei sunt persoane condamnate definitiv, ceea ce ar determina calificarea situaţiei acestora ca fiind identică. Curtea a constatat însă că diferenţa rezidă în aceea că, în cazul primei categorii, sancţiunile aplicate depăşesc maximul special al noii reglementări, nemaigăsindu-şi corespondent în noua legislaţie, situându-ne astfel în ipoteza aplicării obligatorii a legii penale mai favorabile reglementate atât de art. 14 din Codul penal din 1969, cât şi de art. 6 din Codul penal, pe când în cazul celei de-a două categorii, în care se găsesc şi autorii excepţiei, sancţiunile aplicate acestora nu depăşesc maximul special cuprins în noua reglementare, ceea ce ar fi putut atrage aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive doar sub imperiul art. 15 din Codul penal din 1969, reglementare nepreluată însă în Codul penal.

41. De aceea, analiza realizată din această perspectivă duce la concluzia că cele două categorii de persoane se află în situaţii juridice diferite, astfel încât tratamentul juridic diferit este pe deplin justificat. Prin urmare, în cauză nu poate fi reţinută încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, prevăzut de art. 16 din Constituţie.

42. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

43. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Bogdan Rohat, Livioara Spiridon, Toader Albu, Radu Stan şi Ady Balmuş în Dosarul nr. 5.192/3/2014 (1.451/2014) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 500/110/2014 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală, cauze cu minori şi familie, în Dosarul nr. 1.541/235/2014 al Judecătoriei Gherla, în Dosarul nr. 11.838/3/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi în Dosarul nr. 3.653/180/2014 al Judecătoriei Bacău - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală. Curţii de Apel Bacău - Secţia penală, cauze cu minori şi familie, Judecătoriei Gherla şi Judecătoriei Bacău - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 4 noiembrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Strategiei privind mai buna reglementare 2014-2020

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 11 lit. f) şi art. 12 alin. (2) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă Strategia privind mai buna reglementare 2014- 2020, prevăzută În anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

Şeful Cancelariei Primului-Ministru,

Vlad Ştefan Stoica

Ministrul finanţelor publice,

Ioana-Maria Petrescu

p. Ministrul afacerilor externe,

George Ciamba,

secretar de stat

 

Bucureşti, 3 decembrie 2014.

Nr. 1.076.

 

ANEXĂ

 

STRATEGIA

privind mai buna reglementare 2014-2020

 

Cuprins

Lista tabelelor Lista figurilor Abrevieri Glosar de termeni

I. Informaţii generale

II. Definirea problemei

III. Principii generale

IV. Obiectivele strategiei

V. Direcţii de acţiune

V.1 Simplificarea fondului activ al legislaţiei

V.1.1. Sistematizarea şi unificarea legislaţiei

V.1.2. Reducerea birocraţiei pentru mediul de afaceri

V.2. Creşterea calităţii fluxului reglementărilor

V.2.1. Fundamentarea actelor normative

V.2.2. Transparenţa şi calitatea procesului de consultare

V.2.3. Implementarea legislaţiei europene

V.3 Dezvoltarea capacităţii administrative pentru implementarea politicilor privind mai buna reglementare

V.3.1. Cadrul instituţional

V.3.2. Specializarea resurselor umane în elaborarea studiilor de impact

VI. Rezultatele acţiunilor şi indicatori

VII. Implicaţii pentru buget

VIII. Implicaţii juridice şi cadrul instituţional

IX. Proceduri de monitorizare şi evaluare

X. Plan de acţiuni Bibliografie

Ţinte - indicatori raport Doing Business Model de raport de monitorizare

 

Lista tabelelor

Tabelul 1. Autorizaţia de construire (anii 2012, 2013, 2014)

Tabelul 2. Începerea unei afaceri (anii 2012, 2013, 2014)

Tabelul 3. Plata taxelor (anii 2012, 2013, 2014)

 

Lista figurilor

Figura 1. Eficienţa guvernării

Figura 2. Evoluţia comparativă a eficienţei guvernării în unele state din Europa de Est

Figura 3. Arborele problemelor şi obiectivelor pentru politicile privind mai buna reglementare

 

Abrevieri

SGG - Secretariatul General al Guvernului

CG - Centrul Guvernului

UE - Uniunea Europeană

CE - Comisia Europeană

UPP - Unitatea de politici publice

DPP - Direcţia politici publice

CPM - Cancelaria Primului-Ministru

PALG- Planul anual de lucru al Guvernului

SCM - Standard cost model

RIA- Regulatory Impact Assessment

IMM - întreprinderi mici şi mijlocii

ONG - Organizaţie nonguvernamentală

SIGMA - Support for Improvement in Governance and Management

OECD - Organisation for Economic Co-operation and Development

FMI - Fondul Monetar Internaţional

DB - Doing Business

MFP - Ministerul Finanţelor Publice

MJ - Ministerul Justiţiei

ME - Ministerul Economiei

MAI - Ministerul Afacerilor Interne

MAE - Ministerul Afacerilor Externe

CNP - Comisia Naţională de Prognoză

 

Glosar de termeni

 

Reglementare - În această strategie termenul reglementare desemnează în sens larg atât procesul de elaborare, monitorizare şi implementare, cât şi documentele realizate în urma derulării acestuia şi adoptate la nivelul Guvernului, al căror conţinut are un caracter obligatoriu. Acestea includ atât obligaţiile stabilite prin intermediul unui act normativ, cât şi pe cele care decurg din documente de politici publice (strategii şi propuneri de politici publice).

“Burden hunting” (“identificarea poverilor administrative*) - această metodă a fost inventată de MindLab, un institut independent din Danemarca al cărui obiectiv este de a identifica tehnici inovatoare în vederea implementării lor la nivelul administraţiei publice. Tehnica burden hunting porneşte de la o etapă de identificare a problemelor la nivelul unei singure sau al unui număr restrâns de companii afectate de conţinutul unor reglementări şi se termină cu identificarea acelor prevederi cu impact negativ asupra dezvoltării acestor companii. Metoda este derivată din aplicarea metodei costului standard (“The Burden-Huntertechnique - A user-centric approach. to cutting red tape”, MindLab, 2010).

Ghilotina™ reglementărilor - este o tehnică de revizuire rapidă a unui număr mare de reglementări şi de eliminare a acelora care nu mai sunt necesare, fără a fi nevoie de o acţiune legală de durată şi costisitoare pentru fiecare reglementare în parte. Aplicarea acestei metode contribuie la reducerea costurilor politice şi administrative prin eliminarea unui număr mare de acte normative care afectează dezvoltarea mediului privat. Această metodă a fost aplicată cu succes în sisteme administrative din Europa, America şi Asia. Rezultatele aplicării acestei metode pot constitui un fundament solid pentru viitoare strategii de îmbunătăţire a reglementărilor (“Effective and Sustainable Regulatory Reform: The Regulatory Guillotine in Three Transition and Developing Countries”, Scott Jacobs, Irina Astrakhan, 2006).

Bugetarea pe bază de performanţă - reprezintă o modalitate de organizare a bugetului pe baza relaţiei dintre programe de finanţare şi rezultatele acelor programe. Procesul de bugetare pe bază de performanţă poate fi implementat în cadrul companiilor private sau publice şi are ca scop creşterea eficienţei şi eficacităţii alocării resurselor în vederea atingerii unor obiective prestabilite.

Bugetarea pe bază de programe - acest mod de bugetare este o specie a bugetarii pe bază de performanţă şi aplică analiza cost-beneficiu în modul de alocare a resurselor în funcţie de diferite programe şi evaluează rezultatele comparativ cu un set de obiective propuse. Programele sunt seturi de măsuri corelate cu obiective guvernamentale. Clasificarea în funcţie de programe se aplică tuturor programelor guvernamentale. Un sistem de bugetare pe bază de programe (sau variante ale acestuia, cum ar fi bugetarea cu bază zero - zero based budgeting) nu a fost complet implementat în nicio ţară din lume, în special datorită cerinţelor de management şi informaţii extrem de dificil de îndeplinit (“Manual de transparenţă fiscală”, Fondul Monetar Internaţional, 2007, Washington DC, Glosar).

Eficienţa guvernării - indicator care oferă informaţii cu privire la percepţia asupra calităţii serviciilor publice, calitatea funcţiei publice şi independenţa faţă de presiunile politice, calitatea formulării politicilor publice şi credibilitatea asumării guvernamentale a acestor politici.

Guvernanta - constă în tradiţiile şi instituţiile prin care este exercitată autoritatea într-un stat. Aceasta include procesele prin care guvernele sunt selectate, monitorizate şi înlocuite, capacitatea acestora de a formula şi implementa politici publice eficiente, precum şi respectul cetăţenilor pentru instituţiile care guvernează interacţiunile sociale şi economice dintre ei. (“World Wide Govemance Indicators”, Banca Mondială).

Guvernare - în sens larg, guvernarea desemnează sistemul prin care un stat sau o comunitate este condusă (“Oxford English Dictionary”, Oxford University Press, 2010). Uneori termenul guvernare se referă la acţiunile unei echipe guvernamentale care temporar deţine puterea executivă a statului. De asemenea, termenul guvernare este deseori folosit ca fiind sinonim cu cel de guvernantă. În această strategie, termenul guvernare se referă la acţiunile unui guvern temporar şi nu este folosit în acelaşi sens cu termenul de guvernantă, care desemnează pe lângă actul guvernării şi corpul de instituţii şi cutume care se dezvoltă în societate, independent de acţiunile unui guvern central temporar.

Metareglementarea - se referă la politicile care vizează însăşi reglementarea ca instrument de realizare a politicilor publice. De exemplu, iniţiativele de tipul “one in, one aut”  (“principiul numărului constant*) din Marea Britanie se fundamentează pe un set de principii asociate cu intenţia de a stabili reguli care vizează însuşi procesul de reglementare. Strategiile privind mai buna reglementare se înscriu în acest demers de metareglementare care are ca obiect instituţiile de reglementare, mai degrabă decât conţinutul propriu-zis al reglementărilor.

Planificare strategică - este un instrument de management prin care se poate decide în cadrul unei organizaţii în ceea ce priveşte scopurile sau obiectivele acesteia. Acest instrument a fost iniţial utilizat în companiile private şi a fost ulterior preluat în organizaţiile administraţiei publice. Planificarea strategică este deseori asociată cu controlul managementului asupra îndeplinirii eficiente a obiectivelor unei organizaţii, precum şi controlul operaţional (controlul asupra derulării propriu-zise a acţiunilor prin care sunt atinse obiectivele) (Public Administration Review 26, Schick, Allen, decembrie 1966). În România, un set de măsuri privind adoptarea planificării strategice au fost iniţiate la nivelul guvernării centrale, ca preambul al implementării bugetarii pe bază de programe.

Politici publice - constau într-un set de măsuri, acţiuni, reglementări concepute şi implementate în vederea soluţionării unor probleme de interes cetăţenesc. Politicile publice sunt de obicei formulate şi apoi implementate de către autorităţi executive de la nivel local sau central. În România, formalizarea elaborării politicilor publice a fost iniţiată de Centrul Guvernului (Secretariatul General al Guvernului).

 

I. Informaţii generale

Politicile privind mai buna reglementare constituie una dintre componentele procesului de modernizare a administraţiei publice. Calitatea, frecvenţa şi profilul reglementării indică nivelul de performanţă a administraţiei publice şi capacitatea acesteia de a iniţia, fundamenta şi implementa politici publice. Iniţiativele care se înscriu în coordonatele acestui gen de politici vizează asigurarea premiselor unei dezvoltări socioeconomice durabile. Politicile privind mai buna reglementare constituie o condiţie a bunei guvernări din punctul de vedere al eficienţei, eficacităţii, dar şi al nivelului de democratizare.

Principalele teme ale politicilor privind mai buna reglementare1 sunt:

- îmbunătăţirea cadrului de reglementare - se referă la măsuri care vizează îmbunătăţirea instrumentelor de implementare a politicilor publice (actele normative, procedurile etc.);

- calitatea reglementărilor - realizarea analizelor de impact în scopul fundamentării politicilor publice/actelor normative;

- îmbunătăţirea procesului de consultare a părţilor interesate în ceea ce priveşte stabilirea conţinutului diferitelor iniţiative de politici publice;

- capacitatea administrativă - îmbunătăţirea pregătirii funcţionarilor publici şi a celor implicaţi în elaborarea reglementărilor şi a analizelor de impact.

La nivelul diferitelor administraţii europene politicile privind mai buna reglementare au urmărit diferite direcţii de acţiune: statele din nordul continentului (Danemarca, Suedia, Finlanda, dar şi Marea Britanie) asociază politicile privind mai buna reglementare preponderent cu îmbunătăţirea cadrului de reglementare pentru mediul de afaceri. În state precum Franţa sau Italia aceste politici vizează mai degrabă simplificarea legislaţiei (e.g. procesul de codificare a legislaţiei în Franţa).

Odată cu aderarea ta UE, Guvernul României a adoptat un set de reforme în acest domeniu. Acestea s-au suprapus cu cele de reformă a administraţiei publice şi au vizat în special calitatea reglementărilor şi capacitatea administraţiei publice de a dezvolta şi coordona politicile publice iniţiate de Guvern. Au fost dezvoltate măsuri de îmbunătăţire a modului în care sunt elaborate politicile publice şi reglementările, precum şi a calităţii managementului implementării acestora atât înainte de iniţiere, cât şi pe parcursul şi după implementare.

Conform statisticilor, după primul val de reforme iniţiate în 2005, România continuă să se situeze pe ultimul loc în Europa în ceea ce priveşte eficienţa guvernării (figura 1). Această poziţie este dată de valoarea unui indicator care ia în considerare, printre altele, capacitatea administraţiei publice locale şi centrale, în funcţie de caracteristicile sistemului de reglementare, a imparţialităţii acestuia, respectiv a calităţii serviciilor publice furnizate. Comparativ cu alte state europene, în special în zona Europei de Est, se constată că evoluţia acestui indicator nu s-a modificat substanţial în ultimii 10 ani, România situându-se constant pe ultimul loc (figura 2).

Reformele iniţiate în România în ultimii 10 ani, în special ca urmare a unor recomandări/condiţionalităţi ale unor instituţii ca Banca Mondială, SIGMA OECD/CE sau FMI, au formulat coordonatele drumului de parcurs pentru asigurarea capacităţii administrative corespunzătoare unei dezvoltări socioeconomice durabile, în concordanţă cu ritmul de dezvoltare al altor state mai dezvoltate din Europa. În ultima perioadă de programare 2007-2013 capacitatea administrativă a fost principalul subiect al unui Program operaţional, ceea ce a permis dezvoltarea unor proiecte de reformă ale căror rezultate ar fi trebuit să influenţeze pozitiv evoluţia acestui indicator. În ciuda faptului că Programul operaţional “Dezvoltarea capacităţii administrative” a înregistrat al doilea scor (după Programul operaţional regional) În ceea ce priveşte rata absorbţiei2, valoarea indicatorului menţionat mai sus nu s-a modificat substanţial, ba chiar a cunoscut o scădere faţă de anii anteriori.

Această situaţie nu este nici acum, în pragul perioadei de programare 2014-2020, cu mult diferită faţă de cum era acum 7 ani. Administraţia publică se confruntă în continuare cu o cronică lipsă de eficienţă, motivele fiind legate fie de politizarea excesivă, fie de gradul ridicat de birocraţie, de corupţie sau de lipsa de leadership în procesul de reformă3.


Figura 1*. Eficienţa guvernării

Sursa datelor: Banca Mondială - Worldwide Governance Indicators (2010; 2011)

 

1 Aceste teme sunt preluate din documentele CE privind mal buna reglementare (http://ec.europa.eu/smart-regulatlon/lndex_ro.htm), dar şi din Iniţiativele unor guverne ale statelor membre ale Uniunii Europene (Marea Britanie: https://www.gov.uk/government/groups/better-regulation-executive şi Danemarca: http://danishbusinessauthority.dk/). În ceea ce priveşte buna reglementare, nu există la nivelul instituţiilor europene un set de politici impuse statelor membre, ci doar recomandări de iniţiere a acestora. Toate aceste iniţiative aparţin guvernelor statelor membre şi de cele mai multe ori sunt adaptate profilului, cutumelor şi practicilor din administraţiile publice din cadrul acestora.

2 În momentul elaborării acestui document statisticile neoficiale indicau un uşor avantaj în realizarea absorbţiei fondurilor alocate prin PODCA comparativ cu POR.

3 În “Public Administration Reform: An Overview of Crass-Cutting Issues” 2011, World Bank, în proiectul “Funcţional Review of the Central Public Administration in România”. Raportul constată, printre altele, interesul excesiv în administraţia românească pentru conformarea la proceduri şi mai puţin pentru orientarea către performanţă.


* Figura 1 este reprodusă în facsimil.

 

            Figura 2*. Evoluţia comparativă a eficienţei guvernării în unele state din Europa de Est

Sursa datelor: Banca Mondială - Worldwide Governance indicators, 2013


* Figura 2 este reprodusă în facsimil.

 

Un alt set de date relevante pentru temele politicilor privind mai buna reglementare sunt cele utilizate în rapoartele Doing Business elaborate de Banca Mondială şi sunt utile în special mediului de afaceri. Datele furnizate în cadrul acestor rapoarte despre mediul de reglementare din diferite state ale lumii pot fi socotite drept barometre pentru mediul de investiţii şi pentru derularea de afaceri în aceste state. Poziţiile pe care ie ocupă diferitele state în clasamentele elaborate în cadrul acestor rapoarte se bazează pe o serie de indicatori specifici, referitori preponderent la caracteristici ale mediului de reglementare din statele analizate. Aceşti indicatori se referă, de exemplu, la procedurile pentru începerea unei afaceri (în această categorie sunt cuprinşi indicatori precum numărul de proceduri sau de zile necesare pentru parcurgerea acestora), procedurile pentru emiterea autorizaţiei de construire sau procedurile pentru plata taxelor. Valorile agregate ale acestor indicatori determină poziţia ocupată de un anumit stat într-un clasament mondial şi cuantifică gradul de atractivitate a mediului de afaceri din statele respective.

Mai buna reglementare vizează inclusiv identificarea unor măsuri care să conducă la îmbunătăţirea valorilor acestor indicatori, respectiv la o îmbunătăţire a poziţiei ocupate în clasamentul menţionat şi, implicit, o creştere a atractivităţii mediului de afaceri pentru investiţii, cu implicaţii directe asupra nivelului de dezvoltare socioeconomică a statului respectiv.

Evoluţiile valorilor acestor indicatori plasează România pe locul 73 din 189 de state (“Doing Business 2014”, Banca Mondială). Această poziţie este identificată prin agregarea unor categorii de indicatori specifici. Pentru valorile fiecăreia dintre aceste categorii de indicatori sunt formulate clasamente separate. De exemplu, pentru indicatorul care se referă la procedurile privind emiterea de autorizaţii de construire, România ocupă în anul 2014 locul 134 (tabelul 1), în timp ce valoarea indicatorului privind procedurile de începere a unei afaceri o plasează pe locul 60 (în coborâre cu 5 poziţii faţă de anul 2013) (tabelul 2). O situaţie asemănătoare se înregistrează şi în cazul categoriei de indicatori care se referă la plata taxelor (tabelul 3).

 

            Tabelul 1. Autorizaţia de construire4 (anii 2012, 2013, 2014)

 

Ţara

Anul

Uşurinţa de a face afaceri

(poziţia)

Autorizaţia de construire

Poziţia

Proceduri

(număr)

Timp

(zile)

Cost

(% din venitul per capita)

România

DB2012

72

123

16

287

73

România

DB2013

73

129

15

287

75.2

România

DB2014

73

136

15

287

71.2

 

4 Datele prezentate nu sunt foarte precise, existând situaţii în care valorile menţionate sunt rezultatul unor rotunjiri. Cu toate acestea, valorile diferiţilor indicatori reflectă o poziţie relevantă comparativ cu celelalte state (datele prezentate sunt preluate de pe pagina de web a raportului Doing Business http://www.doingbusiness.Org/Custom-Query/romania#hReprtpreview).

 

            Tabelul 2. Începerea unei afaceri (anii 2012, 2013, 2014)

 

Ţara

Anul

Uşurinţa de a face afaceri

(poziţia)

Autorizaţia de construire

Poziţia

Proceduri (număr)

Timp

(zile)

Cost

(% din venitul per capita)

România

DB2012

72

63

6

14

3

România

DB2013

73

68

6

10

2.8

România

DB2014

73

60

5

8.5

2.4

 

            Tabelul 3. Plata taxelor (anii 2012,2013, 2014)

 

Ţara

Anul

Uşurinţa de a face afaceri

(poziţia)

Plata taxelor

Poziţia

Plăţi

(număr pe an)

Timp

(ore pe an)

Taxa pe profit

(%)

Diverse contribuţii şi taxa de muncă

(%)

Alte taxe

Rata totală a taxelor

(% profit)

România

DB2012

72

154

113

222

…

…

…

44.4

România

DB2013

73

136

41

216

10.3

31.5

1.2

44.2

România

DB2014

73

134

39

200

10.3

31.5

1.1

42.9

 

Din analiza datelor şi a evoluţiei valorilor indicatorilor se constată faptul că, deşi poziţia României în clasamentul general privind uşurinţa de a face afaceri este în prima jumătate, poziţiile ocupate în clasamentele pe diferite categorii de indicatori nu sunt la fel de favorabile (de exemplu, în cazul autorizaţiei de construire sau plata taxelor). Politicile privind mai buna reglementare ar trebui să vizeze explicit îmbunătăţirea acestor indicatori.

O serie de alte studii care vizează necesitatea dezvoltării unor politici privind mai buna reglementare au fost realizate de experţii Băncii Mondiale5, fiind totodată semnalate şi în concluziile analizelor realizate de diferite think tank-uri din România6.

Problema reformei administraţiei publice s-a regăsit constant, începând cu anul 2000, pe agenda tuturor guvernelor. Fiecare dintre echipele guvernamentale a preluat practic în programul de politici publice toate recomandările formulate pe parcurs de instituţiile financiare internaţionale. Ultima strategie de reformă a administraţiei publice a fost formulată în 2004 pentru un orizont de timp de 2 ani (până în 2006). Ea a fost, ulterior, continuată prin direcţiile de acţiune formulate în Programul operaţional “Dezvoltarea capacităţii administrative”. În ciuda acestor iniţiative din 2006 până în 2013 se constată inexistenţa unui impact măsurabil prin modificarea pozitivă a scorului amintit privind eficienţa guvernării.

Direcţiile de reformă a administraţiei publice au rămas aşadar neschimbate faţă de cele formulate în strategia de accelerare a reformei administraţiei publice (2004-2006). În aceste condiţii este util a menţiona direcţiile de reformă propuse de această strategie deoarece, fiind elaborată în pragul aderării la UE şi ca urmare a recomandărilor formulate în rapoartele de ţară, reprezintă singurul reper tematic al reformei administraţiei publice în România în ultimii 10 ani. Iniţiativele ulterioare (hotărâri ale guvernului, ordonanţe sau modificări ale legislaţiei primare) au fost preponderent orientate în funcţie de ariile de intervenţie identificate în această strategie. Principalele direcţii de acţiune ale strategiei sunt:

- reforma formulării politicilor publice;

- descentralizarea administraţiei publice;

- reforma funcţiei publice.

Primului pilon i-a corespuns o serie de iniţiative dezvoltate în special de SGG. Acestea au fost plasate generic sub titulatura de reformă a formulării politicilor publice, dar profilul acestora a depăşit uneori limitele conceptuale ale acestei teme. Deseori anvergura măsurilor şi a implicaţiilor acestora a depăşit aria formulării politicilor publice, consecinţele măsurilor iniţiate fiind de natură să creeze premisele unor modificări de profunzime în structura administraţiei publice. Aceste iniţiative au vizat:

- procesul de formulare a politicilor publice (dezvoltarea de proceduri, manuale, ghiduri privind formularea politicilor publice, a analizelor de impact, a unei metode de măsurare a costurilor administrative) - procedurile de formulare a politicilor publice, deşi recomandate explicit în rapoartele elaborate de experţii Băncii Mondiale şi adoptate prin hotărâre a Guvernului, presupun existenţa unei culturi a transparenţei la nivelul administraţiei, concomitent cu una a participării active şi informate a societăţii civile la actul guvernării. Implicaţiile implementării unor astfel de proceduri s-au dovedit mai ample decât influenţa exercitată de adoptarea lor prin decizie guvernamentală. Un proces eficient şi democratic de formulare şi implementare a politicilor publice presupune un nivel de dezvoltare a raporturilor dintre aparatul administrativ şi cetăţeni care nu poate fi obţinut printr-o singură reglementare;

- coordonarea şi managementul politicilor publice (planificarea strategică şi bugetarea pe programe) - măsurile corespunzătoare acestei teme au vizat standardizarea planificării strategice ca premisă a introducerii bugetarii pe programe (bugetarea multianuală). Acest tip de bugetare, la fel ca şi utilizarea planificării strategice ca instrument de management, presupune mai mult decât modificarea unor proceduri, cât schimbarea de viziune asupra modului de concepere şi mai ales execuţie, monitorizare şi evaluare a cheltuirii bugetului în raport cu un set de obiective de politici publice propuse în cadrul unor planuri strategice instituţionale. Aceste iniţiative presupun, de asemenea, implicarea susţinuta a MFP;

- dezvoltarea capacităţii administrative (crearea de mecanisme şi dezvoltarea resurselor umane în vederea implementării reformei).

Politicile privind mai buna reglementare au fost asociate primului pilon al acestei iniţiative. Chiar dacă nu sunt menţionate explicit în cadrul acestei strategii, o parte din politicile privind buna reglementare au fost iniţiate în România, în special în perioada de după aderarea la UE, în cadrul Strategiei privind mai buna reglementare 2008-2013.

Prezenta strategie este o continuare a celei care a vizat perioada 2008-2013. Problemele semnalate în capitolele următoare şi direcţiile de acţiune prezentate au fost formulate pe baza unei analize a modului în care a fost implementată strategia anterioară7.


5 Aceste analize pot fi consultate pe pagina de web a Secretariatului General al Guvernului http://www.sgg.ro/index.php?politici_publice_documerrte

6 Analizele realizate de ONG-uri sau think thank-uri, precum Institutul de Politici Publice (în special în ceea ce priveşte calitatea serviciilor publice: de exemplu, “Măsurarea performanţei municipiilor reşedinţă de judeţ din România în furnizarea serviciilor publice locale în perioada 2003-2005” http://www.ipp.ro/pagini/m259surarea-performan355ei-municip.php), Societatea Academică Română prin numeroasele policy-memo-uri realizate în diverse domenii (de exemplu: “Raportul anual de analiză şi prognoză SAR pe anul 2014” http://sar.org.ro/raportul-anual-de-analiza-si-prognoza-sar-pe-anul-2014/ sau Pro Democraţia (participarea cetăţenilor la actul guvernări i/transparenţa decizională), Transparency International şi Centrul pentru Resurse Juridice (percepţia asupra fenomenului corupţiei).

7 Elaborarea acestei strategii a fost fundamentată pe o serie de analize care au vizat gradul de îndeplinire a obiectivelor strategiei 2008-2013. Principalele constatări ale analizei realizate au fost preluate în cadrul prezentei strategii.

 

Pentru identificarea obiectivelor propuse pentru Strategia privind mai buna reglementare 2014-2020 următoarele capitole vor aborda următoarele aspecte:

- definirea problemei - acest capitol se bazează pe constatările formulate în analiza privind gradul de îndeplinire a activităţilor propuse în strategia 2008-2013. Problemele se refera în special la dificultăţile întâmpinate pe perioada implementării, respectiv cele generate de modul în care au fost concepute, gestionate şi monitorizate măsurile din strategia anterioară. Acest capitol prezintă şi un arbore al problemelor care sintetizează concluziile descrierii problemelor identificate;

- principii generale - se referă la principiile care vor guverna activităţile propuse în prezenta strategie;

- obiectivele strategiei - pe baza identificării problemelor este formulat un set de obiective generale şi specifice;

- direcţii de acţiune - vor fi prezentate principalele direcţii de acţiune corespunzătoare obiectivelor;

- rezultate şi indicatori - sunt prezentate principalele rezultate preconizate, precum şi un set de indicatori care pot fi utilizaţi pe parcursul activităţii de monitorizare a strategiei.

 

II. Definirea problemei

Principala problemă cu care se confruntă aplicarea unor politici privind mai buna reglementare la nivelul administraţiei publice centrale româneşti constă în dificultatea de a valorifica orientarea către rezultate în activităţile de concepere, implementare şi evaluare a politicilor publice, respectiv a reglementărilor. Această dificultate este determinată de persistenţa unei tradiţii legalist-procedurale în alegerea instrumentelor pentru îndeplinirea acestor activităţi. Cutumele în administraţia românească indică un interes crescut pentru invocarea procedurilor, chiar şi atunci când nu sunt relevante pentru atingerea rezultatelor. Accentul pe păstrarea unui control excesiv de riguros asupra elementelor de input (proceduri laborioase de alocare a resurselor, etape administrative redundante, controale “Încrucişate” cu solicitări şi standarde diferite etc.) denotă o abordare orientată mai degrabă asupra mijloacelor de obţinere a unor rezultate de politici publice şi mai puţin asupra rezultatelor propriu-zise. În administraţia românească, a fi “conform” în raport cu unele proceduri este mai important decât a fi “eficient” în raport cu rezultatele vizate.

Este foarte dificil, în contextul administraţiei româneşti, a concepe un set de măsuri care vizează aplicarea unor politici care au ca obiectiv îmbunătăţirea instrumentelor cel mai des utilizate, în acest tip de administraţie, pentru implementarea unor soluţii sau atingerea unor rezultate de politici publice - reglementările, respectiv actele normative. Principalul risc pe care îl prezintă în administraţia românească un astfel de set de politici de metareglementare este ca orice iniţiative în această direcţie să fie asimilate unor simple proceduri, fără ca acest demers să fie asociat cu scopul pentru care au fost create: creşterea calităţii actului guvernării prin îmbunătăţirea instrumentelor sale. Politicile de metareglementare, respectiv efortul de a crea mecanisme la nivel central pentru îmbunătăţirea reglementării ar putea fi, la rândul lor, considerate drept piedici într-un management eficient al politicilor publice. Principala provocare în acest sens este de a armoniza obiectivele de performanţă ale managementului politicilor publice în cadrul administraţiei publice cu procesul uneori laborios, dar democratic, prin care acestea devin în mod real fundamentate, transparente, respectiv accesibile pentru cetăţeni, pe tot parcursul elaborării, implementării şi evaluării lor.

În demersul de identificare a unor direcţii viitoare de acţiune pentru Strategia privind mai buna reglementare 2014-2020 trebuie luate în considerare şi rezultatele a aproximativ 10 ani de reformă în domeniul formulării politicilor publice. Măsurile propuse în această perioadă (introducerea analizei de impact, măsurarea costurilor administrative, simplificarea legislaţiei şi reducerea birocraţiei) au avut implicaţii asupra administraţiei româneşti, fiind parte a unui proces de democratizare, concomitent cu efortul de creştere a performanţei acesteia. Impactul real al măsurilor, după parcurgerea acestei perioade, nu este în totalitate cel mai îmbucurător, după cum arată şi valoarea indicatorilor menţionaţi mai sus. Există, însă, şi aspecte pozitive. Se poate, de exemplu, constata, comparativ cu perioada anterioară iniţierii reformelor, existenţa unei experienţe la nivelul administraţiei publice centrale de a asocia reformele privind mai buna reglementare cu Centrul Guvernului (SGG şi CPM). Se poate, totodată, constata utilizarea, din ce în ce mai des în cadrul diverselor rapoarte sau documente de analiză, a terminologiei specifice unui management orientat către performanţă. Practica aplicării unor proceduri de acest gen sau experienţa colaborării între Centrul Guvernului (CG) şi ministerele de linie în acest domeniu ar fi fost de neconceput în perioada anterioară implementării primului val de reforme. Din analiza experienţei implementării ultimei strategii privind mai buna reglementare 2008-2013, dar şi a situaţiei actuale a procesului de reglementare de la nivel central pot fi formulate următoarele probleme:

Confuzia dintre formularea politicilor publice şi formularea propunerilor de acte normative - iniţiativa unei reforme a procesului politicilor publice, respectiv de îmbunătăţire a reglementărilor a debutat ca urmare a recomandărilor unor instituţii precum Banca Mondială şi Comisia Europeană. În cadrul programelor din PAL8 1 şi PAL 2 au fost recomandate în perioada de preaderare dezvoltarea unor “proceduri privind formularea politicilor publice”. Acest proces ar fi trebuit gestionat de CG şi ar fi trebuit să aibă ca rezultat reducerea numărului de acte normative, respectiv creşterea calităţii propunerilor de acte normative formulate la nivelul diferitelor ministere9. Ca urmarea acestor recomandări au fost introduse propunerile de politici publice ca instrumente de limitare a numărului de acte normative, respectiv de asigurare a unei logici a intervenţiei guvernamentale care să facă legătura dintre obiectivele de politici publice şi actele normative. Primele reglementări privind procesul politicilor publice au luat în considerare această diferenţă între politicile publice şi actele normative, cele din urmă fiind considerate, împreună cu alte tipuri de documente, instrumente de implementare a primelor. Cutumele administraţiei centrale din România nu au putut fi modificate ca urmare a acestei iniţiative, actele normative fiind în continuare principalul instrument de intervenţie guvernamentală, iar politicile publice desemnează În continuare o sintagmă mai degrabă abstractă, fără a fi asociate cu acţiuni concrete, rezultate măsurabile şi obiective identificabile. Din cauza unei implementări sporadice şi inconsistente, dar şi a absenţei leadershipului politic necesar unei astfel de modificări de abordare a procesului de formulare a politicilor publice, introducerea unor astfel de proceduri nu a avut rezultatul scontat. Dimpotrivă, la nivelul activităţii curente a administraţiei publice centrale, propunerile de politici publice sunt deseori asimilate unei activităţi cu caracter mai degrabă birocratic, nefiind un suport real în procesul de luare a deciziei, ci doar o etapă de justificare a unei decizii deja luate.


8 http://www.worldbank.org/projectsyP008791/programmatic-adjustement-loan-pal-formely-institutional-govt-reform-sal?lang=en

9 Conform documentului propunere care a însoţit primul împrumut realizat în cadrul programului PAL (PAL 1), reforma formulării politicilor publice a reprezentat unul dintre pilonii de reforme iniţiate la Centrul Guvernului: “The Government has established a new Public Policy Unit (PPU) in the office of the General Secretary of Government structured on the lines advocated by the PAL team to build policy formulation capacity with better and more transparent stake holder consultation and more orderly pre-cabinet, inter-ministerial reconciliation processes. Adoption of new formal policy-making procedures is planned during the PAL program to allow better strategic prioritization and enhanced fiscal impact assessment, and increased credibility of the State and the Anti-corruption program” (s.a), First Programmatic Adjustment Loan in the amount of EUR 123.4 million (US$150 million equivalent) TO ROMÂNIA, August 6, 2004. [“Guvernul a înfiinţat o nouă Unitate de politici publice (UPP)în cadrul Secretariatului General al Guvernului, structurată conform recomandărilor formulate de echipa de experţi PAL în vederea dezvoltării unei capacităţi crescute de formulare a politicilor publice prin îmbunătăţirea procesului de consultare cu părţile interesate, concomitent cu o mai bună organizare a comitetelor interministeriale şi a obţinerii unor acorduri înainte de şedinţa de Guvern. Adoptarea unor noi proceduri privind formularea politicilor publice este programată pe parcursul programului PAL, în vederea unei mai bune prioritizări strategice şi a evaluării impactului fiscal, precum şi a unei credibilităţi crescute a statului şi a Programului anticorupţie” (traducere neoficială)].

 

Confuzia dintre planificarea strategică şi formularea politicilor publice - planificarea strategică este un instrument de management care a fost implementat concomitent cu instrumentele administrative de formulare a politicilor publice. Atât planurile strategice instituţionale, cât şi instrumentul administrativ de tipul formularului “propunere de politici publice” conţin referiri la obiective de politici publice, rezultate, indicatori de performanţă etc, fapt care a creat confuzie la nivelul administraţiei centrale între măsurile care vizau stratul profund al cutumei administrative de formulare a unor soluţii de politici publice (formularea politicilor publice), respectiv organizarea activităţilor şi alocarea resurselor în cadrul unei organizaţii de tipul unui minister (planificarea strategică). O mai bună formulare a politicilor publice presupune mai mult decât acurateţea unor analize de impact, referindu-se şi la modul de organizare a unui proces prin care problemele sunt corect formulate, soluţiile temeinic fundamentate, toate sub auspiciile unei participări consistente din partea diferitelor părţi interesate pe parcursul procesului. Pe de altă parte, planificarea strategică viza o componentă la fel de deficitara în cadrul administraţiei publice: alocarea resurselor pentru priorităţi de politici publice (conform aceloraşi observaţii formulate de echipa de experţi în programul PAL - vezi nota 5). Aceasta se referă la capacitatea ministerelor de a urmări în mod constant obiectivele propuse considerate ca prioritare, dar şi de a monitoriza alocarea resursele pentru atingerea lor. Din experienţa ultimilor ani reiese că, deşi terminologia specifică ambelor demersuri a devenit mai răspândită la nivelul administraţiei publice centrale decât era la începutul reformelor, rezultatele nu au fost în totalitate cele scontate, procesul de formulare a iniţiativelor, respectiv de alocare a resurselor în funcţie de obiective prioritare fiind în continuare deficitar. Această problemă poate fi asociată cu lipsa unei implicări a tuturor ministerelor cu atribuţii în acest domeniu încă de la începutul reformelor atât în faza de concepere a măsurilor, cât şi în cea de monitorizare a lor (de exemplu, MFP).

Terminologia similară utilizată în măsurile de reglementare corespunzătoare, politicile privind mai buna reglementare au fost asociate celor de reformă a formulării şi coordonării politicilor publice, dar şi celor de planificare strategică, fiind iniţiative asumate de o singură instituţie a administraţiei centrale: Secretariatul General al Guvernului. Cum în spaţiul administrativ românesc termenul de politici publice nu a cunoscut frecvenţa şi sensul utilizării din alte culturi administrative, aceste politici au fost în prealabil asociate cu specificul unei aşa-numite abordări de politici publice promovate în administraţia centrală. Termenul de politici publice nu vizează însă exclusiv administraţia publică (centrală sau locală) şi nu desemnează doar un set de proceduri sau o etapă administrativă în actul guvernării. El desemnează, deopotrivă, managementul politicilor publice, respectiv procesul de reglementare.

Cadrul de monitorizare deficitar pentru politicile privind mai buna reglementare - din analiza implementării strategiei 2008-2013 reiese existenţa unui număr prea mare de obiective şi activităţi asumate, comparativ cu capacitatea instituţiilor iniţiatoare. Spre deosebire de iniţiativele similare din alte state europene, politicile privind mai buna reglementare din România nu au fost realizate ca urmare a sesizării unei nevoi interne a administraţiei, ci mai degrabă ca o consecinţă a asumării direcţiilor de politici din acest domeniu formulate la nivelul CE (ca urmare a adoptării Strategiei Lisabona). La fel ca în cazul iniţiativelor de reformă a politicilor publice sau a administraţiei publice în general, Strategia privind mai buna reglementare 2008-2013 nu a făcut parte dintr-o logică a intervenţiei guvernamentale care să pornească de la o evaluare a problemelor generate de un proces de reglementare deficitar în contextul administrativ românesc. Din această cauză nici politicile propuse nu au fost concepute astfel încât să fie posibilă monitorizarea într-un cadru adecvat. Temele acestor politici au fost prezentate ca nefiind corelate între ele, activităţile de atingere a obiectivelor fiind mai degrabă aliniate la un curent european de reforme. Problemele legate de birocraţia excesivă, calitatea nesatisfăcătoare a reglementărilor, cele legate de adoptarea legislaţiei europene, măsurarea şi reducerea costurilor administrative sau inexistenţa unor informaţii cu privire la activitatea agenţiilor de reglementare au fost bazate pe nevoi, dar nu au avut o coerenţă internă, fapt indicat şi de absenţa unei ţinte generale a strategiei, convergentă obiectivelor specifice formulate. Eşecul parţial al implementării politicilor privind mai buna reglementare în perioada anterioară s-a datorat şi lipsei unei etapizări clare a măsurilor de reformă, necunoscându-se amploarea implicaţiilor pe care un astfel de demers le presupune. Diagnosticele formulate în etapa de preaderare de diferitele misiuni de consultanţă care semnalau elementele deficitare din sistemul administrativ românesc nu au fost asociate cu o viziune unitară asupra obiectivelor şi, mai ales, a unei logici a succesiunii etapelor necesare pentru operarea unor modificări instituţionale de asemenea anvergură. Reforma politicilor publice include, practic, întregul sistem administrativ şi vizează instituţii care depăşesc sfera guvernamentală şi presupune modificări, inclusiv a atitudinii societăţii civile faţă de actul guvernării. Modul în care legislaţia este adoptată la nivelul forurilor legislative este, de asemenea, parte a acestui sistem, iar o reformă care vizează creşterea calităţii politicilor publice nu poate face abstracţie de schimbările necesar a fi operate la acest nivel.

Lipsa unui leadership real - strategia privind mai buna reglementare a fost elaborată la nivelul unor specialişti ai administraţiei publice centrale fără a exista un sprijin real la nivel politic, care să însemne asumarea şi susţinerea fermă a modificărilor, în unele cazuri destul de substanţiale şi radicale, pe care aceste măsuri le propuneau. Acestea constau nu numai în introducerea unor proceduri sau efortul de internalizare a lor, ci presupuneau schimbări de anvergură care vizau cutume administrative originare în caracterul centralizat al fostei administraţii comuniste. Fiind indusă preponderent extern, această iniţiativă, la fel ca alte iniţiative similare din domeniul reformei administraţiei publice, nu a beneficiat de o monitorizare strictă solicitată din partea managementului instituţiilor iniţiatoare. Adoptarea strategiei a fost asimilată, în spiritul unei abordări legalist-procedurale, cu rezolvarea implicită a problemelor. Lipsa leadershipului a fost însoţită de lipsa viziunii de ansamblu a procesului politicilor publice, dar, mai ales, a problemelor şi a etapelor care trebuie parcurse pentru rezolvarea lor.

Existenţa unor iniţiative în administraţia publică ce, deşi pot fi asimilate unor politici privind mai buna reglementare, nu au fost monitorizate ca atare - din analiza realizată se constată existenţa unor iniţiative care, deşi au vizat îmbunătăţirea reglementărilor, nu au fost asociate cu Strategia privind mai buna reglementare. De exemplu, iniţiative de asanare a legislaţiei au existat la nivelul Ministerului Justiţiei (MJ) care a dezvoltat un set de măsuri care să permită o sistematizare a legislaţiei la nivelul administraţiei centrale. De asemenea, numeroasele studii şi analize realizate de Consiliul Legislativ (CL) denotă existenţa unui interes crescut în ceea ce priveşte identificarea unor modalităţi de creştere a calităţii actelor normative. Alte iniţiative ale Ministerului Administraţiei şi Internelor (MAI) au vizat extinderea politicilor privind mai buna reglementare, inclusiv la nivelul administraţiei publice locale. Datorită atribuţiilor executive limitate ale acestei instituţii, măsurile de simplificare propuse nu au putut fi implementate şi monitorizate într-un mod eficient.

Această situaţie poate fi asociată cu două cauze: pe de-o parte, nu a existat un sistem de monitorizare adecvat şi, pe de altă parte, asumarea unora dintre măsurile din cadrul strategiei nu a fost urmată de monitorizarea de către o instituţie coordonatoare a modului în care această asumare a fost respectată. Strategia 2008-2013 a fost concepută mai degrabă ca un acord între diferite ministere de a iniţia o serie de măsuri asociate cu mai buna reglementare, fără să fie stabilită o modalitate de raportare sau un set de indicatori sau ţinte de atins corespunzătoare obiectivelor asumate.

Pentru Strategia 2014-2020, din sumarul problemelor prezentate pot fi identificate următoarele concluzii principale (vezi figura 3):

 

Figura 3*). Arborele problemelor şi obiectivelor pentru politicile privind mai buna reglementare


*) Figura 3 este reprodusă în facsimil.

 

III. Principii generale

Principiile politicilor privind mai buna reglementare promovate în cadrul acestei strategii se referă la acţiunile care vizează corpul activ al legislaţiei, la procesul de iniţiere, implementare şi monitorizare a reglementărilor, dar şi capacitatea de implementare a acestor iniţiative la nivelul administraţiei centrale.

Transparenţă - asigurarea transparenţei în procesul de iniţiere, implementare, monitorizare şi evaluare a reglementărilor reprezintă motorul politicilor privind mai buna reglementare. Informarea şi participarea cetăţenilor în cadrul acestui proces este o condiţie pentru asigurarea unui cadru de reglementare adecvat.

Proporţionalitate - constă în adaptarea tipurilor de iniţiative de reglementare la problemele de politici publice identificate.

Fundamentarea impactului reglementărilor-acest principiu se referă la necesitatea derulării unor analize anterioare adoptării unor iniţiative care furnizează date despre posibilele consecinţe socioeconomice sau de mediu ale acestora. Acest principiu, specific funcţionării unei administraţii publice într-un stat democratic, este corelat cu cel de asigurare a derulării consultărilor publice. Identificarea impactului reglementărilor nu este, conform acestui principiu, un demers procedural/administrativ ataşat procesului de adoptare a iniţiativelor, ci expresia asigurării transparenţei în administraţia publică.

Derularea corespunzătoare a procesului de consultare - procesul de consultare trebuie să fie unul proactiv din partea instituţiilor administraţiei publice cu drept de iniţiere de reglementări în diverse domenii de politici publice. Procesul de consultare trebuie să se deruleze pe întreg parcursul iniţierii, implementării, monitorizării şi evaluării reglementărilor.

Simplificarea legislaţiei - menţinerea unui corp legislativ simplu şi uşor de înţeles contribuie la creşterea eficienţei şi eficacităţii implementării politicilor publice care fac obiectul reglementărilor.

 

IV. Obiectivele strategiei

Comparativ cu Strategia 2008-2013, actuala strategie îşi propune un set de obiective a căror arie de intervenţie este mai restrânsă. Această abordare porneşte de la premisa că modificările de anvergura celor propuse în vechea strategie au constituit şi unul dintre motivele realizării lor parţiale. Obiective mai puţin ambiţioase, dar realizabile, dat fiind şi reperul de timp generos, ar putea în noua strategie să aibă mai multe şanse de a fi atinse. Aceste obiective se concentrează în special pe îmbunătăţirea principalului instrument de implementare a politicilor publice în România: actele normative, respectiv pe creşterea capacităţii în vederea asigurării unei calităţi ridicate a acestora.

Obiectivul general:

Îmbunătăţirea calităţii instrumentelor de implementare a politicilor publice reprezentate de reglementări (acte normative, proceduri etc.)r precum şi a procesului de iniţiere, adoptare, implementare şi evaluare a acestora

Obiective specifice:

1. Simplificarea fondului activ al legislaţiei

2. Creşterea calităţii fluxului reglementărilor

3. Dezvoltarea capacităţii administrative pentru implementarea politicilor privind mai buna reglementare

 

V. Direcţii de acţiune

V.1. Simplificarea fondului activ al legislaţiei

Această direcţie de acţiune s-a format prin comasarea, faţă de strategia anterioară,a următorilor piloni: simplificarea legislaţiei, măsurarea costurilor administrative, simplificarea procedurilor, îmbunătăţirea documentelor de poziţie privind legislaţia europeană. Pentru această nouă direcţie de acţiune sunt propuse următoarele activităţi indicative:

V.1.1. Sistematizarea şi unificarea legislaţiei

Activităţile corespunzătoare acestei direcţii de acţiune se referă la fondul activ al legislaţiei10. Această direcţie de acţiune urmează a se desfăşura conform următoarelor etape:

- etapa I: Inventarierea şi analiza stocului legislativ existent

- etapa a II-a: Propunerea celor mai potrivite metode de simplificare a legislaţiei, pe baza criteriilor de prioritizare stabilite

- etapa a III-a: Implementarea efectivă a măsurilor de simplificare a legislaţiei. În cadrul acestei etape vor putea fi utilizate următoarele tipuri de acţiuni:

- utilizarea instituţiei republicării;

- înlăturarea paralelismelor în reglementare, fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice;

- dezvoltarea unor proiecte de codificare a legislaţiei pentru principalele corpuri de legislaţie - codificare-pilot a unor corpuri de legislaţie semnificativă (transporturi, sănătate, prevederi fiscale, muncă; în paralel, recurgerea la tehnologia informaţiei pentru asigurarea accesului publicului la reglementări prin publicarea pe pagina de web a instituţiilor direct implicate a formei consolidate, actualizată permanent, a unui act normativ frecvent aplicat şi al cărui impact economic este considerabil).

În vederea realizării acestui pachet de activităţi va fi creat un grup de experţi format din reprezentanţi ai Cancelariei Primului-Ministru, SGG, Secretariatului General al Camerei Deputaţilor, Secretariatului General al Senatului, MJ, CL şi, în funcţie de domeniu, de reprezentanţi ai ministerelor de resort care să inventarieze şi să analizeze stocul legislativ existent (etapa l)şi să propună cea mai potrivită metodă de simplificare a legislaţiei (etapa a II-a). Acest grup de lucru va fi coordonat de CG, în colaborare cu MJ, CL, precum şi cu Secretariatul General al Camerei Deputaţilor. Vor fi avute în vedere criterii de prioritizare a actelor normative asupra cărora urmează a se interveni. Un prim set de criterii care pot fi dezvoltate în funcţie de specificul domeniului cuprinde;

- frecvenţa aplicării;

- impactul economic;

- influenţa socială;

- tipul de act normativ (primar, secundar, terţiar);

- numărul de modificări aduse actului normativ;

- actele normative care au generat interpretări diferite sau faţă de care au fost semnalate dificultăţi în aplicare;

- rezultatele cercetării privind măsurarea costurilor administrative - selectarea acelor segmente de legislaţie care generează cele mai mari costuri pentru mediul de afaceri;

- includerea propunerilor de simplificare a legislaţiei în Planul Anual de Lucru al Guvernului (PALG), în aplicarea viitoarei Strategii privind asanarea cadrului legislativ, pentru a întări acţiunea de simplificare a legislaţiei.


10 Parte din acţiunile propuse în cadrul acestei secţiuni au fost preluate din Memorandumul privind “Adoptarea măsurilor necesare asigurării unui cadru normativ care să răspundă exigenţelor referitoare la accesibilitatea şi previzibilitatea normei de drept” (2012) iniţiat de Ministerul Justiţiei. Acest memorandum a propus şi iniţierea unei strategii privind asanarea legislaţiei.

 

V.1.2. Reducerea birocraţiei pentru mediul de afaceri Activităţile grupate sub acest titlu vizează reglementările care afectează în mod special mediul de afaceri prin nivelul de birocraţie pe care îl generează. O parte dintre aceste activităţi au fost deja iniţiate în strategia anterioară şi urmează a fi finalizate în perioada următoare. Unul dintre principalele rezultate ale strategiei anterioare este reprezentat de iniţierea, respectiv derularea parţială a procesului de măsurare a costurilor administrative şi reducere a poverii administrative, folosind SCM. Acest demers de amploare, chiar dacă se fundamentează pe culegerea de date prin intermediul interviurilor şi analizei legislaţiei din punctul de vedere al activităţilor administrative pe care le generează, nu permite o intervenţie foarte rapidă şi punctuală de simplificare în urma identificării nevoilor de reducere a birocraţiei. În perioada următoare se impune şi utilizarea unor metode alternative de reducere a birocraţiei care să pornească de la observaţia directă şi punctuală a activităţii companiilor private în relaţie cu autorităţile statului. Aplicarea unor metode care să permită identificarea acestor nevoi, chiar dacă nu cunoaşte amploarea unei măsurători de tip SCM, va putea conduce la rezultate relevante, uşor măsurabile. Aceste metode permit observarea directă a costurilor generate de reglementări (burden hunting), aplică variante de eliminare a legislaţiei redundante, inutile şi costisitoare (ghilotina™ reglementărilor), respectiv permit o mai bună comunicare între autorităţi şi companiile private (introducerea sistemelor IT şi a ghişeului unic). Rezultatele obţinute ca urmare a aplicării acestor metode vor completa rezultatele obţinute ca urmare a proiectelor deja desfăşurate care aplică măsurarea costurilor administrative, precum şi de identificare a măsurilor de simplificare corespunzătoare.

Acţiunile cuprinse în această direcţie sunt următoarele:

a1) Simplificarea sarcinilor administrative prin:

- continuarea procesului de reducere a sarcinilor administrative prin simplificarea legislaţiei aferente ultimelor cinci domenii a căror măsurare s-a finalizat în 2014: muncă (forţă de muncă, legislaţia muncii, pensii şt asigurări sociale, securitate şi sănătate în muncă), sănătate (farma, autorizare şi inspecţie sanitară), educaţie, mediu (schimbări climatice, silvicultură) şi justiţie (registrul comerţului, profesii liberale).

Totalul sarcinilor administrative aferente legislaţiei în vigoare în anul 2012 este de aproximativ 3 miliarde euro (circa 2,2% din PIB), iar principalele domenii generatoare de birocraţie sunt munca, sănătatea, agricultura, mediul, finanţele şi registrul comerţului; domeniile şi subdomeniile legislative care au fost scanate până în 2013 inclusiv şi pentru care există valori explicite ale sarcinilor administrative (global şi la nivel de obligaţie de informare) sunt următoarele:

- comunicaţii (telecom, servicii poştale, date cu caracter personal, comerţ electronic, arhivare electronică etc.); valoare totală: 6,0 mii. euro;

- economie, comerţ şi mediu de afaceri (ISCIR, metrologie, mărci şi brevete, cooperare economică şi reglementare în domeniul energiei); valoare totală: 51,4 milioane euro;

- dezvoltare regională şi turism (construcţii, cadastru, turism şi urbanism); valoare totală: 69,6 milioane euro;

- administraţie şi afaceri interne (situaţii de urgenţă, poliţie, înmatriculări vehicule etc.); valoare totală: 27,7 milioane euro;

- transporturi (rutier, feroviar, naval şi aerian); valoare totală: 6,8 milioane euro;

- finanţe publice (taxe şi impozite, proceduri fiscale, raportare financiară etc.); valoare totală: 113,4 milioane euro;

- agricultura (zootehnie, sector vegetal, protecţia plantelor, industria alimentară, sanitar-veterinar etc.); valoare totală: 239,8 milioane euro;

- de asemenea, în perioada 2015-2016, în conformitate cu angajamentele din cadrul Memorandumului de înţelegere între Uniunea Europeană şi România, priorităţile de simplificare se vor concentra pe aspecte iritante pentru sectorul privat din următoarele domenii: administrare fiscală, proceduri cu privire la înregistrarea proprietăţilor şi la autorizaţiile de construcţie, restructurarea ghişeului unic şi a punctului unic de contact într-o platformă electronică interconectată şi complet operaţională.

Simplificările se vor realiza prin implicarea directă a următoarelor instituţii: MFP (ANAF), ME (DIMMMAT), MDRAP, ANCPI, MADR, MSI, AADR, MJ, MAE;

- ca activitate continuă, se vor realiza planuri anuale de simplificare, care vor cuprinde toate domeniile de reglementare.

a2) Introducerea de metodologii mai flexibile de măsurare şi reducere a birocraţiei prin:

- dezvoltarea de noi metodologii/instrumente de măsurare şi reducere a birocraţiei în cadrul unor proiecte-pilot dedicate instrumentelor alternative de simplificare a legislaţiei:

- iniţierea unui demers de aplicare a unei metode de tip burden hunting (“identificarea poverilor administrative*) pentru identificarea acelor reglementări care afectează cel mai mult dezvoltarea companiilor private - dezvoltarea unui proiect de tip burden hunting în coordonarea Centrului Guvernului în colaborare cu alte ministere (Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Economiei etc.). Aplicarea acestei metode vine în continuarea procesului de măsurare a costurilor administrative, precum şi a celui de reducere a acestora. Abordarea va fi una care porneşte însă de la analiza punctuală a costurilor suportate de una sau mai multe companii care fac obiectul unei analize punctuale. Această acţiune va fi gestionată la nivelul Centrului Guvernului în colaborare cu alte ministere şi poate face obiectul unor proiecte distincte, similare celor derulate deja în cadrul Centrului Guvernului care au aplicat modelul costului standard;

- un demers similar va fi iniţiat şi în privinţa aplicării ghilotinei™ reglementărilor. Alături de metoda precedentă, această iniţiativă are scopul de a completa şi asigura o rafinare a rezultatelor obţinute în urma măsurării pe baza modelului costului standard;

- măsurarea şi reducerea costurilor de conformare; acest demers este, de asemenea, o continuare a celui care a vizat măsurarea costurilor administrative şi va fi derulat sub coordonarea Centrului Guvernului (SGG/CPM).

a3) Digitalizarea procedurilor administrative prin:

- implementarea unor soluţii IT pentru simplificarea unor proceduri orizontale, transsectoriale pentru mediul de afaceri (pe modelul ghişeului unic); se va avea în vedere corelarea referinţelor pentru implementarea unor soluţii IT pentru mediul de afaceri cu prevederile Strategiei Naţionale privind Agenda Digitală pentru România (în special cap. 3.1) - simplificarea unor proceduri orizontale, transsectoriale pentru mediul de afaceri (pe modelul ghişeului unic). Această acţiune constă în corelarea nevoilor de simplificare constatate în urma aplicării diferitelor metode de identificare a costurilor administrative cu măsurile de informatizare a regimului de comunicare între mediul de afaceri şi autorităţile publice.

În mod concret, prioritatea referitoare la necesitatea extinderii gradului de comunicare electronică între mediul de afaceri/cetăţeni şi instituţiile/autorităţile publice se va reflecta şi printr-o serie de proiecte lansate în cadrul viitoarelor programe operaţionale prin care se vor institui mecanisme de coordonare şi simplificare la nivelul administraţiei publice centrale care să permită operatorilor economici dezvoltarea unor proceduri electronice care să vizeze depunerea dosarelor de autorizare, raportarea şi plata on-line, în relaţia dintre operatorii economici şi instituţiile publice.

a4) Continuarea măsurătorilor prin utilizarea SCM şi actualizarea măsurătorii globale (updated baseline measurement), prin:

- definitivarea măsurătorii globale iniţiate prin strategia pentru o reglementare mai bună 2007-2013, prin măsurarea costurilor administrative generate mediului de afaceri de către o parte din autorităţile aflate în subordinea sau sub coordonarea Centrului Guvernului şi a Parlamentului, care nu au fost cuprinse în măsurătorile anterioare, şi actualizarea măsurătorii globale (updated baseline measurement).

a5) Reducerea/Eliminarea punctuală de proceduri administrative de tipul celor cuantificate de către Banca Mondială (raportul Doing Business), OECD şi alte instituţii similare:

- iniţierea unor proiecte de reducere a birocraţiei prin aplicarea unor măsuri punctuale de simplificare a unor proceduri administrative - una dintre principalele surse de informare privind nivelul birocraţiei la nivelul administraţiei publice este oferită de raportul Doing Business al Băncii Mondiale. Acest raport, prin indicatorii pe care îi monitorizează, oferă o imagine a cadrului de reglementare în care se desfăşoară activitatea companiilor private la nivelul unui stat. Datele prezentate în acest raport reprezintă un barometru ale cărui valori sunt luate în considerare de companiile private în strategiile de dezvoltare a afacerilor. Această activitate din cadrul strategiei, pe lângă celelalte activităţi de reducere a costurilor administrative, propune simplificarea punctuală a unora dintre procedurile semnalate în raportul Doing Business care contribuie la scăderea ratingul de ţară în ceea ce priveşte atractivitatea mediului de afaceri românesc. În acest sens, această strategie şi-a propus îmbunătăţirea valorii unor indicatori punctuali dintre cei folosiţi în raportul Doing Business în vederea îmbunătăţirii ratingului de ţară stabilit în cadrul acestui raport. Cu titlu exemplificativ, o detaliere a ţintelor propuse este prezentată la finalul acestei strategii. Pentru realizarea acestei activităţi vor fi implicate acele autorităţi de reglementare, precum şi ministere care au competenţe în domeniile de reglementare semnalate.

V.2. Creşterea calităţii fluxului reglementărilor Această direcţie de acţiune vizează măsuri referitoare la fundamentarea actelor normative, calitatea procesului de consultare, dar şi implementarea legislaţiei comunitare şi dezvoltarea capacităţii administrative pentru realizarea activităţilor corespunzătoare.

V.2.1. Fundamentarea actelor normative

- Elaborarea studiilor de impact extinse (full RIA) - (utilizarea Programului anual de lucru al Guvernului ca instrument de monitorizare a realizării studiilor de impact pentru reglementări) - una dintre activităţile propuse în strategia din perioada anterioară sa referit la introducerea analizei de impact pentru reglementări. Pe parcursul implementării acesteia au fost elaborate manuale de elaborare a analizei de impact în diferite domenii. Experienţa elaborării acestor tipuri de analize indică necesitatea introducerii unor analize extinse pe teme de politici publice punctuale, dar relevante ca impact, în perioada vizată de Strategia 2014-2020 se impune iniţierea elaborării unor studii de impact extinse. Această activitate va fi gestionată de CG pe baza cadrului instituţional existent.

- Introducerea măsurării ex-ante a costurilor administrative în evaluările ex-ante ale reglementărilor - exerciţiul măsurării costurilor administrative derulat în etapa corespunzătoare Strategiei 2008-2013 va fi continuat în perioada de implementare a prezentei strategii cu introducerea obligativităţii măsurării ex-ante a costurilor administrative pentru noile reglementări. Această activitate va fi gestionată de Departamentul pentru întreprinderi Mici şi Mijlocii, Mediul de Afaceri şi Turism în colaborare cu CG (operaţionalizarea testului pentru IMM).

- Elaborarea unui ghid practic de aplicare a normelor de tehnică legislativă, util şi pentru standardizarea formulărilor utilizate de instituţiile care emit avize sau care prelucrează textele finale, strict din punctul de vedere al normelor de tehnică legislativă (CL, MJ, CG, Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, Secretariatul General al Senatului).

V.2.2. Transparenţa şi calitatea procesului de consultare

- îmbunătăţirea procesului de consultare - încurajarea implicării societăţii civile (ONG-uri, diferite părţi interesate etc.) încă din fazele incipiente de elaborare a propunerilor de acte normative şi naţionale şi ale Uniunii Europene, respectiv a analizelor de impact corespunzătoare; elaborarea unui buletin guvernamental periodic (lunar) cu cele mai importante propuneri anunţate în şedinţele pregătitoare; realizarea de grupuri de lucru acolo unde este necesar.

- Dezvoltarea unei baze de date cu părţile interesate relevante pentru diferite domenii de intervenţie ale Guvernului - colaborarea cu ministerele; solicitarea punctelor de vedere ale institutelor de cercetare, ONG-uri etc. În ceea ce priveşte conţinutul studiilor de impact.

V.2.3. Implementarea legislaţiei europene

- Continuarea perfecţionării mecanismului de transpunere a directivelor europene prin aplicarea programului pentru transpunerea şi notificarea directivelor, monitorizarea permanentă a procesului de transpunere (proceduri lansate de Comisie pentru netranspunere, toate directivele pentru care termenele de transpunere au expirat deja, directivele cu o transpunere cu termen în următoarele şase luni şi, dacă este cazul, directivele care nu au fost încă atribuite la o instituţie) şi creşterea gradului de conştientizare în rândul instituţiilor responsabile, în scopul menţinerii deficitului de transpunere a directivelor între 0,5% şi 1%

- Asigurarea aplicării directe a regulamentelor europene, însoţită de activităţi de informare şi comunicare publică privind aceste reglementări, dezvoltarea unui mecanism de consultare şi de diseminare a lor către cetăţeni şi companii

- Continuarea activităţilor de prevenire şi soluţionare a problemelor legate de aplicarea dreptului european şi îmbunătăţirea mecanismelor de coordonare interinstituţională, de monitorizare şi evaluare

- Dezvoltarea Centrului SOLVIT România din perspectiva noului rol conferit de CE, acela de instrument de orientare a politicilor la nivelul UE în domeniul Pieţei unice şi la nivelul statelor membre, dezvoltarea Reţelei naţionale a punctelor de contact pentru gestionarea cazurilor SOLVIT şi asigurarea serviciilor de asistenţă pentru cetăţeni şi companii pe baza unei colaborări constante cu autorităţile naţionale de resort (EU Pilot).

V.3. Dezvoltarea capacităţii administrative pentru implementarea politicilor privind mai buna reglementare

Această direcţie de acţiune se referă la cadrul de implementare a strategiei şi are rol de suport pentru derularea celorlalte activităţi propuse.

V.3.1. Cadrul instituţional

- Adoptarea (prin hotărâre a Guvernului) unui set de reglementări privind structura şi cadrul de utilizare a documentelor de politici publice şi evaluarea impactului proiectelor de acte normative - această activitate constă în sistematizarea legislaţiei referitoare la utilizarea documentelor de politici publice, respectiv la cadrul instituţional de elaborare a lor. În cadrul acestei activităţi vor fi definite raportul dintre diferitele instrumente de implementare a politicilor publice în administraţia centrală, precum şi a fluxului acestor documente în circuitul administrativ al administraţiei centrale. Necesitatea acestui demers de clarificare este determinată de nevoia de a oferi o imagine clară a parcursului administrativ al procesului politicilor publice de la definirea obiectivelor (la nivel strategic) până la implementarea şi evaluarea lor, respectiv a cadrului instituţional care îl susţine.

- Dezvoltarea unui parcurs în două faze a implementării practicii elaborării studiilor de impact extinse (full RIA) la nivelul administraţiei publice centrale:

- Faza 1 - pilot (CG “as fast-tracker”):

- urmărirea anumitor iniţiative (propunere de acte normative sau alte documente care cuprind studii de impact) din PALG pe parcursul derulării procesului de realizare a studiilor de impact extinse (full RIA) (colaborare CG - ministere de linie pentru derularea cercetării, a etapei de consultare);

- dezvoltarea unui cadru de comunicare de tip policy alert - [bază de date părţi interesate (vezi pct. V.2.2) pe domenii de intervenţie guvernamentală, întâlniri periodice, consultări privind conţinutul studiilor de impact];

- organizarea de sesiuni de pregătire “on the job” (“la locul de muncă”) cu membrii UPP-urilor din ministere cu privire la derularea procesului de elaborare a studiilor de impact;

- identificarea şi adoptarea etapelor de realizare a studiilor de impact pentru reglementări sau alte documente de politici publice (format pentru studii de impact, informaţii necesare, tipuri de indicatori pe domenii, format pentru raportare monitorizare către CG) - aceste aspecte urmează a fi clarificate în cadrul activităţii de sistematizare a legislaţiei referitoare la formularea politicilor publice, respectiv a realizării analizelor de impact.

- Faza 2 - extindere (CG “as gatekeeper”):

- extinderea prin dezvoltarea şi verificarea funcţionării unui sistem de elaborare (ministere) şi verificare (CG) a studiilor de impact pentru reglementări sau alte documente de politici publice - această activitate urmează a fi cuprinsă în procesul de sistematizare a legislaţiei referitoare la formularea politicilor publice şi realizare a analizelor de impact pentru reglementări;

- adoptarea formatului standard pentru studiile de impact extinse (cele rezultate din studiile-pilot şi testate în etapa ulterioară).

V.3.2. Specializarea resurselor umane în elaborarea studiilor de impact

- Specializarea pe domenii de politici publice la nivelul CG - cursuri specializate pe domenii de intervenţie guvernamentală - tipuri de analize utilizate în studiile de impact pe domenii - mediu, sănătate, educaţie, economie, muncă şi protecţie socială (în special pentru faza 2)

- Specializarea resurselor umane pentru derularea analizei de impact pe diferite domenii (pachet de cursuri pentru analize de impact pe domenii specifice) cu participarea membrilor UPP sau a departamentelor de specialitate din cadrul ministerelor, precum şi persoanele specializate din cadrul CPM.

 

VI. Rezultatele acţiunilor şi indicatori

 

Activităţi

Indicatori

Descrierea indicatorilor şi justificare

Instituţia responsabilă

Modalitatea de colectare a datelor

I. Simplificarea fondului activ al legislaţiei

I.1. Sistematizarea şi unificarea legislaţiei

Indicatori de monitorizare

Etapa I: Nr. de acte normative inventariate

Etapa a II-a: Nr. de acte normative asupra cărora urmează a se interveni

 

 

 

Indicatori de evaluare

Etapa a III-a:

- nr. de acte normative republicate;

- nr. de acte abrogate/ concentrate în reglementări unice;

- nr. de cod uri/codex uri adoptate şi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I;

- nr. de reglementări - în formă consolidată şi actualizată permanent prin publicarea acestora pe pagina de web a instituţiilor.

Pentru activitatea de sistematizare şi unificare a legislaţiei indicatorii de monitorizare se referă la rezultatele activităţilor intermediare derulate în etapa I, respectiv etapa a II-a. Acestea se referă la identificarea actelor normative care urmează a fi obiect al sistematizării. În acest demers urmează a fi implicate toate ministerele.

 

În etapa a III-a vor fi obţinute principalele rezultate ale acestei activităţi care constau în adoptarea şi publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea f, a codurilor şi a codexurilor, precum şi a actelor normative în formă consolidată.

Etapa 1 şi etapa a II-a: grup de experţi format din reprezentanţi (departamentele juridice) ai Cancelariei Primului-Ministru (CPM), SGG, Secretariatului General al Camerei Deputaţilor, Secretariatului General al Senatului, CL şi, în funcţie de domeniu, de reprezentanţi ai ministerelor de resort

 

Etapa a III-a: CPM, SGG, ministerele de profil, cu asistenţa de specialitate a CL

Rapoarte de monitorizare realizate de instituţiile responsabile - centralizarea rapoartelor urmează a fi realizata de CG (în colaborare cu ministerele).

Propuneri de sistematizare/ unificare a legislaţiei propuse în PALG/ simplificare realizată - propuneri adoptate

Din punct de vedere formal, propunerile privind adoptarea actelor normative consolidate a codurilor sau a codexurilor vor fi introduse iniţial în PALG. Adoptarea lor ulterioară şi publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea 1, vor marca finalizarea acestei activităţi.

CG

Rapoarte de monitorizare realizate de CG

I.2. Reducerea birocraţiei pentru mediul de afaceri

Planuri de reducere propuse în PALG şi adoptate - adoptarea măsurilor de simplificare rezultată în urma aplicării metodei “burden huntig” (“identificarea poverilor administrative*)

Acesta este un indicator de rezultat care se referă atât la activitatea de derulare a exerciţiului de măsurare a costurilor administrative iniţiat în perioada anterioară, la activitatea viitoare de măsurare şi reducere a costurilor de conformare, cât şi la adoptarea propriu-zisă a măsurilor de simplificare.

 

În plus faţă de perioada anterioară, în această strategie a fost propusă şi o altă activitate care presupune aplicarea unei metode specifice de măsurarea a costurilor - “burden huntig (“identificarea poverilor administrative*). Pentru realizarea acestei activităţi poate fi luată în considerare şi o serie de indicatori adiacenţi, intermediari: iniţierea proiectului de finanţare pentru aplicarea metodei “burden hunting”, numărul de companii-pilot pentru care se aplică această metodă etc. Pentru simplificare s-au luat în considerare doar acei indicatori care au impact asupra obiectivului care corespunde acestei activităţi.

Ministere/Comisia Naţională de Prognoză (CNP)/CG.

Raport de monitorizare realizat de CG

Mecanism funcţional - soluţii IT identificate şi implementate (proiect demarat şi finalizat)

Acesta este un indicator de rezultat care nu oferă însă informaţii despre eficienţa lui. Este posibil ca în anumite situaţii numai implementarea sistemului să nu fie suficientă pentru evaluarea impactului acestei măsuri. Pentru a evalua impactul este necesar a deţine date despre gradul de utilizare a lui.

Ministere/CG

Raport de monitorizare realizat de CG pe baza raportărilor realizate la nivelul ministerelor

Număr de proceduri eliminate/număr de zile de parcurgere a procedurilor reduse

(conform ţintelor propuse la finalul strategiei)

Sunt prezentate ţintele pentru o serie (selecţie) de indicatori utilizaţi în raportul Doing Business al Băncii Mondiale care urmează a fi urmăriţi în evaluarea impactului politicilor privind mai buna reglementare.

CG/ministere de linie responsabile

Raport de monitorizare realizat de CG pe baza raportărilor realizate la nivelul ministerelor

Număr de proceduri simplificate

Acesta este un indicator de rezultat care, chiar dacă nu oferă informaţii despre impactul simplificării procedurilor, reprezintă un element important în evaluarea succesului acţiunilor propuse

Ministere-pilot/CG

Raport de monitorizare realizat de CG pe baza raportărilor realizate la nivelul ministerelor

 

II. Creşterea calităţii fluxului de reglementări

II.1. Fundamentarea actelor normative

Metodologie adoptată

Indicatorii folosiţi în evaluarea acestei activităţi sunt preponderent cantitativi. Cu toate acestea existenţa metod olog ii lor pentru analiza de impact (cele care nu au fost încă elaborate) reprezintă un pas important pentru asigurarea instrumentelor necesare propagării la nivelul ministerelor a utilizării RIA în fundamentarea iniţiativelor de reglementări.

CG

Raport de monitorizare realizat de CG

Număr de analize/studii de impact realizate

Se referă la analizele extinse realizate pentru fundamentarea iniţiativelor de reglementări.

Ministere iniţiatoare/CG

Raport de monitorizare realizat de CG pe baza raportărilor realizate la nivelul ministerelor

- Ghid elaborat

Aceştia sunt indicatori de rezultat. Impactul acestor măsuri sunt reprezentate de identificarea în rapoartele de monitorizare a unei creşteri a calităţii reglementărilor.

CPM (integrator), SGG, Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, Secretariatul General al Senatului, MJ, CL

Raport de monitorizare realizat de CG

II.2. Transparenţă şi calitatea procesului de consultare

Număr de buletine informative editate (buletine care conţin analize de impact înainte de adoptarea reglementărilor)

Indicatorii corespunzători acestei direcţii de acţiune sunt importanţi pentru identificarea frecvenţei practicilor referitoare la asigurarea accesului la propunerile de reglementări înainte de adoptare.

CG

Raport de monitorizare realizat de CG

Număr de studii de impact publicate înainte de adoptare/număr de observaţii formulate de beneficiari (o ţintă propusă de 10 analize pe an)

Acest indicator subliniază importanţa publicării studiilor de impact înainte de adoptarea reglementărilor care să permită formularea unor poziţii informate din partea părţilor interesate. Deşi este un indicator de rezultat, permite totuşi identificarea frecvenţei publicării studiilor de impact, crescând în acest mod importanţa realizării acestora în procesul de formulare a politicilor publice.

CG

Raport de monitorizare realizai de CG pe baza raportărilor realizate la nivelul ministerelor

Număr de consultări realizate pe parcursul elaborării analizelor de impact

Acest indicator nu este suficient pentru asigurarea unei calităţi crescute a procesului de consultare, cu toate acestea oferă date utile cu privire la frecvenţa derulării consultării înainte de adoptarea reglementărilor, respectiv în etapa preliminară de identificare a soluţiilor.

CG

Raport de monitorizare realizat de CG pe baza raportărilor realizate la nivelul ministerelor

Bază de date realizată/număr de studii de impact cuprinse în baza de date

Realizarea bazei de date cu studiile de impact reprezintă un pas important pentru a asigura un instrument de fundamentare pentru iniţiative viitoare.

CG

Raport de monitorizare realizat de CG

II.3. Implementarea legislaţiei europene

Menţinerea deficitului de transpunere a directivelor între 0,5% şi 1%

 

Ministerul Afacerilor Externe (MAE)

Raport de monitorizare realizai de MAE (centralizat CG)

- Mecanism de comunicare publică implementat

- Activităţi de informare realizate

 

MAE

Raport de monitorizare realizai de MAE

(centralizat CG)

 

III. Dezvoltarea capacităţi administrative pentru implementarea politicilor privind mai buna reglementare

III.1. Cadru instituţional

Hotărâre de Guvern adoptată şi publicată în

Monitorul Oficial al României, Partea 1/ (indicatori de rezultat stabiliţi pentru implementarea hotărârii de Guvern)

Acesta este un indicator de rezultat care, la fel ca şi în cazul altor indicatori propuşi pentru evaluarea obiectivelor acestei strategii, nu oferă informaţii cu privire la impactul acestor măsuri. În evaluare este necesar a lua în considerare şi gradul de respectare a procedurilor.

CG

Raport de monitorizare realizat de CG

Format standard adoptat

idem

CG

Raport de monitorizare realizat de CG

III.2 Specializarea resurselor umane în elaborarea studiilor de impact

- Număr de persoane specializate pe domenii de politici publice la nivelul CG

 

CG

Raport de monitorizare realizat de CG

 

 

- Număr de cursuri “on the job” (“la locul de muncă*) desfăşurate în ministere la nivelul direcţiilor de specialitate şi a UPP-urilor

- Număr de persoane pregătite

Aceştia sunt indicatori de rezultat şi se referă la activitatea de pregătire activă, la locul de muncă a celor implicaţi în elaborarea sau gestionarea realizării studiilor de impact la nivelul ministerelor, dar şi CG. Cursurile ,1a locul de munc㔠presupun o cunoaştere prealabilă a aspectelor teoretice cu privire la elaborarea acestor studii, scopul lor fiind dea detalia aspectele practice corespunzătoare realizării lor.

Ministere/CG

Raport de monitorizare realizat de CG pe baza raportărilor realizate la nivelul ministerelor

 

VII. Implicaţii pentru buget

Principala sursă de finanţare a strategiei poate fi reprezentată de fondurile structurale, respectiv bugetele proprii ale ministerelor, precum şi cel al SGG. În momentul elaborării acestei strategii nu era finalizat conţinutul programelor operaţionale pentru perioada de programare 2014-202011. Cu toate aceste a, Acordul de parteneriat propus de România pentru perioada de programare 2014-2020 aprobat de CE la această dată identifică o serie de acţiuni corespunzătoare obiectivului tematic 11 “Creşterea capacităţii instituţionale a autorităţilor publice şi a părţilor interesate şi o administraţie publică eficient㔠care pot fi asociate politicilor privind mai buna reglementare. Printre tipurile de acţiuni corespunzătoare acestui obiectiv

tematic în care pot fi iniţiate proiecte legate de mai buna reglementare pot fi semnalate: îmbunătăţirea normelor de etică, transparenţă şi integritate a luării deciziilor şi a cheltuielilor bugetare; satisfacţie publică sporită în ceea ce priveşte îmbunătăţirea administraţiei publice şi a serviciilor publice; îmbunătăţirea satisfacţiei întreprinderilor faţă de proporţionalitatea sarcinii şi reglementărilor administrative.

În acest sens se estimează alocări pe axele de finanţare ale POCA adresate direcţiilor de acţiune subscrise Strategiei pentru o reglementare inteligentă 2014-2020 în valoare de 144 milioane lei, din care valoarea cofinanţării de la bugetul de stat este de 21,6 milioane lei.


11 Cu excepţia Programului operaţional Capacitate administrativă (POCA) care se afla în faza de consultare.

 

VIII. Implicaţii juridice şi cadrul instituţional

O buna parte din măsurile propuse necesită modificări legislative sau ale cadrului instituţional. Principalele implicaţii juridice sunt reprezentate de implementarea soluţiilor de simplificare a fondului activ al legislaţiei prin diferite hotărâri ale guvernului. O categorie aparte este reprezentată de măsurile de modificare a cadrului instituţional prin constituirea grupului de experţi pentru sistematizarea legislaţiei.

 

Direcţiile de acţiune | Implicaţiile juridice şi modificarea cadrului instituţional

I. Simplificarea fondului activ al legislaţiei

1.1. Sistematizarea şi unificarea legislaţiei

- Constituire grup de experţi (regulamente de funcţionare a grupului, programul întâlnirilor, stabilirea secretariatului tehnic) - Coduri realizate, adoptate şi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I (abrogare acte normative, sistematizare adoptată etc.)

I.2. Reducerea birocraţiei pentru mediul de afaceri şi cetăţeni

- Proceduri eliminate (adoptarea şi publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, de hotărâri)

- Proceduri privind depunerea on-line a documentaţiilor necesare obţinerii de autorizaţii, avize, certificate, acreditări etc.

- Proceduri de raportare on-line către/dinspre autorităţi de reglementare/instituţii publice responsabile

- Proceduri privind plata on-line a taxelor/tarifelor către autorităţi de reglementare/instituţii publice responsabile

II. Creşterea calităţii fluxului reglementărilor

 

 

II.1. Fundamentarea actelor normative

- Metodologii adoptate (RIA)

- Soluţii de simplificare adoptate

II.2. Transparenţă şi calitatea procesului de consultare

-

II.3. Implementarea legislaţiei europene

-

III. Dezvoltarea capacităţii administrative pentru implementarea politicilor privind mai buna reglementare

III.1. Cadrul instituţional

- Hotărâre a Guvernului adoptată şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I (de sistematizare a reglementărilor din domeniul formulării politicilor publice)

III.2. Specializarea resurselor umane în elaborarea studiilor de impact

-

 

 

IX. Proceduri de monitorizare şi evaluare

Strategia privind mai buna reglementare 2014-2020 va fi adoptată prin hotărâre a de Guvernului. CG este coordonatorul şi integratorul strategiei. Fiecare minister îşi va asuma ţintele cu acordul CG în cadrul etapei de consultare. Ministerele implicate vor implementa activităţile atribuite. CG va monitoriza implementarea strategiei prin intermediul unor rapoarte de monitorizare realizate la interval de 6 luni. Rapoartele de monitorizare vor avea un format standard stabilit de CG pentru fiecare minister responsabil, în funcţie de tipul de activităţii asumate.

Pentru direcţia 1 de activităţi:

I. Simplificarea fondului activ al legislaţiei

Constituirea grupului de lucru pentru identificarea actelor normative care vor fi supuse simplificării, respectiv pentru identificarea măsurilor de atingere a ţintelor propuse conform indicatorilor “doing business”.

Componenţa grupului: câte doi reprezentanţi la nivel de experţi din cadrul CG (CPM şi SGG), ministere de linie, CL” reprezentanţi din cadrul Secretariatului General al Senatului şi Secretariatului General al Camerei Deputaţilor

Grupul de experţi se va întâlni periodic la iniţiativa CG şi cu suportul tehnic oferit de CL şi ministerele de resort. Întâlnirile au ca obiect identificarea legislaţiei care urmează să facă obiectul

sistematizării, respectiv domeniile în care au fost fixate ţinte pentru indicatorii doing business. În prima şedinţă a grupului constituit vor fi stabilite programul întâlnirilor, precum şi termenele pentru realizarea sistematizărilor (întâlnirile vor avea loc cel puţin o dată pe lună). Rezultatele derulării activităţilor grupului de lucru vor fi trimise spre adoptare în şedinţa de Guvern prin grija SGG. Propunerile de sistematizare vor avea statut prioritar în cadrul şedinţelor de Guvern. Rapoartele întâlnirilor vor fi realizate de reprezentanţii CG. În cadrul acestor rapoarte vor fi menţionate stadiile îndeplinirii activităţilor (realizarea sistematizării, adoptare/neadoptare în şedinţa de Guvern) şi vor fi incluse în rapoartele periodice de monitorizare a strategiei.

II. Creşterea calităţii fluxului reglementărilor

În această categorie de activităţi principalul responsabil pentru derularea activităţilor de monitorizare a stadiului îndeplinirii activităţilor revine CG, respectiv MAE. Acesta va elabora periodic (trimestrial) rapoarte cu privire la gradul de îndeplinire a activităţilor,

III. Dezvoltarea capacităţii administrative pentru implementarea politicilor privind mai buna reglementare

Aceste activităţi vor fi monitorizate de CG în colaborare cu ministerele de linie (pe baza rapoartelor de monitorizare semestriale).

 

            X. Plan de acţiuni

 

Activităţi

Conţinut

Indicatori

(de rezultat/de impact)

Instituţia responsabilă

Termene

I. Simplificarea fondului activ al legislaţiei

I.1. Sistematizarea şi unificarea legislaţiei

Etapa I: Inventarierea şi analiza stocului legislativ existent

 

Etapa a II-a: Propunerea celor mai potrivite metode de simplificare a legislaţiei, pe baza criteriilor de prioritizare stabilite

 

Etapa a III-a: Implementarea efectivă a măsurilor de simplificare a legislaţiei

- Număr de coduri realizate (număr de acte normative analizate, număr de acte normative sistematizate/unificate)

* Planuri de acţiuni cu termene de realizare/măsuri de asanare implementate

 

Etapa 1: Număr de acte normative inventariate

 

Etapa a II-a: Număr de acte normative asupra cărora urmează a se interveni

 

Etapa a III-a:

- nr. de acte normative republicate:

- nr. de acte abrogate/concentrate în reglementări unice;

- nr. de coduri/codexuri adoptate şi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea (;

- nr. de reglementări (în formă consolidată şi actualizată permanent) prin publicarea acestora pe pagina de web a instituţiilor.

Etapa 1 şi etapa a II-a: grup de experţi format din reprezentanţi (departamentele juridice) ai CPM, SGG, Secretariatului General al Camerei Deputaţilor, Secretariatului General al Senatului. CL şi, în funcţie de domeniu, reprezentanţi ai ministerelor de resort

Etapa a III-a: CPM, SGG, ministerele de profil, cu asistenţa de specialitate a CL

Etapa I - decembrie 2015

Etapa a II a - decembrie 2016

Etapa a III-a - decembrie 2017

Includerea propunerilor de sistematizare şi unificare a legislaţiei în Planul anual de lucru al Guvernului (PALG).

Propuneri de sistematizare/ unificare a legislaţiei propuse în PALG/simplificare realizată - propuneri adoptate

CG

Decembrie 2017

I.2. Reducerea birocraţiei pentru mediul de afaceri

Continuarea procesului de reducere a sarcinilor administrative prin simplificarea legislaţiei aferente ultimelor domenii a căror măsurare s-a finalizat în 2014 prin utilizarea SCM: muncă (forţă de muncă, legislaţia muncii, pensii şi asigurări sociale, securitate şi sănătate în muncă), sănătate (farma, autorizare şi inspecţie sanitară), educaţie, mediu (schimbări climatice, silvicultură) şi justiţie (registrul comerţului, profesii liberale)

Simplificarea, în paralel, a procedurilor iritante identificate şi asumate în cadrul Memorandumului de înţelegere dintre Uniunea Europeană şi România, respectiv administrare fiscală, procedurilor cu privire la înregistrarea proprietăţilor şi la autorizaţiile de construcţie, restructurarea ghişeului unic şi a punctului unic de contact într-o platformă electronica interconectată şi complet operaţională

Realizarea planurilor anuale de simplificare

Planuri de reducere propuse în RALG şi adoptate

Ministere/CG/CNP

MFP (ANAF), ME (DIMMMAT), MDRAP, ANCPI, MADR, MSI, AADR, MAE

Ministere/CG/CNP

Etapa I - decembrie 2015

Etapa a II-a - decembrie 2020

Dezvoltare metodologie “burden hunting” (“identificarea poverilor administrative*) (pilotare şi identificare proceduri de reducere a sarcinilor administrative pornind de la constatări)

Planuri de reducere propuse în PALG şi adoptate

Ministere/CG/CNP

Etapa I - decembrie 2016

Etapa a II-a - decembrie 2020

Aplicarea în regim-pilot a unor instrumente alternative de simplificare a legislaţiei (ghilotina7**1 reglementărilor)

Număr de proceduri simplificate

Ministere-pilot/CG

Decembrie 2017

Măsurarea şi reducerea costurilor de conformare

Cantitative: valorile costurilor de conformare identificate/domenii Calitative: recomandări de simplificare şi planuri de reducere propuse în PALG şi adoptate

Ministere/CG/CNP

Etapa I - decembrie 2016

Etapa a II-a - decembrie 2020

Implementarea unor soluţii IT pentru simplificarea unor proceduri orizontale, transsectoriale pentru mediul de afaceri (pe modelul ghişeului unic)

Mecanism funcţional - soluţii IT identificate şi implementate (proiect demarat şi finalizat)

Ministere/CG/CNP

Etapa 1 - decembrie 2015

Etapa a II-a - decembrie 2020

Continuarea măsurătorilor prin utilizarea SCM şi actualizarea măsurătorii globale (updated baseline measurement)

Cantitative: valorile sarcinilor administrative identificate/domenii Calitative: recomandări de simplificare şi planuri de reducere propuse în PALG şi adoptate

Ministere/CG/CNP

Etapa 1 - decembrie 2017

Etapa a II-a - decembrie 2020

Eliminarea punctuală a unor proceduri administrative de tipul celor cuantificate de către Banca Mondială (raportul Doing Business), OECD şi alte instituţii similare

Număr de proceduri eliminate/ reducerea zilelor pentru parcurgerea procedurilor: relaţionarea cu autorizaţiile de construcţii, racordul la electricitate, plata taxelor, înregistrarea proprietăţii, demararea unei afaceri, punerea în aplicare a contractelor etc.

Ministere/CG

Etapa I - decembrie 2017

Etapa a II-a - decembrie 2020

 

II. Creşterea calităţii fluxului reglementărilor

II.1. Fundamentarea actelor normative

Dezvoltarea studiilor de impact extinse (full RIA) - adoptarea metodologiilor pentru analiza de impact economică şi de mediu

Metodologie adoptată

CG

Decembrie 2015

Introducerea obligativităţii evaluărilor de impact extinse (full RIA)

Număr de analize/studii de impact realizate

Ministere vizate/CG

Decembrie 2016

Elaborarea unui ghid practic de aplicare a normelor de tehnică legislativă, util şi pentru standardizarea formulărilor utilizate de instituţiile care emit avize sau care prelucrează textele finale strict din punctul de vedere al normelor de tehnică legislativă.

- Ghid elaborat

CPM (integrator), SGG, Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, Secretariatul General al Senatului, MJ, CL

Decembrie 2017

II.2. Transparenţă şi calitatea procesului de consultare

Elaborarea şi publicarea unui buletin guvernamental periodic cu cele mai importante propuneri anunţate în şedinţele pregătitoare

Număr de buletine editate

CG

Permanent

(lunar/ săptămânal)

Publicarea studiilor de impact pentru reglementări înainte de adoptare

Număr de studii de impact publicate înainte de adoptare/ număr de observaţii formulate de beneficiari

CG

Permanent

Dezvoltarea unei baze de date cu părţile interesate (societate civilă - ONG-uri etc.) relevante pentru diferite domenii de intervenţie ale guvernului

Bază de date realizată

CG

Decembrie 2015

Monitorizarea implicării părţilor interesate în stadiile incipiente de elaborare a analizelor de impact pentru actele normative cu impact major

Număr de consultări realizate pe parcursul elaborării analizelor de impact

CG

Permanent

Dezvoltarea instrumentelor ICT pentru procesul de consultare, asigurarea transparenţei, baza de date pentru studiile de impact

Bază de date realizată/număr de studii de impact cuprinse în baza de date

CG

Permanent

II.3. Implementarea legislaţiei europene

Continuarea perfecţionării mecanismului de transpunere a directivelor europene prin aplicarea programului pentru transpunerea şi notificarea directivelor, monitorizarea permanentă a procesului de transpunere (proceduri lansate de Comisie pentru netranspunere, toate directivele pentru care termenele de transpunere au expirat deja, directivele cu o transpunere cu termen în următoarele 6 luni şi, dacă este cazul, directivele care nu au fost încă atribuite la o instituţie) şi creşterea gradului de conştientizare în rândul instituţiilor responsabile, în scopul menţinerii deficitului de transpunere a directivelor între 0,5% şi 1%

Menţinerea deficitului între 0,5% şi 1%

MAE

Permanent

Asigurarea aplicării directe a regulamentelor

europene, însoţită de activităţi de informare şi comunicare publică privind aceste reglementări, dezvoltarea unui mecanism de consultare şi de diseminare a lor către cetăţeni şi companii

. Mecanism de comunicare publică implementat

- Activităţi de informare realizate

MAE

Permanent

Continuarea activităţilor de prevenire şi soluţionare a problemelor legate de aplicarea dreptului european şi îmbunătăţirea mecanismelor de coordonare interinstituţională, de monitorizare şi evaluare

4Q7017 7014

MAE

Permanent

Dezvoltarea Centrului SOLVIT România din perspectiva noului rol conferit de CE, acela de instrument de orientare a politicilor la nivelul UE în domeniul Pieţei unice şi la nivelul statelor membre, dezvoltarea Reţelei naţionale a punctelor de contact pentru gestionarea cazurilor SOLVIT şi asigurarea serviciilor de asistenţă pentru cetăţeni şi companii pe baza unei colaborări constante cu autorităţile naţionale de resort

 

MAE

Permanent


III. Dezvoltarea capacităţii administrative pentru implementarea politicilor privind mai buna reglementare

III.1. Cadru instituţional

Adoptarea hotărârii Guvernului privind documentele de politici publice şi evaluarea impactului proiectelor de acte normative - sinteza reglementărilor în domeniul formulării politicilor publice şi a reglementărilor de la nivelul Guvernului

Hotărârea Guvernului adoptată/ (indicatori de rezultat stabiliţi pentru implementarea hotărârii Guvernului)

CG

Decembrie 2015

Faza 1 - pilot (CG as fast-tracker)

- Derularea procesului de elaborare a studiilor de impact

- Identificarea şi adoptarea etapelor de realizare a studiilor de impact pentru reglementări sau alte documente de politici publice

- Dezvoltarea unui cadru de comunicare de tip policy alert (transparenţă)

- Organizarea de sesiuni de pregătire “on the job” („la locul de muncă”) cu membrii UPP-urilor, precum şi în departamentele de specialitate din cadrul ministerelor de linie

- Număr de studii de impact realizate conform propunerilor formulate de SGG

- Stabilirea secvenţialităţii elaborării documentelor de politici publice, respectiv a actelor normative (finalizarea şi adoptarea Hotărârii Guvernului care sistematizează reglementările din zona formulării politicilor publice)

- Număr de sesiuni ,on the job” („la locul de muncă”) iniţiate şi finalizate

- Număr de specialişti în domenii de politici publice pregătiţi la nivelul Centrului Guvernului

CG

Decembrie 2016

Faza a 2-a - extindere (CG as gatekeeper) - Extinderea prin dezvoltarea şi verificarea funcţionării unui sistem de realizare (ministere) şi verificare (CG) a studiilor de impact pentru reglementări sau alte documente de politici publice

- Număr de iniţiative de politici publice sau propuneri de acte normative care au fost retrimise spre analiză la nivelul ministerelor în urma unei analize de conţinut

- Număr de iniţiative care au fost trimise către şedinţa de Guvern cu analiza de impact realizată

CG

Decembrie 2017

Adoptarea formatului standard pentru studiile de impact extinse

Format standard adoptat

CG

Decembrie 2017

III.2. Specializarea resurselor umane în elaborarea studiilor de impact

Specializarea pe domenii de politici publice la nivelul DCPP/CPM - cursuri specializate pe domenii de intervenţie guvernamentală

- Număr de persoane specializate pe domenii de politici publice la nivelul CPM

CG

Permanent

Elaborare şi susţinerea de pachete de cursuri pentru analize de impact pe domenii specifice cu participarea membrilor UPP din ministere, precum şi persoanele specializate din cadrul CG

Număr de cursuri “on the job” (“la locul de muncă”) desfăşurate în ministere la nivelul direcţiilor de specialitate şi al UPP-urilor - Număr de persoane pregătite

CG

Permanent

 

Bibliografie:

- Banca Mondială, “Doing Business 2014”, disponibil la http://wvvw.doingbusiness.org/Custom-Query/romania#hReprtpreview, accesat la data de 20 iunie 2014

- Jacobs, Scott şi Astrakhan, Irina (2006), “Effective and Sustainable Regulatory Reform: The Regulatory Guillotine in Three Transition and Developing Countries”

- Fondul Monetar Internaţional (2007), “Manual de transparenţă fiscală”, Washington DC

- Institutul pentru Politici Publice (2007), “Măsurarea performanţei municipiilor reşedinţă de judeţ din România în furnizarea serviciilor publice locale în perioada 2003-2005”, Bucureşti

- “Oxford English Dictionary” (2010), Oxford University Press

- World Bank (2011), “Public Administration Reform: An Overview of Cross-Cutting Issues”, în proiectul “Functional Review of the Central Public Administration in România”

- Schick, Allen (1966), “Public Administration Review 26”

- “Raportul anual de analiză şi prognoză SAR pe anul 2014”, disponibil la: http://sar.org.ro/raportul-anual-de-analiza-si-prognoza-sar-pe-anul-2014/, accesat la data de 20 iunie 2014

- MindLab (2010), “The Burden-Hunter technique - A user-centric approach to cutting red tape”

- Banca Mondială, “Worldwide Governance Indicators”

-  http://danishbusinessauthority.dk/, accesat la data de 7 mai 2014

- http://ec.europa.eu/smart-regulation/index_ro.htm, accesat la data de 13 mai 2014

- http://www.ipp.ro/pagini/m259surarea-performan355ei-municip.php, accesat la data de 15 iunie 2014

- http://www.sgg.ro/index.php7politici_publice_documente, accesat la data de 15 iunie 2014

- https://www.gov.uk/govemment/groups/better-regulation-executive, accesat la data de 14 mai 2014

- Ministerul Justiţiei (2012), Memorandum privind adoptarea măsurilor necesare asigurării unui cadru normativ care să răspundă exigenţelor referitoare la accesibilitatea şi previzibilitatea normei de drept”

Ţinte - indicatori raport Doing Business

 

Indicator

România DB2014

Cea mai bună valoare înregistrata

DB2014

Ţintă propusă

(2014-2020)

Responsabil iniţiativă

Obţinerea autorizaţiei de construire (poziţie în top)

136

1

 

 

Proceduri legale necesare pentru aprobarea unei construcţii (număr)

15

6

10

IGSC - MDRAP

Perioada de timp necesară pentru parcurgerea fiecărei proceduri (zile)

287,0

26,0

200

IGSC - MDRAP

înregistrarea titlului de proprietate (poziţie în top)

70

1

 

 

Proceduri pentru a transfera în mod legal pe titlu bunuri imobile (număr)

8

1

4

MDRAP/ANCPI

Perioada de timp necesară pentru parcurgerea procedurilor (zile)

20,0

1,0

10

MDRAP/ANCPI

Protejarea investitorilor (poziţie în top)

52

1

 

 

Cerinţele necesare pentru divulgarea de informaţii către terţi (notă 0-10)

9

10

-

DPIISPPPPE CNVM

Cerinţele pentru tragerea la răspundere a directorului (notă 0-10)

5

10

7

DPIISPPPPE CNVM

Uşurinţa referitoare la darea în judecată (notă 0-10)

4

10

7

DPIISPPPPE CNVM

Protejarea investitorului faţa de răspunderea legală ca urmare a proceselor intentate de acţionari (notă 0-10)

6,0

9,7

7

DPIISPPPPE CNVM

Plata taxelor (poziţie în top)

134

1

 

 

Timp necesar pentru conformarea cu 3 categorii de impozite de importanţă majoră - impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugată şi taxe şi impozite aferente muncii dependente, inclusiv impozitul pe veniturile din salarii şi contribuţiile sociale obligatorii (ore pe an)

222

12

176

MFP/ANAF

Tranzacţii comerciale peste hotare (poziţie în top)

76

1

 

ME

Documente necesare pentru exportare - bancă, vamă, port/ terminal, de însoţire a mărfii (număr)

5

2

3

ME

Timp necesar pentru obţinerea, completarea şi depunerea tuturor documentelor, la care se adaugă durata pentru transport intern şi manipulare

13

6

9

ME

Documente necesare pentru import - bancă, vamă, port/ terminal, de însoţire a mărfii (număr)

6

2

 

 

Timp necesar pentru obţinerea, completarea şi depunerea tuturor documentelor, la care se adaugă durata pentru transport intern şi manipulare (zile)

13

4

7

ME

 

Model de raport de monitorizare

Instituţia: (se menţionează numele instituţiei responsabile cu îndeplinirea activităţii)

Data: (se menţionează data la care se realizează raportul)

Perioada de raportare: (se menţionează perioada la care se referă raportul de monitorizare)

Activitatea din cadrul strategiei/etapa: (se menţionează activitatea din cadrul strategiei la care se referă activitatea desfăşurată, precum şi celelalte instituţii implicate)

Indicatorii corespunzători acestei etape şi ţintele asumate conform Strategiei privind mai buna reglementare: (se menţionează indicatorii vizaţi de realizarea activităţilor)

 

Activitatea desfăşurată

Rezultate obţinute

Impactul asupra indicatorilor

Dificultăţi întâmpinate/Comentarii/Observaţii/Recomandări

Vor fi menţionate activităţile desfăşurate conform celor asumate în Strategia privind mai buna reglementare 2014-2020.

Vor fi menţionate rezultatele obţinute în cadrul activităţilor.

Va fi specificat impactul asupra valorii indicatorilor, respectiv asupra ţintelor asumate în cadrul strategiei.

Vor fi menţionate dificultăţile întâmpinate pe parcursul desfăşurării activităţilor, comentarii privind îmbunătăţirea obiectivelor formulate în cadrul strategiei, precum şi recomandări privind derularea unor activităţi suplimentare care să conducă la îndeplinirea ţintelor.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiţii “Sediu pentru specializarea Tehnologia Prelucrării Produselor Agricole” la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinar㠓Ion Ionescu de la Brad” din Iaşi

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 223 alin. (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiţii “Sediu pentru specializarea Tehnologia Prelucrării Produselor Agricole” la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinar㠓Ion Ionescu de la Brad” din Iaşi, prevăzuţi în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Finanţarea obiectivului de investiţii prevăzut la art. 1 se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale, din veniturile proprii ale Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinar㠓Ion Ionescu de la Brad” din Iaşi, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie, precum şi din alte surse legal constituite, conform programelor de investiţii publice aprobate potrivit legii.

 

 

 

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Nicolae-Liviu Dragnea

Ministrul educaţiei naţionale,

Remus Pricopie

Ministrul delegat pentru învăţământ superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică,

Mihnea Cosmin Costoiu

Ministrul finanţelor publice,

Ioana-Maria Petrescu

Ministrul delegat pentru buget,

Darius-Bogdan Vâlcov

 

Bucureşti, 10 decembrie 2014.

Nr. 1.095.

 

ANEXĂ

 

INDICATORII TEHNICO-ECONOMICI

ai obiectivului de investiţii “Sediu pentru specializarea Tehnologia Prelucrării Produselor Agricole” la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinar㠓Ion Ionescu de la Brad” din Iaşi

 

Titular: Ministerul Educaţiei Naţionale

Beneficiar: Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinar㠓Ion Ionescu de la Brad” din Iaşi

Amplasament: Aleea Mihail Sadoveanu nr. 3, municipiul Iaşi, judeţul Iaşi

Indicatorii tehnico-economici:

 

Valoarea totală a investiţiei (inclusiv TVA)

(preţuri valabile la 1 iulie 2013;1 euro = 4,4588 lei), din care:

 

mii lei

40.359

construcţii + montaj

 

mii lei

26.125

Valoarea rest de executat (inclusiv TVA)

 

mii lei

30.807

(preţuri valabile la 1 iulie 2013; 1 euro = 4,4588 lei), din care:

 

 

 

construcţii + montaj

 

mii lei

17.836

Eşalonarea investiţiei Anul I

INV

mii lei

20.000

 

C + M

mii lei

12.000

Anul II

INV

mii lei

10.807

 

C + M

mii lei

5.836

Capacităţi:

- Suprafaţa construită

mp

1.337,70

- Suprafaţa desfăşurată

mp

6.620,00

- Suprafaţa utilă

mp

6.162,45

- Regim de înălţime

 

D + P + 3E

Durata de realizare a investiţiei (rest de executat)

luni

24

 

Factori de risc

Obiectivul de investiţii se va proteja antiseismic potrivit prevederilor Normativului P100-1/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Finanţarea Investiţiei

Finanţarea obiectivului de investiţii se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale, din veniturile proprii ale Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinar㠓Ion Ionescu de la Brad” din Iaşi, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie, precum şi din alte surse legal constituite, conform programelor de investiţii publice aprobate potrivit legii.

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiţii “Demolare zoobază existentă şi construire clădire hematologie S+P+3E pe amplasamentul acesteia” la Institutul Oncologic “Prof. Dr. I. Chiricuţ㔠Cluj-Napoca

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 42 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiţii “Demolare zoobază existentă şi construire clădire hematologie S+P+3E pe amplasamentul acesteia” la Institutul Oncologic “Prof. Dr. I. Chiricuţ㔠Cluj-Napoca, prevăzuţi în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Finanţarea obiectivului de investiţii prevăzut la art. 1 se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătăţii, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie, şi, în completare, din alte surse legal constituite, conform programelor de investiţii publice aprobate potrivit legii.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Nicolae-Liviu Dragnea

Ministrul sănătăţii,

Nicolae Bănicioiu

Ministrul finanţelor publice,

Ioana-Maria Petrescu

Ministrul delegat pentru buget,

Darius-Bogdan Vâlcov

 

Bucureşti, 10 decembrie 2014.

Nr. 1.096.

 

ANEXĂ

 

INDICATORII TEHNICO-ECONOMICI

ai obiectivului de investiţii “Demolare zoobază existentă şi construire clădire hematologie S+P+3E pe amplasamentul acesteia”, la Institutul Oncologic “Prof. Or. I. Chiricuţ㔠Cluj-Napoca

 

Ordonator principal de credite: Ministerul Sănătăţii Beneficiar: Institutul Oncologic “Prof. Dr. Ion Chiricuţă”, Cluj-Napoca

Amplasamentul obiectivului: Cluj-Napoca, Strada Republicii nr. 34-36, judeţul Cluj

Indicatorii tehnico-economici

 

Valoarea totală a investiţiei (inclusiv TVA):

(în preţuri din 24 aprilie 2012; 1 euro = 4,3791 lei)

mii lei

29.663

Construcţii+montaj (inclusiv TVA):

mii lei

21.296

Capacităţi:

- Suprafaţă desfăşurată

mp

 

4060,30

- Suprafaţă construită

mp

 

800

- Paturi spitalizare

nr.

 

56

- Regim de înălţime:

 

 

S+P+3E

Eşalonarea investiţiei Inv/C+M

 

 

 

Anul 1

 

mii lei

15.000

mii lei

9.000

Anul II

 

mii lei

10.000

mii lei

8.000

Anul III

 

mii lei

4.663

mii lei

4.296

Durata de realizare a investiţiei

 

luni

36

 

Factori de risc

Obiectivul de investiţii se va proteja antiseismic în conformitate cu prevederile Normativului P 100-1/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Finanţarea investiţiei

Finanţarea obiectivului de investiţii se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătăţii, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie, şi, în completare, din alte surse legal constituite, conform programelor de investiţii publice aprobate potrivit legii.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.