MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 120/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 120         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 18 februarie 2014

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

            Decizia nr. 532 din 12 decembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război si a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şt Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 si Legii nr. 393/2006

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

            27. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, pentru aprobarea reglementării tehnice “Ghid de proiectare şi execuţie privind protecţia împotriva coroziunii, indicativ GP 121-2013”

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

            42. - Decizie privind deschiderea procedurii de redresare financiară prin administrare specială la Societatea Asigurare-Reasigurare ASTRA - S.A.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 532

din 12 decembrie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţa a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006

 

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu -- judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea în şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2013 a reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat ai Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006, excepţie ridicată de Vasile Stanimir, Ion Gurău, Ioana Matei, Angelica Tobescu şi Gheorghe Stanimir în Dosarul nr. 8.487/118/2012 al Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi de Florian-Nucu Rainhold în Dosarul nr. 2.086/118/2013 al aceleiaşi instanţe, precum şi a dispoziţiilor art. I şi III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013, excepţie ridicată de Marin Udeanu, Dumitru Udeanu şi Veronica Badea în Dosarul nr. 1.437/118/2013 al Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 21 octombrie 2013, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 12 decembrie 2013.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin încheierea din 16 mai 2013, pronunţată în Dosarul nr. 8.487/118/2012, încheierea din 11 iunie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 1.437/118/2013, şi Sentinţa civilă nr. 2.968/CA din 22 mai 2013, pronunţată în Dosarul nr. 2.086/118/2013, Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I şi III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar În urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006, precum şi a prevederilor întregii ordonanţe de urgenţă.

Excepţia a fost ridicată de Vasile Stanimir, Ion Gurău, Ioana Matei, Angelica Tobescu şi Gheorghe Stanimir, Marin Udeanu, Dumitru Udeanu şi Veronica Badea şi de Florian-Nucu Rainhold, în cauze având ca obiect cereri de acordare de despăgubiri potrivit Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că ordonanţa de urgenţă criticată nu respectă exigenţa constituţională cuprinsă în art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală, referitoare la obligaţia Guvernului de a motiva urgenţa reglementării în cuprinsul acesteia. De asemenea, se arată că, în contradicţie cu prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, referitoare la interdicţia afectării, prin ordonanţă de urgenţă, a regimului drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor constituţionale, actul normativ criticat încalcă grav regimul constituţional al dreptului de proprietate privată.

În acest sens, se arată că, potrivit art. 1 din Legea nr. 9/1998, statul român s-a obligat la acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar, în urma Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, pentru bunurile imobile - construcţii şt terenuri - pe care le aveau în proprietate în judeţele Durostor şi Caliacra, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb, bumbac şi floarea-soarelui, precum şi pentru plantaţii de pomi fructiferi şi/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiţi.

Se arată că, în contextul în care prejudiciul s-a produs în anul 1940, iar legea reparatorie a fost adoptată în anul 1998, prelungirea cu încă zece ani a plăţii compensaţiilor materiale, în temeiul actului normativ criticat, este de natură să încalce termenul rezonabil de soluţionare a unei cereri în justiţie, iar această situaţie conduce la însăşi negarea conţinutului dreptului la despăgubire.

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 nu poate produce efecte juridice, în condiţiile în care Guvernul nu a avut o delegare legislativă din partea Parlamentului, ordonanţa de urgenţă nu a fost dezbătută în procedură de urgenţă la Camera competentă şi nu a fost aprobată printr-o lege de aprobare de către Parlament. Se mai arată că emiterea nejustificată de ordonanţe de urgenţă reprezintă un abuz din partea Guvernului, care îşi acordă putere de legiferare în domenii care aparţin exclusiv competenţei de legiferare a Parlamentului.

Se mai arată că prevederile legale criticate creează o situaţie discriminatoare între persoanele îndreptăţite la plata despăgubirilor, care au primit deja sumele de bani cuvenite înainte de emiterea ordonanţei de urgenţă, şi cele care nu le-au primit încă, fiind nevoite să mai aştepte încă 10 ani pentru ca debitorul să îşi execute obligaţia. La această situaţie s-a ajuns din vina instituţiilor statului competente să soluţioneze dosarele de despăgubiri. Pe de altă parte, dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, fiind adoptate pe calea unei ordonanţe de urgenţă în condiţiile în care, pe de o parte, nu este satisfăcută cerinţa existenţei unei situaţii extraordinare, iar, pe de altă parte, nu este respectată cerinţa de nu fi afectate drepturile şi libertăţile fundamentale. În cazul de faţă, se produce o veritabilă expropriere. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate mai arată că este vădit neconstituţională eşalonarea tranşelor pe o perioadă de 10 ani, în condiţiile în care, până în prezent, plăţile s-au făcut în două tranşe, pe o perioadă de doi ani.

Măsura adoptată nu este necesară într-o societate democratică, iar România nu se află în niciuna dintre situaţiile prevăzute de art. 53 din Constituţie. Se mai arată că instanţa de la Strasbourg a statuat prin Hotărârea din 7 mai 2002, pronunţată în Cauza Burdov împotriva Rusiei, că autorităţile nu pot invoca lipsa disponibilităţilor băneşti sau a altor resurse pentru a justifica neexecutarea unor hotărâri judecătoreşti sau a unei decizii administrative prin care s-a constatat cuantumul unei despăgubiri. Se mai menţionează jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la noţiunea de “bun” (Hotărârea din 9 decembrie 2008, pronunţată în Cauza Viaşu împotriva României), precum şi cu privire la principiul proporţionalităţii prin raportare la dreptul de proprietate (Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunţată în Cauza Maşiniexportimport Industrial Group împotriva României).

Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal îşi exprimă opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că aceasta este neîntemeiată. Prevederile actului normativ criticat nu aduc atingere existenţei dreptului de proprietate, dat fiind faptul că prevăd doar o eşalonare a plăţii despăgubirilor, ceea ce nu echivalează cu imposibilitatea de valorificare a unui drept de creanţă asupra statului. În preambulul ordonanţei de urgenţă criticate se arată motivele ce au stat la baza adoptării sale, respectiv dificultăţile întâmpinate în ceea ce priveşte plata despăgubirilor şi, în lipsa promovării acestei ordonanţe de urgenţă, imposibilitatea menţinerii echilibrelor bugetare şi, implicit, nerespectarea angajamentelor interne şi internaţionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că neconstituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 trebuie analizată în contextul jurisprudenţei Curţii Constituţionale pronunţate asupra unor probleme similare, şi anume asupra Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII “Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Astfel, pornind de la cele reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa relativă la aceste două acte normative, Guvernul arată că, în prezenta cauză, situaţia de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a ţării şi, implicit, securitatea naţională, se poate ajunge la concluzia că, în cauza de faţă, există un grad mare de abatere de la obişnuit, şi anume de la condiţiile concrete în care executarea titlurilor executorii se face cu respectarea Codului de procedură civilă, astfel încât se poate presupune că există o situaţie extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie.

Cu privire la critici le de neconstituţionalitate intrinsecă, Guvernul arată că art. 16 alin. (1) din Constituţie se referă la modul de aplicare a unor dispoziţii legale de către autorităţile statului faţă de cetăţeni, şi nu la dreptul legiuitorului de a reglementa diferit modul de exercitare într-un anumit domeniu de activitate. Egalitatea de drepturi are în vedere tratamentul în mod nediscriminator, însă nu presupune, în mod obligatoriu, şi aplicarea unui tratament identic în exercitarea drepturilor recunoscute tuturor cetăţenilor. Prin urmare, condiţiile de exercitare a aceloraşi drepturi pot fi diferite, în raport cu situaţiile concrete în care se află titularii lor.

Se mai arată că textele de lege criticate prevăd o nouă soluţie legislativă, având aptitudinea de a înlătura dificultăţile întâmpinate până în prezent în ceea ce priveşte plata despăgubirilor acordate potrivit Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003, precum şi Legii nr. 393/2006. Noua reglementare legislativă este de natură a determina aplicarea unei proceduri unitare în privinţa persoanelor aflate în situaţii similare, pentru care nu s-a efectuat până în prezent plata, din lipsa disponibilităţilor financiare. Astfel, normele supuse controlului de constituţionalitate sunt aplicabile tuturor persoanelor care se regăsesc în ipoteza descrisă de acestea.

Cu privire la critica de neconstituţionalitate în raport cu prevederile art. 44 alin. (1) şi alin. (2). Guvernul apreciază, reiterând cele statuate de Curtea Constituţională în Decizia nr. 206 din 4 martie 2010, că măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind deci o aplicare a prevederilor art. 44 alin. (2) din Constituţie, în condiţiile unei crize financiare accentuate.

Pentru aceste considerente, Guvernul consideră că nu sunt încălcate nici prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. I şi III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013, în Dosarul nr. 434D/2013, şi ale ordonanţei de urgenţă în întregul său, în dosarele nr. 409D/2013 şi nr. 446D/2013. Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată în faţa instanţelor de judecată, Curtea constată că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şt Legii nr. 393/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 28 februarie 2013.

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate, precum şi a creanţelor asupra statului şi alin. (2) teza întâi referitor la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, art. 61 alin. (1) care se referă la rolul Parlamentului, precum şi art. 115 alin. (1) referitor la legea specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe, alin. (4) privind adoptarea ordonanţelor de urgenţă numai în situaţii extraordinare, alin. (5) referitor la intrarea în vigoare a ordonanţelor de urgenţă, alin. (6) privind domeniile în care nu pot fi adoptate ordonanţe de urgenţă şi alin. (7) referitor la legea de aprobare sau de respingere a ordonanţelor cu care Parlamentul a fost sesizat.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013*), ne publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunţării prezentei decizii, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 sunt neconstituţionale.

Curtea a reţinut că măsura instituită prin ordonanţa de urgenţă criticată, de reeşalonare a unor debite ale statului pe o durată de 10 ani, nu poate fi considerată una de natură a menţine un just echilibru între interesele debitorului-stat şi cele ale creditorului-persoană îndreptăţită la despăgubiri, ci, dimpotrivă, se poate aprecia că persoana îndreptăţită suportă o sarcină disproporţionată şi excesivă în privinţa dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege.

Deşi legiuitorul delegat a invocat un scop legitim al măsurii criticate, şi anume promovarea unei modalităţi de plată care să permită în acelaşi timp despăgubirea tuturor persoanelor îndreptăţite, dar şi respectarea ţintei de deficit bugetar anual, totuşi, instituirea unui termen de 10 ani pentru executarea unei creanţe asupra statului (după ce creanţele erau deja exigibile în baza primei eşalonări) nu satisface exigenţele unui termen rezonabil, care să asigure deplina valorificare a dreptului de creanţă, constituind, din acest punct de vedere, o ingerinţă disproporţionată asupra dreptului.

Mai mult, astfel cum rezultă din Nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013, Curtea a observat că evaluările Guvernului privind impactul financiar asupra bugetului general consolidat se referă doar la o perioadă de 5 ani de la intrarea în vigoare a acestui act normativ, astfel încât nici din acest punct de vedere nu este justificată instituirea unui termen de zece ani pentru eşalonarea plăţii despăgubirilor acordate potrivit Legii nr. 9/1998, republicată, Legii nr. 290/2003, cu modificările ulterioare, şi Legii nr. 393/2006.

În consecinţă, Curtea a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 afectează, în sens negativ, dreptul fundamental la proprietate, astfel cum înţelesul constituţional al verbului “a afecta” a fost definit în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, contravenind în acest mod dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală.

Curtea observă că în această împrejurare devin incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora

“Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”. Având în vedere şi faptul că actele de sesizare ale Curţii Constituţionale sunt anterioare deciziei de constatare a neconstituţionalităţii, prezenta excepţie urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, în procesul de aplicare şi interpretare a legislaţiei incidente în speţa dedusă soluţionării, instanţa de judecată urmează să respecte deciziile Curţii Constituţionale, atât sub aspectul dispozitivului, cât şi sub cel al considerentelor pe care acestea se sprijină. Prin urmare, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale - de exemplu, Decizia nr. 61 din 21 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din data de 10 aprilie 2013, Decizia nr. 319 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012, şi Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012 - deciziile anterioare de constatare a neconstituţionalităţii reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006, excepţie ridicată de Vasile Stanimir, Ion Gurău, Ioana Matei, Angelica Tobescu şi Gheorghe Stanimir, Marin Udeanu, Dumitru Udeanu şi Veronica Badea şi de Florian-Nucu Rainhold în dosarele nr. 8.487/118/2012, nr. 2.086/118/2013 şi nr. 1.437/118/2013 ale Tribunalului Constanţa - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 12 decembrie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 


*) Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 24 ianuarie 2014.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

 

ORDIN

pentru aprobarea reglementării tehnice “Ghid de proiectare şi execuţie privind protecţia împotriva coroziunii, indicativ GP121-2013”

În conformitate cu prevederile art. 10 şi art. 38 alin. 2 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare, ale art. 2 alin. (3) şi (4) din Regulamentul privind tipurile de reglementări tehnice şi de cheltuieli aferente activităţii de reglementare în construcţii, urbanism, amenajarea teritoriului şi habitat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 203/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere Procesul-verbal de avizare nr. 6/2013 al Comitetului tehnic de specialitate nr. 7- Construcţii hidrotehnice şi hidroedilitare, Procesul-verbal de avizare nr. 17/2013 al Comitetului tehnic de specialitate nr. 11 - Cerinţe funcţionale pentru construcţii şi fizica construcţiilor şi Procesul-verbal de avizare nr. 2/2013 al Comitetului tehnic de coordonare generală,

în temeiul art. 4 pct. II lit. e) şi al art. 12 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 1/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, cu modificările ulterioare,

viceprim-ministrul, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă reglementarea tehnică “Ghid de proiectare şi execuţie privind protecţia împotriva coroziunii, indicativ GP 121-2013”, structurată în două părţi după cum urmează:

a) “Partea I - Proiectarea şi execuţia protecţiei împotriva coroziunii a construcţiilor din oţel, indicativ GP 121/1-2013”, prevăzută în anexa nr. 1;

b) “Partea a II-a - Proiectarea, execuţia şi exploatarea protecţiilor anticorozive pentru construcţii hidrotehnice, indicativ GP 121/2-2013”, prevăzută în anexa nr. 2.

Art. 2. - Anexele nr. 1 şi 2*) fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. - Prezentul ordini se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării.

Art. 4. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 193/2005 pentru aprobarea reglementării tehnice “Ghid de proiectare privind protecţia împotriva coroziunii a construcţiilor de oţel”, indicativ GP 111-042, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 şi 441 bis din 25 mai 2005, şi Ordinul ministrului transporturilor construcţiilor şi turismului nr. 194/2005 privind aprobarea Reglementării tehnice “Ghid de execuţie privind protecţia împotriva coroziunii a construcţiilor de oţel”, indicativ GE 053-043, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 şi 428 bis din 20 mai 2005, se abrogă şi Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 1.577/2002**) privind aprobarea Reglementării tehnice “Ghid de proiectare, execuţie şi exploatare a protecţiilor anticorozive pentru construcţii hidrotehnice”, indicativ GP 072-20024 îşi încetează aplicabilitatea.

 

p. Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Shhaideh Sevil,

secretar de stat

 

Bucureşti, 10 ianuarie 2014.

Nr. 27.


*) Anexele nr. 1 şi 2 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome .Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

**) Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 1.577/2002 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.


1 Ordinul si anexa se publică si în Buletinul Construcţiilor, editat de către Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii, Urbanism si Dezvoltare Teritorială Durabilă “URBAN-INCERC.

2 Reglementarea tehnică “Ghid de proiectare privind protecţia împotriva coroziunii a construcţiilor de oţel”, indicativ GP 111-04 a fost publicată în Buletinul Construcţiilor nr. 8-9/2005, editat de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii şi Economia Construcţiilor - ÎNCERC

3 Reglementarea tehnică “Ghid de execuţie privind protecţia împotriva coroziunii a construcţiilor de oţel”, indicativ GE 053-04 a fost publicată în Buletinul Construcţiilor nr. 8-9/2005, editat de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii şi Economia Construcţiilor - ÎNCERC.

4 Reglementarea tehnică “Ghid de proiectare, execuţie şi exploatare a protecţiilor anticorozive pentru construcţii hidrotehnice”, indicativ GP 072-2002, a fost publicată în Buletinul Construcţiilor nr. 672003, editat de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii şi Economia Construcţiilor - ÎNCERC.

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARA

 

DECIZIE

privind deschiderea procedurii de redresare financiară prin administrare specială la Societatea de Asigurare-Reasigurare ASTRA- S.A.

 

Autoritatea de Supraveghere Financiară (A.S.F.), cu sediul în Bucureşti, Splaiul Independenţei nr. 15, sectorul 5, identificată cu CIF 31588130 şi contul bancar RO83TREZ7005025XXX007370, deschis la Trezoreria Municipiului Bucureşti, reprezentată legal prin domnul Dan Radu Ruşanu în calitate de preşedinte, în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor Legii nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, republicată, în baza hotărârii Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară adoptate în şedinţa din data de 18 februarie 2014, conform art. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul căreia a fost analizată documentaţia aferentă Notei nr. 372 din 17 februarie 2014 a Direcţiei control din cadrul A.S.F. privind controlul efectuat la Societatea de Asigurare-Reasigurare ASTRA- S.A., întocmită în baza procesului-verbal privind controlul inopinat efectuat la Societatea de Asigurare-Reasigurare ASTRA-S.A. CU nr. P-DC 220 din 10 februarie 2014, înregistrat la societate cu nr. 5.577 din 10 februarie 2014, şi a Referatului de constatare nr. 944 din data de 17 februarie 2014 al Direcţiei supraveghere şi stabilitate financiară,

ca urmarea raportărilor transmise de Societatea de Asigurare-Reasigurare ASTRA -SA aferente trimestrului IV 2013, precum şi a Adresei nr. 1.357 din 7 februarie 2014, înregistrate la A.S.F. cu nr. RG/12.224 din 7 februarie 2014, prin care s-a comunicat diminuarea sub limita minimă prevăzută de lege a coeficientului de lichiditate, la data de 31 decembrie 2013,

ca urmare a răspunsului transmis de Societatea de Asigurare-Reasigurare ASTRA - S.A. cu nr. 243 din 5 februarie 2014, la solicitarea A.S.F. adresată societăţii prin Adresa nr. SA/DSS/566 din 3 februarie 2014, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 503/2004, republicată, prin care s-a comunicat marja de solvabilitate la data de 31 decembrie 2013,

s-a dispus deschiderea procedurii de redresare financiară prin administrare specială a Societăţii de Asigurare-Reasigurare ASTRA-SA, cu sediul în municipiul Bucureşti, str. NervaTraian nr. 3, bl. M101, sectorul 3, J40/305/1991, cod unic de înregistrare R 330904, înmatriculată în registrul asigurătorilor cu nr. RA-005 din data de 10 aprilie 2003, reprezentată legal de domnul Iulius Alin Bucşă, în calitate de preşedinte directorat,

avându-se în vedere următoarele motive de fapt şi de drept:

- nerespectarea prevederilor art. 3 aţin. (4) şi (5) din Normele privind metodologia de calcul şi evidenţă a rezervelor tehnice minimale pentru activitatea de asigurări generale, puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.109/2003, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că la data de 31 decembrie 2013 societatea nu a constituit şi nu a menţinut rezerva de daune conform legii, astfel cum s-a constatat prin Referatul nr. 944 din data de 17 februarie 2014, punându-se în pericol onorarea obligaţiilor asumate faţă de creditorii de asigurări;

- diminuarea coeficientului de lichiditate aferent activităţii de asigurări generale la data de 31 decembrie 2013, sub limita prevăzută la art. 6 din Normele privind activele admise să acopere rezervele tehnice brute pentru asigurătorul care practică activitatea de asigurări generale, dispersia activelor admise să acopere rezervele tehnice brute, precum şi coeficientul de lichiditate, puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 9/2011, cu modificările şi completările ulterioare;

- neîndeplinirea măsurilor stabilite în sarcina societăţii prin Decizia C.S.A. nr. 217 din 26 aprilie 2013*), astfel cum au fost constatate prin Procesul-verbal nr. P-DC 220 din 10 februarie 2014, înregistrat la societate cu nr. 5.577 din 10 februarie 2014;

- influenţarea nivelului marjei de solvabilitate aferente activităţii de asigurări generale, ca urmare a încălcării dispoziţiilor legale şi a Deciziei C.S.A. nr. 217/26.04.2013, menţionate mai sus, în sensul că valoarea marjei de solvabilitate disponibile scade sub valoarea marjei de solvabilitate minime, aşa cum rezultă din Referatul de constatare nr. 944 din data de 17 februarie 2014,

faţă de această situaţie, în scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi al promovării stabilităţii activităţii de asigurare în România, Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară a hotărât deschiderea procedurii de redresare financiară prin administrare specială a Societăţii de Asigurare-Reasigurare ASTRA - SA.,

drept pentru care emite următoarea decizie.

Art. 1. - Se dispune deschiderea procedurii de redresare financiară prin administrare specială, conform prevederilor art. 8 alin. (1) lit. b) coroborat cu prevederile art. 7 lit. a) din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, republicată, la Societatea de Asigurare-Reasigurare ASTRA- SA, cu sediul în municipiul Bucureşti, str. Nerva Traian nr. 3, bl. M101, sectorul 3, J40/305/1991, cod unic de înregistrare R 330904, înmatriculată în registrul asigurătorilor cu nr. RA-005 din data de 10 aprilie 2003, reprezentată legal de domnul Iulius Alin Bucşă, în calitate de preşedinte directorat.

Art. 2. - Se desemnează KPMG ADVISORY - S.R.L., cod unic de înregistrare nr. 13204347, J40/6657/2000, Şos. Bucureşti-Ploieşti nr. 69-71, Bucureşti, sectorul 1, reprezentata legai prin Şerban Toader Cristian, identificat cu CI seria RR, nr. 687411, eliberată de S.P.C.L.E.P., sectorul 4, la data de 22 iunie 2010, în calitate de administrator special.

Art. 3. - (1) începând cu data comunicării prezentei decizii se suspendă:

a) atribuţiile legale ale acţionarilor semnificativi şi ale persoanelor semnificative  ale societăţii de asigurare/reasigurare. Aceste atribuţii se transferă administratorului special pe toată perioada administrării speciale;

b) drepturile de vot în privinţa numirii şi revocării membrilor Consiliului de supraveghere al societăţii, dreptul la dividende al acţionarilor, activitatea, precum şi dreptul la remuneraţie al membrilor Consiliului de supraveghere.

(2) Suspendarea prevăzută la alin. (1) operează şi îşi produce efectele pe toată durata procedurii de redresare financiară prin administrare specială.

(3) Administratorul special preia integral atribuţiile persoanelor semnificative ale societăţii de asigurare supuse procedurii de redresare financiară prin administrare specială, aşa cum acestea rezultă potrivit legii şi actelor constitutive ale societăţii de asigurare.

Art. 4. - În conformitate cu prevederile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 503/2004, republicată, se dispune aplicarea de către societatea de asigurare, prin administratorul special, a următoarelor măsuri prudenţiale principale:

1. iniţierea în regim de urgenţă a procedurilor legale de majorare a capitalului social până la un nivel care să permită societăţii respectarea cerinţelor de solvabilitate şi lichiditate;

2. inventarierea dosarelor de daună, înregistrate în evidenţele societăţii de asigurare, în vederea evaluării daunelor reale şi a stabilirii obligaţiilor faţă de creditorii de asigurări; activitatea de verificare, inventariere şi instrumentare a dosarelor se va face în regim de urgenţă;

3. luarea măsurilor necesare pentru calcularea corespunzătoare şi în conformitate cu cerinţele legale a rezervelor tehnice constituite de societate;

4. interzicerea efectuării de investiţii în valori mobiliare şi imobiliare, cu excepţia plasamentelor în depozite bancare şi titluri de stat/certificate de trezorerie;

5. interzicerea înstrăinării bunurilor şi/sau activelor societăţii de asigurare, fără aprobarea prealabilă a Autorităţii de Supraveghere Financiară;

6. luarea măsurilor necesare în vederea accelerării recuperării împrumuturilor acordate în cadrul grupului şi interzicerea acordării de noi împrumuturi;

7. inventarierea şi evaluarea, conform normelor în vigoare, a creanţelor înregistrate în evidenţele societăţii şi anularea creanţelor din asigurare aferente contractelor ieşite din perioada de valabilitate, cu înregistrarea rezultatelor în contabilitatea societăţii, în regim de urgenţă;

8. reanalizarea politicii de reasigurare şi plasarea riscurilor către reasiguratori cu rating acordat de agenţii de rating recunoscute.

Art. 5. - Drepturile, obligaţiile şi competenţele administratorului special sunt cele prevăzute în Normele privind drepturile, obligaţiile şi competenţele administratorului special, puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.122/2005, precum şi cele dispuse prin decizii ale Autorităţii de Supraveghere Financiară.

Art. 6. - Pe perioada procedurii de redresare financiară prin administrare specială, administratorul special va fi obligat să ducă la îndeplinire şi să ia toate măsurile necesare restabilirii situaţiei financiare a societăţii de asigurare, cu respectarea dispoziţiilor, a termenelor şi a condiţiilor cuprinse în deciziile emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Art. 7. - (1) Decizia Autorităţii de Supraveghere Financiară este executorie, conform prevederilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 503/2004, republicată.

(2) împotriva deciziei societatea de asigurare poate face plângere la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 10 zile de la data comunicării, sub sancţiunea decăderii.

(3) Plângerea nu suspendă executarea deciziei Autorităţii de Supraveghere Financiară.

Art. 8. - Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 9. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 503/2004, republicată.

 

Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Dan Radu Ruşanu

 

Bucureşti, 18 februarie 2014.

Nr. 42.


*) Decizia C.S.A. nr. 217/2013 nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României. Partea I.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.