MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 929/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 929         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 19 decembrie 2014

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

178. - Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 37/2005 privind recunoaşterea şi funcţionarea grupurilor şi organizaţiilor de producători, pentru comercializarea produselor agricole şi silvice

 

908. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 37/2005 privind recunoaşterea şi funcţionarea grupurilor şi organizaţiilor de producători, pentru comercializarea produselor agricole şi silvice

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 559 din 16 octombrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a două raportat la art. 33 alin. (1), art. 34 alin. (1) şi la art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum şi a prevederilor art. XXIII alin. (2) şi (4) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

 

Decizia nr. 560 din 16 octombrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a două raportat la art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Decizia nr. 562 din 16 octombrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a două raportat la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

236. - Ordin al preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare pentru modificarea Normelor privind autorizarea sistemelor de management al calităţii aplicate la realizarea, funcţionarea şi dezafectarea instalaţiilor nucleare, aprobate prin 6rdinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 65/2003, şi pentru modificarea şi completarea Normelor privind cerinţele specifice pentru sistemele de management al calităţii aplicate activităţilor de aprovizionare destinate instalaţiilor nucleare, aprobate prin Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 70/2003

 

2.539/1.775. - Ordin al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice şi al ministrului finanţelor publice privind modificarea anexei la Ordinul viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, al viceprim-ministrului, ministrul finanţelor publice, şi al ministrului delegat pentru buget nr. 64/39/2014 privind aprobarea nivelului maxim al cheltuielilor de personal aferent bugetului general centralizat al unităţilor administrativ-teritoriale, pentru anul 2014, pe judeţe şi municipiul Bucureşti

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

152. - Ordin privind aprobarea tarifelor specifice pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice şi a preţului pentru energia electrică reactivă, pentru Societatea Comercială Enel Distribuţie Dobrogea - S.A.

 

153. - Ordin privind aprobarea tarifelor specifice pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice şi a preţului pentru energia electrică reactivă, pentru Societatea Comercială Enel Distribuţie Muntenia - S.A.

 

Rectificări la:

 - Decretul nr. 1.169/2004

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 37/2005 privind recunoaşterea şi funcţionarea grupurilor şi organizaţiilor de producători, pentru comercializarea produselor agricole şi silvice

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Articol unic. - Ordonanţa Guvernului nr. 37/2005 privind recunoaşterea şi funcţionarea grupurilor şi organizaţiilor de producători, pentru comercializarea produselor agricole şi silvice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 22 iulie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 338/2005, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. După articolul 13 se introduce un nou articol, articolul 14, cu următorul cuprins:

“Art. 14. - Persoanele juridice prevăzute la art. 12 alin. (2) pot beneficia de sprijinul financiar acordat prin Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), pentru înfiinţarea grupurilor şi organizaţiilor de producători, în condiţiile enunţate de prevederile art. 27 din Regulamentul (UE) nr. 1.305/2013 al Parlamentului European şi ai Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.698/2005 al Consiliului.”

2. Articolul 13 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 13. - Scopul activităţii grupurilor şi organizaţiilor de producători, precum şi a grupurilor de producători recunoscute preliminar este comercializarea în comun a produselor agricole şi silvice ale membrilor, urmărind realizarea următoarelor obiective:

a) eficientizarea activităţii membrilor grupurilor şi organizaţiilor de producători;

b) planificarea şi modificarea producţiei conform cererii pieţei, în special conform condiţiilor de calitate şi cantitate;

c) promovarea concentrării ofertei şi plasarea pe piaţă a produselor obţinute de membrii lor;

d) reducerea costurilor de producţie şi stabilizarea preţurilor la producător, precum şi alinierea acestora la piaţa europeană;

e) promovarea utilizării practicilor de cultivare, a tehnicilor de producţie şi gestiune a deşeurilor care să nu dăuneze mediului înconjurător, în special pentru protecţia calităţii apelor, a solului şi a peisajului natural, precum şi menţinerea şi/sau promovarea biodiversităţii;

f) valorificarea disponibilităţii de servicii sau facilitarea de servicii de care nu dispun o parte din membri;

g) accesarea programelor de investiţii cu fonduri europene;

h) pot comercializa produse care sunt cuprinse în avizul de recunoaştere preliminar, obţinute de către alţi fermieri care nu sunt membri ai grupului, dar sunt recunoscuţi ca producători de către aceştia; valoarea produselor comercializate de alţi fermieri nu trebuie să depăşească valoarea producţiei comercializate de către membrii grupului.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

PREŞEDINTELE SENATULUI

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTONPOPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 16 decembrie 2014.

Nr. 178.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 37/2005 privind recunoaşterea şi funcţionarea grupurilor şi organizaţiilor de producători, pentru comercializarea produselor agricole şi silvice

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 37/2005 privind recunoaşterea şi funcţionarea grupurilor şi organizaţiilor de producători, pentru comercializarea produselor agricole şi silvice, şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucureşti, 16 decembrie 2014.

Nr. 908.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 559

din 16 octombrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a două raportat la art. 33 alin. (1 j, art. 34 alin. (1) şi la art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum şi a prevederilor art. XXIII alin. (2) şi (4) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4, art. 33, art. 34 şi ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum şi a prevederilor art. XXIII alin. (2) şi (4) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Sonia Bogdan şi Vasile Niţu în Dosarul nr. 515/54/2012* al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 221 D/2014 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a transmis la dosarul Curţii un punct de vedere prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Referitor la dispoziţiile criticate din Legea nr. 165/2013 arată că nu se poate reţine pretinsa încălcare a principiului neretroactivităţii, deoarece în speţă este vorba de o situaţie juridică în curs de constituire, aplicarea imediată a legii noi fiind firească şi conformă cu principiile de drept. Totodată, textele de lege criticate, precum şi Legea nr. 165/2013, în ansamblul său, oferă garanţiile necesare respectării dreptului de proprietate. În ce priveşte prevederile art. XXIII alin. (2) şi (4) din Legea nr. 2/2013 susţine că acestea conţin norme de procedură, cu caracter tranzitoriu, şi reprezintă opţiunea legiuitorului în sensul aplicării optime a noilor dispoziţii cuprinse în Codul de procedură civilă. De altfel, Curtea Constituţională a pronunţat deja deciziile nr. 370 din 26 iunie 2014 şi nr. 403 din 3 iulie 2014, prin care a statuat asupra caracterului constituţional al respectivelor norme, raportat la critici de neconstituţionalitate asemănătoare celor formulate în prezenta cauză.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 13 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 515/54/2012*, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4, art. 33, art. 34 şi ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum şi a prevederilor art. XXIII alin. (2) şi (4) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Sonia Bogdan şi Vasile Niţu într-un recurs având ca obiect obligarea pârâtei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor la emiterea actului administrativ constând în decizia privind titlul de despăgubire pentru un imobil imposibil de restituit în natură, în privinţa căruia entitatea deţinătoare (municipiul Craiova) a emis decizie prin care a propus acordarea de despăgubiri prin echivalent.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 4 teza a doua, raportat la cele ale art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, contravin normelor constituţionale ale art. 4 alin. (2), art. 15 alin. (2), art. 16, art. 21 alin. (1)-(3) şi ale art. 53 alin. (2), precum şi prevederilor art. 6, art. 13 şi ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie.

7. În esenţă se arată că principiul neretroactivităţii este flagrant încălcat prin aceea că noua lege în materia finalizării procesului de despăgubire - Legea nr. 165/2013 - impune, prin dispoziţiile legale criticate, respectarea unor termene administrative noi, diferite faţă de cele în vigoare la momentul formulării şi înregistrării cererilor de retrocedare sub imperiul Legii nr. 10/2001, fără a ţine cont de drepturile anterior câştigate. Dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 165/2013 prevăd anumite termene, între 12 şi 36 de luni, în care entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001. Aceste termene, care variază în funcţie de gradul de încărcare a autorităţilor publice competente să le soluţioneze şi de numărul de cereri rămase nerezolvate, încep să curgă de la 1 ianuarie 2014. Totodată, legea nouă nu a abrogat niciuna din dispoziţiile Legii nr. 10/2001, astfel că art. 25 din aceasta, care prevede un termen de 60 de zile în care unitatea deţinătoare are obligaţia de a pronunţa o decizie asupra cererii de restituire în natură, rămâne aplicabil în continuare. Or, în condiţiile în care Legea nr. 165/2013 nu face distincţie între etapa în care se află cererile sau cauzele de retrocedare la momentul intrării sale în vigoare, rezultă că aplicarea noilor termene specifice procedurii administrative, inclusiv cererilor de chemare în judecată aflate în curs de soluţionare pe rolul instanţelor judecătoreşti, introduse înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, contravine principiului neretroactivităţii legii.

8. Dispoziţiile art. 4 şi ale ari 33-35 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere, în opinia autorilor excepţiei, şi principiului egalităţii în drepturi, deoarece nu oferă drepturi egale pentru toate persoanele care au formulat cereri potrivit Legii nr. 10/2001, creând inegalităţi majore între persoanele care au depus cereri la entităţile învestite de lege aflate în diverse localităţi sau părţi din teritoriul ţării. Astfel, beneficiarii termenelor mai scurte au un regim preferenţial faţă de cei ce sunt obligaţi să aştepte termene mai lungi, cauza discriminării create fiind dată de gradul diferit de încărcare şi numărul cererilor rămase nesoluţionate de entitatea învestită de lege la intrarea în vigoare a actului normativ criticat.

9. De asemenea se susţine încălcarea, prin dispoziţiile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, a dreptului de acces liber la justiţie, exercitarea acestuia fiind permisă doar după scurgerea unui termen de 6 luni calculat din momentul expirării celorlalte termene de 12, 24 şi 36 de luni stabilite pentru soluţionarea cererilor/notificărilor de restituire, fără a exista vreo justificare sau o necesitate în sensul prevederilor art. 53 din Constituţie. Prin aceleaşi norme este afectat, de altfel, şi dreptul părţilor la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, având în vedere şi faptul că termenele mai sus menţionate încep să curgă de la data de 1 ianuarie 2014. Aplicarea acestor termene exagerat de lungi, care echivalează cu prelungirea perioadei de soluţionare a cererilor, în condiţiile în care cererile se soluţionează în ordinea înregistrării lor, reduce principiul celerităţii şi al termenului rezonabil doar la latura sa teoretică, în special în cazurile particulare în care dosarele sunt complete.

10. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XXIII alin. (2) şi (4) din Legea nr. 2/2013, autorii acesteia susţin că textele legale menţionate contravin prevederilor art. 21 şi ale art. 129 din Constituţie, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se arată, în acest sens, că schimbarea competenţei în materia judecării recursurilor, în sensul trimiterii, pe cale administrativă, a cauzelor aflate pe rolul unor instanţe de judecată superioare la instanţe inferioare în grad, este de natură să afecteze dreptul la un proces echitabil şi dreptul la o instanţă independentă şi imparţială, deoarece creează posibilitatea ca aceeaşi instanţă competentă cu soluţionarea fondului să fie învestită şi cu soluţionarea recursului. Este posibil ca, astfel, aceeaşi instanţă să se pronunţe de două ori în aceeaşi cauză, ceea ce este contrar principiilor de drept ce stau la baza reglementării căilor de atac.

11. Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile art. 4 la art. 32-34 din Legea nr. 165/2013 sunt contrare prevederilor art. 15 alin (2) din Constituţie, referitoare la principiul neretroactivităţii legii. În privinţa celorlalte critici de neconstituţionalitate consideră că acestea sunt neîntemeiate.

12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

13. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 raportat la art. 33 din Legea nr. 165/2013 este inadmisibilă, deoarece prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014 Curtea Constituţională a admis această excepţie. Pentru considerente de ordin similar celor reţinute de Curtea Constituţională prin această decizie, Avocatul Poporului apreciază că şi dispoziţiile art. 4 raportat la art. 34 din Legea nr. 165/2013 încalcă atât principiul neretroactivităţii legii, cât şi principiul egalităţii în drepturi. Totodată, susţine că reglementarea unor noi termene de soluţionare a dosarelor a condus la respingerea de către instanţele judecătoreşti, ca prematur introduse, a cererilor de chemare în judecată, ceea ce apare ca o ingerinţă a legiuitorului în procesul de realizare a justiţiei şi contravine şi principiului soluţionării cauzei într-un termen optim şi rezonabil.

14. În privinţa celorlalte critici de neconstituţionalitate, referitoare atât la textele vizate din Legea nr. 165/2013, cât şi la cele din Legea nr. 2/2013, Avocatul Poporului apreciază că nu sunt întemeiate.

15. Preşedinţii celor două Camere al Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele depuse la dosar şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 4, art. 33, art. 34 şi ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prevederile art. XXIII alin. (2) şi (4) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013. Raportat la motivarea autorilor şi circumstanţele speţei, Curtea constată că, în realitate, obiectul excepţiei îl constituie, pe de o parte, prevederile art. 4 teza a două raportat la art. 33 alin. (1), art. 34 alin. (1) şi la art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013, care au următorul conţinut:

- Art. 4 teza a doua: “Dispoziţiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi”;

- Art.33: “(1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.”;

- Art. 34: “(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării m vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.”;

- Art. 35: “(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.”

18. Pe de altă parte, obiect al excepţiei îl constituie şi prevederile art. XXIII alin. (2) şi (4) din Legea nr. 2/2013, care au următorul conţinut:

“(2) Recursurile aflate pe roiul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel.”

(4) în cazurile prevăzute la alin. (1)-(3), dosarele se trimit, pe cale administrativă, la instanţele devenite competente să le judece.

19. Curtea observă că în motivarea excepţiei se regăsesc argumente formulate “În calitate de cesionar al drepturilor afirmate în temeiul Legii nr. 10/2001” şi care vizează “excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 4 şi art. 24 alin. (2), (3) şi (4) din Legea nr. 165/2013, raportat la prevederile art. 44 alin. (1), (2), (4) şi (8) şi ale art. 15, art. 16 şi art. 20 din Constituţie. Această “excepţie” nu a fost, însă, cuprinsă în dispozitivul încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale şi, de asemenea, autorii acesteia nu au calitatea de “cesionari” în cauza dedusă judecăţii. Ca atare, Curtea nu se va pronunţa asupra dispoziţiilor din Legea nr. 165/2013 mai sus enunţate.

20. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 4 alin. (2), referitoare la criteriile de discriminare, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) cu referire la dreptul de acces la instanţă şi dreptul părţilor la un proces echitabil şi soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil şi ale art. 53 alin. (2) care reglementează condiţiile în care este permisă restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea se susţine încălcarea prevederilor art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv şi ale art. 14 - interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 - Interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenţie.

21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, pentru soluţionarea acesteia, se impune a fi analizată mai întâi incidenţa dispoziţiilor de lege criticate asupra soluţionării litigiilor în care aceasta a fost invocată, ca una dintre condiţiile de admisibilitate ale excepţiei de neconstituţionalitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Prin urmare, Curtea observă că, în speţa dedusă judecăţii, entitatea deţinătoare a imobilului preluat în mod abuziv, obiect al notificării întemeiate pe Legea nr. 10/2001, a emis, în anul 2006, respectiv în anul 2010, decizia privind propunerea de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cadrul recursului promovat de autorii acesteia împotriva sentinţei de respingere a acţiunii judiciare prin care persoanele îndreptăţite au solicitat obligarea autorităţii publice menţionate la emiterea actului administrativ constând în decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul în cauză.

22. În acest context, Curtea reţine că dispoziţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 - criticate - prin care legiuitorul a instituit noi termene înăuntrul cărora entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora nu sunt incidente în cauză, deoarece această primă etapă administrativă, specifică procedurii de soluţionare a dosarelor de despăgubire, a fost epuizată, fiind finalizată cu o dispoziţie a autorităţii publice administrative. Lipsa legăturii textului legal criticat cu soluţionarea cauzei constituie o cauză de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992. Dată fiind soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a acestei excepţii, ce se impune în atare împrejurare, în cauză nici nu se poate pune problema aplicării Deciziei nr. 88 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014, prin care Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 4 teza a două din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii.

23. De asemenea, Curtea observă că nici dispoziţiile art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 nu sunt incidente în soluţionarea litigiului de faţă. Aceasta deoarece textul de lege criticat reglementează căile de atac ce pot fi formulate împotriva deciziilor emise de autorităţile competente - fie entitatea deţinătoare, fie Comisia Naţională pentru Compensarea Imobiliară (fostă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor), cu respectarea prevederilor art. 33 şi ale art. 34, sau a refuzului acestor entităţi de soluţionare. Or, în cauză a fost contestată prima dispoziţie (din 2006) a primarului municipiului Craiova, însă anterior adoptării Legii nr. 165/2013, deci în temeiul altui act normativ, iar o decizie a Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor nu a fost încă emisă în acest dosar de despăgubire, interesul promovării acţiunii judecătoreşti de către autorii excepţiei constând tocmai în emiterea respectivei decizii. Curtea constată, raportat la momentul procesual al cauzei de faţă, că este prematur a fi apreciată incidenţa acestor norme sub aspectul promovării acţiunii judiciare în condiţiile art. 35, împotriva deciziei pe care b va emite sau va refuza să o emită Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor. Aşa fiind, şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două prin raportare la art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

24. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două prin raportare la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 4 teza a două din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii.

25. Prin urmare, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora “Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două prin raportare la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă, având în vedere faptul că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit după momentul sesizării Curţii Constituţionale.

26. Potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, în procesul de aplicare şi interpretare a legislaţiei incidente în speţa dedusă soluţionării, atât instanţa de judecată, cât şi alte autorităţi/entităţi implicate în aplicarea legii urmează să respecte deciziile Curţii Constituţionale atât sub aspectul dispozitivului, cât şi sub cel al considerentelor pe care acestea se sprijină. Altfel spus, dispoziţiile legale criticate vor fi interpretate şi aplicate direct în conformitate cu cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, având în vedere că prin această decizie a fost stabilită în mod definitiv şi general obligatoriu modalitatea de interpretare constituţională a textului ce constituie obiectul excepţiei. Aşadar, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două prin raportare la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale (de exemplu, Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20), deciziile anterioare de constatare a neconstituţionalităţii reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedura civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz.

27. În ce priveşte prevederile art. XXIII alin. (2) şi (4) din Legea nr. 2/2013, Curtea observă că acestea au mai fost supuse controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare, relevante în acest sens fiind Decizia nr. 370 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 august 2014, şi Decizia nr. 403 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 11 august 2014.

28. Reiterând jurisprudenţa sa anterioară, referitoare la prevederile art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, în prezent abrogate - dispoziţii care vizau acelaşi tip de măsuri ca şi cele reglementate prin textele de lege criticate în prezenta cauză, şi anume transmiterea, pe cale administrativă, a cauzelor aflate în recurs pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la curţile de apel spre competentă soluţionare - Curtea a constatat că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenţei sale, astfel cum este determinată prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, potrivit cărora “Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”, iar “Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac. În condiţiile legii”. Curtea a mai arătat că, deşi prin efectul aplicării imediate a noii reglementări referitoare la competenţa materială, aceeaşi instanţă urmează să soluţioneze o cale de atac împotriva propriei sale hotărâri, aceasta nu constituie un fine de neconstituţionalitate, întrucât judecata va fi realizată în complete cu compunere diferită.

29. Curtea a mai constatat, în jurisprudenţa sa în materie, că reglementarea are caracter tranzitoriu, că părţile beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil, iar această soluţie legislativă nu instituie nicio discriminare şi, ca atare, nu contravine nici principiului egalităţii de tratament între subiectele de drept. Totodată, dispoziţiile legale examinate nu aduc atingere principiului imparţialităţii instanţelor judecătoreşti, în contextul dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 21 din Legea fundamentală şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Sub acest aspect, Curtea a subliniat că judecarea recursului de către aceeaşi instanţă care a soluţionat apelul, dar în complete diferite, nu constituie în sine o prezumţie a lipsei de imparţialitate a judecătorilor care se pronunţă asupra recursului, remarcând, în acelaşi timp, că cele două căi de atac - apelul şi recursul - sunt guvernate de reguli procedurale distincte, menite să asigure realizarea dreptului la un proces echitabil (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 137 din 21 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 14 martie 2006, Decizia nr. 760 din 31 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 980 din 7 decembrie 2006, Decizia nr. 447 din 15 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Decizia nr. 920 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 3 decembrie 2007, sau Decizia nr. 709 din 25 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 442 din 30 iunie 2010).

30. În lipsa unor elemente de noutate, de natură să modifice jurisprudenţa anterior menţionată, Curtea constată, pentru identitate de raţiune, că cele reţinute prin Decizia nr. 370 din 26 iunie 2014, la care s-a făcut mai sus referire, îşi păstrează valabilitatea şi în această cauză.

31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportat la art. 33 alin. (1) şi la art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Sonia Bogdan şi Vasile Niţu în Dosarul nr. 515/54/2012* al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportat la art. 34 alin. (1)din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti.

3. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sonia Bogdan şi Vasile Niţu în Dosarul nr. 515/54/2012* al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. XXIII alin. (2) şi (4) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 octombrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 560

din 16 octombrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportat la art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán – judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a două din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Sebastian Nicolae Ionescu în Dosarul nr. 21.829/63/2007 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 222D/2014 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa în această materie a Curţii Constituţionale. Astfel, se arată, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate nu contravin principiului neretroactivităţii, deoarece în speţă este vorba de o situaţie juridică în curs de constituire, aplicarea imediată a legii noi fiind firească şi conformă cu principiile de drept. Totodată, textele de lege criticate, precum şi Legea nr. 165/2013, în ansamblul său, oferă, atât în cadrul procedurilor administrative, cât şi a celor judiciare, garanţiile necesare respectării atât a dreptului de proprietate, cât şi a dreptului de acces liber la instanţă şi la un proces echitabil.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 7 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 21.829/63/2007, Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a două din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Sebastian Nicolae Ionescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului promovat împotriva sentinţei judecătoreşti prin care a fost respinsă acţiunea referitoare la obligarea primarului municipiului Craiova la restituirea în natură a unui imobil preluat în mod abuziv, în privinţa căruia aceasta a emis în anul 2006 o dispoziţie prin care constata imposibilitatea restituirii în natură şi propunea acordarea de despăgubiri prin echivalent, în condiţiile Legii nr. 247/2005.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 4 teza a două din Legea nr. 165/2013 contravin normelor constituţionale ale art. 1, art. 15 alin. (2), art. 21 şi ale art. 44, astfel cum acestea trebuie interpretate şi analizate în concordanţă cu prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cu jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

6. În esenţă se arată că aplicarea art. 4 din Legea nr. 165/2013, inclusiv cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate în mod abuziv aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data intrării în vigoare a acestei legi, are ca efect “obligarea proprietarilor la parcurgerea unei noi proceduri administrative şi anularea tuturor demersurilor judiciare” desfăşurate sub imperiul legilor anterioare, ceea ce afectează siguranţa circuitului civil şi principiile fundamentale ale statului de drept, echivalând, totodată, cu nesocotirea principiului neretroactivităţii legii, a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului de proprietate.

7. La reglementarea legii examinate, legiuitorul nu a avut în considerare şi regimul juridic aplicabil cauzelor pendinte în materia imobilelor naţionalizate, creându-se ab initio premisele lipsei de coerenţă în practica judecătorească, concretizată în soluţii fie de excludere a unor cauze de la aplicarea legii, fie de includere artificială şi nejustificată a altora. Se mai arată că natura termenelor prevăzute de legea criticată, precum şi soluţia legiuitorului de a transfera competenţa soluţionării cauzelor pendinte în materia restituirii imobilelor din sfera controlului judiciar în cea a procedurilor administrative ignoră cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţi împotriva României, referitoare la identificarea unui remediu mai rapid problemelor de la nivel naţional în această materie.

8. Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile art. 4 teza a două din Legea nr. 165/2014 sunt constituţionale.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, inadmisibilă, deoarece textul legal criticat a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014.

11. Preşedinţii celor două Camere al Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie art. 4 teza a două din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare. Analizând, însă, motivarea autorilor excepţiei, raportat la circumstanţele litigiului, Curtea constată că obiectul excepţiei îl constituie, în realitate, prevederile art. 4 teza a două raportat la art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, care au următorul conţinut:

- Art. 4 teza a doua: “Dispoziţiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.”;

- Art. 33 alin. (1): “(1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001. republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.”

14. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) care consacră principiul separaţiei puterilor şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, ale art. 21 alin. (1)-(3) cu referire la dreptul de acces la instanţă şi dreptul părţilor la un proces

echitabil şi soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil şi ale art. 44 - Proprietatea privată. De asemenea sunt invocate dispoziţiile cuprinse la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, cu privire la protecţia proprietăţii.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, pentru soluţionarea acesteia, se impune a fi analizată mai întâi incidenţa dispoziţiilor de lege criticate asupra soluţionării litigiilor în care aceasta a fost invocată, ca una dintre condiţiile de admisibilitate ale excepţiei de neconstituţionalitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

16. Aşadar, Curtea observă că în litigiu a fost depăşită prima etapă administrativă, finalizată printr-o dispoziţie, emisă în anul 2006, de către autoritatea publică administrativă, prin care se constatata imposibilitatea restituirii în natură a imobilului preluat în mod abuziv şi se propunea, în consecinţă, acordarea de despăgubiri prin echivalent, în condiţiile Legii nr. 247/2005. Această dispoziţie a fost atacată în justiţie de către persoana îndreptăţită, care a considerat că imobilul în cauză poate fi restituit în natură. Acţiunea judecătorească a fost respinsă la prima instanţă, iar judecarea recursului ulterior promovat este suspendată pe perioada soluţionării prezentei excepţii de neconstituţionalitate.

17. Litigiul aflându-se în această fază procesuală, Curtea constată lipsa legăturii dintre dispoziţiile de lege criticate - art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 - şi soluţionarea cauzei. Astfel, indiferent dacă recursul pendinte va fi admis sau respins, reclamantul, în calitate de persoană îndreptăţită în temeiul Legii nr. 10/2001, nu va fi obligat să repete procedura administrativă desfăşurată în faţa entităţii învestite de lege şi, deci, nu va fi în situaţia de a se supune noilor termene reglementate de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

18. Curtea conchide că dispoziţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu au incidenţă în cauză, astfel că, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. Dată fiind soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a acestei excepţii, ce se impune în atare împrejurare, în cauză nici nu se poate pune problema aplicării Deciziei nr. 88 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014, prin care Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 4 teza a două din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportat la art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Sebastian Nicolae Ionescu în Dosarul nr. 21.829/63/2007 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 octombrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 562

din 16 octombrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportat la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán – judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a două din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de George Grossu în Dosarul nr. 10.381/3/2010* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 283D/2014 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal răspunde, personal, autorul excepţiei, asistat de avocat Daciana Popa, cu împuternicire depusă la dosar, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent învederează Curţii faptul că părţile lipsă, respectiv Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, au transmis la dosarul cauzei puncte de vedere prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

4. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 505D/2014, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 şi ale art. 34 din Legea nr. 165/2013, excepţie ridicată de Victor Adrian Dragu în Dosarul nr. 9.264/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

5. La apelul nominal se constată lipsa pârtilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

6. Magistratul-asistent învederează Curţii faptul că aceleaşi entităţi menţionate mai sus au depus, în calitate de părţi, şi în acest dosar puncte de vedere având conţinut identic, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

7. Preşedintele Curţii, având în vedere identitatea parţială dintre obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie problema conexării lor. Partea prezentă şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare a dosarelor menţionate. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 505D/2014 la Dosarul nr. 283D/2014, care a fost primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate ce constituie obiectul Dosarului nr. 283D/2014. Acesta, prin reprezentantul său convenţional, susţine că prevederile art. 4 teza a doua, raportat la art. 34 din Legea nr. 165/2013, aplicându-se deopotrivă atât cererilor de restituire înaintate organelor competente, cât şi cauzelor în materia restituirii aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, fără a distinge între etapele în care fiecare dintre acestea se află, respectiv proceduri administrative sau judiciare, contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (4), art. 21 şi art. 44 din Constituţie. În concluzie, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa în această materie a Curţii Constituţionale. În plus, menţionează că nu se poate susţine încălcarea art. 44 din Constituţie, de vreme ce cadrul legislativ aplicabil domeniului restituirilor asigură garanţiile necesare realizării dreptului de proprietate,

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

10. Prin încheierea din 3 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 10.381/3/2010*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a două din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de George Grossu într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului promovat de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinţei judecătoreşti prin care a fost admisă acţiunea reclamantului, instanţa de judecată obligând pârâta să desemneze un evaluator căruia să îi transmită dosarul de despăgubire în cauză, aferent dispoziţiei emise de primarul municipiului Bucureşti, în vederea întocmirii raportului de evaluare şi să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la data întocmirii raportului de evaluare.

11. Prin încheierea din 31 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 9.264/2/2012*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 şi art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Victor Adrian Dragu într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinţei prin care aceasta din urmă a fost obligată să desemneze un evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare şi să emită, în consecinţă, decizia care să conţină titlul de despăgubire.

12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 4 teza a două din Legea nr. 165/2013 contravin normelor constituţionale ale art. 1 alin. (4), art. 15 alin. (2), art. 21, art. 44 şi ale art. 53, astfel cum acestea trebuie interpretate şi analizate în concordanţă cu prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cu jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

13. În esenţă se arată că aplicarea art. 4 din Legea nr. 165/2013, inclusiv cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate în mod abuziv aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data intrării în vigoare a acestei legi, are ca efect “obligarea proprietarilor la parcurgerea unei noi proceduri administrative şi anularea tuturor demersurilor judiciare” desfăşurate sub imperiul legilor anterioare, ceea ce afectează siguranţa circuitului civil şi principiile fundamentale ale statului de drept şi echivalează cu nesocotirea principiului neretroactivităţii legii, a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului de proprietate. La reglementarea legii examinate, legiuitorul nu a avut în considerare şi regimul juridic aplicabil cauzelor pendinte în materia imobilelor naţionalizate, creându-se ab initio premisele lipsei de coerenţă în practica judecătorească, concretizată în soluţii fie de excludere a unor cauze de la aplicarea legii, fie de includere artificială şi nejustificată a altora. Se mai arată că natura termenelor prevăzute de legea criticată, precum şi soluţia legiuitorului de a transfera competenţa soluţionării cauzelor pendinte în materia restituirii imobilelor din sfera controlului judiciar în cea a procedurilor administrative ignoră cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, referitoare la identificarea unui remediu mai rapid problemelor de la nivel naţional în această materie.

14. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu sunt contrare normelor constituţionale invocate.

15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

16. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, inadmisibilă, deoarece textul legal criticat a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014.

17. Preşedintele celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum rezultă din încheierile de sesizare, îl constituie, pe de o parte, prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 şi, pe de altă parte, dispoziţiile art. 4 şi ale art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, modificată şi completată prin Legea nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013, cu modificările şi completările ulterioare. Analizând motivarea autorilor excepţiei, dar şi circumstanţele litigiilor, Curtea constată că obiectul excepţiei îl constituie, în realitate, prevederile art. 4 teza a două raportat la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, care au următorul conţinut:

- Art. 4 teza a doua: “Dispoziţiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.”;

- Art. 34 alin. (1): “(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.”

20. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) care consacră principiul separaţiei puterilor şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, ale art. 21 alin. (1)-(3) cu referire la dreptul de acces la instanţă şi dreptul părţilor la un proces echitabil şi soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, ale art. 44 - Proprietatea privată şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 4 teza a două din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii Prin urmare, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora “Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două prin raportare la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă, având în vedere faptul că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit după momentul sesizării Curţii Constituţionale.

22. Potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, în procesul de aplicare şi interpretare a legislaţiei incidente în speţa dedusă soluţionării, atât instanţa de judecată, cât şi alte autorităţi/entităţi implicate în aplicarea legii urmează să respecte deciziile Curţii Constituţionale atât sub aspectul dispozitivului, cât şi sub cel al considerentelor pe care acestea se sprijină. Altfel spus, dispoziţiile legale criticate vor fi interpretate şi aplicate direct în conformitate cu cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, având în vedere că prin această decizie a fost stabilită în mod definitiv şi general obligatoriu modalitatea de interpretare constituţională a textului ce constituie obiectul excepţiei. Aşadar, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două prin raportare la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 urmează să fie respinsă ca devenita inadmisibilă, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale (de exemplu, Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20), deciziile anterioare de constatare a neconstituţionalităţii reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportat la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de George Grossu şi de Victor Adrian Dragu în dosarele nr. 10.381/3/2010* şi, respectiv, nr. 9.264/272012* ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 octombrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

COMISIA NAŢIONALA PENTRU CONTROLUL ACTIVITĂŢILOR NUCLEARE

 

ORDIN

pentru modificarea Normelor privind autorizarea sistemelor de management al calităţii aplicate la realizarea, funcţionarea şi dezafectarea instalaţiilor nucleare, aprobate prin Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 65/2003, şi pentru modificarea şi completarea Normelor privind cerinţele specifice pentru sistemele de management al calităţii aplicate activităţilor de aprovizionare destinate instalaţiilor nucleare, aprobate prin Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 70/2003

 

Luând în considerare Referatul nr. 13.095 din 24 noiembrie 2014,

în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (7) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.627/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere art. 5 din Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare emite următorul ordin:

Art. I. - Normele privind autorizarea sistemelor de management al calităţii aplicate la realizarea, funcţionarea şi dezafectarea instalaţiilor nucleare, aprobate prin Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 65/2003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 681 şi 681 bis din 26 septembrie 2003, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 18, literele c), d), g), h), i) şi j) vor avea următorul cuprins:

“c) manualul calităţii şi procedurile proceselor sistemului de management al calităţii, ale organizaţiei responsabile;

d) procedura de aplicare gradată a cerinţelor sistemului de management al calităţii în funcţie de importanţa pentru securitatea nucleară, precum şi baza pentru stabilirea clasei de calitate; în situaţia în care solicitantul de autorizaţie este deţinătorul instalaţiei nucleare, acesta trebuie să transmită la CNCAN şi procedura pentru clasificarea structurilor, sistemelor, echipamentelor şi componentelor, în funcţie de importanţa lor pentru securitatea nucleară şi specificul activităţii desfăşurate;

g) documentul prin care este desemnată persoana responsabilă pentru stabilirea şi monitorizarea implementării sistemului de management al calităţii şi personalul compartimentului de management al calităţii;

h) lista personalului entităţii organizatorice cu responsabilităţi în evaluarea independentă a sistemului de management al calităţii;

i) documentul prin care este desemnată persoana care coordonează activitatea de construcţii-montaj, punere în funcţiune sau dezafectare, după caz;

j) documentul prin care este desemnată persoana care coordonează activitatea de autoevaluare a managementului pentru sistemele de management al calităţii pentru exploatarea instalaţiilor nucleare;”.

2. La articolul 19, literele a) şi b) vor avea următorul cuprins:

“a) documentele prezentate în conformitate cu art. 18 lit. c), d), e) şi f) îndeplinesc cerinţele aplicabile ale normelor privind sistemele de management al calităţii aplicate instalaţiilor nucleare şi sunt acceptate de CNCAN;

b) organizaţia responsabilă demonstrează calificarea personalului stabilit la art. 18 lit. g), h), i) şi j); pentru solicitanţii de autorizaţie pentru instalaţii nucleare, personalul stabilit la art. 18 lit. g), h), i) şi j) trebuie să fie atestat/autorizat de către CNCAN.”

3. Articolul 20 se abrogă.

Art. II. - Normele privind cerinţele specifice pentru sistemele de management al calităţii aplicate activităţilor de aprovizionare destinate instalaţiilor nucleare, aprobate prin Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 70/2003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 681 şi 681 bis din 26 septembrie 2003, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 32» după alineatul (3) se introduc trei noi alineate, alineatele (4)-(6), cu următorul cuprins:

“(4) Fac excepţie de la prevederile alin. (3) următoarele situaţii:

a) situaţia în care se procură piese de schimb şi componente, inclusiv serviciile aferente acestora, pentru echipamentele deja instalate în instalaţiile nucleare aflate în faza de exploatare;

b) situaţia în care este necesară procurarea de urgenţă, din motive de securitate sau siguranţă nucleară, a unui produs sau a unui serviciu pentru o instalaţie nucleară în faza de exploatare; în această situaţie, titularul de autorizaţie pentru instalaţia nucleară respectivă trebuie să transmită la CNCAN o notificare scrisă care să conţină justificarea privind situaţia neprevăzută şi necesitatea procurării în regim de urgenţă.

(5) Pentru alte situaţii decât cele prevăzute la alin. (4), titularul autorizaţiei de exploatare a instalaţiei nucleare poate solicita exceptarea de la cerinţele de autorizare specificate la alin. (3), cu respectarea următoarelor condiţii:

a) să transmită la CNCAN, în vederea evaluării şi acceptării, o justificare scrisă, precum şi dovada că a informat potenţialii fabricanţi/furnizori asupra cerinţelor din normele CNCAN;

b) să transmită la CNCAN raportul de calificare a fabricantului/furnizorului şi să pună la dispoziţia CNCAN documentele care au stat la baza calificării; calificarea trebuie să includă şi verificarea conformităţii cu cerinţele din normele CNCAN aplicabile;

c) să transmită la CNCAN documentele care atestă experienţa fabricantului/furnizorului şi informaţii referitoare la standardele aplicate în fabricarea de produse destinate instalaţiilor nucleare;

d) Să prevadă în contractele încheiate accesul reprezentanţilor CNCAN la fabricanţii/furnizorii respectivi în vederea efectuării de audituri şi participării la punctele de staţionare şi punctele de asistare, pentru evaluarea conformităţii cu normele CNCAN aplicabile la realizarea produsului/ serviciului.

(6) Excepţiile prevăzute la alin. (4) şi (5) nu scutesc titularul de autorizaţie, fabricanţii de produse sau furnizorii de servicii de la aplicarea celorlalte cerinţe din normele CNCAN în vigoare.”

2. La articolul 35 alineatul (1), litera e) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“e) cerinţele de evaluare, inspecţie, testare, calificare şi acceptare, inclusiv orice cerinţe sau instrucţiuni specifice aplicabile produsului sau serviciului, precum şi măsurile pentru detectarea şi tratarea produselor contrafăcute, frauduloase sau suspecte;”.

3. La articolul 39, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

“(3) Lista furnizorilor acceptaţi, prevăzută la alin. (1), se va transmite trimestrial la CNCAN.”

4. La articolul 44, după alineatul (3) se introduc două noi alineate, alineatele (4) şi (5), cu următorul cuprins:

“(4) În situaţiile în care, în urma auditurilor efectuate de CNCAN la fabricanţii de produse şi furnizorii de servicii destinate unei instalaţii nucleare, se constată că aceştia nu îndeplinesc cerinţele normelor aplicabile sau că nu implementează, integral şi la termenele stabilite, dispoziţiile rezultate în urma auditurilor, CNCAN poate dispune acţiuni corective pentru remedierea neconformităţilor constatate, într-o manieră gradată, mergând până la retragerea autorizaţiilor emise pentru furnizorii respectivi şi/sau interzicerea titularului de autorizaţie pentru instalaţia nucleară de a utiliza produse de la fabricanţii şi furnizorii respectivi.

(5) Titularul de autorizaţie trebuie să asigure implementarea dispoziţiilor rezultate în urma auditurilor efectuate de CNCAN, în termenele stabilite.”

5. La articolul 57, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

,,(3) Verificarea calităţii şi acceptarea produselor şi serviciilor aprovizionate, stabilite conform alin. (1), trebuie să includă şi măsuri pentru detectarea produselor contrafăcute, frauduloase sau suspecte şi prevenirea utilizării acestora în sistemele cu funcţii de securitate nucleară sau protecţie fizică.”

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. IV. - Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 65/2003 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea sistemelor de management al calităţii aplicate la realizarea, funcţionarea şi dezafectarea instalaţiilor nucleare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 681 şi 681 bis din 26 septembrie 2003, cu modificările aduse prin prezentul ordin, şi Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 70/2003 pentru aprobarea Normelor privind cerinţele specifice pentru sistemele de management al calităţii aplicate activităţilor de aprovizionare destinate instalaţiilor nucleare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 681 şi 681 bis din 26 septembrie 2003, cu modificările şi completările aduse prin prezentul ordin, se vor republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

p. Preşedintele Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare,

Daniel Ionescu

 

Bucureşti, 15 decembrie 2014.

Nr. 236.

 

 


MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE Şl ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

Nr. 2.539 din 17 decembrie 2014

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

Nr. 1.775 din 18 decembrie 2014

 

ORDIN

privind modificarea anexei la Ordinul viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, al viceprim-ministrului, ministrul finanţelor publice, şi al ministrului delegat pentru buget nr. 64/39/2014 privind aprobarea nivelului maxim al cheltuielilor de personal aferent bugetului general centralizat al unităţilor administrativ-teritoriale, pentru anul 2014, pe judeţe şi municipiul Bucureşti

 

Având în vedere prevederile art. III alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, precum şi pentru stabilirea unor măsuri financiare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 13/2011, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 12 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 1/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, cu modificările ulterioare, şi ale art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice şi ministrul finanţelor publice emit următorul ordin:

Art. I. - Nivelul maxim al cheltuielilor de personal aferent bugetului general centralizat al unităţilor administrativ-teritoriale, pe anul 2014, pe judeţe şi municipiul Bucureşti, prevăzut în anexa la Ordinul viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, al viceprim-ministrului, ministrul finanţelor publice, şi al ministrului delegat pentru buget nr. 64/39/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 21 ianuarie 2014, cu modificările ulterioare, pentru unele judeţe şi municipiul Bucureşti, se modifică conform anexei care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Shhaideh Sevil,

secretar de stat

Ministrul finanţelor publice,

Darius-Bogdan Vâlcov

 

ANEXĂ

 

NIVELUL MAXIM

al cheltuielilor de personal aferent bugetului general centralizat al unităţilor administrativ-teritoriale, pe anul 2014, pe judeţe şi municipiul Bucureşti

 

 

 

 

 

- mii lei -

Nr. crt.

Judeţul

Nivelul maxim al cheltuielilor de personal aprobat

Influenţe

Nivelul maxim al cheltuielilor de personal rectificat

1.

Argeş

691.009

160

691.169

2.

Brăila

371.206

185

371.391

3.

Dolj

643.187

6.500

649.687

4.

laşi

887.883

623

888.506

5.

Suceava

717.745

550

718.295

6.

Timiş

723.261

-2.513

720.748

7.

Municipiul Bucureşti

1.633.834

-6.000

1.627.834

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

AUTORITATEA NAŢIONALA DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

privind aprobarea tarifelor specifice pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice şi a preţului pentru energia electrică reactivă, pentru Societatea Comercială Enel Distribuţie Dobrogea - S.A.

 

Având în vedere prevederile art. 75 alin. (1) lit. b) şi ari 79 alin. (3) şi (4) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare, prevederile Metodologiei de stabilire a tarifelor pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 72/2013, cu modificările şi completările ulterioare, prevederile Metodologiei privind stabilirea obligaţiilor de plată a energiei electrice reactive şi a preţului reglementat pentru energia electrică reactivă, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 33/2014,

în temeiul prevederilor art. 5 alin. (1) lit. b) şi alin (5) şi art. 9 alin. (1) lit. c) şi ab) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012,

preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă tarifele specifice pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice, practicate de Societatea Comercială Enel Distribuţie Dobrogea - SA, cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Tariful de distribuţie a energiei electrice utilizat pentru facturare se calculează prin însumarea tarifelor specifice pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice prevăzute la art. 1, în funcţie de nivelul de tensiune din punctul de delimitare a instalaţiilor electrice aparţinând operatorului de distribuţie concesionar de cele ale clientului final, stabilit conform contractului de distribuţie a energiei electrice.

Art. 3. - (1) Se aprobă preţul pentru energia electrică reactivă de 0,0600 lei/kVARh, practicat de Societatea Comercială Enel Distribuţie Dobrogea - S.A.

(2) Energia electrică reactivă se facturează şi se plăteşte conform reglementărilor Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei.

(3) Preţul pentru energia reactivă s-a stabilit utilizând preţul mediu estimat al energiei electrice active pentru acoperirea consumurilor proprii tehnologice în reţele, de 200,03 Iei/MWh, aprobat de autoritatea competentă pentru anul 2014, pentru Societatea Comercială Enel Distribuţie Dobrogea - S.A.

Art. 4. - Operatorul concesionar de distribuţie a energiei electrice Societatea Comercială Enel Distribuţie Dobrogea - S.A. duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin, iar entităţile organizatorice din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei urmăresc respectarea prevederilor prezentului ordin.

Art. 5. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 102/2013 privind aprobarea tarifelor specifice pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice şi a preţurilor pentru energia electrică reactivă, pentru operatorul de distribuţie concesionar Societatea Comercială Enel Distribuţie Dobrogea - S.A., publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 822 din 23 decembrie 2013.

Art. 6. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2015.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Niculae Havrileţ

 

Bucureşti, 15 decembrie 2014.

Nr. 152.

 

 

ANEXĂ

 

Tarife specifice pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice prestat de Societatea Comercială Enel Distribuţie Dobrogea - S.A., valabile începând cu data de 1 ianuarie 2015

 

            Tarifele nu conţin taxa pe valoarea adăugată.

 

Operator de distribuţie concesionar

Nivel de tensiune

Tarif specific (lei/MWh)

Societatea Comercială Enel Distribuţie Dobrogea - S.A.

IT

22,04

 

MT

43,98

 

JT

145,31

 

AUTORITATEA NAŢIONALA DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

privind aprobarea tarifelor specifice pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice şi a preţului pentru energia electrică reactivă, pentru Societatea Comercială Enel Distribuţie Muntenia - S.A.

 

Având în vedere prevederile art. 75 alin. (1) lit. b) şi art. 79 alin. (3) şi (4) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare, prevederile Metodologiei de stabilire a tarifelor pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 72/2013, cu modificările şi completările ulterioare, prevederile Metodologiei privind stabilirea obligaţiilor de plată a energiei electrice reactive şi a preţului reglementat pentru energia electrică reactivă, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 33/2014,

în temeiul prevederilor art. 5 alin. (1) lit. b) şi alin. (5) şi art. 9 alin. (1) lit. c) şi ab) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012,

preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă tarifele specifice pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice, practicate de Societatea Comercială Enel Distribuţie Muntenia - S.A., cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Tariful de distribuţie a energiei electrice utilizat pentru facturare se calculează prin însumarea tarifelor specifice pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice prevăzute la art. 1, în funcţie de nivelul de tensiune din punctul de delimitare a instalaţiilor electrice aparţinând operatorului de distribuţie concesionar de cele ale clientului final, stabilit conform contractului de distribuţie a energiei electrice.

Art. 3. - (1) Se aprobă preţul pentru energia electrică reactivă de 0,0609 lei/kVARh, practicat de Societatea Comercială Enel Distribuţie Muntenia - S.A.

(2) Energia electrică reactivă se facturează şi se plăteşte conform reglementărilor Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei.

(3) Preţul pentru energia reactivă s-a stabilit utilizând preţul mediu estimat al energiei electrice active pentru acoperirea consumurilor proprii tehnologice în reţele, de 202,84 Iei/MWh, aprobat de autoritatea competentă pentru anul 2014, pentru Societatea Comercială Enel Distribuţie Muntenia - S.A.

Art. 4. - Operatorul concesionar de distribuţie a energiei electrice Societatea Comercială Enel Distribuţie Muntenia - S.A. duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin, iar entităţile organizatorice din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei urmăresc respectarea prevederilor prezentului ordin.

Art. 5. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 100/2013 privind aprobarea tarifelor specifice pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice şi a preţurilor pentru energia electrică reactivă, pentru operatorul de distribuţie concesionar Societatea Comercială Enel Distribuţie Muntenia - S.A., publicat în Monitorul Oficial al României. Partea I, nr. 822 din 23 decembrie 2013.

Art. 6. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2015.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Niculae Havrileţ

 

Bucureşti, 15 decembrie 2014.

Nr. 153.

 

ANEXĂ

 

Tarife specifice pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice prestat de Societatea Comercială Enel Distribuţie Muntenia - S.A., valabile începând cu data de 1 ianuarie 2015

 

            Tarifele nu conţin taxa pe valoarea adăugată.

 

Operator de distribuţie concesionar

Nivel de tensiune

Tarif specific (lei/MWh)

Societatea Comercială Enel Distribuţie Muntenia - S.A.

IT

12,16

 

MT

36,28

 

JT

135,09

 

RECTIFICĂRI

 

            La Decretul nr. 1.169/2004 privind conferirea Ordinului Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 5 ianuarie 2005, se face următoarea rectificare: - în anexă, la poziţia 623, în loc de: “Linca Dolores”se va citi: “Linca Dollores”.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.