MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 96/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 96         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 7 februarie 2014

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 501 din 5 decembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (4) şi art. 22 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc

 

Decizia nr. 526 din 12 decembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice

 

Decizia nr. 554 din 17 decembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

            34. - Decizie privind eliberarea, la cerere, a domnului Dumitru Dan Enache din funcţia de secretar de stat la Ministerul Economiei

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

15. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul interimar al afacerilor interne, pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului afacerilor interne nr. 66/2013 privind coordonarea activităţii şi delegarea unor competenţe în cadrul Ministerului Afacerilor interne

 

28. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, privind acordarea titlului de parc industrial Societăţii SLATINA INDUSTRIAL PARC - S.A.

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

6. - Ordin privind modificarea şi completarea Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 95/2013 privind aprobarea tarifelor şi contribuţiilor băneşti percepute de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei

 

7. - Ordin privind modificarea anexei la Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 88/2013 pentru aprobarea tarifului reglementat practicat de operatorul pieţei de energie electrică

 

REPUBLICĂRI

 

            Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii Publice

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 501

din 5 decembrie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor ari 20 alin. (4) şi art. 22 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin, (4) şi art. 22 alin, (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, excepţie ridicată de Societatea Comercială “Tisza Game” - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 4.606/320/2012 al Judecătoriei Târgu Mureş. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 314D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.344/2011.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Sentinţa civilă din 10 aprilie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 4.606/320/2012, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (4) şi art. 22 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, excepţie ridicată de Societatea Comercială “Tisza Game” - S.R.L. din Târgu Mureş cu ocazia soluţionării unei plângeri contravenţionale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că obligarea operatorilor economici de a declara tranzacţiile cu mijloace de joc la comisia de autorizare din cadrul Ministerului Finanţelor Publice constituie o încălcare şi o limitare a dreptului de proprietate, garantat şi ocrotit de art. 44 alin. (1) şi (2) şi de art. 136 alin. (5) din Constituţie. Astfel, arată că pot exista două situaţii:

- cumpărătorul licenţiat al unor mijloace de joc nedeclarate depune la “comisie” dosarul de autorizare, în vederea exploatării lor legale, în acest caz, informaţiile necesare fiind comunicate odată cu dosarul de autorizare, iar obligaţia de declarare devine superfluă;

- cumpărătorul licenţiat nu depune la “comisie” dosarul de autorizare a mijloacelor de joc, el optând fie pentru nefolosirea bunului respectiv, fie pentru o exploatare comercială neautorizată, expunându-se sancţiunilor legii penale sau contravenţionale.

Mai mult, dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 77/2009 sancţionează nedeclararea tranzacţiei cu amendă, dar şi cu confiscarea bunului respectiv, ceea ce contravine prevederilor art. 44 alin. (3), (8) şi (9) şi art. 56 alin. (2) şi (3) din Constituţie.

Judecătoria Târgu Mureş nu şi-a exprimat opinia referitor la excepţia de neconstituţionalitate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul arată că raţiunea textelor de lege criticate pentru neconstituţionalitate vizează exercitarea supravegherii de către stat, prin intermediul instituţiilor competente, a acestui tip de activitate economică, ţinând seama de necesitatea protecţiei minorilor ori a altor categorii vulnerabile, a eliminării fraudelor (există posibilitatea modificării frauduloase a mijloacelor de joc prin modificarea parametrilor, în aşa fel încât să fie adusă atingere elementelor de şansă sau metodelor de selecţie).

Rezultă că textele de lege vizează o serie de condiţii legitime impuse de legiuitor pentru accesul la o anumită activitate economică, în considerarea faptului că această activitate este monopol de stat, neputând fi reţinută încălcarea textelor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată ori la contribuţiile financiare. De altfel, posibilitatea de exercitare a accesului liber la o activitate economică nu este una absolută; conform art. 45 din Constituţie, “Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate”. Iar potrivit art. 44 alin. (9) din Constituţie referitor la dreptul de proprietate privată, în condiţiile legii, bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate. Pentru aceste motive apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 20 alin. (4) şi art. 22 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 26 iunie 2009. Dispoziţia art. 20 alin. (4) a fost modificată prin articolul unic pct. 15 din Legea nr. 227/2013 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2013 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea

Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 16 iulie 2013. Având în vedere că în cauză se aplică dispoziţia de lege în forma de dinainte de modificare, instanţa de contencios constituţional este competentă să se pronunţe asupra acesteia. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 20 alin. (4): “Operatorii economici care vând sau cumpără mijloace de joc sunt obligaţi să declare mijloacele de joc care fac obiectul tranzacţiei comisiei, conform prevederilor normelor de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă, în termen de 15zile lucrătoare de la realizarea acesteia.”;

- Art. 22 alin. (2): “Nerespectarea obligaţiilor prevăzute la ari. 20 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei, iar mijloacele de joc respective şi/sau sumele provenite din operaţiunile economice aferente, după caz, se confiscă.

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autorii excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1), (2), (3), (8) şi (9) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 56 alin. (2) şi (3) referitor la contribuţii financiare şi art. 136 alin. (5) referitor la inviolabilitatea, în condiţiile legii, a proprietăţii private.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate reglementează în sarcina operatorilor economici care vând sau cumpără mijloace de joc obligaţia declarării acestora Comisiei de autorizare a jocurilor de noroc, în termen de 15 zile lucrătoare de la realizarea tranzacţiei, nerespectarea acestei obligaţii constituind contravenţie şi fiind sancţionată cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei şi, după caz, cu confiscarea mijloacelor de joc respective şi/sau a sumelor provenite din operaţiunile economice aferente.

Curtea observă că situaţia reglementată de textele de lege criticate se circumscrie domeniului activităţilor de jocuri de noroc, a cărui organizare şi exploatare, pe teritoriul României, constituie monopol de stat.

Referitor la acest aspect, Curtea, prin Decizia nr. 205 din 15 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 6 iunie 2003, a reţinut că domeniul jocurilor de noroc ridică serioase probleme pe planul ordinii şi al moralei publice, ceea ce justifică adoptarea unor măsuri restrictive.

Totodată, prin Decizia nr. 1.344 din 13 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, Curtea a luat în considerare şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în domeniul libertăţii de a presta servicii. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că jurisprudenţa europeană statuează, în esenţă, următoarele:

- în domeniul reglementării jocurilor de noroc, statele membre dispun de o marjă foarte largă de acţiune;

- obiectivul principal urmărit de reglementarea naţională trebuie să fie lupta împotriva criminalităţii, mai precis protecţia consumatorilor de jocuri de noroc împotriva fraudelor săvârşite de operatori;

- o legislaţie naţională destinată să limiteze activitatea operatorilor de jocuri de noroc, în scopul limitării dependenţei de jocurile de noroc şi pentru a preveni frauda, este în principiu compatibilă cu dreptul comunitar;

- art. 46 alin. (1) din Tratatul CE permite restricţii ale libertăţii de a presta servicii, justificate de motive de ordine publică, de siguranţă publică sau de sănătate publică, cum ar fi obiectivele de protecţie a consumatorilor, de prevenire a fraudei şi a incitării cetăţenilor la o cheltuială excesivă legată de joc, precum şi de prevenire a tulburărilor ordinii sociale în general;

- statele membre sunt libere să stabilească, potrivit propriei scări de valori, obiectivele politicii lor în materie de jocuri de noroc şi, eventual, să definească cu precizie nivelul de protecţie urmărit. De asemenea, trebuie ca restricţiile pe care le impun să îndeplinească cerinţele care reies din jurisprudenţa Curţii, în special în ceea ce priveşte proporţionalitatea lor.

În lumina acestor considerente, Curtea, prin Decizia nr. 973 din 22 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 25 ianuarie 2013, a reţinut că piaţa jocurilor de noroc este o piaţă restrictivă, dreptul de a organiza jocuri de noroc, precum şi condiţiile de exploatare a acestora constituind monopol de stat, potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009.

Plecând de la aceste premise, Curtea, prin aceeaşi decizie, a constatat că în domeniul exploatării jocurilor de noroc - monopol de stat - statul poate adopta condiţiile pe care le consideră necesare tocmai pentru a salvgarda imperativul interesului public, precum şi pentru a asigura un control eficient al acestei activităţi în scopul evitării comportamentelor care intră în sfera penalului.

Aşa fiind, Curtea constată că impunerea în sarcina operatorilor economici care vând sau cumpără mijloace de joc de a declara mijloacele de joc care fac obiectul tranzacţiei comisiei, în termen de 15 zile lucrătoare de la realizarea acesteia, se circumscrie tocmai dreptului statului de a impune reguli de disciplină economică, cu atât mai mult cu cât activitatea în cauză este monopol de stat, neputând fi, astfel, reţinută încălcarea textelor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată ori la contribuţiile financiare.

În ceea ce priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 77/2009, care sancţionează nedeclararea tranzacţiei cu amendă, dar şi cu confiscarea bunului respectiv, contravin prevederilor art. 44 alin. (3), (8) şi (9) din Constituţie, Curtea observă că nici aceasta nu poate fi reţinută.

Astfel, accesul liber al persoanei la o activitate economică nu înlătură obligaţia comerciantului de a se conforma regulilor de comerţ şi, de asemenea, nu exclude instituirea, prin lege, a sancţiunii confiscării mărfurilor, produselor sau sumelor de bani destinate desfăşurării unor activităţi comerciale ilicite (în acest sens, Decizia nr. 472 din 4 noiembrie 2004, publicată Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 17 ianuarie 2005).

Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 154 din 17 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 11 aprilie 2005, că prin săvârşirea unei contravenţii se încalcă o normă legală care reglementează un anumit domeniu de activitate. Acest fapt constituie, eo ipso, o cauză de înlăturare a prezumţiei generale de dobândire licită a averii. O interpretare contrară ar duce la concluzia eronată că proprietatea ar trebui ocrotită în orice condiţii, inclusiv când legea este încălcată. Interdicţia confiscării averii dobândite licit şi prezumţia caracterului licitai dobândirii, reguli stabilite de alin. (8) al art. 44 din Constituţie, nu exclud posibilitatea confiscării bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii potrivit alin. (9). Prin însăşi săvârşirea contravenţiei autorul acesteia se situează în afara sferei licitului, cu consecinţa firească, prevăzută de art. 44 alin. (9) din Constituţie, a posibilităţii de a suferi rigorile legii, între care şi confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din fapta sa.

De asemenea, Curtea Constituţională a stabilit în mod constant, în jurisprudenţa sa, că aplicarea si executarea unor sancţiuni pecuniare, inclusiv măsura confiscării unor bunuri sau valori, cu toate că determină în mod direct diminuarea patrimoniului celui sancţionat, nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind ocrotirea proprietăţii private, întrucât sunt consecinţa unor încălcări ale legii (în acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 67 din 18 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 19 iulie 2000, precum şi Decizia nr. 261 din 24 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 5 august 2003).

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială “Tisza Game” - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 4.606/320/2012 al Judecătoriei Târgu Mureş şi constată că dispoziţiile art. 20 alin. (4) şi art. 22 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Mureş şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 5 decembrie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 526

din 12 decembrie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate si al finanţelor publice

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice, excepţie ridicată de Comuna Mădăraş, prin primar, în Dosarul nr. 234/43/2012 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 491 D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care face referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 48/2013, nr. 1.047/2012 şi nr. 558/2012.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin încheierea din 19 aprilie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 234/43/2012, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a

dispoziţiilor art. V din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice, excepţie ridicată de Comuna Mădăraş, prin primar, cu ocazia soluţionării unei cauze de contencios administrativ întemeiate pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că Guvernul a adoptat textul contestat, pe calea Ordonanţei de urgenţă, fără justificarea vreunui caz excepţional, de extremă urgenţă şi de interes general în conformitate cu art. 115 alin. (4) din Constituţie. Modul de adoptare a ordonanţei nu îndeplineşte nici condiţia statuată prin art. 115 alin. (6) din Constituţie. Măsura restituirii încalcă dreptul administraţiei publice locale la autonomia locală, consacrată de art. 120 alin. (1) din Constituţie, astfel o asemenea măsură nu poate fi adoptată de Guvern prin procedura ordonanţei de urgenţă. În continuare, face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 255/2005.

Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu deciziile nr. 558/2012, nr. 1.047/2012, nr. 1.063/2012 şi 48/2013.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizata şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 8 mai 2012, cu următorul conţinut: “(1) Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea bugetelor locale acordate unităţilor administrativ-teritoriale în anul 2012 prin Hotărârea Guvernului nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012. pentru unele unităţi administrativ-teritoriale, pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor curente şi de capital, precum şi pentru cofinanţarea unor proiecte cu finanţare externă nerambursabilă, neutilizate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, se restituie de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat, În contul din care acestea au fost încasate. Restituirea sumelor neutilizate se efectuează pe bază de ordine de plată pentru Trezoreria Statului, întocmite distinct, m care la rubrica «Explicaţii» se va preciza obligatoriu «Restituire sume defalcate din TVA încasate potrivit Hotărârii Guvernului nr. 255/2012, rămase neutilizate».

(2) Regularizarea cu bugetul de stat a sumelor prevăzute Ia alin. (1) se realizează în termen de 3 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(3) Cu sumele restituite potrivit alin. (2) se reîntregeşte Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, potrivit instrucţiunilor emise de Ministerul Finanţelor Publice.

În opinia autorului excepţiei, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 115 alin. (4) referitor la competenţa Guvernului de a adopta ordonanţe de urgenţă în situaţii extraordinare şi art. 120 referitor la principiile de bază ale administraţiei publice locale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor de lege criticate prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale, exemple în acest sens fiind Decizia nr. 48 din 12 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 9 aprilie 2013, Decizia nr. 558 din 24 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 382 din 7 iunie 2012, Decizia nr. 1.047 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 18 februarie 2013.

Astfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, pentru emiterea unei ordonanţe de urgenţă este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public. Prin Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, şi prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, Curtea a reţinut implicaţiile deosebirii terminologice dintre noţiunea de “caz excepţional”, utilizată în accepţiunea art. 114 alin. (4) din Constituţie anterior revizuirii, şi cea de “situaţie extraordinară”, arătând că, deşi diferenţa dintre cei doi termeni, din punctul de vedere al gradului de abatere de la obişnuit sau comun căruia îi dau expresie, este evidentă, acelaşi legiuitor a simţit nevoia să o pună la adăpost de orice interpretare de natură să minimalizeze o atare diferenţă, prin adăugarea sintagmei “a căror reglementare nu poate fi amânată”, consacrând, astfel, în terminis imperativul urgenţei reglementării.

Prin aceleaşi decizii, Curtea a reamintit jurisprudenţa sa pronunţată anterior revizuirii Legii fundamentale şi a precizat că de esenţa cazului excepţional este caracterul său obiectiv, în sensul că “existenţa sa nu depinde de voinţa Guvernului care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacţioneze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanţei de urgenţă” (Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998).

Curtea a reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 a fost adoptată - astfel cum reiese din preambulul acesteia - avându-se în vedere:

- presiunile şi riscurile determinate de evoluţiile economice interne şi externe, necesitatea susţinerii creşterii economice şi a reducerii inflaţiei, precum şi cerinţa asigurării cu prioritate a sumelor destinate finanţării proiectelor de infrastructură şi a cofinanţării proiectelor finanţate din fonduri europene şi a contribuţiei României la bugetul comunitar;

- necesitatea evitării acestor riscuri prin adoptarea unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare;

- Hotărârea Guvernului nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unităţi administrativ-teritoriale, care nu poate fi aplicată de acestea, deoarece nu înregistrează arierate şi nu au în derulare proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile care să necesite cofinanţare.

Totodată, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 558 din 24 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 382 din 7 iunie 2012, dacă prin Hotărârea Guvernului nr. 255/2012 au fost alocate astfel de sume fără a exista o justificare reală, Guvernul este îndreptăţit să dispună restituirea acestora fără a mai aştepta închiderea exerciţiului bugetar, întrucât, pe de o parte, sursa din care au fost alocate aceste sume o reprezintă Fondul de rezervă la dispoziţia Guvernului, ce reprezintă o finanţare extraordinară, iar, pe de altă parte, Guvernul are obligaţia de a adopta măsuri care să prevină folosirea acestor sume în alte scopuri decât cele stabilite. Aceste două elemente justifică urgenţa adoptării măsurii restituirii prevăzute de dispoziţiile actului normativ criticat.

Aşa fiind, Curtea a constatat, pe de-o parte, că aceste împrejurări se încadrează în conceptul constituţional de “situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată”, astfel cum acesta a fost definit în jurisprudenţa sa, iar, pe de altă parte, că urgenţa a fost motivată corespunzător în cuprinsul ordonanţei de urgenţă criticate.

De asemenea, prin Decizia nr. 558 din 24 mai 2012, Curtea a constatat nejustificată susţinerea potrivit căreia dispoziţiile art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 prin care se dispune restituirea sumelor acordate prin Hotărârea Guvernului nr. 255/2012 şi necheltuite ar încălca prevederile art. 120 din Constituţie în cazul restituirii sumelor neutilizate şi care nici nu au o justificare reală. Cu acel prilej, Curtea, făcând referire la jurisprudenţa sa în materie, a constatat că principiul autonomiei locale financiare constă în dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona,

În numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii. Principiul autonomiei locale nu presupune totala independenţă şi competenţa exclusivă a autorităţilor publice din unităţile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate să se supună reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul ţării şi dispoziţiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor naţionale.

De asemenea, Curtea a reţinut că acest principiu este dezvoltat de art. 16 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale. Astfel, unităţile administrativ-teritoriale sunt îndreptăţite să îşi constituie şi să utilizeze, în condiţiile legii, resurse financiare suficiente în raport cu toate nevoile colectivităţilor locale; în scopul mai sus arătat, autorităţile administraţiei publice locale au competenţa stabilirii nivelurilor impozitelor şi taxelor locale, în anumite limite stabilite de lege. Principiul autonomiei locale financiare presupune libertatea unităţilor administrativ-teritoriale de a-şi efectua cheltuielile prevăzute în limita veniturilor aprobate prin bugetul local. Eventualele situaţii urgente, apărute pe parcursul exerciţiului bugetar, pot fi rezolvate, în concret, prin acordarea de către Guvern a unor sume suplimentare din Fondul de rezervă aflat la dispoziţia sa (cum, de altfel, s-a şi realizat în cazul Hotărârii Guvernului nr. 255/2012), însă alocarea şi cheltuirea acestor sume trebuie să fie făcute numai dacă există o justificare obiectivă şi reală care să stea la baza acestora.

În esenţă, Fondul de rezervă aflat la dispoziţia Guvernului trebuie să constituie o rezervă reală, folosită exclusiv în cazul perioadelor dificile, doar în ultimă instanţă şi numai în condiţiile în care eu fost epuizate toate celelalte căi de finanţare ale unui/unei obiectiv/acţiuni.

Caracteristica urgenţei însoţeşte alocarea acestor sume din momentul constatării stării de necesitate cu privire la unele cheltuieli apărute în timpul exerciţiului bugetar până în momentul efectuării plăţilor pentru care acestea au fost solicitate. Astfel, inexistenţa unei situaţii care să se circumscrie stării de urgenţă care să fi stat la baza alocării sumelor din Fondul de rezervă la dispoziţia Guvernului constituie premisa unei eventuale deturnării a scopului pentru care aceste sume au fost alocate, prin posibila direcţionare a lor spre alte destinaţii.

Prin urmare, Curtea a constatat nejustificată susţinerea potrivit căreia dispoziţiile art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 prin care se dispune restituirea sumelor acordate prin Hotărârea Guvernului nr. 255/2012 şi necheltuite ar încălca prevederile art. 120 din Constituţie în cazul restituirii sumelor neutilizate şi care nici nu au o justificare reală.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât considerentele, cât şi soluţia pronunţată în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Comuna Mădăraş, prin primar, în Dosarul nr. 234/43/2012 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 12 decembrie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 554

din 17 decembrie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Mihai Dumitru, Vasile Lungu, Dumitru Barbu, George Mitu, Ion Năstăsoiu, Mihăiţă Nicolae, Mihai Oancea, Sandu Radu, Ion Toma - prin Asociaţia Uniunea Democratică a Revoluţionarilor Adevăraţi din România, în Dosarul nr. 2.761/114/2013 al Tribunalului Buzău - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 547D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât din preambulul ordonanţei de urgenţă reiese care sunt motivele pentru care s-a recurs la legiferarea pe această cale, fiind respectate atât prevederile art. 115 alin. (4), cât şi ale art. 115 alin. (5) din Constituţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 4 septembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 2.761/114/2013, Tribunalul Buzău - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Minai Dumitru, Vasile Lungu, Dumitru Barbu, George Mitu, Ion Năstăsoiu, Mihăiţă Nicolae, Minai Oancea, Sandu Radu, Ion Toma - prin Asociaţia Uniunea Democratică a Revoluţionarilor Adevăraţi din România, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unor pretenţii întemeiate pe dispoziţiile Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin. În esenţă, că prevederile art. 9 ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 sunt neconstituţionale, deoarece, pe de o parte, nu respectă condiţiile stabilite de dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie, respectiv: existenţa unei situaţii extraordinare, imposibilitatea amânării reglementării acestei situaţii şi motivarea urgenţei în cuprinsul ordonanţei de urgenţă. Pe de altă parte, se arată că nu se respectă nici cerinţa prevăzută de dispoziţiile constituţionale ale art. 115 alin. (5), care Statuează că ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. În acest sens se precizează că actul normativ criticat a fost adoptat de către Guvern la data de 12 decembrie 2012, fiind publicată în Monitorul Oficial al României, Partea i, nr. 845 din 13 decembrie 2012, şi a produs efecte încă din 1 ianuarie 2013, fără ca în prealabil să fi fost depus la “Camera parlamentară” spre dezbatere.

Tribunalul Buzău - Secţia I civilă nu şi-a exprimat opinia cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 sunt constituţionale, întrucât, raportat la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia determinării cerinţelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie, în preambulul şi nota de fundamentare ale ordonanţei de urgenţă existenţa unei situaţii extraordinare şi urgenţa emiterii actului normativ criticat este motivată de Guvern prin trei elemente independente de voinţa sa, şi anume: riscul ca la 1 ianuarie 2013 să nu existe politici fiscale şi bugetare asumate prin Programul de guvernare de către noul Guvern învestit în urma alegerilor parlamentare din data de 9 decembrie 2012; încetarea aplicabilităţii, la data de 31 decembrie 2012, a măsurilor financiare în domeniul bugetar instituite prin Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar; neadoptarea măsurilor şi pentru anul 2013 ar fi determinat afectarea semnificativă a sustenabilităţii finanţelor publice, generând un impact suplimentar asupra cheltuielilor bugetare şi, respectiv, asupra deficitului bugetar de 6,8% din produsul intern brut.

Referitor la critica de neconstituţionalitate din perspectiva art. 115 alin. (5) din Constituţie, arată că, din urmărirea procesului legislativ la Camera Deputaţilor, reiese că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 a fost înregistrată la Senat, pentru dezbatere, cu nr. b409 din data de 13 decembrie 2012 (Adresa nr. E169/13-12-2012), fiind îndeplinite, astfel, condiţiile reglementate de art. 115 alin. (5) teza întâi din Legea fundamentală.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, care au următorul cuprins:

- Art.9: “Prevederile art. 15, 18, 19 şi 20 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013.”

Dispoziţiile art. 18 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, menţionate în prevederile criticate şi care au incidenţă în prezenta cauză, au următorul cuprins: “În anul 2012, indemnizaţiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările fi completările ulterioare, nu se acordă.

În susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor criticate sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (4) şi (5) referitoare la adoptarea şi intrarea în vigoare a ordonanţelor de urgenţă.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

1. Prin art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 legiuitorul delegat dispune că anumite prevederi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013.

Din analiza evoluţiei legislative, se observă că Legea nr. 283/2011 aprobă, cu modificări şi completări, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar. Astfel, Legea nr. 283/2011, prin articolul său unic, pe de-o parte, modifică titlul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, titlu care va avea următorul cuprins: “Ordonanţă de urgenţă pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar”, iar, pe de altă parte, introduce un nou articol, art. II [art. 1-23], în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010.

Astfel, prin Legea nr. 283/2011 s-a urmărit nu doar aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 care modifică dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008, dar şi completarea măsurilor financiare dispuse prin aceste acte normative în sensul adaptării acestora la condiţiile economice marcate de traversarea unei perioade de criză, atât la nivel naţional, cât şi mondial, şi de imperativul reechilibrării situaţiei economice a ţării, care impune, între altele, reducerea ori limitarea unor cheltuieli bugetare destinate plăţii unor drepturi băneşti.

La aceste condiţii se circumscriu şi prevederile criticate în cauza de faţă, care nu fac altceva decât să prelungească şi pentru anul 2013 aplicarea măsurilor instituite deja prin actele normative menţionate şi care, la rândul lor, au constituit obiect al controlului de neconstituţionalitate, sens în care este Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 193 din 2 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 10 iulie 2013, prin care instanţa de contencios constituţional a respins, ca neîntemeiate, criticile de neconstituţionalitate formulate.

2. În preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 se arată că aceasta a fost adoptată avându-se în vedere încetarea aplicabilităţii, la data de 31 decembrie 2012, a măsurilor financiare în domeniul bugetar instituite prin Legea nr. 283/2011 şi faptul că există riscul ca la 1 ianuarie 2013 să nu existe politici fiscale şi bugetare asumate prin Programul de guvernare de către noul Guvern învestit în urma alegerilor parlamentare din data de 9 decembrie 2012. Or, neadoptarea acestor măsuri şi pentru anul 2013 ar fi determinat afectarea semnificativă a sustenabilităţii finanţelor publice, generând un impact suplimentar asupra cheltuielilor bugetare şi, respectiv, asupra deficitului bugetar de 6,8% din produsul intern brut.

Totodată, Curtea observă că prin Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, instanţa de contencios constituţional a reliefat necesitatea creării unul echilibru între interesele generale ale societăţii şi interesele particulare ale persoanelor, sens în care este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează şi pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiţia existenţei unui just echilibru” între cerinţele interesului general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunţată în Cauza Stere şi alţii împotriva României, paragraful 50.

Având în vedere cele prezentate în expunerea de motive, precum şi faptul că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare â politicilor sale, mai ales cele sociale şi economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia (Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunţată în Cauza Dumitru Deniei Dumitru şi alţii împotriva României, paragraful 49), excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate raportată la art. 115 alin. (4) din Constituţie apare ca neîntemeiată.

3. Referitor la susţinerea potrivit căreia nu se respectă cerinţa prevăzută de dispoziţiile constituţionale ale art. 115 alin. (5), din analiza procesului legislativ, Curtea observă că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 a fost adoptată de Guvern în data de 12 decembrie 2012, înregistrată ia Senat pentru dezbatere, ca primă Cameră, cu nr. Bp409 din data de 13 decembrie 2012 (Adresa nr. E 169/13.12.2012), şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012. Având în vedere că au fost îndeplinite condiţiile privind intrarea în vigoare a ordonanţelor de urgenţă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate, raportată Ea art. 115 alin. (5) din Constituţie, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

De altfel, cele statuate la art. 115 alin. (5) din Constituţie nu sunt în sensul că ordonanţa de urgenţă ar putea să intre în vigoare, deci să producă efecte juridice, numai după ce a parcurs dezbaterea parlamentară, ci condiţia este să fie depusă ia Camera competentă spre dezbatere şi să fie publicată în Monitorul Oficial al României.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Minai Dumitru, Vasile Lungu, Dumitru Barbu, George Mitu, Ion Năstăsoiu, Mihăiţă Nicolae, Mihai Oancea, Sandu Radu, Ion Toma (prin Asociaţia Uniunea Democratică a Revoluţionarilor Adevăraţi din România) în Dosarul nr. 2.761/114/2013 al Tribunalului Buzău - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Buzău - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 decembrie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

GUVERNUL ROMÂNIEI

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind eliberarea, la cerere, a domnului Dumitru Dan Enache din funcţia de secretar de stat la Ministerul Economiei

 

Având în vedere cererea de demisie a domnului Dumitru Dan Enache, precum şi Adresa ministrului delegat pentru întreprinderi mici şi mijlocii, mediul de afaceri şi turism, înregistrată la Cabinetul Primului-Ministru sub nr. 5/396 din 27 ianuarie 2014,

în temeiul ari. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Dumitru Dan Enache se eliberează, la cerere, din funcţia de secretar de stat la Ministerul Economiei.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 7 februarie 2014.

Nr. 34.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

 

ORDIN

pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului afacerilor interne nr. 66/2013 privind coordonarea activităţii şi delegarea unor competenţe în cadrul Ministerului Afacerilor Interne

În temeiul prevederilor art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

viceprim-ministrul, ministrul interimar al afacerilor interne, emite următorul ordin:

Art. I. - Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 66/2013 privind coordonarea activităţii şi delegarea unor competenţe în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 23 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 5 alineatul (1), sintagma “Secretarul de stat pentru situaţii de urgenţă şi prefecturi” se modifică şi se înlocuieşte cu sintagma “Secretarul de stat”.

2. La articolul 5 alineatul (1), după litera i) se introduce o nouă literă, litera j), cu următorul cuprins:

„j) Direcţia medicală”.

3. La articolul 6 alineatul (1), litera e) se abrogă.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Viceprim-ministru, ministrul interimar al afacerilor interne,

Gabriel Oprea

 

Bucureşti, 1 februarie 2014.

Nr. 15.

MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

 

ORDIN

privind acordarea titlului de parc industrial Societăţii SLATINA INDUSTRIAL PARC - S.A.

 

Având în vedere prevederile:

- art. 2 şi art. 32 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2013, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 8 alin. (7) şi (8) şi art. 9 din Legea nr. 186/2013 privind constituirea şi funcţionarea parcurilor industriale,

în temeiul art. 12 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 1/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, cu modificările ulterioare,

viceprim-ministrul, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Se dispune acordarea titlului de parc industrial societăţii SLATINA INDUSTRIAL PARC - S.A., cu sediul în judeţul Olt, municipiul Slatina, str. Crişan nr. 33, camera 11, cod unic de înregistrare 32410025, care administrează parcul industrial constituit pe terenul având datele de identificare prevăzute la art. 2.

(2) Durata titlului de parc industrial acordat potrivit alin. (1) este de 30 de ani, în condiţiile respectării caracteristicilor de parc industrial prevăzute de legislaţia în vigoare.

Art. 2. - (1) Terenul pentru care se acordă titlul de parc industrial are următoarele caracteristici:

a) este amplasat pe teritoriul administrativ al municipiului Slatina, judeţul Olt, şi este înscris în cartea funciară nr. 55958, nr. cadastral 55958;

b) are o suprafaţă de 31,25 ha.

(2) Locaţia terenului pentru care se acordă titlul de parc industrial este prevăzută în anexa care face parte integranta din prezentul ordin.

Art. 3. - Societatea-administrator transmite Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice un raport anual privind dezvoltarea parcului industrial.

Art. 4. - Titlul de parc industrial, acordat potrivit prezentului ordin, conferă operatorilor economici din parcul industrial dreptul la facilităţile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 186/2013 privind constituirea şi funcţionarea parcurilor industriale, în situaţia îndeplinirii condiţiilor stipulate în:

a) Regulamentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei din 6 august 2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piaţa comună în aplicarea articolelor 87 şi 88 din tratat (Regulament general de exceptare pe categorii de ajutoare), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 214 din 9 august 2008;

b) Regulamentul (CE) nr. 1.998/2006 al Comisiei din 15 decembrie 2006 privind aplicarea articolelor 87 şi 88 din tratat ajutoarelor de minimis;

c) Ordinul viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, nr. 2.980/2013 privind aprobarea condiţiilor de acordare a măsurilor de sprijin pentru investiţiile realizate în parcurile industriale.

Art. 5. - Furnizorul ajutorului de stat acordat în temeiul titlului de parc industrial acordat potrivit prezentului ordin este municipiul Slatina, judeţul Olt.

Art. 6. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Shhaideh Sevil,

secretar de stat

 

Bucureşti, 10 ianuarie 2014.

Nr. 28.

 

ANEXĂ *)

 

PARC INDUSTRIAL - SOCIETATEA SLATINA INDUSTRIAL PARC - S.A

 


*) Anexa este reprodusă în facsimil.

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

privind modificarea fi completarea Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 95/2013 privind aprobarea tarifelor şi contribuţiilor băneşti percepute de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei

 

Având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012,

preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei emite următorul ordin:

Art. I. - Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 95/2013 privind aprobarea tarifelor şi contribuţiilor băneşti percepute de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 23 decembrie 2013, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. După articolul 3 se introduce un nou articol, articolul 31, cu următorul cuprins:

“Art. 31. - Se aprobă tarifele percepute de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei pentru autorizarea furnizorilor de energie electrică şi gaze naturale să participe la licitaţiile de certificate de emisii de gâze cu efect de seră, în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 1.031/2010 al Comisiei din 12 noiembrie 2010 privind calendarul, administrarea şi alte aspecte ale licitării certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră, conform anexei nr. 6 care face parte integrantă din prezentul ordin.”

2. Punctul 1 din anexa nr. 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“1. Titularii licenţelor acordate de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei pentru desfăşurarea de activităţi comerciale în sectorul energiei electrice şi al energiei termice produse în cogenerare au obligaţia de a plăti anual Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei o contribuţie bănească după cum urmează:

a) pentru persoana juridică titulară de licenţă, contribuţia care se percepe este egală cu 0,08% din cifra de afaceri realizată de aceasta în anul 2013 din activităţile comerciale ce fac obiectul licenţelor pe care le deţine, dar nu mai puţin de 2.500 lei, cu excepţia persoanei juridice prevăzute la lit. b);

b) pentru persoana fizică şi juridică deţinătoare exclusiv a unei licenţe pentru exploatarea comercială a capacităţilor de producere a energiei electrice cu putere totală instalată până la 1 MW inclusiv, contribuţia care se percepe este egală cu 250 lei.”

3. La punctul 2 din anexa nr. 3, partea introductivă se modifică şi va avea următorul cuprins:

“2. În cazul oricărei persoane juridice care intră sub incidenţa pct. 1 lit. a), care este titulară a unei unice licenţe acordate de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei:”.

4. Punctul 14 din anexa nr. 3 se abrogă.

5. După anexa nr. 5 se introduce o nouă anexă, anexa nr. 6, având cuprinsul prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Departamentele şi direcţiile din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, precum şi persoanele fizice şi juridice a căror activitate, potrivit legii, se află în competenţa de reglementare a acesteia vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Niculae Havrileţ

 

Bucureşti, 5 februarie 2014.

Nr. 6.

 

ANEXĂ

(Anexa nr. 6 la Ordinul nr. 95/2013)

 

TARIFELE

percepute pentru autorizarea furnizorilor de energie electrică şi gaze naturale să participe la licitaţiile de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 1.031/2010 al Comisiei din 12 noiembrie 2010 privind calendarul, administrarea şi alte aspecte ale licitării certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră

 

Nr. crt.

Activitatea

Obiectul solicitării

Tariful

(lei)

1

Acordarea/Modificarea autorizaţiei pentru participarea la licitaţiile de certificate de emisii de gaze cu efect de seră

1.000

2

Analiza documentaţiei anexate cererii pentru acordarea/modificarea unei autorizaţii pentru participarea la licitaţiile de certificate de emisii de gaze cu efect de seră*)

1.000


*) Tariful de analiză:

a) se deduce din tariful de acordare a autorizaţiei/licenţei;

b) nu se restituie solicitantului, în cazul În care Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei refuză acordarea ori modificarea autorizaţiei/licenţei sau clasează solicitarea respectivă.

 

NOTA:

Instituţiile publice din domeniile de învăţământ şi sănătate sunt scutite de plata tarifelor înscrise în tabelul de mai sus.

 

AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

privind modificarea anexei la Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 88/2013 pentru aprobarea tarifului reglementat practicat de operatorul pieţei de energie electrică

 

Având în vedere prevederile art. 75 alin. (1) lit. g), art. 76 alin. (1) şi art. 79 alin (3) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, precum şi ale Metodologiei de stabilire a tarifului reglementat practicat de operatorul pieţei de energie electrică, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 67/2013,

în temeiul art. 5 alin. (1) lit. b) şi alin. (5) şi art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012,

preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei emite prezentul ordin.

Art. I. - Anexa la Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 88/2013 pentru aprobarea tarifului reglementat practicat de operatorul pieţei de energie electrică, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 16 decembrie 2013, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - În termen de 10 zile de la intrarea în vigoare a prezentului ordin, Societatea Comercială Operatorul Pieţei de Energie Electrica şi de Gaze Naturale ..OPCOM” - SA emite facturi pentru producătorii cu Pi < 1 MW corespunzător valorilor din tabelul prevăzut în anexa la prezentul ordin, concomitent cu stornarea facturilor emise pe baza valorilor din anexa la Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 88/2013.

Art. III. - Operatorii economici din cadrul sectorului energiei electrice duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. IV. - Departamentele de specialitate din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei urmăresc respectarea prevederilor prezentului ordin.

Art. V. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Niculae Havrileţ

 

Bucureşti. 5 februarie 2014.

Nr. 7.

 

ANEXĂ

(Anexa la Ordinul nr. 88/2013)

 

Tariful reglementat practicat de operatorul pieţei de energie electrică

 

Denumire componentă

Tarif

UM

Componenta de înscriere ia pieţele centralizate, Tînscr

440

lei/participant

Componenta de administrare a pieţelor centralizate,

Tadmin, pentru participanţi, cu excepţia producătorilor cu Pi < 1 MW

10.100

lei/participant/an/piaţă

Componenta de administrare a pieţelor centralizate, Tadmin, pentru producători cu 100 kW < Pi < 1 MW

1.000

lei/participant/an/piaţă

Componenta de administrare a pieţelor centralizate,

Tadmim pentru producători cu Pi < 100 kW

200

lei/participant/an/piaţă

Componenta de realizare a tranzacţiilor pe pieţele centralizate în care operatorul pieţei de energie electrică este contraparte, Ttranz contraparte

0,40

lei/unitate tranzacţionată

Componenta de realizare a tranzacţiilor pe pieţele centralizate în care operatorul pieţei de energie electrică nu este contraparte, Ttranz bilateral

0,05

lei/unitate tranzacţionată

 

NOTĂ:

1. Tarifele nu conţin taxa pe valoarea adăugată (TVA).

2. Producătorii de energie electrică care au obligaţia de achiziţie de certificate verzi, cărora le sunt aplicabile exclusiv prevederile art. 8 alin. (1) lit. b) şi/sau c) din Legea nr. 220/2008 privind stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, plătesc componenta de administrare a pieţelor centralizate aferentă producătorilor cu Pi Ł 100 kW din tabelul de mai sus.

 

REPUBLICĂRI

 

LEGEA Nr. 61/1991*)

pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice

 


*) Republicată în temeiul art. 248 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, cu modificările ulterioare, dându-se textelor o nouă numerotare. Legea nr. 61/1991 a fost republicată în Monitorul Oficial al României. Partea I, nr. 77 din 31 ianuarie 2011.

 

Art. 1. - Pentru asigurarea climatului de ordine şi linişte publică necesar desfăşurării normale a activităţii economice şi social-culturale şi promovarea unor relaţii civilizate în viaţa cotidiană, cetăţenii sunt obligaţi să aibă un comportament civic, moral şi responsabil, în spiritul legilor ţării şi al normelor de convieţuire socială.

Art. 2. - Constituie contravenţie săvârşirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni:

1) săvârşirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, ameninţări cu acte de violenţă împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora sau a instituţiilor publice;

2) constituirea unui grup format din trei sau mai multe persoane, în scopul de a săvârşi acţiuni ilicite, contrare ordinii şi liniştii publice şi normelor de convieţuire socială, precum şi actele de încurajare sau sprijinire, sub orice formă, a unor astfel de grupuri de persoane, care incită la dezordine socială;

3) apelarea, în mod repetat, la mila publicului, de către o persoană aptă de muncă, precum şi determinarea unei persoane la săvârşirea unor astfel de fapte;

4) aruncarea asupra unei persoane, construcţii sau asupra unui mijloc de transport cu obiecte de orice fel, cu substanţe infamante, iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant, corosive sau care murdăresc, dacă nu s-au produs vătămări ale integrităţii corporale sau sănătăţii, ori pagube materiale;

5) organizarea, îngăduirea sau participarea la jocuri de noroc - altele decât cele autorizate potrivit legii - de natură să lezeze bunele moravuri;

6) atragerea de persoane, sub orice formă, săvârşită în localuri, parcuri, pe străzi sau în alte locuri publice în vederea practicării de raporturi sexuale cu acestea spre a obţine foloase materiale, precum şi îndemnul sau determinarea, în acelaşi scop, a unei persoane la săvârşirea unor astfel de fapte;

7) acceptarea sau tolerarea practicării faptelor prevăzute la pct. 6) în hoteluri, moteluri, campinguri, baruri, restaurante, cluburi, pensiuni, discoteci sau în anexele acestora de către patronii sau administratorii ori conducătorii localurilor respective;

8) comercializarea armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a arbaletelor, arcurilor pentru tir, pescuit sau vânătoare în alte locuri decât în magazinele autorizate să efectueze operaţiuni cu arme de foc şi muniţii;

9) vânzarea armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a arbaletelor, arcurilor pentru tir, pescuit sau vânătoare persoanelor care nu au împlinit vârsta de 18 ani, persoanelor care au săvârşit acte de violenţă menţionate în cazierul judiciar, precum şi persoanelor care suferă de boli neuropsihice menţionate în certificatul de sănătate eliberat de policlinica teritorială;

10) neţinerea evidenţei de către magazinele autorizate a cumpărătorilor armelor prevăzute la pct. 8) în registre speciale, vizate de organele de poliţie, în care vor fi menţionate datele de stare civilă, domiciliul, seria şi numărul actului de identitate ale cumpărătorului, numărul cazierului judiciar, numărul certificatului de sănătate neuropsihică, cu denumirea policlinicii teritoriale, precum şi caracteristicile armei vândute.

Dacă cumpărătorul este titular al unui permis de armă, este scutit de obligaţia de a prezenta cazierul judiciar şi certificatul de sănătate neuropsihică, iar dacă cumpărătorul este titular al unui permis de conducere, acesta este obligat să prezinte numai cazierul judiciar;

11) alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menţinere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, după caz, prin solicitarea intervenţiei la faţa locului, fără motiv întemeiat;

12) întreruperea curentului electric sau stingerea, fără drept, a lămpilor ce servesc la iluminatul public pe străzi, în parcuri, săli de spectacol sau în alte locuri publice;

13) pătrunderea, cu încălcarea normelor legale de acces, în sediile autorităţilor publice centrale şi locale, instituţiilor publice, instituţiilor de învăţământ şi spaţiilor aparţinând acestora, indiferent de destinaţia lor, regiilor autonome, societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, partidelor sau altor formaţiuni politice, organizaţiilor guvernamentale şi neguvernamentale, ambasadelor şi reprezentanţelor altor state ori ale organizaţiilor internaţionale de pe teritoriul României, precum şi ocuparea fără drept a terenurilor aparţinând ambasadelor şi reprezentanţelor sau a terenurilor situate în perimetrul acestora ori refuzul de a le părăsi la cererea organelor de ordine;

14) scrierea sau desenarea, fără drept, pe pereţii clădirilor, pe garduri sau pe obiecte de folosinţă comună aflate în locuri publice, deteriorarea prin orice mijloc a acestora, precum şi dezlipirea sau distrugerea, fără drept, a reclamelor, anunţurilor şi afişelor legal expuse în locuri anume destinate;

15) nerespectarea măsurilor de ordine sau a regulilor stabilite pentru buna desfăşurare a manifestărilor cultural-sportive;

16) deteriorarea, ridicarea sau mutarea, fără drept, a semnelor sau indicatoarelor de orientare turistică şi rutieră ori a celor care semnalează existenţa unui pericol pentru viaţa persoanelor;

17) lăsarea în libertate ori fără supraveghere a animalelor care pot prezenta pericol pentru persoane sau bunuri;

18) refuzul consumatorului de a părăsi un local public îi care se consumă băuturi alcoolice, după ora de închidere sau la cererea îndreptăţită a unui salariat al localului;

19) servirea consumatorilor cu băuturi alcoolice în localurile publice şi în afara acestora, în zilele şi la orele când, potrivit dispoziţiilor legale, acestea sunt închise sau este interzisă desfacerea băuturilor alcoolice ori după ora de închidere stabilită prin autorizaţia de funcţionare;

20) servirea cu băuturi alcoolice în localuri publice şi în afara acestora pe timpul desfăşurării adunărilor publice, grevelor, manifestărilor sportive sau altor asemenea întruniri publice, în imediata apropiere, precum şi consumul de băuturi alcoolice în astfel de condiţii de către participanţi;

21) desfacerea, comercializarea şi consumul băuturilor alcoolice în locurile publice, la intrarea în curţile şi în interioarele lor, cum sunt: spitale şi alte unităţi sanitare, centre de plasament al minorilor, unităţi şi instituţii de învăţământ şi educaţie, lăcaşuri de cult şi instituţii religioase aferente cultelor care interzic consumul băuturilor alcoolice în practicarea religiei respective, pe trotuarele sau aleile de acces ale acestora;

22) servirea cu băuturi alcoolice, în localurile publice, a consumatorilor aflaţi în vădită stare de ebrietate, precum şi a minorilor;

23) consumul de băuturi alcoolice în următoarele locuri publice: drumuri publice, parcuri, stadioane şi terenuri sportive, instituţii culturale, săli de spectacole, instituţii sau unităţi economice, toate mijloacele de transport în comun, autogări, gări şi aeroporturi, de stat şi private, sau alte locuri prevăzute de lege. În incinta acestor locuri publice se pot consuma băuturi alcoolice prin delimitarea unor spaţii special amenajate pentru consumarea băuturilor alcoolice, prin hotărârea conducerilor locurilor publice respective. Sunt exceptate localurile de alimentaţie publică şi turism, cum sunt: restaurante, baruri şi discoteci. În locurile publice enumerate se interzice cu desăvârşire consumul de băuturi alcoolice de către persoanele care nu au împlinit vârsta de 18 ani;

24) provocarea ori participarea efectivă ia scandal, în locuri sau localuri publice;

25) tulburarea, fără drept, a liniştii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte sau larmă;

26) tulburarea liniştii locatarilor între orele 22,00-8,00 şi 13,00-14,00 de către orice persoană prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare în localurile sau în sediile persoanelor juridice, în locuinţele persoanelor fizice sau în oricare alt loc din imobile cu destinaţia de locuinţe ori situat în imediata vecinătate a acestora;

27) organizarea de petreceri cu caracter privat şi utilizarea de aparatură muzicală la intensitate de natură a tulbura liniştea locuitorilor. În corturi, alte amenajări sau în spaţiu neacoperit, situate în perimetrul apropiat imobilelor cu destinaţia de locuinţe sau cu caracter social, în mediul urban;

28) alungarea din locuinţa comună a soţului sau soţiei, a copiilor, precum şi a oricărei alte persoane aflate în întreţinere;

29) nerespectarea măsurilor de ordine luate de organele competente în caz de calamităţi naturale sau alte pericole publice;

30) nerespectarea măsurii de suspendare, dispusă conform dispoziţiilor art. 3 alin. (3) şi (4);

31) refuzul unei persoane de a da relaţii pentru stabilirea identităţii sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliţiei, la cererea ori la invitaţia justificată a organelor de urmărire penală sau de menţinere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuţiilor de serviciu;

32) îndemnul sub orice formă al minorilor la săvârşirea de contravenţii;

33) neluarea de către părinţi sau de către persoanele cărora li s-a încredinţat spre creştere şi educare un minor în vârstă de până la 16 ani sau care au în îngrijire un alienat ori debil mintal a măsurilor necesare pentru a-l împiedica de la fapte de vagabondaj, cerşetorie sau prostituţie;

34) lăsarea fără supraveghere a unui bolnav mintal periculos, de către persoanele care au îndatorirea de a-l îngriji sau de a-l păzi, precum şi neanunţarea organelor sanitare sau ale poliţiei în caz de scăpare de sub pază sau supraveghere;

35) neasigurarea de către responsabili sau patroni, prin personal propriu ori specializat, a ordinii publice în localuri publice, hoteluri, moteluri, campinguri, cluburi, pensiuni, discoteci şi în alte locuri de distracţie sau de agrement pe care le conduc, precum şi refuzul acestora de a acorda sprijin organelor în drept pentru restabilirea în locurile respective a ordinii publice ori pentru luarea măsurilor împotriva persoanelor care au încălcat legea;

36) împiedicarea, sub orice formă, a organelor însărcinate cu menţinerea ordinii publice de a-şi îndeplini obligaţiile de serviciu privind legitimarea sau conducerea unei persoane la sediul poliţiei ori al altui organ de stat sau de a lua măsurile necesare pentru menţinerea ori restabilirea ordinii publice.

Art. 3. - (1) Contravenţiile prevăzute la art. 2 se sancţionează după cum urmează:

a) cu amendă de la 100 lei la 500 lei, cele prevăzute la pct. 3), 4), 11), 14), 17), 18), 22), 31), 33) şi 34);

b) cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei, cele prevăzute la pct. 1), 12), 16), 24), 25) şi 28);

c) cu amendă de la 500 lei la 1.500 lei, cele prevăzute la pct. 2), pct. 5)-7), pct. 8)-10), pct. 13), 15), 19), 20), 26), 27), 29) şi pct. 32);

d) cu amendă de la 2.000 lei la 3.000 lei, fapta prevăzută la pct. 30);

e) cu amendă de la 100 lei la 500 lei, faptele prevăzute la pct. 21) şi 23);

f) cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei, faptele prevăzute la pct. 35) şi 36).

(2) În cazurile în care faptele prevăzute la pct. 1), 2), 4) şi 24) ale art. 2 sunt săvârşite în incinta unei instituţii de învăţământ, a unei instituţii de sănătate ori destinate ocrotirii speciale a unor categorii de persoane defavorizate, sancţiunile aplicabile sunt amenzile de la 1.000 lei la 3.000 lei.

(3) în cazul săvârşirii contravenţiilor prevăzute la art. 2 pct. 7) şi 20) se dispune şi măsura suspendării activităţii localului public pe o perioadă cuprinsă între 10 şi 30 de zile.

(4) în cazul repetării contravenţiilor prevăzute la art. 2 pct. 19), 21), 22) şi 26) se dispune, de asemenea, măsura suspendării activităţii localului public pe o perioadă cuprinsă între 10 şi 30 de zile.

(5) în cazul săvârşirii contravenţiei prevăzute la art. 2 pct. 30) se dispune retragerea autorizaţiei de funcţionare a localului public.

(6) Suspendarea activităţii localului public ori retragerea autorizaţiei de funcţionare a acestuia se dispune de către organul care a eliberat autorizaţia, la propunerea organului constatator, căruia i se comunică în scris măsura luată, în termen de 5 zile de la data sesizării.

(7) în cazul contravenţiilor prevăzute la art. 2 pct. 32), 33) şi 34), sesizarea se poate face si de către organele de ocrotire socială.

(8) Sancţiunea amenzii poate fi aplicată şi persoanei juridice. Art. 4. - (1) Sunt supuse confiscării lucrurile care au servit la săvârşirea contravenţiilor prevăzute la art. 2 pct. 4) şi 5), dacă sunt ale contravenientului, precum şi lucrurile dobândite prin săvârşirea contravenţiilor, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate.

(2) în cazul contravenţiei prevăzute la art. 2 pct. 28) este necesară plângerea părţii vătămate. Retragerea plângerii ori împăcarea părţilor înlătură răspunderea făptuitorului, Organele constatatoare sunt abilitate să restabilească situaţia anterioară.

Art. 5. - (1) Contravenţiile se constată de către primar, împuterniciţii acestuia, de către ofiţerii sau agenţii de poliţie ori de către ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii din jandarmerie, precum şi, pentru faptele constatate în zona specifică de competenţă, de către poliţiştii de frontieră.

(2) în cazul contravenţiilor pentru care legea prevede sancţiunea amenzii, agentul constatator, odată cu constatarea, aplică şi sancţiunea.

Art. 6. - Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor prin care s-a aplicat sancţiunea amenzii se poate face plângere în termen de 15 zile de la comunicarea acestuia.

Art. 7. - (1) Plângerea împotriva procesul ui-verbal de constatare a contravenţiei se soluţionează de judecătorie.

(2)*) Hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluţionează plângerea este definitivă şi irevocabilă.

Art. 8. - (1) În cazul în care contravenţiile prevăzute în prezenta lege sunt săvârşite de un militar, procesul-verbal de constatare se trimite comandantului unităţii din care face parte contravenientul, spre a i se aplica, dacă procesul-verbal este întemeiat, sancţiuni potrivit Regulamentului disciplinei militare.

(2) în situaţia în care contravenientul este încorporat pentru îndeplinirea serviciului militar înainte de pronunţarea hotărârii judecătoreşti ori înainte de începerea executării sancţiunii închisorii contravenţionale, procesul-verbal sau, după caz, hotărârea se trimite, de asemenea, comandantului unităţii din care face parte contravenientul, spre a i se aplica o sancţiune potrivit Regulamentului disciplinei militare.

Art. 9. - Dispoziţiile prezentei legi se întregesc cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia dispoziţiilor privind plata a jumătate din minimul amenzii.

Art. 10. - Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Decretul nr. 153 din 24 martie 1970 pentru stabilirea şi sancţionarea unor contravenţii privind regulile de convieţuire socială, ordinea şi liniştea publică, art. 6 din Decretul nr. 76 din 15 iulie 1975, precum şi orice alte dispoziţii contrare.


*) Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 174/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 31 mai 2013, a constatat că dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 61/1991, devenit, în urma renumerotării, art. 7 alin. (2), sunt neconstituţionale.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.