MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 28/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 28         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 14 ianuarie 2014

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 443 din 29 octombrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 alin. (3), art. 44 alin. (3) şi ale art. 46 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

5.641/2013. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale şi al ministrului delegat pentru învăţământ superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică pentru modificarea Ordinului ministrului educaţiei naţionale şi al ministrului delegat pentru învăţământ superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică nr. 3.894/2013 privind repartizarea cifrei de şcolarizare pentru studii universitare de licenţa în vederea admiterii la studii în anul universitar 2013-2014, Ordinului ministrului educaţiei naţionale şi al ministrului delegat pentru învăţământ superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică nr. 3.895/2013 privind repartizarea cifrei de şcolarizare pentru studii universitare de master în vederea admiterii la studii în anul universitar 2013-2014 şi Ordinului ministrului educaţiei naţionale şi al ministrului delegat pentru învăţământ superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică nr. 4.184/2013 privind repartizarea cifrei de şcolarizare pentru studii universitare de doctorat în vederea admiterii la studii în anul universitar 2013-2014

 

5.734/2013. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale şi al ministrului delegat pentru învăţământ superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică privind cadrul general de organizare şi desfăşurare a admiterii în ciclurile de studii universitare de licenţă, de master şi de doctorat pentru anul universitar 2014-2015

 

8. - Ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor pentru modificarea Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 392/2013 privind stabilirea condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească operatorii economici care comercializează produse de panificaţie pe teritoriul României

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 443

din 29 octombrie 2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 alin. (3), art. 44 alin. (3) şi ale art. 46 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader – judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 alin. (3), art. 44 alin. (3) şi ale art. 46 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Alexandrina Bordeianu în Dosarul nr. 11.233/4/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia III-a civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 453D/2013 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 454D/2013, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Mariana Ioviţu în Dosarul nr. 815/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea parţială de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus­menţionate, din oficiu, pune în discuţie problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a dosarelor menţionate.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 454D/2013 la Dosarul nr. 453D/2013, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public.

Acesta pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că sunt incidente argumentele reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa în materie, oferind, ca exemplu, Decizia nr. 667 din 30 aprilie 2009.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele;

Prin încheierea din 21 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 11.233/4/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 alin. (3), art. 44 alin. (3) şi ale art. 46 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Alexandrina Bordeianu într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva sentinţei prin care a fost respinsă ca tardiv introdusă contestaţia la executare formulată împotriva unor titluri executorii.

Dosarul în cauză a fost înregistrat la Curtea Constituţională la data de 7 iulie 2013.

Prin încheierea din 23 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 815/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie de neconstituţionalitate ridicată de Mariana Ioviţu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.

Dosarul în cauză a fost înregistrat la Curtea Constituţională la data de 5 iulie 2013.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut asemănător, autorii acesteia susţin încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (2), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 24 alin. (1), art. 44 alin. (1), art. 56 alin. (2) şi ale art. 136 alin. (5), precum şi ale art. 11 din Declaraţia universală a drepturilor omului.

Se arată, în esenţă, că modalitatea de comunicare a actului administrativ fiscal prin intermediul mijloacelor informatice conduce la încălcarea principiului egalităţii, a accesului liber la justiţie, a dreptului la apărare şi a dreptului de proprietate privată, deoarece implică, pentru partea interesată, posedarea anumitor cunoştinţe în domeniul informaticii şi al accesului la internet, nivel de cunoştinţe pe care însă nu îl pot atinge toţi justiţiabilii. Un proces între autorităţile statului şi cetăţean cu privire la contestarea unui act administrativ fiscal nu este echitabil în situaţia în care statul are ca „mijloc de apărare reglementarea comunicării actului administrativ prin publicitate”, persoanele care fie nu au acces la internet, fie nu se pot deplasa Ea sediul organului emitent pentru a verifica dacă s-a afişat vreun act administrativ fiscal care îi priveşte fiind astfel prejudiciate.

În opinia autoarei excepţiei ce constituie obiectul Dosarului nr. 453D/2013, limbajul specific dreptului se caracterizează prin simplitate, rigurozitate, conciziune şi accesibilitate faţă de toţi cetăţenii, folosirea mijloacelor informatice şi a internetului într-un domeniu atât de important care vizează drepturi fundamentale neavând ca rezultat decât o informare incorectă şi discriminatorie.

În această cauză, contestaţia la executare formulată de autoarea excepţiei împotriva unor titluri executorii a fost respinsă ca tardiv introdusă, în condiţiile în care comunicarea actelor administrative fiscale s-a efectuat prin publicarea anunţului pe pagina de internet a organului fiscal emitent şi la uşa acestuia. Se susţine că, în conformitate cu prevederile art. 46 din Codul de procedură fiscală, nu este permisă, în acest caz de comunicare a actelor, invocarea nulităţii absolute pentru lipsa unor elemente prevăzute de art. 43 alin. (2), şi anume pentru lipsa semnăturii persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, şi a ştampilei organului emitent. Prin aplicarea coroborată a dispoziţiilor art. 43 alin. (3), art. 44 alin. (3) şi ale art. 46 din actul normativ criticat, autoarea excepţiei arată că se află în situaţia de a nu putea contesta acte administrative fiscale abuzive şi ilegale (conţinând decizii de impunere corespunzătoare unor pretinse venituri calculate de organul fiscal pentru perioade când aceasta nu le obţinea, dreptul său de a exercita profesia de avocat fiind suspendat prin decizie a Baroului Bucureşti.)

Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 453D/2013, consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.

Este atributul puterii legislative de a reglementa normele de procedură, astfel cum sunt şi textele de lege criticate, aşa încât nu se poate susţine încălcarea dispoziţiilor art. 16, ale art. 21 sau ale art. 24 din Constituţie. Comunicarea unui act de procedură prin publicitate, în condiţiile în care, anterior, destinatarul său nu a fost găsit la domiciliul indicat, nu determină neconstituţionalitatea reglementării legale din perspectiva îngrădirii accesului liber la justiţie. Totodată, instanţa judecătorească apreciază că textele de lege examinate nu contravin nici prevederilor art. 56 din Constituţie, referitoare la justeţea contribuţiilor fiscale şi nici celor ale art. 136 alin. (5) din aceasta, privind dreptul de proprietate privată.

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 454D/2013, consideră că dispoziţiile art. 44 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt constituţionale, astfel cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.288 din 2 decembrie 2008.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

În ce priveşte dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, se arată că, prin Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011, Curtea Constituţională a constatat că acestea sunt neconstituţionale „în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităţilor de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a)-d) din aceeaşi ordonanţă.”

Critica de neconstituţionalitate formulată în prezenta cauză nu invocă însă faptul că alegerea acestui tip de comunicare s-ar fi făcut cu ignorarea celorlalte tipuri de comunicare reglementate în varianta de act normativ aflată în vigoare la data ridicării excepţiei, ci se referă la faptul că prin această dispoziţie legală se împiedică accesul la justiţie al celor care nu au posibilitatea reală de a afla de comunicarea actului administrativ fiscal prin intermediul mijloacelor informatice. În privinţa acestei critici, Curtea Constituţională a reţinut în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 667 din 30 aprilie 2009 şi Decizia nr. 891 din 6 iulie 2010) că Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 reprezintă o lege specială, care instituie reguli derogatorii de la cele stabilite de dreptul comun, justificat de interesul organelor fiscale de a aduce la cunoştinţa contribuabilului existenţa unei obligaţii fiscale al cărei creditor este însuşi statul, într-o modalitate care să asigure efectivitatea luării la cunoştinţă a respectivului act administrativ fiscal. Potrivit aceleiaşi jurisprudenţe constituţionale, comunicarea actelor prin publicitate reprezintă o modalitate ultimă şi subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalităţi de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective. Totodată, Curtea a mai reţinut că este apanajul exclusiv al instanţelor judecătoreşti de a constata folosirea abuzivă a acestui mod de comunicare a actelor administrative.

De altfel, prin modificările ulterioare ale art. 44 din ordonanţa menţionată, respectiv prin art. 44 alin. (22), a fost stabilită, fără echivoc, care este ordinea tipurilor de comunicare a actului administrativ fiscal către contribuabil, ordine ce trebuie respectată de către organul fiscal.

În ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 faţă de pretinsa încălcare a art. 16, art. 21 şi a art. 24 alin. (1) din Constituţie, Guvernul, raportându-se la „jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale (Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009), susţine, în esenţă, că Parlamentul, în virtutea atribuţiei suverane de legiferare, conferită de art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, poate să prevadă elemente de validitate diferite pentru categorii diferite de acte juridice (în cauza de faţă, dispoziţiile criticate reglementează elementele obligatorii ale actelor administrative fiscale, care sunt acte de drept public), fără ca prin aceasta să fie încălcat principiul egalităţii, al accesului liber la justiţie sau dreptul fundamental la apărare. Un act administrativ fiscal, indiferent de mijloacele folosite pentru emiterea lui, cuprinde suficiente elemente pentru a putea fi identificat organul emitent, respectiv persoana împuternicită a organului fiscal care a emis acel act, aceasta putând fi trasă la răspundere disciplinară, civilă sau penală, după caz, în acelaşi condiţii ca şi persoana care a semnat şi a ştampilat actul administrativ fiscal.

În aceeaşi ordine de idei, se arată că este firesc ca excepţia privind elementele obligatorii ale actului administrativ fiscal, prevăzută de art. 43 alin. (3) din ordonanţă, să fie păstrată şi la reglementarea nulităţii absolute a acesteia, pentru lipsa unor elemente esenţiale, nulitate reglementată de art. 46. Persoana interesată se va putea adresa instanţei de judecată pentru constatarea nulităţii actului administrativ emis cu încălcarea prevederilor art. 46, fără ca textul criticat să încalce dispoziţiile art. 21 din Legea fundamentală, referitoare la accesul liber la justiţie.

În sfârşit, în ce priveşte invocarea, în motivarea excepţiei, a prevederilor art. 20 (cu referire la art. 11 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului), art. 44 alin. (1), art. 56 alin. (2) şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie, se susţine, pe de o parte, că aceste norme nu sunt incidente în cauză şi, pe de altă parte, că simpla lor enumerare în cuprinsul sesizării de neconstituţionalitate nu satisface exigenţele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit căruia „Sesizările trebuie făcute informă scrisă şi motivate”.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 43 alin. (3) şi ale art. 46 din Codul de procedură fiscală, sunt constituţionale.

Faţă de criticile de neconstituţionalitate referitoare la validitatea unor acte administrative fiscale chiar şi fără anumite elemente obligatorii în alte cazuri (semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal şi ştampila organului emitent), se arată, invocându-se jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 1.355 din 22 octombrie 2009), că legiuitorul, în virtutea calităţii sale de unică autoritate legiuitoare a ţării, conferită de art. 61 alin. (1) din Constituţie, poate să prevadă elemente de validitate diferite pentru categorii diferite de acte juridice. Prin urmare, dispoziţiile legale criticate, mai sus indicate, reglementează elementele obligatorii ale actelor administrative fiscal, care sunt acte de drept public.

În privinţa actului administrativ fiscal la care face referire art. 43 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, Curtea Constituţională a reţinut, prin Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009, că indiferent de mijloacele folosite pentru emiterea lui, acesta cuprinde suficiente elemente pentru a putea fi identificat organul emitent, precum şi persoana împuternicită a organului fiscal care a emis acel act, aceasta putând fi trasă la răspundere, în aceleaşi condiţii ca şi persoana care a semnat şi a ştampilat actul administrativ fiscal.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 44 alin. (3) din ordonanţa criticată, Avocatul Poporului apreciază că este aplicabilă Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011, prin care Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea acestor norme juridice în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităţilor de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a)- d) din aceeaşi ordonanţă.

Totodată, Avocatul Poporului opinează în sensul că nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, faţă de prevederile art. 16, 21,44 şi ale art. 136 din Constituţie, referitoare la modalitatea de comunicare prin publicitate a actului administrativ fiscal. Astfel, procedura de comunicare a actelor administrative fiscale prin publicitate, respectiv pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, este doar una dintre posibilităţile de aducere la cunoştinţa contribuabilului a actului emis în sarcina sa. Aceasta este o modalitate ultimă şi subsidiară de comunicare a actelor întocmite de organele fiscale, având în vedere că enumerarea pe care o conţine art. 44 din lege nu este întâmplătoare, ci indică o anumită ordine de prioritate în ceea ce priveşte aplicarea lor.

Totodată, se mai arată că accesul liber ta justiţie al contribuabilului este asigurat prin formularea contestaţiei împotriva actelor administrative fiscale în condiţiile art. 205 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, iar dispoziţiile art. 44 nu pot fi contrare nici principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, de vreme ce se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 43 alin. (3), art. 44 alin. (3) şi ale art. 46 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007.

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 454D/2013, Curtea observă că, potrivit încheierii de sesizare, aceasta priveşte dispoziţiile art. 44 din ordonanţa mai sus menţionată. Analizând, însă, motivarea autorului excepţiei, Curtea constată că obiectul acestei excepţii este reprezentat, în realitate, doar de prevederile alin. (3) ale acestui articol, criticile de neconstituţionalitate vizând exclusiv conţinutul normativ al acestui alineat, şi nu al întregului articol, format, la data invocării acestei excepţii, din 4 alineate.

Având în vedere data la care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierile de sesizare din 21 mai 2010, respectiv din 23 februarie 2009, pe de o parte, şi implicaţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 mai 2011, publicată în Monitoruf Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, pe de altă parte, se pune problema dacă instanţa de contencios constituţional urmează a avea în vedere textele de lege criticate în redactarea avută la momentul invocării excepţiei.

Potrivit Deciziei Plenului Curţii Constituţionale nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, în cazul în care, după invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecătoreşti, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă soluţia legislativă din legea sau ordonanţa modificată este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificării.

Examinând conţinutul normativ al textelor de lege criticate la momentul invocării excepţiei, comparativ cu redactarea actuală a acestora, Curtea constată că, ulterior invocării excepţiei, numai art. 43 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 are în prezent o altă redactare decât cea iniţială, fiind modificat prin art. I pct. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2012 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 30 ianuarie 2012, având următorul conţinut: „(3) Actul administrativ fiscal emis m condiţiile alin. (2) prin intermediul unui centru de imprimare masivă este valabil şi în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, şi ştampila organului emitent, dacă îndeplineşte cerinţele legale aplicabile în materie.

Aceleaşi dispoziţii aveau, la momentul invocării excepţiei, următoarea redactare:

- Art. 43 alin. (3): „(3) Actul administrativ fiscal emis m condiţiile alin. (2) prin intermediul mijloacelor informatice este valabil şi în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, şi ştampila organului emitent, dacă îndeplineşte cerinţele legale aplicabile în materie.”

Dispoziţiile alin. (2) al art. 43, la care textul invocat face trimitere, enumera elementele pe care le cuprinde actul administrativ fiscal: a) denumirea organului fiscal emitent;

b) data la care a fost emis şi data de la care îşi produce efectele;

c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz;

d) obiectul actului administrativ fiscal;

e) motivele de fapt;

f) temeiul de drept;

g) numele şi semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;

h) ştampila organului fiscal emitent;

i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestaţiei şi organul fiscal la care se depune contestaţia;

j) menţiuni privind audierea contribuabilului.

Se constată, prin urmare, că, faţă de forma sa iniţială, art. 43 alin. (3) conservă, în prezent, soluţia legislativă criticată de autorul excepţiei, aşa încât, în lipsa unor modificări substanţiale, Curtea Constituţională va examina toate cele trei dispoziţii legale criticate în redactarea lor actuală.

Prevederile ce completează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate au următorul cuprins:

- Art. 44 alin. (3): „(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afişarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afişarea se face, concomitent, la sediul acestora şi pe pagina de internet a autorităţii administraţiei publice locale respective, în lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judeţean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afişării anunţului.”;

- Art. 46: „Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele şi calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele şi prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepţia prevăzută la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu.

În susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale menţionate”, autorii excepţiei invocă următoarele prevederi din Constituţie: art. 16 alin. (2), potrivit cărora „Nimeni nu este mai presus de lege”, ale art. 21 alin. (1) şi (2), care garantează accesul liber la justiţie, ale art. 24 alin. (1), în conformitate cu care „Dreptul la apărare este garantat”, art. 44 alin. (1), referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată, precum şi a creanţelor asupra statului, ari;. 56 alin. (2), care consacră principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale şi ale art. 136 alin. (5), potrivit cărora „Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice.

În plus, prin raportare la art. 20 din Legea fundamentală, sunt indicate şi prevederile art. 11 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, referitoare la prezumţia de nevinovăţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constata că aceasta este neîntemeiată, având în vedere următoarele argumente:

1. Dispoziţiile art. 43 alin. (3) şi ale art. 46 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt criticate prin coroborare, considerându-se că aceste texte legale îngrădesc accesul liber la justiţie, exerciţiul dreptului la apărare şi afectează, în final, dreptul de proprietate, prin aceea că nu permit invocarea nulităţii împotriva actului administrativ fiscal emis prin intermediul mijloacelor informatice, acesta fiind valabil, prin excepţie de la regula generală, fără semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal şi fără ştampila autorităţii emitente.

Curtea Constituţională a răspuns, în jurisprudenţa sa în materie, unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare, aceste considerente păstrându-şi, pentru identitate de raţiune, valabilitatea şi în prezenta cauză.

Astfel, Curtea a reţinut că modalitatea de emitere a actului administrativ fiscal prin intermediul mijloacelor informatice nu afectează în niciun fel exercitarea deplină a drepturilor persoanelor cărora acel act se adresează. Aşadar, un act administrativ fiscal, indiferent de mijloacele folosite pentru emiterea lui, adică act emis electronic sau nu, are aceeaşi forţă juridică. Chiar dacă, din raţiuni practice, legiuitorul a prevăzut în mod explicit valabilitatea actului administrativ fiscal emis electronic în lipsa semnăturii persoanei împuternicite şi a ştampilei organului fiscal emitent, un astfel de act cuprinde suficiente elemente pentru a putea fi identificat atât organul emitent, cât şi persoana împuternicită a acestuia, pentru o eventuală răspundere disciplinară, civilă sau penală, după caz. O asemenea persoana va răspunde în faţa legii în aceleaşi condiţii ca şi persoana care a semnat şi ştampilat actul administrativ fiscal (în acest sens, a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009, sau Decizia nr. 1.355 din 22 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 9 decembrie 2009).

Prin urmare, Curtea conchide că lipsa celor două elemente reprezintă excepţia de la regula instituită de art. 43 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, text referitor la elementele sau condiţiile de formă pe care le cuprinde actul administrativ fiscal. Excepţia vizează în mod strict doar situaţia actelor administrative fiscale emise prin intermediul mijloacelor electronice şi se justifică tocmai prin modalitatea aparte de emitere, în sens fizic sau material, a respectivului document, fără a avea nicio altă implicaţie asupra forţei sale juridice.

În ce priveşte dispoziţiile art. 46 din ordonanţa criticată, Curtea reţine că acestea reglementează instituţia nulităţii sub aspectul elementelor esenţiale ale actului administrativ fiscal. Aceste elemente, a căror lipsă atrage nulitatea actului, ce poate fi constată la cerere sau din oficiu, sunt: numele, prenumele şi calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele şi prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal. Textul conţine şi o excepţie de la regimul nulităţii, cu referire la situaţia prevăzută la art. 43 alin. (3) din Cod, ceea ce înseamnă că împotriva actului administrativ fiscal emis, în condiţiile art. 43 alin. (2), prin intermediul mijloacelor informatice, nu poate fi invocată excepţia nulităţii, acesta fiind valabil şi în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, şi ştampila organului emitent, dacă îndeplineşte cerinţele legale aplicabile în materie.

Având în vedere cele deja statuate cu privire la dispoziţiile art. 43 alin. (3), Curtea constată că dispoziţiile art. 46 nu fac decât să ducă mai departe raţionamentul ce stă la baza reglementării dispoziţiilor art. 43 alin. (3). Aşadar, exceptarea de la regimul general al nulităţii a acelor acte emise prin intermediul mijloacelor informatice, ce sunt valabile, potrivit legii, şi în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal şi ştampila organului emitent, nu apare decât firească şi logică.

Curtea mai reţine, totodată, că actele administrative fiscale emise prin intermediul mijloacelor informatice reprezintă o categorie specială, distinctă de acte ale autorităţii fiscale, deoarece, potrivit alin. (4) al art. 43 din ordonanţa criticată, acestea se stabilesc prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor. Prin urmare, însăşi aceste acte sunt limitative, prevăzute strict în legislaţia în materie, astfel că este justificat ca şi normele procedurale referitoare la regimul acestei categorii de acte să fie tot derogatorii şi de strictă interpretare şi aplicare.

Nu în ultimul rând, Curtea constată că, în virtutea prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, ce conferă Parlamentului atributul de unică autoritate legiuitoare a ţării, legiuitorul are dreptul ca, la instituirea regulilor de procedură, sub condiţia respectării normelor fundamentale, să adopte normele apreciate ca fiind cele mai potrivite şi eficiente, în funcţie de specificitatea fiecărei materii reglementate, de obiectivele sau scopul actului normativ respectiv etc. Or, stabilirea, la art. 43 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, a condiţiilor de validitate a actului administrativ fiscal emis prin intermediul unui centru de imprimare masivă (sau prin intermediul mijloacelor informatice, în vechea redactare), precum şi a excepţiei de la regimul general al nulităţii actului administrativ fiscal, prevăzută de art. 46 din aceasta, reprezintă tocmai materializarea voinţei legiuitorului în sensul adoptării unor norme speciale, adaptate domeniului reglementat - domeniul fiscal - şi adresate, mai exact, categoriei distincte a actelor administrative fiscale emise prin intermediul unui centru de imprimare masivă.

În plus, Curtea constată că textele de lege în discuţie conţin norme de procedură specifice domeniului fiscal, care vizează în egală măsură pe toţi cei cărora li se adresează, fără a genera o stare de inegalitate sau de discriminare contrară art. 16 din Constituţie. Actele administrative fiscale emise prin intermediul unui centru de imprimare masivă se stabilesc, potrivit art. 43 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor, astfel că această categorie distinctă este determinată nu de destinatarul lor, ci de obiectul acestora. Acest element se constituie într-un criteriu obiectiv şi raţional, care justifică, în lumina exigenţelor ce caracterizează principiul egalităţii, tratamentul juridic diferit al acestei categorii de acte administrative fiscale faţă de celelalte - şi implicit, al destinatarilor lor.

2. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (3) din ordonanţa criticată, Curtea observă că, ulterior invocării acesteia, instanţa de contencios constituţional a pronunţat Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 7 iulie 2011, prin care a constatat că aceste norme sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităţilor de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a)-d) din aceeaşi ordonanţă.

Curtea observă, însă, că motivele ce au determinat pronunţarea acestei soluţii de admitere sub rezervă de interpretare nu se regăsesc şi printre cele invocate de autorii prezentei excepţii. În esenţă, aceştia sunt nemulţumiţi cu privire la modalitatea de realizare a comunicării actului administrativ fiscal prin intermediul mijloacelor informatice, fără a invoca necesitatea stabilirii unei anumite ordini de prioritate între modalităţile reglementate de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, în redactarea de la momentul invocării excepţiei, şi fără a reclama abuzul organului fiscal care ar proceda la comunicarea direct prin publicitate a actului administrativ fiscal, critici avute în vedere de Curtea Constituţională la pronunţarea respectivei decizii.

Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate nu intră sub incidenţa prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”(în acelaşi sens, a se vedea Decizia nr. 275 din 23 mai 2013. publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 2 iulie 2013, Decizia nr. 609 din 12 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 12 august 2011, sau Decizia nr. 1.470 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 18 decembrie 2009).

Curtea a mai examinat în precedent critici de neconstituţionalitate referitoare la modalitatea de comunicare a actelor administrative fiscale prin publicitate, conform procedurii reglementate de art. 44 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, reţinând că dispoziţiile legale menţionate nu contravin normelor fundamentale privind accesul liber la justiţie, dreptul la apărare şi dreptul de proprietate, invocate şi în prezenta cauză.

Curtea a arătat, de pildă prin Decizia nr. 1.288 din 2 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 22 decembrie 2008, că această procedură de comunicare prin afişare, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului este doar una dintre posibilităţile de aducere la cunoştinţa contribuabilului a actului emis în sarcina sa.

În aceeaşi ordine de idei, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 667 din 30 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 26 iunie 2009, sau Decizia nr. 891 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 17 august 2010, că modalitatea de comunicare a actului administrativ fiscal prin publicitate, respectiv prin utilizarea internatului, reprezintă o modalitate ultimă şi subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalităţi de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective. Constatarea folosirii abuzive a acestui mod de comunicare a actelor administrative este apanajul exclusiv al instanţelor judecătoreşti, însă deja acest aspect ţine de aplicarea şi interpretarea legii. Numai instanţa de judecată este cea competentă să stabilească dacă comunicarea prin publicitate a actului administrativ fiscal a fost efectuată în condiţiile Codului de procedură fiscală.

Curtea constată că argumentele mai sus evocate, reţinute cu prilejul respingerii, în precedent, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, îşi menţin valabilitatea şi în ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate formulate în prezenta cauză, în sensul că modalitatea de comunicare a actului administrativ fiscal prin publicitate, respectiv prin afişarea, pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a autorităţii administraţiei publice locale sau a consiliului judeţean, după caz, a unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului nu este de natură a îngrădi accesul liber la justiţie şi exercitarea dreptului la apărare.

Distinct de cele reţinute, Curtea mai observă că invocarea art. 11 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, referitor la prezumţia de nevinovăţie, nu are nicio legătură cu conţinutul juridic al normelor legale criticate, astfel că acest text nu poate avea incidenţă în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexandrina Bordeianu în Dosarul nr. 11.233/4/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia III-a civilă,” respectiv de Mariana Ioviţu în Dosarul nr. 815/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 43 alin. (3), art. 44 alin. (3) şi ale art. 46 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt constituţionale în raport de criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia III-a civilă şi Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 29 octombrie 2013.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

 

ORDIN

pentru modificarea Ordinului ministrului educaţiei naţionale şi al ministrului delegat pentru învăţământ superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică nr. 3.894/2013 privind repartizarea cifrei de şcolarizare pentru studii universitare de licenţă în vederea admiterii la studii în anul universitar 2013-2014, Ordinului ministrului educaţiei naţionale şi al ministrului delegat pentru învăţământ superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică nr. 3.895/2013 privind repartizarea cifrei de şcolarizare pentru studii universitare de master în vederea admiterii la studii în anul universitar 2013-2014 şi Ordinului ministrului educaţiei naţionale şi al ministrului delegat pentru învăţământ superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică nr. 4.184/2013 privind repartizarea cifrei de şcolarizare pentru studii universitare de doctorat în vederea admiterii la studii în anul universitar 2013-2014

 

Dată fiind prevederea expresă din Hotărârea Guvernului nr. 268/2013 privind aprobarea cifrelor de şcolarizare pentru învăţământul preuniversitar şi superior de stat în anul şcolar/universitar 2013-2014, care se referă la faptul că în cadrul cifrei totale aprobate se pot face transferuri de locuri între cicluri prin ordin al ministrului educaţiei naţionale, inclusiv pentru extensiuni universitare,

având în vedere faptul că există diferenţe între cifra de şcolarizare repartizată pentru fiecare instituţie de învăţământ superior de stat în parte, prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale şi al ministrului delegat pentru învăţământ superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică nr. 3.894/2013 privind repartizarea cifrei de şcolarizare pentru studii universitare de licenţă în vederea admiterii la studii în anul universitar 2013-2014, Ordinul ministrului educaţiei naţionale şi al ministrului delegat pentru învăţământ superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică nr. 3.895/2013 privind repartizarea cifrei de şcolarizare pentru studii universitare de master în vederea admiterii la studii în anul universitar 2013-2014 şi Ordinul ministrului educaţiei naţionale şi al ministrului delegat pentru învăţământ superior, cercetare ştiinţifica şi dezvoltare tehnologică nr. 4.184/2013 privind repartizarea cifrei de şcolarizare pentru studii universitare de doctorat în vederea admiterii la studii în anul universitar 2013-2014, şi numărul efectiv de studenţi admişi,

în vederea utilizării eficiente a fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru finanţarea de bază, Ministerul Educaţiei Naţionale realizează corelarea numărului studenţilor înmatriculaţi pe cicluri de studii cu numărul de locuri din cifra de şcolarizare, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 268/2013, în paralel cu analizarea solicitărilor unor instituţii de învăţământ superior de stat privind transferul de locuri între cicluri în raport cu numărul de studenţi, masteranzi şi doctoranzi admişi sau suplimentarea cifrei de şcolarizare pe cicluri de studii în raport de capacitatea de şcolarizare şi numărul de studenţi admişi,

luând în considerare Ordinul ministrului educaţiei naţionale şi al ministrului delegat pentru învăţământ superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică nr. 5.578/2013 privind transferul de locuri între cicluri de studii universitare,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 185/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu modificările şi completările ulterioare.

ministrul educaţiei naţionale şi ministrul delegat pentru învăţământ superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică emit prezentul ordin.

Art. I. - Anexa nr. 1 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale şi al ministrului delegat pentru învăţământ superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică nr. 3.894/2013 privind repartizarea cifrei de şcolarizare pentru studii universitare de licenţă în vederea admiterii la studii în anul universitar 2013- 2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 20 iunie 2013, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Anexa nr. 1 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale şi al ministrului delegat pentru învăţământ superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică nr. 3.895/2013 privind repartizarea cifrei de şcolarizare pentru studii universitare de master în vederea admiterii la studii în anul universitar 2013-2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 20 iunie 2013, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. III. - Anexa nr. 1 la Ordinului ministrului educaţiei naţionale şi al ministrului delegat pentru învăţământ superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică nr. 4.184/2013 privind repartizarea cifrei de şcolarizare pentru studii universitare de doctorat în vederea admiterii la studii în anul universitar 2013-2014, publicat în Monitorul Oficial al României. Partea I, nr. 442 din 19 iulie 2013, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 3, care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. IV. - Direcţia generală învăţământ superior şi Direcţia generală buget-finanţe şi resurse umane din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale, precum şi instituţiile de învăţământ superior de stat vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. V. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educaţiei naţionale,

Remus Pricopie

p. Ministrul delegat pentru învăţământ superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică,

Gigel Paraschiv,

secretar de stat

 

Bucureşti, 12 decembrie 2013.

Nr. 5.641.

 

ANEXA Nr. 1

(Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 3.894/2013)

 

CIFRA DE ŞCOLARIZARE

pentru studii universitare de licenţă alocată instituţiilor de învăţământ superior de stat în anul universitar 2013-2014

 

Universitatea

Cifra de şcolarizare

 

Total

din care romi

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

5.080

8

Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti

1.270

3

Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti

280

1

Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti

1.120

2

Universitatea din Bucureşti

4.400

60

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti

930

6

Academia de Studii Economice din Bucureşti

2.750

17

Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti

161

6

Universitatea Naţionali de Arte din Bucureşti

205

2

Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti

154

2

Universitatea Naţională de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti

180

3

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti

800

15

Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia

635

10

Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad

520

5

Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău

555

15

Universitatea „Transilvania” din Braşov

2.750

18

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca,

3.280

19

din care pentru Centrul Universitar Nord din Baia Mare

600

9

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca

855

2

Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

4.870

60

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca

600

5

Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca

160

2

Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca

150

2

Universitatea „Ovidius” din Constanţa

1.390

23

Universitatea Maritimă din Constanţa

120

1

Universitatea din Craiova

2.880

30

Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova

350

5

Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi,

1.905

15

din care pentru Facultatea de Inginerie din Brăila

130

2

Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi

2.950

5

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iaşi

550

3

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

3.450

35

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” din Iaşi

710

5

Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi

289

1

Universitatea din Oradea

1.631

31

Universitatea din Petroşani

625

5

Universitatea din Piteşti

825

16

Universitatea „Petrol-Gaze” din Ploieşti

910

14

Universitatea „Eftimie Murgu” din Reşiţa

370

7

Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu

1.620

17

Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava

1.050

10

Universitatea „Valahia” din Târgovişte

930

18

Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu

350

13

Universitatea „Petru Maior” din Târgu Mureş

425

25

Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş

443

7

Universitatea de Arte din Târgu Mureş

84

2

Universitatea „Politehnica” din Timişoara

2.250

4

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului din Timişoara

630

2

Universitatea de Vest din Timişoara

2.040

30

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” din Timişoara

580

5

Academia Tehnică Militară din Bucureşti

160

0

Universitatea Naţională de Apărare „Carol 1” din Bucureşti

0

0

Academia Naţională de Informaţii „Mihai Viteazul” din Bucureşti

55

0

Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” din Bucureşti

425

0

Academia Forţelor Aeriene „Henri Coandă” din Braşov

45

0

Academia Navală „Mircea cel Bătrân” din Constanţa

30

0

Academia Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu

207

0

Institutul Medico-Militar

82

0

 

ANEXA Nr.2

(Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 3.894/2013)

 

CIFRA DE ŞCOLARIZARE

pentru studii universitare de master alocată instituţiilor de învăţământ superior de stat în anul universitar 2013-2014

 

Universitatea

Cifra de şcolarizare

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

3.600

Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti

800

Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti

80

Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti

725

Universitatea din Bucureşti

3.450

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti

60

Academia de Studii Economice din Bucureşti

1.750

Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti

80

Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti

153

Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti

85

Universitatea Naţională de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti

120

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti

860

Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia

220

Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad

200

Universitatea „Vasile Alecsandri”din Bacău

320

Universitatea „Transilvania” din Braşov

1.250

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

2.000

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca

415

Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

3.495

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca

90

Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca

72

Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca

90

Universitatea „Ovidius” din Constanţa

620

Universitatea Maritimă din Constanţa

100

Universitatea din Craiova

1.620

Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova

45

Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi

785

Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi

1.750

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iaşi

360

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

2.300

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” din Iaşi

110

Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi

140

Universitatea din Oradea

765

Universitatea din Petroşani

210

Universitatea din Piteşti

425

Universitatea „Petrol-Gaze” din Ploieşti

300

Universitatea „Eftimie Murgu” din Reşiţa

245

Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu

900

Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava

430

Universitatea „Valahia” din Târgovişte

425

Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu

125

Universitatea „Petru Maior” din Târgu Mureş

200

Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş

60

Universitatea de Arte din Târgu Mureş

42

Universitatea „Politehnica” din Timişoara

1.600

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului din Timişoara

320

Universitatea de Vest din Timişoara

1.150

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” din Timişoara

35

Academia Tehnică Militară din Bucureşti

56

Universitatea Naţională de Apărare „Carol 1” din Bucureşti

49

Academia Naţională de Informaţii „Minai Viteazul” din Bucureşti

70

Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” din Bucureşti

110

Academia Forţelor Aeriene „Henri Coandă” din Braşov

0

Academia Navală „Mircea cel Bătrân” din Constanţa

0

Academia Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu

6

 

ANEXA Nr. 3

(Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 3.894/2013)

 

CIFRA DE ŞCOLARIZARE

pentru studii universitare de doctorat alocată instituţiilor de învăţământ superior de stat în anul universitar 2013-2014

 

Universitatea

Cifra de şcolarizare

Universitatea „Politehnica” din Bucureşti

401

Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti

45

Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti

18

Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti

66

Universitatea din Bucureşti

340

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti

107

Academia de Studii Economice din Bucureşti

110

Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti

15

Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti

15

Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti

15

Universitatea Naţională de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti

14

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti

65

Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia

18

Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad

10

Universitatea „Vasile Alecsandri”din Bacău

18

Universitatea „Transilvania” din Braşov

55

Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca*)

218

*) din care pentru Centrul de Nord din Baia Mare

15

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca

79

Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca

325

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca

85

Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca

15

Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca

15

Universitatea „Ovidius” din Constanţa

25

Universitatea Maritimă din Constanţa

10

Universitatea din Craiova

45

Universitatea de Medicină şi Farmacie din Craiova

25

Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi

45

Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi

100

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iaşi

40

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

210

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” din Iaşi

70

Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi

28

Universitatea din Oradea

23

Universitatea din Petroşani

20

Universitatea din Piteşti

22

Universitatea „Petrol-Gaze” din Ploieşti

10

Universitatea „Eftimie Murgu” din Reşiţa

6

Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu

43

Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava

37

Universitatea „Valahia” din Târgovişte

30

Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu

4

Universitatea „Petru Maior” din Târgu Mureş

15

Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş

36

Universitatea de Arte din Târgu Mureş

4

Universitatea „Politehnica” din Timişoara

90

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului din Timişoara

30

Universitatea de Vest din Timişoara

80

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” din Timişoara

25

Academia Tehnică Militară din Bucureşti

4

Universitatea Naţională de Apărare „Carol 1” din Bucureşti

0

Academia Naţională de Informaţii „Mihai Viteazul” din Bucureşti

0

Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” din Bucureşti

0

Academia Forţelor Aeriene „Henri Coandă” din Braşov

0

Academia Navală „Mircea cel Bătrân” din Constanţa

0

Academia Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu” din Sibiu

0

 

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

 

ORDIN

privind cadrul general de organizare şi desfăşurare a admiterii în ciclurile de studii universitare de licenţă, de master şi de doctorat pentru anul universitar 2014-2015

 

În conformitate cu prevederile art. 138,142,145,151,156,158,160,163,174,176,199,200 şi 277 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 133/2000 privind învăţământul universitar şi postuniversitar de stat cu taxă, peste locurile finanţate de la bugetul de stat, aprobată cu modificări prin Legea nr. 441/2001, cu modificările ulterioare,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 1.004/2002 privind stimularea elevilor şi studenţilor care au primit distincţii la olimpiadele şcolare internaţionale organizate pentru învăţământul preuniversitar şi a doctoranzilor care au obţinut rezultate deosebite în activitatea de cercetare, cu modificările şi completările ulterioare, al Hotărârii Guvernului nr. 404/2006 privind organizarea şi desfăşurarea studiilor universitare de masterat, al Hotărârii Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat şi al Hotărârii Guvernului nr. 185/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei naţionale şi ministrul delegat pentru învăţământ superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică emit prezentul ordin.

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - (1) Prezentul ordin stabileşte cadrul general pentru organizarea şi desfăşurarea admiterii în ciclurile de studii universitare de licenţă, de master şi de doctorat pentru anul universitar 2014-2015 şi introduce toate mecanismele astfel încât fiecare instituţie de învăţământ superior să elaboreze şi să aplice propriul regulament de organizare a admiterii în programele de studii oferite, în concordanţă cu misiunea proprie şi strategia instituţională şi în concordanţă cu cerinţele pieţei forţei de muncă.

(2) Asigurarea unui cadrul general flexibil şi eficient are drept scop atingerea obiectivului educaţional privind stimularea excelenţei instituţiilor de învăţământ superior şi a programelor de studii.

(3) în baza autonomiei universitare şi cu condiţia asumării răspunderii publice, instituţiile de învăţământ superior organizează concurs de admitere pentru fiecare program şi ciclu de studii universitare în vederea testării cunoştinţelor şi a capacităţilor cognitive, respectiv artistice sau sportive.

 

CAPITOLUL II

Organizarea admiterii

 

Art. 2. - (1) Potrivit legii, instituţiile de învăţământ superior organizează examene de admitere pentru fiecare ciclu de studii universitare.

(2) Examenele de admitere se organizează pe baza metodologii lor proprii de admitere stabilite de către fiecare instituţie de învăţământ superior în baza autonomiei universitare, cu respectarea prevederilor legale în vigoare şi ale prezentului ordin.

(3) Conform legii, metodologia proprie de admitere, condiţiile de admitere, inclusiv oferta anuală de şcolarizare, în conformitate cu prevederile art. 138 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, sunt făcute publice în fiecare an de către universitate.

Art. 3. - (1) Pentru ciclul de studii universitare de licenţă, admiterea se organizează pe domenii de licenţă, la specializările/programele de studii acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu în cadrul instituţiei de învăţământ superior, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

(2) Pentru ciclul de studii universitare de master, admiterea se realizează la programele de studii legal înfiinţate în cadrul instituţiei de învăţământ superior, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

(3) Pentru ciclul de studii universitare de doctorat, admiterea se realizează în domeniile de studii universitare de doctorat aprobate, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Art. 4. - (1) Concursul pentru admiterea la toate formele de învăţământ ale studiilor universitare menţionate la art. 2 se poate organiza în sesiuni, înainte de începerea anului universitar.

(2) Perioadele sesiunilor de admitere, formele şi probele de concurs se stabilesc prin metodologia proprie şi se fac publice conform prevederilor legale în vigoare, prin afişare la sediul instituţiei de învăţământ superior şi prin publicare pe pagina web proprie.

Art. 5. - (1) Admiterea la studii universitare de licenţă se susţine în limba română sau într-o limbă străină, pentru programele de licenţă la care şcolarizarea este organizată în limba străină respectivă.

(2) Pentru programele de licenţă şcolarizate în limba română, la solicitarea scrisă a candidaţilor care au susţinut la bacalaureat şi proba la limba şi literatura maternă, examenul de admitere se poate susţine şi în limbile materne respective, cu respectarea autonomiei universitare.

Art. 6. - (1) Pentru studiile universitare organizate într-o limbă străină, admiterea va conţine obligatoriu o probă de competenţă lingvistică, eliminatorie, notată cu admis/respins.

(2) Probele practice pentru testarea capacităţilor artistice sau sportive sunt eliminatorii şi se vor nota conform metodologiei proprii.

 

CAPITOLUL III

Candidaţii la admitere

 

Art. 7. - (1) La admiterea în ciclul de studii universitare de licenţă pot participa absolvenţii de liceu cu diplomă de bacalaureat sau diplomă echivalentă.

(2) La admiterea în ciclul de studii universitare de master pot participa absolvenţii cu diplomă de licenţă sau echivalentă ai studiilor universitare de lungă durată organizate conform Legii învăţământului nr. 84/1995*), republicată, cu modificările şi completările ulterioare, absolvenţii cu diplomă de licenţă ai ciclului de studii universitare de licenţă organizate conform Legii nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi absolvenţii studiilor efectuate în străinătate şi recunoscute de către direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale ca fiind cel puţin studii universitare de licenţa.

(3) La admiterea în ciclul de studii universitare de doctorat pot participa absolvenţii cu diplomă de licenţă sau echivalentă ai studiilor universitare de lungă durată organizate conform Legii nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, absolvenţii cu diplomă de master ai ciclului de studii universitare de master organizate conform Legii nr. 288/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi absolvenţii studiilor efectuate în străinătate şi recunoscute de către direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale ca fiind cel puţin studii universitare de master.

(4) La admiterea în toate ciclurile de studii universitare pot participa şi cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ai statelor aparţinând Spaţiului Economic European şi ai Confederaţiei Elveţiene, în aceleaşi condiţii prevăzute de lege pentru cetăţenii români, inclusiv în ceea ce priveşte taxele de şcolarizare, Recunoaşterea studiilor efectuate de către aceştia în afara României se va realiza de către direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale înainte de înscrierea candidaţilor la concursul de admitere, fiecare candidat având obligaţia de a prezenta la înscrierea la concurs atestatul de recunoaştere a studiilor.

(5) La admiterea în toate ciclurile de studii universitare din învăţământul superior militar, de ordine publică si siguranţă naţională pot participa şi cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ai statelor aparţinând Spaţiului Economic European şi ai Confederaţiei Elveţiene, cu respectarea reglementărilor specifice elaborate de ministerele de resort.

(6) La admiterea în toate ciclurile de studii universitare cu predare în limba română, cetăţenii străini au obligaţia să prezinte un certificat de competenţă lingvistică pentru limba română eliberat de către instituţii abilitate de Ministerul Educaţiei Naţionale.

Art. 8. - (1) Un candidat poate fi admis şi înmatriculat ca student la cel mult două programe de studii concomitent, indiferent de instituţiile de învăţământ care le oferă. Un candidat declarat admis poate beneficia de finanţare de la bugetul de stat pentru un singur program de licenţă, pentru un singur program de master şi pentru un singur program de doctorat. Candidatul declarat admis la mai multe facultăţi optează pentru programul de studii care va fi finanţat de Ia bugetul de stat, prin depunerea diplomei de bacalaureat sau a diplomei ciclului de studii universitare anterior absolvit, după caz, în original, la facultatea pe care doreşte să o urmeze, respectând termenul de depunere stabilit de aceasta din urmă.

(2) Costurile aferente depăşirii duratei învăţământului gratuit, prevăzute de lege. se suporta de câtre studenţi.

(3) în cadrul metodologiei proprii, instituţiile de învăţământ superior pot stabili facilităţi sau condiţii speciale referitoare la admiterea pentru programe de studii universitare de licenţă a candidaţilor care au obţinut în perioada studiilor liceale distincţii la olimpiadele şcolare şi/sau la alte concursuri naţionale ori internaţionale.


*) Legea nr. 84/1995 a fost abrogată prin art. 361 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011.

 

CAPITOLUL IV

Înscrierea candidaţilor

 

Art. 9. - Instituţiile de învăţământ superior vor aduce la cunoştinţa candidaţilor condiţiile şi documentele necesare pentru înscriere, prin afişare la sediul instituţiilor şi pe pagina web proprie.

Art. 10. - (1) Candidaţii care au promovat examenul de bacalaureat/licenţă/disertaţie în sesiunile corespunzătoare anului şcolar/universitar 2013-2014 prezintă la înscriere diploma de bacalaureat/licenţă/master sau adeverinţa eliberată de către instituţia de învăţământ, în care se menţionează media generală, mediile obţinute în anii de studiu, termenul de valabilitate şi faptul că nu a fost eliberată diploma.

(2) în vederea înmatriculării, candidaţii admişi pe locurile finanţate de la bugetul de stat au obligaţia să depună, până la data stabilită prin metodologia proprie de admitere, diploma de bacalaureat/licenţă/disertaţie sau adeverinţa, pentru candidaţii care au promovat examenul de bacalaureat în sesiunea 2013- 2014, în original, la secretariatul facultăţii/departamentului.

(3) Neprezentarea diplomei de bacalaureat/licenţă/disertaţie sau a adeverinţei, în original, din vina exclusiva a candidatului admis, în termenul stabilit prin metodologia proprie de admitere, duce la pierderea locului finanţat de la bugetul de stat.

Art. 11. - Instituţiile de învăţământ superior au obligaţia să restituie, după afişarea rezultatelor Finale, în cel mult 48 de ore de la depunerea cererii şi necondiţionat, fără perceperea unor taxe, dosarele candidaţilor respinşi sau ale celor care renunţă la locul obţinut prin admitere.

Art. 12. - (1) Instituţiile de învăţământ superior pot percepe de la candidaţi, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, taxe de înscriere pentru organizarea şi desfăşurarea admiterii, în cuantumurile aprobate de senatele universitare şi prevăzute în metodologia proprie. Aceste taxe se fac publice pe paginile web ale instituţiilor de învăţământ superior.

(2) Senatele universitare pot prevedea, prin metodologiile proprii de admitere, scutirea de la plata acestor taxe sau reducerea lor.

(3) Potrivit legii, copiii personalului didactic aflat în activitate sunt scutiţi de plata taxelor de înscriere la concursurile de admitere în învăţământul superior şi beneficiază de gratuitate la cazare în cămine.

 

CAPITOLUL V

Rezultatele admiterii

 

Art. 13. - (1) Media generală minimă de admitere la studii universitare de licenţă, de master şi de doctorat nu poate fi mai mică decât 5 (cinci) sau decât un număr minim de puncte echivalent.

(2) Media generală de admitere se calculează ca medie aritmetică sau medie ponderată a notelor obţinute la probele examenului de admitere.

(3) La calculul mediei generale de admitere la studii universitare de licenţă şi de master pot fi luate în considerare notele de la probele de bacalaureat, media de la bacalaureat, licenţă, conform metodologiei proprii.

(4) Mediile generale/Punctajele generale obţinute de candidaţi la admitere sunt valabile pentru stabilirea ordinii de clasificare numai la instituţia de învăţământ superior la care aceştia au candidat, în conformitate cu metodologiile proprii de admitere.

(5) Ordinea de clasificare rezultată în urma admiterii va fi utilizată şi pentru repartizarea locurilor finanţate de la bugetul de stat, acestea revenind celor mai bine clasaţi candidaţi din fiecare domeniu.

(6) Metodologiile proprii de admitere ale instituţiilor de învăţământ superior trebuie să prevadă criterii de departajare a candidaţilor, inclusiv în cazul mediilor egale obţinute la examenul de admitere, astfel încât să nu se depăşească capacitatea de şcolarizare stabilită, conform prevederilor legale în vigoare.

(7) înmatricularea studenţilor declaraţi admişi în urma concursului de admitere se face prin decizie a rectorului instituţiei de învăţământ superior. După aprobarea înmatriculării, studenţii sunt înscrişi în registrul matricol sub un număr unic valabil pentru întreaga perioadă de şcolarizare la specializarea/specializările/programul/programele de studii la care au fost admişi.

(8) Universităţile au obligaţia întocmirii contractelor de studii dintre studenţi înmatriculaţi şi rectorul universităţii.

Art. 14. - Rezolvarea contestaţiilor este în exclusivitate de competenţa instituţiilor de învăţământ superior, conform metodologiilor proprii de admitere. Nu se admit contestaţii pentru probele orale, de aptitudini sportive sau artistice. Decizia comisiei de contestaţii este definitivă.

 

CAPITOLUL VI

Dispoziţii finale

 

Art. 15. - Conducerile instituţiilor de învăţământ superior au întreaga responsabilitate pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de admitere pentru fiecare ciclu de studii universitare.

Art. 16. - Prevederile prezentului ordin vor fi duse la îndeplinire de Direcţia generală învăţământ superior din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale şi de instituţiile de învăţământ superior acreditate sau autorizate provizoriu să organizeze activităţi de învăţământ superior, potrivit legii.

Art. 17. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educaţiei naţionale,

Remus Pricopie

Ministrul delegat pentru învăţământ superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică,

Mihnea Cosmin Costoiu

 

Bucureşti, 24 decembrie 2013.

Nr. 5.734.

 

AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA CONSUMATORILOR

 

ORDIN

pentru modificarea Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 392/2013 privind stabilirea condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească operatorii economici care comercializează produse de panificaţie pe teritoriul României

 

Având în vedere prevederile art. 8, 18 şi ale art. 20 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 5 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 700/2012 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, cu modificările ulterioare,

preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor emite prezentul ordin.

Art. I. - Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 392/2013 privind stabilirea condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească operatorii economici care comercializează produse de panificaţie pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 16 decembrie 2013, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 2 va avea următorul cuprins:

„Art. 2. - În sensul prezentului ordin următorii termeni se definesc astfel:

a) pâine este produsul de panificaţie preparat dintr-un aluat obţinut din diferite sortimente de făina, utilizate în amestec ori singure, cu sau fără alte ingrediente, frământat cu apă, afânat prin fermentaţia drojdiei şi precopt/copt, inclusiv în stare congelată, dar la care nu s-au adăugat miere, ouă, brânză sau fructe, care are un conţinut de zahăr în substanţa uscată de maximum 5% din greutate şi grăsimi în substanţa uscată de maximum 5% din greutate şi care prezintă cantitatea netă de minimum 300 de grame, creşterea acesteia fiind permisă numai din 100 în 100 de grame;

b) specialităţi de panificaţie sunt cornurile, chiflele, batoanele, covrigii, minibaghetele, franzeluţele şi împletiturile, care se încadrează în grupa produselor de brutărie la codul CAEN/CPSA1071, care au compoziţia pâinii, astfel cum este definită la lit. a) şi care prezintă cantitatea netă de maximum 150 de grame;

c) aditivi alimentari, auxiliari tehnologici - conform prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.333/2008 al Parlamentului European şi ai Consiliului din 16 decembrie 2008 privind aditivii alimentari;

d) enzimă alimentară - este definită conform art. 3 alin. (2) lit. a) din Regulamentul (CE) nr. 1.332/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind enzimele alimentare şi de modificare a Directivei 83/417/CEE a Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 1.493/1999 al Consiliului, a Directivei 2000/13/CE a Consiliului si a Regulamentului (CE) nr. 258/97.”

2. La articolul 6, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

„Art. 6. - (1) Produsele de panificaţie ambalate trebuie să prezinte prin etichetare următoarele elemente pentru asigurarea informării corecte, complete şi precise a consumatorilor:

- denumirea sub care se vinde produsul;

- lista cuprinzând ingredientele;

- cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente conform prevederilor art. 8 din Normele metodologice privind etichetarea alimentelor, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 106/2002, cu modificările şi completările ulterioare;

- cantitatea netă;

- data durabilităţii minimale;

- condiţiile de depozitare sau de folosire, atunci când acestea necesită indicaţii speciale;

- denumirea sau denumirea comercială şi sediul producătorului ori ale ambalatorului sau ale distribuitorului înregistrat în Uniunea Europeană;

- locul de origine sau de provenienţă, dacă omiterea acestuia ar fi de natură să creeze confuzii în gândirea consumatorilor cu privire la originea sau la provenienţa reală a produsului;

- instrucţiuni de utilizare, atunci când lipsa acestora poate determina o utilizare necorespunzătoare;

- o menţiune care să permită indicarea lotului; se exceptează cazul în care data durabilităţii minimale este indicată prin menţionarea clară şi necodificată cel puţin a zilei şi lunii, în această ordine;

- ingredientele cu efecte alergene cuprinse în anexa nr. 1f) la Normele metodologice privind etichetarea alimentelor, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 106/2002, cu modificările şi completările ulterioare.”

3. Articolul 7 va avea următorul cuprins:

„Art. 7. - (1) Pentru produsele de panificaţie neambalate sunt acceptate scăderi ale cantităţii nete datorate pierderii de umiditate, pe durata de valabilitate, conform anexei care face parte integrantă din prezentul ordin.

(2) în cazul produselor de panificaţie provenite din aluaturi precoapte, congelate sau semicongelate, precum şi al produselor provenite din ţări membre ale UE sunt acceptate scăderi ale cantităţii nete datorate pierderii de umiditate stabilite şi valabile legal în acele ţări, sarcina probei revenind operatorilor economici care comercializează produsele.

(3) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) pâinea cu o cantitate netă mai mare de 1.000 de grame, care se cântăreşte la locul de vânzare şi care se poate vinde porţionată, produsele cu destinaţie specială, ambalate şi avizate conform legislaţiei speciale în vigoare, precum şi produsele cu destinaţie religioasă.”

4. Articolul 8 va avea următorul cuprins:

„Art. 8. - Produsele de panificaţie se comercializează în unităţi autorizate pentru comercializarea produselor alimentare, cu respectarea condiţiilor igienico-sanitare prevăzute de legislaţia în vigoare. În cazul magazinelor generale, produsele de panificaţie se comercializează în zone special amenajate astfel încât să nu intre în contact cu alte produse.”

5. Anexa se modifică şi se înlocuieşte cu anexa ce face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la aceeaşi dată cu data intrării în vigoare a Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 392/2013 privind stabilirea condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească operatorii economici care comercializează produse de panificaţie pe teritoriul României.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor,

Bogdan Cristian Nica

 

Bucureşti, 10 ianuarie 2014.

Nr. 8.

 

ANEXĂ

(Anexa la Ordinul nr. 392/2013)

 

Scăderi ale cantităţii nete pentru pâine datorate pierderii de umiditate pe durata de valabilitate

 

Nr. crt.

Cantitatea netă a pâinii

(g)

Scădere a cantităţii pentru 24 de ore

- maximum (%) -

1.

300

8

2.

400

6

3.

500-1.000

4

4.

> 1.000

<4

5.

Specialităţi

8

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.