MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 923/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 923         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 18 decembrie 2014

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 561 din 16 octombrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 119, art. 1201, art. 121, art. 122 şi art. 1241 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Decizia nr. 592 din 21 octombrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Comitetului Miniştrilor ale Consiliului Europei şi exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor şi convenţiilor de rezolvare pe cale amiabilă, precum şi celor ale art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civila din 1865

 

ORDONANŢE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

84. - Ordonanţă de urgenţă pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în România

 

1.115. - Hotărâre privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de prefect al judeţului Covasna de către domnul Popica Marius

 

1.116. - Hotărâre privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, în condiţiile legii, a funcţiei publice de subprefect al judeţului Covasna de către domnul Cucu Sebastian

 

1.117. - Hotărâre privind exercitarea, cu caracter temporar, în condiţiile legii, a funcţiei publice de prefect al judeţului Covasna de către domnul Cucu Sebastian

 

1.118. - Hotărâre privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de prefect al judeţului Mureş de către domnul Oprea Vasile-Liviu

 

1.119. - Hotărâre privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de prefect al judeţului Mureş de către domnul Goga Lucian

 

1.120. - Hotărâre privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de prefect al judeţului Harghita de către domnul Petres Sándor

 

1.121. - Hotărâre privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de subprefect al judeţului Harghita de către domnul Andrei Jean-Adrian

 

1.122. - Hotărâre privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de subprefect al judeţului Harghita de către domnul Petres Sándor

 

1.123. - Hotărâre privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de prefect al judeţului Harghita de către domnul Andrei Jean-Adrian

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

            1.488. - Ordin al ministrului sănătăţii pentru modificarea anexei nr. 1 la Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.082/2010 privind aprobarea Regulamentului de organizare şt desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiei de manager persoană fizică din spitalele publice din reţeaua proprie a Ministerului Sănătăţii

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

150. - Ordin privind aprobarea tarifelor specifice pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice şi a preţului pentru energia electrică reactivă, pentru Societatea Comercială “E.ON Moldova Distribuţie” - S.A.

 

151. - Ordin privind aprobarea tarifelor specifice pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice şi a preţului pentru energia electrică reactivă, pentru Societatea Comercială “Enel Distribuţie Banat” - S.A.

 

Rectificări la:

 - Decizia Curţii Constituţionale nr. 518 din 9 octombrie 2014

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 561

din 16 octombrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 119, art. 1201 art. 121, art. 122 şi art. 1241 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 119, art. 1201, art. 121, art. 122 şi art. 1241 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Gilmar Belecciu în Dosarul nr. 32.275/212/2013 al Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 247D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că prevederile legale criticate reprezintă măsuri de politică fiscală pe care legiuitorul le instituie în vederea sancţionării conduitei culpabile pe care contribuabilii o au pentru neachitarea la termenul de scadenţă a obligaţiilor de plată, iar stabilirea unor sancţiuni cu caracter fiscal pentru neîndeplinirea la termen a obligaţiilor bugetare se circumscrie sferei de aplicare a dispoziţiilor art. 56 şi art. 139 din Constituţie. Totodată, apreciază că atât timp cât nivelul dobânzii calculate pentru fiecare zi de întârziere are o valoare stabilită şi un cuantum rezonabil nu poate fi reţinută contrarietatea reglementării legale criticate cu Legea fundamentală.

CURTEA.

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 20 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 32.275/212/2013, Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 119, art. 1201, art. 121, art. 122 şi art. 1241 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Gilmar Belecciu într-o cauză în contencios administrativ având ca obiect o contestaţie la executare.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că, potrivit dispoziţiilor constituţionale invocate, cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, însă prevederile de lege criticate contravin principiului echităţii. Astfel, arată că “În cazul în care statul, prin instituţiile sale, datorează contribuabilului o sumă căreia îi este aplicabilă o dobândă, în temeiul art. 124 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, atunci această dobândă poate fi acordată doar la cererea justiţiabilului şi într-un procent nespecificat în legislaţia fiscală”. În schimb, “statul poate impune penalităţi şi majorări la sumele datorate, pe care le impune în baza unui temei de drept”, acelaşi temei “care nu acordă însă şi cetăţeanului contribuabil dreptul la o despăgubire echitabilă”. Aşa fiind, apreciază că “justiţiabilul român este discriminat în relaţia cu instituţia, prin aplicarea unor pretenţii fiscale doar unilateral”.

6. De asemenea, arată că prevederile de lege criticate încalcă şi principiul impunerii fiscale şi al unicităţii taxei. În sensul că “pentru una şi aceeaşi impunere în sarcina unei persoane aceasta nu datorează o taxă decât o singură dată, iar în acest caz apreciază că justiţiabilul nu poate datora daune pentru neplată decât o singură dată, şi nu de trei ori. aşa cum este reglementat de Codul de procedură fiscală”. În acest context, arată că se încalcă principiul justei aşezări a taxelor fiscale, deoarece “statul, prin pretenţia unei plăţi inechitabile, beneficiază de o sumă nedatorată şi de o dobândă la bani care nu sunt datoraţi”.

7. Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că prevederile de lege criticate “dau expresie competenţei constituţionale a legiuitorului de a reglementa raportul juridic de drept fiscal, care este caracterizat prin existenţa unei legături de subordonare în favoarea statului, fiind vorba de un regim de drept public”. Consideră că în cauză nu poate fi vorba despre încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), câtă vreme părţile raportului juridic fiscal nu se situează pe poziţii de egalitate.

8. De asemenea, instanţa de judecată apreciază că nu se poate reţine nici încălcarea art. 56 din Constituţie, întrucât “modalitatea de reglementare a penalităţilor de întârziere şi a dobânzilor în materie fiscală constituie o măsură de politică fiscală, incidenţă prin ipoteză în situaţia comportamentului culpabil al unui contribuabil”.

9. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

10. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 119, art. 1201, art. 121, art. 122 şi art. 1241 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt constituţionale, sens în care invocă jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, concretizată prin deciziile nr. 886/2010, nr. 889/2010 şi nr. 1.542/2011.

11. Totodată, Avocatul Poporului reţine că autorul excepţiei nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci “deduce contrarietatea textelor de lege criticate cu Legea fundamentală prin comparaţia dintre articolele criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, care reglementează nivelul dobânzii, penalităţilor şi majorărilor de întârziere pentru obligaţiile de plată către stat, şi dispoziţiile legale care reglementează nivelul dobânzilor în cazul sumelor restituite sau rambursate de la buget”. Or, aşa cum a statuat instanţa de contencios constituţional în jurisprudenţa sa constantă, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 119, ari. 1201, art. 121, art. 122 şi art. 1241 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările şi completările ulterioare.

Textele de lege criticate au următorul conţinut:

- Art. 119: Dispoziţii generale privind dobânzi şi penalităţi de întârziere

“(1) Pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi şl penalităţi de întârziere.

(2) Nu se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligaţii fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silită, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum şi sumele reprezentând echivalentul în lei al bunurilor şi sumelor confiscate care nu sunt găsite la locul faptei.

(3) Dobânzile şi penalităţile de întârziere se fac venit la bugetul căruia îi aparţine creanţa principală.

(4) Dobânzile şi penalităţile de întârziere se stabilesc prin decizii întocmite în condiţiile aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 142 alin. (6).”;

Art. 1201: Penalităţi de întârziere

“(1) Penalităţile de întârziere reprezintă sancţiunea pentru neîndeplinirea obligaţiilor de plată la scadenţă şi se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv. Dispoziţiile art. 120 alin. (2)-(6) sunt aplicabile în mod corespunzător.

(2) Nivelul penalităţii de întârziere este de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere.

(3) Penalitatea de întârziere nu înlătură obligaţia de plată a dobânzilor.”;

- Art. 121: Dobânzi şi penalităţi de întârziere în cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară

“(1) Nedecontarea de către unităţile bancare a sumelor cuvenite bugetului general consolidat în termen de 3 zile lucrătoare de la data debitării contului plătitorului nu îl exonerează pe plătitor de obligaţia de piaţă a sumelor respective şi atrage pentru acesta dobânzi şi penalităţi de întârziere la nivelul celor prevăzute la art. 120 şi 1201, după termenul de 3 zile.

(2) Pentru recuperarea sumelor datorate bugetului şi nedecontate de unităţile bancare, precum şi a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere prevăzute la alin. (1), plătitorul se poate îndrepta împotriva unităţii bancare respective.”;

- Art. 122: Dobânzi şi penalităţi de întârziere în cazul compensării

(1) în cazul creanţelor fiscale stinse prin compensare, dobânzile şi penalităţile de întârziere se datorează până la data stingerii inclusiv, astfel:

a) pentru compensările la cerere, data stingerii este data depunerii la organul competent a cererii de compensare;

b) pentru compensările din oficiu, data stingerii este data înregistrării operaţiei de compensare de către unitatea de trezorerie teritorială, conform notei de compensare întocmite de către organul competent;

c) pentru compensările efectuate ca urmare a unei cereri de restituire sau de rambursare a sumei cuvenite debitorului, data stingerii este data depunerii cererii de rambursare sau de restituire.

(2) în cazul în care în urma exercitării controlului sau analizării cererii de compensare s-a stabilit că suma ce urmează a se compensa este mai mică decât suma cuprinsă în cererea de compensare, dobânzile şi penalităţile de întârziere se recalculează.

(3) Pentru obligaţiile fiscale stinse prin procedurile de compensare prevăzute de actele normative speciale, data stingerii este data la care se efectuează compensarea prevăzută în actul normativ care o reglementează sau m normele metodologice de aplicare a acestuia, aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice.”;

- Art. 1241 Majorări de întârziere în cazul creanţelor datorate bugetelor locale

“(1) Prin excepţie de la prevederile art. 119 alin. (1) şi art. 1201, pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată datorate bugetelor locale, se datorează după acest termen majorări de întârziere.

(2) Nivelul majorării de întârziere este de 2% din cuantumul obligaţiilor fiscale principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracţiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv.

(3) Prevederile art. 119-124 sunt aplicabile în mod corespunzător.

(4) Pentru sumele de restituit de la bugetul local se datorează dobândă. Nivelul şi modul de calcul al dobânzii sunt cele prevăzute la alin. (2).”

15. În susţinerea neconstituţionalităţii prevederilor legale criticate, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind Egalitatea în drepturi şi art. 56 referitor la Contribuţii Financiare.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că soluţia legislativă criticată a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind, spre exemplu: Decizia nr. 513 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 26 iunie 2008; Decizia nr. 248 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2010; Decizia nr. 886 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 3 august 2010; Decizia nr. 889 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 13 august 2010, sau Decizia nr. 1.542 din 6 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 8 martie 2012.

17. Prin aceste decizii, cu privire la problema tratamentului diferenţiat de care beneficiază statul în raport cu contribuabilii în ceea ce priveşte satisfacerea creanţelor, Curtea a reţinut, în esenţă, că în cadrul raporturilor juridice dintre stat, în calitate de creditor, şi contribuabil, în calitate de debitor al obligaţiei fiscale, cele două părţi nu se situează pe poziţii de egalitate, între ele existând o legătură de subordonare în favoarea statului, pe baza unui regim de drept public, şi, prin urmare, nu poate fi vorba de încălcarea principiului egalităţii în faţa legilor prevăzut de art. 16 din Constituţie. De altfel, autorul excepţiei porneşte de la o premisă greşită, întrucât şi statul datorează dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget, conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

18. Curtea a constatat, totodată, că reglementarea criticată reprezintă o măsură de politică fiscală pe care legiuitorul a instituit-o în vederea sancţionării conduitei culpabile pe care contribuabilii o au prin neachitarea la termenul de scadenţă a obligaţiilor de plată. O atare sancţiune, evident, are o repercusiune directă cu privire la patrimoniul debitorului, însă diminuarea corespunzătoare a patrimoniului acestuia se datorează faptei culpabile pe care a săvârşit-o.

19. Stabilirea printr-o dispoziţie legală expresă a unor sancţiuni cu caracter fiscal pentru neîndeplinirea la termen a obligaţiilor bugetare se circumscrie sferei de aplicare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 şi art. 139, şi reprezintă regula generală în materia impozitelor şi taxelor, legiuitorul fiind îndreptăţit inclusiv la a adopta reglementări care să reprezinte un mijloc suplimentar pentru a asigura executarea obligaţiilor fiscale. Atât timp cât nivelul dobânzii calculate pentru fiecare zi de întârziere are o valoare stabilită într-un cuantum rezonabil, dar suficient de disuasiv pentru a nu îşi pierde raţiunea pentru care a fost instituită, nu poate fi reţinută nicio încălcare a prevederilor constituţionale invocate.

20. De altfel, Curtea nu ar putea să modifice nivelul dobânzilor de întârziere stabilite prin lege sau să introducă anumite criterii pentru determinarea nivelului acestora, întrucât o atare competenţă aparţine, în mod exclusiv, legiuitorului.

21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să conducă la schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia din deciziile amintite îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

22. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gilmar Belecciu în Dosarul nr. 32.275/212/2013 al Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 119, art. 1201, art. 121, art. 122 şi art. 1241 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 octombrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 592

din 21 octombrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Comitetului Miniştrilor ale Consiliului Europei şi exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor şi convenţiilor de rezolvare pe cale amiabilă, precum şi celor ale art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă din 1865

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Comitetului Miniştrilor ale Consiliului Europei şi exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor şi convenţiilor de rezolvare pe cale amiabilă, precum şi celor ale art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Radu Doru Chiş în Dosarul nr. 37.277/301/2012 (135/2014) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 396D/2014.

2. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei de neconstituţionalitate personal, precum şi partea Societatea Comercială “Romaqua Holdings” - S.A. din Borsec, prin doamna avocat Angela Grecu, din Baroul Bucureşti, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind celelalte părţi, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei partea Agentul Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului, precum şi partea Societatea Comercială “Romaqua Holdings” - S.A. din Borsec au depus puncte de vedere referitoare la excepţia de neconstituţionalitate prin care se solicită respingerea acesteia.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care precizează că la acest termen înţelege să nu mai susţină nimic în faţa Curţii Constituţionale.

5. Doamna avocat Angela Grecu menţionează faptul că Societatea Comercială “Romaqua Holdings” - S.A. din Borsec, ca urmare a fuziunii prin absorbţie, şi-a schimbat denumirea în Societatea Comercială “Romaqua Grup” - S.A. Pe fond, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Menţionează că, prin Decizia nr. 550 din 15 octombrie 2014, Curtea Constituţională a soluţionat şi a respins o excepţie de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii legale criticate de acelaşi autor. În ceea ce priveşte Ordonanţa Guvernului nr. 94/1999, precizează că prin adoptarea acestui act normativ s-au reglementat condiţiile şi procedurile privind participarea României la procedurile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Comitetului Miniştrilor ale Consiliului Europei. Prin acest act normativ Guvernul a instituit mecanisme corespunzătoare pentru respectarea drepturilor persoanelor. De asemenea, prin art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 94/1999, care reglementează procedura de publicare gratuită în Monitorul Oficial al României a hotărârilor şi deciziilor Curţii Europene a Drepturilor Omului, în vederea exercitării căii de ataca revizuirii, se asigură respectarea accesului liber la justiţie. Prin urmare, ordonanţa Guvernului criticată nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate şi nici nu impune un caracter oneros demersurilor pe plan intern ale persoanei prejudiciate. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă din 1865, arată că aceasta este inadmisibilă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 233 din 15 februarie 2011.

6. Reprezentantul Ministerului Public arată, în primul rând, că prin modul în care s-a formulat excepţia de neconstituţionalitate se tinde ta modificarea textelor legale criticate. Prin urmare, solicită respingerea ca inadmisibilă a excepţiei. În continuare, apreciază că ne aflăm în prezenţa punerii de acord a dispoziţiilor legale în materia revizuirii chiar de către instanţa de fond, care, în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, la pagina 3 paragrafele 8-10 explică autorului excepţiei ce anume este în neregulă cu cererea sa. Astfel, acesta are dreptul de a cere revizuire, dar aceasta trebuie să respecte condiţiile art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă din 1865.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

7. Prin încheierea din 17 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 37.277/301/2012 (135/2014), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă ŞI pentru cauze cu minori ŞI de familie a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şl a Comitetului Miniştrilor ale Consiliului Europei ŞI exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor şi convenţiilor de rezolvare pe cale amiabilă, precum şi celor ale ari. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Radu Doru Chiş într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei hotărâri pronunţate într-un dosar de revizuire care se referă la condiţiile de admisibilitate sub aspectul încetării consecinţelor deosebit de grave constatate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi care au continuat să se producă asupra sa, în calitate de parte vătămată.

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că Ordonanţa Guvernului nr. 94/1999, în sine, precum şi transpunerea acesteia în practică, contravine “dreptului constituţional de acces la justiţie şi la un proces echitabil, dreptul la nediscriminare şi dreptul la o bună administrare”. Astfel, în situaţia în care agentul guvernamental nu declanşează nicio procedură de rezolvare pe cale amiabilă a litigiului, atât după ce Curtea declară plângerea admisibilă, sau mai ales după ce se şi pronunţă pe fondul încălcării, nicio normă nu reglementează calea de remediere a situaţiei reclamantului. Insuficienţa şi imprecizia legislativă a Ordonanţei Guvernului nr. 94/1999 încalcă art. 21 din Constituţie, având în vedere şi practica Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care s-a arătat că nu este potrivit să i se solicite unei persoane care are o creanţă împotriva statului, la încheierea unei proceduri judiciare, să iniţieze ulterior procedura de executare silită pentru a obţine o reparaţie. Ordonanţa criticată nu reglementează “criteriile sau condiţiile pentru ca agentul guvernamental să declanşeze procedura soluţionării amiabile a cauzei”, pasivitatea reprezentantului guvernamental nefiind sancţionată. Această insuficienţă legislativă creează o discriminare între beneficiarii unor hotărâri pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului care parcurg procedura de soluţionare amiabilă şi cei care “nu ştiu cui să se adreseze sau ce să facă”. Consideră că, “În cadrul procedurii administrative, simpla declarare ca admisibilă a plângerii poate declanşa procedura unei rezolvări amiabile a cauzei, atribuindu-se calitatea de titlu executor”. În legătură cu acest aspect, arată că, în cadrul acestei proceduri, “rezolvarea pe cale amiabilă a cauzei se face între agentul guvernamental şi reclamant, în timp ce în procedura revizuirii agentul nici măcar nu este citat în cauză, deşi el este cel care trebuie să apere Convenţia şi hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi tot el răspunde, în final, pentru executarea hotărârii instanţei europene. În schimb, sunt citaţi pârâţii interni, adică cei care au determinat condamnarea statului, şi procurorul, cel care a reprezentat instituţia incapabilă să apere ordinea de drept, drepturile şi libertăţile cetăţenilor”. De aceea, apreciază că între procedura administrativă şi cea jurisdicţională s-a creat o situaţie discriminatorie, pe terenul normelor procedurale.

9. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor care reglementează calea extraordinară a revizuirii, autorul excepţiei consideră că acestea au fost “impuse în condiţii neclare, artificiale şi fără o fundamentare temeinică” şi că, “În măsura în care aceste dispoziţii nu permit remedierea şi repunerea părţii vătămate în situaţia anterioară încălcării pentru care statul a fost condamnat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, atunci toate prevederile contrare ordinii convenţionale vor trebui să fie înlăturate ca fiind afectate de vicii de neconstituţionalitate, sau, după caz, interpretate în sensul convenţional şi constituţional al dreptului fundamental cu privire la accesul la justiţie şi la un proces echitabil”. Condiţionarea admisibilităţii unei căi de atac, prin raportare la un criteriu circumstanţial, reprezintă o încălcare a principiului legalităţii, a accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil. De asemenea, condiţionarea revizuirii de împrejurarea ca încălcarea pentru care statul a fost condamnat să se fi datorat unei hotărâri judecătoreşti este absolut nelegală şi netemeinică, pentru că ar însemna că, încă de la început, Curtea Europeană a Drepturilor Omului să nu se pronunţe decât asupra art. 6 paragraful 1 din Convenţie.

10. Dispoziţiile legale criticate care se referă la revizuirea unor hotărâri interne ca urmare a unei încălcări constatate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pun la dispoziţia reclamantului (parte vătămată) mijloacele adecvate şi accesibile, mergând până la redeschiderea unor proceduri interne, dacă remedierea situaţiei acestuia impune o astfel de procedură, însă, în opinia autorului excepţiei, norma de reglementare este complet eronată, neclară, imprecisă, incoerentă şi impredictibilă, conducând la o încălcare a principiului stabilităţii şi securităţii juridice, făcând loc arbitrari ului şi repetării ilicitului.

11. În ceea ce priveşte competenţa instanţei de revizuire, autorul excepţiei arată că “obligaţia de redeschidere a unor proceduri juridice interne ar trebui să revină acelei instanţe care a răspuns, la cel mai înalt nivel, de înfăptuirea sau neînfăptuirea justiţiei, respectiv instanţei supreme, care printr-o singură procedură ar trebui să remedieze situaţia reclamantului pe cale juridică, dacă procedura administrativă este insuficientă sau ineficientă, deoarece de executarea hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului va trebui să răspundă statul, şi nu o instanţă aflată la un anumit grad de jurisdicţie, doar pentru că a pronunţat o hotărâre greşită la un moment dat”.

12. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că dispoziţiile legale criticate dau posibilitatea părţii să aprecieze asupra posibilităţii de a exercita calea de atac de retractare a revizuirii, în măsura în care consideră că s-au produs încălcări ale unor drepturi şi libertăţi fundamentale, încălcări constatate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care nu au fost remediate. Arată că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul este în drept să stabilească regulile de procedură cu aplicabilitate generală, dar şi unele reguli speciale, derogatorii, în considerarea unor situaţii deosebite, cu condiţia ca aceste norme să se aplice în mod egal în toate cazurile şi pentru toate persoanele care se încadrează în situaţii identice. Astfel, stabilirea unor reguli diferenţiate în această materie, ţinând seama de specificul unor litigii sau chiar de situaţia deosebită în care se află persoanele implicate, nu are semnificaţia instituirii unor discriminări, câtă vreme ele sunt pe deplin aplicabile tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie. În ceea ce priveşte liberul acces la justiţie, menţionează Decizia Curţii Constituţionale nr. 646 din 5 octombrie 2006 prin care s-a reţinut că acest drept semnifică faptul că orice persoană se poate adresa instanţelor judecătoreşti pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus niciunei condiţionări. Arată că susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate se referă la modificarea soluţiei legislative criticate. De asemenea, şi în ceea ce priveşte Ordonanţa Guvernului nr. 94/1999, instanţa arată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu critică o încălcare a unui drept fundamental prin normele cuprinse în acest act normativ, ci omisiunea legiuitorului de a reglementa o procedură de revizuire a hotărârilor judecătoreşti interne, ori de câte ori Curtea Europeană a Drepturilor Omului constată o încălcare a drepturilor garantate prin Convenţie, respectiv nu prevede o atare obligaţie în sarcina agentului guvernamental. În concluzie, instanţa arată că o asemenea solicitare nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:

15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Comitetului Miniştrilor ale Consiliului Europei şi exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor şi convenţiilor de rezolvare pe cale amiabilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 424 din 31 august 1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 23 martie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi dispoziţiile art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă din 1865. Curtea observă că, prin art. 83 lit. a) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, Codul de procedură civilă din 1865 a fost abrogat. Însă, având în vedere dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, potrivit cărora “Dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare”, precum şi Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea Constituţională a statuat că sintagma „În vigoare”, din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt si puse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea reţine îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă din 1865, în sensul în care aceste dispoziţii de lege pot fi supuse controlului de constituţionalitate. Dispoziţiile art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă din 1865 au următorul cuprins: “Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: [...] 9. dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.”

17. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept, art. 11 alin. (1) şi (2) privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) şi (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie.

18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea constată că prin Decizia nr. 233 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 17 mai 2011, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit revizuirea unei hotărâri judecătoreşti prin care, fără a se evoca fondul, s-au produs încălcări ale unor drepturi şi libertăţi fundamentale, încălcări constatate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Însă, în prezenta cauză, Curtea constată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică dispoziţiile art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă din altă perspectivă decât cea analizată prin decizia suscitată.

19. În continuare, Curtea reţine că prin Decizia nr. 254 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 2 iulie 2014, a stabilit în ceea ce priveşte categoria hotărârilor judecătoreşti care pot fi supuse revizuirii că acestea sunt reprezentate de hotărârile judecătoreşti prin care s-a rezolvat fondul cauzei sau de hotărârile pronunţate de instanţele de recurs prin care se evocă fondul. Prin dispoziţiile art. 322 partea introductivă din Codul de procedură civilă din 1865, legiuitorul a impus o condiţie ce trebuie îndeplinită pentru a putea promova calea extraordinară de atac a revizuirii. Astfel, revizuirea unei hotărâri date de o instanţă de recurs se poate cere atunci când aceasta evocă fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în faza de judecată anterioară, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze, urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecaţii decât cea dată până la acel moment. Hotărârile instanţelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanţele admit recursul şi, rejudecând cauza dedusă judecăţii, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată, nefăcând astfel obiectul cererii de revizuire deciziile prin care recursul a fost respins.

20. De asemenea, Curtea a reţinut că revizuirea este o cale extraordinară de atac promovată în scopul îndreptării erorilor de fapt. Pentru acest motiv, ce ţine de specificul căii de atac, textul de lege criticat se referă la hotărâri pronunţate în recurs prin care se evocă fondul.

21. Totodată, Curtea a statuat că interesul legat de stabilitatea hotărârilor judecătoreşti definitive, precum şi a raporturilor juridice care au fost supuse controlului instanţelor prin hotărârile respective a impus ca legea să stabilească riguros şi limitativ cazurile şi motivele pentru care se poate exercita această cale de atac, precum şi modul în care acestea pot fi probate.

22. Din notele depuse la dosar reiese însă faptul că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu doreşte revizuirea doar a anumitor hotărâri, ci a întregii sale situaţii, în condiţiile în care agentul guvernamental nu i-a remediat situaţia pe cale administrativă. În acest sens, Curtea observă că prin Hotărârea din 14 septembrie 2010, pronunţată în Cauza Chiş împotriva României, hotărâre publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 2 februarie 2011, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât condamnarea statului român, în temeiul art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, pentru neexecutarea Sentinţei din 14 decembrie 1995 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, sentinţă rămasă definitivă la data de 30 mai 1997. Prin urmare, autorul excepţiei de neconstituţionalitate se prevalează de o hotărâre a Curţii Europene â Drepturilor Omului favorabilă, prin care statul român este condamnat pentru neexecutarea Sentinţei civile nr. 7.391 din 14 decembrie 1995 a Judecătoriei Sectorului 5 rămase definitivă prin Decizia civilă nr. 2.891/A/1996 a Tribunalului Bucureşti şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1.036/1997 a Curţii de Apel Bucureşti, învestită cu formulă executorie. Astfel, raportând critica de neconstituţionalitate, respectiv extinderea motivelor de revizuire raportate la finalitatea căii de atac a revizuirii, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă din 1865 apare ca fiind inadmisibilă.

23. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a Ordonanţei Guvernului nr. 94/1999, Curtea observă că acest act normativ stabileşte condiţiile în care se poate proceda la rezolvarea pe cale amiabilă a unei cauze întemeiate pe procese individuale împotriva statului român. În aceste condiţii, Curtea constată că aspectele învederate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate vizează o omisiune a legiuitorului de a reglementa o procedură de revizuire a hotărârilor judecătoreşti interne, ori de câte ori instanţa de la Strasbourg constată o încălcare a drepturilor garantate prin Convenţie, respectiv nu prevede o atare obligaţie în sarcina agentului guvernamental. În consecinţă, Curtea reţine că prin modul de formulare a criticilor de neconstituţionalitate se tinde la modificarea textelor legale criticate, or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, “Curtea Constituţională se pronunţă [...], fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.

24. Distinct de cele arătate, Curtea reţine că îi revine statului obligaţia de a se conforma hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin mijloacele din sistemul său juridic intern, pentru a se achita de obligaţiile ce decurg din faptul că România este parte la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fiind obligată să respecte atât Convenţia, cât şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Comitetului Miniştrilor ale Consiliului Europei şi exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor şi convenţiilor de rezolvare pe cale amiabilă, precum şi celor ale art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Radu Doru Chiş în Dosarul nr. 37.277/301/2012 (135/2014) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II l-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 21 octombrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

ORDONANŢE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ DE URGENTĂ

pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în România

 

Luând în considerare că un criteriu determinant în stabilirea obiectivelor şi strategiilor guvernamentale este cel al concordanţei cu responsabilităţile pe care România şi Ie-a asumat prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaţionale, iar Guvernul trebuie să promoveze un set de politici macroeconomice şi măsuri de menţinere a stabilităţii financiare a ţării, care să asigure o execuţie bugetară prudentă, restrictivă şi echilibrată,

având în vedere faptul că în actualul cadru normativ nu sunt stabilite tipurile de cazare, acest fapt generând operatorilor economici din industria turistică grave probleme în funcţionare şi în relaţia cu clienţii, se impune necesitatea instituirii unei soluţii legislative nediscriminatorii şi echitabile care să reglementeze tipurile de cazare, astfel încât cota redusă de TVA de 9% să se poată aplica la cazare şi la serviciile accesorii acesteia, vândute la un preţ total.

Luând în considerare faptul că în lipsa unei modificări imediate a cadrului instituţional statul român va pierde un număr considerabil de turişti din cauza cotei de TVA ridicate aplicate serviciilor accesorii cazării, în comparaţie cu alte state din zonă,

având în vedere începerea perioadei de achiziţie a pachetelor turistice de tip “early booking” şi faptul că operatorii economici din turism îşi elaborează politicile de marketing pentru anul 2015,

coroborat cu faptul că dezvoltarea şi promovarea turismului românesc reprezintă prioritate naţională,

dat fiind că considerentele expuse mai sus vizează interesul public şi constituie situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

Articol unic. - După articolul 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 26 august 1998, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 755/2001, cu modificările ulterioare, se introduce un nou articol, articolul 21 cu următorul cuprins:

“Art. 21. - Cazarea în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică poate fi de următoarele tipuri:

a) cazare fără mic dejun;

b) cazare cu mic dejun - combinaţia prestabilită a serviciilor de cazare şi de asigurare a micului dejun, vândute sau oferite spre vânzare la un preţ total;

c) cazare cu demipensiune - combinaţia prestabilită a serviciilor de cazare de asigurare a micului dejun şi a prânzului sau a cinei, vândute sau oferite spre vânzare la un preţ total;

d) cazare cu pensiune completă - combinaţia prestabilită a serviciilor de cazare de asigurare a micului dejun, a prânzului şi a cinei, vândute sau oferite spre vânzare la un preţ total;

e) cazare cu «all inclusive» - combinaţia prestabilită a serviciilor de cazare de asigurare a micului dejun, a prânzului, a cinei, a gustărilor dintre mese şi a oricăror altor servicii de agrement turistic oferite cu mijloace proprii ale structurii de primire turistică, vândute sau oferite spre vânzare la un preţ total.”

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul economiei,

Constantin Niţă

Ministrul delegat pentru întreprinderi mici şi mijlocii, mediul de afaceri şi turism,

Florin Nicolae Jianu

Ministrul finanţelor publice,

Ioana-Maria Petrescu

Ministrul delegat pentru buget,

Darius-Bogdan Vâlcov

 

Bucureşti, 12 decembrie 2014.

Nr. 84.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de prefect al judeţului Covasna de către domnul Popica Marius

 

Având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicata, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri încetează exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de prefect al judeţului Covasna de către domnul Popica Marius.

 

PRIM-MIN1STRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne,

Gabriel Oprea

 

Bucureşti, 17 decembrie 2014.

Nr. 1.115.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, în condiţiile legii, a funcţiei publice de subprefect al judeţului Covasna de către domnul Cucu Sebastian

 

Având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri încetează exercitarea, cu caracter temporar, în condiţiile legii, a funcţiei publice de subprefect al judeţului Covasna de către domnul Cucu Sebastian.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne,

Gabriel Oprea

 

Bucureşti, 17 decembrie 2014.

Nr. 1.116.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind exercitarea, cu caracter temporar, în condiţiile legii, a funcţiei publice de prefect al judeţului Covasna de către domnul Cucu Sebastian

 

Având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) lit. a) şi ale art. 92 alin. (11) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Domnul Cucu Sebastian exercită, cu caracter temporar, în condiţiile legii, funcţia publică de prefect al judeţului Covasna.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne,

Gabriel Oprea

 

Bucureşti, 17 decembrie 2014.

Nr. 1.117.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de prefect al judeţului Mureş de către domnul Oprea Vas:le-Liviu

 

Având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

            în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri încetează exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de prefect al judeţului Mureş de către domnul Oprea Vasile-Liviu.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne,

Gabriel Oprea

 

Bucureşti, 17 decembrie 2014.

Nr. 1.118.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de prefect al judeţului Mureş de către domnul Goga Lucian

 

Având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) lit. a), art. 89 alin. (21) şi art. 92 alin. (11) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Domnul Goga Lucian exercită, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, funcţia publică de prefect al judeţului Mureş.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne,

Gabriel Oprea

 

Bucureşti, 17 decembrie 2014.

Nr. 1.119.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de prefect al judeţului Harghita de către domnul Petres Sándor

 

Având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri încetează exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de prefect al judeţului Harghita de către domnul Petres Sándor.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne,

Gabriel Oprea

 

Bucureşti, 17 decembrie 2014.

Nr. 1.120.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind încetarea exercitării, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de subprefect al judeţului Harghita de către domnul Andrei Jean-Adrian

 

Având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicata, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri încetează exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de subprefect al judeţului Harghita de către domnul Andrei Jean-Adrian.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne,

Gabriel Oprea

 

Bucureşti, 17 decembrie 2014.

Nr. 1.121.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de subprefect al judeţului Harghita de către domnul Petres Sándor

 

Având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) lit. a), art. 89 alin. (21) şi art. 92 alin. (11) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Domnul Petres Sándor exercită, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, funcţia publică de subprefect al judeţului Harghita.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne,

Gabriel Oprea

 

Bucureşti, 17 decembrie 2014.

Nr. 1.122.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind exercitarea, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, a funcţiei publice de prefect al judeţului Harghita de către domnul Andrei Jean-Adrian

 

Având în vedere prevederile art. 19 alin. (1) lit. a), art. 89 alin. (21) şi art. 92 alin. (11) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Domnul Andrei Jean-Adrian exercită, cu caracter temporar, prin detaşare în condiţiile legii, funcţia publică de prefect al judeţului Harghita.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne,

Gabriel Oprea

 

Bucureşti, 17 decembrie 2014.

Nr. 1.123.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

pentru modificarea anexei nr. 1 la Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.082/2010 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiei de manager persoană fizică din spitalele publice din reţeaua proprie a Ministerului Sănătăţii

 

Văzând Referatul de aprobare al Direcţiei generale resurse umane, juridic şi contencios nr. 10.957/2014,

având în vedere prevederile art. 178 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

Art. I. - Anexa nr. 1 la Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.082/2010 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiei de manager persoană fizică din spitalele publice din reţeaua proprie a Ministerului Sănătăţii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 4 august 2012, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 1, alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,a) sunt absolvenţi ai unei instituţii de învăţământ superior medical, economico-financiar sau juridic;”.

2. La articolul 11, litera I) se abrogă.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul sănătăţii,

George Diga,

secretar general

 

Bucureşti, 11 decembrie 2014.

Nr. 1.488.

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

privind aprobarea tarifelor specifice pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice şi a preţului pentru energia electrică reactivă, pentru Societatea Comercială “E.ON Moldova Distribuţie” - S.A.

 

Având în vedere prevederile art. 75 alin. (1) lit. b) şi art. 79 alin. (3) şi (4) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare, prevederile Metodologiei de stabilire a tarifelor pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 72/2013, cu modificările şi completările ulterioare, şi prevederile Metodologiei privind stabilirea obligaţiilor de plată a energiei electrice reactive şi a preţului reglementat pentru energia electrică reactivă, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 33/2014,

în temeiul prevederilor art. 5 alin. (1) lit. b) şi alin. (5) şi art. 9 alin. (1) lit. c) şi ab) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012,

preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă tarifele specifice pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice, practicate de Societatea Comercială “E.ON Moldova Distribuţie” - S.A., cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Tariful de distribuţie a energiei electrice utilizat pentru facturare se calculează prin însumarea tarifelor specifice pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice prevăzute la art. 1, în funcţie de nivelul de tensiune din punctul de delimitare a instalaţiilor electrice aparţinând operatorului de distribuţie concesionar de cele ale clientului final, stabilit conform contractului de distribuţie a energiei electrice.

Art. 3. - (1) Se aprobă preţul pentru energia electrică reactivă de 0,0610 lei/kVARh, practicat de Societatea Comercială “E.ON Moldova Distribuţie” - S.A.

(2) Energia electrică reactivă se facturează şi se plăteşte conform reglementărilor Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei.

(3) Preţul pentru energia reactivă s-a stabilit utilizând preţul mediu estimat al energiei electrice active pentru acoperirea consumurilor proprii tehnologice în reţele, de 203,37 Iei/MWh, aprobat de autoritatea competentă pentru anul 2014, pentru Societatea Comercială “E.ON Moldova Distribuţie” - S.A.

Art. 4. - Operatorul concesionar de distribuţie a energiei electrice, Societatea Comercială “E.ON Moldova Distribuţie” - S.A., duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin, iar entităţile organizatorice din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei urmăresc respectarea prevederilor prezentului ordin.

Art. 5. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 103/2013 privind aprobarea tarifelor specifice pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice şi a preţurilor pentru energia electrică reactivă, pentru operatorul de distribuţie concesionar Societatea Comercială “E.ON Moldova Distribuţie” - S.A., publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 822 din 23 decembrie 2013.

Art. 6. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2015.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Niculae Havrileţ

 

Bucureşti, 15 decembrie 2014.

Nr. 150.

 

Tarife specifice pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice prestat de Societatea Comercială “E.ON Moldova Distribuţie” - S.A., valabile începând cu data de 1 ianuarie 2015

 

            Tarifele nu conţin taxa pe valoarea adăugată.

 

ANEXĂ

 

Operator de distribuţie concesionar

Nivel de tensiune

Tarif specific (lei/MWh)

Societatea Comercială “E.ON Moldova Distribuţie” - S.A.

IT

20,64

 

MT

45,68

 

JT

142,52

 

AUTORITATEA NAŢIONALA DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

privind aprobarea tarifelor specifice pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice

şi a preţului pentru energia electrică reactivă, pentru Societatea Comercială

“Enel Distribuţie Banat” - S.A.

 

Având în vedere prevederile art. 75 alin. (1) Ut. b) şi art. 79 alin. (3) şi (4) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare, prevederile Metodologiei de stabilire a tarifelor pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 72/2013, cu modificările şi completările ulterioare, şi prevederile Metodologiei privind stabilirea obligaţiilor de plată a energiei electrice reactive şi a preţului reglementat pentru energia electrică reactivă, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 33/2014,

în temeiul prevederilor art. 5 alin. (1) lit. b) şi alin. (5) şi art. 9 alin. (1) lit. c) şi ab) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012,

preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă tarifele specifice pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice, practicate de Societatea Comercială “Enel Distribuţie Banat” - S.A., cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Tariful de distribuţie a energiei electrice utilizat pentru facturare se calculează prin însumarea tarifelor specifice pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice prevăzute la art. 1, în funcţie de nivelul de tensiune din punctul de delimitare a instalaţiilor electrice aparţinând operatorului de distribuţie concesionar de cele ale clientului final, stabilit conform contractului de distribuţie a energiei electrice.

Art. 3. - (1) Se aprobă preţul pentru energia electrică reactivă de 0,0607 lei/kVARh, practicat de Societatea Comercială “Enel Distribuţie Banat” - S.A.

(2) Energia electrică reactivă se facturează şi se plăteşte conform reglementărilor Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei

(3) Preţul pentru energia reactivă s-a stabilit utilizând preţul mediu estimat al energiei electrice active pentru acoperirea consumurilor proprii tehnologice în reţele, de 202,44 Iei/MWh, aprobat de autoritatea competentă pentru anul 2014, pentru Societatea Comercială “Enel Distribuţie Banat” - S.A.

Art. 4. - Operatorul concesionar de distribuţie a energiei electrice, Societatea Comercială “Enel Distribuţie Banat” - S.A.., duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin, iar entităţile organizatorice din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei urmăresc respectarea prevederilor prezentului ordin.

Art. 5. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 101/2013 privind aprobarea tarifelor specifice pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice şi a preţurilor pentru energia electrică reactivă, pentru operatorul de distribuţie concesionar Societatea Comercială “Enel Distribuţie Banat” - S.A., publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 822 din 23 decembrie 2013.

Art. 6. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2015.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Niculae Havrileţ

 

Bucureşti, 15 decembrie 2014.

Nr. 151.

 

Tarife specifice pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice prestat de Societatea Comercială “Enel Distribuţie Banat” - S.A., valabile începând cu data de 11anuarie 2015

 

Tarifele nu conţin taxa pe valoarea adăugată.

 

ANEXA

 

Operator de distribuţie concesionar

Nivel de tensiune

Tarif specific (Iei/MWh)

Societatea Comercială “Enel Distribuţie Banat” - S.A.

IT

22,10

 

MT

44,81

 

JT

133,63

 

RECTIFICĂRI

 

            În cuprinsul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 518 din 9 octombrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 4 decembrie 2014, în loc de: “Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă de contencios administrativ şi fiscal”, se va citi: “Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal”.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.