MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 531         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 17 iulie 2014

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

            Decizia nr. 275 din 8 mai 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă din 1865

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

            575. - Hotărâre pentru modificarea şi completarea anexei nr. 24 la Hotărârea Guvernului nr. 908/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Vrancea, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Vrancea

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

            72. - Decizie privind aprobarea modelelor formularelor conţinând cererile-tip de înregistrare/înseriere/raportare a modelelor certificatelor/autorizaţiilor de înregistrare şi adeverinţelor de înscriere în registrele naţionale administrate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr.275

din 8 mai 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă din 1865

 

Augustin Zegrean - preşedinte;

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3307 alin, 4 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Ioana Floarea Beniog şi Constantin Dumitru Bengeanu în Dosarul nr. 4.262/90/2011* al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 740D/2013 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepţiei, avocat Mădălina Cristina Beniog, cu împuternicire depusă la dosar, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Având cuvântul asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, autorii acesteia susţin, prin avocat, că dispoziţiile legale criticate, atribuind instanţei supreme competenţa de a da dezlegare unor probleme de drept, contravin, datorită caracterului lor ambiguu, prevederilor art. 126 alin. (3) din Constituţie, deoarece creează posibilitatea ca, în cele din urmă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să legifereze prin deciziile pronunţate într-un recurs în interesul legii. Deşi aceste decizii sunt obligatorii pentru instanţele judecătoreşti, ele trebuie, la rândul lor, să respecte Legea fundamentală şi deciziile Curţii Constituţionale. Or, Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 6 din 15 aprilie 2013, pronunţată într-un recurs în interesul legii, prin care a fost limitată sfera bunurilor în privinţa cărora se pot acorda despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009 numai la bunurile imobile, intră în conflict cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.358 din 21 octombrie 2010, în care, în aceeaşi categorie, sunt menţionate şi bunurile mobile.

4. Preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că textul de lege a mai fost supus controlului de constituţionalitate, Curtea respingând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3307 din Codul de procedură civilă prin Decizia nr. 1.560 din 7 decembrie 2010. În privinţa celorlalte aspecte invocate de autorii excepţiei, referitoare la decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, apreciază că Decizia Curţii Constituţionale nr. 534 din 12 decembrie 2013 îşi menţine valabilitatea şi în această cauză.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 5 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 4.262/90/2011 *, Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitu­ţionalitate a prevederilor art. 3307 alin. (4) din Codul de procedură civilă din anul 1865, excepţie ridicată de Ioana Floarea Beniog şi Constantin Dumitru Bengeanu într-o cauză aflată în procedura de soluţionare după casarea cu trimitere spre rejudecare a unei acţiuni având ca obiect despăgubiri materiale pentru bunuri confiscate în anul 1949, în temeiul Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că norma de procedură civilă care conferă instanţei supreme competenţa de a da dezlegare unor probleme de drept contravine, datorită caracterului său ambiguu, prevederilor art. 1 alin. (4), art. 11 alin. (1) şi (2), art. 16 alin. (1), art. 124 şi art. 126 alin. (3) din Constituţie, deoarece creează posibilitatea ca, în cele din urmă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să legifereze prin deciziile pronunţate într-un recurs în interesul legii.

7. Dispoziţiile art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt criticate de autorii excepţiei prin raportare la Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 6 din 15 aprilie 2013 dată în recursul în interesul legii, prin care aceasta, cu încălcarea normelor constituţionale invocate, a legiferat, deoarece nu s-a referit exclusiv la dezlegarea dată unor probleme de drept, ci a adăugat la lege sau chiar a “interzis aplicarea legii.” Mai mult, se arată că, în urma pronunţării deciziilor nr. 1.358 şi nr. 1.360 din 21 octombrie 2010, prin care Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 şi în condiţiile lipsei vreunui demers al legiuitorului în sensul celor constatate de Curtea Constituţională, instanţa supremă a intervenit pe calea recursului în interesul legii, pronunţând deciziile nr. 12 din 19 septembrie 2011 şi nr. 6 din 15 aprilie 2013» prin care s-a îndepărtat cu mult de sensul constatărilor cuprinse în deciziile Curţii Constituţionale.

8. Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă, însă, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu îşi exprimă opinia şi cu privire la compatibilitatea dispoziţiilor legale criticate faţă de temeiurile constituţionale invocate, considerând că acest aspect este în “stricta competenţă a Curţii Constituţionale şi nu a instanţei de judecată.”

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10. Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale, sens în care sunt redate considerentele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 1.064 din 11 decembrie 2012.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă din 1865, text introdus prin art. I pct. 33 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Dispoziţiile legale criticate aveau următorul conţinut:

“Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.”

14. În urma adoptării noului Cod de procedură civilă, textul legal menţionat nu mai este, în prezent, în vigoare, acesta fiind însă preluat în mod identic la art. 517 alin. (4) din noul act normativ în materie. Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, “Procesele începute prin cereri depuse, în condiţiile legii, la poştă, unităţi militare sau locuri de deţinere înainte de data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanţă după această dată.”Fiind înregistrată pe rolul instanţei de fond în anul 2011, cauza de faţă se încadrează în ipoteza acestei norme, astfel că obiectul excepţiei îl constituie art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă din 1865, acestea fiind dispoziţiile aplicabile speţei în cursul căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011).

15. Dispoziţiile constituţionale considerate încălcate sunt cele ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, art. 11 alin. (1) şi (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) care garantează egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 124 - înfăptuirea justiţiei şi ale art. 126 alin. (3), potrivit cărora Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă din 1865, referitoare la instituţia recursului în interesul legii, au constituit în numeroase rânduri obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa de contencios constituţional constatând că acestea nu contravin normelor fundamentale invocate în cuprinsul unor critici similare. Exemplificativă în acest sens este Decizia nr. 1.560 din 7 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 24 februarie 2011, prin care Curtea a arătat că interpretarea legilor este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. În acelaşi sens a statuat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, de pildă prin Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunţată în Cauza C.R. Împotriva Regatului Unit, paragraful 34, arătând că “oricât de clar ar fi textul unei dispoziţii legale, în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară”.

17. Curtea Constituţională a mai reţinut că prevederile de lege criticate concretizează în planul legii procesual civile dispoziţiile art. 126 alin. (3) din Constituţie, care consacră Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie rolul de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti. Instituirea caracterului obligatoriu al dezlegărilor date problemelor de drept judecate pe calea recursului în interesul legii nu face decât să dea eficienţă rolului constituţional al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contribuind la consolidarea statului de drept prin asigurarea securităţii juridice (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 928 din 16 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 17 octombrie 2008, Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, şi Decizia nr. 360 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010).

18. În considerarea celor mai sus arătate, care îşi menţin valabilitatea şi în această cauză, Curtea constată că nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 1 alin. (4), art. 11 alin. (1) şi (2), art. 16 alin. (1), art. 124 şi art. 126 alin. (3) din Legea fundamentală, formulate de autorii prezentei excepţii.

19. În ce priveşte referirile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate la Decizia nr. 6 din 15 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României. Partea I, nr. 245 din 29 aprilie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, Curtea reţine că aceiaşi autori au formulat critici de aceeaşi natură cu prilejul invocării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. b) şi alin. (5) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, având în vedere interpretarea dată prin Decizia nr. 6 din 15 aprilie 2013 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, excepţie soluţionată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 534 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 17 februarie 2014. Cu acel prilej, Curtea, respingând, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, a arătat, în esenţă, că legislaţia generală şi specială cu caracter reparator din România prevede, în general, acordarea de despăgubiri pentru bunurile imobile preluate prin diverse metode abuzive în perioada regimului comunist, iar când legiuitorul a dorit să extindă sfera acestor bunuri imobile supuse regimului restituirii şi la alte bunuri, acest lucru s-a făcut expres şi explicit. Prin urmare, în unele cazuri, expres determinate, bunurile mobile au constituit şi acestea obiectul unor legi de reparaţie, legiuitorul precizând natura, elementele de identificare sau, după caz, enumerând în mod expres şi limitativ acele bunuri supuse revendicării. Curtea a mai arătat că această opţiune a legiuitorului nu este de natură să încalce dreptul de proprietate, deoarece statul, în materia reglementării unor măsuri legislative reparatorii, dispune de o marjă largă de apreciere, care să corespundă cu posibilităţile sale reale de compensare şi care să asigure, în acelaşi timp, un just echilibru între drepturile şi interesele particularilor şi interesul public general (în acest sens, a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 7 decembrie 1976, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Handyside împotriva Marii Britanii, paragrafele 48 şi 49).

20. Cât priveşte observaţia autorilor excepţiei potrivit căreia Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 6 din 15 aprilie 2013 ar nesocoti deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.358 şi nr. 1.360 din 21 octombrie 2010 pe motiv că limitează sfera bunurilor supuse regimului restituirii numai la bunuri imobile, în vreme ce deciziile menţionate ale Curţii Constituţionale precizează, cu acelaşi titlu, şi bunurile mobile, Curtea, distinct de cele mai sus arătate, care îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, reţine că aceste critici nu sunt întemeiate, pornind de la o greşită interpretare a respectivelor decizii ale instanţei de contencios constituţional. Astfel, sintagma “restituirea bunurilor mobile şi imobile preluate abuziv” din pct. 4 al considerentelor acelor decizii, la care se raportează autorii excepţiei, are în vedere stabilirea, la nivelul legislaţiei naţionale, a reglementărilor cu caracter reparator şi a scopului acestora, astfel că nu putea lipsi şi menţionarea bunurilor mobile în această sintagmă integrantă, având în vedere că şi acestea pot constitui, dar numai cu titlu de excepţie expres prevăzută de legiuitor, obiect al cererilor legale de despăgubire formulate de către persoanele îndreptăţite (aşa cum ulterior a arătat Curtea prin Decizia nr. 534 din 12 decembrie 2013). Aşadar, contrar afirmaţiilor autorilor excepţiei, nu se poate susţine existenţa unui conflict între Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 6 din 15 aprilie 2013 şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.358 şi nr. 1.360 din 21 octombrie 2010.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioana Floarea Beniog şi Constantin Dumitru Bengeanu în Dosarul nr. 4.262/90/2011 * al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 8 mai 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru modificarea şi completarea anexei nr. 24 la Hotărârea Guvernului nr. 908/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Vrancea, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Vrancea

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Anexa nr. 24 “Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Garoafa” la Hotărârea Guvernului nr. 908/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Vrancea, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Vrancea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 şi 663 bis din 6 septembrie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

a) la secţiunea I “Bunuri imobile” se modifică următoarele poziţii: - la poziţia 316, coloana 3 va avea următorul cuprins: “Comuna Garoafa, satul Garoafa, suprafaţa construită: 533 mp, regim de înălţime: parter şi un etaj, sistem constructiv: fundaţie din beton, pereţi din cărămidă, învelitoare din tablă, vecinătăţi: N - drum comunal, E - drum naţional 2, S - Trifan Neculai, V - teren extravilan, teren aferent construcţiei: 3.539 mp, tarlaua 16, parcela 547, reabilitată 2007, anexă magazine în suprafaţă de 62 mp, grup sanitar 104 mp”, iar coloana 5 va avea următorul cuprins: “2260654,54 lei”;

- la poziţia 319, coloana 3 va avea următorul cuprins: “Comuna Garoafa, satul Ciuşlea, suprafaţa construită 777 mp, regim de înălţime: parter, sistem constructiv: fundaţie din beton, pereţi din cărămidă, învelitoare din table, vecinătăţi: N - drum judeţean 204 G, E - parc agrement, S - teren extravilan, V - casă parohială, teren aferent construcţiei 4.282 mp, magazie în suprafaţă de 32 mp, grup sanitar exterior în suprafaţă de 14 mp, atelier şcoală în suprafaţă de 107 mp”, iar coloana 5 va avea următorul cuprins: “732391,56 lei”;

b) la secţiunea I “Bunuri imobile”, după poziţia 445 se introduc trei noi poziţii, poziţiile 446-448, potrivit anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

p. Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Shhaideh Sevil,

secretar de stat

 

Bucureşti, 9 iulie 2014.

Nr. 575.

 

ANEXĂ

 

Completări la inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Garoafa

 

Nr. crt.

Codul de clasificare

Denumirea bunului

Elementele de identificare

Anul dobândirii sau, după caz, al dării în folosinţă

Valoarea de inventar

- lei -

Situaţia juridica actuală

Denumirea act proprietate sau alte acte doveditoare

0

1

2

3

4

5

6

SECŢIUNEA I

Bunuri imobile

446

1.6.2

Teren curţi construcţii

Comuna Garoafa, satul Garoafa, tarlaua 16, parcela 547, suprafaţă 1.446 mp, cu vecinii: N - drum, S - teren şcoală, E - teren şcoală, V - teren scoală

1995

3.378,58

Domeniul public al comunei Garoafa, potrivit Hotărârii Consiliului Local Garoafa nr. 51/2013 şi Carte funciară nr. 53167

447

1.6.2

Teren curţi construcţii

Comuna Garoafa, satul Ciuşlea, tarlaua 18, parcelele 734, 735, suprafaţă 1.646 mp, cu vecinii: N - drum şi teren şcoală, S - canal, E - teren şcoală şi Rotaru Radu, V - teren scoală

2000

3.902,49

Domeniul public al comunei Garoafa, potrivit Hotărârii Consiliului Local Garoafa nr. 51/2013 şi Carte funciară nr. 53165

448

1.6.2

Teren curţi construcţii

Comuna Garoafa, satul Ciuşlea, tarlaua 18, parcelele 734, 735, suprafaţă 1.723 mp, cu vecinii: N - drum, S - Rotaru Radu, E - teren şcoală, V - parc sat Ciuşlea

2000

4.085,05

Domeniul public al comunei Garoafa, potrivit Hotărârii Consiliului Local Garoafa nr. 51/2013 şi Carte funciară nr. 53166

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

DECIZIE

privind aprobarea modelelor formularelor conţinând cererile-tip de înregistrare/înscriere/raportare a modelelor certificatelor/autorizaţiilor de înregistrare şi adeverinţelor de înscriere în registrele naţionale administrate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor

 

Ţinând seama de Referatul Direcţiei registre şi gestiune colectivă nr. 5.682 din 4 iulie 2014,

având în vedere prevederile art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2010 pentru modificarea unor acte normative în vederea reducerii sau simplificării administrative a unor autorizaţii/avize/proceduri ca urmare a măsurilor asumate de Guvernul României în cadrul Planului de simplificare aferent Memorandumului de înţelegere dintre Comunitatea Europeană şi România, semnat la Bucureşti şi la Bruxelles la 23 iunie 2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 99/2011,

ţinând cont de consultările publice organizate în datele de 4 iunie 2014 şi 3 iulie 2014 de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor cu producătorii de fonograme şi videograme şi organismele de gestiune colectivă şi luând în considerare răspunsurile la chestionarul privind Registrul naţional al fonogramelor şi Registrul naţional al videogramelor,

în conformitate cu prevederile art. 107 alin. (3), art. 138 alin. (1) lit. a) şi d) şi art. 148 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 48 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2006 privind întărirea capacităţii administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, funcţionarea, structura personalului şi dotările necesare îndeplinirii atribuţiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, cu modificările ulterioare, precum şi a Deciziei prim-ministrului nr. 427/2012 privind numirea doamnei Irina Lucan-Arjoca în funcţia de director general adjunct al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor şi a Deciziei prim-ministrului nr. 73/2014 privind exercitarea atribuţiilor directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

directorul general adjunct al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite următoarea decizie:

Art. 1. - Se aprobă modelul formularelor conţinând cererile-tip de înregistrare în registrele naţionale administrate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, după cum urmează:

a) formularul 1 privind înregistrarea operatorilor economici, prevăzut în anexa nr. 1;

b) formularul 2 privind înregistrarea sau completarea punctelor de lucru şi/sau spaţiilor de depozitare, prevăzut în anexa nr. 2;

c) formularul 3 privind radierea punctelor de lucru şi/sau spaţiilor de depozitare, prevăzut în anexa nr. 3;

d) formularul 4 privind reînnoirea/preschimbarea/anularea certificatului/autorizaţiei de înregistrare, prevăzut în anexa nr. 4.

Art. 2. - Se aprobă modelul formularelor conţinând cererile-tip de înscriere a fonogramelor în Registrul naţional al fonogramelor, după cum urmează:

a) formularul 5 privind înscrierea fonogramelor produse pe teritoriul României, prevăzut în anexa nr. 5;

b) formularul 6 privind înscrierea operelor conţinute de fonogramele produse pe teritoriul României, prevăzut în anexa nr. 6;

c) formularul 7 privind înscrierea fonogramelor importate, prevăzut în anexa nr. 7.

Art. 3. - Se aprobă modelul formularelor conţinând cererile-tip de înscriere a programelor pentru calculator în Registrul naţional al programelor pentru calculator, după cum urmează:

a) formularul 8 privind înscrierea programelor pentru calculator produse/importate/distribuite/comercializate/închiriate pe teritoriul României, prevăzut în anexa nr. 8;

b) formularul 9 privind modelul declaraţiei pe propria răspundere din partea autorului programului pentru calculator, prevăzut în anexa nr. 9;

c) formularul 10 privind modelul declaraţiei pe propria răspundere din partea producătorului programului pentru calculator privind modul de comercializare al programului pentru calculator, prevăzut în anexa nr. 10;

d) formularul 11 privind modelul declaraţiei pe propria răspundere din partea producătorului programului pentru calculator privind depunerea la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a mostrei programului pentru calculator, prevăzut în anexa nr. 11.

Art. 4. - Se aprobă modelul formularelor conţinând cererile-tip de înscriere a videogramelor în Registrul naţional al videogramelor, după cum urmează:

a) formularul 12 privind înscrierea videogramelor, altele decât filmele cinematografice, produse pe teritoriul României, prevăzut în anexa nr. 12;

b) formularul 13 privind înscrierea operelor conţinute de videograme, altele decât filmele cinematografice, produse pe teritoriul României, prevăzut în anexa nr. 13;

c) formularul 14 privind înscrierea videogramelor, altele decât filmele cinematografice, importate pe teritoriul României, prevăzut în anexa nr. 14;

d) formularul 15 privind înscrierea filmelor cinematografice produse/reproduse pe teritoriul României, prevăzut în anexa nr. 15.

Art. 5. - Se aprobă modelul formularelor conţinând cererile-tip de eliberare a marcajelor holografice aplicabile pe fonogramele sau videogramele înscrise în registrele naţionale administrate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, după cum urmează:

a) formularul 16 privind eliberarea marcajelor holografice aplicabile pe fonogramele sau videogramelor înscrise în registrele naţionale administrate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, prevăzut în anexa nr. 16;

b) formularul 17 privind modelul declaraţiei pe propria răspundere din partea solicitantului de marcaje holografice aplicabile pe fonogramele sau videogramele înscrise în registrele naţionale administrate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor privind stocul de marcaje holografice la data depunerii solicitării, prevăzut în anexa nr. 17.

Art. 6. - Se aprobă modelul formularului 18, conţinând cererea-tip privind înscrierea echipamentelor în Registrul naţional al multiplicatorilor, prevăzut în anexa nr. 18.

Art. 7. - Se aprobă modelul formularului 19, conţinând raportul privind marcajele holografice deteriorate, marcajele holografice aplicabile pe fonogramele sau videogramele retrase din circuitul comercial şi marcajele holografice necesar a fi returnate la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor din cauza încetării activităţii operatorului comercial, prevăzut în anexa nr. 19.

Art. 8- - Se aprobă modelul formularului 20, conţinând raportul de aplicare a marcajelor holografice pe fonograme sau videograme, prevăzut în anexa nr. 20.

Art. 9. - Se aprobă modelul formularului 21, conţinând depunerea la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a mostrelor de fonograme/videograme/programe pentru calculator produse în România, în forma în care au fost introduse în circuitul comercial pe teritoriul României, prevăzut în anexa nr. 21.

Art. 10. - Se aprobă modelul formularului 22 conţinând raportul lunar privind produsele multiplicate/intermediate, prevăzut în anexa nr. 22.

Art. 11. - Se aprobă modelul formularului 23 conţinând cererea-tip de înscriere a suporturilor/aparatelor în Registrul naţional al copiei private, prevăzut în anexa nr. 23.

Art. 12. - Se aprobă modelul formularului 24 conţinând cererea-tip privind înregistrarea operelor de creaţie intelectuală în Registrul naţional de opere, prevăzut în anexa nr. 24.

Art. 13. - Se aprobă modelul autorizaţiei de înregistrare în Registrul naţional al multiplicatorilor, prevăzut în anexa nr. 25.

Art. 14. - Se aprobă modelul certificatelor de înregistrare în registrele naţionale administrate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, după cum urmează:

a) certificatul de înregistrare în Registrul naţional al fonogramelor, prevăzut în anexa nr. 26;

b) certificatul de înregistrare în Registrul naţional al programelor pentru calculator, prevăzut în anexa nr. 27;

c) certificatul de înregistrare în Registrul naţional al copiei private, prevăzut în anexa nr. 28.

Art. 15. - Se aprobă modelul adeverinţelor de înscriere în registrele naţionale administrate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, după cum urmează:

a) adeverinţă privind înscrierea fonogramelor în Registrul naţional al fonogramelor, prevăzut în anexa nr. 29;

b) adeverinţă privind înscrierea videogramelor în Registrul naţional al videogramelor, prevăzut în anexa nr. 30.

Art. 16. - Formularele aferente fiecărei solicitări vor fi completate de solicitanţi, în mod obligatoriu, cu date şi informaţii pe proprie răspundere. Datele şi informaţiile nereale declarate în formulare atrag răspunderea solicitantului, potrivit legii.

Art. 17. - Anexele nr. 1-30*) fac parte integrantă din prezenta decizie.

Art. 18. - Documentele emise de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (certificate/autorizaţii de înregistrare în registrele naţionale, adeverinţe de înscriere a fonogramelor/ videogramelor, anexe ale certificatelor/autorizaţiilor de înregistrare în registrele naţionale, adresele de confirmare a înregistrărilor, precum şi adresele de completare) vor fi transmise solicitanţilor, în funcţie de opţiunea acestora, prin serviciul de curierat rapid, pe cheltuiala solicitantului sau direct de la registratura Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.

Art. 19. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii se abrogă Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 248/2011 privind aprobarea modelelor formularelor conţinând cererile-tip de înregistrare/înscriere/ raportare a modelelor certificatelor/autorizaţiilor de înregistrare şi adeverinţelor de înscriere în registrele naţionale administrate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 20 septembrie 2011, şi Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 261/2011 privind instituirea unor măsuri de prevenire a introducerii în circuitul comercial a fonogramelor şi videogramelor realizate fără acordul titularilor de drepturi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 5 octombrie 2011.

Art. 20. - Direcţia registre şi gestiune colectivă va duce la îndeplinire prezenta decizie.

Art. 21. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, fiind postată şi pe site-ul www.orda.ro.

 

Directorul general adjunct al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

Irina Lucan-Arjoca

 

Bucureşti, 4 iulie 2014.

Nr. 72.


*) Anexele nr. 1-30 sunt reproduse în facsimil.