MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 113/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 113         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 14 februarie 2014

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 17 din 16 ianuarie2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora

 

Decizia nr. 24 din 21 ianuarie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

ORDONANŢE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

6. - Ordonanţă de urgenţă privind exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din calitatea de acţionar al statului la Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica” - S.A. şi la Societatea Naţionala de Transport Gaze Naturale “Transgaz” - S.A. Mediaş şi pentru modificarea unor acte normative

 

76. - Hotărâre pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 69/2012 privind stabilirea încălcărilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a ii nor norme comune privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupaţiei de operator de transport rutier si de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul ia piaţa transportului rutier internaţional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa internaţională a serviciilor de transport cu autocarul şi autobuzul şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, precum şi a sancţiunilor şi măsurilor aplicabile în cazul constatării acestor încălcări

 

82. - Hotărâre privind aprobarea tarifelor pentru publicarea actelor în Monitorul Oficial al României, părţile I-VII

 

83. - Hotărâre privind aprobarea ajutorului de stat care se acordă producătorilor de cartofi afectaţi de organismele de carantină dăunătoare culturii cartofului

 

84. - Hotărâre privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2014 al Regiei Autonome “Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”, regie autonomă de interes naţional aflata sub autoritatea Secretariatului General al Guvernului

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

271. - Decizie privind autorizarea funcţionării ca broker de asigurare a Societăţii A-ZET BROKER DE ASIGURARE - S.R.L.

 

Lista cuprinzând asociaţiile şi fundaţiile care primesc subvenţii de la bugetul local al municipiului Adjud, judeţul Vrancea, în anul 2014, precum şi cuantumul acestora, în conformitate cu prevederile Legii nr. 34/1998 privind acordarea unor subvenţii asociaţiilor şi fundaţiilor române cu personalitate juridică, care înfiinţează şi administrează unităţi de asistenţă socială

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 17

din 16 ianuarie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora, excepţie ridicată de Farkas Maria în Dosarul nr. 13.646/320/2012 al Judecătoriei Târgu Mureş şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 718D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Totodată, arată că sancţiunile sunt aplicabile atunci când proprietarii pădurilor nu asigură administrarea corespunzătoare a acestora, măsurile instituite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 corespund necesităţii îndepliniri obiectivelor Planului de acţiune forestier al Uniunii Europene, pian care vizează instituirea unui cadru coerent referitor la iniţiativele pentru păduri la nivelul Uniunii Europene, fiind un instrument de coordonare a acţiunilor europene şi a politicilor forestiere ale statelor membre ale Uniunii Europene.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 19 septembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 13.646/320/2012, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora, excepţie ridicată de Farkas Maria într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii prevăzute de reglementările legale în materie silvică.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că dreptul de proprietate nu este garantat şi ocrotit de lege, în măsura în care o administrare necorespunzătoare a proprietăţii private poate avea ca efect obligarea persoanei care are în proprietate un teren cu destinaţie forestieră la plata unor despăgubiri către o altă entitate (respectiv Ministerul Mediului şi Pădurilor, prin autorităţile subordonate), fără niciun fel de contraprestaţie, fără ca sancţiunea să fie justificată prin crearea unui prejudiciu unei autorităţi sau instituţii ale statului şi fără ca proprietarul să fie vinovat, în mod direct, de producerea prejudiciului.

Totodată, consideră că textul criticat este contrar şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (2), deoarece nu se poate vorbi de o justă aşezare a sarcinilor fiscale în condiţiile în care proprietarul unui teren cu destinaţie forestieră este ţinut să despăgubească o autoritate publică, neproprietară asupra acestuia şi neprejudiciată în urma tăierii arborilor, întrucât nu a încheiat la timp o “convenţie” pentru administrarea şi asigurarea serviciilor silvice, respectiv paza pădurii, cu entitatea competentă.

Judecătoria Târgu Mureş opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care arată că limitele şi conţinutul dreptului de proprietate sunt stabilite în condiţiile legii, or, impunerea unor limitări ale acestui drept nu este de natură să încalce prevederile constituţionale, în măsura în care sunt respectate cerinţele referitoare la proporţionalitate, tar obligaţia impusă de textul criticat respectă prevederile art. 53 din Constituţie. Totodată, art. 44 alin. (7) din Constituţie stabileşte că “Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

De asemenea, arată că instituirea obligaţiei de despăgubire în sarcina proprietarilor de terenuri forestiere unde s-au descoperit pagube şi nu este încheiată o asigurare nu contravine echităţii fiscale.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că prevederile criticate, precum şi celelalte acte normative în materie forestieră reglementează obligativitatea administrării şi asigurării serviciilor silvice la toate pădurile, indiferent de forma de proprietate, prin ocoale silvice de interes public. Calitatea pe care o are statul, aceea de reprezentant al societăţii interesate în ocrotirea fondului forestier şi asigurarea echilibrului ecologic, justifică o astfel de reglementare, care este adoptată tocmai în aplicarea dispoziţiilor constituţionale şi nu instituie plata vreunei taxe sau vreunui impozit.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 15 noiembrie 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 6 aprilie 2007.

Dispoziţiile criticate au următorul cuprins: “(5) Contravaloarea pagubelor constatate potrivit alin. (4) se determină în condiţiile art. 3, 4 sau 5, după caz, şi se suportă în cuantum de 50% de către proprietarii pădurilor private care nu asigură administrarea pădurii/serviciile silvice şi în cuantum de 100% de către unităţile administrativ-teritoriale care nu asigură administrarea pădurii/serviciile silvice.

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi legale sunt invocate dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (2) referitor la dreptul de proprietate privată şi art. 56 alin. (2) privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

I. Dispoziţiile criticate au mai format obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, raportat la critici şi prevederi constituţionale identice, sens în care este Decizia nr. 492 din 21 noiembrie 2013 (nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, dar publicată ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 22 ianuarie 2014), prin care Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, prilej cu care a reţinut, în principal, următoarele:

1. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 a fost adoptată ca urmare a necesităţii îndepliniri obiectivelor Planului de acţiune forestier al Uniunii Europene (2007-2011), plan care vizează instituirea unui cadru coerent referitor la iniţiativele pentru păduri la nivelul Uniunii Europene, fiind un instrument de coordonare a acţiunilor europene şi a politicilor forestiere ale statelor membre ale Uniunii Europene.

Din analiza prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora, rezultă că există obligaţia proprietarilor de păduri, indiferent de forma de proprietate, de a asigura administrarea şi serviciile silvice prin încheierea unui contract. Această obligaţie are natura unei obligaţii propier rem, fiind instituită în considerarea naturii bunului - pădurile, vegetaţia forestieră şi fondul forestier, în general, constituindu-se în bunuri de interes public.

2. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 44 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că aceasta nu poate fi reţinută pentru motivele arătate în continuare.

2.1. Sumele calculate în temeiul prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006, respectiv contravaloarea pagubelor, nu se transferă în proprietatea unei alte “entităţi (respectiv Ministerul Mediului şi Pădurilor, prin autorităţile subordonate)”, ci se fac venit la Fondul de conservare şi regenerare a pădurilor/Fondul de ameliorare a fondului funciar, după caz. În situaţia în care se constată pagube în păduri sau în vegetaţia forestieră pentru care nu sunt asigurate administrarea/serviciile silvice în condiţiile legii, sumele care se determină ca despăgubiri se fac venit la Fondul de ameliorare a fondului funciar, constituit în temeiul art. 92 alin. (4) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi care se află la dispoziţia ministerului de resort, şi se virează ocolului silvic cu care proprietarul încheie ulterior contract de administrare/servicii silvice, potrivit art. 8 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006, astfel cum este şi în speţa de faţă.

2.2. Exerciţiul prerogativelor dreptului de proprietate nu poate fi absolutizat decât făcând abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a două din Constituţie, potrivit cărora “Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege”, precum şi de cele ale art. 136 alin. (5), care consacră caracterul inviolabil al proprietăţii private, “În condiţiile legii organice”. Ca atare, potrivit acestor dispoziţii, legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.

Potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (7) din Constituţie, “Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunel vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului”. În aplicarea acestor dispoziţii, Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 27 martie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, prevede în cuprinsul titlurilor II şi III reguli stricte cu privire la obligaţiile proprietarului de fond forestier, indiferent de forma de proprietate, referitoare la obligaţia de respectare a regimului silvic şi a regulilor privind protecţia mediului, a amenajamentelor silvice, precum şi alte obligaţii.

2.3. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia legiuitorul poate aprecia în funcţie de nevoia reală a comunităţii măsurile de limitare a exerciţiului dreptului de proprietate (Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunţată în Cauza James si alţii împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei, paragraful 46), privarea de proprietate fiind permisă în măsura în care aceasta urmăreşte un scop legitim de utilitate publică (Hotărârea din 6 decembrie 2001, pronunţată în Cauza Tsironis împotriva Greciei, paragrafele 38- 39). Noţiunea de “utilitate publică” este amplă prin natura sa, astfel încât legiuitorul dispune de o largă latitudine pentru a duce o politică economică şi socială, instanţa europeană respectând modalitatea în care el concepe imperativele utilităţii publice, însă mai puţin atunci când o prevedere se dovedeşte în mod evident lipsită de orice temeiuri justificatoare. În ce priveşte marja de apreciere a ceea ce poate fi considerat “interes public”, din jurisprudenţa aceleiaşi instanţe se desprinde ideea că aceasta trebuie să fie una flexibilă (Cauza James şi alţii împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei, paragrafele 38-45).

2.4. Potrivit prevederilor Legii nr. 46/2008 - Codul silvic, totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producţie sau administraţie silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinaţie forestieră şi neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990 sau incluse în acestea ulterior, în condiţiile legii, constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier naţional [art. 1 alin. (1)], care este, după caz, proprietate publică sau privată şi constituie bun de interes naţional [art. 3 alin. (1) ] şi sunt obligatorii administrarea, precum şi asigurarea serviciilor silvice [art. 10 alin. (1)].

Având în vedere faptul că pădurea constituie un bun de interes naţional, legiuitorul a reglementat un cadru legislativ strict în privinţa conţinutului dreptului de proprietate asupra acesteia. Referitor la atributul de folosinţă, acest cadru legal are în vedere administrarea pădurii şi asigurării serviciilor silvice prin ocoale silvice pe bază de contract [art. 10 alin. (1) şi (3) din Codul silvic] şi, în mod evident, aplicarea regimului silvic cu toate obligaţiile pe care acesta le presupune [art. 6 alin. (1) din Codul silvic]. Rezultă că legiuitorul a înţeles să stabilească în acest fel conţinutul dreptului de proprietate asupra pădurii/fondului forestier, sub aspectul atributului de folosinţă, tocmai în aplicarea art. 44 alin. (1) şi (7) din Constituţie.

Din cele expuse mai sus rezultă că dreptul de proprietate asupra pădurii - care constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale - este supus unei reglementări stricte din partea statului. O atare reglementare este justificată, fiind proporţională cu scopul legitim urmărit, şi anume asigurarea gestionării durabile a pădurilor, prin care legiuitorul a dorit, pe de o parte, ca proprietarul să continue politica în materie forestieră începută înainte de punerea în posesia proprietarilor, persoane fizice şi juridice, a terenurilor forestiere, în temeiul legilor funciare, respectiv executarea lucrărilor tehnice silvice conform amenajamentelor silvice şi reglementărilor impuse de regimul silvic, iar, pe de altă parte, să asigure cadrul legal pentru realizarea sarcinilor referitoare la protecţia mediului.

Ca atare, măsurile instituite de prevederile legale nu echivalează cu o sarcină asupra proprietăţii, ci sunt obligaţii impuse proprietarului în considerarea bunului pentru a se asigura gestionarea durabilă a pădurilor/fondului forestier. Raportat la scopul legitim urmărit, Curtea constată că regimul special de reglementare a atributului de folosinţă, inclusiv sub aspectul obligaţiei care incumbă proprietarilor de a încheia contractul de administrare/servicii silvice, este adecvată, necesară şi proporţională, respectând un just echilibru între interesele generale ale societăţii şi cele particulare ale titularilor dreptului de proprietate.

2.5. Sancţiunea contravenţională, precum şi plata contravalorii pagubelor produse fondului forestier sunt o consecinţă a nerespectării prevederilor legale referitoare la obligativitatea unei administrări corespunzătoare a proprietăţii asupra pădurii, indiferent de forma de proprietate. Astfel, titularul dreptului de proprietate asupra pădurii este cel care suportă atât riscul pieirii bunului în ipoteza/limitele prevăzute de lege, potrivit principiului res perit domino, cât şi contravaloarea pagubelor constatate sau, după caz, o parte din contravaloarea acestora, tocmai datorită nerespectării de către acesta a dispoziţiilor legale incidente.

Aşadar, prevederile criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate, ci, dimpotrivă, prin adoptarea acestora, legiuitorul a stabilit anumite măsuri suplimentare pentru protejarea şi conservarea pădurilor, precum şi regenerarea vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora, cum sunt, în speţa de faţă, cele referitoare la obligarea unei administrări corespunzătoare a fondului forestier, indiferent de titularii dreptului de proprietate.

3. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiile art. 56 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză, întrucât sumele care se determină ca despăgubiri nu reprezintă o sarcină fiscală, în sensul de impozite sau taxe ce se fac venit la bugetul de stat, ci sunt sume încasate cu titlu de despăgubiri şi se fac venit la Fondul de ameliorare a fondului funciar.

II. Faţă de cele prezentate mai sus, excepţia de ne constituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi ai art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Farkas Maria în Dosarul nr. 13.646/320/2012 al Judecătoriei Târgu Mureş şi constată că dispoziţiile art. 8 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora sunt constituţionale în raport cu critici le formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Mureş şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 ianuarie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 24 din 21 ianuarie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Mi nea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Bianca Drăghici - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vlad Opran în Dosarul nr. 62/227/2013 al Judecătoriei Fălticeni şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 544D/2013.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că la dosar partea Societatea de Vânătoare “Bucovina” Suceava a depus note scrise, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca nefondată a excepţiei de neconstituţionalitate. invocând. În acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele;

Prin încheierea din 23 august 2013, pronunţată în Dosarul nr. 62/227/2013, Judecătoria Fălticeni a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Excepţie a fost ridicată de Vlad Opran într-o cauză având ca obiect o plângere împotriva ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că “lipsa de claritate a legii împiedică liberul acces la justiţie. Dreptul de acces la o instanţă, aşa cum a fost analizat, interpretat şi explicat de nenumărate ori de Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu este unul absolut. Prin urmare, acesta poate fi limitat, însă restricţiile impuse exerciţiului acestui drept trebuie să urmărească un scop legitim şi să nu afecteze substanţa însăşi a dreptului, iar mijloacele alese trebuie să fie proporţionale în raport cu scopurile urmărite prin restrângerea dreptului.

Textul criticat nu poate fi privit izolat, mai ales că în corpul normei se face trimitere la art. 277, dar şi la primul alineat al art. 2781 din Codul de procedură penală, iar impactul asupra dreptului de acces liber la justiţie trebuie evaluat pe ansamblul setului de norme de procedură cuprinse în art. 275,277,278 şi 2781. De asemenea, interpretarea topografică permite definirea termenului prevăzut de alin. 2 al art. 2781 din Codul de procedură penală ca fiind un termen special, cu caracter subsidiar, care devine aplicabil doar în ipoteza în care prim-pro cu rarul nu soluţionează plângerea în termen. Acest mod de redactare, redundant (cuvântul termen apare de trei ori, de fiecare dată cu altă semnificaţie) şi imprecis (prin ataşarea inacceptabilă la norma de procedură a unor modalităţi ale actului juridic - termene multiple, dintre care unul neclar, plus două condiţii, dintre care una potestativă), permite aprecierea că reglementarea dreptului de acces la instanţă este deficitară.

Lipsa de claritate a legii este obiectivată de faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost chemată de cel puţin 15 ori în ultimii ani să se pronunţe, pe calea recursului în interesul legii, asupra controverselor juridice iscate de dispoziţiile art. 2781 din Codul de procedură penală.”

Judecătoria Fălticeni apreciază că dispoziţiile art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile art. 21 din Constituţie, ci, dimpotrivă, instituie un acces direct la justiţie pentru persoanele nemulţumite de soluţia procurorului de netrimitere în judecata, asigurând, în acelaşi timp, soluţionarea cauzelor penale într-un termen rezonabil.

Mai mult, textul de lege criticat se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută de acesta, fără a îngrădi exerciţiul vreunui drept sau vreunei libertăţi, fără a afecta unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: “În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitor la accesul liber la justiţie, art. 51 alin. (4) privind dreptul de petiţionare, art. 52 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 124 alin. (1)şi (2) privind înfăptuirea justiţiei, art. 129 referitor la folosirea căilor de atac şi art. 132 alin. (1) privind statutul procurorilor, precum şi a prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 37 din 20 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 21 martie 2011, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, reţinând că acestea conţin norme de procedură judiciară, pe care legiuitorul este liber să le adopte potrivit competenţei sale stabilite prin art. 126 alin. (2) din Constituţie. Dispoziţiile de lege criticate, care reglementează tocmai posibilitatea formulării plângerii la instanţa de judecată împotriva actelor de netrimitere în judecată date de procuror, asigură exercitarea dreptului de acces la justiţie în concordanţa cu dispoziţiile art. 21 din Legea fundamentală, respectiv cu cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, Curtea a statuat că nu poate fi primită nici susţinerea că prin stabilirea termenelor în care se soluţionează plângerile împotriva rezoluţiilor şi ordonanţelor de netrimitere în judecată se încalcă dreptul la un proces echitabil, dat fiind că autorităţile judiciare la care se referă textul atacat sunt obligate, în limitele acestor termene, să respecte toate normele şi principiile procesuale care asigură dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea a reţinut, pe de o parte, că dispoziţiile de lege criticate reprezintă o concretizare a normelor constituţionale ce consacră liberul acces la justiţie şi dreptul ia un proces echitabil, fiind instituite tocmai în vederea respectării exigenţei termenului rezonabil, impusă de art. 21 alin. (3) din Constituţie, iar, pe de altă parte, că acestea se aplică fără privilegii ori discriminări tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale criticate, în concordanţă cu prevederile constituţionale ale art. 16.

De asemenea, prin Decizia nr. 1.392 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 13 decembrie 2010, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedura penală, reţinând că “Împrejurarea că prin Decizia nr. 17/2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite a statuat că este obligatorie parcurgerea procedurii controlului ierarhic al soluţiilor de netrimitere în judecată, inclusiv a acelora dispuse prin rechizitoriu, nu constituie un fine de neconstituţionalitate a textelor legale criticate, partea, în aplicarea art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, urmând ca mai întâi să supună cenzurii procurorului ierarhic superior soluţia contestată.

Faptul că prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277 nu este un neajuns al textului criticat, întrucât prin această reglementare legiuitorul a urmărit să dea eficienţă dreptului de acces liber la justiţie, sens în care partea, neprimind vreun răspuns în termenul prevăzut de lege, se poate adresa judecătorului cu plângere împotriva soluţiei de netrimitere. În plus, nu poate fi primită teza potrivit căreia justiţiabilul nu poate cunoaşte momentul din care începe să curgă termenul de decădere instituit de art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală, întrucât tocmai în alineatul 2 a statuat univoc acest lucru. În sfârşit, prin reglementarea contestată s-a urmărit, printre altele, să nu se tergiverseze în mod nejustificat soluţionarea unei cauze penale, aşa încât o eventuală nerespectare a dispoziţiilor legale potrivit cărora procurorul este obligat să rezolve plângerea în termen de 20 de zile de la primire să nu se transforme într-o sancţiune pentru justiţiabil, care, într-o atare situaţie, este obligat să aştepte sine die o comunicare din partea celui obligat să rezolve plângerea sa”.

În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 411 din 8 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 15 noiembrie 2013, Decizia nr. 363 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 697 din 14 noiembrie 2013, Decizia nr. 718 din 5 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 14 august 2012, precum şi Decizia nr. 571 din 29 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 25 iuiie2012.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Distinct de cele arătate, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată ia prevederile art. 51 alin. (4) şi art. 52 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală, Curtea constată că dispoziţiile constituţionale invocate nu au incidenţă în cauza de faţă, întrucât textul de lege criticat reglementează norme de procedură penală, iar nu aspecte vizând dreptul de petiţionare, respectiv dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

De asemenea, textul de lege criticat dă expresie principiului controlului ierarhic ce guvernează activitatea procurorilor, prevăzut de art. 132 alin. (1) din Legea fundamentală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vlad Opran în Dosarul nr. 62/227/2013 al Judecătoriei Fălticeni şi constată că dispoziţiile art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu critici le formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Fălticeni şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 21 ianuarie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici

 

ORDONANŢE ŞI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ

privind exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din calitatea de acţionar al statului la Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica” - S.A. şi la Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale “Transgaz” - S.A. Mediaş şi pentru modificarea unor acte normative

 

Ţinând cont de atributul suveran al Guvernului României de a administra proprietatea privată a statului,

reţinându-se necesitatea obiectivă a monitorizării directe, la nivelul conducerii Guvernului, a evoluţiei agenţilor economici cu capital majoritar de stat din domeniul resurselor energetice, în consonanţă cu obiectivul naţional al asigurării independenţei energetice a României, neadoptarea măsurilor propuse fiind de natură să producă efecte negative pe termen mediu şi lung în acest domeniu fundamental al economiei,

având în vedere rolul primordial al Cancelariei Primului-Ministru, care este acela de a asigura suport prim-ministrului în ceea ce priveşte coordonarea procesului de elaborare a cadrului general pentru definirea priorităţilor Guvernului, în conformitate cu Programul de guvernare şi cu angajamentele internaţionale asumate de România, precum şi statutul Secretariatului General al Guvernului, care constituie elementul de legătură şi stabilitate a guvernării,

ţinând cont de necesitatea accelerării măsurilor de natură a evita declanşarea procedurii de infringement de către Comisia Europeană împotriva României în ceea ce priveşte respectarea principiilor separării calităţii de acţionar la operatorii economici care desfăşoară activitatea de producere şi furnizare a energiei electrice şi gazelor naturale, pe de o parte, de calitatea de acţionar la operatorii economici de transport al energiei electrice şi gazelor naturale, pe de altă parte, statuate la nivelul legislaţiei obligatorii a Uniunii Europene,

în considerarea faptului că aspectele menţionate constituie o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

Art. 1. - (1) începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din calitatea de acţionar al statului la Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica” - S.A. se realizează de către Guvern, prin Secretariatul General al Guvernului, cu consultarea Cancelariei Primului-Ministru.

(2) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din calitatea de acţionar al statului român la Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale “Transgaz” - S.A. Mediaş se realizează de către Guvern, prin Secretariatul General al Guvernului, cu consultarea Cancelariei Primului-Ministru.

Art. 2. - (1) Reprezentanţii statului în adunarea generală a acţionarilor sunt numiţi şi revocaţi prin ordin al secretarului general al Guvernului, la propunerea şefului Cancelariei Primului-Ministru.

(2) Participarea reprezentanţilor prevăzuţi la alin. (1) în şedinţele adunării generale a acţionarilor se face pe baza şi în limitele mandatului primit prin ordin al secretarului general al Guvernului, la propunerea şefului Cancelariei Primului-Ministru.

(3) în exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor decurgând din calitatea de acţionar al statului la companiile naţionale prevăzute la art. 1, Secretariatul General al Guvernului, cu consultarea Cancelariei Primului-Ministru, acţionează potrivit politicilor şi strategiei în domeniul energiei şi gazelor naturale, elaborată de ministerul de resort în conformitate cu prevederile Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările ulterioare.

Art. 3. - (1) Se autorizează Secretariatul General al Guvernului, cu consultarea Cancelariei Primului-Ministru, să mandateze reprezentanţii în adunările generale ale acţionarilor companiilor naţionale prevăzute la art. 1 să efectueze demersurile necesare pentru modificarea actelor constitutive ale acestora în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi să aprobe efectuarea formalităţilor de publicitate prevăzute de lege.

(2) începând cu data exercitării drepturilor şi îndeplinirii obligaţiilor decurgând din calitatea de acţionar al statului la companiile naţionale prevăzute la art. 1, procedurile privind selecţia administratorilor pentru aceste companii naţionale, aflate în derulare, se preiau şi se duc la îndeplinire de către Secretariatul General al Guvernului, care se subrogă în toate drepturile si obligaţiile Ministerului Finanţelor Publice.

(3) în litigiile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti sau arbitrale în care statul este chemat în judecată în calitate de acţionar la Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica” - S.A. şi la Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale “Transgaz” - S.A. Mediaş, interesele statului vor fi reprezentate, în condiţiile legii, de către Secretariatul General al Guvernului, începând cu data prevăzută la art. 1.

Art. 4. - (1) Se autorizează Secretariatul General al Guvernului, cu consultarea Cancelariei Primului-Ministru, să iniţieze şi să aprobe, după caz, toate operaţiunile şi demersurile necesare pentru trecerea acţiunilor deţinute de Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica” - S.A. la Societatea “Operatorul Pieţei de Energie Electrică şi de Gaze Naturale OPCOM” - S.A. şi la Societatea de Formare a Energeticienilor din România FORMENERG - S.A. În proprietatea privată a statului şi administrarea Departamentului pentru Energie, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(2) Dispeceratul Energetic Naţional şi Dispeceratul Naţional de Gaze Naturale rămân în coordonarea metodologică şi funcţională a ministrului delegat pentru energie.

Art. 5. - La alineatul (3) al articolului 2 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesara realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 20 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, litera d1 ) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,d1) Secretariatul General al Guvernului, prin Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice «Transelectrica»“ - S.A., pentru lucrările de interes naţional de dezvoltare a transportului de energie electrică, şi prin Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale «Transgaz» - S.A. Mediaş, pentru lucrările de interes naţional de dezvoltare, modernizare, reabilitare a sistemului naţional de transport al gazelor naturale;”.

Art. 6. - Procedurile de expropriere în curs de desfăşurare se continuă de către Secretariatul General al Guvernului, cu menţinerea valabilităţii actelor şi procedurilor îndeplinite până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. 7. - La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2013 pentru desemnarea entităţii publice care exercită, în numele statului, calitatea de acţionar la Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica” - S.A. şi la Societatea Naţională de Transport Gaze Naturale “Transgaz” - S.A. Mediaş, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 1 aprilie 2013, se abrogă.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

Şeful Cancelariei Primului-Ministru.

Vlad Ştefan Stoica

Ministrul delegat pentru buget,

Constantin Niţă

p. Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Dan Manolescu,

secretar de stat

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

 

Bucureşti, 12 februarie 2014.

Nr. 6.

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 69/2012 privind stabilirea încălcărilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupaţiei de operator de transport rutier şi de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa transportului rutier internaţional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa internaţională a serviciilor de transport cu autocarul şi autobuzul şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, precum şi a sancţiunilor şi măsurilor aplicabile în cazul constatării acestor încălcări

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. I. - Hotărârea Guvernului nr. 69/2012 privind stabilirea încălcărilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupaţiei de operator de transport rutier şi de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa transportului rutier internaţional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa internaţională a serviciilor de transport cu autocarul şi autobuzul şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, precum şi a sancţiunilor şi măsurilor aplicabile în cazul constatării acestor încălcări, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 14 februarie 2012, se modifică după cum urmează:

1. Titlul va avea următorul cuprins:

“HOTĂRÂREA GUVERNULUI

privind stabilirea încălcărilor cu caracter contravenţional a/o prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupaţiei de operator de transport rutier şi de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa transportului rutier internaţional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa internaţională a serviciilor de transport cu autocarul şi autobuzul şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere şi ale normelor de aplicare a acesteia, precum şi a sancţiunilor contravenţionale şi a altor măsuri aferente aplicabile în cazul constatării încălcărilor”

2. Articolul 1 va avea următorul cuprins:

“Art. 1. - Prin prezenta hotărâre se stabilesc încălcările cu caracter contravenţional ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupaţiei de operator de transport rutier şi de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa transportului rutier internaţional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa internaţională a serviciilor de transport cu autocarul şi autobuzul şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006, ale Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere şi ale normelor de aplicare a acesteia, precum şi sancţiunile contravenţionale şi alte măsuri aferente aplicabile în cazul constatării încălcărilor.”

3. La articolul 5, partea introductivă va avea următorul cuprins:

“Art. 5. - Următoarele fapte reprezintă încălcări minore ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011 şi constituie contravenţii:”.

4. Articolul 6 va avea următorul cuprins:

“Art. 6. - (1) Contravenţiile prevăzute la art. 3 pct. 1-9,11, 14 şi 18-32 se sancţionează cu amendă de la 9.000 lei la 12.000 lei, care se aplică operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române ori străin/străine sau persoanei fizice/juridice, după caz.

(2) Contravenţiile prevăzute la art. 3 pct. 10,15,16 şi 38-40 se sancţionează cu amendă de la 9.000 lei la 12.000 lei, care se aplică conducătorului auto român sau străin.

(3) Contravenţiile prevăzute la art. 3 pct. 1-3 şi 33-37 se sancţionează cu amendă de la 9.000 lei la 12.000 lei, care se aplică operatorului economic care desfăşoară activităţi conexe transportului rutier/persoanei fizice sau juridice, după caz.

(4) Contravenţiile prevăzute la art. 3 pct. 11, 12 şi 41 se sancţionează cu amendă de la 9.000 lei la 12.000 lei, care se aplică şcolii de conducători auto, instructorului auto ori persoanei fizice sau juridice.

(5) Contravenţiile prevăzute la art. 3 pct. 11 şi 13 se sancţionează cu amendă de la 9.000 lei la 12.000 lei, care se aplica centrului de pregătire şi perfecţionare a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere ori persoanei fizice sau juridice.

(6) Contravenţia prevăzută la art. 3 pct. 17 se sancţionează cu amendă de la 9.000 lei la 12.000 lei, care se aplică persoanei care utilizează legitimaţiile de călătorie tip cârd fără drept sau în alte condiţii decât cele reglementate de legislaţia în vigoare.

(7) Contravenţia prevăzută la art. 3 pct. 11 se sancţionează cu amendă de la 9.000 lei la 12.000 lei, care se aplică furnizorului sau beneficiarului de bunuri divizibile.”

5. Articolul 7 va avea următorul cuprins:

“Art. 7. - (1) Contravenţiile prevăzute la art. 4 pct. 1-12, 14, 19-22, 25-61 şi 77 se sancţionează cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei. care se aplică operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz.

(2) Contravenţiile prevăzute la art. 4 pct. 13 şi 72-76 se sancţionează cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se aplică conducătorului auto român sau străin, după caz.

(3) Contravenţiile prevăzute la art. 4 pct. 23, 24 şi 62-71 se sancţionează cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se aplică operatorului economic care desfăşoară activităţi conexe transportului rutier.

(4) Contravenţiile prevăzute la art. 4 pct. 15-17 şi 83 se sancţionează cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se aplică şcolii de conducători auto.

(5) Contravenţiile prevăzute la art. 4 pct. 78-82 se sancţionează cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se aplică centrului de pregătire şi perfecţionare a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere.

(6) Contravenţiile prevăzute la art. 4 pct. 15, 18 şi 83 se sancţionează cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se aplică instructorului auto autorizat.”

6. Articolul 8 va avea următorul cuprins:

“Art. 8. - (1) Contravenţiile prevăzute la art. 5 pct. 1-5, 7-18 şi 24-26 se sancţionează cu amendă de la 250 lei la 1.000 lei, care se aplică operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz.

(2) Contravenţiile prevăzute la art. 5 pct. 6,19-21 şi 30 se sancţionează cu amendă de la 250 lei la 1.000 lei, care se aplică conducătorului auto român sau străin, după caz.

(3) Contravenţiile prevăzute la art. 5 pct. 22-25 se sancţionează cu amendă de la 250 lei la 1.000 lei, care se aplică operatorului economic care desfăşoară activităţi conexe transportului rutier.

(4) Contravenţiile prevăzute la art. 5 pct. 29 şi 31 se sancţionează cu amendă de la 250 lei la 1.000 lei, care se aplică şcolii de conducători auto.

(5) Contravenţiile prevăzute la art. 5 pct. 27 şi 28 se sancţionează cu amendă de la 250 lei la 1.000 lei, care se aplică centrului de pregătire şi perfecţionare a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere.

(6) Contravenţiile prevăzute la art. 5 pct. 31 şi 32 se sancţionează cu amendă de la 250 lei la 1.000 lei, care se aplică instructorului auto autorizat.”

Art. II. - Prezenta hotărâre intră în vigoare la 10 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României. Partea I.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul transporturilor,

Ramona-Nicole Mănescu

Viceprim-ministru, ministrul interimar al afacerilor interne,

Gabriel Oprea

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Mariana Câmpeanu

p. Ministrul afacerilor externe,

Radu Podgorean,

secretar de stat

 

Bucureşti, 5 februarie 2014.

Nr. 76.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea tarifelor pentru publicarea actelor în Monitorul Oficial al României, părţile I-VII

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 20 şi 21 din Legea nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - (1) Se aprobă tarifele pentru publicarea actelor în Monitorul Oficial al României, părţile I-VII, valabile pentru anul 2014, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

(2) Pagina de manuscris a actelor înaintate spre publicare reprezintă 2.000 de semne, inclusiv spaţiile.

(3) Actele înaintate spre publicare în Monitorul Oficial al României, părţile I-VII, vor avea un conţinut lizibil, tehnoredactat la un rând şi jumătate, cu corp 12 Times New Roman, fără ştersături sau adăugări nedactilografiate, care fac de neînţeles textul acestora.

(4) Tarifele conţin taxa pe valoarea adăugată.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

p. Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Dan Manolescu,

secretar de stat

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

 

Bucureşti, 12 februarie 2014.

Nr. 82.

 

ANEXĂ

 

TARIFE

pentru publicarea actelor în Monitorul Oficial al României, părţile I-VII, valabile pentru anul 2014

 

            1. Monitorul Oficial al României, Partea I

 

1.1. Publicarea actelor normative ale organelor de specialitate ale administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului, potrivit competenţei lor conferite prin lege

73 lei/pagina de manuscris

1.2. Publicarea actelor normative ale autorităţilor administrative autonome şi ale altor autorităţi publice, potrivit competenţei lor conferite prin lege

73 lei/pagina de manuscris

1.3. Publicarea actelor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

73 lei/pagina de manuscris

1.4. Publicarea deciziilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

73 lei/pagina de manuscris

1.5. Publicarea actelor normative adoptate de persoane juridice, altele decât autorităţile publice, care au fost abilitate prin lege să asigure executarea unor legi

73 lei/pagina de manuscris

1.6. Publicarea altor acte care, potrivit unor dispoziţii legale, se publică în această parte a Monitorului Oficial al României

73 lei/pagina de manuscris

 

            2. Monitorul Oficial al României, Partea I în limba maghiară

 

2.1. Publicare acte

140 lei/pagina de manuscris

           

            3. Monitorul Oficial al României, Partea a II-a

 

3.1. Publicarea actelor prevăzute la art. 6 lit. D din Legea nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României, republicată

54 lei/pagina de manuscris

 

            4. Monitorul Oficial al României, Partea a III-a

 

4.1. Pierderi acte, schimbări nume

21 lei/anunţ

4.2. Acte ale instanţelor judecătoreşti a căror publicare este prevăzută de lege:

- citaţii emise de instanţele judecătoreşti

- ordonanţa judecătoriei privind pierderea, sustragerea sau distrugerea cecului ca instrument de plată, a cambiei şi a biletului la ordin;

- ordonanţa de clasare a comisiei de cercetare a averilor/hotărârea instanţei judecătoreşti rămasă definitivă, prin care se constată că provenienţa bunurilor este justificată, respectiv că dobândirea unei cote-părţi din avere sau a anumitor sume determinate nu are caracter justificat;

- alte acte procedurale, a căror publicare este prevăzută de lege.

73 lei/pagina de manuscris

4.3. Hotărâri judecătoreşti, care atestă calitatea de lucrător sau colaborator al Securităţii

73 lei/pagina de manuscris

4.4. Concursuri pentru ocuparea posturilor didactice în învăţământul superior şi a posturilor vacante de funcţionari publici, precum şi alte concursuri prevăzute de lege

73 lei/pagina de manuscris

4.5. Acte a căror publicare este prevăzută de lege:

- raportul periodic de activitate al autorităţilor/instituţiilor publice;

- raportul Consiliului Superior al Magistraturii şi raportul privind starea justiţiei;

- declaraţii de avere şi interese, potrivit legii;

- bilanţuri de ocupare a forţei de muncă pe judeţe şi la nivel naţional;

- alte acte a căror publicare este prevăzută de lege.

62 lei/pagina de manuscris

 

            5. Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a

 

 

5.1. Publicarea integrală sau în extras a rezoluţiilor directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunale/persoanei desemnate, privind autorizarea/respingerea constituirii societăţilor comerciale şi de înmatriculare a acestora, precum şi publicarea încheierilor de rectificare, în extras

31,5 lei/pagina de manuscris

5.2. Publicarea celorlalte acte prevăzute de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

104 lei/pagina de manuscris

5.3. Publicarea altor acte prevăzute de lege

104 lei/pagina de manuscris

 

            6. Monitorul Oficial al României, Partea a V-a

 

6.1. Publicarea contractului colectiv de muncă la nivel naţional şi de ramură, a convenţiilor şi recomandărilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii, precum şi a altor acte stabilite prin dispoziţii legale

104 lei/pagina de manuscris

 

            7. Monitorul Oficial al României, Partea a VI-a

 

7.1. Publicarea anunţurilor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare

57 lei/pagina de manuscris

7.2. Publicarea anunţurilor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 22/2007

57 lei/pagina de manuscris

7.3. Publicarea altor acte prevăzute de lege

57 lei/pagina de manuscris

 

            8. Monitorul Oficial al României, Partea a VII-a

 

8.1. Publicarea rezoluţiilor directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunale/persoanei desemnate, privind înmatricularea societăţii cooperative

31,5 lei/pagina de manuscris

8.2. Publicarea celorlalte acte prevăzute de Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, cu modificările ulterioare

104 lei/pagina de manuscris

8.3. Publicarea altor acte prevăzute de lege

104 lei/pagina de manuscris

 

NOTĂ:

Preţurile conţin TVA.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea ajutorului de stat care se acordă producătorilor de cartofi afectaţi de organismele de carantină dăunătoare culturii cartofului

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 74/2010, cu completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aproba ajutorul de stat care se acorda producătorilor de cartofi afectaţi de organismele de carantină dăunătoare culturii cartofului pentru recolta anului 2012 şi suma totală alocată acestui ajutor de stat.

Art. 2. - Valoarea totala a ajutorului de stat prevăzut la art. 1 este de 2.000 mii lei şi se asigură de la bugetul de stat, în limita prevederilor bugetare aprobate Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pe anul 2014.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Daniel Constantin

p. Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Dan Manolescu,

secretar de stat

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

Ministrul afacerilor externe,

Titus Corlăţean

 

Bucureşti, 12 februarie 2014.

Nr. 83.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2014 al Regiei Autonome “Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”, regie autonomă de interes naţional aflată sub autoritatea Secretariatului General al Guvernului

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 4 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari sau deţin direct ori indirect o participaţie majoritară,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2014 al Regiei Autonome “Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”, regie autonomă de interes naţional aflată sub autoritatea Secretariatului General al Guvernului, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

p. Viceprim-ministru, ministrul finanţelor publice,

Dan Manolescu,

secretar de stat

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

p. Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Georgeta Bratu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 12 februarie 2014.

Nr. 84.

 

ANEXĂ

 

AUTORITATEAADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE/LOCALE

Operatorul economic: Regia Autonomă “Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”

Sediul/Adresa: str. Moliere nr. 6-8, sectorul 1, Bucureşti

Cod unic de înregistrare: R02351555

 

BUGETUL DE VENITURI şi CHELTUIELI

pe anul 2014

 

 

 

 

- mii -

 

INDICATORI

Nr. rd.

BVC ANUL 2014

0

1

2

3

4

I.

 

 

VENITURI TOTALE (Rd.1=Rd.2+Rd.5+Rd.6)

1

433.301,78

 

1

 

Venituri totala din exploatară, din care:

2

423.882,26

 

 

 

 

vânzări imobile OUG 15/2013- OUG 101/2011

2 bis

190.159,46

 

 

 

a)

subvenţii, cf. prevederilor legale în vigoare

3

0,00

 

 

 

b)

transferuri, cf. prevederilor legale în vigoare

4

0,00

 

2

 

Venituri financiare

5

9.4^9.52

 

3

 

Venituri extraordinare

6

0,00

II.

 

 

CHELTUIELI TOTALE (Rd.7=Rd.8+Rd.20+Rd.21)

7

432.460,20

 

1

 

Cheltuieli de exploatare, din care:

8

415.003,70

 

 

A.

cheltuieli cu bunuri şi servicii

9

153.701,57

 

 

B.

cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate

10

13.696,09

 

 

C.

cheltuieli cu personalul, din care:

11

66.099,36

 

 

 

C0

Cheltuieli de natură salarială (Rd.13+Rd.14)

12

49.001,72

 

 

 

C1

ch. cu salariile

13

48.033,55

 

 

 

C2

bonusuri

14

968,17

 

 

 

C3

alte cheltuieli cu personalul, din care:

15

2.539,58

 

 

 

 

cheltuieli cu plaţi compensatorii aferente disponibilizărilor de personal

16

16,49

 

 

 

C4

Cheltuieli aferente contractului de mandat şi a altor organe de conducere şi control, comisii şi comitete

17

435,80

 

 

 

C5

cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială, fondurile speciale şi alte obligaţii legale

18

14.105,77

 

 

D.

alte cheltuieli de exploatare

 

181.506,68

 

2

 

Cheltuieli financiare

20

17.456,50

 

3

 

Cheltuieli extraordinare

21

0,00

III.

 

 

REZULTATUL BRUT (profit/pierdere)

22

841,58

IV.

 

 

IMPOZIT PE PROFIT

23

0,00

V.

 

 

PROFITUL CONTABIL RĂMAS DUPĂ DEDUCEREA IMPOZITULUI PE PROFIT, din care:

24

0,00

 

1

 

Rezerve legale

25

0,00

 

2

 

Alte rezerve reprezentând facilităţi fiscale prevăzute de lege

26

0,00

 

3

 

Acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi

27

841,58

 

4

 

Constituirea surselor proprii de finanţare pentru proiectele cofinanţate din împrumuturi externe, precum şi pentru constituirea surselor necesare rambursării ratelor de capital, plaţii dobânzilor, comisioanelor şi altor costuri aferente acestor împrumuturi

28

0,00

 

5

 

Alte repartizări prevăzute de lege

29

0,00

 

6

 

Profitul contabil rămas după deducerea sumelor de la Rd, 25, 26, 27, 28, 29

30

0,00

 

7

 

Participarea salariaţilor la profit în limita a 10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar realizat la nivelul operatorului economic în exerciţiul financiar da referinţă

31

0,00

 

8

 

Minimum 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local în cazul regiilor autonome, ori dividende cuvenite acţionarilor, în cazul societăţilor/companiilor naţionale şi societăţilor cu capital integral sau majoritar de stat, din care:

32

0,00

 

 

a)

- dividende cuvenite bugetului de stat

33

0,00

 

 

b)

- dividende cuvenite bugetului local

33a

0,00

 

 

c)

- dividende cuvenite altor acţionari

34

0,00

 

9

 

Profitul nerepartizat pe destinaţiile prevăzute la Rd.31 - Rd.32 se repartizează la alte rezerve şi constituie sursă proprie da finanţare

35

0,00

VI.

 

 

VENITURI DIN FONDURI EUROPENE

36

0,00

VII.

 

 

CHELTUIELI ELIGIBILE DIN FONDURI EUROPENE, din care:

37

0,00

 

 

a)

cheltuieli materiale

38

0,00

 

 

b)

cheltuieli cu salariile

39

0,00

 

 

c)

cheltuieli privind prestările de servicii

40

0,00

 

 

d)

cheltuieli cu reclama al publicitate

41

0,00

 

 

e)

alte cheltuieli

42

0,00

VIII.

 

 

SURSE DE FINANŢARE A INVESTITIILOR, din care:

43

32.842,78

 

1

 

Alocatii de la buget

44

0,00

 

 

 

 

alocaţii bugetare aferente plătii angajamentelor din anii anteriori

45

0,00

IX.

 

 

CHELTUIELI PENTRU INVESTIŢII

46

32.842,78

X.

 

 

DATE DE FUNDAMENTARE

47

0,00

 

1

 

Nr. de personal prognozat la finele anului

48

2.017,00

 

2

 

Nr. mediu de salariaţi total

49

2.097.00

 

3

 

Câştigul mediu lunar pe salariat (lei/persoană) determinat pe baza cheltuielilor de natură salarială (Rd.12/Rd.49)/12*1000

50

1.947,29

 

4

 

Câştigul mediu lunar pe salariat determinat pe baza cheltuielilor cu salariile (lei/persoana) (Rd.13/Rd.49)/12*1000

51

1.908,82

 

5

 

Productivitatea muncii în unităţi valorice pe total personal mediu (mii lei/persoană) (Rd.2/Rd.49)

52

202,14

 

6

 

Productivitatea muncii în unităţi fizice pe total personal mediu (cantitate produse finite persoană)

53

 

 

7

 

Cheltuieli totale la 1000 lei venituri totale (Rd.7/Rd.1)x1000

54

998,06

 

8

 

Plăţi restante

55

0,00

 

9

 

Creanţe restanţe

56

100.000,00

 

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

DECIZIE

privind autorizarea funcţionării ca broker de asigurare a Societăţii A-ZET BROKER DE ASIGURARE - S.R.L.

În conformitate cu prevederile ari 13 alin. (1) coroborate cu art. 2 alin. (1) lit. b) şi art. 3 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în baza prevederilor Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale normelor emise în aplicarea acesteia,

potrivit Notei Direcţiei autorizare avizare cu nr. SA-DAI/B-42 din 8 ianuarie 2014, aprobată de preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară, privind aprobarea cererii Societăţii A-ZET BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. de obţinere a autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare,

Autoritatea de Supraveghere Financiară decide:

Art. 1. - Societatea A-ZET BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., cu sediul social în municipiul Sibiu, aleea Seviş nr. 6, scara B, etaj 1, apartament 28, judeţul Sibiu, număr de ordine în registrul comerţului J32/842/19.09.2013, cod unic de înregistrare 32265804/20.09.2013 este autorizată să funcţioneze ca broker de asigurare având ca obiect de activitate activitatea de broker de asigurare conform prevederilor Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 2. - Societatea prevăzută la art. 1 are dreptul de a practica activitatea de broker de asigurare începând cu data înregistrării în Registrul brokerilor de asigurare.

Art. 3. - Societatea are obligaţia de a raporta Direcţiei autorizare avizare pe adresa de e-mail: autorizari@csa-isc.ro copia scanată a contractului de asigurare/a poliţei de asigurare de răspundere civilă profesională şi a condiţiilor de asigurare, în termen de 15 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a acestuia/acesteia, precum şi, trimestrial, copia scanată a documentelor care atestă plata ratelor primei de asigurare aferente contractului de asigurare de răspundere civilă profesională, să deschidă Jurnalul asistenţilor în brokeraj şi să înscrie în Registrul intermediarilor în asigurări şi/sau reasigurări personalul propriu conform Ordinului preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 10/2007 pentru punerea în aplicare a Normelor privind Registrul intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări, cu modificările şi completările ulterioare.

 

p. Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Daniel Dăianu

 

Bucureşti, 24 ianuarie 2014.

Nr. 271.

 

JUDEŢULVRANCEA

Consiliul Local al Municipiului Adjud

 

LISTA

cuprinzând asociaţiile şi fundaţiile care primesc subvenţii de la bugetul local al municipiului Adjud, judeţul Vrancea, în anul 2014, precum şi cuantumul acestora, în conformitate cu prevederile Legii nr. 34/1998 privind acordarea unor subvenţii asociaţiilor si fundaţiilor române cu personalitate juridică, care înfiinţează şi administrează unităţi de asistentă socială

 

Nr. crt.

Denumirea asociaţiei/fundaţiei

Judeţul/municipiul

Cuantumul sumelor alocate pentru anul 2014

(lei)

1.

Asociaţia Promotorilor Dezvoltării Locale Focşani

Judeţul Vrancea/ municipiul Adjud

21.600

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.