MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 496/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 496         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 3 iulie 2014

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

87. - Lege privind declararea comunei Şepreuş, judeţul Arad, localitate-martir a luptei anticomuniste

 

491. - Decret pentru promulgarea Legii privind declararea comunei Şepreuş, judeţul Arad, localitate-martir a luptei anticomuniste

 

88. - Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor

 

492. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor

 

91. - Lege privind acordarea unei zile lucrătoare libere pe an pentru îngrijirea sănătăţii copilului

 

495. - Decret pentru promulgarea Legii privind acordarea unei zile lucrătoare libere pe an pentru îngrijirea sănătăţii copilului

 

93. - Lege privind instituirea zilei de 11 octombrie ca Ziua Şcolii Ardelene

 

497. - Decret pentru promulgarea Legii privind instituirea zilei de 11 octombrie ca Ziua Şcolii Ardelene

 

94. - Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea tichetelor de vacanţă

 

498. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea tichetelor de vacanţă

 

96. - Lege pentru completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000

 

500. - Decret privind promulgarea Legii pentru completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000

 

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

            Decizia nr. 233 din 15 aprilie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) teza a treia din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi ale prevederilor art. I alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute În proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940. ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat ai Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontiera, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006

 

Decizia nr. 235 din 15 aprilie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 200 alin. (1) raportat la art. 194 şi 195 din Codul de procedură civilă

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

639. - Ordin al ministrului fondurilor europene pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 3.080/2008 privind constituirea Comitetului de investiţii pentru Fondul de participare JEREMIE pentru operaţiunile domeniului major de intervenţie 1.2 “Accesul la finanţare al întreprinderilor mici şi mijlocii” din cadrul axei prioritare 1 “Un sistem de producţie inovativ şi ecoeficient”, Programul operaţional sectorial “Creşterea competitivităţii economice” 2007-2013

 

1.126. - Ordin al ministrului transporturilor privind modificarea Regulamentului pentru circulaţia trenurilor şi manevra vehiculelor feroviare - nr. 005, aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1.816/2005

 

LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind declararea comunei Şepreuş, judeţul Arad, localitate-martira luptei anticomuniste

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - În semn de omagiu adus eroismului manifestat de locuitorii comunei Şepreuş, judeţul Arad, şi pentru cinstirea celor căzuţi în lupta împotriva comunismului, comuna Şepreuş, judeţul Arad, se declară localitate-martir a luptei anticomuniste.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

VIOREL HREBENCIUC

PREŞEDINTELE SENATULUI

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 1 iulie 2014.

Nr. 87.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind declararea comunei Şepreuş, judeţul Arad, localitate-martir a luptei anticomuniste

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind declararea comunei Şepreuş, judeţul Arad, localitatea martie a luptei anticomuniste şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucureşti, 1 iulie 2014.

Nr. 491.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea şi completarea Legii nr. 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Legea nr. 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 10 noiembrie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 12, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:

“(6) Deciziile luate la nivelul administraţiilor publice locale de tăiere a arborilor sănătoşi din spaţiile verzi, astfel cum sunt definite la art. 3, aflate pe terenurile din zonele urbane, se pun în aplicare numai după obţinerea avizului emis de agenţiile judeţene pentru protecţia mediului, respectiv a municipiului Bucureşti.”

2. Articolul 15 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 15. - Controlul realizării măsurilor de protecţie a spaţiilor verzi, în funcţie de locaţia acestora, este exercitat de instituţiile abilitate de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, autoritatea publică centrală pentru dezvoltare regională şi administraţie publică, autorităţile administraţiei publice locale şi de unităţile fitosanitare locale pentru protecţia plantelor.”

3. La articolul 23 alineatul (1), litera d) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„d) de la 20.000 lei la 40.000 lei pentru persoanele fizice şi de la 40.000 lei la 70.000 lei pentru persoanele juridice, pentru încălcarea prevederilor art. 12 alin. (5) şi (6);”.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

VIOREL HREBENCIUC

PREŞEDINTELE SENATULUI

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 1 iulie 2014.

Nr. 88.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucureşti, 1 iulie 2014.

Nr. 492.

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind acordarea unei zile lucrătoare libere pe an pentru îngrijirea sănătăţii copilului

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. 1. - (1) Ziua lucrătoare liberă pentru îngrijirea sănătăţii copilului, denumită în continuare liberul, se acordă în condiţiile prevăzute de prezenta lege, în scopul de a asigura posibilitatea părinţilor sau reprezentanţilor legali ai copilului de a verifica anual starea de sănătate a acestuia.

(2) Titularii dreptului la liber sunt părinţii, respectiv reprezentanţii legali ai copilului, asiguraţi în cadrul sistemului asigurărilor sociale de stat.

(3) Persoanele prevăzute la alin. (2) au dreptul la liber, în condiţiile prevăzute de prezenta lege, pentru îngrijirea sănătăţii copilului, fără obligaţia angajatorului de a plăti drepturile salariate aferente.

(4) Sunt consideraţi copii minori aflaţi în îngrijirea şi întreţinerea părinţilor sau a reprezentanţilor legali cei cu vârste cuprinse între 0-18 ani.

Art. 2. - (1) Liberul se acordă la cererea unuia dintre părinţi, la alegere, respectiv a reprezentantului legal al copilului, justificat ulterior cu acte doveditoare din partea medicului de familie al copilului, din care să rezulte controlul medical efectuat.

(2) Cererea părintelui, respectiv a reprezentantului legal al copilului va fi depusă cu cel puţin 15 zile lucrătoare înainte de vizita la medic şi va fi însoţită de o declaraţie pe propria răspundere că în anul respectiv celălalt părinte sau reprezentant legal nu a solicitat ziua lucrătoare liberă şi nici nu o va solicita.

(3) în cazul în care, în urma unor verificări efectuate de către angajator, se constată că ambii părinţi au solicitat liberul contrar legii, va fi anulată posibilitatea ulterioară de a mai beneficia, vreodată, de prevederile legii.

Art. 3. - (1) Pentru familiile sau persoanele cu 2 copii se acordă tot o zi lucrătoare liberă pe an, pentru îngrijirea sănătăţii copiilor, ca şi în cazul unui singur copil.

(2) Pentru familiile sau persoanele cu 3 sau mai mulţi copii se acordă două zile lucrătoare libere pe an, consecutive sau separate, după cum decide angajatorul.

(3) în cazul în care niciunul dintre părinţi, respectiv dintre reprezentanţii legali ai copilului nu va solicita ziua lucrătoare liberă, aceasta nu se va reporta în anul viitor calendaristic.

Art. 4. - (1) Angajatorii sunt obligaţi să acorde ziua lucrătoare liberă pentru îngrijirea sănătăţii copilului, solicitată în condiţiile art. 2.

(2) în cazul mai multor cereri simultane din partea angajaţilor pentru acordarea liberului, care depăşesc 5% din numărul total de angajaţi, angajatorul va programa, prin rotaţie, zilele lucrătoare libere, astfel încât să nu îi fie afectată activitatea.

(3) Nerespectarea de către angajatori a prevederilor prezentei legi constituie contravenţie şi se sancţionează de către Inspecţia Muncii cu amendă cuprinsă între 500 şi 1.500 lei.

(4) Prevederile alin. (3) se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

(5) Prevederile prezentei legi se aplică atât angajatorilor publici, cât şi celor privaţi.

Art. 5. - În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice vor elabora normele metodologice de aplicare a acesteia, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

VIOREL HREBENCIUC

PREŞEDINTELE SENATULUI

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 1 iulie 2014.

Nr. 91.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind acordarea unei zile lucrătoare libere pe an pentru îngrijirea sănătăţii copilului

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind acordarea unei zile lucrătoare libere pe an pentru îngrijirea sănătăţii copilului şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucureşti, 1 iulie 2014.

Nr. 495.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind instituirea zilei de 11 octombrie ca Ziua Şcolii Ardelene

 

Parlamentul României adopta prezenta lege.

 

Art. 1. - (1) Prezenta lege instituie ziua de 11 octombrie ca Ziua Şcolii Ardelene.

(2) Ziua Şcolii Ardelene este o sărbătoare publică dedicată omagierii rolului fundamental al ideilor culturale şi politice promovate de mişcarea cunoscută sub numele de Şcoala Ardeleană.

Art. 2. - (1) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale pot organiza manifestări culturale dedicate acestei zile, în limita alocaţiilor bugetare.

(2) Reprezentanţii societăţii civile, persoanele fizice sau juridice, organizaţiile neguvernamentale pot sprijini material sau logistic organizarea manifestărilor dedicate acestei sărbători.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

VIOREL HREBENCIUC

PREŞEDINTELE SENATULUI

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 1 iulie 2014.

Nr. 93.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind instituirea zilei de 11 octombrie ca Ziua Şcolii Ardelene

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale ari. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind instituirea zilei de 11 octombrie ca Ziua Şcolii Ardelene şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucureşti, 1 iulie 2014.

Nr. 497.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea tichetelor de vacanţă

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8 din 18 februarie 2009 privind acordarea tichetelor de vacanţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 24 februarie 2009, cu următoarele modificări şi completări:

1. Titlul ordonanţei de urgenţă se modifică şi va avea următorul cuprins:

“ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ

privind acordarea voucherelor de vacanţă”

2. La articolul 1, alineatele (1)- (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“Art. 1. - (1) începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, pentru recuperarea şi întreţinerea capacităţii de muncă a personalului salarial, angajatorii care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă pot acorda, în condiţiile legii, bonuri de valoare, denumite în continuare vouchere de vacanţă.

(2) Instituţiile publice definite conform Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi instituţiile publice locale definite conform Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi subordonare, inclusiv cele care se finanţează integral din venituri proprii, regiile autonome, societăţile reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la care statul este acţionar unic sau acţionar majoritar, societăţile şi companiile naţionale care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, acordă, în condiţiile legii, vouchere de vacanţă.

(3) Voucherele de vacanţă se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinaţie în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unităţile din domeniul bugetar, şi în limitele sumelor prevăzute cu această destinaţie în bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.

(4) Nivelul maxim al sumelor care pot fi acordate salariaţilor sub formă de vouchere de vacanţă reprezintă contravaloarea a 6 salarii de bază minime brute pe ţară garantate în plată, pentru un salariat, în decursul unui an fiscal.

(5) Voucherele de vacanţă sunt integral suportate de către angajator, în condiţiile art. 3.”

3. La articolul 1, alineatul (6) se abrogă.

4. La articolul 1, alineatele (7)- (9) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

,,(7) Conţinutul minim al pachetului de servicii care se poate achiziţiona prin intermediul voucherelor de vacanţă va fi stabilit prin normele de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă, care vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului.

(8) Prestarea serviciilor achiziţionate prin intermediul voucherelor de vacanţă se face în unităţi turistice, autorizate de Autoritatea Naţională pentru Turism.

(9) Angajatul care beneficiază de vouchere de vacanţă nu mai beneficiază de prima de vacanţă în cursul anului fiscal sau de bilete de odihnă, acordate potrivit Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare.”

5. După articolul 1 se introduce un nou articol, articolul 11, cu următorul cuprins:

“Art. 11. - Societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la care statul este acţionar unic sau acţionar majoritar, precum şi regiile autonome, indiferent de forma de coordonare/subordonare, pot acorda angajaţilor proprii prime, cu ocazia plecării în concediul de odihnă, numai sub forma voucherelor de vacanţă, în conformitate cu prevederile art. 1.”

6. Articolul 2 se modifică şl va avea următorul cuprins:

“Art. 2. - (1) Voucherele de vacanţă sunt emise de către Autoritatea Naţională pentru Turism.

 (2) Fiecare voucher de vacanţă este valabil dacă are înscrise următoarele menţiuni:

a) emitentul şi datele sale de identificare;

b) valoarea nominală a voucherului de vacanţă;

c) angajatorul şi datele sale de identificare;

d) numele, prenumele şi codul numeric personal ale angajatului care este în drept să utilizeze voucherul de vacanţă;

e) spaţiul destinat înscrierii perioadei în care a fost utilizat şi aplicării ştampilei unităţii afiliate;

f) interdicţia unităţii afiliate de a plăti diferenţa în bani dintre valoarea voucherului de vacanţă şi valoarea pachetului de servicii către utilizatorii voucherelor de vacanţă;

g) perioada de valabilitate a utilizării voucherului de vacanţă.

(3) Autoritatea Naţională pentru Turism are obligaţia de a asigura circulaţia voucherelor de vacanţă în condiţii de siguranţă.

(4) Voucherul de vacanţă are perioadă de valabilitate până la data de 31 decembrie a anului în care a fost emis.”

7. La articolul 3, alineatele (1) şi (2) se abrogă.

8. La articolul 3, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(3) Sumele corespunzătoare voucherelor de vacanţă acordate de către angajator sunt deductibile la calculul impozitului pe profit, în limita a 6 salarii de bază minime brute pe ţară garantate în plată pentru fiecare angajat, pe un an calendaristic. Salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată este cel stabilit prin hotărâre a Guvernului.”

9. La articolul 3, alineatul (4) se abrogă.

10. La articolul 3, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(5) Valorile nominale permise pentru voucherele de vacanţă sunt: 10, 20, 30, 40 şi 50 lei.”

11. După articolul 3 se introduce un nou articol, articolul 31, cu următorul cuprins:

“Ari 31. - Voucherele de vacanţă se emit numai în sistem on-line.”

12. Articolul 4 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 4. - (1) Operatorii economici cu activitate de turism din România, autorizaţi de Autoritatea Naţională pentru Turism, conform Ordonanţei Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 755/2001, cu modificările ulterioare, care deţin structuri de primire turistice clasificate şi/sau agenţii de turism licenţiate şi care acceptă vouchere de vacanţă ca modalitate de plată, se denumesc, în mod convenţional şi în înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, unităţi afiliate.

(2) Comisionul maxim perceput de agenţiile de turism, în calitate de unităţi afiliate, nu poate depăşi 10% din valoarea pachetului de servicii oferit utilizatorilor voucherelor de vacanţă.”

13. La articolul 5, alineatul (1) se abrogă.

14. La articolul 5, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“(2) Orice plată se face numai prin intermediul societăţilor bancare, potrivit legii.

(3) Autoritatea Naţională pentru Turism va plăti unităţilor afiliate cu care a încheiat contracte pentru decontarea voucherelor de vacanţă contravaloarea acestora după prestarea serviciilor de turism.”

15. Articolul 6 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 6. - (1) Se interzice unităţii afiliate acordarea unui rest de bani la voucherul de vacanţă.

(2) Contravaloarea serviciilor turistice prestate de către unităţile afiliate peste valoarea voucherelor de vacanţă se suportă de către salariat.”

16. Articolul 7 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 7. - (1) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei acceptarea de către unitatea afiliată spre comercializare a voucherelor de vacanţă de către alte persoane decât titularul voucherului de vacanţă.

(2) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 10.000 lei şi retragerea certificatului de clasificare, respectiv a licenţei de turism acceptarea de către unităţile afiliate de vouchere de vacanţă pentru achiziţionarea de servicii care nu îndeplinesc condiţiile pachetului minim de servicii prevăzut la art. 1 alin. (7).

(3) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei fapta unităţii afiliate de a da rest în bani la voucherul de vacanţă.

(4) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei şi retragerea licenţei de turism agenţiei de turism, în calitate de unitate afiliată, fapta prin care pachetul de servicii turistice oferit pentru voucherul de vacanţă diferă de pachetul similar de servicii oferit de structura de primire turistică pentru alte categorii de beneficiari.

(5) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către personalul cu atribuţii de control din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Turism.

(6) Contravenţiilor prevăzute la alin. (1)-(4) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.”

Art. II. - În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Autoritatea Naţională pentru Turism şi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice vor elabora şi vor supune spre aprobare Guvernului modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 215/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice privind acordarea tichetelor de vacanţă, în mod corespunzător modificărilor şi completărilor aduse prin prezenta lege.

Art. III. - În cuprinsul actelor normative în vigoare, sintagma “tichet de vacanţă” se înlocuieşte cu sintagma “voucher de vacantă”.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

VIOREL HREBENCIUC

PREŞEDINTELE SENATULUI

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 1 iulie 2014.

Nr. 94.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea tichetelor de vacanţă

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea tichetelor de vacanţă şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucureşti, 1 iulie 2014.

Nr. 498.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 9 mai 2000, cu modificările şi completările ulterioare, se completează după cum urmează:

- La titlul II capitolul III, după articolul 11 se introduce un nou capitol, capitolul III1, cuprinzând articolele 111 şi 112, cu următorul cuprins:

“CAPITOLUL III1

Programul naţional «Redescoperă oină»

Art. 111. - (1) Oina este sportul naţional al României.

(2) Programul naţional «Redescoperă oina» reprezintă un program naţional care constă într-un complex de activităţi necesare susţinerii practicării şi promovării jocului de oină, desfăşurat prin intermediul Federaţiei Române de Oină.

(3) Programul naţional «Redescoperă oina» poate fi sprijinit de stat, de structuri ale administraţiei centrale, de organizaţii neguvernamentale şi de structuri ale administraţiei locale, în vederea promovării jocului de oină ca sport naţional al României.

Art. 112. - Finanţarea Programului naţional «Redescoperă oina» poate fi asigurată din fonduri prevăzute distinct în bugetul de stat, alocaţii bugetare, venituri proprii ale Ministerului Tineretului şi Sportului şi, în funcţie de posibilităţi, din fonduri de la bugetele locale.”

Art. II. - Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 9 mai 2000, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu completarea adusă prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

VIOREL HREBENCIUC

PREŞEDINTELE SENATULUI

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 1 iulie 2014.

Nr. 96.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000 şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucureşti, 1 iulie 2014.

Nr. 500.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 233

din 15 aprilie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) teza a treia din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi ale prevederilor art. I alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu­ţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) teza a treia din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi ale prevederilor art. I alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau râmase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006, excepţie ridicată de Maria Marinescu, Florica Chilili, Lenuţa Mitea, Dafina Hagivreta, în Dosarul nr. 12.979/300/2013 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 14D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a depus o cerere prin care solicită respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 7 alin. (1) teza a treia din Legea nr. 9/1998, şi de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. I alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

5. Prin încheierea din 16 octombrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 12.979/300/2013, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) teza a treia din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi ale prevederilor art. I alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şl a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum ŞI ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006.

6. Excepţia a fost invocată de Maria Marinescu, Florica Chilili, Lenuţa Mitea şi Dafina Hagivreta într-o cauză având ca obiect o contestaţie la executare - suspendare la executare formulată de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia susţin, în esenţă, că prin instituirea obligativităţii validării de către comisia centrală a hotărârilor emise de comisiile locale de aplicare a Legii nr. 9/1998 cetăţenii români beneficiari ai prevederilor Legii nr. 9/1998 nu mai sunt egali în faţa Legii fundamentale şi a autorităţilor publice (în mod concret, în faţa Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor), ci, dimpotrivă, ei sunt discriminaţi în raport cu cetăţenii români beneficiari ai prevederilor Legii nr. 290/2003, respectiv ai Legii nr. 393/2006, aceşti din urmă cetăţeni fiind privilegiaţi în raport cu primii, întrucât ei nu mai sunt obligaţi să aştepte îndeplinirea unei proceduri administrative, respectiv ca Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să emită un act administrativ de validare (decizie sau, mai nou, ordin de validare sau de invalidare),

8. De asemenea, se susţine încălcarea dreptului de proprietate privată al cetăţenilor români beneficiari ai Legii nr. 9/1998, pentru că, din momentul acordării compensaţiilor băneşti prin hotărârile comisiilor judeţene sau a municipiului Bucureşti, cetăţenii români beneficiari ai prevederilor Legii nr. 9/1998 au devenit titulari ai unui drept de creanţă împotriva statului român. Aşadar, aceşti cetăţeni au devenit titulari ai unui drept de proprietate asupra unui bun, în accepţiunea Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, având o creanţă suficient de bine stabilită pentru a beneficia de protecţia art. I din Primul Protocol la Convenţie.

9. Se mai arată că, stabilindu-se prin art. I alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 că este titlu de plată numai hotărârea comisiei judeţene sau cea a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 şi a Legii nr. 393/2006, nu şi hotărârile comisiei judeţene sau a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, şi stabilindu-se modalitatea diferită de actualizare a despăgubirilor în funcţie de data emiterii titlului de plată, respectiv data emiterii hotărârii comisiei judeţene sau a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 şi a Legii nr. 393/2006, sau data emiterii deciziei de plată de către vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, după caz, cetăţenii români nu mai sunt egali în fata Legii fundamentale.

10. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţa consideră că procedura validării hotărârilor emise de comisiile judeţene pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 sau de cea a municipiului Bucureşti este o procedură administrativă ce are drept scop verificarea întrunirii condiţiilor ce se cer a fi îndeplinite pentru acordarea despăgubirilor, iar această procedură este nu doar rezonabilă, ci s-a dovedit a fi chiar un mecanism funcţional pe care legiuitorul l-a adoptat.

11. Împrejurarea că pentru Legea nr. 290/2003 şi Legea nr. 393/2006 nu s-a instituit un asemenea mecanism reprezintă voinţa legiuitorului, care se bucură de o largă marjă de apreciere în cadrul procedurii de legiferare, neputându-se considera că art. 7 alin. (1) teza a treia din Legea nr. 9/1998 este contrar art. 16 alin. (1) din Constituţia României, câtă vreme Legea nr. 9/1998, Legea nr. 290/2003 şi Legea nr. 393/2006 reglementează situaţii diferite, fiind nerezonabil a considera că pentru situaţii diferite trebuie să existe aceeaşi reglementare. Pentru identitate de raţionament, art. I alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 nu este contrar art. 16 alin. (1) din Constituţia României.

12. În acelaşi sens, se arată că art. 7 alin. (1) teza a treia din Legea nr. 9/1998 şi art. I alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 nu sunt contrare dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi din Constituţia României, întrucât Legea nr. 9/1998, Legea nr. 290/2003 şi Legea nr. 393/2006 reglementează situaţii diferite.

13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 7 alin. (1) teza a treia din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 18 aprilie 2007, precum şi ale prevederilor art. I alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 28 februarie 2013.

17. Prevederile art. 7 alin. (1) teza a treia din Legea nr. 9/1998 au următorul conţinut: “[...] Hotărârile se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor comisiei şi se comunică comisiei centrale, spre validare, precum şi solicitantului.

18. Dispoziţiile art. I alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 au următorul conţinut: “(3) Prin titlu de plată se înţelege hotărârea comisiei judeţene sau a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 393/2006, respectiv decizia de plată emisă de către vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006.

(4) Sumele acordate cu titlu de despăgubiri în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă se actualizează prin aplicarea indicelui preţurilor de consum aferent perioadei cuprinse între începutul lunii următoare celei în care a fost emis titlul de plată şi sfârşitul lunii anterioare datei plăţii efective a fiecărei tranşe.”

19. Autoarele excepţiei susţin ca textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi referitor la dreptul de proprietate privată.

20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013, Curtea reţine că prin Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 24 ianuarie 2014, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 sunt neconstituţionale.

21. Curtea a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 afectează, în sens negativ, dreptul fundamental la proprietate, astfel cum înţelesul constituţional al verbului “a afecta” a fost definit în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, contravenind în acest mod dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală.

22. În aceste condiţii, devin incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora “Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstitu­ţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”- Având în vedere faptul că actul de sesizare a Curţii Constituţionale este anterior deciziei de constatare a neconstituţionalităţii, prezenta excepţie urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) teza a treia din Legea nr. 9/1998, prin Decizia nr. 163 din 20 martie 2014*), nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, Curtea a constatat că soluţia legislativă, potrivit căreia hotărârile privind acordarea compensaţiilor se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor comisiei (judeţene/municipiului Bucureşti) şi se comunică comisiei centrale, spre validare, precum şi solicitantului, nu contravine principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, dat fiind că textele de lege criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor care au formulat cereri de acordare a despăgubirilor în baza Legii nr. 9/1998, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare.

24. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că principiul egalităţii în faţa legii nu înseamnă uniformitate, aşa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferit (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.006 din 27 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 1 februarie 2013, sau Decizia nr. 256 din 17 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998).

25. Ca atare, tratamentul juridic diferit aplicat persoanelor care intră sub incidenţa Legii nr. 9/1998, în comparaţie cu persoanele cărora li se aplică prevederile Legii nr. 290/2003 sau ale Legii nr. 393/2006, se bazează pe situaţiile diferite în care se află acestea. Aşa fiind, având în vedere obiectul de reglementare al Legii nr. 9/1998, Curtea constată că dispoziţia criticată nu aduce atingere principiului constituţional consacrat de art. 16.

26. De asemenea, Curtea a reţinut că Legea nr. 290/2003 şi Legea nr. 393/2006 nu prevăd exigenţa validării de către comisia centrală a hotărârilor comisiei judeţene şi a municipiului Bucureşti de acordare a compensaţiilor, dar aceasta este opţiunea legiuitorului şi nu poate fi cenzurată de Curtea Constituţională. De altfel, controlul de constituţionalitate presupune raportarea legii la prevederi şi principii din Constituţie sau din actele internaţionale la care România este parte, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele.

27. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia prin validarea hotărârilor privind acordarea compensaţiilor de către comisia centrală se aduce atingere dreptului de proprietate privată, Curtea a constatat că atribuţiile pe care Legea nr. 9/1998 le dă comisiei centrale de soluţionare a cererilor nu sunt de natură a încălca dreptul de proprietate privată, întrucât hotărârile acestui organ administrativ-jurisdicţional pot fi supuse cenzurii instanţei de judecată, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul, potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 9/1998.

28. Curtea a constatat că o soluţie legislativă similară cu cea criticată în prezenta cauză se regăseşte în art. 12 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, care a făcut obiectul controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 60 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 14 februarie 2008, şi Decizia nr. 376 din 25 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 30 mai 2008, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia invocată.

29. Cu acele prilejuri, Curtea a statuat că atribuţiile pe care Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi Legea nr. 1/2000 le dau în competenţa comisiilor judeţene se referă la măsuri de aplicare a acestor legi şi nu sunt de natură a îngrădi accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi nici soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

30. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006, excepţie ridicată de Maria Marinescu, Florica Chilili, Lenuţa Mitea şi Dafina Hagivreta în Dosarul nr. 12.979/300/2013 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă.

II. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Maria Marinescu, Florica Chilili, Lenuţa Mitea şi Dafina Hagivreta în Dosarul nr. 12.979/300/2013 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 7 alin. (1) teza a treia din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 15 aprilie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 


*) Decizia nr. 163 din 20 martie 2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 20 mai 2014.

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 235

din 15 aprilie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor ari. 200 alin. (1) raportat la art. 194 şi 195 din Codul de procedură civilă

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu,

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu­ţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (1) raportat la art. 194 şi 195 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Fancsali Laszlo şi Fancsali Tibor, în Dosarul nr. 2.963/235/2013/a1 al Judecătoriei Gherla şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 122D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de Citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate a comunei Geaca a depus o notă prin care arată că nu se opune admiterii excepţiei de neconstituţionalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care, menţionând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 479 din 21 noiembrie 2013 şi nr. 31 din 21 ianuarie 2014, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

5. Prin încheierea din 15 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2.963/235/2013/a1, Judecătoria Gherla a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin, (1) raportat la art. 194 şi 195 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Fancsali Laszlo şi Fancsali Tibor într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei cereri de reexaminare.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii arată, în esenţă, ca textul de lege criticat, care impune verificarea cererii de chemare în judecată de către completul căruia i-a fost repartizată cauza, instituind şi posibilitatea regularizării acesteia, conduce la o îngrădire a accesului liber la justiţie, datorată modului de formulare şi sferei largi a aspectelor supuse procedurii verificării şi regularizării.

7. De asemenea, se mai arată că în baza art. 200 alin. (1) se poate ajunge la anularea cererii pentru lipsa unor elemente neesenţiale, externe acţiunii în sine, printre ele diverse lipsuri, cum ar fi cont bancar reclamant, înscrisuri depuse în probaţiune. Astfel, unele lipsuri care ar putea fi corectate şi complinite pe loc atrag lungi corespondenţe cu pierderea timpului şi prelungirea procesului mai multe luni, ceea ce duce la încălcarea dreptului de soluţionare a procesului într-un termen rezonabil. Aşadar, introducerea regularizării pentru asemenea elemente - în loc să asigure rezolvarea cererii într-un termen rezonabil - duce tocmai la încălcarea gravă a acestui principiu. Împrejurarea că, teoretic, reclamantul are posibilitatea de a introduce din nou cererea nu este de natură să înlăture încălcarea acestui principiu, dat fiind că dreptul său este prejudiciat prin trecerea timpului.

8. Mai mult, încheierea de anulare a cererii în baza art. 200 din noul Cod de procedură civilă nu se motivează şi astfel reclamantul nici nu ştie ce anume nu a îndeplinit din multitudinea obligaţiilor trasate.

9. De asemenea, reclamantul suferă în mod clar un dezavantaj, deoarece instanţa - care ar trebui să fie imparţială - apare ca primul “apărător” al pârâtului. Instanţa nu poate emite judecăţi de valoare sau legalitate decât în contradictoriu cu partea, şi nu de la sine putere.

10. Se observă faptul că termenul “de îndată” din art. 200 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu este definit de Codul de procedură civilă şi, astfel, nu există, în fapt, niciun termen precis determinat în care judecătorul face verificarea acţiunii. În practică, există un termen de recomandare, stabilit de calculator la momentul înregistrării cauzei, în funcţie de gradul de încărcare al instanţei. Prin urmare, acest termen este chiar echivalentul termenului stabilit anterior de calculator ca primul termen de judecată. Acum a devenit doar un termen de recomandare pentru verificarea cererii şi comunicarea lipsurilor cererii către reclamant. Practica instanţelor de a trimite mai multe comunicări, cu cerinţe diferite, încalcă principiul securităţii în justiţie, precum şi necesitatea soluţionării într-un termen rezonabil şi previzibil a cererii, dat fiind că justiţiabilul este menţinut în nesiguranţă, chiar şi atunci când şi-a îndeplinit obligaţiile.

11. Judecătoria Gherla şi-a exprimat opinia potrivit căreia excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

13. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Acesta arată că procedura prevăzută de dispoziţiile legale criticate reprezintă opţiunea legiuitorului şi are drept scop remedierea unor lipsuri ale acţiunii introductive, astfel încât, la momentul demarării procedurii de fixare a primului termen de judecată, aceasta să cuprindă toate elementele prevăzute de art. 194 din Codul de procedură civilă, iar la aceasta să fie ataşat numărul de exemplare ale cererii de chemare prevăzut de art. 195 din actul normativ menţionat.

14. În esenţă, procedura verificării cererii şi regularizarea acesteia nu priveşte fondul cauzei deduse judecăţii, ci numai aspecte referitoare la elementele şi condiţiile pe care trebuie să le cuprindă/să le îndeplinească cererea de chemare în judecată. Prin comunicarea reclamantului, de către instanţă, a lipsurilor cererii introductive, judecătorul îşi manifestă rolul activ în asigurarea accesului efectiv la justiţie al titularului cererii, instanţa nerestituind cererea de chemare în judecată, ci doar punându-i în vedere reclamantului să completeze lipsurile în termenul prevăzut de lege. Instanţa, potrivit art. 200 alin. (1) din Codul de procedură civilă, face aprecieri formale referitoare la întocmirea cererii de chemare în judecată care trebuie să cuprindă toate elementele prevăzute de lege.

15. Avocatul Poporului mai menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 31 din 21 ianuarie 2014.

16. Preşedinţii celor două Camere ala Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 200 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, prin raportare la dispoziţiile art. 194-197 din acelaşi Cod.

19. Dispoziţiile legale criticate au următorul conţinut:

- Art. 200 alin. (1): “(1) Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197.”;

- Art. 194: “Cererea de chemare în judecată va cuprinde:

a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoane juridice, denumirea şi sediul lor. De asemenea, cererea va cuprinde şi codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar ale reclamantului, precum şi ale pârâtului, dacă părţile posedă ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant. Dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile. Dacă reclamantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;

b) numele, prenumele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele, prenumele acestuia şi sediul profesional. Dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător. Dovada calităţii de reprezentant, în forma prevăzută la art. 151, se va alătura cererii;

c) obiectul cererii şi valoarea tui, după preţuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum şi modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. Pentru imobile, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 104. Pentru identificarea imobilelor se vor arăta localitatea şi judeţul, strada şi numărul, iar în lipsă, vecinătăţile, etajul şi apartamentul, precum şi, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară şi numărul cadastral sau topografic, după caz. La cererea de chemare în judecată se va anexa extrasul de carte funciară, cu arătarea titularului înscris în cartea funciară, eliberat de biroul de cadastru şi publicitate imobiliară în raza căruia este situat imobilul, iar în cazul în care imobilul nu este înscris în cartea funciară, se va anexa un certificat emis de acelaşi birou, care atestă acest fapt;

d) arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea;

e) arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. Când dovada se face prin înscrisuri, se vor aplica, în mod corespunzător, dispoziţiile art. 150. Când reclamantul doreşte să îşi dovedească cererea sau vreunul dintre capetele acesteia prin interogatoriul pârâtului, va cere înfăţişarea în persoană a acestuia, dacă pârâtul este o persoană fizică. În cazurile în care legea prevede că pârâtul va răspunde în scris la interogatoriu, acesta va fi ataşat cererii de chemare în judecată. Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele, prenumele şi adresa martorilor, dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător;

f) semnătura.”;

- Art. 195: “Cererea de chemare în judecată se va face în numărul de exemplare stabilit la art. 149 alin. (1).”

20. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind liberul acces la justiţie şi în art. 24 privind dreptul la apărare. De asemenea, se mai arată că dispoziţiile legale criticate contravin art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici similare.

22. Astfel, prin Decizia nr. 66 din 11 februarie 2014*), nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 200 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale.

23. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că procedura prevăzută de dispoziţiile legale criticate are drept scop remedierea unor lipsuri ale acţiunii introductive, astfel încât, la momentul demarării procedurii de fixare a primului termen de judecată, aceasta să cuprindă toate elementele prevăzute de art. 194 din Codul de procedură civilă. Legiuitorul a dorit disciplinarea părţilor din proces şi, în acest fel, respectarea principiului celerităţii şi a dreptului la un proces echitabil. O astfel de procedură nu este de natură să afecteze însăşi esenţa dreptului protejat, având în vedere că este însoţită şi de garanţia conferită de dreptul de a formula o cerere de reexaminare prevăzută de art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Mai mult, instanţa de judecată se pronunţă asupra unei probleme care priveşte exclusiv buna administrare a justiţiei.

24. De asemenea, s-a mai arătat în deciziile menţionate, procedura regularizării cererii introductive se întemeiază şi pe soluţia de principiu consacrată de art. 14 alin. (2) din Codul de procedură civilă potrivit căreia părţile trebuie să îşi facă cunoscute reciproc şi în timp util, direct sau prin intermediul instanţei, după caz, motivele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază pretenţiile şi apărările, precum şi mijloacele de probă de care înţeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să îşi poată organiza apărarea.

25. Curtea a mai constatat că prevederile textului de lege criticat dispun în legătură cu necesitatea verificării cererii de chemare în judecată de către completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza, precum şi asupra obligativităţii regularizării acesteia, în cazul în care nu îndeplineşte anumite cerinţe prevăzute în art. 194-197 din Cod, referitoare la cuprinsul cererii de chemare în judecată, numărul de exemplare, timbrarea cererii sau la cazurile de nulitate a acesteia.

26. Prevederile art. 194-197 din Codul de procedură civilă instituie condiţii de formă ale cererii de chemare în judecată, reglementând cuprinsul acesteia (art. 194), numărul de exemplare (art. 195), elementele esenţiale pe care trebuie să le conţină, sub sancţiunea nulităţii (art. 196), precum şi cerinţa timbrării acesteia (art. 197).

27. Dispoziţiile art. 200 din Codul de procedură civilă dispun verificarea cererii introductive de instanţă de către completul învestit aleatoriu cu soluţionarea cauzei. Constatând neconformitatea acesteia în raport cu cerinţele instituite prin art. 194-197 din Codul de procedură civilă, instanţa de judecată comunică lipsurile reclamantului, în scris, punându-i totodată în vedere necesitatea regularizării cererii, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării. Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut de alin. (2) cuprins în art. 200 din acelaşi Cod, instanţa are posibilitatea să anuleze cererea de chemare în judecată, prin încheiere dată în camera de consiliu, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.

28. În acest context, Curtea a reţinut, potrivit jurisprudenţei sale constante (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994), că stabilirea unor condiţionări pentru introducerea acţiunilor în justiţie nu constituie o încălcare a dreptului la liberul acces la justiţie. Mai mult, s-a statuat în jurisprudenţa citată, liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, fiind de competenţa exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, soluţie ce rezultă din dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie.

29. De asemenea, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunţată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006, s-a arătat că accesul liber la justiţie implică prin natura sa o reglementare din partea statului şi poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanţa dreptului.

30. În acest sens, Curtea a reţinut că instituirea unor condiţii formale ale cererii de chemare în judecată nu poate fi considerată de plano drept o negare a efectivităţii dreptului de acces la justiţie, ci aceasta constituie o expresie a obligativităţii exercitării drepturilor şi libertăţilor cu bună-credinţă, în limitele instituite de lege. Mai mult, nerespectarea condiţiilor prescrise pentru conformitatea cererii introductive de instanţă nu atrage în mod necondiţionat anularea actului procedural, existând posibilitatea modificării sau completării acestuia în termenul stabilit de instanţă.

31. Astfel, prevederile art. 200 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă, dispunând asupra necesităţii comunicării în scris către reclamant a lipsurilor constatate în legătură cu cererea de chemare în judecată, cu menţiunea regularizării acestora în termenul stabilit, reprezintă o concretizare a principiului rolului activ al judecătorului, tocmai în vederea asigurării accesului efectiv la justiţie al titularului cererii.

32. Mai mult, în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii de anulare, împotriva acesteia se poate face cerere de reexaminare, solicitând motivat revenirea asupra măsurii anulării. Cererea de reexaminare se soluţionează de către un alt complet al instanţei respective, prin încheiere definitivă, în camera de consiliu, cu citarea reclamantului. Potrivit art. 200 alin. (6) din acelaşi act normativ, acest complet poate reveni asupra încheierii de anulare dacă măsura a fost dispusă în mod eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat, caz în care cauza va fi retrimisă completului iniţial învestit

33. În acest context, Curtea a reţinut că atât reglementarea cererii de reexaminare, sub forma unei căi de atac împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată, cât şi faptul că aceasta se soluţionează de un complet diferit de cel care a dispus măsura anulării, cu citarea reclamantului, reprezintă garanţii procesuale, care au drept scop evitarea anulării actului de procedură, în măsura în care a fost legal întocmit.

34. De asemenea, Curtea a reţinut că procedura regularizării cererii de chemare în judecată este justificată prin prisma finalităţii legitime urmărite de către legiuitor, şi anume fixarea corectă a cadrului procesual, în vederea evitării acordării de noi termene de judecată pentru complinirea lipsurilor, ceea ce conduce atât la asigurarea dreptului de apărare al pârâtului, aflat în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la obiectul cererii, motivele invocate şi probele solicitate, cât şi la asigurarea celerităţii procesului, permiţând astfel o bună desfăşurare a judecăţii într-un termen optim şi previzibil, în sensul art. 6 din Codul de procedură civilă, element component al termenului rezonabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituţie.

35. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Fancsali Laszlo şi Fancsali Tibor, în Dosarul nr. 2.963/235/2013/a1 al Judecătoriei Gherla şi constată că dispoziţiile art. 200 alin. (1) din Codul de procedură civilă raportate la prevederile art. 194 şi 195 din acelaşi Cod sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi generat obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Gherla şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 15 aprilie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 


*) Decizia nr. 66 din 11 februarie 2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 17 aprilie 2014.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE

 

ORDIN

pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 3.080/2008 privind constituirea Comitetului de investiţii pentru Fondul de participare JEREMIE pentru operaţiunile domeniului major de intervenţie 1.2 “Accesul la finanţare al întreprinderilor mici şi mijlocii” din cadrul axei prioritare 1 “Un sistem de producţie inovativ şi ecoeficient”, Programul operaţional sectorial “Creşterea competitivităţii economice” 2007-2013

 

Având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 514/2008 pentru aprobarea Acordului de finanţare dintre Guvernul României şi Fondul European de Investiţii privind programul JEREMIE în România, semnat la Bucureşti la 18 februarie 2008, cu modificările ulterioare, şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 9/2014 pentru aprobarea unor măsuri de eficientizare a sistemului de gestionare a instrumentelor structurale,

în baza prevederilor art. 17 pct. 10 din Hotărârea Guvernului nr. 457/2008 privind cadrul instituţional de coordonare şi de gestionare a instrumentelor structurale, cu modificările şi completările ulterioare,

în baza dispoziţiilor art. 4 alin (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 43/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Fondurilor Europene, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul fondurilor europene emite următorul ordin:

Art. I. - Punctul 3 din anexa la Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 3.080/2008 privind constituirea Comitetului de investiţii pentru Fondul de participare JEREMIE pentru operaţiunile domeniului major de intervenţie 1.2 “Accesul la finanţare al întreprinderilor mici şi mijlocii” din cadrul axei prioritare 1 “Un sistem de producţie inovativ şi ecoeficient”, Programul operaţional sectorial “Creşterea competitivităţii economice” 2007-2013, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 24 octombrie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:

“3. Ministerul Economiei - Maricel Popa, secretar de stat”.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul fondurilor europene,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 24 iunie 2014.

Nr. 639.

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

 

ORDIN

privind modificarea Regulamentului pentru circulaţia trenurilor şi manevra vehiculelor feroviare - nr. 005, aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1.816/2005

În temeiul prevederilor art. 3 alin. (2) lit. k) pct. (ii) din anexa nr. 1 “Regulament de organizare şi funcţionare al Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română - ASFR” la anexa nr. 1 “Regulamentul de organizare şi funcţionare al Autorităţii Feroviare Române AFER” la Hotărârea Guvernului nr. 626/1998 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Feroviare Române - AFER, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 24/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul transporturilor emite următorul ordin:

Art. I. - Alineatul (2) al articolului 1 din Regulamentul pentru circulaţia trenurilor şi manevra vehiculelor feroviare - nr. 005, aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1.816/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.064 şi 1.064 bis din 28 noiembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(2) Prevederile prezentului regulament se aplică numai pentru viteze maxime de circulaţie de până la 160 km/h; pentru viteze de circulaţie mai mari de 160 km/h se vor stabili reglementări specifice.”

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul transporturilor,

Ioan Rus

 

Bucureşti, 2 iulie 2014.

Nr. 1.126.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.