MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 97/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 97         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 7 februarie 2014

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

351/2013. - Lege pentru ratificarea Acordului comercial dintre Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Columbia şi Peru, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 26 iunie 2012

 

1.095/2013. - Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului comercial dintre Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Columbia şi Peru, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 26 iunie 2012

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 549 din 17 decembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I, II, III şi IV din Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice şi ale art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

 

Decizia nr. 553 din 17 decembrie 2013 referitoare ia excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. a) şi b), art. 3, art. 4 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 5, art. 7 alin. (1) şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

9. - Ordin al ministrului sănătăţii pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Spitalului de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Jebel

 

3.032. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale privind schimbarea denumirii unităţii de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Europeană Bucureşti

 

LEGI ŞI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru ratificarea Acordului comercial dintre Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Columbia şi Peru, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 26 iunie 2012

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se ratifică Acordul comercial*) dintre Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Columbia şi Peru, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 26 iunie 2012.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

REŞEDINŢELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

CRISTIAN-SORIN DUMITRESCU

 

Bucureşti, 18 decembrie 2013.

Nr. 351.


*) Acordul comercial se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome “Monitorul Oficial”. Bucureşti, sos. Panduri nr. 1.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului comercial dintre Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Columbia şi Peru, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 26 iunie 2012

 

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru ratificarea Acordului comercial dintre Uniunea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Columbia şi Peru, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 26 iunie 2012, şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucureşti, 16 decembrie 2013.

Nr. 1.095.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 549

din 17 decembrie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I, II, III şi IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice şi ale art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I, II, III şi IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice şi ale art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Livia Alice Teodorescu în Dosarul nr. 6.782/105/2012 al Tribunalului Prahova - Secţia I civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 486D/2013.

La apelul nominal răspunde personal autoarea excepţiei Livia Alice Teodorescu, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autoarei excepţiei, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că dispoziţiile art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 determină micşorarea cuantumului pensiei, fără ca ordonanţa în cauză să prevadă şi momentul când acest efect încetează. Având în vedere că această ordonanţă se aplică pe o durată mare de timp, este evidentă lipsa urgenţei, ceea ce determină neconstituţionalitatea actului normativ. Chiar dacă existenţa crizei economice poate justifica adoptarea unei astfel de ordonanţe de urgenţă, prelungirea efectelor ordonanţei şi după încetarea perioadei de criză nu poate fi justificată. Prin emiterea ordonanţei de urgenţă se ajunge la situaţia în care bugetul de asigurări sociale şi bugetul de stat se calculează diferit, din cauza deducerii unor sume diferite în cazul calculului impozitului şi al contribuţiei de asigurări de sănătate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că interdicţia de a reglementa în domeniul legii organice nu se aplică ordonanţelor de urgenţă. De asemenea, arată că nu există un drept constituţional care să confere un anumit cuantum al pensiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin încheierea din 10 mai 2013, pronunţată în Dosarul nr. 6.7827105/2012, Tribunalul Prahova - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I, II, III şi IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice şi ale art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Livia Alice Teodorescu cu ocazia soluţionării unei cauze având ca obiect “contestaţie calcul CAS”.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că pensia este un drept câştigat, parte componentă a patrimoniului pensionarului, şi nu poate fi redusă nici chiar prin algoritmul impozitului. Astfel, dispoziţiile art. I, II, III şi IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 contravin art. 44 alin. (1), art. 47 alin. (1) şi (2), art. 73 lit. m), art. 136 alin. (5) şi implicit art. 115 alin. (6) din Constituţie. De asemenea, reglementarea dreptului la pensie nu poate fi făcută prin ordonanţă de urgenţă, ci exclusiv prin lege, cu respectarea drepturilor celei mai defavorizate şi vulnerabile categorii a populaţiei.

În continuare, susţine că prin efectul combinat al dispoziţiilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 şi al celor ale art. 69 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal pensiile sunt diminuate cu caracter permanent, ceea ce încalcă atât dreptul de proprietate privată, cât şi dreptul la pensie.

Tribunalul Prahova - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate vizând imposibilitatea reglementării prin ordonanţe de urgenţă a unor norme vizând regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii, tribunalul constată că în Constituţie nu există o interdicţie expresă în privinţa ordonanţelor de urgenţă de a nu reglementa în domenii care fac obiectul legilor organice. Această interdicţie constituţională vizează exclusiv ordonanţele (simple), motiv pentru care în literatura de specialitate s-a apreciat că prin ordonanţe de urgenţă pot fi adoptate norme care să reglementeze asemenea domenii.

Dispoziţiile criticate nu încalcă prevederile art. 44 alin. (1) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, din contră, măsurile sunt dispuse tocmai pentru a modifica şi înlătura anumite dispoziţii ale Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi ale Legii nr. 571/2003, declarate anterior ca fiind neconstituţionale prin deciziile nr. 223 şi 224, pronunţate la data de 13 martie 2012 de Curtea Constituţională.

De asemenea, examinând critica de neconstituţionalitate adusă de reclamantă dispoziţiilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010, tribunalul apreciază că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele menţionate anterior, referitoare la faptul că în Constituţie nu este stabilită o interdicţie expresă, cu privire la ordonanţa de urgenţă, de a reglementa în domenii ce ţin de legea organică.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Ordonanţele de urgenţă pot fi adoptate de Guvern atât în domeniul legilor ordinare, cât şi în domeniul legii organice, dacă sunt îndeplinite condiţiile de mai jos, acestea intră în vigoare numai după depunerea spre dezbatere în procedura de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea în Monitorul Oficial al României.

Aşadar, ordonanţele simple se adoptă de către Guvern întotdeauna în baza unei legi de abilitare şi nu pot reglementa aspecte ce ţin de domeniul legii organice, sfera legilor organice fiind expres şi limitativ prevăzută în art. 73 alin. (3) din Legea fundamentală, precum şi de alte texte constituţionale care solicită reglementarea domeniului respectiv prin lege organică. În consecinţă, având în vedere cele de mai sus cu privire la regimul ordonanţelor Guvernului, apreciem că prin intermediul ordonanţelor de urgenţă poate fi modificat regimul juridic al proprietăţii, contrar celor susţinute de autorul sesizării.

În ceea ce priveşte susţinerea încălcării în concret a prevederilor referitoare la proprietate prin intermediul ordonanţei de urgenţă, apreciem că nu este încălcat acest drept, ci, din contră, prin intermediul ordonanţei, aşa cum rezultă din preambul, sunt puse în aplicare deciziile Curţii Constituţionale nr. 223 din 13 martie 2012 şi nr. 224 din 13 martie 2012. În ceea ce priveşte încălcarea art. 47 privind dreptul la un trai decent, apreciem că ordonanţa de urgenţă constituie actul prin care sunt luate măsuri de protecţie a pensionarilor în sensul clarificării modalităţii de calcul a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, pentru a elimina interpretările diferite date textelor legale care se referă la plata acestor contribuţii. Astfel, ordonanţa de urgenţă este dată în aplicarea dispoziţiilor constituţionale, şi nu pentru eludarea lor.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I, II, III şi IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012, cu modificările şi completările ulterioare, faţă de art. 44 alin. (1), art. 47 şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, menţionează că acestea nu contravin sub niciun aspect dreptului de proprietate privată, ale cărui conţinut şi limite sunt stabilite prin lege. Măsurile dispuse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 au fost luate pentru a modifica şi înlătura anumite dispoziţii ale Legii nr. 95/2006 şi ale Legii nr. 571/2003 declarate anterior ca fiind neconstituţionale. Totodată, dispoziţiile legale criticate nu sunt în contradicţie cu art. 47 din Constituţie, întrucât din preambulul Ordonanţei de urgenţa a Guvernului nr. 15/2012 rezultă faptul că a fost adoptată în scopul protejării veniturilor din pensii pentru categoria pensionarilor recunoscută a fi defavorizată.

În continuare, arată că ordonanţa de urgenţă nu este o varietate a ordonanţei emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci reprezintă un act normativ, adoptat de Guvern, în temeiul unei prevederi constituţionale, care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să facă faţă unei situaţii extraordinare. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 217/2013, faţă de art. 115 raportat la art. 73 din Constituţia României, menţionează că aceasta nu poate fi reţinută pentru considerentele expuse anterior.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. I, II, III şi IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 8 mai 2012, şi ale art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010.

- Art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012:

“Art. I. - La articolul 296 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins: «Art. 2969. - Pentru persoanele cu venituri din pensii care depăşesc 740 lei, prevăzute la art. 2963 lit. f) pct. 4 şi 5, baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate o reprezintă numai partea de venit care depăşeşte nivelul de 740 lei.»“;

- Art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012:

“Art. II. - Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 257, alineatul (22) va avea următorul cuprins: «(22) Pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc

740 lei datorează contribuţia lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.»

2. La articolul 259, alineatul (2) se abrogă.”;

- Art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012:

“Art. III. - Prevederile art. I se aplică începând cu veniturile din pensii aferente lunii mai 2012.”;

- Art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012:

“Art. IV. - Orice alte dispoziţii legale în vigoare privind contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc nivelul de 740 lei, contrare prevederilor art. I, se abrogă.”;

- Art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 107/2010:

“Art. L - Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică si se completează după cum urmează:

2. La articolul 213 alineatul (2), litera h) se modifică fi va avea următorul cuprins:

h) pensionarii cu venituri din pensii mai mici de 740 lei;”.

În opinia autorului excepţiei, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) şi (2) referitor la nivelul de trai şi dreptul la pensie, art. 73 lit. m) referitor la categoriile de legi, art. 115 alin. (1) şi (6) referitor la ordonanţele de urgenţă şi art. 136 alin. (5) referitor la proprietate.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 223 din 13 martie 2012 şi Decizia nr. 224 din 13 martie 2012, publicate în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, a statuat că dispoziţiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii sunt constituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că procentul de 5,5 se aplică numai asupra veniturilor din pensii care depăşesc 740 de lei.

Urmare a acestor decizii, legiuitorul a intervenit, abrogând ori modificând dispoziţiile legale incidente, criticate în prezenta cauză, pentru a fi puse de acord cu cele reţinute de instanţa de contencios constituţional prin deciziile amintite.

În prezenta cauză, autoarea excepţiei invocă aspecte cu privire la încălcarea unor drepturi fundamentale precum dreptul la pensie şi dreptul la un nivel de trai decent - aspecte care vizează modul de aşezare a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate în raport cu modul de impozitare a pensiei.

În continuare, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a stabilit că nicio dispoziţie constituţională nu statuează în sensul că veniturile din pensii nu ar fi impozabile (a se vedea Decizia nr. 147 din 8 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 10 august 2001) şi că prevederile art. 41 şi ale art. 47 alin. (2) din Constituţie, referindu-se la dreptul la protecţie socială şi, respectiv, la dreptul la pensie, nu au semnificaţia interzicerii posibilităţii impozitării pensiilor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 173 din 23 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 24 august 2001). Mai mult, întrucât determinarea categoriilor de venituri supuse impozitării, precum şi a condiţiilor de impozitare intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului (a se vedea Decizia nr. 190 din 19 iunie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 14 septembrie 2001) şi având în vedere art. 139 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia “Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege”, rezultă, fără echivoc, că impozitarea pensiilor pentru partea care depăşeşte o anumită sumă pe lună nu poate fi considerată o confiscare parţială a pensiei (a se vedea Decizia nr. 149 din 8 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 10 august 2001). Dimpotrivă, această impozitare constituie o măsură socială prin care se majorează bugetul public naţional, care, potrivit art. 138 alin. (1) din Constituţie, cuprinde, printre altele, şi bugetul asigurărilor sociale de stat şi, prin urmare, creează posibilităţile bugetare pentru majorarea corespunzătoare a pensiilor, precum şi pentru asigurarea unui minim nivel de trai decent pentru toţi cetăţenii ţării (a se vedea Decizia nr. 149 din 8 mai 2001).

Impozitarea pensiilor nu încalcă dispoziţiile art. 47 alin. (1) din Constituţie, referitor la obligaţia statului de a lua măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie sociala, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent. Impozitarea doar a acelei părţi a venitului din pensie care depăşeşte o anumită valoare, modificabilă în timp în funcţie de rata inflaţiei sau de alţi factori luaţi în considerare de legiuitor, constituie o opţiune a acestuia şi depinde de posibilităţile financiare ale statului, într-o anumită perioadă, pentru dimensionarea măsurilor de protecţie socială (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 321 din 20 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 5 februarie 2002, Decizia nr. 35 din 24 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 7 martie 2012).

În privinţa obligaţiei plăţii contribuţiei pentru asigurări sociale de sănătate şi pentru veniturile obţinute din pensii, Curtea a observat că sistemul public de asigurări sociale de sănătate, datorită faptului că este guvernat de principiul solidarităţii, îşi poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistenţă medicală pentru populaţie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate. Art. 56 din Constituţie prevede obligaţia cetăţenilor de a contribui prin impozite şi prin taxe la cheltuielile publice. În cazul sistemului public de sănătate, aceste cheltuieli publice vizează însăşi îndeplinirea obligaţiei constituţionale a statului de a asigura ocrotirea sănătăţii şi protecţia socială a cetăţenilor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 335 din 10 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 23 mai 2011).

Numai legiuitorul este în drept să decidă categoriile de venituri pentru care urmează a se plăti contribuţii la bugetul asigurărilor de sănătate, iar pensia, în mod indubitabil, este un astfel de venit; în lipsa plăţii acestei contribuţii, persoana nu poate dobândi ex officio calitatea de asigurat. Faptul că legiuitorul are posibilitatea de a excepta pensia de la plata unor astfel de contribuţii reprezintă o chestiune care ţine în mod exclusiv de opţiunea sa. O atare exceptare nu este o cerinţă de ordin constituţional. Ceea ce Constituţia impune este ca prin astfel de măsuri să nu se aducă atingere nivelului de trai decent - de altfel un concept constituţional relativ (a se vedea Decizia nr. 1.594 din 14 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 909 din 21 decembrie 2011) - al pensionarilor, fapt de care statul este îndeobşte preocupat, întrucât a prevăzut atât calitatea de asigurat pensionarilor care au o pensie sub 740 lei, fără plata contribuţiei corespunzătoare, cât şi scutirea parţială de la plata contribuţiei, în sensul că prin aplicarea cotei corespunzătoare pensia netă nu poate fi mai mică de 740 lei (Decizia nr. 35 din 24 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 7 martie 2012).

Totodată, potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, “Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale”. Noţiunea “bun” utilizată de acest text are o semnificaţie autonomă, putându-se considera că pensia este un bun care intră sub protecţia acestui text. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în hotărârea pronunţată în Cauza Muller contra Austriei, 1972, a subliniat faptul că, deşi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie garantează drepturile patrimoniale ale unei persoane care a contribuit la sistemul de asigurări sociale, “acest text nu poate fi interpretat în sensul că acea persoană ar avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum” (a se vedea Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010). Astfel, nu se poate reţine critica potrivit căreia prin impozitarea pensiilor şi aplicarea unei contribuţii de asigurări sociale se ajunge la încălcarea dreptului de proprietate al pensionarilor.

În ceea ce priveşte critica potrivit căreia ordonanţele de urgenţă nu pot reglementa în domenii rezervate legilor organice, Curtea constată că interdicţia reglementării de către Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, această interdicţie decurgând direct din textul constituţional. O asemenea limitare nu este prevăzută însă de alin. (4) al art. 115 din Constituţie, referitor la ordonanţele de urgenţa, care nu reprezintă o varietate a ordonanţei emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci reprezintă un act normativ, adoptat de Guvern, în temeiul unei prevederi constituţionale, care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să facă faţă unor situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată (a se vedea Decizia nr. 120 din 16 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 5 aprilie 2004).

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Livia Alice Teodorescu în Dosarul nr. 6.782/105/2012 al Tribunalului Prahova - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. I, II, III şi IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice şi ale art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii sunt constituţionale în raport cu critici le formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 decembrie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 553

din 17 decembrie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. a) şi b), art. 3, art. 4 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 5, art. 7 alin. (1) şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi următoarele din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Daniela Beicuş în Dosarul nr. 686/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 512D/2013.

La apelul nominal lipsesc părţile faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 6.071 din 10 iunie 2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi următoarele din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Excepţia a fost ridicată de Daniela Beicuş cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de recalculare a pensiei de serviciu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate, care dispun transformarea pensiilor de serviciu în pensii calculate potrivit dispoziţiilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, încalcă dreptul de proprietate, aşa cum este acesta protejat de art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, citează cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 6 iulie 2005, pronunţată în Cauza Stec şi alţii contra Regatului Unit al Marii Britanii, în care s-a arătat că prestaţiile sociale constituie obiect al protecţiei dispoziţiilor convenţionale mai sus menţionate, indiferent de natura contributivă sau necontributivă a acestora. Totodată, autorul excepţiei invocă încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile. Astfel, arată că pensiile aflate în plată constituie drepturi legal câştigate şi nu pot fi afectate prin recalculare, care prin efectele ei ar constitui implicit o aplicare retroactivă a legii. Consideră că orice nouă reglementare se poate aplica numai pe viitor, adică pensiilor stabilite după data intrării în vigoare a acesteia. De asemenea, susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă principiul drepturilor câştigate. În egală măsură, consideră că aceste dispoziţii de lege sunt contrare art. 20 din Constituţie prin raportare la prevederile directivelor Consiliului nr. 86/378/CEE şi nr. 96/97/CE.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, analizând criticile referitoare la încălcarea dreptului de proprietate din perspectiva jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, reţine că pensia reprezintă un bun, dar că art. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu garantează acordarea unei anumite sume. În acest sens, aminteşte Hotărârea din 26 noiembrie 2002, pronunţată în Cauza Buchen contra Cehiei, Hotărârea din 21 iunie 2002 pronunţată în Cauza Vasilopoulou contra Greciei, ori Hotărârea din 8 februarie 2006, pronunţată în Cauza Kechko contra Ucrainei. În acelaşi timp, însă, constată că persoanele care au beneficiat de pensii de serviciu aveau o speranţă legitimă cu privire la dobândirea şi exercitarea acestui drept şi a existat o ingerinţă ca urmare a adoptării şi aplicării dispoziţiilor de lege criticate. Cu toate acestea, ingerinţa este prevăzută de un act normativ şi este justificată de un scop legitim de interes general, constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, pe baza principiului contributivităţii, pe fondul situaţiei de criză economică şi financiară,

Totodată, a existat un raport de proporţionalitate între interesele generale vizate şi interesul particular ocrotit, neputându-se susţine că autorul excepţiei ar fi fost lipsit de mijloacele de subzistenţă. De altfel, aminteşte că, potrivit celor reţinute în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, la elaborarea politicilor sale bugetare, statul se bucură de o marjă largă de apreciere, autorităţile naţionale fiind cele mai în măsură să cunoască societatea şi nevoile acesteia. În sprijinul celor arătate, invocă Hotărârea din 28 septembrie 2004, pronunţată în Cauza Kopecky contra Slovaciei, Hotărârea din 20 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Pressos Compania Naviera SA şi alţii contra Belgiei, Hotărârea din 30 martie 2005, pronunţată în Cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei, ori Hotărârea din 19 decembrie 1989, pronunţată în Cauza Mellacher contra Austriei.

Cât priveşte critica referitoare la încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, arată că Legea nr. 119/2010 nu dispune pentru trecut şi nu intervine asupra unor drepturi dobândite, pensiile obţinute până la intrarea în vigoare a legii nefiind afectate.

De asemenea, consideră că în speţă nu poate fi vorba despre un “drept câştigat”, acordarea pensiei de serviciu fiind un act benevol din partea statului de a-şi asuma anumite cheltuieli din bugetul propriu prin care să contribuie la majorarea drepturilor de pensie pentru anumite categorii profesionale.

Astfel, statul are posibilitatea de a reveni asupra politicilor sale economice şi implicit asupra acestei decizii, o atare obligaţie nefiind asumată pentru viitor. De altfel, în acest sens, invocă şi cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Decizia din 7 februarie 2012, pronunţată în cauzele conexate Ana Maria Frimu şi alţii contra României.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului, făcând trimitere la cele reţinute de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 190/2013, nr. 1.010/2012 şi nr. 953/2012, arată că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 Iii d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Potrivit actului de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 şi următoarele din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010,

Examinând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei are în vedere dispoziţiile Legii nr. 119/2010 referitoare la recalcularea pensiilor militarilor şi ale poliţiştilor, respectiv cele cuprinse în art. 1 lit. a) şi b), în art. 3, art. 4 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 5, art. 7 alin. (1) şi art. 12, dispoziţii asupra constituţionalităţii cărora urmează să se pronunţe.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor prevederi ale Constituţiei: art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului. De asemenea, invocă încălcarea dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol Sa Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a prevederilor Directivei Consiliului nr. 86/378/CEE din 24 iulie 1986 privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 225 din 12 august 1986, şi ale Directivei 96/97/CE a Consiliului din 20 decembrie 1996 de modificare a Directivei 86/378/CEE privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 46/20 din 17 februarie 1997.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai constituit obiect al analizei de constituţionalitate.

Astfel, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433din 28 iunie 2010,

Curtea a reţinut că, “având în vedere condiţionarea posibilităţii statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, aşa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestaţii ale statului nu li se opune contribuţia asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum şi caracterul succesiv al acestor prestaţii, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligaţie adaetemum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări şi asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie.” Pentru aceleaşi raţiuni, Curtea a apreciat că suprimarea pentru viitor a părţii necontributive a pensiei de serviciu nu are semnificaţia unei exproprieri.

Referitor la criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile art. 20 din Constituţie, autorul excepţiei invocă o pretinsă încălcare a acestora prin raportare la dispoziţiile Directivei Consiliului nr. 86/378/CEE, aşa cum a fost modificată prin Directiva 96/97/CE a Consiliului. Curtea apreciază, însă, că autorul excepţiei a avut în vedere, în realitate, prevederile art. 148 din Legea fundamentală, acestea referindu-se la raportul dintre reglementările comunitare şi normele de drept intern.

Cât priveşte competenţa instanţei de contencios constituţional de a se pronunţa asupra conformităţii legislaţiei interne cu prevederile unei norme de drept european, Curtea, prin Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011, a observat că folosirea unei astfel de norme în cadrul controlului de constituţionalitate ca norma interpusa celei de referinţa implică, în temeiul art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, o condiţiona li ta te cumulativă: pe de o parte, această normă să fie suficient de clară, precisă şi neechivocă prin ea însăşi sau înţelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis şi neechivoc de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanţă constituţională, astfel încât conţinutul său normativ să susţină posibila încălcare de către legea naţională a Constituţiei - unica normă directă de referinţă în cadrul controlului de constituţionalitate. Într-o atare ipoteză, demersul Curţii Constituţionale este distinct de simpla aplicare şi interpretare a legii, competenţă ce aparţine instanţelor judecătoreşti şi autorităţilor administrative, sau de eventualele chestiuni ce ţin de politica legislativă promovată de Parlament sau Guvern, după caz.

În ceea ce priveşte critica formulată în prezenta cauză, Curtea constată că dispoziţiile comunitare invocate au un înţeles clar şi neechivoc şi prezintă o relevanţă constituţională, de vreme ce este avută în vedere respectarea principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor. Cu toate acestea, prin Decizia nr. 327 din 25 iunie 2013. publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 29 august 2013, Curtea, analizând criticile referitoare la existenţa unui pretins temei în legislaţia comunitară a dreptului la pensia de serviciu, a reţinut că “Directiva 86/378/CEE, recunoscând statelor dreptul de a reglementa regimuri profesionale de securitate socială, nu stabileşte totodată o obligaţie în acest sens şi nici nu reglementează domeniile profesionale în care trebuie instituite aceste regimuri. Singura obligaţie pe care o impune acest act normativ comunitar este aceea ca statele să asigure respectarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei, potrivit măsurilor indicate în cuprinsul său, obiectiv realizat de România, între altele, şi prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2007.”

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Daniela Beicuş în Dosarul nr. 686/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 1 lit. a) şi b), art. 3, art. 4 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 5, art. 7 alin. (1) şi art. 12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 decembrie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

 

ORDIN

pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Spitalului de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Jebel

 

Având în vedere:

- Referatul de aprobare al Direcţiei organizare şi politici salariale nr. E.N. 13.259;

- Adresa Spitalului de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţa Jebel nr. 1.821/2013,

în temeiul prevederilor art. 7 alin. (4) şi art. 14 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Regulamentul de organizare şi funcţionare al Spitalului de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Jebel, conform anexei care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Direcţiile de specialitate din cadrul Ministerului Sănătăţii şi Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Jebel vor duce la îndeplinire dispoziţiile prezentului ordin.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul sănătăţii,

Adrian Pană,

secretar de stat

 

Bucureşti, 7 ianuarie 2014.

Nr. 9.

 

ANEXĂ

 

REGULAMENT

de organizare şi funcţionare al Spitalului de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Jebel

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Jebel, denumit în continuare spitalul, este unitate sanitară publică cu personalitate juridică, înfiinţată în anul 1962, finanţată integral din venituri proprii din contractele încheiate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate, aflată în subordinea Ministerului Sănătăţii.

Art. 2. - Spitalul are sediul în comuna Jebel, judeţul Timiş.

 

CAPITOLUL II

Obiectul de activitate a spitalului

 

Art. 3. - Spitalul este o unitate sanitară de monospecialitate, cu paturi distribuite în sistem pavilionar, în care se internează următoarele categorii de bolnavi:

a) pacienţi încadraţi în art. 114 din Codul penal, în baza unei sentinţe penale rămase definitivă, şi care provin din 12 judeţe ale ţării, arondate spitalului prin ordin al Ministrului Sănătăţii;

b) bolnavi psihici în stare acută a bolii;

c) pacienţi drogodependenţi şi alcoolici.

Art. 4. - Activităţile organizatorice şi funcţionale cu caracter medico-sanitar din unitate se pot desfăşura numai în condiţiile autorizării sanitare de funcţionare şi sunt supuse controlului Ministerului Sănătăţii sau altor structuri specializate ale acestuia.

 

CAPITOLUL III

Conducerea

 

Art. 5. - Conducerea spitalului este formată din:

- consiliul de administraţie;

- manager, care asigură conducerea curentă a unităţii;

- comitet director, format din:

- manager;

- director medical;

- director financiar-contabil;

- director de îngrijiri.

1. Consiliul de administraţie

Art. 6. - (1) Consiliul de administraţie are rolul de a dezbate principalele probleme de strategie, organizare şi funcţionare ale spitalului.

(2) Managerul participă la şedinţele consiliului de administraţie, fără drept de vot.

Art. 7. - Consiliul de administraţie are atribuţii conform art. 186 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare.

2. Managerul

Art. 8. - (1) Spitalul este condus de către un manager. Acesta încheie un contract de management cu Ministerul Sănătăţii pe o perioada de 3 ani. Contractul poate fi prelungit sau poate înceta înainte de termen în urma evaluării anuale efectuate pe baza criteriilor de performanţă stabilite de Ministerul Sănătăţii.

(2) Atribuţiile managerului sunt prevăzute în contractul de management, conform ordinului ministrului sănătăţii.

3. Comitetul director

Art. 9. - (1) Din comitetul director fac parte:

a) managerul;

b) directorul medical;

c) directorul financiar-contabil;

d) directorul de îngrijiri.

(2) Funcţiile specifice comitetului director se ocupă prin concurs, organizat de manager.

Art. 10. - Comitetul director are atribuţii conform Ordinului ministrului sănătăţii publice nr. 921/2006 pentru stabilirea atribuţiilor comitetului director din cadrul spitalului public.

Art. 11. - Directorul medical, directorul financiar-contabil şi directorul de îngrijiri au atribuţii generale şi specifice conform Ordinului ministrului sănătăţii publice nr. 1.628/2007 privind aprobarea modelului contractului de administrare a spitalului public din reţeaua Ministerului Sănătăţii.

 

CAPITOLUL IV

Structura organizatorică

 

Art. 12. - (1) Structura organizatorică a spitalului se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii, în condiţiile legii, şi cuprinde:

- Secţia psihiatrie I cu:

- Compartimentul bolnavi - art. 114 din Codul penal;

- Secţia psihiatrie II cu:

- Compartimentul bolnavi – art. 114 din Codul penal;

- Compartimentul acuţi;

- Secţia psihiatrie III cu:

- Compartimentul bolnavi - art. 114 din Codul penal;

- Secţia psihiatrie IV cu:

- Compartimentul bolnavi - art. 114 din Codul penal;

- Secţia psihiatrie V cu:

- Compartimentul bolnavi - art. 114 din Codul penal;

- Secţia psihiatrie VI - drogodependenţe cu:

- Compartimentul bolnavi - art. 114 din Codul penal;

- Compartimentul toxicomanie;

- Laborator de analize medicale;

- Farmacie;

- Cabinet urgenţe stomatologice;

- Ambulatoriu integrat - cu cabinete în specialitatea medicină internă şi psihiatrie;

- Compartiment de prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale;

- Compartiment de ergoterapie;

- Cabinet de asistenţă socială;

- Birou evaluare şi statistică medicală.

(2) Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin cu privire la activitatea economică, financiară şi administrativă, spitalul are în structură următoarele compartimente şi birouri funcţionale: Birou administrativ, Birou achiziţii publice, contractare, Birou financiar-contabilitate, Birou RUNOS, Compartiment juridic, Compartiment securitatea muncii, PSI, protecţie civilă şi situaţii de urgenţă, Compartiment audit.

(3) Actuala structură se poate modifica numai ca urmare a aprobării unei noi structuri prin ordin al ministrului sănătăţii, la o dată ulterioară aprobării prezentului regulament.

 

A. SECŢII CU PATURI

Art. 13. - (1) Secţiile medicale sunt organizate în sistem pavilionar şi sunt conduse de câte un medic şef de secţie, ajutat de asistentul medical şef.

(2) Secţiile medicale de spitalizare au în principal următoarele atribuţii:

1. privind asistenţa medicală la primire în camera de gardă:

1.1. examinează, efectuează triajul medical şi epidemiologie al bolnavilor pentru internare;

1.2. asigură primul ajutor şi acordă asistenţă medicală calificată şi specializată, până când bolnavul este stabilizat şi ajunge în secţie;

1.3. realizează îmbăierea, dezinfecţia şi deparazitarea bolnavilor;

1.4. primeşte şi administrează bolnavii nou-internaţi, îi repartizează în salon şi îi informează asupra drepturilor şi obligaţiilor ce le revin;

2. privind îngrijirile medicale de specialitate:

2.1. asigură consultaţii medicale de psihiatrie şi supraveghere medicală permanentă;

2.2. asigură consultaţii de medicină internă pentru pacienţii nedeplasabili la cabinetul din ambulatoriul integrat al spitalului;

2.3. antrenează pacienţii în activităţi de psihoterapie individuală şi de grup;

2.4. realizează activităţi de terapie ocupaţională pentru pacienţii internaţi;

2.5. efectuează teste psihologice şi consiliere psihologică la bolnavii internaţi;

2.6. administrează tratament medicamentos oral şi parenteral pentru afecţiuni psihice şi somatice ale pacienţilor internaţi;

2.7. trimit urgenţele somatice ce nu pot fi rezolvate în spital către alte unităţi sanitare;

3. Întocmesc şi eliberează documente medicale;

4. urmăresc evoluţia stării pacientului şi înregistrează constantele biologice ale acestuia (temperatură, tensiune arterială, puls, ritm respirator, greutate etc.) după un program prestabilit de către medicul specialist sau ori de câte ori este nevoie;

5. identifică problemele de îngrijire ale pacientului, stabilesc priorităţile şi aplică tehnici de prim ajutor pacienţilor aflaţi în stare de urgenţă, până la sosirea medicului, ambulanţei sau a altui ajutor specializat;

6. prelevează probe biologice de la pacienţi, le etichetează şi le transportă la laboratorul unităţii;

7. efectuează activităţi de îngrijire la pacienţii diagnosticaţi cu TBC pulmonar, purtători HIV, cu boală diareică acută, imobilizaţi la pat sau cu alte nevoi speciale;

8. realizează pregătirea fizică şi psihică a pacientului conform indicaţiilor medicului şi informarea bolnavului asupra necesităţii îngrijirii sau/şi tratamentului, precum şi a posibilelor reacţii adverse ale acestuia;

9. efectuează proceduri (psihiatrice) destinate pacienţilor agitaţi;

10. asigură pentru bolnavi un program de odihnă, de igienă personală, de primire a vizitelor şi de păstrare a legăturii cu aparţinătorii;

11. asigură servirea a 3 mese pe zi la bolnavii internaţi conform procedurii interne specifice.

B. STRUCTURI FĂRĂ PATURI

Art. 14. - Farmacia cu circuit închis a spitalului are în principal următoarele atribuţii:

1. asigură stocul de produse farmaceutice pentru spital;

2. efectuează distribuirea produselor farmaceutice către secţii;

3. gestionează baze de date privind consumul de medicamente la bolnavii internaţi.

Art. 15. - Laboratorul de analize medicale are în principal următoarele atribuţii:

1. recepţionează şi înregistrează probele biologice recoltate în secţiile medicale;

2. efectuează analize de biochimie, hematologie, imunologie şi toxicologie pentru pacienţii internaţi în spital;

3. validează analizele, pe baza controlului intern al rezultatelor, şi le înregistrează în evidenţele laboratorului;

4. elaborează buletinele de analiză şi le distribuie secţiilor;

5. efectuează controlul intern al rezultatelor analizelor de laborator,

6. Întocmeşte şi gestionează baza de date privind consumul de reactivi şi rezultatele analizelor de laborator.

Art. 16. - Compartimentul de supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale are atribuţii conform Ordinului ministrului sănătăţii nr. 916/2006 privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare

Art. 17. - Biroul evaluare şi statistică medicală are în principal următoarele atribuţii:

1. Înregistrează şi completează documente pentru pacienţii internaţi;

2. verifică şi centralizează date statistice;

3. raportează date statistice către Şcoala Naţională de Management a Serviciilor de Sănătate, Ministerul Sănătăţii, Centrul Naţional de Statistică şi alte instituţii abilitate.

Art. 18. - Cabinetul de urgenţe stomatologice asigură asistenţa stomatologică în situaţii de urgenţă pentru pacienţii internaţi în unitate şi prescrie recomandări privind conduita şi tratamentul în cazul pacienţilor cu afecţiuni buco-maxtlo-faciale.

Art. 19. - Compartimentul de ergoterapie desfăşoară activităţi de ergoterapie pentru pacienţii internaţi în spital.

Art. 20. - Cabinetul de asistenţă socială are în principal următoarele atribuţii:

1. depune actele necesare la Casa de Pensii Timiş pentru obţinerea pensiei de boală, pensiei de urmaş şi pentru transferul plăţii pensiei la o altă adresă din judeţul Timiş sau alt judeţ, pentru pacienţii internaţi încadraţi în art. 114 din Codul penal şi pentru cazurile sociale spitalizate care nu sunt deplasabile sau nu au aparţinători;

2. depune acte, face programări şi prezintă cazurile la Serviciul Judeţean de Expertiză Medicală şi Recuperarea Capacităţii de Muncă Timiş, pentru pacienţii internaţi încadraţi în art. 114 din Codul penal şi pentru cazurile sociale spitalizate care nu sunt deplasabile sau nu au aparţinători;

3. depune acte, face programări şi prezintă cazurile la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi pentru Protecţia Copilului Timiş, pentru pacienţii internaţi încadraţi în art. 114 din Codul penal şi pentru cazurile sociale spitalizate care nu sunt deplasabile sau nu au aparţinători, în vederea obţinerii programării;

4. prezintă cazurile la Serviciul de Evaluare Complexă a Persoanelor Adulte cu Handicap Timişoara pentru aceleaşi categorii de pacienţi, în vederea obţinerii certificatului de încadrare în grad de handicap.

C. AMBULATORIUL INTEGRAT

Art. 21. - (1) Ambulatoriul integrat are în componenţa sa următoarele cabinete:

1. cabinet de medicină internă;

2. cabinet de psihiatrie.

(2) Cabinetele din cadrul ambulatoriului integrat efectuează consultaţii de specialitate la pacienţii internaţi în spital.

D. STRUCTURA APARATULUI FUNCŢIONAL

Art. 22. - Biroul administrativ are în principal următoarele atribuţii:

1. organizează, administrează şi monitorizează activităţile specifice din blocul alimentar, spălătorie, compartimentul întreţinere, compartimentul pază-poartă, prosectură, centrala termică, magazii de materiale şi alimente;

2. elaborează planul de pază al instituţiei;

3. controlează starea de funcţionare a mijloacelor fixe din dotarea unităţii;

4. inventariază mijloacele fixe şi obiectele de inventar din unitate, propunându-le pentru casare pe cele care au depăşit termenul normal de funcţionare;

5. realizează procesul de casare a mijloacelor fixe şi a obiectelor de inventar propuse în acest sens;

6. centralizează necesarul de mijloace fixe şi consumabile al unităţii;

7. asigură condiţii adecvate pentru recepţionarea, manipularea şi depozitarea corespunzătoare a bunurilor unităţii;

8. amenajează spaţiile spitalului astfel încât să fie asigurate circuitele alimentelor, lenjeriei, deşeurilor, medicamentelor, materialelor şi persoanelor, conform normelor în vigoare;

9. administrează clădirile spitalului şi perimetrul acestora;

10. administrează şi întreţine bunurile mobile şi fixe din dotarea spitalului;

11. remediază defecţiunile ce pot conduce ia accidente de muncă în unitate;

12. realizează activităţi de protecţie a mediului, cu respectarea şi aplicarea legislaţiei în vigoare;

13. administrează arhiva unităţii;

14. administrează şi exploatează microbuzul şi alte autovehicule din dotarea unităţii.

Art. 23. - Biroul achiziţii publice, contractare are în principal următoarele atribuţii:

1. răspunde de asigurarea transparenţei şi integrităţii procesului de achiziţie publică, de utilizarea eficientă a fondurilor publice prin aplicarea procedurilor de atribuire şi garantează tratamentul egal şi nediscriminarea agenţilor economici care participă la licitaţiile derulate de spital;

2. fundamentează şi elaborează planul anual al achiziţiilor publice pe baza necesarelor întocmite de fiecare secţie/birou/compartiment;

3. reactualizează planul anual al achiziţiilor publice ori de câte ori este nevoie;

4. Întocmeşte listele de investiţii şi le reactualizează ori de câte ori este necesar;

5. analizează referatele de necesitate şi oportunitate pentru achiziţionarea de produse şi servicii emise de structurile spitalului şi stabileşte procedura de achiziţii;

6. elaborează documentaţia de atribuire;

7. redactează şi transmite anunţurile/invitaţiile de participare în vederea publicării acestora în Sistemul electronic de achiziţii publice;

8. Înştiinţează Unitatea pentru coordonare şi verificarea achiziţiilor publice sau alte instituţii abilitate pentru urmărirea achiziţiilor publice care au ca surse de finanţare fonduri europene asupra procedurii care urmează a fi derulată;

9. iniţiază, desfăşoară şi finalizează procedurile de achiziţii publice;

10. elaborează raportul procedurii de atribuire;

11. transmite spre publicare în Sistemul Electronic de Achiziţii Publice anunţurile de atribuire aferente fiecărei proceduri desfăşurate şi informează ofertanţii cu privire la rezultatele procedurii de achiziţie;

12. Întocmeşte şi păstrează dosarul de achiziţie publică;

13. Întocmeşte raportul anual privind contractele atribuite în anul anterior şi le transmite Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice;

14. Întocmeşte situaţia anuală a comenzilor directe către furnizori şi ţine evidenţa bunurilor şi serviciilor achiziţionate prin cumpărare directă;

15. asigură aprovizionarea cu produse şi servicii în cazul aplicării procedurii prin cumpărare directă;

16. elaborează şi supune spre aprobare proceduri de lucru în domeniul specific de activitate;

17. exercită şi alte atribuţii în domeniul său de activitate, dispuse de conducerea spitalului, în cadrul legal, sau care decurg din actele normative în vigoare;

18. centralizează necesarul de produse, bunuri şi servicii la nivelul unităţii, în vederea înaintării către Ministerul Sănătăţii a propunerilor de achiziţie centralizată a acestora, conform Ordinului ministrului sănătăţii nr. 1.292/2012 privind aprobarea Normelor metodologice pentru achiziţia publică centralizată, la nivel naţional, de medicamente, materiale sanitare, echipamente medicale, echipamente de protecţie, servicii, combustibili şi lubrifianţi pentru parcul auto.

Art. 24. - Compartimentul securitatea muncii, PSI, protecţie civilă şi situaţii de urgenţă desfăşoară următoarele activităţi:

1. identifică pericolele şi evaluează riscurile pe fiecare loc de muncă/post de lucru din spital;

2. elaborează şi actualizează planul de prevenire şi protecţie privind securitatea şi sănătatea în muncă la nivelul spitalului;

3. elaborează programul de instruire-testare a angajaţilor la nivelul unităţii şi efectuează instruirea personalului din unitate pe tema securităţii şi sănătăţii în muncă;

4. Întocmeşte planul de acţiune în caz de pericol grav şi îl prelucrează angajaţilor spitalului;

5. stabileşte zonele cu risc specific ridicat în cadrul spitalului, inclusiv pe cele cu risc de incendiu;

6. ţine evidenţa meseriilor şi profesiilor prevăzute de legislaţia specifică, pentru care este necesară autorizarea exercitării lor;

7. ţine evidenţa posturilor de lucru care necesită examene medicale suplimentare;

8. monitorizează funcţionarea sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de măsură şi control, precum şi a instalaţiilor de ventilare sau a altor instalaţii pentru controlul noxelor în mediul de muncă;

9. participă la cercetarea evenimentelor şi întocmirea evidenţelor, în cazul producerii unui accident de muncă, conform competenţelor;

10. elaborează planul de măsuri pentru prevenirea şi stingerea incendiilor în unitate şi planul de intervenţie în sezonul de iarnă şi, respectiv, cel canicular.

Art. 25 - Biroul financiar-contabilitate are următoarele atribuţii:

1. organizează contabilitatea conform prevederilor legale şi asigură efectuarea corectă şi la timp a înregistrărilor;

2. asigură întocmirea la timp şi în conformitate cu dispoziţiile legale a balanţelor de verificare şi a bilanţurilor trimestriale şi anuale;

3. asigură şi exercită controlul financiar preventiv în conformitate cu legislaţia în vigoare;

4. organizează evidenţa angajamentelor bugetare şi legale;

5. asigură întocmirea, circulaţia şi păstrarea documentelor justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate;

6. asigură efectuarea corectă şi în conformitate cu dispoziţiile legale a operaţiunilor de încasări şi plăţi în numerar,

7. asigură şi răspunde de întocmirea instrumentelor de plată;

8. organizează inventarierea patrimoniului şi ia masuri de regularizare a diferenţelor constatate;

9. centralizează propunerile conducătorilor de secţii şi compartimente din structura spitalului în vederea elaborării şi fundamentării bugetului de venituri şi cheltuieli;

10. asigură aplicarea dispoziţiilor legale privitoare la gestionarea valorilor materiale şi verifică lunar, anual sau ori de câte ori este nevoie corectitudinea evidenţei contabile cu evidenţa tehnico-operativă a gestionarilor.

Art. 26. - Biroul RUNOS are următoarele atribuţii:

1. Întocmeşte şi gestionează documentele de evidenţă a personalului;

2. Întocmeşte dosarul de pensionare a angajaţilor unităţii, conform legislaţiei în vigoare;

3. Întocmeşte documente statistice şi centralizatoare anuale;

4. Întocmeşte contractele individuale de muncă ale angajaţilor unităţii;

5. Întocmeşte acte adiţionale la contractele de muncă conform legislaţiei în vigoare şi le anexează la dosarele de personal;

6. normează personalul conform legislaţiei în vigoare;

7. verifică prezenţa personalului la locul de muncă conform graficelor şi condicilor de prezenţă;

8. calculează şi păstrează evidenţa concediilor medicale;

9. păstrează evidenţa privind vechimea în specialitate şi vechimea în muncă a angajaţilor unităţii, precum şi evidenţa numărului de zile de concediu de odihnă, corespunzător acesteia;

10. monitorizează programările şi efectuarea concediilor de odihnă ale angajaţilor din unitate;

11. fundamentează fondul de salarii necesar personalului din unitate în vederea întocmirii proiectului de buget de venituri şi cheltuieli al spitalului;

12. Întocmeşte ordonanţările şi ordinele de plată pentru salarii;

13. completează la zi registrul de evidenţă a salariaţilor şi efectuează comunicarea oricărei modificări la Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiş, prevăzute de legislaţia în vigoare;

14. Întocmeşte situaţiile solicitate de Ministerul Sănătăţii, precum şi situaţiile lunare şi trimestriale în termenul solicitat;

15. Întocmeşte situaţiile semestriale privind numărul de personal şi cheltuielile de personal ale unităţii, solicitate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş;

16. monitorizează modul de întocmire şi actualizare de către şefii de compartimente/secţii a fişelor de post ale angajaţilor;

17. Întocmeşte adeverinţele de venit, adeverinţele pentru: primării, şcoli etc, precum şi adeverinţele medicale la solicitarea angajaţilor unităţii;

18. organizează concursurile pentru ocuparea posturilor vacante;

19. organizează examenele la expirarea perioadei de debutant, evaluarea şi întocmirea dispoziţiei de promovare în funcţie;

20. Întocmeşte statul de plată;

21. Întocmeşte declaraţiile lunare privind obligaţiile de plată la fondul de asigurări de sănătate, şomaj, pensii şi pentru restituirea sumelor pentru concediile medicale plătite din fondul naţional unic al asigurărilor sociale de sănătate;

22. Întocmeşte şi actualizează statul de funcţii şi organigrama unităţii.

Art. 27. - Compartimentul juridic are următoarele atribuţii principale:

1. apără interesele instituţiei în faţa instanţelor de judecată, autorităţilor de control şi în relaţiile cu terţi persoane fizice sau juridice;

2. asigură legalitatea măsurilor şi actelor ce urmează să se încheie de către conducerea unităţii;

3. asigură consultanţă de specialitate conducătorului instituţiei şi şefilor de secţii/compartimente privind modul de aplicare a actelor normative specifice;

4. acordă consultanţă juridică pacienţilor internaţi în unitate, la solicitarea acestora;

5. colaborează cu Institutul de Medicină Legală Timişoara, oferind date legate de pacienţii internaţi conform art. 114 din Codul penal;

6. păstrează evidenţa detaliată a pacienţilor internaţi conform măsurii de siguranţă a internării medicale prevăzute de art. 114 din Codul penal.

Art. 28. - Compartimentul audit are următoarele atribuţii:

1. elaborează planul anual şi planul strategic de audit intern;

2. efectuează activităţi de audit intern pentru a evalua dacă sistemele de management şi control sunt conforme cu normele de legalitate, regularitate, economicitate, eficienţă şi eficacitate;

3. asigură consilierea managerului;

4. raportează imediat conducătorului spitalului în cazul identificării unor neregularităţi sau posibile prejudicii.

 

CAPITOLUL V

Consiliile şi comisiile ce funcţionează în cadrul spitalului

 

Art. 29. - În conformitate cu prevederile legale în vigoare, în cadrul spitalului au fost organizate următoarele comisii şi consilii, astfel:

1. Consiliul medical

Art. 30 - (1) Directorul medical este preşedintele consiliului medical.

(2) Consiliul medical are în principal următoarele atribuţii:

1. Îmbunătăţeşte standardele clinice şi modelele de practică în scopul acordării de servicii medicale de calitate şi creşterii gradului de satisfacţie a pacienţilor;

2. monitorizează şi evaluează activitatea medicală desfăşurată în spital în scopul creşterii performanţelor profesionale şi utilizării eficiente a resurselor alocate;

3. Înaintează comitetului director propuneri privind utilizarea fondului de dezvoltare a spitalului;

4. propune comitetului director măsuri pentru dezvoltarea şi îmbunătăţirea activităţii spitalului în concordanţă cu nevoile de servicii medicale ale populaţiei şi conform ghidurilor şi protocoalelor de practică medicală;

5. alte atribuţii stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii.

2. Consiliul etic

Art. 31. - Consiliul etic funcţionează în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi are următoarele atribuţii:

1. analizează cazurile de încălcare a normelor de conduită în relaţia pacient-medic-asistentă, a normelor de comportament, a disciplinei în unitatea sanitară;

2. verifică dacă, prin conduita lui, personalul medico-sanitar şi auxiliar încalcă drepturile pacienţilor prevăzute de legislaţia în vigoare, fiind implicat inclusiv în reglementările privind păstrarea confidenţialităţii şi anonimatului pacientului în cercetările ştiinţifice;

3. sesizează organele abilitate ale statului în situaţiile în care constată încălcări ale codului de deontologie medicală, ale drepturilor pacienţilor, precum şi ale normelor de conduită profesională aprobate potrivit legii;

4. analizează sesizările ce privesc plăţi formale ale pacienţilor către personalul medico-sanitar ori auxiliar sau condiţionarea exercitării actului medical de obţinerea unor foloase; propune, în funcţie de caz, măsuri de intrare în legalitate;

5. veghează pentru respectarea, în cazurile terminale, a demnităţii umane şi propune măsuri cu caracter profesional pentru acordarea tuturor îngrijirilor medicale.

3. Comitetul de securitate şi sănătate în muncă

Art. 32. - Comitetul de securitate şi sănătate în muncă are următoarele obligaţii, conform legislaţiei în vigoare:

1. analizează şi face propuneri privind politica de securitate şi sănătate în muncă şi planul de prevenire şi protecţie al spitalului, conform regulamentului intern.

2. urmăreşte realizarea planului de prevenire şi protecţie, inclusiv alocarea mijloacelor necesare realizării prevederilor lui şi eficienţa acestora din punctul de vedere al îmbunătăţirii condiţiilor de muncă în spital;

3. analizează introducerea de noi tehnologii, alegerea echipamentelor, luând în considerare consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, şi face propuneri în situaţia constatării anumitor deficienţe;

4. analizează alegerea, cumpărarea, întreţinerea şi utilizarea echipamentelor de muncă, a echipamentelor de protecţie colectivă şi individuală;

5. propune măsuri de amenajare a locurilor de muncă, ţinând seama de prezenţa grupurilor sensibile la riscuri specifice;

6. urmăreşte modul în care se aplică şi se respectă reglementările legale privind securitatea şi sănătatea în muncă, măsurile dispuse de inspectorul de muncă şi inspectorii sanitari;

7. analizează propunerile lucrătorilor privind prevenirea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale, precum şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi propune introducerea acestora în planul de prevenire şi protecţie;

8. analizează cauzele producerii accidentelor de muncă, îmbolnăvirilor profesionale şi evenimentelor produse şi poate propune măsuri tehnice în completarea măsurilor dispuse în urma cercetării.

4. Comisia medicamentului

Art. 33. - Comisia medicamentului are următoarele atribuţii:

1. stabileşte coordonatele principale privind consumul de medicamente şi materiale sanitare la nivelul spitalului, în vederea utilizării judicioase a fondurilor spitalului, prevenirii polipragmaziei şi a rezistenţei la medicamente;

2. stabileşte priorităţile în ceea ce priveşte politica de achiziţii de medicamente/materiale sanitare;

3. stabileşte o listă cu medicamente de bază, obligatorii, care să fie în permanenţă accesibilă în farmacia spitalului;

4. stabileşte o listă de medicamente care se achiziţionează doar în mod facultativ, la cazuri bine selecţionate şi documentate medical;

5. analizează referatele de necesitate, trimise managerului/ directorului medical de către medicii specialişti pe profilul de acţiune al medicamentului solicitat, în vederea aprobării şi avizării;

6. verifică permanent stocul de medicamente/materiale sanitare de bază;

7. verifică ritmic cheltuielile pentru medicamente/materiale sanitare şi face analiza lor, în funcţie de raportarea lunară a situaţiei financiare;

8. elaborează ghiduri terapeutice pe profiluri de specialitate medicală;

9. solicită rapoarte periodice de la şefii de secţie privind administrarea de medicamente în funcţie de incidenţa diferitelor afecţiuni şi consumul de materiale sanitare;

10. dispune întreruperea administrării de medicamente cu regim special în cazul în care acel tratament se consideră inutil;

11. Înaintează consiliului medical propuneri pentru întocmirea/introducerea în planul anual de achiziţii publice de medicamente şi materiale sanitare a necesarului fundamentat în urma evaluării şi analizării cazuisticii.

5. Comisia de revizie a procedurii de internare nevoluntară

Art. 34. - Comisia de revizie a procedurii de internare nevoluntară are, conform Legii sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002, republicată, următoarele atribuţii:

1. analizează toate propunerile de internare nevoluntară a pacienţilor;

2. examinează periodic pacientul internat nevoluntar;

3. elaborează şi consemnează decizia de internare nevoluntară în dosarul medical al pacientului, actul cu propunerile specifice fiind trimis, ulterior, la Judecătoria Deta, judeţul Timiş.

6. Comisia de evaluare a pacienţilor încadraţi în art. 114 din Codul penal

Art. 35. - Comisia de evaluare a pacienţilor încadraţi în art. 114 din Codul penal are următoarele atribuţii:

1. În termen de 45 de zile de la internarea în spital, analizează cazurile pacienţilor psihici care figurează cu internare provizorie în baza unei sentinţe judecătoreşti şi avizează, acolo unde este cazul, internarea în baza art. 114 din Codul penal;

2. evaluează, periodic, toţi pacienţii internaţi, încadraţi în art. 114 din Codul penal, propunând măsurile în consecinţa, actul elaborat fiind trimis la Institutul de Medicină Legală Timişoara.

7. Comisia de analiză a deceselor

Art. 36. - Comisia de analiză a deceselor are ca atribuţie analizarea cauzelor care au dus la decesul pacienţilor în perioada internării lor în unitate.

8. Comisia de cercetare disciplinară

Art. 37. - Comisia de cercetare disciplinară are următoarele atribuţii principale;

1. analizează cazurile de abateri disciplinare în rândul angajaţilor unităţii;

2. face propuneri de sancţionare a acestora, către conducerea spitalului.

9. Comisia de concurs/examen pentru ocuparea unui post vacant sau temporar vacant

Art. 38. - Comisia de concurs/examen pentru ocuparea unui post vacant sau temporar vacant are următoarele atribuţii, conform Hotărârii Guvernului nr. 286/2011 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcţiilor contractuale şi a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice:

1. selectează dosarele de concurs/examen ale candidaţilor;

2. Întocmeşte subiectele pentru proba scrisă;

3. stabileşte planul interviului şi realizează interviul;

4. stabileşte planul probei practice şi asigură condiţiile necesare realizării ei;

5. notează, pentru fiecare candidat, fiecare probă a concursului/examenului;

6. transmite secretariatului comisiei rezultatele concursului/examenului pentru a fi comunicate candidaţilor.

10. Comisia de promovare în grade şi trepte profesionale

Art. 39. - Comisia de promovare în grade şi trepte profesionale funcţionează conform Hotărârii Guvernului nr. 286/2011.

11. Comisia de soluţionare a contestaţiilor

Art. 40. - Comisia de soluţionare a contestaţiilor are următoarele atribuţii, conform Hotărârii Guvernului nr. 286/2011:

1. analizează si soluţionează contestaţiile depuse de candidaţi cu privire la notarea fiecărei probe a concursului/examenului;

2. transmite secretariatului comisiei rezultatele contestaţiilor pentru a fi comunicate candidaţilor.

12. Comisia pentru stabilirea meniului bolnavilor

Art. 41. - Comisia pentru stabilirea meniului bolnavilor are în principal următoarele atribuţii:

1. Întocmeşte meniul zilnic al bolnavilor, ţinând cont de normele de alimentaţie optimă, precum şi de bugetul alocat;

2. controlează periodic, prin sondaj, integritatea ambalajelor produselor alimentare din magazia de alimente a spitalului, perioada de valabilitate, proprietăţile organoleptice ale alimentelor etc;

3. verifică periodic prin sondaj respectarea cantităţilor de alimente destinate fiecărui bolnav;

4. face propuneri conducerii unităţii privind:

- introducerea sau scoaterea unor produse alimentare în/din meniul bolnavilor;

- achiziţionarea de ustensile sau aparate necesare în blocul alimentar;

5. aduce la cunoştinţa conducerii unităţii orice abatere gravă constatată privind transportul, depozitarea sau distribuirea alimentelor;

6. analizează împreună cu medicul epidemiolog al spitalului cauzele care au declanşat eventuale infecţii nosocomiale digestive sau epidemii.

13. Comisia de analiză clasificare a pacienţilor În funcţie de diagnostic (DRG)

Art. 42. - Comisia de analiză DRG are în principal următoarele atribuţii:

1. analizează cazurile nevalidate şi le transmite către secţiile medicale în vederea remedierii deficienţelor;

2. propune cazurile nevalidate instituţiilor abilitate, în vederea revalidării.

 

CAPITOLUL VI

Finanţarea spitalului

 

Art. 43. - Spitalul este unitate sanitară cu paturi, cu personalitate juridică, funcţionând pe principiul autonomiei financiare, fiind finanţată integral din venituri proprii care provin din sumele încasate pentru serviciile medicale, alte prestaţii efectuate pe bază de contract, precum şi din alte surse, conform legii.

Art. 44. - Contractul de furnizare de servicii medicale al spitalului cu instituţiile abilitate reprezintă sursa principală a veniturilor în cadrul bugetului de venituri şi cheltuieli.

Art. 45, - (1) Spitalul primeşte în completare sume de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Sănătăţii, care sunt utilizate numai pentru destinaţiile pentru care sunt alocate.

(2) Din sumele primite de la bugetul de stat se asigură:

1. implementarea programelor naţionale de sănătate publică;

2. achiziţia de echipamente medicale şi alte dotări independente de natura cheltuielilor de capital, în condiţiile legii;

3. expertizarea, transformarea şi consolidarea construcţiilor grav afectate de seisme şi de alte cazuri de forţă majoră;

4. modernizarea, transformarea şi extinderea construcţiilor existente, precum şi efectuarea de reparaţii capitale;

 

CAPITOLUL VII

Dispoziţii finale

 

Art. 46. - (1) Toate categoriile de personal din spital au obligaţia de a respecta regulamentul de organizare şi funcţionare al unităţii.

(2) Prezentul regulament va fi adus la cunoştinţa tuturor salariaţilor pe bază de semnătură, după aprobarea acestuia prin ordin al ministrului sănătăţii.

Art. 47. - Orice modificare şi completare a regulamentului de organizare şi funcţionare se face cu avizul consiliului de administraţie şi se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii.

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

 

ORDIN

privind schimbarea denumirii unităţii de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Europeană Bucureşti

 

Având în vedere prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.258/2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar (ARACIP), cu modificările ulterioare,

ţinând cont de dispoziţiile Ordinului ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 4.750/2010 privind acordarea acreditării pentru nivelul de învăţământ “gimnazial” din cadrul unităţii de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Europeană Bucureşti,

luând în considerare prevederile Ordinului ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 4.765/2009*) privind acordarea autorizării de funcţionare provizorie Asociaţiei “Şcoala Europeană Bucureşti” din municipiul Bucureşti pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Europeană Bucureşti,

ţinând cont de dispoziţiile Ordinului ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 4.113/2009 privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Europeană Bucureşti,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 185/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei naţionale emite prezentul ordin.

Art. 1. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentului ordin, denumirea unităţii de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Europeană Bucureşti din municipiul Bucureşti, acreditată prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 4.750/2010, se modifică în Liceul Teoretic “Şcoala Europeană Bucureşti” din municipiul Bucureşti.

Art. 2. - Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Liceul Teoretic “Şcoala Europeană Bucureşti” din municipiul Bucureşti îşi păstrează statutul de unitate de învăţământ acreditată, înscrisa în Registrul naţional al unităţilor de învăţământ preuniversitar acreditate.

Art. 3. - În cadrul unităţii de învăţământ preuniversitar particular menţionate la art. 1 vor funcţiona nivelurile de învăţământ “primar”, acreditat prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 4.113/2009, “gimnazial”, acreditat prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 4.750/2010 şi liceal, autorizat prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 4.765/2009.

Art. 4. - Ministerul Educaţiei Naţionale, Asociaţia “Şcoala Europeană Bucureşti” din municipiul Bucureşti, unitatea de învăţământ preuniversitar particular Liceul Teoretic “Şcoala Europeană Bucureşti” din municipiul Bucureşti, Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar, respectiv Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul educaţiei naţionale,

Gigel Paraschiv,

secretar de stat

 

Bucureşti, 24 ianuarie 2014.

Nr. 3.032.


*) Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 4.765/2009 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.