MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 147/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 147         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 27 februarie 2014

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

            Decizia nr. 533 din 12 decembrie 2013 referitoare la excepţia de ne constituţionalitate a prevederilor art. III pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război si a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre si la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea si completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

            124. - Hotărâre privind asigurarea transportului şi a asistenţei medicale umanitare în unităţi spitaliceşti din România a unor cetăţeni ucraineni răniţi în cursul protestelor din luna februarie 2014

 

REPUBLICĂRI

 

            Legea nr. 227/2006 privind prevenirea şi combaterea dopajului în sport

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 533

din 12 decembrie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul  Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr.393/2006

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Bianca Drăghici - magistrat-asistent

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. III pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicam Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006, excepţie ridicată de Dima Mergeani şi Marioara Slav în Dosarul nr. 46.913/3/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 455D/2013.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 29 octombrie 2013, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga, şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 14 noiembrie 2013, iar apoi la 12 decembrie 2013.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 2.171 din 20 mai 2013, pronunţată în Dosarul nr. 46.913/3/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace Intre România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute În proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006.

Excepţia a fost ridicată de Dima Mergeani şi Marioara Slav cu ocazia soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 2.647 din 12 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii excepţiei susţin, în esenţă, că modalitatea de determinare a prejudiciului rămas neacoperit ce se cuvine celor îndreptăţiţi la despăgubiri conform Legii nr. 9/1998 încalcă în mod grav dispoziţiile constituţionale privind dreptul de proprietate privată şi egalitatea În drepturi, întrucât bunurile dobândite în România după anul 1940, prin Reforma Agrară şi prin contractele de vânzare-cumpărare încheiate între colonişti şi stalul român, prin Oficiul Naţional al Colonizării după data de 7 septembrie 1940, nu au reprezentat despăgubiri pentru bunurile abandonate statului bulgar, ca urmare a aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria de la 7 septembrie 1940, astfel încât nu se poate calcula o diferenţă.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că argumentele autorilor excepţiei nu sunt întemeiate, întrucât Legea nr. 9/1998 nu a negat dreptul la despăgubire al persoanelor vizate de textul legal, ci l-a circumstanţiat în lumina dispoziţiilor art. 3 conform cărora”În cazul în care, anterior, cei Îndreptăţiţi au fost despăgubiţi parţial, în bani sau în natură, pentru prejudiciile suferite în urma aplicării tratatului, aceştia au dreptul la compensaţie, proporţional, pentru prejudiciul rămas neacoperit, în limitele stabilite la art. 2”.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât textele criticate prevăd o nouă soluţie legislativă, având aptitudinea de a înlătura dificultăţile întâmpinate până în prezent în ceea ce priveşte plata despăgubirilor acordate potrivit Legii nr. 9/1998,

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecitorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. III pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 28 februarie 2013, care au următorul cuprins: “Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 18 aprilie 2007, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 3, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:

“(2) Prejudiciul rămas neacoperit se determină prin calcularea diferenţei dintre valoarea bunurilor abandonate în urma aplicării tratatului dintre România şi Bulgaria de la 7 septembrie 1940. dobândite în proprietate cu orice titlu, şi valoarea bunurilor dobândite în România după anul 1940 cu titlu de despăgubire, inclusiv prin Reforma Agrară şi prin contractele de vânzare-cumpărare încheiate între colonişti şi statul român prin Oficiul Naţional al Colonizării după data de 7 septembrie 1940, pentru care statul român nu a mai perceput sumele datorate de aceştia, ca urmare a Decretului nr. 553/1953 pentru anularea sumelor datorate de coloniştii evacuaţi din Dobrogea de Sud şi reaşezaţi”În alte părţi, reprezentând preţul terenurilor şi construcţiilor ce li s-au atribuit pe bază de contracte.”

Curtea observă că, ulterior sesizării sale, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 a fost aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 287/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 13 noiembrie 2013.

În opinia autorului excepţiei, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) - Dreptul de proprietate privată, art. 16 alin. (1) - Egalitatea în drepturi, ari. 11 aţin. (1) - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturilor omului, art. 115 alin. (6) - Delegarea legislativă, art. 15 alin. (2) - Universalitatea şi ale art. 1 alin. (4) - Statul român. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 14 - Interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 - Protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţie, şi art. 1 paragraful 1 - Interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunţării prezentei decizii, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 sunt neconstituţionale.

Curtea a reţinut că măsura instituită prin ordonanţa de urgenţă criticată, de reeşalonare a unor debite ale statului pe o durată de 10 ani, nu poate fi considerată una de natură a menţine un just echilibru între interesele debitorului-stat şi cele ale creditorului-persoană îndreptăţită la despăgubiri, ci, dimpotrivă, se poate aprecia că persoana îndreptăţită suportă o sarcină disproporţionată şi excesivă în privinţa dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege.

Deşi legiuitorul delegat a invocat un scop legitim al măsurii criticate, şi anume promovarea unei modalităţi de plată care să permită în acelaşi timp despăgubirea tuturor persoanelor îndreptăţite, dar şi respectarea ţintei de deficit bugetar anual, totuşi, instituirea unui termen de 10 ani pentru executarea unei creanţe asupra statului (după ce creanţele erau deja exigibile în baza primei eşalonări) nu satisface exigenţele unui termen rezonabil, care să asigure deplina valorificare a dreptului de creanţă, constituind, din acest punct de vedere, o ingerinţă disproporţionată asupra dreptului.

Mai mult, astfel cum rezultă din Nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013, Curtea a observat că evaluările Guvernului privind impactul financiar asupra bugetului general consolidat se referi doar la o perioadă de 5 ani de la intrarea în vigoare a acestui act normativ, astfel încât nici din acest punct de vedere nu este justificată instituirea unui termen de zece ani pentru eşalonarea plaţii despăgubirilor acordate potrivit Legii nr. 9/1998, republicată, Legii nr. 290/2003, cu modificările ulterioare, şi Legii nr. 393/2006.

În consecinţă, Curtea a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 afectează, în sens negativ, dreptul fundamental la proprietate, astfel cum înţelesul constituţional al verbului “a afecta” a fost definit în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, contravenind în acest mod dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală.

Curtea observă că în această împrejurare devin incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora “Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”. Rezultă că prezenta excepţie urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, în procesul de aplicare şi interpretare a legislaţiei incidente în speţa dedusă soluţionării, instanţa de judecată urmează să respecte deciziile Curţii Constituţionale, atât sub aspectul dispozitivului, cât şi al considerentelor pe care acestea se sprijină. Prin urmare, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale - de exemplu, Decizia nr. 61 din 21 februarie 2013. publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din data de 10 aprilie 2013, Decizia nr. 319 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012, şi Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 13 aprilie 2012 - deciziile anterioare de constatare a neconstituţionalităţii reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) IU. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a art. III pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006, excepţie ridicată de Dima Mergeani şi Marioara Slav în Dosarul nr. 46.913/3/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 12 decembrie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici

 


*) Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 24 ianuarie 2014.

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind asigurarea transportului şi a asistenţei medicale umanitare în unităţi spitaliceşti din România a unor cetăţeni ucraineni răniţi în cursul protestelor din luna februarie 2014

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 10 alin. (4) şi art. 19 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor În România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - România asigură transportul medicalizat, asistenţa medicală de specialitate În spitale publice din reţeaua proprie a Ministerului Sănătăţii pentru tratament şi/sau intervenţii chirurgicale, precum şi revenirea pe teritoriul ucrainean pentru un număr de 12 cetăţeni ucraineni răniţi în cursul protestelor din luna februarie 2014.

Art. 2. - Echipele medicale ale părţii române fac triajul medical pe teritoriul ucrainean.

Art. 3. - Transportul medicalizat al pacienţilor din Ucraina în România se asigură, în funcţie de condiţiile de siguranţă şi meteorologice de la Kiev, prin transport aerian cu o aeronava pusă la dispoziţie de Ministerul Apărării Naţionale, dotată cu echipament medical şi personal de către SMURD, de la Kiev în România.

Art. 4. - Persoanele prevăzute la art. 1 sunt exceptate de la obligativitatea deţinerii documentelor de trecere a frontierei şi de la obligativitatea vizelor pentru perioada necesară tratamentului acestora în spitalele din România.

Art. 5. - Cetăţenii ucraineni preluaţi în baza prezentei hotărâri sunt spitalizaţi în spitalele publice din reţeaua proprie a Ministerului Sănătăţii, în funcţie de problemele de sănătate şi de tratamentul de specialitate necesar.

Art. 6. - Pentru aplicarea prevederilor prezentei hotărâri, bugetele ordonatorilor principali de credite implicaţi se suplimentează din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2014, astfel:

a) suplimentarea bugetului Ministerului Apărării Naţionale, la capitolul 60.01 “Apărare”, titlul “Bunuri şi servicii”, cu suma de 55 mii lei;

b) suplimentarea bugetului Ministerului Sănătăţii, la capitolul 66.01 “Sănătate”“, titlul 51 “Transferuri între unităţi ale administraţiei publice”, cu suma de 60 mii lei.

Art. 7. - Ordonatorii principali de credite răspund ele modul de utilizare, în conformitate cu dispoziţiile legale, a sumelor alocate potrivit prevederilor prezentei hotărâri.

Art. 8. - Ministerul Finanţelor Publice este autorizat să introducă, la propunerea ordonatorilor principali de credite, modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat şi în volumul şi în structura bugetelor acestora pe anul 2014.

Art. 9. - Cu sumele rămase neutilizate se reîntregeşte Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2014.

Art. 10. - În caz de deces al unui cetăţean ucrainean preluat în baza prezentei hotărâri, Ministerul Sănătăţii va înainta autorităţilor ucrainene raportul de autopsie şi fişa medicală, în copie, în limba română.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul interimar al afacerilor interne,

Gabriel Oprea

Ministrul interimar ai sănătăţii,

Nicolae Bănicioiu

Ministrul apărării naţionale,

Mircea Duşa

Ministrul afacerilor externe,

Titus Corlăţean

p. Viceprim-ministru, ministrul interimar al finanţelor publice,

Dan Manolescu,

secretar de stat

p. Ministrul delegat pentru buget,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

 

Bucureşti, 26 februarie 2014.

Nr. 124.

 

REPUBLICĂRI

 

LEGEA Nr. 227/2006

privind prevenirea şi combaterea dopajului în sport*)

 


*) Republicată în baza art. 248 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, cu modificările ulterioare, dându-se textelor o nouă numerotare.

Legea nr. 227/2006 privind prevenirea şi combaterea dopajului în sport a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 25 ianuarie 2011 şi a mai fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2011 pentru modificarea unor acte normative în vederea eliminării prevederilor referitoare la acordarea de stimulente pentru personalul din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 6 septembrie 2011 şi aprobată prin Legea nr. 17/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 10 ianuarie 2012.

 

TITLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - (1) Prezenta lege reglementează prevenirea şi combaterea dopajului în sport.

(2) Conform reglementarilor Convenţiei împotriva dopajului, adoptată în cadrul Consiliului Europei, la Strasbourg la 16 noiembrie 1989, ratificată prin Legea nr. 171/1998, ale Convenţiei internaţionale împotriva dopajului în sport, adoptată în cadrul Conferinţei Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, la Paris la 19 octombrie 2005, acceptată prin Legea nr. 367/2006, şi ale Codului Mondial Anti-Doping, elaborat de Agenţia Mondială Anti-Doping, denumit în continuare Cod, se interzice dopajul în sport din raţiuni de natură etică şi medicală.

Art. 2. - (1) Dopajul în sport reprezintă una sau mai multe încălcări ale reglementărilor antidoping prevăzute la alin. (2).

(2) Constituie încălcări ale reglementărilor antidoping următoarele fapte:

a) prezenţa unei substanţe interzise sau a metaboliţilor acesteia ori a markerilor ei în proba biologică provenită de la un sportiv;

b) utilizarea sau tentativa de a utiliza o substanţă interzisă sau o metodă interzisă;

c) refuzul sau reprezentarea nejustificată pentru prelevarea de probe după primirea invitaţiei la controlul doping, în conformitate cu reglementările antidoping, sau evitarea în orice mod a prelevării probelor;

d) încălcarea de 3 ori, într-o perioadă de 18 luni, a reglementărilor în vigoare referitoare la disponibilitatea sportivului pentru testarea doping în afara competiţiei, inclusiv nerespectarea de către sportiv a obligaţiei de a furniza informaţii privind localizarea sa, precum şi a reglementărilor privind testele neefectuate conform Standardului internaţional pentru testare al Agenţiei Mondiale Anti-Doping, inclusiv orice combinaţie de 3 asemenea încălcări într-o perioadă de 18 luni;

e) falsificarea sau tentativa de a falsifica orice parte a controlului doping;

f) deţinerea de substanţe şi/sau de metode interzise;

g) traficarea sau tentativa de traficare a oricărei substanţe şi/sau metode interzise;

h) administrarea sau tentativa de a administra o substanţă interzisă oricărui sportiv sau utilizarea unei metode interzise asupra oricărui sportiv ori asistarea, instigarea sau orice formă de complicitate referitoare la orice încălcare a faptelor prevăzute la lit. a)-g.),

Art. 3. - În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

1. sportiv - orice persoană care participă la activitatea sportivă la nivel internaţional, definit ca atare de flecare federaţie internaţională, sau orice persoană care participă la activitatea sportivă la nivel naţional, legitimată la un club sportiv, afiliat la o federaţie sportivă naţională ori la o asociaţie judeţeană pe ramură de sport, şi orice altă persoană care participă la activitatea sportivă la un nivel inferior, dacă este desemnată de o altă organizaţie care acceptă Codul. Prezenta definiţie cuprinde şi practicanţii de sport la nivel recreativ, fără ca aceştia să aibă obligaţia de a furniza informaţii privind localizarea lor şi de a solicita scutire pentru uz terapeutic (SUT);

2. sportiv de nivel internaţional-sportivul desemnat de una sau mai multe federaţii internaţionale ca făcând parte din lotul de testare înregistrat al unei federaţii internaţionale;

3. personal asistent al sportivului-orice antrenor, instructor, manager, agent, personal din conducerea echipei, oficial, personal medical ori paramedical, părinte sau orice altă persoană care lucrează cu, tratează sau consiliază sportivi care participă ori se pregătesc să participe la competiţii sportive;

4. organizaţie naţională antidoping - acea autoritate naţională sau acele autorităţi naţionale responsabile cu privire la adoptarea şi implementarea reglementărilor antidoping, conducerea activităţii de prelevare de probe biologice, gestionarea rezultatelor la testele efectuate şi conducerea audierilor, toate aceste responsabilităţi fiind la nivel naţional;

5. control doping - procesul care include furnizarea de informaţii privind localizarea sportivilor, planificarea distribuirii testărilor, recoltarea şi mânuirea de probe biologice, transportul de probe biologice la laborator, analiza de laborator, scutirile pentru uz terapeutic (SUT), gestionarea rezultatelor, audieri şi apeluri;

6. În competiţie - perioada care începe cu 12 ore înainte de o competiţie la care sportivul este programat să participe, până la finalul competiţiei şi al procesului de recoltare a probelor legat de acea competiţie, cu excepţia situaţiilor în care se prevede altfel în reglementările unei federaţii internaţionale sau ale unei alte organizaţii naţionale antidoping;

7. în afara competiţiei - orice control doping care nu este realizat în competiţie;

8. testări-ţintă - selecţionarea de sportivi pentru testări, acolo unde anumiţi sportivi aleşi special sau grupuri de sportivi sunt selectaţi pe o bază guvernată de reguli specifice, pentru efectuarea de testări la un anumit moment;

9. control doping fără aviz prealabil - un control doping care se desfăşoară fără vreo atenţionare prealabilă a sportivului şi în care sportivul este însoţit în permanenţă, începând din momentul anunţării şi până la prelevarea probei biologice;

10. ofiţer de control doping - persoană atestată de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi care are, pe baza delegaţiei emise de Agenţia Naţională Anti-Doping, responsabilitatea gestionării la faţa locului a şedinţei de prelevare a probelor;

11. probă biologică - orice material biologic colectat pentru a fi supus controlului doping;

12. testare doping - parte a procesului de desfăşurare a controlului doping ce presupune planificarea distribuirii testelor, recoltarea de probe biologice, mânuirea lor şi transportul de probe biologice la laborator;

13. listă interzisă - lista care denumeşte substanţele şi metodele interzise;

14. substanţă interzisă - orice substanţă calificată astfel în cuprinsul listei interzise;

15. metodă interzisă - orice metodă calificată astfel În cuprinsul listei interzise;

16. substanţă specifică - orice substanţă calificată astfel În cuprinsul listei interzise;

17. standard internaţional - un standard adoptat de către Agenţia Mondială Anti-Doping, ce conţine şi detalii tehnice necesare pentru implementarea dispoziţiilor Codului;

18. rezultate pozitive - un raport de la un laborator sau de la altă entitate căreia i s-a aprobat efectuarea de testări, care identifică într-o probă biologică prezenţa unei substanţe interzise, a metaboliţilor ori a markerilor săi, inclusiv însemnate cantităţi de substanţe endogene sau dovezi ale utilizării de metode interzise;

19. metabolit - orice substanţă produsă în organism în urma unui proces de metabolizare, biodegradare;

20. marker - un compus, grup de compuşi sau parametri biologici care indică utilizarea de substanţe sau metode interzise;

21. suspendare - oprirea sportivului sau a altei persoane, pentru o perioada determinată de timp, de la participarea în cadrul oricărei competiţii sau al unei manifestări sportive ori sponsorizări, ca urmare a deciziei luate în urma audierii prevăzute la art. 33, conform prezentei legi;

22. descalificare - invalidarea rezultatelor sportivului, obţinute în cadrul unei anumite competiţii sau manifestări sportive, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta, inclusiv retragerea de medalii, puncte şi premii;

23. falsificare - modificarea printr-o acţiune incorectă, obstrucţionarea, inducerea în eroare sau orice comportament fraudulos, în scopul de a modifica rezultatele testării doping sau de a împiedica desfăşurarea procedurilor obişnuite de testare doping, precum şi oferirea de informaţii false Agenţiei Naţionale Anti-Doping;

24. utilizare de substanţe sau metode interzise - aplicarea, ingerarea, injectarea sau consumul prin orice mijloace al oricărei substanţe sau metode interzise;

25. scutire pentru uz terapeutic (SUT) - aprobarea utilizării în scopuri terapeutice a unei substanţe şi/sau metode interzise sportivilor care prezintă o afecţiune dovedită medical;

26. terapeutic - tratamentul unei stări medicale cu agenţi sau metode curative sau care ajută la vindecare;

27. competiţie - o singură cursă, meci, joc sau o întrecere sportivă singulară;

28. manifestare sportivă - o serie de competiţii individuale organizate de un singur organism decizional;

29. tentativă - angajare comportamentală deliberată care constituie un pas important în desfăşurarea unei acţiuni, cu scopul săvârşirii uneia dintre faptele prevăzute la art. 2 alin. (2);

30. lipsa vinovăţiei - demonstrarea de către sportiv a faptului că nu a ştiut sau nu a suspectat şi nici nu ar fi avut posibilitatea să ştie ori să suspecteze, chiar prin exercitarea celei mai atente griji, faptul că a folosit sau că i s-au administrat substanţe ori metode interzise;

31. lipsa neglijenţei semnificative - demonstrarea de către sportiv a faptului că neglijenţa de care a dat dovadă nu a fost semnificativă în ceea ce priveşte încălcarea legislaţiei antidoping;

32. participant - orice sportiv sau membru al personalului asistent al sportivului;

33. persoană - o persoană fizică sau juridică;

34. deţinere - posesia sau controlul exclusiv asupra substanţei sau metodei interzise;

35. tor de testare înregistrat - eşantionul de sportivi de înalt nivel stabilit separat de către fiecare federaţie internaţională şi organizaţie naţională antidoping, care este supus testării doping în cadrul şi în afara competiţiei, ca parte a planului de distribuţie a testărilor aparţinând organizaţiei sau federaţiei internaţionale respective;

36. sport de echipă - un sport în care înlocuirea jucătorilor este permisă pe durata desfăşurării unei competiţii;

37. sport individual - orice sport care nu este sport de echipă;

38. rezultat atipic - un raport de la laborator sau o altă entitate recunoscută de către Agenţia Mondială Anti-Doping, care necesită investigaţii ulterioare potrivit prevederilor Standardului internaţional pentru laboratoare înainte de a se stabili existenţa unui rezultat pozitiv;

39. audiere provizorie - o scurtă audiere ce are loc înaintea audierii prevăzute la art. 33, la care sportivului i se aduc la cunoştinţă rezultatul constatat, reglementările antidoping încălcate şi drepturile de care beneficiază în vederea aplicării suspendării provizorii;

40. suspendare provizorie - oprirea temporară a sportivului sau a unei persoane din cadrul personalului asistent al sportivului suspectat de una dintre încălcările prevăzute la art. 2 alin. (2) de la participarea în cadrul oricărei competiţii până la luarea deciziei finale conform art. 33 alin. (4);

41. sistem de management şi administrare antidoping (ADAMS) - o bază de date pe internet, instrument pentru gestionarea introducerii, păstrării şi raportării informaţiilor, proiectată pentru a sprijini partenerii şi Agenţia Mondială Anti-Doping în activităţile lor antidoping, în conformitate cu legislaţia privind protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal;

42. manifestare sportivă naţională - manifestare sportivă ce implică participarea sportivilor de nivel naţional şi internaţional, care nu este o manifestare sportivă internaţionala;

43. ajutor substanţial - sprijin efectiv acordat de către un sportiv sau o persoană din cadrul personalului asistent al sportivilor, prin furnizarea de informaţii şi probe concludente, inclusiv prin depunerea de mărturii, pentru descoperirea sau stabilirea de încălcări ale reglementărilor antidoping de către alţi sportivi sau persoane din cadrul personalului asistent al sportivilor.

 

TITLUL II

Organizarea activităţii antidoping la nivel naţional

 

CAPITOLUL I

Agenţia Naţională Anti-Doping

 

Art. 4. - În vederea combaterii fenomenului de dopaj în sport funcţionează Agenţia Naţională Anti-Doping, denumită în continuare Agenţia, instituţie publică cu personalitate juridică, cu autonomie decizională în activitatea antidoping, în subordinea Guvernului, coordonată de prim-ministru, finanţată din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului, cu sediul în municipiul Bucureşti, bd. Basarabia nr. 37-39, sectorul 2.

Art. 5. - Agenţia are următoarele obiective:

a) prevenirea şi combaterea la nivel naţional a fenomenului de dopaj prin adoptarea şi implementarea politicilor şi reglementărilor antidoping, în conformitate cu prevederile prezentei legi;

b) încurajarea practicării unui sport curat, În vederea protejării sănătăţii sportivilor şi respectării principiilor fairplay-ului În sport;

c) promovarea şi susţinerea cercetărilor antidoping.

Art. 6. - (1) în vederea realizării obiectivelor prevăzute la art. 5, Agenţia îndeplineşte următoarele atribuţii:

a) elaborează strategia naţională antidoping, în conformitate cu obiectivele şi prevederile Codului şi ale standardelor internaţionale;

b) iniţiază proiecte de acte normative pentru armonizarea legislaţiei naţionale antidoping cu reglementările internaţionale în domeniu;

c) iniţiază, susţine financiar şi/sau promovează, după caz, programe educative şi de prevenire a dopajului În sport;

d) asigură aplicarea de măsuri concrete pentru sancţionarea dopajului În sport;

e) iniţiază, susţine financiar şi/sau încurajează programe de promovare a fairplay-ului în sport;

f) încurajează structurile sportive, Ministerul Tineretului şi Sportului şi Comitetul Olimpic şi Sportiv Român în adoptarea unor programe de testare coerente şi uniforme;

g) colaborează cu autorităţile şi instituţiile publice, cu organizaţiile guvernamentale şi neguvernamentale naţionale şi internaţionale cu atribuţii în domeniu;

h) propune măsuri specifice şi colaborează cu autorităţile şi instituţiile publice, în sensul intensificării luptei împotriva traficului ilicit de substanţe şi/sau metode interzise;

i) iniţiază aprobarea şi revizuirea Listei interzise*), în conformitate cu lista Agenţiei Mondiale Anti-Doping;

j) actualizează, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii şi cu Agenţia Naţionala a Medicamentului, şi publică anual lista cu specialităţile farmaceutice autorizate şi comercializate în România care au în componenţă substanţe şi/sau metode interzise;

k) întocmeşte planul naţional anual de testare, în competiţie şi în afara competiţiei;

l) întocmeşte lotul de testare înregistrat şi ţine evidenţa localizării sportivilor, potrivit prevederilor Standardului internaţional pentru testare al Agenţiei Mondiale Anti-Doping;

m) organizează şi efectuează controale doping în competiţie şi în afara competiţiei;

n) încurajează procesul de testare reciprocă între organizaţiile naţionale antidoping;

o) planifică şi asigură desfăşurarea audierilor sportivilor şi ale personalului asistent al acestora suspectaţi de încălcarea reglementărilor antidoping, într-un cadru corect şi echitabil, în conformitate cu legislaţia în vigoare şi cu standardele internaţionale;

p) aprobă scutirile de uz terapeutic pentru sportivii de nivel naţional, la solicitarea scrisă a acestora, în conformitate cu procedura descrisă în Standardul internaţional pentru scutiri de uz terapeutic (SUT) al Agenţiei Mondiale Anti-Doping, şi ţine evidenţa scutirilor pentru uz terapeutic (SUT) pentru sportivii de nivel internaţional;

q) comunică Agenţiei Mondiale Anti-Doping cazurile de încălcări ale reglementărilor antidoping gestionate, precum şi solicitările de scutiri pentru uz terapeutic (SUT) pentru sportivii de nivel naţional;

r) elaborează normele metodologice privind organizarea şi desfăşurarea controlului doping;

s) organizează cursuri pentru formarea profesională şi perfecţionarea ofiţerilor de control doping;

t) prezintă anual un raport de activitate Guvernului şi Parlamentului;

u) organizează periodic cu structurile sportive acţiuni privind informarea, prevenirea şi combaterea fenomenului de dopaj în sport;

v) iniţiază, promovează şi desfăşoară activităţi de cercetare ştiinţifică;

w) elaborează normele de utilizare a veniturilor Agenţiei pentru categoriile de cheltuieli ce se efectuează pentru realizarea acţiunilor de prevenire şi combatere a dopajului în sport, precum şi a celor de prevenire şi combatere a traficului ilicit de substanţe dopante cu grad mare de risc şi le supune Guvernului spre aprobare, prin hotărâre.

(2) în vederea exercitării atribuţiei prevăzute la alin. (1) lit. g), Agenţia achită cotizaţiile stabilite de către organizaţiile guvernamentale şi neguvernamentale internaţionale, conform baremelor acestora.


*) A se vedea Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale Anti-Doping nr. 383/2013 privind aprobarea Listei interzise pentru anul 2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 660 din 28 octombrie 2013.

 

Art. 7. - Posturile publice de radio şi de televiziune pun la dispoziţie, gratuit, Agenţiei un spaţiu de emisie de minimum 30 de minute lunar, din care 50% la ore de maximă audienţă, pentru difuzarea de emisiuni cu caracter educativ şi materiale promoţionale, în scopul prevenirii şi combaterii dopajului în sport.

Art. 8. - (1) Pe lângă Agenţie funcţionează Consiliul director, ca organ consultativ.

(2) Conducerea Agenţiei este asigurată de un preşedinte, numit pe o perioadă de 5 ani, prin decizie a prim-ministrului, din rândul specialiştilor în domeniu, pe baza îndeplinirii cerinţelor de competenţe profesionale şi manageriale, precum şi a criteriului de independenţă politică şi de independenţă faţă de structurile sportive.

Art. 9. - (1) Consiliul director al Agenţiei are în componenţă 9 membri, după cum urmează:

a) preşedinte;

b) 3 reprezentanţi ai aparatului ele lucru al Guvernului;

c) un reprezentant al Ministerului Tineretului şi Sportului, desemnat de ministru din rândul angajaţilor săi;

d) un reprezentant al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român;

e) un reprezentant din domeniul farmacologiei sau toxicologiei ori medicinei, desemnat de Ministerul Sănătăţii;

f) un reprezentant al sportivilor de performanţă, desemnat de Comitetul Olimpic şi Sportiv Român;

g) un reprezentant al federaţiilor sportive naţionale, desemnat de Comitetul Olimpic şi Sportiv Român.

(2) Competenţele Consiliului director se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

(3) Activitatea Consiliului director este condusă de un preşedinte care este şi preşedintele Agenţiei.

(4) Mandatul membrilor Consiliului director este de 5 ani.

(5) Membrii Consiliului director sunt obligaţi să respecte secretul profesional şi vor semna declaraţii de confidenţialitate şi conflict de interese.

(6) Consiliul director se întruneşte în şedinţe ordinare lunare şi în şedinţe extraordinare ori de câte ori este nevoie, la solicitarea preşedintelui sau a cel puţin două treimi din numărul membrilor săi,

(7) Convocarea Consiliului director se face cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de data şedinţei şi va cuprinde în mod obligatoriu ordinea de zi şi documentaţia necesară.

(8) Deciziile Consiliului director sunt adoptate cu votul a cel puţin două treimi din numărul membrilor săi.

(9) Membrii Consiliului director, care participă la şedinţe, cu excepţia preşedintelui, beneficiază de indemnizaţie de şedinţă de 20% din indemnizaţia lunară a preşedintelui. Totalul sumelor cuvenite unui membru al Consiliului director, ca urmare a participării la şedinţe, nu poate depăşi într-o lună 20% din indemnizaţia lunară a preşedintelui.

Art. 10. - (1) Mandatul membrilor Consiliului director încetează înainte de termen în următoarele situaţii:

a) renunţarea la calitatea de membru;

b) transferarea în cadrul altei autorităţi sau instituţii publice;

c) aplicarea unei sancţiuni disciplinare;

d) neîndeplinirea obligaţiilor ce îi revin;

e) pierderea calităţii pentru care au fost numiţi;

f) deces.

(2) în cazurile prevăzute la alin. (1) se desemnează un nou reprezentant, al cărui mandat durează până la expirarea mandatului celui în locul căruia a fost numit.

Art. 11. - (1) Preşedintele Agenţiei are rang de secretar de stat şi este ajutat în activitatea sa de un vicepreşedinte, cu rang de subsecretar de stat, numit pe o perioadă de 5 ani, în condiţiile legii, prin decizie a prim-ministrului, pe baza îndeplinirii cerinţelor de competenţe profesionale şi manageriale, precum şi a criteriului de independenţă politică şi de independenţă faţă de structurile sportive.

(2) în exercitarea atribuţiilor sale preşedintele Agenţiei emite ordine şi instrucţiuni.

(3) Ordinele şi instrucţiunile cu caracter normativ emise de preşedintele Agenţiei se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 12. - (1) Pe lângă Agenţie se constituie Comisia de acordare a scutirilor pentru uz terapeutic, Comisia de audiere a sportivilor şi a personalului asistent al sportivilor care au încălcat reglementările antidoping şi Comisia de apel.

(2) Componenţa şi competenţele comisiilor prevăzute la alin. (1) se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei*).

(3) Membrii comisiilor prevăzute la alin. (1), care participă la şedinţe, beneficiază de indemnizaţie de şedinţă de 20% din indemnizaţia lunară a preşedintelui. Totalul sumelor cuvenite unui membru al comisiilor, ca urmare a participării la şedinţe, nu poate depăşi într-o lună 20% din indemnizaţia lunară a preşedintelui.

(4) Pentru activitatea prestată de comisiile prevăzute la alin. (1) se percep taxe al căror cuantum se stabileşte anual prin decizie a Consiliului director, aprobată prin hotărâre a Guvernului.

Art. 13. - (1) Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale Agenţiei se asigură din venituri proprii şi din subvenţii acordate de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului.

(2) Tarifele pentru formarea şi perfecţionarea ofiţerilor de control doping, precum şi tarifele pentru testarea suplimentelor nutritive se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei**).

Art. 14. - (1) Salariaţii care au o vechime în muncă în cadrul Agenţiei de cel puţin 2 ani primesc lunar un spor de stabilitate de 5%, calculat la salariul de bază.

(2) Pentru fiecare an de vechime în muncă, ce depăşeşte pragul de 2 ani, la procentul prevăzut la alin. (1) se adaugă câte 3 procente.

(3) Sporul de stabilitate, acordat în condiţiile alin. (1) şi (2), nu poate depăşi 20% din salariul de bază.

(4) Sporul de stabilitate se acordă cu data de 1 a lunii următoare celei în cară s-a împlinit vechimea prevăzută la alin. (1) şi (2).

(5) Sporul de stabilitate nu se acordă persoanelor încadrate în muncă după pensionare.

Art. 15. - (1) Personalul Agenţiei, datorită faptului că este supus prin profilul activităţii desfăşurate la o solicitare psihică foarte ridicată şi la riscul de îmbolnăvire ca urmare a manevrării de probe biologice de urină şi sânge, beneficiază de un spor în cuantum de până la 25%, calculat la salariul de bază, în condiţiile legii.

(2) Categoriile de personal contractual, cuantumurile sporului prevăzut la alin. (1) şi condiţiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.

Art. 16. - Finanţarea sporurilor prevăzute la art. 14 şi 15 se efectuează din venituri proprii, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.

Art. 17. - (1) Personalul Agenţiei beneficiază de spor de confidenţialitate în cuantum de 15%, aplicat la salariul de bază brut lunar.

            (2) Categoriile de personal şi condiţiile de acordare a sporului prevăzut la alin. (1) se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice şi al Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.


*) A se vedea Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale Anti-Doping nr. 37/2013 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Comisiei de audiere a sportivilor şi a personalului asistent al sportivilor care au încălcat reglementările antidoping, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, cu modificările ulterioare, şi Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale Anti-Doping nr. 38/2013 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionara a Comisiei de apel, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 1 februarie 2013.

**) A se vedea Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale Anti-Doping nr. 250/2013 privind aprobarea tarifului pentru formarea şi perfecţionarea ofiţerilor de control doping, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 21 iunie 2013.

 

CAPITOLUL II

Publicarea şi revizuirea listei interzise

 

Art. 18. - (1) Lista interzisă, în conformitate cu cea a Agenţiei Mondiale Anti-Doping. se aprobă prin lege, la propunerea Agenţiei Naţionale Anti-Doping.

            (2) Agenţia va iniţia revizuirea Listei interzise ori de câte ori vor apărea modificări în lista publicată de Agenţia Mondială Anti-Doping.

 

CAPITOLUL III

Scutiri pentru uz terapeutic

 

Art. 19. - (1) Agenţia asigură aplicarea procedurii de acordare a scutirilor pentru uz terapeutic pentru sportivii de nivel naţional, la solicitarea scrisă a acestora, în conformitate cu procedura descrisă în Standardul internaţional de acordare a scutirilor pentru uz terapeutic (SUT) al Agenţiei Mondiale Anti-Doping.

(2) Agenţia va raporta Agenţiei Mondiale Anti-Doping, prin Sistemul de management şi administrare antidoping (AOAMS), scutirile pentru uz terapeutic acordate sportivilor de nivel naţional care sunt înscrişi în lotul său de testare înregistrat.

            (3) Sportivii de nivel internaţional au obligaţia de a comunica Agenţiei solicitările de acordare a scutirilor pentru uz terapeutic, depuse potrivit prevederilor Standardului internaţional de acordare a scutirilor pentru uz terapeutic (SUT) al Agenţiei Mondiale Anti-Doping.

 

CAPITOLUL IV

Asistenţa medicală a sportivilor

 

Art. 20. - Medicii şi asistenţii medicali trebuie să acorde o atenţie deosebită tratamentului medical aplicat sportivilor şi să respecte următoarele reguli:

a) să nu recomande, să nu prescrie şi să nu administreze medicamente ce au în compoziţie substanţe interzise, atunci când acestea pot fi înlocuite cu altele care nu conţin astfel de substanţe;

b) să nu recomande, să nu prescrie sau să nu colaboreze la utilizarea unor metode interzise care sunt incluse pe lista interzisă;

c) să prevină folosirea de către sportivi a substanţelor şi/sau a metodelor interzise;

d) să informeze sportivii şi federaţiile sportive naţionale responsabile asupra meditaţiei administrate, a compoziţiei şi efectelor asupra organismului;

e) să informeze federaţia sportivă naţională responsabilă, precum şi Agenţia în cazul în care suspectează un sportiv că ar folosi substanţe şi/sau metode interzise, pentru ca acesta să fie supus unor testări-ţintă.

            Art. 21. - Sportivul de nivel naţional sau internaţional are obligaţia să îşi precizeze calitatea la orice consultaţie medicală, de orice natură.

 

CAPITOLUL V

Controlul doping

 

Art. 22. - Controlul doping, în competiţie şi în afara competiţiei, se efectuează conform Planului naţional anual de testare, cu respectarea prevederilor Standardului internaţional pentru testare.

Art. 23. - (1) Controlul doping se efectuează de către Agenţie, din proprie iniţiativă, sau poate fi solicitat acesteia de către:

a) Ministerul Tineretului şi Sportului;

b) Comitetul Olimpic şi Sportiv Român;

c) federaţiile sportive naţionale, cluburi sau ligi profesioniste;

d) alţi organizatori de manifestări sportive, care nu sunt cuprinşi într-un cadru federal.

(2) Procedura de desfăşurare a controlului doping este reglementată în normele metodologice privind organizarea şi desfăşurarea controlului doping*), care se elaborează de Agenţie, în conformitate cu prevederile Codului şi Standardului internaţional pentru testare, emise de Agenţia Mondială Anti-Doping.

(3) în cazul sesizărilor de urgenţă, preşedintele Agenţiei poate să dispună efectuarea unui control doping.

(4) Agenţia poate efectua testări doping la solicitarea organizaţiilor antidoping ale altor state, organizaţiilor internaţionale antidoping, precum şi la solicitarea structurilor sportive internaţionale.

(5) Agenţia recunoaşte, în condiţii de reciprocitate, testările doping efectuate, scutirile pentru uz terapeutic acordate, precum şi deciziile finale emise de către orice semnatar al Codului, supuse dreptului la apel, care sunt în concordanţă cu prevederile Codului, în condiţiile legii.

Art. 24. - (1) Sportivul participant la o competiţie sportivă este obligat să se supună controlului doping, în conformitate cu prevederile prezentei legi.

(2) Recordul naţional se poate omologa numai în urma testării doping a sportivului în cauză, imediat după înregistrarea acestuia.

(3) Testările-ţintă şi cele în afara competiţiei pot fi efectuate oricând, fără aviz prealabil, la cea mai apropiată staţie de control doping, la locurile de cazare a sportivului în perioada de pregătire, în toate locurile şi incintele în care se desfăşoară activităţi fizice şi sportive sau la domiciliul sportivului, iar acesta are obligaţia să se supună acestor testări.

Art. 25. - (1) Testarea doping în competiţie se efectuează în spaţii adecvate numite staţie de control doping, organizate conform normelor metodologice privind organizarea şi desfăşurarea controlului doping.

(2) În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, administratorii de baze sportive au obligaţia să amenajeze staţii de control doping în conformitate cu prevederile alin. (1).

Art. 26. - Testările doping pot fi efectuate de către ofiţerii de control doping care au absolvit cursurile de formare profesională şi perfecţionare organizate de Agenţie şi au obţinut în acest sens un certificat, precum şi de către personalul din cadrul Agenţiei împuternicit în acest sens de către preşedintele acesteia.

            Art. 27. - Răspunderea privind recoltarea şi transportarea probelor la laborator aparţine Agenţiei.


*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 1.056/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea şi desfăşurarea controlului doping, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 6 octombrie 2009.

CAPITOLUL VI

Gestionarea rezultatelor

 

Art. 28. - (1) Analiza probelor biologice se efectuează de către Direcţia cercetare şi laborator control doping, potrivit prevederilor Standardului internaţional pentru laboratoare al Agenţiei Mondiale Anti-Doping, sau de un alt laborator acreditat de Agenţia Mondială Anti-Doping.

(2) Rezultatul analizei de laborator este emis sub forma unui buletin de analiză ce se comunică preşedintelui Agenţiei.

(3) în cazul unui rezultat pozitiv, Agenţia verifică dacă a survenit una dintre următoarele situaţii:

a) a fost acordată sau urmează să fie acordată o scutire pentru uz terapeutic;

b) există o suspiciune cu privire la încălcarea prevederilor Standardului internaţional pentru testare sau a Standardului internaţional pentru laboratoare, care să infirme validitatea rezultatului pozitiv constatat.

(4) Dacă verificarea nu evidenţiază una dintre situaţiile prevăzute la alin. (3), Agenţia informează sportivul în cauză şi federaţia sportivă naţională responsabilă, Ministerul Tineretului şi Sportului, Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, federaţia internaţională responsabilă şi Agenţia Mondială Anti-Doping asupra:

a) rezultatului constatat;

b) reglementării antidoping încălcate;

c) termenului în care trebuie să depună o declaraţie cu privire la rezultatul constatat;

d) dreptului sportivului de a cere contraexpertiza, datei şi locului efectuării acesteia;

e) drepturilor sportivului.

(5) În cazul unui rezultat atipic, Agenţia verifică dacă a survenit una dintre următoarele situaţii:

a) a fost acordată o scutire pentru uz terapeutic;

b) există o suspiciune cu privire la încălcarea prevederilor Standardului internaţional pentru testare sau a Standardului internaţional pentru laboratoare, care să infirme validitatea rezultatului atipic constatat.

(6) Dacă verificarea nu evidenţiază una dintre situaţiile prevăzute la alin. (5), Agenţia efectuează investigaţiile ulterioare necesare, potrivit prevederilor Standardului internaţional pentru laboratoare, pentru a stabili dacă rezultatul atipic va fi înaintat sau nu drept un rezultat pozitiv.

(7) După încheierea investigaţiilor prevăzute la alin. (6), Agenţia informează sportivul în cauză şi federaţia sportivă naţională responsabilă, Ministerul Tineretului şi Sportului, Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, federaţia internaţională responsabilă şi Agenţia Mondială Anti-Doping dacă rezultatul atipic va fi înaintat drept un rezultat pozitiv, cu respectarea alin. (4).

(8) Agenţia nu are obligaţia de a informa despre un rezultat atipic până la încheierea investigaţiilor prevăzute la alin. (6) şi luarea deciziei de a înainta rezultatul atipic drept un rezultat pozitiv, cu excepţia următoarelor situaţii:

a) dacă Agenţia stabileşte că efectuarea contraexpertizei este necesară înainte de încheierea investigaţiilor prevăzute la alin. (6), situaţie în care decide efectuarea acesteia după informarea sportivului cu privire la rezultatul atipic constatat, cu respectarea prevederilor art. 30 lit. b) şi c);

b) dacă Agenţia primeşte o solicitare în acest sens, fie din partea unui organizator al unui eveniment sportiv major, cu puţin timp înaintea unei manifestări sportive internaţionale, fie din partea unei organizaţii sportive care are responsabilitatea de a respecta un termen-limită pentru selecţionarea membrilor unei echipe pentru o manifestare sportivă internaţională, numai după informarea sportivului cu privire la rezultatul atipic constatat.

Art. 29. - În cazul încălcărilor reglementărilor antidoping prevăzute la art. 2 alin. (2), care nu presupun analiza de probe biologice, Agenţia verifică circumstanţele În care a fost săvârşită posibila încălcare a reglementărilor antidoping şi informează sportivul sau persoana în cauză, federaţia sportivă naţională responsabilă, Ministerul Tineretului şi Sportului. Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, federaţia internaţională responsabilă şi Agenţia Mondială Anti-Doping asupra:

a) reglementării antidoping posibil încălcate;

b) termenului în care trebuie sa depună o declaraţie cu privire la posibila încălcare a reglementărilor antidoping:

c) drepturilor sportivului sau persoanei învinuite pe parcursul desfăşurării procedurii de audiere,

Art. 30. - Sportivul are următoarele drepturi:

a) de a cere contraexpertiză sau, în cazul în care renunţă, să dea o declaraţie scrisă în acest sens:

b) de a fi prezent personal sau prin reprezentant la contraexpertiză, dacă aceasta este solicitată;

c) de a solicita copii ale documentaţiei de laborator pentru proba sa, care include informaţiile prevăzute de Standardul internaţional pentru laboratoare al Agenţiei Mondiale Anti-Doping.

Art. 31. - (1) Agenţia poate dispune suspendarea provizorie a unui sportiv pe baza unui rezultat pozitiv pentru o substanţă specifică sau pe baza unei alte posibile încălcări a reglementărilor antidoping, după verificarea şi informarea prevăzute la art. 28 alin. (3) şi (4), respectiv la art. 29.

(2) Suspendarea provizorie a unui sportiv pe baza unui rezultat pozitiv pentru o substanţă interzisă, cu excepţia substanţelor specifice, este obligatorie, după verificarea şi informarea prevăzute la art. 28 alin. (3) şi (4),

(3) Suspendarea provizorie, conform alin, (1) şi (2), nu poate fi dispusa fără a i se acorda sportivului în cauză dreptul la o audiere provizorie înainte de impunerea suspendării provizorii sau imediat după impunerea acesteia ori dreptul la o audiere în regim de urgenţă, potrivit art. 33 alin. (4), imediat după impunerea suspendării provizorii.

            Art. 32, - Dacă sportivul sau persoana din cadrul personalului asistent, care este suspectat/suspectată de una dintre încălcările prevăzute la art. 2 alin. (2), se retrage din activitatea sportivă înainte de începerea sau în timpul procedurilor prevăzute în prezentul capitol, Agenţia poate decide continuarea acestora.

 

CAPITOLUL VII

Dreptul la o audiere echitabilă

 

Art. 33. - (1) Comisia de audiere a sportivilor şi a personalului asistent al sportivilor care au încălcat reglementările antidoping organizează o procedură de audiere pentru sportivul sau personalul asistent al acestuia, învinuit de una dintre încălcările prevăzute la art. 2 alin. (2).

(2) Procedura de audiere se desfăşoară cu respectarea următoarelor principii:

a) organizarea audierii într-un interval de timp rezonabil, cu respectarea alin. (3);

b) o comisie de audiere echitabilă şi imparţială;

c) dreptul de a fi reprezentat pe cheltuiala persoanei;

d) dreptul de a fi informat corect şi la timp despre învinuirea adusă de încălcare a reglementărilor antidoping;

e) dreptul de a se apăra în faţa învinuirii aduse de încălcare a reglementărilor antidoping şi faţă de consecinţele decurgând din aceasta;

f) dreptul fiecărei părţi de a prezenta probe, de a chema şi interoga martori, acceptarea mărturiei sub forma declaraţiei scrise fiind la latitudinea Comisiei de audiere a sportivilor şi a personalului asistent al sportivilor care au încălcat reglementările antidoping;

g) dreptul persoanei la un interpret pe durata audierii, desemnat de Comisia de audiere a sportivilor şi a personalului asistent al sportivilor care au încălcat reglementările antidoping, care dispune şi asupra responsabilităţii costurilor acestuia;

fi) dreptul la o decizie în formă scrisă, motivată, datată şi comunicată într-un timp rezonabil.

(3) Audierea se va desfăşura cu celeritate, fără a depăşi 3 luni de la încheierea procesului de gestionare a rezultatelor prevăzut la cap. VI, cu excepţia cazurilor în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 48.

(4) Preşedintele Agenţiei poate decide organizarea unei proceduri de audiere în regim de urgenţă, atunci când împrejurările o cer.

Art. 34. - În situaţia în care Comisia de audiere a sportivilor şi a personalului asistent al sportivilor care au încălcat reglementările antidoping consideră necesară prezenţa la audieri a unor persoane, altele decât sportivul sau persoana din cadrul personalului asistent al sportivului în cauza, acestea sunt obligate să se prezinte în locul, ziua şi ora comunicate, având obligaţia să declare tot ceea ce ştiu cu privire la posibila încălcare a reglementărilor antidoping.

            Art. 35. - Faptele stabilite printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă sau printr-o decizie a unei comisii disciplinare profesionale în domeniul care nu face obiectul unei căi de atac reprezintă dovezi împotriva sportivului sau a altei persoane din cadrul personalului asistent care a săvârşit acele fapte, în măsura în care persoanele implicate nu dovedesc că respectivele acte juridice încalcă principiile dreptăţii.

 

CAPITOLUL VIII

Confidenţialitate

 

Art. 36. - (1) Identitatea sportivilor sau a personalului asistent al acestora, care sunt suspectaţi de una dintre încălcările prevăzute la art. 2 alin. (2). va fi făcută publică de către preşedintele Agenţiei sau, în lipsa acestuia, de către înlocuitorul său, în termen de cel mult 20 de zile de la soluţionarea definitivă a cazului.

(2) Identitatea sportivilor sau a personalului asistent al acestora, care după soluţionarea definitivă a cazului nu au fost găsiţi vinovaţi de una sau mal multe încălcări ale reglementărilor antidoping prevăzute la art. 2 alin. (2), va putea fi făcută publică numai cu acordul scris al acestora.

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), preşedintele Agenţiei sau, în lipsa acestuia, înlocuitorul său poate face comentarii publice despre un caz aflat În curs de soluţionare, dacă acestea sunt necesare ca răspuns la comentarii publice ale sportivilor sau ale personalului asistent în cauză.

(4) Până la informarea publică prevăzută la alin. (1)-(3), instituţiile prevăzute la art. 28 alin. (4) şi la art. 29, precum şi cluburile şi ligile profesioniste au obligaţia de a păstra confidenţialitatea informaţilor ce le sunt comunicate.

            (5) Informaţiile făcute publice potrivit alin. (1)-(3) sunt prezentate şi păstrate cel puţin un an şi pe paginile de internet proprii ale Agenţiei şi federaţiilor sportive naţionale responsabile, acolo unde acestea există.

 

CAPITOLUL IX

Sancţiuni

 

Art. 37. - (1) Orice încălcare prevăzută la art. 2 alin. (2) săvârşită de către sportiv În timpul sau în legătură cu o manifestare sportivă şi/sau unei competiţii sportive, dovedită conform procedurii prevăzute de prezenta lege, atrage de drept descalificarea, invalidarea rezultatelor individuale obţinute în acea competiţie şi retragerea medaliei, a punctelor sau a premiilor.

(2) Sportivii străini sunt sancţionaţi conform prezentei legi numai în cazul în care participă la o competiţie sportivă şi/sau manifestare sportivă organizată pe teritoriul României.

Art. 38. - Faptele prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a), b) şi f) se sancţionează cu suspendarea din activitatea sportivă pe o perioadă de 2 ani la prima încălcare, cu excepţia cazurilor în care sunt aplicabile prevederile art. 39, ale art. 48 şi ale art. 49.

Art. 36. - Dacă faptele prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a), b) şi f) implică o substanţă specifică, iar sportivul sau persoana din cadrul personalului asistent demonstrează cum a pătruns în organismul său ori modul în care a intrat în posesia sa acea substanţă specifică, precum şi că utilizarea substanţei specifice nu a avut drept scop mărirea performanţei sportive sau mascarea utilizării unei alte substanţe interzise, perioada de suspendare prevăzută la art. 38 va fi înlocuită, la prima încălcare, cel puţin cu o mustrare, fără acordarea unei perioade de suspendare sau cu acordarea a cel mult 2 ani de suspendare

Art. 40. - (1) Faptele prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. c) şi e) se sancţionează conform art. 38, la prima încălcare, cu excepţia cazurilor în care sunt aplicabile prevederile art. 48 şi ale art. 49.

(2) Pentru încălcarea dispoziţiilor art. 2 alin. (2) lit. g) şi h), perioada de suspendare va fi de minimum 4 ani, mergând până la suspendarea pe viaţă, la prima încălcare, cu excepţia cazurilor în care sunt aplicabile prevederile art. 48.

(3) Pentru încălcarea dispoziţiilor art. 2 alin. (2) lit. d), perioada de suspendare va fi de minimum un an şi maximum 2 ani la prima încălcare, în funcţie de gradul de vinovăţie a sportivului, conform normelor metodologice de organizare şi desfăşurare a controlului doping.

Art. 41. - Pentru a două încălcare a dispoziţiilor art. 2 alin. (2), perioadele de suspendare se vor încadra în limitele prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.

Art. 42. - A treia încălcare a reglementărilor antidoping se sancţionează întotdeauna cu suspendarea pe viaţă, cu excepţia faptei prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. d) şi a cazurilor în care sunt aplicabile prevederile art. 39, situaţii în care perioada de suspendare va fi de minimum 8 ani, mergând până la suspendarea pe viaţă.

Art. 43. - Orice faptă prevăzută la art. 2 alin, (2), săvârşită de către o persoană din cadrul personalului asistent al sportivului cu implicarea unui sportiv minor, atunci când aceasta nu implică o substanţă specifică, se sancţionează direct cu suspendarea pe viaţă din activitatea sportivă.

Art. 44. - (1) Perioada de suspendare începe de la data emiterii deciziei de suspendare.

(2) Perioadele de suspendare provizorie se deduc din perioada totală de suspendare.

(3) În cazul întârzierii pronunţării deciziei de suspendare din motive neimputabile sportivului, perioada de suspendare poate începe de la data prelevării probelor biologice.

(4) Pe perioada suspendării, sportivii sau membrii personalului asistent suspendaţi nu pot participa în nicio calitate în cadrul unei competiţii ori manifestări sportive.

(5) Dacă sportivul sau persoana din cadrul personalului asistent care a fost suspendat/suspendată încalcă dispoziţiile alin. (4), atunci perioada de suspendare care a fost impusă iniţial va începe să curgă din nou de la data participării în cadrul competiţiei sau manifestării sportive.

(6) Perioada de suspendare reînnoită conform alin. (5) poate fi redusă, însă aceasta nu va fi mai mică decât jumătate din perioada de suspendare impusă iniţial, dacă sportivul sau persoana în cauză demonstrează lipsa neglijenţei semnificative.

(7) Pe perioada suspendării sportivii respectivi nu mai beneficiază, pentru activitatea sportivă, de sume de la bugetul de stat sau de la bugetele locale.

Art. 45. - (1) Pe perioada suspendării, sportivii au obligaţia de a comunica Agenţiei informaţii privind localizarea.

(2) În vederea reintegrării în activitatea sportivă, pe perioada suspendării, sportivii trebuie să se supună la 4 testări doping fără aviz prealabil, din care o testare în momentul reînceperii activităţii sportive.

(3) în situaţia în care, pe perioada suspendării, sportivul se retrage din activitatea sportivă, iar ulterior solicită reintegrarea în activitatea sportivă, acesta nu va putea fi reintegrat decât după informarea Agenţiei şi efectuarea de testări doping fără aviz prealabil, pe o perioadă de timp egală cu perioada de suspendare rămasă de efectuat la data retragerii.

Art. 46. - (1) Prescripţia aplicării sancţiunii în cazul săvârşirii uneia dintre încălcările prevăzute la art. 2 alin. (2) este de 8 ani de la data la care a avut loc încălcarea reglementărilor antidoping.

            (2) Niciun demers nu va putea fi început împotriva vreunui sportiv sau a altei persoane din cadrul personalului asistent pentru o încălcare a unei reglementări antidoping, după expirarea perioadei prevăzute la alin. (1).

 

CAPITOLUL X

Consecinţe pentru echipe

 

Art. 47. - (1) Atunci când mai mult de un membru al unei echipe sportive a încălcat sau este susceptibil de săvârşirea uneia dintre încălcările prevăzute la art. 2 alin. (2) în legătură cu o manifestare sportivă, echipa va fi supusă testelor-ţintă stabilite pentru acea manifestare sportivă.

(2) în situaţia în care mai mult de 2 membri ai unei echipe sportive sunt găsiţi vinovaţi de una dintre încălcările prevăzute la art. 2 alin. (2) în perioada unei manifestări sportive, echipa va fi supusă sancţiunii de descalificare sau unei alte sancţiuni disciplinare stabilite de organizaţia care guvernează manifestarea respectivă.

            (3) în privinţa acelor discipline sportive care nu prevăd existenţa unor echipe, dar premierea se acordă acestora, descalificarea sau orice altă măsură disciplinară luată împotriva echipei, când unul sau mai mulţi membri ai acesteia au comis o încălcare prevăzută la art. 2 alin. (2), se vor aplica reglementările federaţiei internaţionale respective.

 

CAPITOLUL XI

Încetarea sau reducerea perioadei de suspendare pe baza unor circumstanţe excepţionale

 

Art. 48. - (1) Sportivul este responsabil de prezenţa în proba biologică a oricărei substanţe interzise sau a metaboliţilor ori a markerilor ei, nefiind necesar să se demonstreze intenţia sau culpa pentru a se stabili o încălcare a reglementărilor antidoping.

(2) În cazul în care sportivul dovedeşte lipsa vinovăţiei cu privire la fapta prevăzută la art. 2 alin. (2) lit. a), sancţiunea cu suspendarea nu se aplică, iar fapta nu va fi considerată încălcare a reglementărilor antidoping.

(3) în cazul încălcărilor prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a)-c) şi e)-h), perioada de suspendare poate fi redusă, însă aceasta nu va fi mai mică decât jumătate din perioada de suspendare care s-ar fi cuvenit pentru respectiva faptă, dacă sportivul sau persoana în cauză demonstrează lipsa neglijentei semnificative.

(4) Pentru aplicarea măsurilor prevăzute la alin. (2) şi (3), sportivul trebuie să demonstreze modalitatea în care substanţa interzisă a pătruns În corpul său.

(5) Aplicarea măsurii prevăzute la alin. (3) nu poate fi dispusă în situaţiile în care sunt aplicabile prevederile art. 39.

(6) Dacă sancţiunea aplicabilă este suspendarea pe viaţă, atunci perioada de suspendare redusă aplicată potrivit alin. (3) nu va fi mai mică de 8 ani.

(7) În cazul în care sportivul sau persoana în cauză acordă Comisiei de audiere a sportivilor şi a personalului asistent al sportivilor care au încălcat reglementările antidoping şi Comisiei de apel un ajutor substanţial în vederea descoperirii sau stabilirii de încălcări ale reglementărilor antidoping săvârşite de către alţi sportivi sau personalul asistent, perioada de suspendare poate fi redusă, iar aceasta nu va fi mai mare de trei pătrimi din perioada de suspendare care s-ar fi cuvenit în mod normal pentru fapta săvârşită. După expirarea termenului de contestaţie sau luarea unei decizii potrivit art. 57, Agenţia poate reduce perioada de suspendare aplicată cu aprobarea Agenţiei Mondiale Anti-Doping şi a federaţiei internaţionale de specialitate

(8) Dacă sancţiunea aplicabilă este suspendarea pe viaţă, atunci perioada de suspendare redusă aplicată potrivit alin. (7) nu va fi mai mică de 8 ani.

(9)în cazul în care un sportiv sau o altă persoană recunoaşte din proprie iniţiativă că a săvârşit o încălcare a reglementărilor antidoping înainte de a primi invitaţia pentru recoltarea de probe care ar putea stabili încălcarea sau mai înainte de constatarea uneia dintre încălcările prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b)-h) şi primirea, potrivit art. 29, a informării despre încălcarea recunoscută, această recunoaştere fiind singura dovadă a încălcării la momentul recunoaşterii, perioada de suspendare poate fi redusă, însă aceasta nu va fi mai mică decât jumătate din perioada de suspendare care s-ar fi cuvenit pentru respectiva faptă recunoscută.

            (10) în cazul în care pentru un sportiv sau o persoană din personalul asistent al sportivilor sunt întrunite condiţiile pentru aplicarea a cel puţin două dintre prevederile alin. (3), (7) sau (9), perioada de suspendare poate fi redusă. Însă aceasta nu va fi mai mică decât o pătrime din perioada de suspendare care s-ar fi cuvenit în mod normal.

 

CAPITOLUL XII

Circumstanţe care pot conduce la majorarea perioadei de suspendare

 

Art. 49. - (1) Perioadele de suspendare prevăzute la art. 38 şi 40 pentru încălcarea dispoziţiilor art. 2 alin. (2) lit. a)-f) se majorează până la maximum 4 ani, dacă fapta este săvârşită în una dintre următoarele situaţii:

a) sportivul sau o altă persoană a săvârşit încălcarea reglementărilor antidoping într-o acţiune de dopaj dirijat, fie individual, fie împreună cu mai multe persoane;

b) sportivul sau o altă persoană a deţinut ori a folosit mai multe substanţe sau metode interzise ori a deţinut sau a folosit o substanţă ori o metodă interzisă de mai multe ori;

c) sportivul sau o altă persoană obstrucţionează detectarea ori stabilirea unei încălcări a reglementărilor antidoping.

(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în situaţia în care sportivul sau o altă persoană poate demonstra Comisiei de audiere a sportivilor şi a personalului asistent al sportivilor care au încălcat reglementările antidoping faptul că nu a încălcat cu intenţie reglementările antidoping ori sportivul sau persoana în cauză recunoaşte încălcarea reglementărilor antidoping imediat după ce i-a fost adusă la cunoştinţă de către Agenţie conform art. 28 alin. (4) şi art. 29.

 

CAPITOLUL XIII

Reglementări pentru cazurile de încălcări repetate

 

Art. 50. - (1) în cazul aplicării sancţiunilor prevăzute la art. 38-40, o nouă încălcare prevăzută la art. 2 alin. (2) va fi luată în considerare de Agenţie în vederea aplicării de sancţiuni, numai dacă sportivul sau o altă persoană din rândul personalului asistent al acestuia a săvârşit această nouă încălcare după ce a fost înştiinţat de prima.

(2) Dacă Agenţia nu poate stabili acest lucru, atât prima, cât şi cea de-a două încălcare vor fi considerate ca fiind una singură şi se va aplica sancţiunea cea mai gravă.

Art. 51. - (1) În situaţia în care, după luarea unei decizii în cazul unei prime încălcări a reglementărilor antidoping, Agenţia descoperă o nouă încălcare a reglementărilor antidoping de către sportiv sau altă persoană din cadrul personalului asistent al acestuia, care a avut loc înainte de înştiinţarea despre prima încălcare, Comisia de audiere a sportivilor şi a personalului asistent al sportivilor care au încălcat reglementările antidoping va aplica o sancţiune suplimentară, pe baza sancţiunii care ar fi putut fi aplicată dacă cele două încălcări ar fi fost judecate în acelaşi timp.

(2) Sportivul va fi descalificat la toate competiţiile desfăşurate începând cu data primei încălcări, rezultatele obţinute de către sportiv în competiţii fiind invalidate.

Art. 52. - (1) Dacă la acelaşi control doping un sportiv este găsit vinovat de utilizarea sau prezenţa unei substanţe specifice şi a altor substanţe ori metode interzise, sportivul va fi considerat vinovat de o singură încălcare a dispoziţiilor art. 2 alin. (2), iar sancţiunea aplicată este cea mai gravă.

(2) În situaţia în care un sportiv este găsit vinovat de săvârşirea a două încălcări diferite prevăzute la art. 2 alin. (2), una implicând o substanţă specifică, iar alta implicând o substanţă sau metodă interzisă ori o altă încălcare, perioada de suspendare impusă pentru cea de-a două abatere va fi de minimum 2 ani şi de maximum 3 ani.

            (3) în cazul în care un sportiv este găsit vinovat de săvârşirea celei de-a treia încălcări, determinată de orice combinare între abaterea folosirii de substanţe specifice şi orice altă încălcare sancţionată conform art. 38 sau 40, se va aplica sancţiunea suspendării pe viaţă.

 

CAPITOLUL XIV

Infracţiuni

 

Art. 53. - (1) Prescrierea sau administrarea de substanţe interzise, de către medici, sportivilor constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) în cazul săvârşirii faptelor prevăzute la alin. (1) se sesizează şi Colegiul Medicilor din România.

            Art. 54. - Determinarea, prin orice mijloace, de către o persoană care are autoritate asupra sportivului, la consumul de substanţe interzise, în vederea sporirii capacităţii de performanţă, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

 

CAPITOLUL XV

Apeluri

 

Art. 55. - Pot fi contestate următoarele decizii:

a) deciziile Comisiei de audiere a sportivilor şi a personalului

asistent al sportivilor care au încălcat reglementările antidoping,

referitoare la încălcările dispoziţiilor art. 2;

b) deciziile Comisiei de audiere a sportivilor şi a personalului asistent al sportivilor care au încălcat reglementările antidoping, luate în conformitate cu prevederile art. 44 alin. (5);

c) decizia conform căreia Comisia de audiere a sportivilor şi a personalului asistent al sportivilor care au încălcat reglementările antidoping nu are competenţă pentru a judeca o posibilă încălcare a reglementărilor antidoping;

d) decizia Agenţiei de a nu prezenta un rezultat pozitiv sau un rezultat atipic ca o încălcare a reglementărilor antidoping conform art. 28 alin. (4) şi (7);

e) decizia de a nu acţiona în cazul unei încălcări a reglementărilor antidoping după o investigaţie conform art. 29;

f) decizia de suspendare provizorie dispusă conform art. 31;

g) deciziile Agenţiei privind acordarea sau neacordarea scutirilor pentru uz terapeutic.

Art. 56. - Procedura soluţionării contestaţiilor prevăzute la art. 55 se desfăşoară cu respectarea următoarelor principii:

a) dreptul la o audiere echitabilă şi imparţială;

b) realizarea unei audieri corecte, imparţiale şi independente;

c) dreptul persoanei de a fi reprezentată pe cheltuiala sa;

d) dreptul la o decizie în formă scrisă, motivată, datată, redactată şi comunicată în timp rezonabil.

Art. 57. - (1) Deciziile prevăzute la art. 55 lit. a)-e) şi g), luate în legătură cu o competiţie clin cadrul unei manifestări sportive naţionale sau care implică sportivi de nivel naţional, pot fi contestate la Comisia de apel, în termen de 21 de zile de la data comunicării, de către următoarele persoane:

a) sportivii de nivel naţional sau altă persoană care este subiect al deciziei contestate;

b) structura sportivă căreia îi aparţine sportivul sau cealaltă parte în legătură cu care s-a luat decizia contestată;

c) federaţia internaţională responsabilă, Comitetul Olimpic Internaţional, Comitetul Paralimpic Internaţional;

d) organizaţia antidoping a ţării de domiciliu a persoanei/sportivului;

e) Agenţie.

(2) Deciziile prevăzute la alin. (1) pot fi contestate şi de Agenţia Mondială Anti-Doping în termen de 21 de zile de la ultima zi în care orice parte ar fi putut face apel sau în termen de 21 de zile de la primirea de către aceasta a dosarului complet referitor la cazul soluţionat.

Art. 58. - Deciziile Comisiei de apel pot fi contestate la Curtea de arbitraj sportiv de la Lausanne, în termen de 21 de zile de la data comunicării.

Art. 59. - Deciziile prevăzute la art. 55 lit. a)-e) şi g), luate în legătură cu o competiţie din cadrul unei manifestări sportive internaţionale sau care implică sportivi de nivel internaţional, pot fi contestate la Curtea de arbitraj sportiv de la Lausanne, în termen de 21 de zile de la data comunicării, de către următoarele persoane:

a) sportivii de nivel internaţional sau altă persoană care este subiect al deciziei contestate;

b) structura sportivă căreia îi aparţine sportivul sau cealaltă parte în legătură cu care s-a luat decizia contestată;

c) federaţia internaţională responsabilă;

d) organizaţia antidoping a ţării de domiciliu a persoanei/sportivului;

e) Agenţie;

f) Agenţia Mondială Anti-Doping.

Art. 60. - Deciziile prevăzute la art. 55 lit. f) pot fi contestate numai de către sportivii sau persoanele împotriva cărora a fost impusă sancţiunea de suspendare provizorie, conform art. 57, respectiv art. 59, după caz.

Art. 61. - În situaţia în care Comisia de audiere a sportivilor şi a personalului asistent al sportivilor care au încălcat reglementările antidoping, în cadrul procedurii de audiere, nu emite o decizie în termenul prevăzut la art. 33 alin. (3), Agenţia Mondială Anti-Doping poate face contestaţie la Curtea de arbitraj sportiv de la Lausanne.

            În situaţia în care Curtea de arbitraj sportiv de la Lausanne stabileşte că a fost săvârşită o încălcare a reglementărilor antidoping şi că Agenţia Mondială Anti-Doping a acţionat corect în a alege să facă contestaţie, atunci cheltuielile efectuate de către Agenţia Mondială Anti-Doping în soluţionarea contestaţiei vor fi suportate de către Agenţie.

            Art. 62. - Deciziile contestate îşi păstrează efectele pe durata desfăşurării procedurilor prevăzute la art. 57 şi 59, cu excepţia situaţiei în care Comisia de apel, respectiv Curtea de arbitraj sportiv decide suspendarea acestora.

 

CAPITOLUL XVI

Obligaţiile structurilor sportive naţionale şi ale Comitetului Olimpic şi Sportiv Român

 

 

Art. 63. - (1) Federaţiile sportive naţionale au obligaţia de a-şi modifica şi completa statutele şi regulamentele în concordanţă cu dispoziţiile prezentei legi, ale Codului Mondial Anti-Doping, cu reglementările federaţiilor sportive internaţionale şi cu normele metodologice privind organizarea şi desfăşurarea controlului doping.

(2) Federaţiile sportive naţionale au obligaţia de a constitui o comisie antidoping proprie, responsabilă cu prevenirea şi combaterea dopajului, care va colabora cu Agenţia şi va transmite acesteia datele solicitate.

Art. 64. - Federaţiile sportive naţionale au obligaţia de a suporta costurile analizelor de laborator cu rezultat pozitiv, atât pentru proba A, cât şi/sau pentru proba B, efectuate pentru sportivii legitimaţi ai unui membru al federaţiei, structură sportivă posesoare a certificatului de identitate sportivă.

Art. 65. - (1) Federaţiile sportive naţionale sunt obligate să comunice Agenţiei, în termenul stabilit de aceasta, informaţii detaliate privind calendarul sportiv intern şi internaţional, precum şi planurile de pregătire a echipelor şi sportivilor lor, cu precizarea exactă a locurilor şi orelor de desfăşurare, precum şi lista cu sportivii de nivel naţional/internaţional desemnaţi de Agenţie şi adresele acestora.

(2) Federaţiile sportive naţionale au obligaţia de a comunica Agenţiei, cu cel puţin 5 zile înainte, orice modificare intervenită în calendarul sportiv sau în planul de pregătire.

Art. 66, - Cluburile sportive, ligile profesioniste şi Comitetul Olimpic şi Sportiv Român sunt obligate să respecte prevederile art. 63 şi 65.

Art. 67. - (1) În vederea protejării sănătăţii sportivilor şi prevenirii dopajului în sport, federaţiile sportive naţionale, cluburile sportive şi ligile profesioniste au obligaţia să îşi prevadă în bugetul anual sume destinate testării doping a sportivilor.

(2) Nerespectarea prevederilor alin. (1) constituie contravenţie si se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 30.000 lei.

Art. 68, - (1) în aplicarea sancţiunilor sportivilor sau personalului asistent al sportivilor, federaţiile sportive naţionale trebuie să respecte prevederile prezentei legi, precum şi ale reglementărilor internaţionale în domeniu.

(2) Neîndeplinirea de către federaţiile sportive naţionale a obligaţiilor prevăzute la alin. (1) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 30.000 lei, retragerea oricărui sprijin financiar de la bugetul de stat, suspendarea temporară a certificatului de identitate sportivă sau radierea din registrul sportiv.

Art. 69. - (1) Introducerea sportivilor aflaţi în perioada de suspendare în competiţii sau manifestări sportive de către federaţii sportive naţionale, cluburi ori ligi profesioniste constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 7.500 lei la 30.000 lei, precum şi retragerea oricărui sprijin financiar de la bugetul de stat, suspendarea temporară a certificatului de identitate sportivă sau radierea din registrul sportiv.

(2) Desemnarea pentru a fi supusă testării doping a unei persoane care nu are calitatea de sportiv constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 30.000 lei.

Art. 70. - (1) Cluburile sportive şi ligile profesioniste în cadrul cărora au fost sancţionate persoane pentru dopaj se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 30.000 lei.

(2) Nerespectarea prevederilor art. 25 alin. (2) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 10.000 lei.

(3) Nerespectarea prevederilor art. 34 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.500 lei la 2.500 lei.

(4) Nerespectarea de către sportivii sau membrii personalului asistent suspendaţi a prevederilor art. 44 alin. (5) constituie contravenţie si se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei.

(5) Nerespectarea prevederilor art. 65 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 15.000 lei.

(6) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către personalul anume împuternicit din cadrul Agenţiei.

Art. 71. - (1) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la art. 67 alin. (2), art. 68 alin. (2), art. 69 şi 70, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.

(2) Contravenţiilor prevăzute la art. 67 alin. (2), art. 68 alin. (2), art. 69 şi 70 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic ai contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 72. - În cazul în care substanţele descoperite pe parcursul controlului doping intră şi sub incidenţa Legii nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare, sau a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 121/2006 privind regimul juridic al precursorilor de droguri, aprobată cu modificări prin Legea nr. 186/2007, cu modificările ulterioare, Agenţia are obligaţia de a înştiinţa Agenţia Naţională Antidrog şi organele de urmărire penală.

 

TITLUL III

Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

Art. 73. - Pentru informarea şi educarea personalului implicat în activităţile antidoping, toate instituţiile de învăţământ superior de educaţie fizică şi sport din ţară şi Centrul Naţional de Formare şi Perfecţionare a Antrenorilor introduc în programele de învăţământ cursuri de prezentare a reglementărilor naţionale şi internaţionale antidoping, precum şi Strategia naţională antidoping.

Art. 74. - (1) Membrii comisiilor prevăzute la art. 12 alin. (1), ofiţerii de control doping, personalul Agenţiei împuternicit să efectueze testări doping şi personalul Direcţiei cercetare şi laborator control doping nu răspund civil sau penal, după caz, dacă instanţele judecătoreşti constată îndeplinirea ori omisiunea îndeplinirii de către aceştia cu bună-credinţă şi fără neglijenţă a oricărui act sau fapt în legătură cu exercitarea, în condiţiile legii, a atribuţiilor ce le revin acestora.

(2) Cheltuielile de judecată ocazionate de procedurile judiciare iniţiate împotriva membrilor comisiilor prevăzute la art. 12 alin. (1) se suportă de fiecare ordonator principal de credite care a desemnat membrii în cadrul comisiilor, urmând să fie recuperate, după caz, de la persoana care a căzut în pretenţii.

Art. 75. - Conducerea Agenţiei şi personalul implicat în controlul doping vor avea acces la toate manifestările sportive pe bază de legitimaţie, ale cărei model şi conţinut*) se stabilesc prin normele metodologice de organizare şi desfăşurare a controlului doping.

Art. 76. - (1) Personalul Agenţiei şi ofiţerii de control doping poartă uniforme de serviciu cu însemne specifice.

(2) Modelul, însemnele specifice, modul de acordare şi portul uniformei se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei.

(3) Finanţarea cheltuielilor privind achiziţionarea uniformelor de serviciu se realizează din fondurile prevăzute în bugetul Agenţiei cu această destinaţie.

Art. 77. - Se autorizează Secretariatul General al Guvernului să introducă modificările ce decurg din aplicarea prevederilor prezentei legi în anexele la bugetul aprobat acestei instituţii, respectiv în anexele privind cheltuielile cu salariile şi numărul maxim de posturi şi fondul aferent salariilor de bază, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice, precum şi în bugetele instituţiilor care fac obiectul prevederilor acestei legi.

Art. 78. - În cuprinsul actelor normative în vigoare care cuprind referiri la Agenţia Naţională Antidoping, următoarele denumiri se înlocuiesc astfel:

a) Agenţia Naţională Antidoping cu Agenţia Naţională Anti-Doping;

b) Agenţia Mondială Antidoping cu Agenţia Mondială Anti-Doping;

c) Codul Mondial Antidoping cu Codul Mondial Anti-Doping. Art. 79. - În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâre a Guvernului**), se vor aproba structura organizatorică şi regulamentul de organizare şi funcţionare ale Agenţiei Naţionale Anti-Doping,

Art. 80. - În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a regulamentului prevăzut la art. 79, Agenţia va elabora normele metodologice privind organizarea şi desfăşurarea controlului doping, care se supun spre aprobare Guvernului.

Art. 81. - La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 552/2004 privind prevenirea şi combaterea dopajului în sport, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.215 din 17 decembrie 2004.


*) A se vedea Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale Anti-Doping nr. 54/2007 pentru aprobarea modelului şi conţinutului legitimaţiei de control utilizate da persoanele cu atribuţii de constatară şi sancţionare a contravenţiilor prevăzuta de Legea nr. 227/2006 privind prevenirea şi combaterea dopajului în sport, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 8 mai 2007.

**) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 1.522/2006 privind aprobarea structurii organizatorice şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare ale Agenţiei Naţionale Anti-Doping, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 41 din 19 ianuarie 2010, cu modificările şi completările ulterioare.

 

ANEXA

 

LIMITELE

perioadelor de suspendare în cazul săvârşirii unei a două încălcări a prevederilor art. 2 alin. (2)

 

A două încălcare

Prima încălcare

SR

TNNI

LNS

SS

SA

TA

SR

1-4

2-4

2-4

4-6

8-10

10 - pe viaţă

TNNI

1-4

4-8

4-8

6-8

10 - pe viaţă

pe viaţă

LNS

1-4

4-8

4-8

6-8

10 - pe viaţă

pe viaţă

SS

2-4

6-8

6-8

8 - pe viaţă

pe viaţă

pe viaţă

SA

4-5

10 - pe viaţă

10 - pe viaţă

pe viaţă

pe viaţă

pe viaţă

TA

8 - pe viaţă

pe viaţă

pe viaţă

pe viaţă

pe viaţă

pe viaţă

 

SR - sancţiune redusă - încălcarea reglementărilor antidoping a fost sau urmează să fie sancţionată cu o sancţiune redusă, în conformitate cu prevederile art. 39;

TNNI - test neefectuat sau netransmiterea informaţiilor privind localizarea sportivului - încălcarea dispoziţiilor art. 2 alin. (2) lit. d);

LNS - sancţiune redusă pentru lipsa neglijenţei semnificative - încălcarea reglementărilor antidoping a fost sau urmează să fie sancţionată cu o sancţiune redusă în conformitate cu prevederile art. 48 alin. (3);

SS - sancţiune standard - încălcarea reglementărilor antidoping a fost sau urmează să fie sancţionată în conformitate cu prevederile art. 38 sau art. 40 alin. (1);

SA - sancţiune majorată - încălcarea reglementărilor antidoping a fost sau urmează să fie sancţionată cu o sancţiune majorată în conformitate cu prevederile art. 49;

TA - traficare sau tentativă de traficare şi administrare sau tentativă de administrare - încălcarea dispoziţiilor art. 2 alin. (2) lit. g) şi h).


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.