MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 530/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 530         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 16 iulie 2014

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

112. - Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947

 

520. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947

 

113. - Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul sanitar

 

521. - Decret pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul sanitar

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 262 din 6 mai 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

Decizia nr. 282 din 8 mai 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Legea nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult

 

Decizia nr. 322 din 10 iunie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu referire la dispoziţiile art. 18 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar

 

Decizia nr. 326 din 10 iunie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 şi art. 84 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale I nr. 36/1995

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

            583. - Hotărâre privind suplimentarea din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2014, a bugetului Ministerului Afacerilor Externe pentru sprijinirea de către România a procesului de reconstrucţie a zonelor din Republica Serbia şi Bosnia şi Herţegovina afectate de inundaţiile produse în luna mai 2014

 

LEGI SI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10 din 12 martie 2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 14 martie 2014, cu următoarele modificări:

1. La articolul 1, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“Art. 1. - (1) începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă, până la data de 31 decembrie 2014, emiterea hotărârilor prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 8 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau râmase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificările şi completările ulterioare.”

2. Articolul 2 va avea următorul cuprins:

“Art. 2. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă, până la data de 31 decembrie 2014, plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către şeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998 şi, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006.”

 

această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

PREŞEDINTELE SENATULUI

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 11 iulie 2014.

 Nr. 112.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940. precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucureşti, 10 iulie 2014.

Nr. 520.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul sanitar

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 35 din 27 iunie 2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul sanitar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 434 din 30 iunie 2012, cu următoarele modificări şi completări:

1. La articolul I punctul 6, literele a) şi c) ale articolului 142 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“a) acreditare - acordarea de către Agenţia Naţională de Transplant a dreptului de a desfăşura activităţi de donare, prelevare, conservare şi transplant al organelor, ţesuturilor şi celulelor de origine umană în funcţie de specificul fiecărei activităţi, după constatarea îndeplinirii criteriilor stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii. Acreditarea se face de către Agenţia Naţională de Transplant;

……………………………………………………………………..…

c) autorizaţie - document eliberat de Agenţia Naţională de Transplant în vederea permiterii introducerii sau scoaterii în/din ţară de organe, ţesuturi şi/ori celule de origine umană, în condiţiile în care donarea, prelevarea, procesarea, conservarea, depozitarea şi transplantul se fac în unităţi acreditate şi/sau agreate de Agenţia Naţională de Transplant;”.

2. La articolul I punctul 6, după litera c) a articolului 142 se introduce o nouă literă, litera c1), cu următorul cuprins:

„c1) autorizaţie specială - document eliberat de Agenţia Naţională de Transplant în vederea permiterii introducerii sau scoaterii în/din ţară de sânge placentar, sânge din cordonul ombilical şi ţesuturi de origine umană pentru o perioadă de maximum un an, în condiţiile în care procesarea, conservarea şi depozitarea se fac într-o bancă acreditată/agreată de către Agenţia Naţională de Transplant;”.

3. La articolul I punctul 8, literele a) şi f) ale alineatului (1) al articolului 144 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“a) prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de origine umană, în scop terapeutic, se poate efectua de la persoane majore în viaţă, având capacitate de exerciţiu deplină, după obţinerea consimţământului informat, scris, liber, prealabil şi expres al acestora, conform modelului de formular aprobat prin ordin al ministrului sănătăţii. Se interzice prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de la persoane fără discernământ;

……………………………………………………………………..…

f) donatorul şi primitorul vor semna un înscris autentic prin care declară că donarea se face în scop umanitar, are caracter altruist şi nu constituie obiectul unor acte şi fapte juridice în scopul obţinerii unui folos material sau de altă natură, conform modelului de formular aprobat prin ordin al ministrului sănătăţii;”.

4. La articolul I punctul 8, alineatul (3) al articolului 144 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(3) Monitorizarea donatorilor vii include controalele medicale periodice obligatorii care se vor realiza la o lună, 3 luni, 6 luni şi la un an postdonare, iar ulterior la nevoie justificată.”

5. La articolul I punctul 9, litera a) a alineatului (2) al articolului 145 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“a) prelevarea de celule stern hematopoietice medulare sau periferice de la minori se poate face numai cu consimţământul minorului dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, şi cu acordul scris al ocrotitorului legal, respectiv al părinţilor, tutorelui sau al curatorului, conform modelului de formular aprobat prin ordin al ministrului sănătăţii. Dacă minorul nu a împlinit vârsta de 10 ani, prelevarea se poate face cu acordul ocrotitorului legal;”,

6. La articolul I punctul 11, punctele 4 şi 5 ale articolului 147 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“4. prelevarea de organe, ţesuturi şi/sau celule de la persoanele decedate se face numai cu consimţământul scris al cel puţin unuia dintre membrii majori ai familiei sau al rudelor, în următoarea ordine: soţ supravieţuitor, părinţi, descendenţi, frate/soră, altă rudă în linie colaterală până fa gradul al IV-lea inclusiv, conform modelului de formular aprobat prin ordin al ministrului sănătăţii;

5. prelevarea se poate face fără consimţământul membrilor familiei dacă, în timpul vieţii, persoana decedată şi-a exprimat deja opţiunea în favoarea donării, printr-un act notarial de consimţământ pentru prelevare şi înscrierea în Registrul naţional al donatorilor de organe, ţesuturi şi celule, conform modelului de formular aprobat prin ordin al ministrului sănătăţii;”.

7. La articolul I punctul 12, alineatele (2), (3), (8), (9), (11), (13) şi (14) ale articolului 148 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“(2) Repartiţia organelor, ţesuturilor şi celulelor de origine umană, cu excepţia celulelor stern hematopoietice de la donatori neînrudiţi, prelevate la nivel naţional se efectuează de către Agenţia Naţională de Transplant, în funcţie de regulile stabilite de aceasta privind alocarea organelor, ţesuturilor şi celulelor de origine umană în cadrul sistemului de transplant din România.

(3) în condiţiile în care pe teritoriul naţional nu există nici un primitor compatibil cu organele, ţesuturile şi celulele de origine umană disponibile, acestea pot fi alocate în reţeaua internaţională de transplant, pe baza unei autorizaţii emise de Agenţia Naţională de Transplant, conform modelului de formular aprobat prin ordin al ministrului sănătăţii.

……………………………………………………………………..…

(8) Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de origine umană, în cazuri medico-legale, se face numai cu consimţământul medicului legist şi nu trebuie să compromită rezultatul autopsiei medico-legale, conform modelului de formular aprobat prin ordin al ministrului sănătăţii.

(9) Introducerea sau scoaterea din ţară de organe, ţesuturi, celule de origine umană, cu excepţia celulelor stern hematopoietice, se face numai pe baza autorizaţiei emise de Agenţia Naţională de Transplant, după modelul de formular aprobat prin ordin al ministrului sănătăţii, conform legislaţiei vamale.

……………………………………………………………………..…

 (11) Raportarea autorizaţiilor emise de Agenţia Naţională de Transplant către Ministerul Sănătăţii se face anual, în cadrul raportului de activitate sau la cererea ministrului sănătăţii.

……………………………………………………………………..…

 (13) Unităţile sanitare acreditate şi care implementează Programul naţional de transplant pot deconta servicii funerare şi/sau transportul cadavrului, în cazul donatorilor de la care s-au prelevat organe şi/sau ţesuturi şi/sau celule, în limita fondurilor alocate.

(14) După fiecare prelevare de organe, ţesuturi şi/sau celule de la donatorii cadavru se vor completa, cu datele din momentul prelevării, Fişa pentru declararea donatorului şi Fişa prelevare organe şi ţesuturi, conform modelului de formular aprobat prin ordin al ministrului sănătăţii.”

8. La articolul I punctul 13, articolul 152 se modifică şl va avea următorul cuprins:

“Art. 152. - Prin excepţie de la prevederile art. 150, în cazul minorilor sau persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu, consimţământul va fi dat de părinţi sau de celelalte persoane care au calitatea de ocrotitor legal al acestora, după caz, conform modelului de formular aprobat prin ordin al ministrului sănătăţii.”

9. La articolul I punctul 17, alineatele (1)-(4) şi (6) ale articolului 160 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“Art. 160. - (1) Prelevarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană se efectuează de către medici de specialitate, în unităţi sanitare publice sau private. Lista unităţilor sanitare publice sau private acreditate se va publica pe site-ul Agenţiei Naţionale de Transplant şi se va actualiza permanent.

(2) Acreditarea în domeniul transplantului a unităţilor sanitare publice sau private are valabilitate de 5 ani. Orice modificare a criteriilor iniţiale de acreditare intervenită în cadrul unităţilor acreditate se notifică în termen de 5 zile Agenţiei Naţionale de Transplant în vederea reacreditării.

(3) Criteriile de acreditare a unităţilor sanitare prevăzute la alin. (1) sunt propuse de Agenţia Naţională de Transplant şi aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii, în conformitate cu legislaţia europeană în domeniu.

(4) Agenţia Naţională de Transplant poate suspenda activitatea sau revoca acreditarea, în cazul în care în urma evaluărilor efectuate de către reprezentanţii Agenţiei Naţionale de Transplant, precum şi la sesizarea inspectorilor sanitari se constată că unitatea sanitară respectivă nu respectă prevederile legale în vigoare.

……………………………………………………………………..…

 (6) Unităţile sanitare acreditate pentru activitatea de procesare şi/sau utilizare de ţesuturi şi/sau celule vor păstra o înregistrare a activităţii lor, incluzând tipurile şi cantităţile de ţesuturi şi/sau celule procurate, testate, conservate, depozitate, distribuite sau casate, precum şi originea şi destinaţia acestor ţesuturi şi/sau celule pentru utilizare umană. Ele vor trimite anual un raport de activitate Agenţiei Naţionale de Transplant, care va fi publicat atât pe site-ul propriu, cât şi pe site-ul Agenţiei Naţionale de Transplant. Prevederile prezentului alineat se aplică în mod corespunzător şi în cazul transplantului de organe.”

Art. II. - (1) în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, ministrul sănătăţii aprobă prin ordin modelele de formulare pentru aplicarea prevederilor titlului VI din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) La data intrării în vigoare a ordinului prevăzut la alin. (1) anexele nr. 1-13 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.

Art. III. - La data intrării în vigoare a ordinului prevăzut la art. II, referirile la anexele menţionate la art. II alin. (2) se consideră a fi făcute la formularele precizate la art. II alin. (1).

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţie României, republicata.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

PREŞEDINTELE SENATULUI

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 11 iulie 2014.

Nr. 113.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul sanitar

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul sanitar şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României. Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucureşti, 10 iulie 2014.

Nr. 521.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 262

din 6 mai 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel-Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Mariea Luca în Dosarul nr. 8.073/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 93D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 9 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 8.073/40/2011, Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

5. Excepţia a fost ridicată de Mariea Luca cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de revizuire a pensiei efectuată în temeiul dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile actului normativ, care dispun revizuirea pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor criticat încalcă drepturi obţinute prin hotărâri judecătoreşti. În acest sens, arată că după intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010 pensia de serviciu a fost recalculată, dar, în urma contestării deciziei de recalculare, instanţa de judecată a dispus suspendarea aplicării deciziei de recalculare şi păstrarea în plată a pensiei în cuantumul avut anterior intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010. Prin procesul de revizuire a pensiilor reglementat de actul normativ criticat însă, hotărârea instanţei de judecată a fost lipsită de efect.

7. Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

8. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

9. Avocatul Poporului, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, arată că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea J, nr. 457 din 30 iunie 2011.

13. Autorul excepţiei consideră că textele de lege criticate aduc atingere următoarelor prevederi din Constituţie: art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile şi art. 44 alin. (1) şi (3) referitor la dreptul de proprietate privată.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 au mai constituit obiect al analizei de neconstituţionalitate în raport cu aceleaşi prevederi ale Constituţiei şi aceleaşi critici. Astfel, prin Decizia nr. 215 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2012, Curtea Constituţională a reţinut că actul normativ criticat nu conţine prevederi legale al căror conţinut normativ explicit sau implicit să determine suspendarea cursului judecăţii ori neexecutarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile, în privinţa anumitor cauze determinate. Făcând referire la jurisprudenţa sa anterioară, Curtea a statuat că astfel de hotărâri judecătoreşti se bucură de autoritate de lucru judecat şi determină obligarea autorităţilor publice la plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de către instanţele de judecată, însă această obligaţie subzistă atât timp cât este în vigoare şi temeiul legal în baza căruia au fost pronunţate hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile.

15. În plus, Curtea reţine că, în această materie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a pronunţat Decizia nr. 9 din 10 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 26 iulie 2013, şi a stabilit că - în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012 - sunt supuse revizuirii şi pensiile prevăzute de art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiaşi legi, atunci când deciziile de recalculare emise în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, şi al Hotărârii Guvernului nr. 737/2010 au fost anulate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, fiind menţinut cuantumul pensiei anterioare, fără a se putea reţine puterea de lucru judecat a acestor din urmă hotărâri.

16. În considerentele acestei decizii, instanţa supremă a reţinut că “cele două hotărâri judecătoreşti sunt pronunţate în baza unor temeiuri juridice diferite, respectiv Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012. Or, pentru existenţa «lucrului judecat», potrivit art. 1201 din Codul civil, este nevoie de o triplă identitate; de părţi, de obiect şi de cauză, care nu se regăseşte în situaţia analizată, întrucât cele două contestaţii, deşi implică aceleaşi părţi şi au acelaşi obiect, nu se întemeiază pe aceeaşi cauză.

17. [...] Practic, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, legiuitorul a înţeles să reglementeze o nouă procedură de recalculare a pensiilor de serviciu, distinctă şi ulterioară, denumită «revizuire», şi având în vedere alte criterii decât cele menţionate în Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, şi detaliate în Hotărârea Guvernului nr. 737/2010. Astfel, prima recalculare a pensiei de serviciu urmează a fi reluată, indiferent de soluţiile pronunţate în contestaţiile soluţionate în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, ceea ce demonstrează că niciun aspect dezlegat de Către instanţă în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, nu poate fi opus în cadrul noii proceduri cu putere de lucru judecat.”

18. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a concluzionat că “nu există putere de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti pronunţate într-o contestaţie prin care a fost anulată, în mod irevocabil, decizia de revizuire a pensiei de serviciu în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, faţă de o nouă contestate formulată împotriva deciziei de revizuire a aceleiaşi pensii de serviciu, emisă în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012.”

19. Pentru aceleaşi argumente, instanţa supremă a decis că “nu poate fi reţinută nici încălcarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind încălcarea dreptului de acces la instanţă, ca efect al înlăturării efectelor unei hotărâri judecătoreşti irevocabile. Întrucât efectele hotărârilor judecătoreşti prin care au fost anulate deciziile emise în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, şi păstrate în plată pensiile de serviciu au fost executate până la momentul emiterii noii decizii de revizuire date în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012, nu se poate aprecia că accesul la justiţie este iluzoriu.[...]”

20. Prin Decizia nr. 458 din 7 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 10 decembrie 2013, Curtea Constituţională a reţinut totodată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil în faţa unei instanţe, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenţie, trebuie interpretat în lumina preambulului convenţiei, care enunţă preeminenţa dreptului ca element de patrimoniu comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între alteţe, că o soluţie definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată. (Hotărârea din 30 septembrie 1999, pronunţată în Cauza Brumărescu împotriva României, paragraful 61).

21. Or, hotărârile judecătoreşti prin care au fost anulate deciziile emise în temeiul Legii nr. 119/2010 şi păstrate în plată pensiile de serviciu au fost executate până la momentul emiterii noii decizii de revizuire în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011.

22. Aşadar, nu suntem în prezenţa unor cazuri de rediscutare a soluţiilor definitive şi irevocabile asupra contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiei emise în temeiul Legii nr. 119/2010, ci de noi litigii având ca obiect soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de revizuire a aceleiaşi pensii de serviciu, emise în baza noului temei, şi anume ai Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011.

23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât considerentele, cât şi soluţiilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de fată.

24. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mariea Luca în Dosarul nr. 8.073/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 6 mai 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 282

din 8 mai 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Legea nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Mi nea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Legea nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult, excepţie ridicată de Societatea Comercială “Universum” - S.R.L. din Botoşani în Dosarul nr. 6.202/193/2012 al Judecătoriei Botoşani - Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 580D/2013.

2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 29 aprilie 2014, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin, şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în conformitate cu prevederile art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 8 mai 2014, când a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin încheierea din 6 septembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 6.202/193/2012, Judecătoria Botoşani - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Legea nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială “Universum” - S.R.L. din Botoşani într-o cauză având ca obiect o plângere contravenţională împotriva unui proces-verbal încheiat de Garda Financiară Botoşani.

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că reglementarea cuprinsă în art. 2 din Legea nr. 103/1992 reprezintă, în fapt, un monopol şi, în acelaşi timp, o discriminare în rândul persoanelor legal autorizate pentru activitatea de comerţ. Aceasta apreciază că prin textul de lege criticat se încalcă, în mod flagrant, libera circulaţie a mărfurilor, dreptul fiecărui comerciant de a-şi stabili propria strategie în activitatea de comercializare a bunurilor existente în circuitul civil, respectarea proprietăţii pentru bunurile dobândite în mod licit şi, nu în ultimul rând, principiul cererii şi al ofertei, drept caracteristică a economiei de piaţă.

5. Judecătoria Botoşani - Secţia civilă, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Legea nr. 103/1992, apreciază că aceasta este neîntemeiată. Astfel, “faptul că autoarea excepţiei nu a făcut dovada afilierii la un cult religios, prin prezentarea unei autorizaţii emise în condiţiile legii, ci doar a unei relaţii de colaborare comercială, printr-o autorizare extinsă şi asupra colaboratorilor, nu face dovada că dreptul său de valorificare a produselor a fost încălcat, sau altfel spus, nu a fost ocrotit de textul de lege criticat”.

6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

7. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

8. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

9. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 din Legea nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 1 octombrie 1992. Prevederile de lege criticate au următorul conţinut:

- Art. 2: “Producerea sau valorificarea bunurilor prevăzute la art. 1 de către alte persoane, fizice sau juridice, decât cultele religioase se poate face numai cu autorizarea lor prealabilă, dată în condiţiile stabilite de către fiecare cult în considerarea propriei sale exclusivităţi.”

10. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (2) teza întâi potrivit căruia proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular, art. 45 privind libertatea economică şi art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) referitor la economia de piaţă.

11. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea acesteia susţine că prevederile art. 2 din Legea nr. 103/1992 instituie un monopol şi, în acelaşi timp, o discriminare în rândul persoanelor legal autorizate pentru activitatea de comerţ, având în vedere faptul că, potrivit acestui text de lege, dreptul de producere şi valorificare a obiectelor şi veşmintelor de cult, precum şi de tipărire a cărţilor de cult, a celor teologice sau cu conţinut bisericesc, necesare practicării cultului de către alte persoane, fizice sau juridice, decât cultele religioase, se poate face numai cu autorizarea lor prealabilă, dată în condiţiile stabilite de către fiecare cult în considerarea proprie] sale exclusivităţi.

12. În acest context, Curtea reţine că potrivit art. 1 din Legea nr. 103/1992, prin “obiecte de cult” se înţelege vasele liturgice, icoanele metalice sau litografiate, crucile, crucifixele, mobilierul bisericesc, cruciuliţele şi medalioanele cu imagini religioase specifice cultului, obiectele de colportaj religios şi altele asemenea. Se asimilează obiectelor de cult şi calendarele religioase, precum şi produsele necesare exercitării activităţii de cult, cum ar fi tămâia şi lumânările, cu excepţia celor decorative şi a celor pentru nunţi şi botezuri. Prin “veşminte de cult” se înţelege şi stofele şi broderiile specifice, necesare realizării veşmintelor respective. De asemenea, se asimilează obiectelor de cult tipăriturile de cult, manualele şi cursurile teologice necesare desfăşurării activităţii din instituţiile de învăţământ religios ale cultului respectiv. Totodată, ilustratele, pliantele, albumele de artă şi filmele prezentând lăcaşuri de cult sau obiecte de artă bisericească, cu excepţia celor care fac parte din patrimoniul cultural naţional se pot realiza numai cu acordul cultului respectiv.

13. Curtea constată că regimul general al cultelor este reglementat, în temeiul dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. s) din Constituţie, prin lege organică, în acest sens fiind Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 21 martie 2014, lege care recunoaşte cultelor statutul de persoane juridice de utilitate publică. Cultele se organizează şi funcţionează, în mod autonom, potrivit propriilor statute sau coduri canonice, în baza Legii nr. 489/2006 şi a dispoziţiilor constituţionale ale art. 29 alin. (3) şi (5), potrivit cărora cultele religioase sunt libere, se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii, sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia. În acest context, Curtea reţine că legiuitorul constituant a înţeles, în aplicarea principiului autonomiei cultelor, să lase la latitudinea acestora stabilirea unor reglementări specifice în ceea ce priveşte organizarea şi funcţionarea lor, termenul de autonomie incluzând în substanţa lui şi autonomia financiară a cultelor. Ca atare, în sensul dispoziţiilor constituţionale evocate, statul are obligaţia de a garanta libertatea religioasă şi de a recunoaşte caracterul de interes public al activităţii cultelor, sprijinul statului reprezentând o obligaţie care răspunde unei nevoi sociale generale.

14. Faţă de critica autoarei excepţiei, Curtea constată că atât prevederile art. 2 din Legea nr. 103/1992, cât şi cele ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 489/2006, republicată, au enunţat explicit dreptul exclusiv al cultelor religioase de a produce şi valorifica obiectele şi bunurile necesare activităţii de cult. În acest context, Curtea reţine că pentru exercitarea libertăţii de religie sunt necesare anumite bunuri strâns legate de activitatea de cult, şi anume obiecte de cult, veşminte liturgice, icoane, lumânări, manuale teologice etc. Este însă dreptul fiecărui cult de a stabili, în conformitate cu propria tradiţie, care sunt obiectele de cult specifice şi caracteristicile acestora. Aceste obiecte definesc identitar anumite comunităţi religioase faţă de altele şi de aceea producerea şi comercializarea lor s-a realizat, în mod tradiţional, în România, sub controlul cultelor, Legea nr. 103/1992 constituind expresia juridică a acestei realităţi, având drept scop prezervarea identităţii originare a cultului religios. Întrucât fiecare religie presupune o practică şi rituri specifice, prin textul de lege criticat legiuitorul a reglementat, în mod firesc, ca persoanele, fizice sau juridice, interesate în producerea sau valorificarea obiectelor de cult, să se supună regulilor cultului respectiv. Legea nr. 103/1992 stabileşte, de asemenea, şi un drept de proprietate intelectuală şi de protejare a propriei imagini a fiecărui cult religios, considerându-se a fi în interesul statului şi al cetăţenilor, în funcţie de apartenenţa religioasă, de a nu da ocazia unor agenţi economici să interfereze în ceea ce constituie tocmai specificul activităţii cultelor. Această reglementare legală este menită şi de a asigura ca unele bunuri cu destinaţie cultică să nu fie produse în condiţii care să le altereze caracterul sacru sau să fie comercializate în condiţii inadecvate. Din aceste considerente, legiuitorul a considerat necesar ca producerea sau valorificarea acestora de către alte persoane, fizice sau juridice, decât cultele religioase să se poată face numai cu autorizarea lor prealabilă, dată în condiţiile stabilite de către fiecare cult în considerarea propriei sale exclusivităţi.

15. Curtea apreciază că prin textul de lege criticat legiuitorul a urmărit ca, atât cultul, ca titular al propriei imagini publice, ce poate fi grav alterată prin liberalizarea activităţii de producere şi valorificare a obiectelor de cult, cât şi credincioşii trebuie protejaţi prin măsuri statale. Scopul urmărit prin reglementarea de lege criticată este acela de a proteja imaginea cultelor religioase, prin producerea şi comercializarea obiectelor şi veşmintelor de cult, tipărirea cărţilor de cult, a celor teologice sau cu conţinut bisericesc, necesare practicării cultului, în condiţiile pe care doctrina şi practica acestuia o impun. În acest sens, legiuitorul are în vedere şi realizarea unei autonomii financiare a cultelor religioase, prin asigurarea unor venituri proprii care să le asigure funcţionarea. În acest context, Curtea reţine că veniturile realizate prin valorificarea resurselor proprii de către cultele religioase recunoscute şi desfăşurarea unor activităţi economice de către acestea susţin o serie de activităţi pastoral-spirituale, teologice, social-filantropice, cultural-educaţionale etc.

16. De asemenea, referitor la critica privind încălcarea, prin textul de lege criticat, “a liberei circulaţii a mărfurilor, precum şi a dreptului fiecărui comerciant de a-şi stabili propria strategie în activitatea de comercializare a bunurilor existente în circuitul civil”, Curtea constată că, aşa cum s-a reţinut în mod constant în jurisprudenţa sa, exemplu fiind Decizia nr. 162 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 19 aprilie 2011, principiul libertăţii economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiţionat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum şi asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor. Potrivit art. 45 din Constituţie, este garantată exercitarea “În condiţiile legii” a accesului liberal persoanelor la o activitate economică, iar textul de lege criticat nu face altceva decât să instituie obligativitatea respectării unor exigenţe legale. Accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertăţii economice, statul având obligaţia să impună reguli de disciplină economică, iar legiuitorul având competenţa să stabilească sancţiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora.

17. Curtea reţine, totodată, că accesul liber al persoanei la o activitate economică nu înlătură obligaţia comerciantului de a se conforma regulilor de comerţ şi, de asemenea, nu exclude instituirea, prin lege, a sancţiunii confiscării mărfurilor, produselor sau sumelor de bani destinate desfăşurării unor activităţi comerciale neautorizate. De altfel, Curtea Constituţională a stabilit în jurisprudenţa sa că aplicarea şi executarea unor sancţiuni pecuniare, inclusiv măsura confiscării unor bunuri sau valori, cu toate că determină în mod direct diminuarea patrimoniului celui sancţionat, nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind ocrotirea proprietăţii private, întrucât sunt consecinţa unor încălcări ale legii (în acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 56 din 13 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999, Decizia nr. 67 din 18 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 19 iulie 2000, precum şi Decizia nr. 261 din 24 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 5 august 2003). Aşa fiind, Curtea constată că nu se poate reţine încălcarea prevederilor constituţionale potrivit cărora accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora sunt garantate în condiţiile legii. Aceasta, deoarece operatorul economic în activitatea căruia s-a constatat săvârşirea unei contravenţii nu poate invoca principiul libertăţii economice, în condiţiile în care acesta nu a respectat prevederile legale.

18. Ca atare, Curtea apreciază că reglementarea legală criticată nu contravine normelor constituţionale invocate de autoarea excepţiei, necesitatea autorizării prealabile de către cultele religioase a altor persoane în vederea producerii sau valorificării obiectelor de cult fiind impusă de natura specifică a acestora, precum şi de asigurarea provenienţei şi conformităţii acestor bunuri cu exigenţele cultului respectiv.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială “Universum” - S.R.L. din Botoşani în Dosarul nr. 6.202/193/2012 al Judecătoriei Botoşani - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 2 din Legea nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Botoşani - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea l.

Pronunţată în şedinţa din data de 8 mai 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 322

din 10 iunie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu referire la dispoziţiile art. 18 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Doina Sul iman - magistrat-asistent-şef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu­ţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului

din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Niţescu Ion, Barbu Florică, Văcăruşu Dumitru, Badea Ion, Perjaru Gheorghe, Gîrniţă Vasile, Andrei Viorel, Vişan Maria Mihaela, Butcă Nicolae, Dumitru Gheorghe, Duţă Emil Bogdan, Picu Adriana Laura, Ion Ion, Dragne Virgil, Pilescu Zamfirei, Manolache Gheorghe, Hodorog Ion, Pavel Gheorghe, Stanciu Marian, Florescu Constantin, Niculescu Marius, Calafeteanu Ioan, Trandafir Adrian Florin, Ionescu Constantin, Tudor Verginia, Timerman Cazemir, Neguţescu Nicolae, Banu Valeriu Marian, Roşu Ioan, Ciulei Mihai, Ivănescu Florin şi Niculescu Toader în Dosarul nr. 4.452/120/2013 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia I civilă.

2. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 828D/2013.

3. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a instanţei constituţionale, concretizată în deciziile nr. 42/2014 şi nr. 121/2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

5. Prin încheierea din 20 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 4.452/120/2013, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare.

6. Excepţia a fost ridicată de Niţescu Ion, Barbu Florică, Văcăruşu Dumitru, Badea Ion, Perjaru Gheorghe, Gîrniţă Vasile, Andrei Viorel, Vişan Maria Mihaela, Butcă Nicolae, Dumitru Gheorghe, Duţă Emil Bogdan, Picu Adriana Laura, Ion Ion, Dragne Virgil, Pilescu Zamfirei, Manolache Gheorghe, Hodorog Ion, Pavel Gheorghe, Stanciu Marian, Florescu Constantin, Niculescu Marius, Calafeteanu Ioan, Trandafir Adrian Florin, Ionescu Constantin, Tudor Verginia, Timerman Cazemir, Neguţescu Nicolae, Banu Valeriu Marian, Roşu Ioan, Ciulei Mihai, Ivănescu Florin şi Niculescu Toader într-o cauză având ca obiect obligarea Casei Judeţene de Pensii Dâmboviţa la plata indemnizaţiei reparatorii prevăzute de art. 4 alin. (4) raportat la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că ordonanţa de urgenţă a fost adoptată în timp ce Parlamentul se afla în sesiune, Guvernul nefiind abilitat să adopte ordonanţe de urgenţă la această dată. De asemenea, arată Că, odată cu începerea acestei sesiuni, abilitarea Guvernului de a adopta ordonanţe de urgenţe a încetat. În continuare, arată că starea de urgenţă, invocată pentru adoptarea ordonanţei de urgenţă, nu există, motivarea Guvernului neîncadrându-se în sfera de aplicare a art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă, text care defineşte noţiunea de situaţie de urgenţă. În fine, autorii excepţiei mai susţin că ordonanţa de urgenţă criticată a fost adoptată cu încălcarea art. 4 şi art. 6 alin. (2) din Legea nr. 52/2003, nefiind publicată în timp util pentru dezbaterea sa publică,

8. Tribunalul Dâmboviţa - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, arată că ordonanţa de urgenţă criticată a fost adoptată în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţie, situaţia de urgenţă fiind motivată pe anumite împrejurări ce constituie situaţii de urgenţă, extraordinare, legate de execuţia bugetară pe anu1 2013.

9. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatul Poporului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

10. Avocatul Poporului consideră că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 sunt constituţionale. În acest sens arată, în esenţă, că, raportat la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia determinării cerinţelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie, în preambulul şi nota de fundamentare ale ordonanţei de urgenţă existenţa unei situaţii extraordinare şi urgenţa emiterii actului normativ criticat sunt motivate de Guvern prin 3 elemente independente de voinţa sa, şi anume: riscul ca la 1 ianuarie 2013 să nu existe politici fiscale şi bugetare asumate prin Programul de guvernare de către noul Guvern învestit în urma alegerilor parlamentare din data de 9 decembrie 2012; încetarea aplicabilităţii, la data de 31 decembrie 2012, a măsurilor financiare în domeniul bugetar instituite prin Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar; neadoptarea măsurilor şi pentru anul 2013 ar fi determinat afectarea semnificativă a sustenabilităţii finanţelor publice, generând un impact suplimentar asupra cheltuielilor bugetare şi, respectiv, asupra deficitului bugetar de 6,8% din produsul intern brut. Totodată, menţionează că proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 a fost înregistrat la Senat, pentru dezbatere, cu nr. b409 din data de 13 decembrie 2012 (Adresa nr. E 169/13-12-2012) şi a fost prezentat în Biroul permanent cu nr. 436 din 21 decembrie 2012, fiind adoptat de Senat la data de 11 martie 2013.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, aprobată prin Legea nr. 36/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 8 aprilie 2014, dispoziţii care au următorul cuprins:

“Prevederile art. 15, 18, 19 şi 20 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013.”

14. Curtea reţine, însă, că autorii excepţiei, prin critica lor, vizează numai dispoziţiile art. 18 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, menţionate în prevederile criticate şi care au incidenţă în prezenta cauză, care au următorul cuprins: În anul 2012, indemnizaţiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu se acordă.”

15. În consecinţă, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, cu referire la dispoziţiile art. 18 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011.

16. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (1) referitor la adoptarea ordonanţei în temeiul unei legi de abilitare. Din motivarea excepţiei, Curtea reţine că în susţinerea acesteia este invocat şi art. 115 alin. (4) din Constituţie.

17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 554 din 17 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 7 februarie 2014, a constatat că dispoziţiile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, criticate prin raportare la art. 115 alin. (4) din Constituţie, sunt constituţionale.

18. Curtea a observat că în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 se arată că aceasta a fost adoptată avându-se în vedere încetarea aplicabilităţii, la data de 31 decembrie 2012, a măsurilor financiare în domeniul bugetar instituite prin Legea nr. 283/2011 şi faptul că există riscul ca la 1 ianuarie 2013 să nu existe politici fiscale şi bugetare asumate prin Programul de guvernare de către noul Guvern învestit în urma alegerilor parlamentare din data de 9 decembrie 2012. Or, neadoptarea acestor măsuri şi pentru anul 2013 ar fi determinat afectarea semnificativă a sustenabilităţii finanţelor publice, generând un impact suplimentar asupra cheltuielilor bugetare şi, respectiv, asupra deficitului bugetar de 6,8% din produsul intern brut.

19. Totodată, instanţa de contencios constituţional a reliefat necesitatea creării unui echilibru între interesele generale ale societăţii şi interesele particulare ale persoanelor, sens în care este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează şi pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiţia existenţei unui Just echilibru între cerinţele interesului general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunţată în Cauza Stere şi alţii împotriva României, paragraful 50).

20. Având în vedere cele prezentate în expunerea de motive, precum şi faptul că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale şi economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia (Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunţată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, paragraful 49), excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate, raportată la art. 115 alin. (4) din Constituţie, a fost respinsă ca neîntemeiată.

21. Cât priveşte critica referitoare la înfrângerea art. 115 alin. (1) din Constituţie, Curtea nu o poate primi întrucât nu este vorba de o ordonanţă adoptată în baza unei legi de abilitare, ci de o ordonanţă de urgenţă care se adoptă în baza art. 115 alin. (4) din Constituţie.

22. Celelalte aspecte invocate de autorii excepţiei nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate, ci probleme care vizează aplicarea de către autorităţile administraţiei publice a dispoziţiilor art. 7 alin. (13) din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 3 decembrie 2013, potrivit cărora “În cazul reglementării unei situaţii care, din cauza circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, proiectele de acte normative se supun adoptării în procedura de urgenţă prevăzută de reglementările în vigoare”.

23. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Niţescu Ion, Barbu Florică, Văcăruşu Dumitru, Badea Ion, Perjaru Gheorghe, Gîrniţă Vasile, Andrei Viorel, Vişan Maria Mihaela, Butcă Nicolae, Dumitru Gheorghe, Duţă Emil Bogdan, Picu Adriana Laura, Ion Ion, Dragne Virgil, Pilescu Zamfirei, Manolache Gheorghe, Hodorog Ion, Pavel Gheorghe, Stanciu Marian, Florescu Constantin, Niculescu Marius, Calafeteanu Ioan, Trandafir Adrian Florin, Ionescu Constantin, Tudor Verginia, Timerman Cazemir, Neguţescu Nicolae, Banu Valeriu Marian. Roşu Ioan, Ciulei Mihai, Ivănescu Florin şi Niculescu Toader, în Dosarul nr. 4.452/120/2013 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia I civilă, şi constată că dispoziţiile art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu referire la dispoziţiile art. 18 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, sunt constituţionale în raport cu critici le formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Dâmboviţa - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 10 iunie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Doina Suliman

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 326

din 10 iunie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 şi art. 84 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 şi art. 84 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, excepţie ridicată de Ioan Erhan în Dosarul nr. 10.076/302/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 54D/2014.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru partea B.N.P.A. “Beldea şi Asociaţii” din Bucureşti, consilier juridic Valentina-Carmen Dachin, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului părţii B.N.P.A. “Beldea şi Asociaţii” din Bucureşti, care pune în principal concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, având în vedere că aceasta este nemotivată şi nu este indicat vreun temei constituţional. Mai susţine că o altă cauză de inadmisibilitate este aceea că dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 36/1995 au fost abrogate. Arată că art. 54, după republicarea Legii nr. 36/1995, a devenit art. 88 cu păstrarea soluţiei legislative, iar dacă ar fi fost invocate, motivele de neconstituţionalitate cu privire la acestea ar fi putut menţinute, deoarece se are în vedere legea în sens material şi nu în sens formal. În subsidiar solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Depune note scrise la dosar.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă. Arată că excepţia de neconstituţionalitate nu este motivată, iar instanţa de contencios constituţional nu se poate substitui autorului excepţiei în ceea ce priveşte invocarea unui anume motiv de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 12 februarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 10.076/302/2012, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 şi art. 84 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, excepţie ridicată de Ioan Erhan într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei încheieri notariale prin care s-a dispus respingerea cererii de îndreptare a erorii materiale formulate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate privind unele acte notariale dintr-un dosar succesoral.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată oral, prin apărător, la data de 12 februarie 2013 în faţa instanţei de judecată, nu au fost menţionate dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate şi nici nu a fost motivată în vreun fel pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate.

7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că procedura îndreptării erorilor materiale prevăzută de Legea nr. 36/1995 nu atinge în niciun mod dreptul de proprietate al părţilor, atât timp cât această îndreptare vizează aspecte formale ale activităţii notarului, iar condiţiile prevăzute de art. 54 şi 84 din Legea nr. 36/1995 sunt necesare tocmai în asigurarea respectării drepturilor şi intereselor tuturor părţilor.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

9. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât soluţia legislativă criticată nu aduce atingere dreptului de proprietate privată. Certificatul de moştenitor prin care se atestă calitatea de moştenitor legal sau testamentar al unei persoane nu constituie titlu de proprietate şi nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a emite pretenţii asupra bunurilor cuprinse în masa succesorală, de a face dovada drepturilor lor asupra acestor bunuri şi de a-şi apăra drepturile şi interesele în justiţie. Totodată, indică jurisprudenţa Curţii referitoare la admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere nemotivarea acesteia, respectiv Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 sau Decizia nr. 932 din 13 noiembrie 2012.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile reprezentantului părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 54 şi art. 84 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 18 octombrie 2011 şi, ulterior, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 4 februarie 2013. Curtea observă că dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 35/1995 au fost abrogate prin art. I pct. 96 din Legea nr. 77/2012 pentru modificarea şi completarea Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 8 iunie 2012, abrogare datorată faptului că soluţia legislativă cuprinsă de acest text a fost preluată la “procedura îndreptării erorilor materiale sau omisiunilor” (a se vedea Raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor asupra proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995), respectiv la art. 54 care reprezintă norma generală în acest domeniu. Chiar dacă acest text, devenit art. 88 în urma celei de-a două republicări, nu a cunoscut vreo intervenţie legislativă directă, este evident că sfera de aplicare a acestuia vizează în prezent şi cererile succesorale. De aceea, Curtea constată că soluţia legislativă actuală diferă de cea criticată, astfel încât, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea reţine îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute la art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 în privinţa textelor legale invocate, texte asupra cărora urmează a se pronunţa prin prezenta decizie. Textele legale criticate au următorul cuprins;

- Art. 54: fetele notariale care prezintă erori materiale sau omisiuni vădite pot fi îndreptate sau completate prin încheiere de către notarul public, la cerere sau din oficiu, cu acordul părţilor, dacă lucrările cuprind date care fac posibilă îndreptarea greşelilor sau completarea omisiunilor. Acordul părţilor se prezumă dacă, fiind legal citate, nu-şi manifestă opunerea. Despre îndreptarea sau completarea efectuată se face menţiune pe toate exemplarele actului.”;

- Art. 84: “Erorile materiale cuprinse în încheierea finală, precum şi eventualele omisiuni se vor putea îndrepta, la cererea moştenitorilor, în baza unei încheieri, făcându-se menţiune despre aceasta în încheierea finală şi pe toate exemplarele certificatului de moştenitor.”

13. Autorul excepţiei nu a invocat textele constituţionale pretins a fi încălcate, însă instanţa de judecată a reţinut susţinerile orale ale autorului privind încălcarea dreptului de proprietate privată prevăzut de art. 44 din Constituţie.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională reţine că aceasta a fost invocată oral în faţa instanţei de judecată. Art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în privinţa excepţiilor de neconstituţionalitate, se referă, pe de o parte, la forma scrisă a actului de sesizare, iar, pe de altă parte, la obligaţia motivării excepţiei de neconstituţionalitate de către autorul acesteia (privitor la acest din urmă aspect, a se vedea Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). Aşadar, invocarea orală a excepţiei de neconstituţionalitate nu constituie o încălcare a condiţiilor de admisibilitate referitoare la cerinţa scrisă a actului de sesizare, instanţa de judecată având obligaţia corelativă, în această ipoteză, de a reţine în cuprinsul actului de sesizare obiectul excepţiei, textul de referinţă, precum şi motivarea propriu-zisă a excepţiei, după caz. În cauza de faţă, Curtea, analizând cuprinsul actului de sesizare, constată că autorul excepţiei nu a invocat în mod expres textul de referinţă şi nici nu a motivat neconstituţionalitatea textului criticat, iar instanţa, conform rolului său activ în desfăşurarea procesului juridic, a dedus, din susţinerile autorului excepţiei, textul constituţional pretins încălcat. Fiind îndeplinite cerinţele art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională.

15. În ceea ce priveşte însă invocarea dreptului de proprietate privată consacrat de art. 44 din Constituţie, reţinut de instanţa de judecată din susţinerea criticilor de neconstituţionalitate, Curtea constată că, din conţinutul său normativ raportat la textele de lege criticate, nu se poate desluşi în mod rezonabil vreo critică de neconstituţionalitate, din cauza generalităţii sale, pe de o parte, şi a lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat, pe de altă parte.

16. În acest context, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, respectiv în Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, a statuat că, “În cazul în care excepţia de neconstituţionalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituţional invocat nu se poate desluşi în mod rezonabil vreo critică de neconstituţionalitate, fie datorită generalităţii sale, fie datorită lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat”, ceea ce înseamnă că revine Curţii Constituţionale competenţa de a respinge, în temeiul art. 3 alin. (2) şi art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.

17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 şi art. 84 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, excepţie ridicată de Ioan Erhan în Dosarul nr. 10.076/302/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 10 iunie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind suplimentarea din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2014, a bugetului Ministerului Afacerilor Externe pentru sprijinirea de către România a procesului de reconstrucţie a zonelor din Republica Serbia şi Bosnia şi Herţegovina afectate de inundaţiile produse în luna mai 2014

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 30 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă suplimentarea bugetului Ministerului Afacerilor Externe din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2014, la capitolul 54.01 “Alte servicii publice generale”, titlul 55 “Alte transferuri”, cu suma de 325 mii lei, pentru sprijinirea de către România a procesului de reconstrucţie a zonelor din Republica Serbia şi Bosnia şi Herţegovina afectate de inundaţiile produse în luna mai 2014.

Art. 2. - Ministerul Afacerilor Externe răspunde de modul de utilizare, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, a sumelor alocate potrivit prezentei hotărâri.

Art. 3. - Ministerul Finanţelor Publice este autorizat să introducă, la propunerea ordonatorului principal de credite, modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat şi în volumul şi structura bugetului Ministerului Afacerilor Externe pe anul 2014.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul afacerilor externe,

Titus Corlăţean

Ministrul finanţelor publice,

Ioana-Maria Petrescu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

 

Bucureşti, 16 iulie 2014.

Nr. 583.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.