MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 107/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 107         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 12 februarie 2014

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 512 din 12 decembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, precum şi ale articolului unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII “Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente

 

Decizia nr. 531 din 12 decembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război si a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea rostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

65. - Hotărâre pentru modificarea anexei nr. M/97 la Hotărârea Guvernului nr. 446/2007 privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivelor de investiţii prioritare din infrastructura de mediu

 

66. - Hotărâre pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiţii “Protecţia şi reabilitarea părţii sudice a litoralului românesc al Marii Negre în zona Municipiului Constanţa - Mamaia Centru, Mamaia Nord, judeţul Constanţa”

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

75. - Ordin al ministrului transporturilor privind reglementarea activităţii de pregătire a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere

 

142. - Ordin al ministrului sănătăţii privind acreditarea unităţii sanitare Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi pentru activitatea de prelevare şi transplant ţesut osos, tendinos şi cartilagii

 

145. - Ordin al ministrului sănătăţii privind acreditarea unităţii sanitare Spitalul Clinic de Urgenţă “Prof. Dr. Agrippa Ionescu” pentru activitatea de prelevare de organe, ţesuturi şi celule de origine umană

 

Lista cuprinzând asociaţiile şi fundaţiile române cu personalitate juridică din municipiul Braşov, care înfiinţează şi administrează unităţi de asistenţă socială, ce beneficiază de subvenţii din bugetul local în anul 2014, în baza Legii nr. 34/1998 privind acordarea unor subvenţii asociaţiilor şi fundaţiilor române cu personalitate juridică, care înfiinţează şi administrează unităţi de asistenţă socială

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 512

din 12 decembrie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, precum şi ale articolului unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII “Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, a dispoziţiilor articolului unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII “Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, precum şi ale dispoziţiilor art. 1 şi 2 din Legea nr. 117/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII “Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele masuri adiacente şi pentru modificarea art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Johanna Goth în Dosarul nr. 7.733/2/2012 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 277D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a depus ia dosarul cauzei un punct de vedere prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă, în condiţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât litigiul vizează obligarea conducătorului Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la plata amenzii cominatorii pentru nepunerea în executare a hotărârii prin care autorul excepţiei de neconstituţionalitate este îndreptăţit la emiterea titlului. In acest sens, consideră că dispoziţiile legislative criticate sunt cele care permit instanţei judecătoreşti învestite să aprecieze dacă atitudinea autorităţii este culpabilă sau nu.

Pe fondul cauzei pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Arată că dispoziţiile legale criticate au mai fost examinate, de exemplu prin Decizia nr. 1.242 din 22 septembrie 2011 şi Decizia nr. 168 din 28 februarie 2012. De asemenea, Curtea a mai examinat dispoziţiile legale criticate din perspectiva criticii privind încălcarea principiului constituţional al neretroactivităţii legii şi a reţinut prin Decizia nr. 742 din 20 septembrie 2012 că acestea sunt norme de procedură de imediată aplicare.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3.120 din 8 martie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 7.733/2/2012/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII “Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi Justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, precum şi ale dispoziţiilor ari. 1 şi 2 din Legea nr. 117/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII “Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente Imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente şi pentru modificarea ari. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Johanna Goth într-o cauză privind aplicarea, îh temeiul art. 24 alin. (2) şi art. 25 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a unei sancţiuni pentru neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât dispun nu numai pentru viitor, dar produc şi efecte retroactive, întrucât prin suspendarea tuturor procedurilor de stabilire şi acordare a măsurilor reparatorii lipsesc de eficienţă juridică toate actele care au fost emise anterior intrării lor în vigoare.

De asemenea, se mai arată că se creează o discriminare între justiţiabilii ale căror dosare de despăgubire au fost soluţionate şi au primit măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 şi a Legii nr. 247/2005, înainte de intrarea în vigoare a dispoziţiilor legale criticate, şi justiţiabilii ale căror dosare de despăgubire nu au fost încă soluţionate până la această dată. Totodată, susţine că există o discriminare între beneficiarii Legii nr. 1072001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, respectiv ai Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care procedurile de stabilire şi acordare a despăgubirilor sunt suspendate prin prevederile legale criticate, şi beneficiarii Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 şi cei ai Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, asupra cărora suspendarea nu şi-a produs efecte.

Astfel, sunt privilegiaţi justiţiabilii cărora le-au fost soluţionate dosarele înainte de intrarea în vigoare a dispoziţiilor legale criticate, precum si beneficiarii Legii nr. 9/1998 si ai Legii nr. 290/2003.

Se mai susţine că suspendarea procedurilor de stabilire şi acordare a măsurilor reparatorii încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, întrucât lipsesc justiţiabilii de posibilitatea de a mai formula cereri de chemare în judecată împotriva Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

De asemenea, susţine că refuzul nejustificat al autorităţilor implicate în procesul de retrocedare de a emite anumite acte sau de a efectua anumite operaţiuni într-un termen rezonabil reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal arată că textele legale criticate prevăd că procedurile administrative prevăzute în titlul VII al Legii nr. 247/2005 se suspendă până la 15 mai 2013. Cum obiect al cauzei aflate pe rolul instanţei de fond îl reprezintă cenzurarea atitudinii autorităţilor publice implicate în procedurile de acordare a despăgubirilor în baza Legii nr. 247/2005, deoarece nu a fost pusă în executare o decizie irevocabilă prin care au fost obligate la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri, se constată că dezlegarea în această cauză depinde de soluţia ce va fi dată în cazul excepţiei de neconstituţionalitate.

În ceea ce priveşte constituţionalitatea textelor legale criticate, arată că excepţia este neîntemeiată, textele legale nu încalcă principiul neretroactivităţii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, nici principiul egalităţii în drepturi, aşa cum prevede art. 16 din Constituţie, nici accesul liber la justiţie, astfel cum este reglementat în art. 21 din Legea fundamentală şi nici dreptul de proprietate privată, drept prevăzut de art. 44 din Constituţie.

Prin actele normative care fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, legiuitorul a dorit suspendarea procedurilor administrative de acordare a despăgubirilor potrivit Legii nr. 247/2005, pe de o parte, pentru a da posibilitatea implementării măsurilor dispuse prin Hotărârea-pilot pronunţată la 12 octombrie 2010 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României şi, pe de altă parte, pentru a putea fi identificate posibilităţile de acordare a despăgubirilor.

Prin aceste prevederi nu se neagă dreptul celor cărora legea Ie-a recunoscut posibilitatea primirii de despăgubiri, măsura suspendării fiind temporară.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi invocă în acest sens jurisprudenţa Curţii în materie, respectiv Decizia nr. 723 din 5 iulie 2012, Decizia nr. 979 din 22 noiembrie 2012 şi Decizia nr. 802 din 27 septembrie 2012.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Arată, în esenţă, că criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 21 şi art. 44 din Constituţie nu pot fi reţinute, întrucât legiuitorul a optat pentru suspendarea procedurilor administrative de acordare a despăgubirilor potrivit Legii nr. 247/2005, pe de o parte, pentru a da posibilitatea implementării măsurilor dispuse prin hotărârea-pilot pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României şi, pe de altă parte, pentru a putea fi identificate posibilităţile de acordare a despăgubirilor. Astfel, autoarea excepţiei beneficiază în continuare de dreptul său de proprietate garantat de Constituţie, fără ca acesta să fie restrâns, prevederile legale criticate reglementând cu privire la procedura prin care acesta poate fi valorificat, nu cu privire la substanţa sa.

În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea principiului egalităţii în drepturi”, constată că prevederile de lege criticate se aplică tuturor persoanelor vizate de ipoteza normelor juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Suspendarea, pe o perioadă determinată, a emiterii titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu duce la crearea unui tratament discriminatoriu în exercitarea acestui drept, cu atât mai mult cu cât măsura contestată urmăreşte identificarea posibilităţilor de acordare a despăgubirilor.

Totodată, apreciază că nu se poate reţine nici încălcarea principiului neretroactivităţii legii, întrucât soluţia legislativă criticată reprezintă o normă temporară care nu aduce atingere substanţei dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligaţia statului urmând a se executa după acest termen.

De asemenea, invocă şi jurisprudenţa Curţii în materie, respectiv Decizia nr. 723 din 5 iulie 2012, Decizia nr. 979 din 22 noiembrie 2012 şi Decizia nr. 802 din 27 septembrie 2012.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile articolului unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII “Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 15 martie 2012, ale art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, precum şi ale dispoziţiilor art. I şi II (şi nu art. 1 şi 2, cum în mod eronat s-a indicat în actul de sesizarea Curţii Constituţionale) din Legea nr. 117/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII “Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente şi pentru modificarea art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 6 iulie 2012.

În realitate, având în vedere prevederile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora “Dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervenţiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază”, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 şi articolul unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012.

Textele de lege criticate au următorul conţinut: - Art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010: “(1) Se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII «Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, până la data de 15 mai 2013.

(2) Persoanele care, până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, au optat pentru acordarea titlurilor de plată, dar acestea nu a fost emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, pot opta pentru conversia titlurilor de despăgubire în acţiuni emise de Fondul «Proprietatea». Persoanele care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubim m acţiuni emise de Fondul «Proprietatea» vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin. (1), potrivit procedurii stabilite prin titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare.”;

- Articolul unic din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 4/2012:

“(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII «Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) în perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor întocmeşte şi ţine la zi evidenţa dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentaţia existentă în aceste dosare în vederea soluţionării legale a cererilor de despăgubire şi ia măsurile necesare în scopul inventarierii şi arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptăţite.”

În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 44 privind dreptul de proprietate privată din Constituţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea Constituţională reţine următoarele:

1. Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată într-o cauză prin care s-a solicitat aplicarea, în temeiul art. 25 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a unei amenzi, prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, pentru neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti.

Astfel, în ceea ce priveşte fondul cauzei ce a constituit Dosarul nr. 486/46/2011, în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, la data de 3 august 2001, soţul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate (decedat ulterior) a depus notificarea nr. 365 la Prefectura Judeţului Timiş prin care a solicitat despăgubiri pentru un imobil compus din teren şi construcţie aferentă preluat în mod abuziv prin Decretul nr. 189/1949.

În data de 24 septembrie 2009, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a emis Decizia nr. 277 prin care se propunea acordarea de măsuri reparatorii, în conformitate cu art. 29 din Legea nr. 10/2001, pentru teren. Pentru construcţie s-a declinat competenţa în favoarea primarului municipiului Timişoara.

Decizia nr. 277 a fost înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, constituindu-se Dosarul nr. 46.090/CC în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor şi acordării acestora, conform dispoziţiilor titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Întrucât Comisia nu a demarat procedurile în vederea emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, la data de 6 aprilie 2011, a chemat în judecată Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi statul român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, Curtea de Apel Piteşti pronunţând Sentinţa nr. 273/F/CONT/11 mai 2011, rămasa definitivă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1.604 din 23 martie 2012.

Prin Sentinţa nr. 273/F/CONT/11 mai 2011, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. 486/46/2011, având ca obiect refuzul soluţionării unei cereri, s-a dispus obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Prin aceeaşi sentinţă, Curtea de Apel Piteşti a respins cererea privind plata daunelor cominatorii, arătând că reclamanta are posibilitatea ca, după rămânerea irevocabilă a hotărârii, să solicite aplicarea art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Întrucât instituţiile pârâte nu au pus în executare dispozitivul Sentinţei nr. 273/F/CONT/11 mai 2011 în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, astfel cum prevede art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a formulat acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 16 octombrie 2012, prin care a chemat în judecată Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, statul român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi pe preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, solicitând, în temeiul art. 25 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, amendarea conducătorului autorităţii pârâte şi a Comisiei pentru neexecutarea Sentinţei civile nr. 273/F/CONT/11 mai 2011, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, şi obligarea pârâţilor la plata unor despăgubiri pentru întârziere. Acţiunea formează obiectul cauzei în Dosarul nr. 7.733/2/2012 în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

Astfel, la data de 24 octombrie 2012 reclamanta a depus o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate.

La 31 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti îşi declină competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Piteşti, având în vedere art. 2 alin. (1) lit. ţ) şi art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, respectiv că prin instanţă de executare se înţelege instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ.

Prin încheierea din 6 februarie 2013, Curtea de Apel Piteşti a respins, având în vedere art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, întrucât apreciază că declararea ca neconstituţionale a dispoziţiilor legale menţionate nu ar avea nicio înrâurire asupra cauzei, câtă vreme, în speţă, obiectul îl reprezintă aplicarea prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar soluţia dată de Curtea Constituţională asupra excepţiei de neconstituţionalitate nu ar influenţa în niciun fel sentinţa ce se va pronunţa de instanţă.

Împotriva acestei încheieri, autoarea excepţiei a declarat recurs, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat ca există legătură între soluţionarea ce se va da în cadrul litigiului şi soluţia ce va fi pronunţată de Curtea Constituţională şi, în consecinţă, a admis recursul, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr.47/1992.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie arată că textele legale criticate prevăd că procedurile administrative prevăzute în titlul VII al Legii nr. 247/2005 se suspendă până la 15 mai 2013. Cum obiect al cauzei aflate pe rolul instanţei de fond îl reprezintă cenzurarea atitudinii autorităţilor publice implicate în procedurile de acordare a despăgubirilor în baza Legii nr. 247/2005, deoarece nu a fost pusă în executare o decizie irevocabilă prin care au fost obligate la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri, instanţa de recurs a constatat că soluţia litigiului de fond depinde de soluţia ce va fi dată în cazul excepţiei de neconstituţionalitate.

2. Temeiul legal în baza căruia s-a formulat cererea de chemare în judecată are în vedere situaţia în care în sarcina unei autorităţi publice a fost instituită obligaţia de a face constând în încheierea, înlocuirea sau modificarea unui act administrativ, eliberarea unui alt înscris ori efectuarea anumitor operaţiuni administrative, fiind astfel un mijloc de constrângere a conducătorilor autorităţilor publice în vederea executării hotărârilor care dispun în acest sens, conferind eficacitate în ceea ce priveşte ducerea la îndeplinire a acestora.

Procedura contenciosului administrativ are un caracter special, completându-se cu regulile procedurii civile, şi dă expresie prevederilor art. 52 din Constituţie, oferind cadrul constituţional al protejării cetăţenilor în faţa eventualelor abuzuri ale autorităţilor publice.

Astfel, legiuitorul a stabilit că executarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-au instituit în sarcina autorităţilor publice anumite obligaţii de “a face”trebuie să fie realizată într-un anumit termen, fie cel precizat în cuprinsul hotărârii, potrivit art. 18 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, fie, în lipsa acestuia, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a acesteia.

Amenzile cominatorii stabilite la art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reprezintă o sancţiune procedurală pecuniară aplicată de instanţă în scopul asigurării executării hotărârii. Legiuitorul a considerat necesar să instituie un astfel de mijloc de constrângere pentru a conferi eficacitate înseşi instituţiei contenciosului administrativ, a cărei finalitate ar fi iluzorie în absenţa unei sancţiuni pentru neexecutarea voluntară a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în această materie.

Prin art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 s-au suspendat pe o perioadă de 2 ani, de la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, respectiv de la data de 1 iulie 2010, emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII al Legii nr. 247/2005. Pe perioada de suspendare valorificarea titlurilor de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a făcut prin conversia lor în acţiuni emise de Fondul “Proprietatea”, corespunzător sumei pentru care s-a formulat opţiunea.

Persoanele care au optat pentru emiterea titlurilor de plată, dar care nu au fost emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor până la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, puteau opta pentru conversia titlurilor de despăgubire în acţiuni emise de Fondul “Proprietatea”.

Cei care nu au optat pentru această conversie erau îndreptăţiţi să primească titlul de plată după expirarea perioadei de suspendare.

Prin alin. (1) al articolului unic al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012, înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 117/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 6 iulie 2012, s-a prevăzut că pe o perioadă de 6 luni de la intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă, respectiv de la data de 15 martie 2012, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri prevăzute de titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Prin art. I din Legea nr. 117/2012 a fost aprobată, cu modificări, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012. Astfel s-a prevăzut că suspendarea stabilită iniţial prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 operează până la data de 15 mai 2013.

Prin art. II al Legii nr. 117/2012 a fost modificat art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010.

Astfel, emiterea titlurilor de plată a fost suspendată până la 15 mai 2013.

La fel ca şi în reglementarea iniţială, persoanele care au optat pentru acordarea titlurilor de plată, care nu au fost emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, puteau opta pentru conversia titlurilor de despăgubire în acţiuni emise de Fondul “Proprietatea”.

Cei care nu au optat pentru această conversie primeau titlul de plată după expirarea perioadei de suspendare.

Ulterior, a fost adoptată Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, în temeiul prevederilor art. 114 alin. (3) din Constituţie, republicată, în urma angajării răspunderii Guvernului în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţa comună din data de 17 aprilie 2013. Legea nr. 165/2013 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013.

Prin această lege se reglementează sistemul de compensare prin puncte, aplicabil atât în situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv nu mâi este posibilă, nici pe acelaşi amplasament şi nici pe un altul, cât şi în situaţia în care fostul proprietar sau moştenitorii acestuia a/au înstrăinat drepturile care i/li se cuvin.

Totodată, prin Legea nr. 165/2013 se abrogă dispoziţiile referitoare la măsurile instituţionale, la procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, precum şi la valorificarea titlurilor de despăgubire şi stabilirea algoritmului de atribuire a acţiunilor emise de Fondul “Proprietatea”, cuprinse în titlul VII Regimul stabilirii si plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005.

Astfel, dată fiind intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, procedura de soluţionare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a legii se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres de art4din lege.

În concluzie, Legea nr. 165/2013 a fost adoptată în vederea remedierii sistemului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, în contextul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotarârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, a acordat statului român un termen de 18 luni de la data rămânerii definitive a acesteia, termen prelungit succesiv până la data de 12 mai 2013 în vederea “adoptării de către autorităţile române a unor măsuri capabile să ofere un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparaţie” (paragraful 241 al Hotărârii-pilot).

3. Curtea reţine că litigiul având ca obiect obligaţia de a face a fost soluţionat de Curtea de Apel Piteşti, care, prin Sentinţa nr. 273/F/CONT/11 mai 2011, a dispus obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Prin aceeaşi sentinţă, Curtea de Apel Piteşti a respins cererea privind plata daunelor cominatorii, arătând că reclamanta are posibilitatea ca, după rămânerea irevocabilă a hotărârii, să solicite aplicarea art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Aşa fiind, doar aplicarea amenzii constituie, în prezent, fondul dosarului supus judecăţii în faţa instanţei de contencios administrativ, în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate.

Astfel, Curtea constată că nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia excepţia de neconstituţionalitate poate viza numai acele prevederi legale “care au legătură cu soluţionarea cauzei”. O decizie a Curţii Constituţionale nu ar produce niciun efect în speţă, întrucât este evidentă lipsa legăturii dintre obiectul excepţiei şi cel al cauzei aflate pe rolul instanţei a quo. Din cauza faptului că procedura de evaluare şi emitere a deciziilor reprezentând titlul de despăgubire a fost suspendată în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor nu a emis o astfel de decizie. Aşadar, acesta a acţionat în temeiul unei prevederi legale care se bucură pe perioada dată de prezumţia de constituţionalitate. Or, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, de la data publicării, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor, o eventuală admitere a excepţiei de neconstituţionalitate neavând nicio înrâurire asupra aplicării amenzii în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere pe perioada cât textele contestate au făcut parte din fondul activ al legislaţiei.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, precum şi ale articolului unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII “Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Johanna Goth în Dosarul nr. 7.733/2/2012 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 12 decembrie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUST IN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 531

din 12 decembrie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea în şedinţa publică a reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa. ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006, excepţie ridicată de Grameni Dincă în Dosarul nr. 804/88/2013 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a dispoziţiilor art. I alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013, excepţie ridicată de Anghelina Istrate, Chesarie Istrate şi Aglaida Culic în Dosarul nr. 20.300/3/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013, excepţie ridicată de Stelian Butcaru, Marioara Roşu, Eugenia Fotu, Lilica Fotu, Nasta Jurca şi Tănase Alexa, precum şi de Verginia Tudor, Enache Pădurea, Antoaneta Vasile, Apostol I. Armeanu, Apostol S. Armeanu, Cezar Manole Armeanu si Sofita Armeanu în dosarele nr. 24.428/3/2012 şi nr. 1.586/118/2013 ale Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 29 octombrie 2013, în prezenţa domnului avocat Ovidiu Sorin Drăgan din Baroul Bucureşti, reprezentant al părţilor Stelian Butcaru, Marioara Roşu, Eugenia Fotu, Lilica Fotu, Nasta Jurca şi Tănase Alexa, a doamnei avocat Alina Geambaşu din Baroul Constanţa, reprezentant al părţilor Verginia Tudor, Enache Paciurea, Antoaneta Vasile, Apostol I. Armeanu, Apostol S. Armeanu, Cezar Manole Armeanu, Sofiţa Armeanu, precum şi a reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 14 noiembrie 2013, iar apoi la 12 decembrie 2013.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin încheierea din 5 aprilie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 804/88/2013, încheierea din 17 iunie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 20.300/3/2012, încheierea din 7 iunie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 24.428/3/2012, şi prin Sentinţa civilă nr. 3.319/CA din 12 iunie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 1.586/118/2013, Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I şi III, art. I alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006, precum şi a prevederilor întregii ordonanţe de urgenţă.

Excepţia a fost ridicată de Grameni Dincă, Verginia Tudor, Enache Pădurea, Antoaneta Vasile, Apostol i. Armeanu, Apostol S. Armeanu, Cezar Manole Armeanu şi Sofiţa Armeanu în cauze având ca obiect cereri de acordare de despăgubiri potrivit Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, de Anghelina Istrate, Chesarie Istrate şi Aglaida Culic, cu prilejul judecării unei cauze având ca obiect recursul declarat împotriva sentinţei civile prin care se dispunea plata unor sume de bani, şi de Stelian Butcaru, Marioara Roşu, Eugenia Fotu, Lilica Fotu, Nasta Jurca, Tănase Alexe, cu prilejul judecării unei cauze având ca obiect o acţiune în contencios administrativ.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate creează o situaţie discriminatorie între persoanele îndreptăţite la plata despăgubirilor care au primit deja sumele de bani cuvenite înainte de emiterea ordonanţei de urgenţă şi cele care nu le-au primit încă, fiind nevoite să mai aştepte 10 ani pentru ca debitorul să îşi execute obligaţia. La această situaţie s-a ajuns din vina instituţiilor statului competente să soluţioneze dosarele de despăgubiri.

Pe de altă parte, dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, fiind adoptate pe calea unei ordonanţe de urgenţă în condiţiile în care, pe de o parte, nu este satisfăcută cerinţa existenţei unei situaţii extraordinare, iar pe de altă parte nu este respectată cerinţa de nu fi afectate drepturile şi libertăţile fundamentale. În cazul de faţă, se produce o veritabilă expropriere.

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate mai arată că este vădit neconstituţională eşalonarea tranşelor pe o perioadă de 10 ani, în condiţiile în care, până în prezent, plăţile s-au făcut în două tranşe pe o perioadă de 2 ani. Măsura adoptată nu este necesară într-o societate democratică, iar România nu se află în niciuna dintre situaţiile prevăzute de ari. 53 din Constituţie. Se mai arată că instanţa de la Strasbourg a statuat în Hotărârea din 7 mai 2002, pronunţată în Cauza Burdov împotriva Rusiei, că autorităţile nu pot invoca lipsa disponibilităţilor băneşti sau a altor resurse pentru a justifica neexecutarea unor hotărâri judecătoreşti sau a unei decizii administrative prin care s-a constatat cuantumul unei despăgubiri. Se mai menţionează jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la noţiunea de bun (Hotărârea din 9 decembrie 2008, pronunţată în Cauza Viaşu împotriva României), precum şi cu privire la principiul proporţionalităţii prin raportare la dreptul de proprietate (Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunţată în Cauza Maşiniexportimport industrial Group împotriva României).

Se mai susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 a fost emisă cu încălcarea art. 115 din Constituţie, deoarece, la data emiterii actului normativ, Guvernul nu mai era abilitat să emită ordonanţe de urgenţă, legea de abilitare îşi încetase efectele odată cu începerea sesiunii ordinare parlamentare.

De asemenea, în Dosarul nr. 490D/2013 se susţine, în esenţă, că actul normativ în discuţie a fost adoptat în lipsa unei legi speciale de abilitare, în condiţiile în care a fost emis la data de 28 februarie 2013, adică în perioada în care Parlamentul se afla în sesiune ordinară.

Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale.

În opinia instanţei, dispoziţiile legale criticate nu încalcă principiul egalităţii în faţa legii, având în vedere că se aplică în egală măsură persoanelor beneficiare ale Legii nr. 9/1998, iar aspectul că unele persoane şi-au încasat drepturile anterior emiterii ordonanţei de urgenţă ţine de faptul că în acea perioadă era în vigoare o altă normă ce reglementa modalitatea de plată a acestora.

În ceea ce priveşte dreptul de proprietate, instanţa apreciază că acest tip de despăgubiri are caracter reparatoriu, iar din momentul în care legiuitorul a decis acordarea lor, el are dreptul de a alege frecvenţa şi modalitatea concretă de acordare a acestora. În aceste situaţii, trebuie să se ţină seamă atât de interesul persoanei fizice, cât şi de cel al statului.

Referitor la rolul Parlamentului şi adoptarea ordonanţelor de urgenţă, se arată că urgenţa a fost justificată suficient în chiar preambulul acesteia, fiind vorba, în principal, de necesitatea menţinerii echilibrelor bugetare. Pe de altă parte, faptul că Parlamentul a reglementat deja un domeniu cum este cel de faţă nu se circumscrie motivelor de neconstituţionalitate care pot fi reţinute în cazul unei ordonanţe de urgenţă.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele criticate prevăd o nouă soluţie legislativă, având aptitudinea de a înlătura dificultăţile întâmpinate până în prezent în ceea ce priveşte plata despăgubirilor acordate potrivit Legii nr. 9/1998.

Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale. Instanţa constată că, în speţă, reclamanţii sunt titularii unui titlu de plată emis şi neachitat integral până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013, (act normativ ale cărui prevederi sunt de imediată aplicabilitate, neavând dispoziţii tranzitorii), iar plata compensaţiilor neachitate urmează a se face începând cu 1 ianuarie 2014, astfel încât apreciază că la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti (prin care a fost sesizată Curtea Constituţională) nu deţin, în condiţiile menţionate, o creanţă exigibilă şi, implicit, dreptul subiectiv civil nu îndeplineşte condiţia de a fi actual.

Se mai arată că Guvernul poate emite ordonanţe de urgenţă, potrivit art. 115 alin. (4) din Constituţie, în condiţiile existenţei unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată, cum este în speţă necesitatea menţinerii echilibrului bugetar.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul, în punctele de vedere exprimate în dosarele nr. 459D/2013 şi nr. 474D/2013, apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, întrucât textele criticate prevăd o nouă soluţie legislativă, având aptitudinea de a înlătura dificultăţile întâmpinate până în prezent în ceea ce priveşte plata despăgubirilor acordate potrivit Legii nr. 9/1998. De asemenea, se apreciază că în preambulul ordonanţei de urgenţă criticate se explică existenţa situaţiei extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată, în acest fel, urgenţa acesteia fiind justificată.

Avocatul Poporului, în punctul de vedere exprimat în Dosarul nr. 250D/2013, consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale. Acesta arată că dispoziţiile legale criticate care reglementează eşalonarea, pe o perioada de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată, a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi ale Legii nr. 393/2006, cu plata tranşelor începând cu 1 ianuarie 2014, nu aduc atingere principiului constituţional privind delegarea legislativă.

Aşa cum rezultă din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013, aceasta a fost adoptată având în vedere dificultăţile întâmpinate până în prezent în ceea ce priveşte plata despăgubirilor acordate potrivit legilor mai sus menţionate, dar şi pentru că nepromovarea ordonanţei de urgenţă ar avea drept consecinţă imposibilitatea menţinerii echilibrelor bugetare şi în mod implicit nerespectarea angajamentelor interne şi internaţionale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce priveşte nivelul deficitului bugetar.

În plus, Curtea Constituţională a statuat că interdicţia reglementării de către Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, această interdicţie decurgând direct din textul constituţional. O asemenea limitare nu este prevăzută, însă, de alin. (4) al ari. 115 din Constituţie, referitor la ordonanţele de urgenţă, “deoarece cazul excepţional ce impune adoptarea unor măsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar putea reclama instituirea unei reglementări de domeniul legii organice, nu numai ordinare, care, dacă nu ar putea fi adoptată, interesul public avui în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalităţii constituţionale a instituţiei” (Decizia Curţii Constituţionale nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998). În această lumină, ordonanţa de urgenţă nu este o varietate a ordonanţei emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci reprezintă un act normativ, adoptat de Guvern în temeiul unei prevederi constituţionale care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să facă faţă unei situaţii extraordinare. Or, ţinând seamă de raţiunea edictării actului normativ, aşa cum a fost arătat în expunerea de motive, nu sunt încălcate dispoziţiile constituţionale invocate.

Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013, faţă de cele ale art. 16,21 şi art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, se arată că dreptul persoanelor îndreptăţite de a se prevala, neîngrădit, de toate garanţiile pe care ie presupune un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil, nu este îngrădit. Acestea vor putea să sesizeze în continuare instanţele de judecată, chiar şi cu cereri îndreptate împotriva Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor pentru întârzierile intervenite în acordarea despăgubirilor, doar că legiuitorul a stabilit alte termene de plată. Eşalonarea plăţilor nu duce la îngrădirea accesului liber la justiţie sau la crearea unui tratament discriminatoriu în exercitarea acestui drept, cu atât mai mult cu cât măsura contestată urmăreşte un scop legitim, şi anume asigurarea stabilităţii economice a ţării, prin menţinerea echilibrului bugetar.

Mai mult, se păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere - plata eşalonată a despăgubirilor stabilite.

În ceea ce priveşte critica vizând încălcarea dreptului de proprietate, se arată că art. 44 alin. (1) teza a două şi art. 136 alin. (5) din Constituţie prevăd că legea stabileşte conţinutul şi limitele dreptului de proprietate şi că proprietatea privată este inviolabilă “În condiţiile legii organice”. Potrivit acestor dispoziţii, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.

Mai mult, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale recunoaşte statelor prerogativa, între altele, de a reglementa folosinţa bunurilor în conformitate cu interesul general.

Totodată, se menţionează că un act normativ care prin conţinutul său urmăreşte găsirea resurselor necesare pentru executarea obligaţiilor statului nu este de natură să contravină dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, chiar dacă afectează celeritatea procedurii.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, concluziile părţilor prezente, punctele de vedere ale Avocatului Poporului şi Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele;

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. I şi III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013, în Dosarul nr. 250D/2013, art. I alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013, în Dosarul nr. 459D/2013 şi ale ordonanţei de urgenţă în întregul său, în dosarele nr. 474D/2013 şi nr. 490D/2013. Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată în faţa instanţelor de judecată. Curtea constată că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 28 februarie 2013.

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei puterilor în stat şi alin. (5) privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 11 alin. (1) privind îndeplinirea cu bună credinţă a obligaţiilor internaţionale asumate de statul român, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 108 alin. (3) privind adoptarea ordonanţelor Guvernului şi art. 115 alin. (4) şi (6) privind instituţia delegării legislative.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunţării prezentei decizii, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 sunt neconstituţionale.

Curtea a reţinut că măsura instituită prin ordonanţa de urgenţă criticată, de reeşalonare a unor debite ale statului pe o durată de 10 ani, nu poate fi considerată una de natură a menţine un just echilibru între interesele debitorului - stat şi cele ale creditorului - persoană îndreptăţită la despăgubiri, ci, dimpotrivă, se poate aprecia că persoana îndreptăţită suportă o sarcină disproporţionată şi excesivă în privinţa dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege.

Deşi legiuitorul delegat a invocat un scop legitim al măsurii criticate, si anume promovarea unei modalităţi de plată care să permită în acelaşi timp despăgubirea tuturor persoanelor îndreptăţite, dar şi respectarea ţintei de deficit bugetar anual, totuşi, instituirea unui termen de 10 ani pentru executarea unei creanţe asupra statului (după ce creanţele erau deja exigibile în baza primei eşalonări) nu satisface exigenţele unui termen rezonabil, care să asigure deplina valorificare a dreptului de creanţă, constituind, din acest punct de vedere, o ingerinţă disproporţionată asupra dreptului.

Mai mult, astfel cum rezultă din Nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013, Curtea a observat că evaluările Guvernului privind impactul financiar asupra bugetului general consolidat se referă doar la o perioadă de 5 ani de la intrarea în vigoare a acestui act normativ, astfel încât nici din acest punct de vedere nu este justificată instituirea unui termen de 10 ani pentru eşalonarea plăţii despăgubirilor acordate potrivit Legii nr. 9/1998, republicată, Legii nr. 290/2003, cu modificările ulterioare, şi Legii nr. 393/2006.

În consecinţă, Curtea a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 afectează în sens negativ dreptul fundamental la proprietate, astfel cum înţelesul constituţional al verbului “a afecta” a fost definit în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, contravenind în acest mod dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală.

Curtea observă că în această împrejurare devin incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora “Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”. Având în vedere şi faptul că actele de sesizare ale Curţii Constituţionale sunt anterioare deciziei de constatare a neconstituţionalităţii, prezenta excepţie urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, în procesul de aplicare şi interpretare a legislaţiei incidente în speţa dedusă soluţionării, instanţa de judecată urmează să respecte deciziile Curţii Constituţionale, atât sub aspectul dispozitivului, cât şi al considerentelor pe care acestea se sprijină. Prin urmare, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă. Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale - de exemplu, Decizia nr. 61 din 21 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din data de 10 aprilie 2013, Decizia nr. 319 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012, şi Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012 - deciziile anterioare de constatare a neconstituţionalităţii reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi ai art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006, excepţie ridicată de Grameni Dincă în Dosarul nr. 804/88/2013 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Anghelina Istrate, Chesarie Istrate şi Aglaida Culic în Dosarul nr. 20.300/3/2012 ai Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, de Stelian Butcaru, Marioara Roşu, Eugenia Fotu, Lilica Fotu, Nasta Jurca şi Tănase Alexa, precum şi de Verginia Tudor, Enache Paciurea, Antoaneta Vasile, Apostol I. Armeanu, Apostol S. Armeanu, Cezar Manole Armeanu şi Sofiţa Armeanu în dosarele nr. 24.428/3/2012 şi nr. 1.586/118/2013 ale Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apei Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea” I.

Pronunţată în şedinţa din data de 12 decembrie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae


*) Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 24 ianuarie 2014.

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea anexei nr. H/97 la Hotărârea Guvernului nr. 446/2007 privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivelor de investiţii prioritare din infrastructura de mediu

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 42 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Anexa nr. M/97 “Amenajare râu Trotuş şi afluenţi pe tronson Ghimeş-Urecheşti, judeţul Bacău” la Hotărârea Guvernului nr. 446/2007 privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivelor de investiţii prioritare din infrastructura de mediu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 21 mai 2007, cu modificările ulterioare, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. II. - Finanţarea obiectivului de investiţii prevăzut în anexă se face din fonduri externe rambursabile, de la titlul 56 “Programe cu finanţare din fonduri externe nerambursabile (FEN) postaderare”, de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie, precum şi din alte surse legal constituite, conform programelor de investiţii publice aprobate potrivit legii.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul mediului şi schimbărilor climatice,

Rovana Plumb

Ministrul delegat pentru ape, păduri şi piscicultura,

Lucia Ana Varga

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Nicolae-Liviu Dragnea

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Daniel Chiţoiu

p. Ministrul delegat pentru buget,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

 

Bucureşti, 5 februarie 2014.

Nr. 65.

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 11/97 la Hotărârea Guvernului nr. 446/2007)

 

INDICATORII TEHNICO-ECONOMICI

ai obiectivului de investiţii “Amenajare râu Trotuş şi afluenţi pe tronson Ghimeş-Urecheşti, judeţul Bacău”

 

Titular: Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice

Beneficiar: Administraţia Naţională “Apele Române” - Administraţia Bazinală de Apă Bacău

Amplasament: pe malurile râului Trotuş.

Indicatori tehnico-economici

 

- Valoarea totală a investiţiei (inclusiv TVA),

 

mii lei

503.131

din aceasta:

 

 

 

construcţii-montaj

 

mii lei

426.142

(în preţuri valabile la 1 august 2013; 1 euro = 4,4048 lei),

 

 

 

din care:

 

 

 

- Valoarea totală a investiţiei - rest de executat

 

mii lei

457.065

din aceasta:

 

 

 

construcţii-montaj

 

mii lei

383.062

(în preţuri valabile la 1 august 2013; 1 euro = 4,4048 lei),

 

 

 

din care:

 

 

 

Eşalonarea investiţiei - rest de executat

 

 

 

Anul I

INV

mii lei

92.000

 

C+M

mii lei

79.000

Anul II

INV

mii lei

100.000

 

C+M

mii lei

81.000

Anul III

INV

mii lei

150.000

 

C+M

mii lei

124.000

Anul IV

INV

mii lei

115.065

 

C+M

mii lei

99.062

- Capacităţi TOTAL:

 

 

 

- apărări de mal

 

km

101,175

- recalibrară albie

 

km

110,975

- praguri,

 

buc.

309

din care:

 

 

 

Capacităţi - rest de executat

 

 

 

- apărări de mal

 

km

90,742

- recalibrare albie

 

km

100,542

- praguri

 

buc.

274

Durata de realizare a investiţiei - rest de executat

 

luni

48

 

Factori de risc

Obiectivul de investiţii se va proteja antiseismic, potrivit prevederilor Normativului P100-1/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Finanţarea investiţiei

Finanţarea obiectivului de investiţii se face din fonduri externe rambursabile, de la titlul 56 “Programe cu finanţare din fonduri externe nerambursabile (FEN) postaderare”, de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie, precum şi din alte surse legal constituite, conform programelor de investiţii publice aprobate potrivit legii.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiţii “Protecţia şi reabilitarea părţii sudice a litoralului românesc al Mării Negre în zona Municipiului Constanţa - Mamaia Centru, Mamaia Nord, judeţul Constanţa”

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 42 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiţii “Protecţia şi reabilitarea pârtii sudice a litoralului românesc al Mării Negre în zona Municipiului Constanţa - Mamaia Centru, Mamaia Nord, judeţul Constanţa”, prevăzuţi în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Finanţarea obiectivului de investiţii se face din fonduri externe nerambursabile, de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie, precum şi din alte surse legal constituite, conform programelor de investiţii publice aprobate potrivit legii.

 

PRIM-MI NISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul mediului şi schimbărilor climatice,

Rovana Plumb

Ministrul delegat pentru ape, păduri şi piscicultura,

Lucia Ana Varga

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Nicolae-Liviu Dragnea

Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Daniel Chiţoiu

p. Ministrul delegat pentru buget,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

 

Bucureşti, 5 februarie 2014.

Nr. 66.

 

ANEXĂ

 

INDICATORII TEHNICO-ECONOMICI

al obiectivului de Investiţii “Protecţia şi reabilitarea părţii sudice a litoralului românesc al Mării Negre în zona Municipiului Constanţa - Mamaia Centru, Mamaia Nord, judeţul Constanţa”

 

Titular: Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice

Beneficiar: Administraţia Naţională “Apele Române” - Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea Litoral

Amplasament: judeţul Constanţa, după cum urmează:

- municipiul Constanţa, zonele:

- Mamaia Centru: limita sudică - Hotel Sulina şi limita nordică - Hotel Rex;

- Mamaia Nord: limita sudică - Hotel Rex şi limita nordică - Vila Turturica (staţie barieră intrare). Indicatori tehnico-economici

 

- Valoarea totală a investiţiei (inclusiv TVA)

 

mii lei

227.357*)

(în preţuri valabile la 30 august 2012,1 euro = 4,4617 lei), din care:

 

 

 

Construcţii-montaj,

 

mii lei

187.279

din care:

 

 

 

Mamaia Centru

 

 

 

Valoarea totală a investiţiei (inclusiv TVA),

 

mii lei

113.030*)

din care:

 

 

 

Construcţii-montaj

 

mii lei

92.593

Mamaia Nord

 

 

 

Valoarea totală a investiţiei (inclusiv TVA),

 

mii lei

114.327*)

din care:

 

 

 

Construcţii-montaj

 

mii lei

94.686

Eşalonarea investiţiei

 

 

 

Anul I

INV

mii lei

56.800

 

C+M

mii lei

46.800

Anul II

INV

mii lei

90.900

 

C+M

mii lei

74.900

Anul III

INV

mii lei

79.657

 

C+M

mii lei

65.579

Capacităţi: Mamaia Centru

 

 

 

- înnisipare artificială plajă

 

km

2,15

- reabilitare si prelungire diguri emerse (MM4 = 350 m; MM5 =  350 m; MM6 = 350 m; MM7 = 350 m)

 

km

1,40

- epiu nou RJ - 2

 

km

0,10

- diguri îngropate (pinteni îngropaţi)

 

km

0,14

Mamaia Nord

 

 

 

- înnisipare artificială plajă

 

km

1,90

- diguri emerse (MM8 = 350 m; MM9 = 350 m)

 

km

0,70

- epiu nou RJ - 3

 

km

 

- Durata de realizare a investiţiei

 

luni

36

 

Factori de risc

Obiectivul de investiţii se va proteja antiseismic potrivit prevederilor Normativului P100-1/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Finanţarea investiţiei

Finanţarea obiectivului de investiţii se face din fonduri externe nerambursabile, de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie, precum şi din alte surse legal constituite, conform programelor de investiţii publice aprobate potrivit legii.


*) Valoarea se va actualiza potrivit evoluţiei ulterioare a preţurilor.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

 

ORDIN

privind reglementarea activităţii de pregătire a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere

 

Având în vedere:

- hotărârile judecătoreşti prin care instanţele competente din România au pronunţat soluţii de admitere a cererilor de suspendare a Ordinului ministrului transporturilor nr. 733/2013 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea şcolilor de

conducători auto şi a instructorilor auto, a Normelor privind atestarea profesorilor de legislaţie rutieră şi a instructorilor de conducere auto, a Metodologiei de organizare şi desfăşurare a cursurilor de pregătire teoretică şi practică a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere, a Programei de şcolarizare, precum şi privind condiţiile şi obligaţiile pentru pregătirea teoretică şi practică a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere;

- prevederile art. 14 alin. (4) şi (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare;

- având în vedere că prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 733/2013, afectat de suspendare, a fost abrogat Ordinul ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 1.019/2009 pentru aprobarea Metodologiei privind atestarea instructorilor de pregătire practică şi a profesorilor de legislaţie rutieră, a Normelor privind autorizarea şcolilor de conducători auto, a Metodologiei privind autorizarea instructorilor de pregătire practica, a Programei de şcolarizare şi a Metodologiei de organizare şi desfăşurare a cursurilor de pregătire teoretică şi practică în vederea obţinerii permisului de conducere, rezultă că în prezent nu există niciun act normativ care să reglementeze activităţile de pregătire a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere, astfel fiind imperios necesară crearea, de urgenţă, a unui cadru legal care să asigure, temporar, măsurile necesare care să permită derularea activităţii de pregătire a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere, cel puţin la nivelul de reglementare stabilit de către Ordinul ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 1.019/2009,

în vederea reglementării acestei situaţii, din cauza circumstanţelor sale excepţionale, se impune adoptarea unei soluţii cu caracter temporar imediate, pentru evitarea unei grave atingeri aduse interesului public.

În temeiul prevederilor art. 62 alin. (2) şi (3), art. 63 şi 64 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 24/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul transporturilor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Normele privind atestarea profesorilor de legislaţie rutieră şi a instructorilor de conducere auto, prevăzute în anexa nr. 1

Art. 2. - Se aprobă Normele privind autorizarea şcolilor de conducători auto, prevăzute în anexa nr. 2.

Art. 3. - Se aprobă Normele privind autorizarea instructorilor auto, prevăzute în anexa nr. 3.

Art. 4. - Se aprobă Programele de şcolarizare a şcolilor de conducători auto care organizează şi desfăşoară cursuri în vederea obţinerii permisului de conducere, prevăzută în anexa nr. 4.

Art. 5. - Se aprobă Metodologia de organizare şi desfăşurare a cursurilor de pregătire teoretică şi practică în vederea obţinerii permisului de conducere, prevăzută în anexa nr. 5.

Art. 6. - Anexele nr. 1-5*) fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 7. - Prezentul ordin este valabil până la rămânerea definitivă a hotărârilor privind cererile de chemare în judecată pentru anularea Ordinului ministrului transporturilor nr. 733/2013 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea şcolilor de conducători auto şi a instructorilor auto, a Normelor privind atestarea profesorilor de legislaţie rutieră şi a instructorilor de conducere auto, a Metodologiei de organizare şi desfăşurare a cursurilor de pregătire teoretică şi practică a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere, a Programei de şcolarizare, precum şi privind condiţiile şi obligaţiile pentru pregătirea teoretică şi practică a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere, dar nu mai mult de un an.

Art. 8. - Direcţia generală transport terestru din Ministerul Transporturilor, Autoritatea Rutieră Română - A.R.R., Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier şi Regia Autonomă “Registrul Auto Român” vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 9. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I

 

p. Ministrul transporturilor,

Nicuşor Marian Buică,

secretar de stat

 

Bucureşti, 3 februarie 2014.

Nr. 75.


*) Anexele nr. 1-5 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome “Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

privind acreditarea unităţii sanitare Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi pentru activitatea de prelevare şi transplant ţesut osos, tendinos şi cârtii agii

 

Văzând Referatul de aprobare nr. EN 1.144/2014 al Direcţiei de asistenţă medicală şi politici publice şi al Direcţiei de sănătate publică şi control în sănătate publică din cadrul Ministerului Sănătăţii şi Adresa Agenţiei Naţionale de Transplant nr. 1.717 din 23 decembrie 2013, înregistrată la Ministerul Sănătăţii cu nr. 79.066 din 23 decembrie 2013,

având în vedere titlul VI din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 79/2004 pentru înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Transplant, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 588/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

Art. 1. - Se acreditează unitatea sanitara Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi, cu sediul în str. Pantelimon Halipa nr. 14, municipiul Iaşi, judeţul Iaşi, pentru activitatea de prelevare şi transplant ţesut osos, tendinos şi cartilagii.

Art. 2. - (1) Acreditarea unităţii sanitare prevăzute la art. 1 este valabilă 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentului ordin.

(2) Valabilitatea acreditării încetează înainte de termenul prevăzut la alin. (1) dacă, drept urmare a inspecţiilor efectuate în condiţiile legii, se constată că unitatea sanitară respectivă nu respectă prevederile legale în vigoare.

(3) Orice modificare a criteriilor iniţiale de acreditare intervenită în cadrul unităţii acreditate se notifică Agenţiei Naţionale de Transplant în vederea reacreditării.

Art. 3. - Direcţiile de specialitate din Ministerul Sănătăţii, Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Iaşi, Agenţia Naţională de Transplant, precum şi unitatea sanitară vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I

 

Ministrul sănătăţii,

Gheorghe-Eugen Nicolăescu

 

Bucureşti, 10 februarie 2014.

Nr. 142.

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

privind acreditarea unităţii sanitare Spitalul Clinic de Urgenţă “Prof. Dr. Agrippa Ionescu” pentru activitatea de prelevare de organe, ţesuturi şi celule de origine umană

 

Văzând Referatul de aprobare nr. EN 1.147/2014 al Direcţiei de asistenţă medicală şi politici publice din cadrul Ministerului Sănătăţii şi Adresa Agenţiei Naţionale de Transplant nr. 9 din 6 ianuarie 2014, înregistrată la Ministerul Sănătăţii cu nr. 46 din 6 ianuarie 2014,

având în vedere titlul VI din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 9/2004 pentru înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Transplant, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 588/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

Art. 1. - Se acreditează unitatea sanitară Spitalul Clinic de Urgenţă “Prof. Dr. Agrippa Ionescu”, cu sediul în str. Arhitect Ion Mincu nr. 7, municipiul Bucureşti, pentru activitatea de prelevare de organe, ţesuturi şi celule de origine umană.

Art. 2. - (1) Acreditarea unităţii sanitare prevăzute la art. 1 este valabilă 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentului ordin.

(2) Valabilitatea acreditării încetează înainte de termenul prevăzut la alin. (1) dacă, drept urmare a inspecţiilor efectuate în condiţiile legii, se constată că unitatea sanitară respectivă nu respectă prevederile legale în vigoare.

(3) Orice modificare a criteriilor iniţiale de acreditare intervenită în cadrul unităţii acreditate se notifică Agenţiei Naţionale de Transplant în vederea reacreditării.

Art. 3. - Direcţiile de specialitate din Ministerul Sănătăţii, Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti, Agenţia Naţională de Transplant, precum şi unitatea sanitară vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătăţii,

Gheorghe-Eugen Nicolăescu

 

Bucureşti, 10 februarie 2014.

Nr. 145.

 

JUDEŢUL BRAŞOV

Primăria Municipiului Braşov

 

LISTA

cuprinzând asociaţiile şi fundaţiile române cu personalitate juridică din municipiul Braşov, care înfiinţează si administrează unităţi de asistentă socială, ce beneficiază de subvenţii din bugetul local în anul 2014, în baza Legii nr. 34/1998 privind acordarea unor subvenţii asociaţiilor şi fundaţiilor române cu personalitate juridică, care înfiinţează si administrează unităţi de asistentă socială

 

Nr. crt.

Denumirea asociaţiei/fundaţiei

Unitatea de asistenţă socială pentru care se acordă subvenţia

Cuantumul subvenţiei aprobate (lei)

1.

Fundaţia Hospice “Casa Speranţei”

Centrul de zi

94.500 lei pentru un număr mediu lunar de 45 de beneficiari, nivelul mediu lunar al subvenţiei fiind de 175 lei/beneficiar

2

Fundaţia Hospice “Casa Speranţei”

Unitate de îngrijiri la domiciliu

109.440 lei pentru un număr mediu lunar de 76 de beneficiari, nivelul mediu lunar al subvenţiei fiind de 120 lei/beneficiar

3.

Asociaţia de Servicii Sociale SCUT

Centrul de zi

18.900 lei pentru un număr mediu lunar de 9 beneficiari, nivelul mediu lunar al subvenţiei fiind de 175 lei/beneficiar

4.

Asociaţia Diaconia Ajutor Internaţional

Centrul de zi

126.000 lei pentru un număr mediu lunar de 60 de beneficiari, nivelul mediu lunar al subvenţiei fiind de 175 lei/beneficiar

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.