MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 501/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 501         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 4 iulie 2014

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 253 din 6 mai 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 2 din Legea nr. 116/2011 privind stabilirea unor măsuri temporare pentru funcţionarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului şi a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare

 

Opinie separată

 

Decizia nr. 288 din 22 mai 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

525. - Hotărâre pentru aprobarea Acordului de cooperare în domeniul gestionării deşeurilor radioactive dintre Agenţia Nucleară şi pentru Deşeuri Radioactive din România şi Agenţia Naţională pentru Gestionarea Deşeurilor Radioactive din Franţa, semnat la Bucureşti la 11 iulie 2013

 

Acord de cooperare în domeniul gestionării deşeurilor radioactive

 

546. - Hotărâre privind aprobarea nivelului şi alocării sumei din bugetul asigurărilor pentru şomaj pe anul 2014 necesare pentru plata venitului lunar de completare în beneficiul persoanelor disponibilizate de la Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă “C.F.R. Marfă” - S.A.

 

550. - Hotărâre privind suplimentarea bugetului Ministerului Culturii pe anul 2014 pentru plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale

 

551. - Hotărâre privind suplimentarea bugetelor Ministerului Justiţiei, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Ministerului Public şi Consiliului Superior al Magistraturii pentru plata titlurilor executorii aferente trimestrului al II-lea al anului 2014

 

552. - Hotărâre privind suplimentarea bugetului Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie pe anul 2014 din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2014

 

553. - Hotărâre privind alocarea temporară, pentru luna iulie a anului 2014, a unor sume din venituri din privatizare ordonatorilor principali de credite cu rol de Autoritate de management

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARA

 

            676. - Decizie privind autorizarea funcţionării ca broker de asigurare a Societăţii NETGROUP INSURANCE REINSURANCE BROKER - S.R.L.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 253

din 6 mai 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 2 din Legea nr. 116/2011 privind stabilirea unor măsuri temporare pentru funcţionarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului şi a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Daniel Arcer.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 2 din Legea nr. 116/2011 privind stabilirea unor măsuri temporare pentru funcţionarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului şi a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, excepţie ridicată de Nadia Briciu şi Aurelia Bobăilă în Dosarul nr. 30.875/4/2012 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr.674D/2013.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că legiuitorul nu neagă existenţa şi întinderea creanţei despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătoreşti, prin dispoziţiile criticate stabilindu-se doar un plafon al cuantumului de la care se face executarea obligaţiilor. De altfel, Curtea s-a mai pronunţat în sensul respingerii excepţiei ca neîntemeiată prin Decizia nr. 91 din 27 februarie 2014.”

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 9 septembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 30.875/4/2012, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 2 din Legea nr. 116/2011 privind stabilirea unor măsuri temporare pentru funcţionarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului şi a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, excepţie ridicată de Nadia Briciu şi Aurelia Bobăilă cu ocazia soluţionării unei cauze având ca obiect contestaţie la executare şi cerere de suspendare a executării.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia susţin, în esenţă, că textul de lege criticat reprezintă o piedică insurmontabilă în calea executării creanţelor împotriva Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, ceea ce contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 44 privind dreptul de proprietate privată, precum si prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

6. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că prevederile Legii nr. 116/2011 aduc atingere art. 16, art. 21 şi art. 44 din Constituţie, întrucât instituie o piedică insurmontabilă pentru creditori în executarea silită a debitoarei. Mecanismul instituit prin art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, care prevede acordarea unui termen de 6 luni debitoarei instituţie publică în vederea procurării de fonduri pentru efectuarea plăţii. În cazul în care nu dispune de sume de bani la momentul comunicării somaţiei, este suficient pentru a proteja respectiva instituţie împotriva unor executări silite care ar putea perturba buna organizare şi funcţionare.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate vizează faza executării hotărârilor judecătoreşti, constituind o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-şi executa creanţa. Din conţinutul Legii nr. 116/2011, nu reiese că legiuitorul ar nega existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătoreşti şi nici că ar refuza punerea în aplicare a acestora, prin acestea stabilindu-se doar un plafon al cuantumului de la care se face executarea obligaţiilor.

9. Dispoziţiile prevăzute în textele de lege criticate constituie o modalitate de executare impusă de situaţia de excepţie pe care o reprezintă, pe de o parte, proporţia deosebit de semnificativă a creanţelor astfel acumulate împotriva statului şi, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul context de criză economica naţională şi internaţională. În continuare, face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.533/2011, la Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunţată în Cauza Stere şi alţii împotriva României, şi Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunţată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României.

10. Materia executării creanţelor faţă de instituţiile publice constituie un regim derogatoriu de la dreptul comun, atât prin aceea că instituie restricţii în urmărirea fondurilor băneşti ale acestora, cât şi pentru că limitează o atare urmărire exclusiv la fondurile băneşti. În acest mod concepută, reglementarea în cauză nu numai că nu contravine textelor constituţionale de referinţă, aşa cum consideră autoarele excepţiei, ci, dimpotrivă, le dă expresie. Statul de drept constituie un mecanism a cărui funcţionare implică instituirea unui climat de ordine, în care recunoaşterea şi valorificarea drepturilor unui individ nu pot fi concepute în mod absolut şi discreţionar, ci numai în corelaţie cu respectarea drepturilor celorlalţi şi ale colectivităţii în ansamblu.

11. Instituirea anumitor restricţii, impuse de raţiuni evidente, în valorificarea dreptului creditorului nu înseamnă negarea posibilităţii acestuia de a şi-l realiza, tot aşa cum instituirea unor termene pentru introducerea unei acţiuni sau pentru exercitarea căilor de atac nu semnifică restrângerea accesului liber la justiţie. Atâta vreme cât norma constituţională garantând creanţele asupra statului nu precizează că aceasta presupune executarea lor de îndată, condiţiile instituite în această materie prin lege, chiar dacă afectează celeritatea procedurii, nu contravin Legii fundamentale, ci, urmărind găsirea resurselor necesare pentru executarea obligaţiilor, cu respectarea exigenţelor impuse de constituirea şi executarea bugetului, nu fac decât să dea expresie obligaţiei constituţionale a garantării creanţelor asupra statului. De asemenea, precizează că textele de lege criticate se aplică în egală măsură tuturor celor vizaţi de ipoteza normei legale.

12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 şi 2 din Legea nr. 116/2011 privind stabilirea unor măsuri temporare pentru funcţionarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului şi a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 20 iunie 2011, cu următorul cuprins:

- Art. 1: “(1) Executarea obligaţiilor de piaţă ale Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului se asigură din veniturile bugetului de venituri şi cheltuieli aferente activităţii de privatizare şi de valorificare a activelor statului, indiferent de izvorul acestora.

(2) Sumele repartizate de la bugetul de stat Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului pentru plata cheltuielilor de personal, a celor aferente funcţionării Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului şi a celor pentru reprezentarea României în faţa Curţii de Arbitraj Internaţionale a Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiţii nu pot fi supuse executării silite.

(3) Sumele aferente obligaţiilor de plată corespunzătoare categoriilor de cheltuieli prevăzute la alin. (2), executate din bugetul prevăzut la alin. (1), se reîntregesc de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului din sumele alocate de la bugetul de stat cu această destinaţie”;

- Art. 2: “(1) Executarea obligaţiilor de plată ale Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.) decurgând din creanţe stabilite prin titluri executorii se asigură doar din sumele ce depăşesc 5.000.000 lei, reprezentând media lunară a veniturilor încasate la bugetul C.N.V.M.

(2) Sumele stabilite prin bugetul C.N. V.M. pentru acoperirea cheltuielilor de organizare şi funcţionare, inclusiv a celor de personal, nu vor putea fi supuse executării silite. Aceste sume au destinaţie specială în condiţiile prevederilor art. 452 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură civilă şi nu pot fi urmărite silit pentru obligaţiile de plată ale C.N.V.M., stabilite prin titluri executorii.

(3) Acţiunile injustiţie, indiferent de natura lor, precum şi căile de atac exercitate de C.N.V.M. În legătură cu actele de justiţie incidente procedurii de executare silită a creanţelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acesteia sunt scutite de plata taxelor de timbru, timbru judiciar, orice alte taxe, precum şi a sumelor stabilite cu titlu de cauţiune.”

15. În opinia autoarelor excepţiei, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 44 privind dreptul de proprietate privată. De asemenea/sunt invocate dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 91 din 27 februarie 2014*), nepublicată încă în Monitorul Oficial al României la data pronunţării prezentei decizii, a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 2 din Legea nr. 116/2011 privind stabilirea unor măsuri temporare pentru funcţionarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului şi a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare.

17. Cu acel prilej, Curtea a statuat că legiuitorul a stabilit un plafon al cuantumului de la care se face executarea obligaţiilor de plată ale Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.) decurgând din creanţe stabilite prin titluri executorii, fără însă a nega existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătoreşti sau a stabili o nepunere în aplicare a acestora.

18. Curtea a reţinut că termenul rezonabil este un concept esenţialmente variabil şi aprecierea sa se face în funcţie de circumstanţele cauzei şi ţinând seama de complexitatea acesteia, de comportamentul reclamanţilor şi de cel al autorităţilor competente, precum şi de miza litigiului pentru părţile în cauză, reţinând că miza litigiului este una foarte mare pentru stat, reprezentantul intereselor generale ale societăţii, întrucât se pune în discuţie chiar stabilitatea sa economică. În consecinţă, termenul rezonabil trebuie apreciat şi stabilit din analiza concurentă^ a intereselor generale ale societăţii cu cele ale cetăţeanului. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează şi pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiţia existenţei unui “just echilibru” între cerinţele interesului generai şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (a se vedea Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunţată în Cauza Stere şi alţii împotriva României, paragraful 50).

19. Or, astfel cum reiese din expunerea de motive a proiectului de lege, la baza adoptării Legii nr. 116/2011 a stat “situaţia de blocaj financiar, ca urmare a popririlor instituite de executorii judecătoreşti, în temeiul unor titluri executorii, neavând legătură directă cu activitatea funcţională a instituţiilor menţionate în actul normativ criticat, ci reprezentând despăgubiri acordate de instanţele judecătoreşti creditorilor Fondului Naţional de Investiţii în temeiul unor acte normative, respectiv în virtutea legislaţiei în materia privatizării şi valorificării activelor statului”.

20. Având în vedere faptul că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale. mai ales a celor sociale şi economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia, care să facă “posibilă menţinerea unui echilibru între interesele aflate în joc” (Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunţată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, paragrafele 41 şi 49), precum şi faptul că o instituţie publică nu poate ajunge în încetare de plăţi, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

21. În acest context, Curtea nu a putut reţine pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale ale art. 21 şi 44, şi nici a prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

22. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 16 din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi, Curtea a observat că dispoziţiile Legii nr. 116/2011 se aplică deopotrivă tuturor celor aflaţi în ipoteza normelor criticate, astfel că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

23. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nadia Briciu şi Aurelia Bobăilă în Dosarul nr. 30.875/4/2012 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 1 şi 2 din Legea nr. 116/2011 privind stabilirea unor măsuri temporare pentru funcţionarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului şi a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate,

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 6 mai 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu

 


*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 91 din 27 februarie 2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 19 mai 2014.

 

OPINIE SEPARATĂ

 

În dezacord cu soluţia adoptată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 253 din 6 mai 2014, considerăm că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 116/2011 privind stabilirea unor măsuri temporare pentru funcţionarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului şi a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare trebuia admisă pentru următoarele motive:

Obiectul excepţiei este reprezentat de dispoziţiile din Legea nr. 116/2011 prin care se statuează că executarea obligaţiilor de plată ale Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare - C.N.V.M., decurgând din creanţe stabilite prin titluri executorii, se asigură doar din sumele ce depăşesc 5.000.000 lei, reprezentând media lunară a veniturilor încasate la bugetul C.N.VM.

Considerăm că textele criticate reprezintă o piedică absolută la procedurile de executare silită iniţiate împotriva Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, care încalcă art. 21 (dreptul la un proces echitabil), art. 44 şi art. 53 din Constituţia României, dar şi art. 6 din Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale care protejează dreptul la un proces echitabil.

I. Astfel, prin textele criticate, se instituie restricţii absolute de executare a bugetului C.N.V.M.: se stabileşte ca sursă unică de executare a obligaţiilor de plată bugetul de venituri şi cheltuieli aferente activităţii de privatizare şi de valorificare a activelor statului, se exclud anumite tipuri de venituri de la executarea silită, ba, mai mult, pentru C.N.VM. se permite executarea silită doar din sumele ce depăşesc 5.000.000 lei, reprezentând media lunară a veniturilor încasate la bugetul C.N.VM., eveniment care niciodată nu s-a produs în toată perioada de activitate a C.N.V.M.

Modalitatea în care sunt instituite restricţiile lasă creditorul, inclusiv pe beneficiarul unor titluri executorii obţinute prin hotărâri judecătoreşti, fără posibilitatea de a-şi valorifica efectiv creanţa. În acest mod, faza de executare a hotărârilor judecătoreşti, etapă a dreptului la un proces echitabil, devine una iluzorie, lipsită de mijloace eficiente de recuperare a sumelor datorate de stat prin C.N.VM., devenind în fapt o lipsire de proprietate, ştiut fiind că titlurile executorii constatate prin hotărâri judecătoreşti sunt echivalate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului - CEDO cu însuşi dreptul de proprietate.

Aşadar, în mod evident criticile referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil şi a dreptului de proprietate sunt întemeiate.

Or, deşi este adevărat că drepturile nu sunt absolute, ci pot fi supuse restrângerii, în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile pentru restrângere, deoarece ne aflăm în prezenţa unei piedici absolute la executare şi la o lipsire efectivă de proprietate. Astfel, art. 21 alin. (3) din Constituţie statuează că “Părţile au dreptul la un proces echitabil”, iar executarea silită a unor creanţe este parte a procesului civil, care trebuie să fie garantat.

Această restrângere nu se încadrează în condiţiile prevăzute de art. 53 din Constituţie, care permite limitarea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi numai atunci când sunt întrunite cumulativ condiţiile expres prevăzute de textul constituţional.

Art. 53 din Constituţie are următorul conţinut: “(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.”

Prima condiţie fixată de textul constituţional, potrivit căreia restrângerea trebuie realizată prin intermediul unei legi, este indiscutabil îndeplinită.

Dintre situaţiile enumerate în art. 53 alin. (1) ca susceptibile de a justifica restrângerea se poate reţine, în cazul de faţă, imperativul apărării “drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor”, cu referire la dreptul la un proces echitabil, care, potrivit art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, implică, în mod necesar, printre altele, şi finalizarea acestuia într-un termen rezonabil, cu valorificarea creanţei astfel obţinute. Sub acest aspect, textul de lege criticat nu asigură în niciun fel garanţia executării creanţei deoarece condiţiile impuse pentru executarea titlului său nu vor fi îndeplinite niciodată.

Examinând următoarea condiţie impusă de prevederile art. 53 din Constituţie, referitoare la necesitatea restrângerii într-o societate democratică, instanţa de contencios constituţional constată că aceasta nu poate fi considerată îndeplinită, întrucât finalitatea constând în conservarea veniturilor C.N.V.M. nu este specifică pentru o societate democratică. Astfel, Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, instituie suficiente mijloace de protecţie a instituţiilor statului supuse unor executări silite, aceste restricţii absolute neavând nicio justificare într-o societate democratică.

De asemenea, o altă condiţie impusă de art. 53 este aceea ca restrângerea să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o. Pentru verificarea îndeplinirii acestei condiţii trebuie analizat în ce măsură există un just echilibru între limitarea la care este supus dreptul la apărare şi interesul public protejat prin această limitare. Or, sub acest aspect, ţinând seama de existenţa reglementărilor legale deja existente în materie de executare silită a instituţiilor publice, astfel cum este Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, apreciem că limitarea excesivă instituită de norme nu îşi găseşte o justificare rezonabilă prin raportare la interesul apărat, atâta vreme cât există deja alte limite ale executării silite în aceste cazuri. Prin urmare, apare ca excesivă restrângerea dreptului la un proces echitabil prin modalitatea în care legiuitorul a permis executarea silită a titlurilor executorii.

Textul art. 53 din Constituţie mai prevede că măsura trebuie să fie “aplicabilă în mod nediscriminatoriu”. Or, este evident că, în condiţiile în care ceilalţi creditori ai C.N.V.M., aflaţi în situaţii identice (părţi civile care au obţinut titluri executorii într-un proces penal - aşa numit “păgubit FNI*) şi-au valorificat în totalitate creanţele prin executarea aceleiaşi instituţii, C.N.V.M.).

Aşadar, restricţiile prevăzute în cumul la art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 116/2011 aduc atingere însăşi existenţei dreptului la un proces echitabil, acesta neputând fi exercitat în plenitudinea sa. Pentru aceleaşi motive şi în aceeaşi manieră este restrâns şi dreptul de proprietate, creanţa astfel constatată fiind în acest mod nevalorificabilă.

De asemenea, se poate observa că dreptul la un proces echitabil este garantat şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În clarificarea înţelesului acestor dispoziţii convenţionale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut, în Cauza Burdov contra Rusiei din 2002, că o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa resurselor financiare pentru a onora o datorie rezultată dintr-o hotărâre judecătorească. Reclamantul nu trebuie să fie în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri care să afecteze însăşi substanţa dreptului, din cauza dificultăţilor financiare ale statului.

De altfel şi în motivarea opiniei majoritare se arată că jurisprudenţa CEDO (Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunţată în Cauza Stere şi alţii împotriva României) a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează şi pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiţia existenţei unui “just echilibru” între cerinţele interesului general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului. Or, limitarea până la anihilare a dreptului de a executa silit o hotărâre judecătorească nu asigură în niciun fel justul echilibru între cele două valori deopotrivă protejate. Mai mult, astfel cum rezultă şi din Decizia nr. 91/2014, “legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sate, mai ales a celor sociale şi economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia, care să facă «posibilă menţinerea unui echilibru între interesele aflate în joc» (Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunţată de CEDO în Cauza Dumitru Daniel şi alţii împotriva României) [...].*

Acest deziderat valorificat în Cauza Dumitru Daniel contra României era atins în acea situaţie deoarece actele normative în cauză (ordonanţele de eşalonare a plăţii unor titluri executorii) stabileau termene precise şi procente clare de plată a acelor datorii ale statului, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă, în care mijloacele legale de executare reprezintă doar impedimente absolute pentru încasarea sumelor datorate de stat prin C.N.V.M.

Pentru aceste motive apreciem că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 116/2011 este întemeiată.

 

Judecător,

praf. univ. dr. Mona-Maria Pivniceru

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 288

din 22 mai 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Bianca Drăghici - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist În România, excepţie ridicată de Alteţa Sa Regală Prinţul Paul Philippe al României în Dosarul nr. 22.069/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 711 D/2013.

2. La apelul nominal, pentru autorul excepţiei, răspunde doamna avocat Mihaela Soare, cu împuternicire avocaţială la dosar. Lipseşte partea faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantei autorului excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013. În acest sens, susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 21 şi art. 44 din Constituţie, precum şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şt a libertăţilor fundamentale. În continuare arată că, potrivit dispoziţiilor art. 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, orice persoană are dreptul de a beneficia, în ceea priveşte problemele sale, de un tratament imparţial, echitabil şi într-un termen rezonabil din partea instituţiilor. Or, termenele instituite de dispoziţiile legale criticate duc la prorogarea termenelor de soluţionare a cererilor autorului. De asemenea, afirmă că dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 165/2013, prin instituirea în sarcina entităţilor a diferitelor termene de soluţionare a cererilor în funcţie de numărul solicitărilor, creează discriminări între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică şi golesc de conţinut dreptul. În fine, susţine că, prin Hotărârea din 20 decembrie 2007, pronunţată în Cauza Midiei împotriva României, instanţa europeană a statuat ca suspendarea unui drept determină o situaţie de incertitudine juridică.

4. Reprezentantul Ministerului Public, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 33 din Legea nr. 165/2013, faţă de prevederile art. 16 din Constituţie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 95/2014.

5. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii respingere a excepţiei ca inadmisibilă, întrucât aceste norme legale nu au legătură cu soluţionarea cauzei. Totodată, se arată că susţinerile autorului excepţiei sunt contrazise de Sentinţa civilă nr. 2.146 din 6 decembrie 2013, pronunţată de Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă în dosarul în care s-a ridicat prezenta excepţie, întrucât prin această hotărâre a fost admisă cererea reclamantului.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

6. Prin încheierea din 11 octombrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 22.069/3/2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

7. Excepţia a fost ridicată de Alteţa Sa Regală Prinţul Paul Philippe al României într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate cu referire la art. 33 din Legea nr. 165/2013, autorul acesteia susţine că prevederea contestată permite un tratament inegal şi discriminatoriu între persoanele care au formulat cereri potrivit Legii nr. 10/2001, creând inegalităţi majore între persoanele care au depus cereri la entităţile învestite de lege, aflate în diverse localităţi sau părţi din teritoriul acestei ţări. Susţine că, instituind termene diferite de soluţionare a notificărilor, se aduce atingere principiului egalităţii în drepturi a subiectelor de drept cărora legea li se adresează, dat fiind faptul că beneficiarii termenelor mai scurte au un regim preferenţial faţă de cei care sunt obligaţi să aştepte termene mai lungi. În aceste condiţii, destinatarii Legii nr. 10/2001 nu se bucură de drepturi egale, fiind discriminaţi, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă, pe baza situaţiilor prezentate de gradul de încărcare a autorităţilor publice învestite cu soluţionarea acestor cereri şi de numărul cererilor rămase nesoluţionate.

9. De asemenea, apreciază că art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, prin conţinutul lor, aduc atingere dreptului de acces la justiţie, exercitarea lui fiind interzisă în perioadele pe care legea le stabileşte. Astfel, accesul liber la justiţie este blocat în interiorul termenelor de 12, 24 şi 36 de luni, termene calculate începând cu 1 ianuarie 2014, fără a exista vreo justificare sau o necesitate de natura celor prevăzute de art. 53 din Constituţie. În continuare, arată că termenele diferenţiate instituite de Legea nr. 165/2013 îngrădesc practic accesul la justiţie persoanelor care, deşi au un interes legitim de a apela la instanţele judecătoreşti pentru recunoaşterea dreptului lor, nu-l pot exercita decât după scurgerea acestora şi în mod distinct, în funcţie de situaţia în care se află. Se susţine că, pentru cazurile particulare în care dosarele sunt complete, nu se justifică aplicarea acestor termene exagerat de lungi, termene care echivalează cu prelungirea nejustificată a perioadei de soluţionare a cererilor.

10. Consideră că, având în vedere data-limită prevăzută de Legea nr. 10/2001 pentru depunerea cererilor de restituire, noile termene instituite de dispoziţiile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere dreptului fundamental la soluţionarea în termen rezonabil a unei cereri, drept consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţie. Astfel, prevederea criticată determină un prejudiciu în patrimoniul reclamantului prin prelungirea, în mod nelegal şi discreţionar, a termenului stabilit iniţial pentru soluţionarea cererii de restituire formulată în temeiul Legii nr. 10/2001. De asemenea, consideră că, având în vedere faptul că reclamantul este titularul unui “bun”, în sensul Convenţiei, măsura îi lezează grav interesele economice, se produce fără culpa acestuia şi afectează chiar existenţa acestui drept.

11. În final, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate, prin care se prelungesc, în mod nelegal şi discriminatoriu, termenele pentru soluţionarea notificărilor formulate de persoanele îndreptăţite în temeiul Legii nr. 10/2001, limitându-se, totodată, şi accesul la justiţie, nu corespund exigenţelor prevăzute de art. 53 din Constituţie, întrucât măsura afectează chiar existenţa dreptului de proprietate (nefiind doar o limitare a acestui drept) şi nu este proporţională cu situaţia care a determinat-o.

12. Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile Legii nr. 165/2013 nu sunt de natură a limita accesul la justiţie sau a încălca principiul egalităţii în faţa legii a cetăţenilor, ci doar de a stabili noi coordonate în procedura de acordare a măsurilor reparatorii, prin raportare la modalităţile prevăzute de noua lege. În acest sens, susţine că, în toate cazurile în care legiuitorul a stabilit valorificarea unor drepturi în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în sensul restrângerii accesului liber la justiţie, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21.

13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

14. Avocatul Poporului apreciază ca dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere principiului egalităţii în drepturi. Normele criticate sunt discriminatorii, întrucât impun termene diferite de soluţionare a cererilor depuse în temeiul Legii nr. 10/2001 în funcţie de gradul de încărcare a autorităţilor publice competente să le soluţioneze şi de numărul de cereri rămase nerezolvate. Or, acest criteriu de diferenţiere impus de legiuitor nu poate fi considerat ca fiind obiectiv şi rezonabil. De asemenea, susţine că celelalte critici de neconstituţionalitate nu pot fi reţinute.

15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 33, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu următorul conţinut:

- Art. 33: “(1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.

(3) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a stabili numărul cererilor înregistrate şi nesoluţionate, de a afişa aceste date la sediul lor şi de a le comunica Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Datele transmise de entităţile învestite de lege vor fi centralizate şi publicate pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entităţile prevăzute la alin. (1).”;

- Art. 34: “(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.

(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naţionale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de tuni.

(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) şi data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi se comunică, la cerere, persoanelor îndreptăţite.”;

- Art. 35: “(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.

(3) în cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.

(5) Cererile sau acţiunile în justiţie formulate în temeiul alin. (1)si (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru.”

18. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi ale art. 136 alin. (5) referitor la proprietate. De asemenea sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea retine că prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 18 iunie 2013 pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă, Alteţa Sa Regală Prinţul Paul Philippe al României, în contradictoriu cu Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor Bucureşti - ICDPP a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent în condiţii le art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 pentru suprafaţa de 25.642,96 mp din suprafaţa de 204.460,379 mp din imobilul cunoscut ca Ferma Regală Băneasa pentru care s-a respins cererea de restituire în natură, prin Decizia nr. 30 din 26 septembrie 2008, emisă de Consiliul de administraţie al ICDPP. Prin întâmpinarea formulată, ICDPP a invocat excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată în raport cu prevederile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, apreciind că o eventuală acţiune în instanţă poate fi formulată în termen de 6 luni de la data expirării termenelor prevăzute de Legea nr. 165/2013. În acest context, ca urmare a invocării, prin întâmpinare, a excepţiei prematurităţii cererii de chemare în judecată, a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33-35 din Legea nr. 165/2013.

20. Curtea observă că dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 165/2013 instituie în sarcina entităţilor învestite de lege obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/213, şi de a emite o decizie de admitere sau de respingere a acestora în termen de 12 luni (entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri), în termen de 24 de luni (entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri) şi în termen de 36 de luni (entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri). Aceste termene curg de la data de 1 ianuarie 2014.

21. Analizând înscrisurile aflate la dosar, Curtea constată că, în prezenta cauză, cererea/notificarea formulată potrivit Legii nr. 10/2001 a fost soluţionată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, prin Decizia nr. 30 din 26 septembrie 2008, emisă de Consiliul de administraţie al ICDPP. Or, dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 165/2013 criticate prin prezenta excepţie de neconstituţionalitate se referă la cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.

22. În continuare, Curtea reţine că dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 165/2013 prevăd termenul de 60 de luni în care trebuie soluţionate atât dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cât şi dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naţionale ulterior datei intrării în vigoare a legii menţionate. Totodată, dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 reglementează căile de atac împotriva deciziilor emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 din Legea nr. 165/2013. Or, Decizia Consiliului de administraţie al ICDPP nr. 30 din 26 septembrie 2008 a fost emisă în condiţiile Legii nr. 10/2001.

23. De asemenea, Curtea observă că litigiul aflat pe rolul instanţei de judecată, în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, priveşte obligarea Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor Bucureşti la emiterea dispoziţiei de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul teren în suprafaţă de 25.642,96 mp, imobil pentru care a fost respinsă cererea de restituire în natură prin Decizia nr. 30 din 26 septembrie 2008, emisă de Consiliul de administraţie al ICDPP. De altfel, prin Sentinţa civilă nr. 2.146/2013, pronunţată la data de 6 decembrie 2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a admis cererea reclamantului şi a obligat pârâtul să emită dispoziţia de acordare de măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 25.642,96 mp din imobilul cunoscut ca Ferma Regală Băneasa în condiţiile Legii nr. 165/2013.

24. Prin urmare, având în vedere reglementările criticate raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, “Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia”. Or, “legătura cu soluţionarea cauzei” presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului.

25. În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin, (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Alteţa Sa Regală Prinţul Paul Philippe al României în Dosarul nr. 22.069/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 22 mai 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Acordului de cooperare în domeniul gestionării deşeurilor radioactive dintre Agenţia Nucleară şi pentru Deşeuri Radioactive din România şi Agenţia Naţională pentru Gestionarea Deşeurilor Radioactive din Franţa, semnat la Bucureşti la 11 iulie 2013

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 20 din Legea nr. 590/2003 privind tratatele,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă Acordul de cooperare în domeniul gestionării deşeurilor radioactive dintre Agenţia Nucleară şi pentru Deşeuri Radioactive din România şi Agenţia Naţională pentru Gestionarea Deşeurilor Radioactive din Franţa, semnat la Bucureşti la 11 iulie 2013.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul economiei,

Constantin Niţa

Preşedintele Agenţiei Nucleare şi pentru Deşeuri Radioactive,

Florin Constantin Tătar

p. Ministrul afacerilor externe,

George Ciamba,

secretar de stat

 

Bucureşti, 26 iunie 2014.

Nr. 525.

 

ACORD DE COOPERARE

în domeniul gestionării deşeurilor radioactive

 

PREAMBUL

Prezentul acord de cooperare, denumit în continuare Acord, a fost încheiat de către şi între:

Agenţia Naţională pentru Gestionarea Deşeurilor Radioactive, cu sediul în Franţa, Parc de la Croix Blanche, strada Jean Monnet nr. 1-7, 92298 Chatenay-Malabry, reprezentată de doamna Marie-Claude Dupuis, director executiv, numită în continuare ANDRA, pe de o parte, şi

Agenţia Nucleară şi pentru Deşeuri Radioactive, cu sediul în România, strada Dl. Mendeleev nr. 21-25, 010362 Bucureşti, reprezentată de domnul Florin Constantin Tătar, preşedinte, numită în continuare ANDR, pe de altă parte,

numite în continuare partea sau părţile.

Având în vedere sarcinile şi responsabilităţile părţilor privind gestionarea în siguranţă a deşeurilor radioactive conform legislaţiei naţionale a pârtilor şi conform legislaţiei Uniunii Europene,

cunoscând că deşeurile radioactive trebuie gestionate pentru a se asigura un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii oamenilor, mediului şi fără a impune responsabilităţi nejustificate pentru generaţiile viitoare,

subliniind importanţa şi beneficiile cooperării dintre părţi în ceea ce priveşte gestionarea deşeurilor radioactive, operarea depozitelor de suprafaţă, analizele de siguranţă şi eliminarea geologică a deşeurilor radioactive,

recunoscând că prezentul acord reprezintă un angajament politic şi intenţia absolută a părţilor, neimplicând nicio obligaţie care să ducă la compensări conform legislaţiei internaţionale,

ca urmare a Declaraţiei comune privind instituirea unui parteneriat strategic între Franţa şi România, semnată la Bucureşti la data de 4 februarie 2008,

conform Tratatului privind Acordul amiabil şi colaborarea dintre România şi Franţa, semnat la Bucureşti la 20 noiembrie 1991,

părţile au stabilit următoarele:

 

ARTICOLUL I

Scopul Acordului

 

Scopul prezentului acord este de a stabili şi de a păstra o cooperare între părţi în domeniul gestionării deşeurilor radioactive conform legislaţiei, regulamentelor şi politicilor naţionale ale părţilor, legislaţiei europene şi acordurilor internaţionale la care ţările sunt părţi semnatare. Cooperarea se va baza pe egalitate şi beneficii reciproce, având în vedere transparenţa şi coordonarea eforturilor.

Niciuna dintre părţi nu va cesiona prezentul acord sau oricare dintre drepturile sau obligaţiile incluse în prezentul acord niciunei terţe părţi fără acordul anterior scris al celeilalte părţi.

 

ARTICOLUL II

Forme de cooperare

 

1. Cooperarea dintre părţi conform prezentului acord se va realiza, fără limitare, prin schimbul de informaţii şi experienţă, participarea la organizaţiile comune pentru implementarea proiectului, asistenţă tehnică, având următoarele subiecte de interes:

a) strategia privind gestionarea deşeurilor radioactive;

b) cercetare-dezvoltare în domeniul gestionării deşeurilor radioactive;

c) acceptanţa publicului;

d) inventarul deşeurilor radioactive;

e) caracterizarea, tratarea şi condiţionarea deşeurilor radioactive pentru depozitare;

f) depozite pentru deşeuri slab şi mediu: descrierea amplasamentului, concepte de depozitare, evaluări de securitate, evaluarea impactului asupra mediului, proiectarea şi construirea depozitelor, criterii de acceptanţa a deşeurilor, programe de monitorizare a radioactivităţii;

g) depozitarea geologică a combustibilului nuclear uzat şi a deşeurilor înalt radioactive: selectarea amplasamentului şi descriere geologică, evaluarea siguranţei depozitelor;

h) audit cu privire la activităţile de gestionare a deşeurilor radioactive;

i) reciclarea combustibilului nuclear uzat;

j) soluţii back-end pentru ciclul de combustibil nuclear uzat;

k) dezafectarea instalaţiilor nucleare.

2. Părţile pot stabili împreună alte forme de cooperare prin intermediul unor acorduri scrise cu privire la grupurile de lucru, acorduri de investiţii, parteneriate public-private, contracte, conform prevederilor legilor şi regulamentelor relevante.

3. Prezentul acord este neexclusiv şi nu impune restricţii asupra niciunei părţi în ceea ce priveşte selectarea terţelor părţi pentru cooperare în domenii precum, similare sau apropiate celor prevăzute în obiectivul prezentului acord.

 

ARTICOLUL III

Acorduri specifice

 

1. Prevederile detaliate şi specifice cu privire la cooperare prevăzute în articolul II paragraful 1 vor fi supuse, în toate cazurile, acordurilor specifice încheiate între părţi, conform prevederilor contractuale.

2. Acordurile specifice menţionate la aliniatul 1 al prezentului articol vor acoperi, de asemenea, prevederile cu privire la: aplicarea tehnică, program, obligaţii financiare, drepturi de proprietate intelectuală, garanţii, excluderile de garanţii şi răspunderi.

 

ARTICOLUL IV

Obligaţii financiare

 

            Activităţile de cooperare conform prezentului acord sunt supuse şi depind de disponibilitatea fondurilor respective, personal şi resurse. Niciuna dintre părţi nu are obligaţia de a angaja anumite fonduri conform prezentului acord. Orice angajamente financiare vor fi negociate, de la un caz la altul, conform prevederilor legilor şi regulamentelor relevante şi vor fi detaliate în acorduri scrise încheiate separat.

 

ARTICOLUL V

Confidenţialitate

 

1. În sensul prezentului acord, “informaţii confidenţiale” înseamnă informaţiile comunicate de una dintre părţi, denumită în continuare partea care transmite, către cealaltă parte, denumită în continuare partea care primeşte. Informaţiile vor fi considerate confidenţiale dacă sunt marcate în mod clar ca fiind “PROTEJATE”, “CONTROLATE”, “CONFIDENŢIALE”, “PROPRIETATE PRIVATĂ” sau cu indicative similare care să indice natura lor confidenţială. Informaţiile verbale sau vizuale vor fi considerate confidenţiale dacă partea care le transmite le indică drept confidenţiale la momentul dezvăluirii.

2. Partea care primeşte se obligă:

a) să trateze toate informaţiile confidenţiale ca fiind confidenţiale şi să ia toate măsurile necesare pentru a păstra confidenţialitatea lor;

b) să nu utilizeze informaţiile confidenţiale în alt scop decât cel prevăzut în prezentul acord sau în acordurile specifice;

c) să nu dezvăluie informaţiile confidenţiale niciunei terţe părţi fără acordul anterior scris al părţii care le transmite.

3. Următoarele informaţii confidenţiale vor fi scutite de la obligaţia de confidenţialitate prevăzută mai sus:

a) informaţiile confidenţiale care sunt sau devin publice fără a fi din vina părţii care le primeşte;

b) informaţiile confidenţiale care sunt deja în posesia părţii care le primeşte înainte de a le primi de la partea care le transmite;

c) informaţiile confidenţiale pe care partea care le primeşte le-a obţinut legal de fa o terţă parte.

 

ARTICOLUL VI

Implementarea acordului

 

            Pentru a coordona implementarea prezentului acord, fiecare parte va desemna o comisie care se va întruni anual sau ori de câte ori este necesar pentru a analiza evoluţia cooperării şi activităţile desfăşurate, pentru a stabili activităţile pentru perioadele următoare şi pentru a identifica noi posibilităţi de cooperare.

 

ARTICOLUL VII

Soluţionarea disputelor

 

1. În cazul unei dispute sau al unui litigiu între părţi, rezultată/rezultat din ori în legătură cu prezentul acord sau cu un anumit acord specific, fiecare parte va lua toate măsurile necesare pentru a soluţiona respectiva dispută ori respectivul litigiu prin negocieri amiabile.

2. Orice dispute sau litigii în ceea ce priveşte opiniile ce nu pot fi soluţionate prin negocieri între părţi vor fi soluţionate conform Regulilor de conciliere şi arbitraj ale camerei de comerţ internaţional de către unul sau mai mulţi arbitri desemnaţi conform regulilor respective. Arbitrajul va avea loc în Bucureşti (România) dacă ANDR este partea în apărare şi în Paris (Franţa) dacă ANDRA este partea în apărare. Arbitrajul va avea loc în limba engleză.

3. Prezentul acord va fi guvernat de legislaţia Elveţiei - Cantonul Geneva.

 

ARTICOLUL VIII

Prevederi finale

 

1. Prezentul acord va intra în vigoare la data ultimei notificări scrise prin intermediul căreia partea comunică prin canale diplomatice îndeplinirea tuturor procedurilor juridice naţionale necesare privind intrarea în vigoare.

2. Prezentul acord va produce efecte pentru o perioadă de patru (4) ani.

3. Prezentul acord poate fi modificat prin acord comun al părţilor în orice moment, prin acordul scris al părţilor, cu condiţia ca modificările să fie aprobate conform procedurilor stabilite privind aprobarea Acordului.

4. Oricare dintre părţi poate denunţa prezentul acord cu notificarea anterioară în scris transmisă celeilalte părţi, cu cel puţin 30 de zile înainte de data rezilierii.

5. Toate activităţile iniţiate, dar nefinalizate până la rezilierea prezentului acord vor fi continuate până la finalizare conform prevederilor prezentului acord sau ale acordurilor specifice definite la articolul III.

6. Articolul V al prezentului acord va rămâne în vigoare după rezilierea sau expirarea prezentului acord pe o durată de douăzeci (20) de ani.

  Încheiat la Bucureşti la data de 11 iulie 2013, în două exemplare originale având aceeaşi valoare juridică, în limbile română, engleză şi franceză. În caz de neclarităţi, versiunea în limba engleză va prevala.

 

Pentru

Agenţia Nucleară şi pentru Deşeuri Radioactive,

Florin Constantin Tătar,

preşedinte

Pentru

Agenţia Naţională pentru Gestionarea Deşeurilor Radioactive,

Marie-Claude Dupuis,

director executiv

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea nivelului şi alocării sumei din bugetul asigurărilor pentru şomaj pe anul 2014 necesare pentru plata venitului lunar de completare în beneficiul persoanelor disponibilizate de la Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă “C.F.R. Marfă” - S.A.

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2013 privind aplicarea în perioada 2013-2018 a unor măsuri de protecţie socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate în baza planurilor de disponibilizare, aprobată cu completări prin Legea nr. 259/2013,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Se aprobă alocarea sumei de 13.475 mii lei din bugetul asigurărilor pentru şomaj pe anul 2014 necesare pentru plata venitului lunar de completare în beneficiul persoanelor disponibilizate de la Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă “C.F.R. Marfă” - S.A., în baza planului de disponibilizare aprobat de către adunarea generală a acţionarilor.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul transporturilor,

Ioan Rus

Ministrul finanţelor publice,

Ioana-Maria Petrescu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Rovana Plumb

 

Bucureşti, 2 iulie 2014.

Nr. 546.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind suplimentarea bugetului Ministerului Culturii pe anul 2014 pentru plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 46 alin. (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2014 nr. 356/2013,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă suplimentarea bugetului Ministerului Culturii pe anul 2014 cu suma de 109 mii lei, la capitolul 67.01 “Cultură, recreere şi religie”, titlul 10 “Cheltuieli de personal”, din suma globală prevăzută cu această destinaţie în bugetul Ministerului Finanţelor Publice - “Acţiuni generale”.

Art. 2. - Se aprobă suplimentarea bugetului Ministerului Culturii pe anul 2014 cu suma de 2.528 mii lei, la capitolul 67.01 “Cultură, recreere şi religie”, titlul 51 “Transferuri între unităţi ale administraţiei publice”, din suma globală prevăzută cu această destinaţie în bugetul Ministerului Finanţelor Publice - “Acţiuni generale”.

Art. 3. - (1) Sumele alocate potrivit art. 1 vor fi utilizate de direcţiile pentru cultură ale judeţelor Bacău, Botoşani, Buzău, Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt, Suceava şi Vrancea numai pentru plata titlurilor executorii care intră sub incidenţa prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 280/2013.

(2) Sumele alocate potrivit art. 2 vor fi utilizate de către Teatrul Naţional “Mihai Eminescu” din Timişoara, Opera Naţională Română din Timişoara, Opera Naţională Bucureşti, Opera Naţională Română din laşi, Teatrul Naţional “I. L. Caragiale” din Bucureşti, Opera Maghiară din Cluj-Napoca, Teatrul Naţional din Târgu Mureş, Teatrul Naţional “Marin Sorescu” din Craiova, Filarmonica “George Enescu” şi Biblioteca Naţională a României numai pentru plata titlurilor executorii care intră sub incidenţa prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 17/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 280/2013.

Art. 4. - Ministerul Finanţelor Publice este autorizat să introducă modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat şi în volumul şi structura bugetului Ministerului Culturii, la solicitarea ordonatorului principal de credite.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează;

p. Viceprim-ministru, ministrul culturii,

Hegedus Csilla,

secretar de stat

Ministrul finanţelor publice,

Ioana-Maria Petrescu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

 

Bucureşti, 2 iulie 2014.

Nr. 550.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind suplimentarea bugetelor Ministerului Justiţiei, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Ministerului Public şi Consiliului Superior al Magistraturii pentru plata titlurilor executorii aferente trimestrului al II-lea al anului 2014

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 46 alin. (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2014 nr. 356/2013,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă suplimentarea bugetului Ministerului Justiţiei pe anul 2014 cu suma de 108.648 mii lei, la capitolul 61.01 “Ordine publică şi siguranţă naţională”, titlul 10 “Cheltuieli de personal”, şi cu suma de 949 mii lei, la capitolul 61.01 “Ordine publică şi siguranţă naţională”, titlul 51 “Transferuri între unităţi ale administraţiei publice”, pentru Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, din suma globală prevăzută cu această destinaţie în bugetul Ministerului Finanţelor Publice - “Acţiuni generale”.

Art. 2. - Se aprobă suplimentarea bugetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pe anul 2014 cu suma de 3.624 mii lei, la capitolul 61.01 “Ordine publică şi siguranţă naţională”, titlul 10 “Cheltuieli de personal”, din suma globală prevăzută cu această destinaţie în bugetul Ministerului Finanţelor Publice - .Acţiuni generale”.

Art. 3. - Se aprobă suplimentarea bugetului Ministerului Public pe anul 2014 cu suma de 48.465 mii lei, la capitolul 61.01 “Ordine publică şi siguranţă naţională”, titlul 10 “Cheltuieli de personal”, din suma globală prevăzută cu această destinaţie în bugetul Ministerului Finanţelor Publice - Acţiuni generale”.

Art. 4. - Se aprobă suplimentarea bugetului Consiliului Superior al Magistraturii pe anul 2014 cu suma de 916 mii lei, la capitolul 51.01 Autorităţi publice şi acţiuni externe”, titlul 10 “Cheltuieli de personal”, şi cu suma de 227 mii lei, la capitolul 65.01 “Învăţământ”, titlul 10 “Cheltuieli de personal”, din suma globală prevăzută cu această destinaţie în bugetul Ministerului Finanţelor Publice - Acţiuni generale”.

Art. 5. - Sumele alocate potrivit prezentei hotărâri vor fi utilizate numai pentru plata titlurilor executorii care intră sub incidenţa prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, Ordonanţei Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 280/2013, precum şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învăţământului şi cercetării, precum şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013.

Art. 6. - Se autorizează Ministerul Finanţelor Publice să introducă, la propunerea ordonatorilor principali de credite, modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat şi în volumul şi structura bugetelor Ministerului Justiţiei, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Ministerului Public şi Consiliului Superior al Magistraturii pe anul 2014.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul justiţiei,

Robert Marius Cazanciuc

Ministrul finanţelor publice,

Ioana-Maria Petrescu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

 

Bucureşti, 2 iulie 2014.

Nr. 551.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind suplimentarea bugetului Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie pe anul 2014 din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2014

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă suplimentarea bugetului Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe anul 2014, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2014, cu suma de 300 mii lei la capitolul 61.01 “Ordine publică şi siguranţă naţională”, titlul II “Bunuri şi servicii”, pentru Direcţia Naţională Anticorupţie.

Art. 2. - Se autorizează Ministerul Finanţelor Publice să introducă, la propunerea Ministerului Public, modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat şi în volumul şi structura bugetului Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe anul 2014.

Art. 3. - Ordonatorul principal de credite răspunde de modul de utilizare a sumelor alocate potrivit prezentei hotărâri, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul justiţiei,

Robert Marius Cazanciuc

Ministrul finanţelor publice,

Ioana-Maria Petrescu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

 

Bucureşti, 2 iulie 2014.

Nr. 552.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind alocarea temporară, pentru luna iulie a anului 2014, a unor sume din venituri din privatizare ordonatorilor principali de credite cu rol de Autoritate de management

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, precum şi al art. 111 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, aprobată cu modificări prin Legea nr. 362/2009, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - (1) în scopul asigurării necesarului de finanţare al autorităţilor de management pentru programele operaţionale finanţate din instrumente structurale în cadrul Obiectivului convergenţă - Programul operaţional sectorial Creşterea competitivităţii economice (POS CCE) şi Programul operaţional regional (POR), denumite în continuare programe operaţionale, aferent lunii iulie a anului 2014, în vederea efectuării plăţilor pentru rambursarea cheltuielilor eligibile către beneficiari şi pentru plata cheltuielilor eligibile rambursabile din cererile de plată aferente instrumentelor structurale, se aprobă alocarea temporară din venituri din privatizare de către Ministerul Finanţelor Publice a sumei de 380.000 mii lei, în echivalent euro, potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

(2) Ordonatorii principali de credite cu rol de Autoritate de management pentru programele operaţionale, care beneficiază de prevederile alin. (1), sunt prevăzuţi în anexă.

(3) Sumele alocate autorităţilor de management din venituri din privatizare şi utilizate vor fi rambursate Ministerului Finanţelor Publice în euro, din sumele restituite cu această destinaţie de către Comisia Europeană, până la data de 31 octombrie 2014.

Art. 2. - (1) Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia generală de trezorerie şi datorie publică, efectuează transferul integral în euro al sumei prevăzute la art. 1 alin. (1) în termen de două zile lucrătoare de la data solicitării de către Autoritatea de certificare şi plată.

(2) Echivalentul în euro al sumei prevăzute la art. 1 alin. (1) se determină pe baza cursului Băncii Naţionale a României valabil la data efectuării transferului sumelor în valută din contul 3216.800000EUR “Disponibil la vedere. Alte depozite atrase MFP/EURO”, deschis la Banca Naţională a României pe numele Ministerului Finanţelor Publice, în contul analitic denominat în euro 3216.80010QEUR “Disponibil din contribuţia financiară a Uniunii Europene reprezentând fonduri externe nerambursabile postaderare”, deschis la Banca Naţională a României administrat de Autoritatea de certificare şi plată.

(3) Autoritatea de certificare şi plată efectuează schimbul valutar al întregii sume în euro transferate potrivit alin. (1) şi virează echivalentul în lei al sumei rezultate în contul 54.01.03.00, “Disponibil de la bugetul de stat reprezentând prefinanţări şi fonduri în cazul indisponibilităţii temporare aferente instrumentelor structurale”, deschis la Trezoreria Operativă Centrală şi gestionat de Autoritatea de certificare şi plată.

(4) Autoritatea de certificare şi plată efectuează transferul în conturile de disponibil deschise pe numele ordonatorilor principali de credite cu rol de autorităţi de management, integral sau în tranşe, în limita sumei rezultate în urma operaţiunii de schimb valutar prevăzute la alin. (3), proporţional cu sumele prevăzute în anexă, pe baza solicitărilor de fonduri ale autorităţilor de management cuprinzând cereri de rambursare ale beneficiarilor autorizate la plată şi cereri de plată înregistrate la autorităţile de management.

(5) Autorităţile de management pentru programele operaţionale au obligaţia efectuării plăţilor în conturile beneficiarilor, din sumele transferate de Autoritatea de certificare şi plată conform alin. (4), în termen de 10 zile, dar nu mai târziu de data de 31 iulie 2014.

(6) Ordonatorii principali de credite cu rol de autorităţi de management pentru programele operaţionale şi Autoritatea de certificare şi plată restituie Ministerului Finanţelor Publice contravaloarea în euro a sumelor neutilizate în lei din venituri din privatizare în contul prevăzut la alin. (2), până la data de 7 august 2014.

(7) Autorităţile de management notifică Autoritatea de certificare şi plată cu privire la cheltuirea integrală a sumelor transferate potrivit alin. (4) sau cu privire la restituirea sumelor neutilizate, prevăzute la alin. (6), în termen de două zile lucrătoare de la efectuarea operaţiunii.

Art. 3. - (1) Reconstituirea veniturilor din privatizare se realizează de ordonatorii principali de credite cu rol de Autoritate de management prin intermediul Autorităţii de certificare şi plată, din sumele primite de la Comisia Europeană, ca urmare a transmiterii către aceasta a aplicaţiilor de plată aferente programelor operaţionale. Autorităţile de management pentru programele operaţionale au obligaţia transmiterii la Autoritatea de certificare şi plată, în termen de 30 de zile calendaristice de la data primirii fondurilor, a declaraţiilor lunare de cheltuieli eligibile, potrivit prevederilor cadrului legal naţional şi comunitar, a căror valoare totală aferentă finanţării din instrumente structurale să fie cel puţin egală cu valoarea sumei primite. Autoritatea de certificare şi plată va asigura procesarea şi transmiterea declaraţiilor de cheltuieli către Comisia Europeană în termen de 20 de zile lucrătoare de la data primirii acestora de la autorităţile de management, în condiţiile în care nu este necesară întreruperea termenului de procesare ca urmare a identificării unor deficienţe.

(2) Reconstituirea sumelor transferate potrivit art. 2 alin. (4) se va efectua prin transferarea echivalentului în euro din contul denominat în euro “Disponibil din contribuţia financiară a Uniunii Europene reprezentând fonduri externe nerambursabile postaderare1, deschis la Banca Naţională a României pe numele Autorităţii de certificare şi plată din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, în contul “Disponibil la vedere. Alte depozite atrase MFP/EURO”, deschis la Banca Naţională a României pe numele Ministerului Finanţelor Publice până la incidenţa sumei în euro prevăzută la art. 2 alin. (2), luând în considerare notificările autorităţilor de management prevăzute la art. 2 alin. (7).

(3) Sumele necesare pentru finanţarea eventualelor diferenţe nefavorabile de curs valutar rezultate ca urmare a restituirii sumelor neutilizate din veniturile din privatizare, conform art. 2 alin. (6), se asigură din bugetul propriu al ordonatorilor principali de credite cu rol de Autoritate de management.

(4) Sumele reprezentând diferenţe favorabile de curs valutar rezultate ca urmare a restituirii sumelor neutilizate din veniturile din privatizare, conform art. 2 alin. (6), se fac venit la bugetul de stat.

Art. 4. - Sumele în euro încasate potrivit art. 2 alin. (6) şi art. 3 alin. (2) şi (3) până la concurenţa totală a sumei alocate de Ministerul Finanţelor Publice potrivit art. 2 alin. (2) se înregistrează ca venituri din privatizare în valută şi se stinge obligaţia de restituire a sumelor alocate din venituri din privatizare în euro a ordonatorilor principali de credite prevăzuţi în anexă.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul fondurilor europene,

Eugen Orlando Teodorovici,

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Nicolae-Liviu Dragnea

Ministrul finanţelor publice,

Ioana-Maria Petrescu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

 

Bucureşti, 2 iulie 2014.

Nr. 553.

 

ANEXA

 

Repartiţia sumelor alocate temporar, pentru luna iulie a anului 2014, din venituri din privatizare, ordonatorilor principali de credite cu rol de Autoritate de management

 

 

- mii lei -

Ordonator principal de credite - AM

Total necesar fonduri iulie 2014 (FEN)

1

2

Ministrul fondurilor europene - POS CCE

180.000,00

Ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice - POR

200.000,00

TOTAL:

380.000,00

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

DECIZIE

privind autorizarea funcţionării ca broker de asigurare a Societăţii NETGROUP INSURANCE REINSURANCE BROKER - S.R.L.

 

În conformitate cu prevederile art. 13 alin. (1) coroborate cu art. 2 alin. (1) lit. b) şi art. 3 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în baza prevederilor Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale normelor emise în aplicarea acesteia,

Autoritatea de Supraveghere Financiară decide:

Art. 1. - Societatea NETGROUP INSURANCE REINSURANCE BROKER - S.R.L, cu sediul social în municipiul Bucureşti, sectorul 2, str. CA. Rosetti nr. 17, Regus Rosetti City Centre, et. 1, Biroul 105 Campus 05, număr de ordine în Registrul Comerţului J40/5790/14.05.2014, cod unic de înregistrare 33164859/15.05.2014, este autorizată să funcţioneze ca broker de asigurare având ca obiect de activitate activitatea de broker de asigurare, conform prevederilor Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 2. - Societatea prevăzută la art. 1 are dreptul de a practica activitatea de broker de asigurare începând cu data înregistrării în Registrul brokerilor de asigurare.

Art. 3. - Societatea are obligaţia de a raporta Direcţiei autorizare avizare pe adresa de e-mail: autorizari@csa-isc.ro copia scanată a contractului de asigurare/a poliţei de asigurare de răspundere civilă profesională şi a condiţiilor de asigurare, în termen de 15 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a acestuia/acesteia, precum şi trimestrial copia scanată a documentelor care atestă plata ratelor primei de asigurare aferente contractului de asigurare de răspundere civilă profesională, să deschidă Jurnalul asistenţilor în brokeraj şi să înscrie în Registrul intermediarilor în asigurări şi/sau reasigurări personalul propriu, conform Ordinului preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 10/2007 pentru punerea în aplicare a Normelor privind Registrul intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Mişu Negriţoiu

 

Bucureşti, 30 iunie 2014.

Nr. 676.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.