MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 533/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 533         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 17 iulie 2014

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 208 din 8 aprilie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 4 teza a două raportat la art. 33, precum şi ale art. 9 alin. (3), art. 10, art. 11, art. 16-31, art. 33, art. 34 şi art. 50 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Decizia nr. 252 din 6 mai 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 alin. (3) coroborat cu art. 96 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale

 

Decizia nr. 319 din 10 iunie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Decizia nr. 333 din 12 iunie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

 

Decizia nr. 334 din 12 iunie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice

 

Decizia nr. 339 din 17 iunie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

            584. - Hotărâre privind suplimentarea bugetului Ministerului Afacerilor Interne pe anul 2014 pentru plata titlurilor executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale

 

ACTE ALE CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII

 

            862. - Hotărâre pentru aprobarea Regulamentului privind evaluarea activităţii profesionale a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi al Institutului Naţional al Magistraturii

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr 208

din 8 aprilie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 4 teza a două raportat la art. 33, precum şi ale art. 9 alin. (3), art. 10, art. 11, art. 16-31, art. 33, art. 34 şi art. 50 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

 

Cu participarea, în şedinţa publică din data de 13 martie 2014, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1,4, 9, 10,11,16-31, 33, 34 şi 50 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ştefania Rodica Rudaş în Dosarul nr. 12.419/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 543D/2013 al Curţii Constituţionale.

2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 13 martie 2014, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 1 aprilie 2014, aşa cum rezultă din încheierea din şedinţa de la acea data. Ulterior, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 8 aprilie 2014, când a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin încheierea din 27 iunie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 12.419/3/2012, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1,4,9,10,11,16-31, 33, 34 şi 50 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ştefania Rodica Rudaş într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea pe fond a unei notificări formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că dispoziţiile art. 1 alin. (2), art. 4, art. 9 alin. (3), art. 10, art. 11, art. 16-31, art. 33, art. 34 şi art. 50 din Legea nr. 165/2013 încalcă principiul neretroactivităţii legii, principiul egalităţii, accesul liber la justiţie şi dreptul de proprietate, fiind astfel contrare normelor constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 20, art. 21, art. 44, precum şi prevederilor art. 6,13 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 din Primul Protocol adiţional la aceeaşi convenţie, art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.

5. Se arată că principiul neretroactivităţii, consacrat şi în materie civilă de art. 1 din Codul civil din 1864, fiind apoi preluat de art. 6 alin. (1) teza a două din noul Cod civil, constă în regula juridică potrivit căreia o lege civilă se aplică doar situaţiilor care se ivesc în practică numai după intrarea ei în vigoare, iar nu şi situaţiilor anterioare. Prin urmare, prevederea dintr-un act normativ - inferior ca forţă juridică Legii fundamentale - în sensul aplicării sale retroactive contravine art. 15 alin. (2) din aceasta. Totodată, datorită termenelor lungi pe care le instituie în favoarea entităţilor statului competente în materia reglementată, dispoziţiile criticate pentru neconstituţionalitate din Legea nr. 165/2013 lipsesc persoanele îndreptăţite de posibilitatea de a-şi soluţiona dosarele de despăgubire pe cale judiciară, în condiţiile unui termen rezonabil de soluţionare a acestor cereri. În acelaşi timp, amânarea acordării măsurilor reparatorii conduce la crearea unui prejudiciu mai mare decât cel iniţial, ceea ce afectează dreptul de proprietate sub aspectul lipsirii lui de exerciţiu. Se mai arată că reglementarea, prin Legea nr. 165/2013, a unei proceduri diferite şi cu o durată mult mai mare, instituie o discriminare în defavoarea persoanelor îndreptăţite la despăgubiri, ale căror dosare nu au fost soluţionate, din motive neimputabile lor, până la momentul apariţiei acestei legi, comparativ cu celelalte persoane care, deşi au pierdut proprietatea bunurilor în aceleaşi condiţii şi au urmat aceeaşi procedură, au reuşit să primească măsuri reparatorii în conformitate cu Legea nr. 247/2005. În final, autoarea excepţiei subliniază importanţa şi obligaţia statelor membre ale Uniunii Europene de a respecta principiul priorităţii dreptului Uniunii Europene, indicând, în acest sens, jurisprudenţa relevantă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

6. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale.

7. În acest sens, se arată că dispoziţiile legale examinate nu retroactivează, ci se aplică cauzelor aflate pe rolul instanţelor, nesoluţionate la momentul apariţiei Legii nr. 165/2013. Nici accesul liber la justiţie nu este încălcat, căci chiar art. 33 şi art. 35 din lege prevăd posibilitatea persoanei îndreptăţite de a se adresa justiţiei în cazul respingerii cererii sale de restituire, dar şi în cazul în care entitatea deţinătoare nu emite decizia/dispoziţia motivată în termenul legal stabilit la art. 33, fiind astfel asigurat controlul judecătoresc al activităţii acesteia.

8. De asemenea, instanţa de judecată are în vedere contextul adoptării Legii nr. 165/2013, şi anume ca urmare a pronunţării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Hotărârii-pilot în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României şi a considerentelor pe care această instanţă Ie-a reţinut cu privire la necesitatea adoptării unor măsuri eficiente în materia restituirii, dar cu respectarea marjei de apreciere de care beneficiază autorităţile naţionale în acest domeniu sensibil şi cu implicaţii complexe.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10. Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 1 alin. (2) (în redactarea anterioară modificării intervenite prin Legea nr. 368/2013) şi ale art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013, prin care s-a stabilit că singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, dacă restituirea în natura a imobilelor preluate în mod abuziv nu mai este posibilă, iar orice dispoziţie referitoare la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent se abrogă, aduc atingere principiului egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie. Aceasta, deoarece toate persoanele care au depus notificările sub imperiul Legii nr. 10/2001 se află într-o situaţie juridică identică, dobândind vocaţia fie la restituirea în natură, fie la măsuri reparatorii prin echivalent, care pot consta şi în compensarea cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de deţinător; or, dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi ale art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 instituie compensarea prin puncte ca singură măsură reparatorie prin echivalent care se acordă, fiind eliminată modalitatea de compensare cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de deţinător, ceea ce generează o discriminare între persoanele care au beneficiat, în baza Legii nr. 10/2001, de aceste din urmă măsuri reparatorii prin echivalent, faţă de cefe care, în urma modificărilor legislative, vor beneficia doar de restituirea în natură sau de măsura reparatorie în echivalent constând exclusiv în compensarea prin puncte. Singurul criteriu de diferenţiere între aceste două categorii de persoane în mod egal îndreptăţite la aceleaşi măsuri reparatorii constă în soluţionarea cu întârziere a notificărilor de către unităţile deţinătoare (în ciuda Obligaţiei legale a primăriilor de a afişa lunar, în termen de cel mult 10 zile calculate de la sfârşitul lunii precedente, la loc vizibil, un tabel care să cuprindă bunurile disponibile şi/sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare). Această simplă Situaţie de fapt nu poate fi însă calificată drept un criteriu obiectiv şi rezonabil de diferenţiere, astfel încât nu poate justifica pe plan legislativ tratamentul discriminatoriu aplicabil persoanelor îndreptăţite la restituirea în natură sau la măsuri reparatorii prin echivalent, aflate în situaţii identice.

11. Avocatul Poporului mai apreciază că dispoziţiile art. 4, raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013, aduc atingere principiului neretroactivităţii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele legale criticate având caracter retroactiv în ceea ce priveşte cauzele aflate pe rolul instanţelor de judecată la data intrării în vigoare a acesteia, întrucât acţionează asupra fazei iniţiale de constituire a situaţiei juridice, modificând în mod esenţial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum. Dispoziţiile art. 4 nu pot fi considerate norme tranzitorii, pentru a fi sustrase de la incidenţa principiului neretroactivităţii legii. În plus, acestea nu îndeplinesc condiţiile impuse de normele de tehnică legislativă, deoarece ar fi trebuit să cuprindă măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ. În lipsa acestor precizări, aplicarea art. 4 la cauzele aflate în curs de judecată pe rolul instanţelor nu face decât să creeze confuzii în înţelegerea şi aplicarea corectă a principiului neretroactivităţii legii.

12. Avocatul Poporului apreciază ca fiind întemeiate şi criticile de neconstituţionalitate ale art. 4 din Legea nr. 165/2013 cu referire la încălcarea principiului egalităţii în drepturi, care presupune că la aceleaşi situaţii juridice tratamentul aplicat nu poate fi decât identic, iar diferenţa de tratament juridic, dacă există, trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi rezonabil. Prin aplicarea noilor dispoziţii ale Legii nr. 165/2013 şi proceselor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, deşi acestea, ca şi cele deja finalizate, au fost declanşate prin cereri de chemare în judecată depuse în aceeaşi perioadă prevăzută de Legea nr. 10/2001, se creează o stare de discriminare între persoanele ale căror procese s-au finalizat (acestea beneficiind de un tratament juridic favorabil) şi cele ale căror procese erau încă nesoluţionate la momentul reglementării Legii nr. 165/2013 şi al căror curs va fi întrerupt (aşa cum practica o arată, ca urmare a admiterii excepţiei prematurităţii cererii de chemare în judecată, excepţie invocată din oficiu).

13. Avocatul Poporului mai consideră că dispoziţiile art. 16-31 din capitolul III al Legii nr. 165/2013 aduc atingere prevederilor art. 20 şi art. 44 din Constituţie, deoarece procedura de acordare a măsurilor reparatorii stabilită de legea examinată este greoaie şi de lungă durată. În plus, aceasta nu conduce la pronunţarea unor soluţii concrete şi finale în perioade scurte de timp, în dosarele nerezolvate de ani de zile, deoarece noile termene în care legiuitorul a impus să fie soluţionate cererile depuse în urmă cu 12 ani nu sunt rezonabile. În aceste condiţii, dreptul de proprietate apare ca fiind iluzoriu, fiind supus unor ingerinţe din partea legiuitorului, care nu răspund exigenţelor de legalitate şi proporţionalitate între interesele generale şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale indivizilor.

14. În fine, Avocatul Poporului arată că Legea nr. 165/2013 nu constituie o reglementare unică şi unitară în materia restituirii bunurilor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, întrucât au fost păstrate în vigoare mai multe reglementări paralele cuprinse în acte normative adoptate încă din anul 1991, aspect reţinut şi de Curtea Constituţională în Decizia nr. 232 din 10 mai 2013. Or, acest lucru este în dezacord cu recomandările cuprinse în Hotărârea-pilot a Curţii Europene a Drepturilor Omului din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, referitoare la refacerea în totalitate a legislaţiei în materie (a se vedea paragraful 235 din hotărârea-pilot). Curtea Europeană a făcut recomandări în sensul adoptării unor proceduri simplificate şi efective, pe baza unei legislaţii şi practici administrative şi judecătoreşti coerente, pentru a asigura soluţionarea rapidă a miilor de solicitări de restituire şi, prin aceeaşi hotărâre-pilot (paragraful 232) a apreciat că se impune modificarea mecanismului de restituire (aplicabil la nivelul anului 2010), prin implementarea urgentă a unor proceduri simplificate şi eficiente, întemeiate pe măsuri legislative şi pe o practică judiciară şi administrativă coerentă, care să poată menţine un just echilibru între diferitele interese în cauză.

15. În privinţa celorlalte critici de neconstituţionalitate, Avocatul Poporului face precizarea că nu pot fi reţinute, textele legale indicate fiind în concordanţă cu principiile constituţionale invocate.

16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, dispoziţiile art. 1, 4, 9,10,11,16-31, 33, 34 şi 50 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, modificată şi completată prin Legea nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013. Analizând motivarea autorului excepţiei, Curtea constată că, în realitate, sunt criticate dispoziţiile art. 1 alin. (2), art. 4 teza a două raportat la art. 33, precum şi cele ale art. 9 alin. (3), art. 10, art. 11, art. 16-31, art.33, art. 34 şi art. 50 din Legea nr. 165/2013, texte care, la momentul invocării excepţiei, aveau următoarea redactare:

- Art. 1 alin, (2): “(2) În situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, prevăzută în cap. III.”;

- Art. 4 teza a doua: “Dispoziţiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.”;

- Art. 9 alin. (3): “Predarea terenurilor disponibile către comisia locală de fond funciar se face numai după validarea de către comisia judeţeană de fond funciar şi Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti a propunerilor de punere în posesie pe aceste terenuri, dar nu mai târziu de 1 ianuarie 2015.;

- Art. 10: “(1) Până la data de 1 martie 2014, Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară va realiza, pentru fiecare judeţ şi la nivel naţional, situaţia comparativă a cererilor şi disponibilului de teren, în condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (2).

(2) După finalizare, situaţia se comunică Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi Agenţiei Domeniilor Statului.”;

- Art. 11: “(1) Comisiile locale şi judeţene de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti au obligaţia de a soluţiona toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie şi de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016.

(2) în situaţia neîndeplinirii obligaţiilor în termenul prevăzut la alin. (1), persoana care se consideră îndreptăţită poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile. Hotărârea pronunţată de instanţa judecătorească este supusă numai apelului. Plângerea este scutită de taxa judiciară de timbru.

(3) în termen de 30 de zile de la împlinirea termenului prevăzut la alin. (1), comisiile locale de fond funciar sunt obligate să predea Agenţiei Domeniilor Statului suprafeţele preluate şi neutilizate în cadrul procesului de restituire.

(4) în situaţia în care plângerea formulată potrivit alin. (2) are ca obiect un teren predat Agenţiei Domeniilor Statului conform alin. (3), această instituţie are calitatea de intervenient forţat în cauză.”

Dispoziţiile art. 16-31, de asemenea criticate, alcătuiesc capitolul III al legii, intitulat Acordarea de măsuri compensatorii;

- Art. 33: “(1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de ia data de 1 ianuarie 2014.

(3) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a stabili numărul cererilor înregistrate şi nesoluţionate, de a afişa aceste date la sediul lor şi de a le comunica Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Datele transmise de entităţile învestite de lege vor fi centralizate şi publicate pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entităţile prevăzute la alin. (1).”;

- Art. 34: “(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.

(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naţionale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.

(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) şi data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi se comunică, la cerere, persoanelor îndreptăţite.”;

- Art. 50: “La data intrării în vigoare a prezentei legi;

a) sintagma «despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv», cuprinsă în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se înlocuieşte cu sintagma «măsuri compensatorii în condiţiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România»;

b) orice dispoziţie referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaţionale de evaluare şi la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.

c) articolele 13, 14, 141, 142, 15 literele a)-d) şi f), articolele 16, 17, 18, 181, 182, 183, 184, 185, 186, 187, 188, 189 şi articolul 22 din titlul VII «Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» al Legii nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice dispoziţie contrară prezentei legi se abrogă.”

19. Curtea constată că, ulterior invocării excepţiei, dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 au fost modificate prin art. I pct. 1 din Legea nr. 368/2013, astfel că aceste prevederi au, în prezent, următorul conţinut: (2) în situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III.”

20. Comparând soluţiile legislative reglementate de aceste dispoziţii în vechea şi actuala redactare, Curtea reţine că, pe lângă compensarea prin puncte, a fost introdusă şi compensarea prin bunuri, ca modalitate suplimentară de acordare a despăgubirilor. Aşadar, nu se poate reţine că, în noua sa redactare, textul legal examinat preia soluţia juridică anterioară, pe care autoarea excepţiei a avut-o în vedere la formularea criticilor de neconstituţionalitate. Prin urmare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 în forma lor iniţială.

21. De asemenea, Curtea constată că şi dispoziţiile ari. 10 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 au fost modificate, ulterior invocării excepţiei, prin art. II alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2013 pentru instituirea unui nou termen în care să se finalizeze situaţia prevăzută la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum şi pentru prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 24 decembrie 2013, în sensul că termenul prevăzut la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 (referitor la data de 1 martie 2014) a fost prorogat până la data de 1 septembrie 2014. Şi în privinţa acestui text, din raţiuni similare cu cele expuse în cele ce precedă, Curtea se va pronunţa în forma sa iniţială.

22. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate normele constituţionale ale art. 15 alin, (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, precum şi prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv şi ale art. 14 - Interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 referitor la proprietate din Primul Protocol adiţional la Convenţie, art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, texte care vizează dreptul la un proces echitabil.

23. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportat la art. 33 din Legea nr. 165/2013, Curtea constată că aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, în temeiul prevederilor art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, din a căror interpretare coroborată rezultă că este inadmisibilă o excepţie de neconstituţionalitate al cărei obiect îl constituie prevederi constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

24. Astfel, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014*), încă nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, Curtea, constatând, pentru argumentele acolo arătate, că aceste prevederi încalcă atât principiul neretroactivităţii legii, cât şi dreptul de acces liber la justiţie, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 4 teza a două din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii.

25. Dată fiind identitatea dintre criticile cu privire la dispoziţiile art. 4 teza a două raportat la art. 33 din Legea nr. 165/2013, formulate în prezenta cauză, şi motivele pentru care Curtea a pronunţat, la o dată ulterioară însă sesizării cu prezenta excepţie, o decizie de admitere, sub rezervă de interpretare, rezultă că soluţia ce se justifică, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, conform cărora “Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”, dar şi jurisprudenţei sale în materie, este cea de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportat la art. 33 din Legea nr. 165/2013.

26. Deşi în cauza de faţă Curtea va pronunţa o soluţie procedurală de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei, se impune precizarea că, în temeiul deciziei de admitere mai sus menţionate, prezenta decizie poate constitui de asemenea motiv de revizuire, dacă litigiul a fost definitiv soluţionat, în timp ce excepţia de neconstituţionalitate se afla, spre soluţionare, pe rolul Curţii Constituţionale, deoarece aceasta a fost ridicată anterior publicării Deciziei nr. 88 din 27 februarie 2014 în Monitorul Oficial al României, Partea I. În consecinţă, soluţia procedurală în cauza de faţă nu împiedică ci, din contră, dă posibilitatea valorificării deciziei de admitere menţionate în condiţiile arătate.

27. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că acestea - atât în vechea, cât şi în noua redactare - se referă la măsuri de finalizare a procesului de restituire, în natură sau echivalent, diferenţa dintre aceste două forme de redactare ale normei juridice constând în introducerea unei modalităţi suplimentare de reparaţie prin echivalent, şi anume compensarea cu bunuri. Având de stabilit incidenţa în cauză a acestor norme - în forma lor iniţială -, Curtea constată că, reglementând măsurile de finalizare a procesului de restituire, acestea nu au fost aplicate în litigiu în forma supusă controlului de constituţionalitate şi, deci, nu au produs efecte juridice. Cercetând stadiul procesual al prezentei cauze în care excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată, Curtea observă că cererea de chemare în judecată a fost respinsă, la data de 15 iulie 2013, ca devenită prematură, astfel că autoarea excepţiei poate formula cerere de revizuire, după cum s-a arătat anterior. Rezultă aşadar, în condiţiile în care autoarea excepţiei îşi valorifică astfel dreptul său prin folosirea cererii de revizuire, că producătoare de efecte juridice nu pot fi decât dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 în noua lor redactare, ca urmare a modificării legislative intervenite prin art. I pct. 1 din Legea nr. 368/2013, act normativ ce a intrat în vigoare, potrivit art. 78 din Constituţie, în data de 24 decembrie 2013.

28. În concluzie, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 368/2013, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, deoarece acestea nu au incidenţă (în această redactare) în cauza în care în care a fost invocată excepţia, în sensul producerii de efecte juridice.

29. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (3), art. 10, art. 11, art. 16-31, art. 33, art. 34 şi ale art. 50 din Legea nr. 165/2013, Curtea constată că, în acest moment procesual, ce se circumscrie posibilităţii autoarei excepţiei de a formula cerere de revizuire, nu se poate stabili legătura cu soluţionarea cauzei a acestor dispoziţii criticate, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Totodată, autoarea excepţiei nu prezintă critici de neconstituţionalitate distincte pentru fiecare dintre textele de lege indicate, pretins neconstituţionale, ci formulează, în acest sens, susţineri cu caracter general referitoare la principiul neretroactivităţii legii, principiul egalităţii, accesul liber la justiţie şi dreptul de proprietate. Or, raportat la numărul mare de articole de lege atacate şi la varietatea soluţiilor juridice pe care fiecare dintre acestea le reglementează, Curtea constată că susţinerile de neconstituţionalitate nu au caracterul unor veritabile critici de neconstituţionalitate care să expliciteze pretinsa relaţie de contrarietate dintre textul de lege atacat şi norma fundamentală invocată. Aşa fiind, şi din această perspectivă, a motivării sesizării, excepţia de neconstituţionalitate referitoare la textele de lege mai sus enumerate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportat la art. 33 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ştefania Rodica Rudaş în Dosarul nr. 12.419/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.

2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2), art. 9 alin. (3), art. 10, art. 11, art. 16-31, art. 33, art. 34 şi ale art. 50 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 8 aprilie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi

 


*) Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014.

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 252

din 6 mai 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 alin. (3) coroborat cu art. 96 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 alin. (3) coroborat cu art. 96 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, excepţie ridicată de Nicuşor Daniel Dan în Dosarul nr. 22.635/3/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 524D/2013 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia. Arată că, în opinia sa, neconstituţionalitatea textelor de lege criticate derivă din coroborarea acestora, respectiv interdicţia pentru candidaţii independenţi de a se asocia, în condiţiile existenţei unui prag electoral. Precizează că Legea nr. 67/2004 a menţinut această regulă, instituită prin Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale, modificată prin Legea nr. 25/1996, deşi reglementarea iniţială, cuprinsă în Decretul-lege nr. 92/1990, permitea candidaţilor independenţi să se asocieze pe liste comune. Susţine că în cadrul dezbaterilor parlamentare care au avut loc cu prilejul adoptării Legii nr. 25/1996 au existat vii reacţii împotriva interdicţiei menţionate şi a consecinţelor coroborării celor două texte de lege supuse controlului de constituţionalitate. Depune, în acest sens, la dosarul cauzei, un document în care sunt redate dezbaterile parlamentare amintite.

4. În conformitate cu prevederile art. 216 alin. (5) din Codul de procedură civilă şi art. 14 din Legea nr. 47/1992, domnul judecător Puskás Valentin Zoltán, prin intermediul preşedintelui Curţii Constituţionale, adresează autorului excepţiei o întrebare, şi anume, în ipoteza în care un anumit număr de candidaţi independenţi s-ar asocia pe o listă comună, cum ar urma să se stabilească rezultatele obţinute de fiecare candidat în parte, de vreme ce electoratul va vota lista în ansamblu. Autorul excepţiei răspunde că în funcţie de ordinea stabilită de aceştia în prealabil pe listă.

5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra textelor de lege ce formează obiectul prezentei excepţii. Arată că reglementarea sistemului electoral este atributul legiuitorului, potrivit art. 73 alin, (3) lit. a) din Constituţie. În ce priveşte nemulţumirea autorului excepţiei referitoare la imposibilitatea asocierii pe liste a candidaţilor independenţi, reaminteşte cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.419 din 5 noiembrie 2009, în sensul că “Opţiunea politică exprimată de alegători în cazul scrutinului pe listă nu vizează candidatul, ci partidul politic”. Totodată, invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, în Hotărârea din 2 martie 1987, pronunţată în Cauza Mathieu-Mohin şi Clerfayt împotriva Belgiei, a reţinut că, în ordinea lor internă, statele contractante pot supune dreptul de vot şi pe cel de a candida unor condiţii a căror stabilire nu este, în principiu, interzisă de art. 3 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la organizarea alegerilor (paragraful 52).

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin Decizia civilă nr. 2.931 din 21 iunie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 22.635/3/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 alin. (3) coroborat cu art. 96 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, excepţie ridicată de Nicuşor Daniel Dan într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva sentinţei prin care a fost respinsă acţiunea introdusă de acesta în vederea anulării unui proces-verbal emis în anul 2012 de Biroul electoral al Circumscripţiei electorale a municipiului Bucureşti referitor la centralizarea voturilor, constatarea rezultatului alegerilor şi atribuirea mandatelor pentru funcţia de consilier în cadrul Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, în absenta art. 48 alin. (3) din Legea nr. 67/2004, candidaţii independenţi ar fi avut posibilitatea să formeze liste, astfel încât ar fi existat un prag electoral identic cu cel prevăzut pentru partidele politice în art. 96 alin. (1) şi (2).

Într-o astfel de ipoteză, lista candidaţilor independenţi ar fi putut beneficia, în cazul depăşirii pragului electoral, de numărul de mandate repartizat, în condiţii de egalitate cu partidele politice. De asemenea, lista candidaţilor independenţi ar fi putut trece pragul electoral, întrucât numărul votanţilor unei liste este, în mod logic, mai mare decât numărul votanţilor fiecărui candidat independent. Or, din algoritmul prevăzut de art. 96 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 67/2004 rezultă că, pentru a obţine un mandat de consilier în Consiliul General al Municipiului Bucureşti, un candidat independent trebuie să obţină un număr de voturi cu care orice partid ar obţine cel puţin două mandate.

8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 985 din 30 iunie 2009, prin care s-a constatat că prevederile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 sunt constituţionale. Consideră că raţionamentul elaborat de recurentul-reclamant şi referirea la art. 48 alin. (3) din Legea nr. 67/2004 nu sunt suficiente pentru schimbarea soluţiei pronunţate de Curtea Constituţional. Precizează, de asemenea, că “raţiunea nepermiterii listelor de candidaţi independenţi pentru funcţia de consilier local se explică prin însuşi scopul legii de a permite participarea la alegeri ca şi candidat independent în cazul în care s-ar admite astfel de liste, în mod evident nu s-ar mai pune problema unei candidaturi independente”.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale care impun şi candidaţilor independenţi întrunirea pragului electoral pentru repartizarea mandatelor de consilier nu încalcă principiul constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât, pe de o parte, reprezintă opţiunea legiuitorului care apreciază asupra modalităţii de repartizare a mandatelor de consilier şi asupra întinderii pragului electoral necesar pentru candidaţii independenţi, iar, pe de altă parte, se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei legale. În plus, “instituirea unui prag electoral pentru candidaţii independenţi pentru a participa la repartizarea mandatelor de consilier alături de partide politice, alianţe politice şi alianţe electorale asigură o evitare a fragmentării repartizării mandatelor de consilieri şi o reprezentare adecvată a opţiunilor majoritare”. Cât priveşte susţinerea autorului excepţiei în sensul că instituirea unui prag electoral identic pentru un candidat independent şi pentru un partid constituie o restricţie nerezonabilă în dreptul de a alege şi de a fi ales, consideră că este o problemă de reglementare prin lege, de competenţa exclusivă a Parlamentului. Arată că, în acest sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin deciziile nr. 985 din 30 iunie 2009 şi nr. 606 din 20 mai 2008.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei şi documentele depuse de acesta, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 48 alin. (3) coroborat cu art. 96 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 17 mai 2007, care au următorul conţinut:

- Art. 48 alin. (3): “(3) Nu se admit liste de candidaţi independenţi pentru funcţia de consilier.”;

- Art. 96 aţin. (1) şi (2): “(1) Pentru repartizarea mandatelor de consilier, biroul electoral de circumscripţie stabileşte pragul electoral al circumscripţiei] reprezentând 5% din numărul total al voturilor valabil exprimate În circumscripţia respectivă. În cazul alianţelor politice sau alianţelor electorale, la pragul de 5% se adaugă pentru al doilea membru al alianţei 2%, Pentru alianţele cu cel puţin 3 membri, pragul electoral este de 8%.

(2) Repartizarea mandatelor se face avându-se în vedere numai partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale şi candidaţii independenţi care au întrunit pragul electoral prevăzut la alin. (1).”

14. În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate contravin prevederilor art. 4 alin. (2) din Constituţie, potrivit Cărora România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială, şi celor ale art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, care consacră principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în ce priveşte art. 48 alin. (3) din Legea nr. 67/2004, a pronunţat Decizia nr. 606 din 20 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 25 iulie 2008, prin care a respins excepţia de neconstituţionalitate, observând că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituţie, sistemul electoral se reglementează prin lege organică. Curtea a mai reţinut că gruparea pe o listă de candidaţi independenţi pentru funcţia de consilier în administraţia publică locală nu este posibilă fără preexistenta unei asociaţii legal constituite, conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000. Or, la competiţia electorală nu pot participa aceste asociaţii, ci doar partidele politice - ca asociaţii cu caracter politic -, candidaţii independenţi şi organizaţiile minorităţilor naţionale, ceea ce echivalează cu existenţa unui sistem electoral unic pentru toţi competitorii electorali.

16. De asemenea, cu privire la prevederile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 67/2004, Curtea a constatat constituţionalitatea acestora prin Decizia nr. 985 din 30 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 28 iulie 2009. Cu acel prilej, critica a fost formulată din perspectiva discriminării generate de faptul că un mandat de consilier local, care ar trebui repartizat candidatului independent doar pe baza coeficientului electoral obţinut, revine, în realitate, unui alt candidat aflat pe lista unui partid politic care a întrunit pragul electoral, dar care, individual, a obţinut un număr mai mic de voturi decât acel candidat independent. În cazul examinat de Curtea Constituţională prin decizia menţionată, autorul excepţiei a susţinut că ar trebui să fie eliminată condiţia întrunirii pragului electoral de către candidaţii independenţi la alegerile locale, aşa cum aceasta lipseşte la repartizarea mandatelor de europarlamentar, unde singurul criteriu pentru această categorie de participanţi Ia alegeri este atingerea coeficientului electoral. Curtea a reţinut că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite, astfel că nu se poate pretinde ca tratamentul juridic aplicabil unui candidat independent la alegerile locale să fie acelaşi cu cel al unui alt candidat, dar care aparţine unei formaţiuni politice, dat fiind faptul că aceştia se află în situaţii cu totul diferite sub aspectul statutului fiecăruia dintre ei: independent, respectiv reprezentant al unui partid politic.

17. Curtea a mai reţinut că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. a) din Legea fundamentală, sistemul electoral este reglementat prin lege organică, astfel încât legiuitorul este liber să aprecieze şi să stabilească modalităţile concrete de exercitare a drepturilor electorale în cadrul alegerilor locale, parlamentare, prezidenţiale sau europarlamentare, în limitele cadrului constituţional. Ca atare, legiuitorul a stabilit, prin dispoziţiile art. 96 din Legea nr. 67/2004, două condiţii pentru ca unui candidat la alegerile locale să-i fie repartizat un mandat de consilier local. Indiferent că este vorba despre un candidat independent sau o formaţiune politică, acesta/aceasta trebuie, mai întâi, să atingă, prin numărul de voturi obţinut, pragul electoral de 5% din numărul total al voturilor valabil exprimate în acea circumscripţie; în lipsa îndeplinirii acestei condiţii, candidatul nu participă la repartizarea mandatelor. A două condiţie este specifică etapei de repartizare a mandatelor de consilier şi o reprezintă îndeplinirea coeficientului electoral de către aceiaşi candidaţi care au atins mai întâi pragul electoral. Numărul total al voturilor valabil exprimate pentru această categorie de candidaţi se împarte la numărul mandatelor de consilier ce revin acelei circumscripţii, astfel fiind determinat coeficientul electoral, adică numărul de voturi valabil exprimate necesar unu» candidat - independent sau listă cu membri ai unui partid politic - pentru a obţine un mandat de consilier local. Curtea a constatat că aceste criterii obiective, succesive, eliminatorii şi cumulative nu sunt de natură să încalce principiile egalităţii şi nediscriminării.

18. Soluţia pronunţată cu acele prilejuri şi considerentele pe care aceasta s-a bazat îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi care să determine reconsiderarea acestei jurisprudenţe.

19. În plus faţă de cele reţinute prin deciziile menţionate, Curtea constată că opţiunea legiuitorului în sensul de a nu permite candidaţilor independenţi să participe la alegerile locale pe liste comune şi, consecutiv, condiţionarea acestora de atingerea în mod individual a pragului electoral de 5%, stabilit la art. 96 alin. (1) din Legea nr. 67/2004 se justifică prin necesitatea asigurării unui grad de reprezentativitate la nivelul electoratului a viitorilor consilieri locali, care să certifice că aceştia vor promova în cadrul consiliului local interesele unui număr suficient de important de cetăţeni care, la momentul votului, au apreciat că aceştia pot susţine în mod corespunzător interesele comunităţii locale.

20. Curtea reţine că instituirea obligativităţii depăşirii unui anumit prag nu încalcă principiul constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, întrucât comparaţia se face, în acest caz, între un candidat independent şi un partid politic, adică între o persoană fizica şi o entitate asociativă constituită în baza unei legi speciale - Legea partidelor pontice nr. 14/2003 -, care, potrivit art. 8 alin. (2) din Constituţie contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor. În condiţiile în care, potrivit art. 2 din Legea nr. 14/2003, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 12 mai 2014, prin activitatea lor, partidele politice promovează valorile şi interesele naţionale, este de netăgăduit că anvergura acţiunilor pe care partidul politic este capabil să le desfăşoare, prin însăşi forma de organizare bazată pe exercitarea dreptului de liberă asociere, nu poate fi comparată cu cea pe care un singur individ, candidat independent, le poate întreprinde, fiind mult mai amplă. De aceea, este firesc ca legiuitorul să fi condiţionat participarea candidaţilor independenţi la repartizarea mandatelor de atingerea pragului electoral menţionat, ca o garanţie a reprezentativităţii acestora. Într-un astfel de context, susţinerea autorului în sensul că ar fi justificată obligativitatea atingerii pragului de 5% în situaţia în care candidaţilor independenţi li s-ar permite să formeze liste care să fie votate de alegători, este lipsită de finalitate practică, de vreme ce legea le permite asocierea acestora, în calitate de cetăţeni, în partide politice. De altfel, prin formarea de liste comune, idee sugerată de autorul excepţiei, noţiunea de candidatură independentă îşi denaturează semnificaţia, transformându-se într-o participare colectivă, în care cei care iniţial intenţionau să candideze ca independenţi îşi pierd individualitatea, urmând să fie votaţi în mod nediferenţiat, devenind astfel parte a unei asocieri sui-generis, care nu va permite departajarea acestora pe criterii obiective, în funcţie de opţiunile reale ale electoratului.

21. În acelaşi sens, Curtea Constituţională reţine şi cele statuate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a remarcat, în Hotărârea din 2 martie 1987, pronunţată în Cauza Mathieu-Mohin şi Clerfayt împotriva Belgiei, că sistemele electorale încearcă să îndeplinească obiective care sunt uneori puţin compatibile unele cu altele: pe de o parte, să reflecte în mod corect opinia cetăţenilor şi, pe de altă parte, să canalizeze curentele de gândire astfel încât să promoveze emergenţa suficient de clară şi coerentă a voinţei politice. În aceste circumstanţe, fraza cuprinsă în art. 3 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit căreia “[înaltele părţi contractante se angajează să organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu vot secret] în condiţiile care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ” nu presupune, în mod necesar, că toate voturile trebuie să aibă valoare egală în ce priveşte rezultatul alegerilor sau că toţi candidaţii trebuie să aibă şanse egale la victorie (paragraful 54).

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nicuşor Daniel Dan în Dosarul nr. 22,635/3/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 48 alin. (3) coroborat cu art. 96 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 6 mai 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 319

din 10 iunie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-şef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 şi art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ioan-Andrei Cujbă în Dosarul nr. 2.015/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 767D/2013.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 4 raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 88 din 27 februarie 2014, şi de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 raportate ia cele ale art. 34 şi 35 din Legea nr. 165/2013, aceste din urmă texte neavând legătură cu soluţionarea cauzei din moment ce obiectul acesteia vizează refuzul nejustificat de soluţionare a notificării depuse în temeiul Legii nr. 10/2001 de către entitatea învestită de lege.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 23 octombrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 2.015/3/2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 şi art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ioan-Andrei Cujbă într-o cauză având ca obiect soluţionarea notificării depuse în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se apreciază că dispoziţiile art. 4 raportate la cele ale art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 încalcă principiul neretroactivităţii legii. În lipsa unei referiri exprese în cuprinsul art. 4 din lege la faptul că litigiilor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti le sunt aplicabile doar măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau echivalent, s-ar înţelege că şi termenele prevăzute de art. 33 se aplică cererilor de chemare în judecată aflate în curs de soluţionare pe rolul instanţelor. Or, litigiile aflate pe rolul instanţelor de judecată au avut în vedere legea aplicabilă la momentul sesizării instanţei, iar faptul că în cursul judecăţii au fost surprinse de apariţia Legii nr. 165/2013, care reglementează alte termene şi condiţii decât cele de la momentul formulării şi înregistrării cererilor de chemare în judecată, nu face decât să demonstreze încălcarea principiului fundamental al neretroactivităţii legii. Acest principiu, datorită consacrării sale constituţionale, este obligatoriu atât pentru judecătorul care aplică legea, cât şi pentru legiuitor. Se concluzionează în sensul că procesele trebuie să se judece potrivit reglementării de drept material aplicabile la momentul introducerii acţiunii, nefiind posibil să se schimbe regulile de drept material în timpul litigiului, întrucât s-ar rupe echilibrul procesual şi s-ar încălca dreptul la un proces echitabil.

6. În privinţa încălcării principiului egalităţii în drepturi, textele criticate nu oferă drepturi egale pentru toate persoanele care au formulat cereri potrivit Legii nr. 10/2001, creând inegalităţi majore între persoanele care au depus cereri la entităţile învestite de lege aflate în diverse localităţi sau părţi din teritoriul ţării. Instituind termene diferite de soluţionare a notificărilor, se aduce atingere principiului egalităţii în drepturi a subiectelor de drept cărora legea li se adresează, dat fiind faptul că beneficiarii termenelor mai scurte au un regim preferenţial faţă de cei care sunt obligaţi să aştepte termene mai lungi.

7. În privinţa încălcării art. 21 din Constituţie, se arată că art. 33-35 din lege interzic în perioadele pe care le stabilesc (între 12 şi 60 de luni) dreptul de acces la justiţie, fără a fi întrunite condiţiile prevăzute de art. 53 din Constituţie în privinţa restrângerii exerciţiului acestui drept. Se mai arată că aceste texte legale nesocotesc efectivitatea dreptului de acces la justiţie şi termenul rezonabil de soluţionare a cererilor formulate în condiţiile Legii nr. 10/2001, având în vedere că accesul liber la justiţie este permis abia după expirarea unor termene cuprinse între 12 şi 60 de luni, după caz, termene care încep să curgă de la 1 ianuarie 2014.

8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că textele legale criticate, pe de o parte, se aplică pentru viitor cauzelor care se află pe rolul instanţelor, iar, pe de altă parte, că acestea nu sunt discriminatorii, aplicându-se tuturor subiectelor de drept ce intră în sfera de aplicare a legii şi nu încalcă accesul liber la justiţie, acesta fiind permis în continuare.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 4 şi art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie dispoziţiile art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, texte asupra cărora Curtea urmează a se pronunţa prin prezenta decizie. Acestea au următorul cuprins:

- Art. 4: “Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe roiul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”;

- Art. 33: “(1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.

(3) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a stabili numărul cererilor înregistrate şi nesoluţionate, de a afişa aceste date la sediul lor şi de a le comunica Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Datele transmise de entităţile învestite de lege vor fi centralizate şi publicate pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entităţile prevăzute la alin. (1).”;

- Art. 34: “(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.

(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naţionale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.

(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) şi data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi se comunică, la cerere, persoanelor îndreptăţite.”;

- Art. 35: “(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.

(3) în cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.

(5) Cererile sau acţiunile în justiţie formulate în temeiul alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru.”

13. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) privind dreptul la un proces echitabil şi art. 53 alin. (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014, a admis excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 4 teza a două raportate la art. 33 din Legea nr. 165/2013 şi a constatat că acestea sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. Având în vedere că autorul excepţiei formulează critici de neconstituţionalitate care vizează dispoziţiile art. 4 teza a două raportate la art. 33 din Legea nr. 165/2013 în interpretarea ce a fost exclusă, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, cadrului constituţional, precum şi faptul că decizia menţionată a fost pronunţată la un moment ulterior sesizării instanţei constituţionale în prezenta cauză, Curtea, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale ari. 33 din Legea nr. 165/2013 a devenit inadmisibilă. Curtea mai reţine că, în aceste condiţii, decizia de constatare a neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau ari. 509 pct. 11 din Codul de procedură civilă, după caz, în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 122 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 27 mai 2014).

15. În privinţa excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 34 şi 35 din Legea nr. 165/2013, Curtea, având în vedere obiectul litigiului care se află pe rolul instanţei judecătoreşti, constată că acestea, contrar art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, nu au legătură cu soluţionarea acesteia. Art. 34 şi 35 din Legea nr. 165/2013 nu îşi găsesc aplicabilitatea în această etapă a procedurii de restituire a imobilelor la care se referă Legea nr. 165/2013, ceea ce determină, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 34 şi 35 din Legea nr. 165/2013.

16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ioan-Andrei Cujbă în Dosarul nr. 2.015/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civila.

2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 34 şi 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 10 iunie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Benke Károly

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 333

din 12 iunie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Vera Neamţu în Dosarul nr. 13.536/215/2013 al Judecătoriei Craiova - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 63D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele;

4. Prin încheierea din 20 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 13.536/215/2013, Judecătoria Craiova - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin, (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Excepţia a fost ridicată de reclamanta petentă Vera Neamţu în cadrul soluţionării cererii de reexaminare formulate de aceasta împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 24 privind dreptul la apărare. În acest sens, arată că principiul potrivit căruia soluţia pronunţată de o instanţă poate fi atacată la o instanţă superioară, componentă a dreptului la apărare, consacrat de art. 24 din Constituţie, rezidă în următoarele considerente: numărul superior de judecători în complet, judecători cu mai multă experienţă, apartenenţa la o instanţă diferită înlătură riscul ca judecătorii să îl protejeze pe judecătorul care a pronunţat hotărârea, prin neinfirmarea soluţiei sale. Or, art. 15 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 înfrânge principiul enunţat mai sus, întrucât stabileşte competenţa de soluţionare a unei căi de atac în sarcina aceleiaşi instanţe care a pronunţat-o, iar împrejurarea că totuşi se schimbă completul nu este de natură să satisfacă cerinţele art. 21 din Constituţie.

6. Judecătoria Craiova - Secţia civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât împrejurarea că judecarea cererii de reexaminare se face de judecătorii care îşi desfăşoară activitatea la aceeaşi instanţă ca şi colegii care au soluţionat cererea de acordare a ajutorului public judiciar nu este de natură să aducă atingere dreptului la apărare şi dreptului la o instanţă imparţială, prezumţia de imparţialitate şi independenţă a magistraţilor neputând fi înlăturată de existenţa unor raporturi de colegialitate.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Avocatul Poporului consideră, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 419/2012.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 15 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008, cu modificările şi completările ulterioare. Textul de lege criticat are următorul cuprins: “Cererea de reexaminare se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, instanţa pronunţându-se prin încheiere irevocabilă.”

12. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 24 privind dreptul la apărare.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra dispoziţiilor art. 15 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 s-a mai pronunţat în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare cu cele invocate în cauza de faţă. De exemplu, prin Decizia nr. 385 din 24 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 21 iunie 2011, Curtea a constatat că, potrivit art. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii, iar cererea de reexaminare se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet. Curtea a mai arătat că judecarea cererii privind acordarea ajutorului public judiciar nu vizează fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii. Prin această reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare a acestei cereri, astfel încât sunt justificate, din considerente de celeritate, judecarea în camera de consiliu, fără citarea părţilor, şi inexistenţa căii de atac a recursului la o instanţă superioară.

14. Faptul că judecarea cererii de reexaminare se face de către magistraţii aceleiaşi instanţe nu este de natură să aducă atingere dreptului la un tribunal imparţial şi dreptului la apărare. Prezumţia de imparţialitate şi independenţă a judecătorilor nu poate fi înlăturată prin faptul că aceştia lucrează la aceeaşi instanţă ca şi colegii lor care au soluţionat fondul cererii. Pe de altă parte, Curtea a reţinut că soluţionarea cererii de reexaminare se face pe baza unor criterii obiective şi presupune verificarea anumitor înscrisuri din care să rezulte starea materială a solicitantului şi a familiei sale. În acelaşi sens s-a pronunţat Curtea şi prin Decizia nr. 16 din 16 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 18 februarie 2014.

15. Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudenţa Curţii şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei acesteia, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea.

16. Curtea mai reţine că, referitor la imparţialitatea magistratului, ca garanţie a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin Hotărârea din 1 octombrie 1982, pronunţată în Cauza Piersack împotriva Belgiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că imparţialitatea poate fi apreciată într-un dublu sens: un demers subiectiv, ce tinde a determina convingerea personală a unui judecător într-o cauză anume, ceea ce semnifică aşa-numita imparţialitate subiectivă, şi un demers obiectiv, cu scopul de a determina dacă acesta a oferit garanţii suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privinţa sa, ceea ce semnifică aşa-numita imparţialitate obiectivă (paragraful 30). Această definiţie este reluată şi în Hotărârea din 24 mai 1989, pronunţată în Cauza Hauschildt împotriva Danemarcei, prin care Curtea de la Strasbourg arată că imparţialitatea subiectivă este prezumată până la proba contrară (paragraful 47). În schimb, aprecierea obiectivă a imparţialităţii constă în a analiza dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite împrejurări care pot fi verificate dau naştere unor suspiciuni de lipsă de imparţialitate. Acest demers se bazează pe o abordare funcţională sau organică, ce priveşte în special ipoteza aceluiaşi magistrat care a exercitat funcţii succesive asupra aceluiaşi justiţiabil (Hotărârea din 5 decembrie 2005, pronunţată în Cauza Kyprianou împotriva Ciprului, paragraful 121).

17. Aplicând aceste principii la speţa de faţa, Curtea constată că, întrucât art. 15 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2008 stabileşte expres că cererea de reexaminare a încheierii prin care s-a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar se soluţionează de aceeaşi instanţă, dar în alt complet, nu se poate susţine existenţa unei suspiciuni de lipsă de imparţialitate în soluţionarea cererii de reexaminare. Pe de altă parte, aşa cum a reţinut şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, judecarea cererii privind acordarea ajutorului public judiciar nu vizează fondul cauzei.

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vera Neamţu în Dosarul nr. 13.536/215/2013 al Judecătoriei Craiova - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 15 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Craiova - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 12 iunie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 334

din 12 iunie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Constantin Ciocan în Dosarul nr. 1.160/97/2013 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 81 D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 326/2013.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 23 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1.160/97/2013, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şl fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de recurentul-reclamant Constantin Ciocan în cadrul soluţionării recursului declarat împotriva Sentinţei nr. 3.311 /CA/2013 a Tribunalului Hunedoara - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost respinsă acţiunea prin care se solicita instanţei obligarea pârâţilor Inspectoratul de Poliţie al judeţului Hunedoara şi Ministerul Administraţiei şi Internelor de a-i acorda ajutorul de care beneficiază la încetarea raportului de serviciu pentru activitatea depusă ca poliţist, ajutor prevăzut de art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII, capitolul II, secţiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (2) şi art. 53 din Constituţie. În acest sens arată că art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, care suspendă în anul 2011 aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la acordarea unor ajutoare sau indemnizaţii cu ocazia retragerii, încetării raporturilor de serviciu ori trecerii în rezervă a personajului plătit din fonduri publice, este discriminatoriu, deoarece “s-a făcut nedreptate prin aplicarea diferenţiată a prevederilor art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII, capitolul II la Legea-cadru nr. 284/2010”. Astfel, potrivit art. 46 din Legea nr. 284/2010, aceasta intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2011. Totodată, arată că dispoziţiile de lege criticate au ca efect pierderea acestor drepturi recunoscute de lege. Un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat, întrucât, altfel, s-ar ajunge la situaţia ca un drept patrimonial a cărui existenţă este recunoscută să fie atins în substanţa sa şi să devină lipsit de orice valoare.

Or, respectarea încrederii în statul de drept implică asigurarea aplicării legilor adoptate şi a drepturilor recunoscute. În final, susţine că, deşi au fost suspendate potrivit legii, drepturile prevăzute de Legea nr. 284/2010 au fost totuşi acordate anumitor persoane, fiind încălcate dispoziţiile constituţionale menţionate.

6. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Cu privire la critica referitoare la art. 16 alin. (1) din Constituţie, invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 70/2003 şi nr. 861/2006. În ceea ce priveşte critica raportată la art. 53 din Constituţie, apreciază că, aşa cum a constatat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, acest text constituţional se referă la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale. Or, ajutoarele ori indemnizaţiile la care se referă autorul excepţiei nu fac parte din categoria drepturilor fundamentale, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestora, precum şi să dispună diminuarea ori chiar încetarea lor, fără a fi necesară întrunirea condiţiilor stabilite de art. 53 din Constituţie.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Avocatul Poporului consideră, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale şi nu conţin discriminări, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 326/2013. Cât priveşte critica raportată la art. 41 alin. (2) şi art. 53 din Constituţie, consideră că şi aceasta este neîntemeiată, deoarece ajutoarele la care face referire autorul excepţiei nu constituie drepturi fundamentale.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, dispoziţii care au următorul conţinut:

(1) în anul 2011, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.

(2) în anul 2011. prevederile alin. (1) nu se aplică în situaţia imposibilităţii menţinerii în activitate a persoanelor clasate inapt pentru serviciul militar ori încadrate în grad de invaliditate sau decedate.”

12. Legea nr. 285/2010 reglementează, după cum indică însuşi titlul său, salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, având deci aplicabilitate limitată doar la anul 2011. În legătură cu examinarea unor texte de lege ce nu mai sunt în vigoare, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a statuat că “sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare”. Aşadar, deşi dispoziţiile de lege supuse examinării nu se mai încadrează în fondul activ al legislaţiei, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii acestora, având în vedere că raportul juridic născut între angajat şi angajator nu s-a stins în privinţa acordării ajutorului prevăzut de art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII, capitolul II, secţiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 284/2010, tocmai din cauza faptului că se contestă o eventuală neexecutare de către angajator a obligaţiei sale privind acest ajutor.

13. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (2) privind măsurile de protecţie socială şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, criticate din aceleaşi perspective, s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 326 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 24 iulie 2013, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate.

15. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, că situaţia diferită în care se găsesc persoanele în funcţie de aplicarea principiului tempus regit actum nu poate fi considerată ca fiind contrară dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor. În acest sens, Curtea a statuat prin Decizia nr. 70 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2003, că “nu se poate reţine încălcarea principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, întrucât cele două categorii de pensionari, supuse unor regimuri juridice diferite, nu se află într-o situaţie identică, de natură să justifice aplicarea unui tratament egal. Contrar celor susţinute de autorul excepţiei, data pensionării, anterioară sau ulterioară intrării în vigoare a noii reglementări în materie, generează situaţii juridice diferite, care impun şi justifică un tratament juridic diferenţiat”.

16. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea art. 53 din Constituţie, Curtea a constatat că acest text constituţional se referă la restrângerea exerciţiului unor drepturi ori libertăţi fundamentale. Ajutoarele ori indemnizaţiile la care se referă însă art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 nu fac parte din această categorie de drepturi, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestora, precum şi să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condiţiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală. De altfel, în acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Constituţională şi prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, când, analizând obiecţia de neconstituţionalitate a Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, a statuat că indemnizaţiile acordate cu prilejul ieşirii la pensie, retragerii, încetării raporturilor de serviciu ori trecerii în rezervă “reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituţional”.

17. Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudenţa Curţii şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei acesteia, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea.

18. Cât priveşte critica referitoare la art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea reţine că aceasta este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu retroactivează, ci prevăd că în anul 2011 nu se aplică dispoziţiile de lege care reglementează acordarea de ajutoare, indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.

19. Cu privire la critica referitoare la art. 41 alin. (2) din Constituţie, Curtea reţine că, potrivit normei constituţionale invocate, salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială care privesc: securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, “precum şi în alte situaţii specifice, stabilite prin lege”. Prin urmare, nu există o obligaţie constituţională a legiuitorului de a reglementa acordarea de ajutoare sau indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Constantin Ciocan În Dosarul nr. 1.160/97/2013 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea L

Pronunţată în şedinţa din data de 12 iunie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 339

din 17 iunie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Károly - magistrat-asistent-şef

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de

Cristian Ionescu în Dosarul nr. 6.200/63/2013 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 797D/2013.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent-şef referă asupra faptului că autorul excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi partea Marian Viorel Ionescu au depus concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei şi judecarea cauzei în lipsă. Totodată, partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a depus un punct de vedere prin care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 269 din 7 mai 2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 8 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 6.200/63/2013, Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a Imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Cristian Ionescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii acestuia de obligare a fostei Comisii Centrale de Stabilire a Despăgubirilor [devenită, după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor] la emiterea unui titlu de despăgubire.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se apreciază că dispoziţiile art. 4 încalcă principiul neretroactivităţii legii, întrucât se aplică litigiilor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti. Or, este de principiu că aceste litigii trebuie să se judece potrivit reglementării aplicabile la momentul introducerii acţiunii, nefiind posibil să se schimbe aceste reguli în timpul litigiului. În caz contrar, s-ar încălca dreptul la un proces echitabil, care presupune soluţionarea cauzei potrivit unor norme de drept precise şi previzibile, şi s-ar rupe echilibrul procesual existent. Acceptarea unei atari interpretări a art. 4 din lege ar duce la respingerea tuturor acţiunilor în instanţă începute în temeiul vechilor legi, fapt ce ar prejudicia persoanele care au promovat astfel de acţiuni şi care, în aceste condiţii, trebuie să reia procedura de la început. În acest sens, invocă şi pct. 3B din Avizul Consiliului Legislativ nr. 265 din 10 aprilie 2013 privitor la Legea nr. 165/2013. În consecinţă, se apreciază că, prin aplicarea art. 4 din lege, se ajunge la situaţia ca soluţionarea cauzelor aflate în curs de judecată să se realizeze atât după legea veche, cât şi după cea nouă, ceea ce, în optica autorului excepţiei, afectează principiul securităţii juridice şi este de natură să rupă echilibrul procesual existent.

7. Se mai susţine că prin efectul aplicării noii legi se ajunge la eludarea controlului judecătoresc al actelor administrative emise anterior intrării în vigoare a acesteia.

8. Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că textul legal criticat se aplică exclusiv de la data intrării sale în vigoare. De asemenea, dat fiind că autoritatea cu atribuţii în procedura de restituire beneficiază de anumite termene în vederea realizării unui sistem unitar şi eficient de restituire a proprietăţilor în scopul de a contracara incoerenţa legislativă şi jurisprudenţială, nu este de natură a încălca accesul liber la justiţie.

9. În fine, se arată că nu este îngrădit controlul judiciar asupra actelor administrative, instanţele putând să se pronunţe în raport cu dispoziţiile legale aplicabile speţei.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie art. 4 teza a două raportat la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, dispoziţii asupra cărora Curtea urmează a se pronunţa prin prezenta decizie. Acestea au următorul cuprins:

- Art. 4: “Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, ia entităţile învestite de lege, nesoluţionate până Ia data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”;

- Art. 34: “(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.”

14. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 126 alin. (3) şi (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, nepublicată încă la data pronunţării prezentei decizii, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 4 teza a două din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. Având în vedere că autorul excepţiei formulează critici de neconstituţionalitate care vizează dispoziţiile art. 4 teza a două raportate la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 în interpretarea ce a fost exclusă, prin decizia menţionată, cadrului constituţional, precum şi faptul că aceasta a fost pronunţată la un moment ulterior sesizării instanţei constituţionale în prezenta cauză, Curtea, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, constată că excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii a devenit inadmisibilă. Curtea mai reţine că, în aceste condiţii, decizia de constatare a neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 pct. 11 din Codul de procedură civilă, după caz, în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie (a se vedea, în acest sens, mutatis mutandis, şi Decizia nr. 122 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 27 mai 2014).

16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Cristian Ionescu în Dosarul nr. 6.200/63/2013 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 iunie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Benke Károly

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind suplimentarea bugetului Ministerului Afacerilor Interne pe anul 2014 pentru plata titlurilor executorii având ca obiect acordarea de drepturi sala riale

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 46 alin. (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2014 nr. 356/2013,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă suplimentarea bugetului Ministerului Afacerilor Interne pe anul 2014 cu suma de 1.774 mii lei, la capitolul 51.01 “Autorităţi publice şi acţiuni externe”, titlul 10 “Cheltuieli de personal”, din suma globală prevăzută cu această destinaţie în bugetul Ministerului Finanţelor Publice - “Acţiuni generale”, titlul 10 “Cheltuieli de personal”.

Art. 2. - Sumele alocate potrivit art. 1 vor fi utilizate numai pentru plata titlurilor executorii care intră sub incidenţa prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 280/2013.

Art. 3. - Ordonatorul principal de credite răspunde de modul de utilizare, în conformitate cu dispoziţiile legale, a sumei alocate potrivit prevederilor prezentei hotărâri,

Art. 4. - Ministerul Finanţelor Publice este autorizat să introducă, la propunerea ordonatorului principal de credite, modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat şi în volumul şi în structura bugetului Ministerului Afacerilor Interne pe anul 2014.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne,

Gabriel Oprea

Ministrul finanţelor publice,

Ioana-Maria Petrescu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

 

Bucureşti, 16 iulie 2014.

Nr. 584.

 

ACTE ALE CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII

 

CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII

PLENUL

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea Regulamentului privind evaluarea activităţii profesionale a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi al Institutului Naţional al Magistraturii

 

Având în vedere dispoziţiile art. 87 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 39 alin. (6) şi art. 106 lit. h) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 133 alin. (5) şi (7) din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 23 alin. (1) şi ale art. 38 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii hotărăşte:

Art. 1. - Se aprobă Regulamentul privind evaluarea activităţii profesionale a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi al Institutului Naţional al Magistraturii, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii,

judecător Adrian Bordea

 

Bucureşti, 3 iulie 2014.

Nr. 862.

 

ANEXĂ

 

REGULAMENT

privind evaluarea activităţii profesionale a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi al Institutului Naţional al Magistraturii

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - (1) Pentru verificarea îndeplinirii criteriilor de competenţă profesională şi de performanţă, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi al Institutului Naţional al Magistraturii, denumit în continuare personal asimilat, este supus unei evaluări privind eficienţa, calitatea activităţii şi integritatea, obligaţia de formare profesională continuă şi absolvirea unor cursuri de specializare. În cazul personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor numit în funcţii de conducere, evaluarea se face şi asupra modului de îndeplinire a atribuţiilor manageriale.

(2) Prezentul regulament se aplică în mod corespunzător şi personalului asimilat detaşat ia Consiliul Superior al Magistraturii şi la Institutul Naţional al Magistraturii.

(3) Prezentul regulament nu se aplică judecătorilor şi procurorilor detaşaţi în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii ori al Institutului Naţional al Magistraturii pe posturi de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor.

Art. 2. - (1) Evaluarea personalului asimilat din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi al Institutului Naţional al Magistraturii are ca obiectiv stabilirea nivelului de competenţă profesională, creşterea eficienţei şi calităţii activităţii profesionale, precum şi îmbunătăţirea performanţelor profesionale.

(2) Procesul de evaluare a personalului asimilat implică parcurgerea următoarelor etape: analiza documentelor care conţin rezultate ale activităţii profesionale a persoanei evaluate, autoanaliza şi autoaprecierea, interviul de evaluare, stabilirea de comun acord a unui plan individual de dezvoltare profesională şi acordarea calificativului.

(3) Aspectele relevate în urma autoanalizării şi autoaprecierii vor fi avute în vedere la interviu, în scopul elaborării, de comun acord între evaluator şi evaluat, a planului de dezvoltare profesională.

Art. 3. - Rezultatele evaluării sunt avute în vedere la promovarea în funcţii de execuţie, la ocuparea funcţiilor de conducere şi la identificarea necesităţilor de instruire a personalului asimilat din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii şi al Institutului Naţional al Magistraturii, în scopul îmbunătăţirii performanţelor profesionale.

Art. 4. - (1) Prima evaluare a personalului asimilat se face după 2 ani de la numirea în funcţie, iar următoarele evaluări se fac la fiecare 3 ani, de regulă în luna februarie.

(2) Evaluarea poate fi realizată şi în altă perioadă calendaristică, la cerere, în măsura în care este necesară pentru promovarea în funcţii de execuţie ori numirea în funcţii de conducere, însă numai după împlinirea intervalului de 2 sau 3 ani prevăzut de lege pentru efectuarea evaluării.

(3) în cazul personalului asimilat care pe parcursul perioadei de 2 ani, respectiv 3 ani îşi desfăşoară activitatea la instituţii diferite, ca urmare a detaşării sau transferului, comisia de evaluare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii sau al Institutului Naţional al Magistraturii va obţine datele şi informaţiile necesare pentru evaluare de la comisiile de evaluare constituite la instituţia la care acesta şi-a desfăşurat activitatea anterior detaşării ori transferului.

(4) Efectuarea evaluării activităţii profesionale a personalului asimilat care în cursul perioadei supuse evaluării s-a aflat în concediu pentru creşterea copilului se realizează doar după încetarea perioadei respective, la împlinirea a 2 ani, în cazul primei evaluări de la numirea în funcţie, iar în cazul celorlalte evaluări, la împlinirea a 3 ani de activitate efectivă ca personal asimilat, prin cumularea perioadei anterioare concediului cu perioada ulterioară acestuia.

(5) Prevederile alin. (4) se aplică în mod corespunzător şi în situaţia în care personalul asimilat s-a aflat în alte concedii, cu excepţia concediului de odihnă, care, cumulat, au o perioadă mai mare de 6 luni în perioada supusă evaluării.

Art. 5. - (1) Evaluarea personalului asimilat care ocupă funcţii de execuţie în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii se face de o comisie formată din directorul direcţiei şi şeful serviciului sau, după caz, şeful biroului în care persoana evaluată îşi desfăşoară activitatea. În cazul personalului asimilat care ocupa funcţii de execuţie în cadrul unor servicii care nu fac parte dintr-o direcţie, evaluarea se face de şeful serviciului şi de şeful biroului.

(2) în cazul personalului asimilat care ocupă funcţii de execuţie în cadrul unor compartimente aflate în subordinea preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, evaluarea se face de preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii.

(3) Evaluarea personalului asimilat din aparatul propriu al Consiliului Superior al Magistraturii care îndeplineşte funcţiile de conducere de director, director adjunct şi şef serviciu, care nu se află în cadrul unei direcţii, cu excepţia celor subordonate direct preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, se face de o comisie formată din secretarul general şi secretarul general adjunct.

(4) Evaluarea personalului asimilat care îndeplineşte funcţia de conducere de şef serviciu ori şef birou în cadrul unei direcţii sau serviciu se face de o comisie formată din secretarul general şi, după caz, directorul direcţiei sau şeful serviciului.

(5) Evaluarea personalului asimilat care îndeplineşte funcţia de conducere de şef birou în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, care este subordonat direct preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, se face de preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii.

(6) Evaluarea personalului asimilat detaşat în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii se face de comisiile sau persoana prevăzute la alin. (1)-(5).

(7) Evaluarea personalului asimilat care ocupă funcţii de execuţie în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii se face de o comisie formată din directorul adjunct responsabil cu activitatea departamentului în care persoana evaluată îşi desfăşoară activitatea şi din conducătorul departamentului respectiv.

(8) Evaluarea personalului asimilat care ocupă funcţii de conducere a departamentelor din cadrul Institutului Naţional al Magistraturii se face de o comisie formată din directorul Institutului Naţional al Magistraturii şi directorul adjunct responsabil cu activitatea departamentului în care persoana evaluată îşi desfăşoară activitatea.

(9) Evaluarea personalului asimilat detaşat în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii se face de comisiile prevăzute la alin. (7) şi (8).

(10) în situaţia imposibilităţii constituirii comisiilor de evaluare prevăzute la alin. (1), (4) şi (7), din cauza vacanţei funcţiei de conducere şi a inexistenţei unei persoane care exercită atribuţiile aferente funcţiei respective, persoana care va face parte din comisia de evaluare va fi desemnată de secretarul general al Consiliului Superior al Magistraturii sau directorul Institutului Naţional al Magistraturii, după caz, din rândul personalului asimilat din cadrul instituţiei.

Art. 6. - (1) Există incompatibilitate între membrii comisiei de evaluare şi persoana evaluată, în următoarele situaţii:

1. când unul dintre membrii comisiei de evaluare este soţ, rudă sau afin până la al patrulea grad inclusiv cu persoana evaluată;

2. când există sau a existat în perioada de 5 ani înaintea evaluării un litigiu între unul dintre membrii comisiei de evaluare şi persoana evaluată.

(2) Dacă un membru al comisiei de evaluare se află într-o situaţie care, deşi nu se încadrează în cazurile de incompatibilitate prevăzute la alin. (1), este de natură să îi afecteze obiectivitatea în evaluare, acesta are obligaţia de a anunţa de îndată secretarul general al Consiliului Superior al Magistraturii sau directorul Institutului Naţional al Magistraturii, după caz.

(3) în situaţiile prevăzute la alineatele precedente, secretarul general al Consiliului Superior al Magistraturii sau directorul Institutului Naţional al Magistraturii, după caz, desemnează o altă persoană care să facă evaluarea, dintre judecătorii sau procurorii detaşaţi ori dintre persoanele care ocupă funcţia de personal asimilat. În cazul în care chiar secretarul general al Consiliului Superior al Magistraturii sau directorul Institutului Naţional al Magistraturii se află în vreuna din situaţiile prevăzute la alineatele precedente, desemnarea unei alte persoane se face de către secretarul general adjunct al Consiliului Superior al Magistraturii sau de unul dintre directorii adjuncţi ai Institutului Naţional al Magistraturii, după caz.

(4) în cazul în care preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii se află în vreuna din situaţiile de incompatibilitate prevăzute la alin. (1) ori atunci când acesta apreciază că se află într-o situaţie de natură să îi afecteze obiectivitatea în evaluare, evaluarea se face de către vicepreşedintele Consiliului Superior al Magistraturii.

 

CAPITOLUL II

Indicatorii de evaluare a performanţelor profesionale

 

Art. 7. - Eficienţa activităţii desfăşurate de personalul asimilat se apreciază în funcţie de următorii indicatori:

a) respectarea termenelor de soluţionare a lucrărilor;

b) operativitatea în soluţionarea lucrărilor, în raport cu numărul şi complexitatea acestora;

c) capacitatea de rezolvare a lucrărilor cu grad de complexitate ridicat;

d) capacitatea de planificare a activităţilor.

Art. 8. - Calitatea activităţii desfăşurate de personalul asimilat se apreciază în funcţie de următorii indicatori:

a) calitatea redactării lucrărilor: structură coerentă, argumentaţie clară, logică juridică, exprimare corectă şi precisă, capacitate de interpretare şi aplicare a legii, capacitate de sinteză, gândire independentă;

b) abilităţile de comunicare şi colaborare;

c) modul de îndeplinire a altor activităţi (de exemplu: participarea în cadrul diferitelor comisii, ia organizarea unor examene/concursuri, conferinţe);

d) capacitatea de asumare a responsabilităţilor în raport cu atribuţiile stabilite prin fişa postului;

e) capacitatea de a lucra independent, dar şi în echipa. Art. 9. - Evaluarea activităţii personalului asimilat potrivit indicatorilor prevăzuţi la art. 7 şi 8 se face avându-se în vedere atât atribuţiile compartimentului respectiv, astfel cum sunt stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii ori prin Regulamentul Institutului Naţional al Magistraturii, cât şi atribuţiile specifice prevăzute în fişa postului.

Art. 10. - Integritatea personalului asimilat se apreciază în funcţie de următorii indicatori:

a) respectarea standardelor de conduită conforme cu onoarea şi demnitatea profesiei, stabilite conform legii;

b) sancţiuni disciplinare rămase definitive în perioada supusă evaluării.

Art. 11. - Îndeplinirea obligaţiei de formare profesională continuă şi absolvirea unor cursuri de specializare se apreciază în funcţie de următorii indicatori:

a) disponibilitatea de a participa la programele de formare profesională continuă organizate de Institutul Naţional al Magistraturii, de instituţiile de învăţământ superior din ţară sau din străinătate ori la alte forme de perfecţionare profesională, inclusiv la cursuri de limbi străine;

b) aprofundarea legislaţiei, precum şi a doctrinei şi jurisprudenţei în domeniul de activitate;

c) interesul şi disponibilitatea pentru pregătirea individuală;

d) cunoştinţe de operare pe calculator.

Art. 12.- (1) în cazul personalului asimilat care ocupă funcţii de conducere şi care exercită efectiv numai atribuţii de conducere, pe lângă indicatorii prevăzuţi la art. 10 şi 11, vor fi avuţi în vedere, pentru evaluarea criteriului privind modul de îndeplinire a atribuţiilor manageriale, şi următorii indicatori:

a) capacitatea de organizare a activităţilor specifice compartimentului, prin repartizarea echilibrată şi echitabilă a sarcinilor;

b) capacitatea de decizie în organizarea activităţilor specifice compartimentului;

c) capacitatea de coordonare;

d) abilităţile de comunicare;

e) capacitatea de motivare a subordonaţilor;

f) obiectivitatea şi imparţialitatea în aprecierea activităţii subordonaţilor;

g) abilităţile de mediere, negociere şi soluţionare a conflictelor;

h) atitudinea în relaţiile cu subordonaţii;

i) colaborarea cu celelalte compartimente din cadrul instituţiei.

(2) în cazul evaluării personalului asimilat care ocupă funcţii de conducere şi care exercită atât atribuţii de conducere, cât şi atribuţii de execuţie, pe lângă indicatorii specifici funcţiilor de conducere, se notează şi indicatorii prevăzuţi la art. 7, 8,10 şi 11.

 

CAPITOLUL III

Procedura de evaluare

 

Art. 13. - (1) Activitatea de evaluare a activităţii profesionale a personajului asimilat se desfăşoară pe parcursul întregii perioade de 3 ani.

(2) Comisia de evaluare sau, după caz, persoana care face evaluarea întocmeşte un dosar de evaluare pentru fiecare persoană, dosar care va cuprinde procesele-verbale încheiate anual - conform modelului din anexa nr. 1, proiectul raportului de evaluare, observaţiile şi obiecţiile celui evaluat, precum şi raportul de evaluare final - conform modelului din anexa nr. 2.

(3) Personalul asimilat are acces oricând la propriul dosar de evaluare.

Art. 14. - (1) Comisia de evaluare sau, după caz, persoana care face evaluarea poate consulta orice lucrări îndeplinite în perioada supusă evaluării, iar persoana evaluată poate prezenta comisiei de evaluare sau, după caz, persoanei care face evaluarea orice lucrări pe care le consideră relevante pentru activitatea desfăşurată în această perioadă.

(2) Culegerea datelor şi a informaţiilor necesare evaluării poate fi făcută de oricare dintre membrii comisiei de evaluare.

Art. 15. - (1) Pentru fiecare persoană se întocmeşte anual un proces-verbal în care se menţionează date privind indicatorii de evaluare şi în cuprinsul căruia, dacă este cazul, se fac recomandări în privinţa acelor aspecte cu privire la care se apreciază că este necesară realizarea unui progres în perioada următoare.

(2) Procesul-verbal anual de evaluare se aduce la cunoştinţa celui evaluat sub semnătură.

Art. 16. - Autoevaluarea reprezintă procesul prin care personalul asimilat formulează propriile aprecieri cu privire la activitatea desfăşurată în perioada supusă evaluării, acordând note motivate la fiecare indicator, aceasta având rolul de a pregăti persoana evaluată pentru un dialog constructiv cu membrii comisiei de evaluare, în cadrul interviului.

Art. 17. - (1) Interviul, ca etapă a procesului de evaluare, constă într-o discuţie purtată între comisia de evaluare şi persoana evaluată la finalul perioadei de evaluare, după efectuarea autoevaluării, cu privire la aspectele consemnate în procesele-verbale anuale.

(2) Refuzul persoanei evaluate de a întocmi fişa de autoevaluare şi de a se prezenta la interviu nu împiedică parcurgerea următoarelor etape ale procedurii de evaluare şi finalizarea acesteia.

Art. 18. - (1) Fiecare indicator de evaluare se notează cu note cuprinse între 1 şi 10.

(2) Nota obţinută de persoana evaluată la fiecare criteriu de evaluare reprezintă media aritmetică a notelor acordate la indicatorii corespunzători acelui criteriu.

(3) Calificativul se acordă în funcţie de media aritmetică a notelor obţinute la fiecare criteriu de evaluare, inclusiv la criteriul privind modul de îndeplinire a atribuţiilor manageriale, astfel:

- de la 9 (inclusiv) la 10 - calificativul “Foarte bine”;

- de la 7 (inclusiv) la 9 - calificativul “Bine”;

- de la 5 (inclusiv) la 7 - calificativul “Satisfăcător”;

- sub nota 5 - calificativul “Nesatisfăcător”.

Art. 19. - (1) Rezultatele evaluării se înscriu într-un raport de evaluare care se semnează de membrii comisiei de evaluare sau, după caz, de persoana care face evaluarea, precum şi de persoana evaluată.

(2) Raportul de evaluare cuprinde descrierea activităţilor desfăşurate de comisia de evaluare, fişa de evaluare, conform modelului din anexa nr. 3, precum şi eventualele recomandări făcute persoanei evaluate şi se întocmeşte în 3 exemplare, dintre care unul se comunică persoanei evaluate, unul se păstrează la dosarul de evaluare, iar unul se ataşează la dosarul profesional.

(3) înainte de întocmirea raportului de evaluare, comisia de evaluare întocmeşte un proiect de raport care se comunică persoanei evaluate, aceasta având dreptul de a formula observaţii şi obiecţii în termen de 15 zile de la comunicare.

(4) Observaţiile şi obiecţiile se depun la comisia de evaluare, care se pronunţă asupra acestora în termen de 15 zile. În situaţia în care observaţiile şi obiecţiile se admit, se vor face modificările corespunzătoare în cuprinsul raportului de evaluare.

Art. 20. - (1) Personalul asimilat din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi cel detaşat în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, ce ocupă funcţii de execuţie, nemulţumit de calificativul acordat, poate formula contestaţie la secretarul general al Consiliului Superior al Magistraturii.

(2) Personalul asimilat care ocupă funcţii de execuţie în cadrul unor compartimente aflate în subordinea preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, precum şi personalul care exercită funcţii de conducere, nemulţumit de calificativul acordat, poate formula contestaţie la Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

(3) Personalul asimilat din cadrul Institutului Naţional al Magistraturii şi cel detaşat în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii, ce ocupă funcţii de execuţie, nemulţumit de calificativul acordat, poate formula contestaţie la directorul Institutului Naţional al Magistraturii.

(4) Personalul prevăzut la alin. (3), care exercită funcţii de conducere, nemulţumit de calificativul acordat, poate formula contestaţie la Consiliul ştiinţific al Institutului Naţional al Magistraturii.

(5) Termenul de formulare a contestaţiilor prevăzute la alineatele precedente este de 30 de zile de la comunicarea raportului de evaluare.

(6) în soluţionarea contestaţiei pot fi solicitate comisiei de evaluare sau, după caz, persoanei care face evaluarea, precum şi persoanei care a formulat contestaţia orice informaţii considerate necesare. Încunoştinţarea persoanei care a formulat contestaţia, în vederea ascultării, este obligatorie.

(7) Contestaţiile se soluţionează în cel mult 30 de zile, iar rezultatul soluţionării contestaţiei, inclusiv motivarea, se comunică obligatoriu persoanei evaluate, în termen de 30 de zile. Actele emise cu ocazia soluţionării acestora nu sunt supuse niciunei căi de atac.

(8) în cazul în care secretarul general al Consiliului Superior al Magistraturii sau directorul Institutului Naţional al Magistraturii se află în vreuna dintre situaţiile de incompatibilitate prevăzute la art. 6 alin. (1) sau apreciază că se află într-o situaţie de natură să îi afecteze obiectivitatea, contestaţiile se soluţionează, după caz, de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii sau de Consiliul ştiinţific al Institutului Naţional al Magistraturii. În cazul în care în aceste situaţii se află chiar membrii Consiliului Superior al Magistraturii sau la Consiliului ştiinţific al Institutului Naţional al Magistraturii, aceştia au obligaţia să se abţină de la soluţionarea contestaţiei.

Art. 21. - (1) Personalul asimilat căruia i s-a acordat calificativul “Nesatisfăcător” este obligat să urmeze, pentru o perioadă cuprinsă între 3 şi 6 luni, cursuri speciale organizate la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii ori de către Institutul Naţional al Magistraturii sau de alte instituţii, în funcţie de specificul activităţii.

(2) Personalul asimilat căruia i s-a acordat calificativul “Satisfăcător” în urma a două evaluări consecutive este obligat să urmeze, pentru o perioadă cuprinsă între 3 şi 6 luni, cursuri speciale organizate potrivit alin. (1).

(3) Cursurile prevăzute la alin. (1) şi (2) se încheie prin susţinerea unui examen. Procedura de desfăşurare a examenului se stabileşte prin hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

(4) Comisia de examinare este formată din personal de Specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, judecători şi procurori detaşaţi din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii ori al Institutului Naţional al Magistraturii, după caz.

(5) Comisia de examinare este numită, după caz, de secretarul general al Consiliului Superior al Magistraturii ori de directorul Institutului Naţional al Magistraturii.

(6) Absenţa nejustificată echivalează cu nepromovarea examenului.

(7) Pentru cei care din motive temeinice nu pot participa la examen, acesta se va susţine în termen de maximum o lună de la încetarea cauzei ce a determinat neprezentarea. În aceste situaţii, persoana în cauză are obligaţia de a înştiinţa atât cu privire la motivul neprezentării la examen, cât şi referitor la data încetării acestuia, prezentând dovada motivelor invocate.

Art. 22. - Personalul asimilat ce primeşte în urma a două evaluări consecutive calificativul “Nesatisfăcător” sau care nu a promovat examenul prevăzut la art. 21 alin. (3) este eliberat din funcţie pentru incapacitate profesională.

 

CAPITOLUL IV

Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

Art. 23. - Pentru prima evaluare realizată în temeiul prezentului regulament, în anul 2014, prin derogare de la prevederile art. 15, se încheie un singur proces-verbal pentru întreaga perioadă supusă evaluării.

Art. 24. - Toate termenele stabilite în cadrul prezentului regulament se calculează potrivit dispoziţiilor din Codul de procedură civilă.

Art. 25. - Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezentul regulament.

 

ANEXA Nr. 1

la regulament

 

Instituţia ......................................

Compartimentul ..........................

 

FUNCŢIE DE EXECUŢIE

 

PROCES-VERBAL

privind evaluarea activităţii profesionale a dlui/dnei consilier juridic, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, ......................... pentru anul .......

 

I. Traseul profesional

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

II Activităţi desfăşurate de comisia de evaluare

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

III. Date privind eficienţa, calitatea activităţii, integritatea şi formarea profesională continuă

Date statistice

 

 

Persoana evaluată

Media pe compartiment

Numărul de lucrări repartizate

 

 

Numărul de lucrări redactate

 

 

Operativitatea în soluţionarea lucrărilor

 

 

Participări la şedinţele comisiilor, grupurilor de lucru, la organizarea unor examene/concursuri de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii/ Institutului Naţional al Magistraturii, precum şi la alte activităţi

 

 

 

A. Eficienţa

 

1. Respectarea termenelor de soluţionare a lucrărilor

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

2. Operativitatea în soluţionarea lucrărilor, în raport cu numărul şi complexitatea acestora

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

3. Capacitatea de rezolvare a lucrărilor cu grad de complexitate ridicat

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

4. Capacitatea de planificare a activităţilor

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

 

B Calitatea activităţii

1. Calitatea redactării lucrărilor: structură coerentă, argumentaţie clară, logică juridică, exprimare corectă şi precisă, capacitate de interpretare şi aplicare a legii, capacitate de sinteză, gândire independentă

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

2. Abilităţile de comunicare şi colaborare

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

3. Modul de îndeplinire a altor activităţi (de exemplu: participarea în cadrul diferitelor comisii, la organizarea unor examene/concursuri, conferinţe)

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

4. Capacitatea de asumare a responsabilităţilor în raport cu atribuţiile stabilite prin fişa postului

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

5. Capacitatea de a lucra independent, dar şi în echipă

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

 

C. Integritatea

1. Respectarea standardelor de conduită conforme cu onoarea şi demnitatea profesiei, stabilite prin lege

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

2. Sancţiunile disciplinare rămase definitive în perioada supusă evaluării

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

 

D. Formarea profesională continuă

1. Disponibilitatea de a participa la programele de formare profesională continuă organizate de Institutul Naţional al Magistraturii, de instituţiile de învăţământ superior din ţară sau din străinătate ori la alte forme de perfecţionare profesională, inclusiv la cursuri de limbi străine

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

2. Aprofundarea legislaţiei, precum şi a doctrinei şi jurisprudenţei în domeniul de activitate

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

3. Interesul şi disponibilitatea pentru pregătirea individuală

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

4. Cunoştinţe de operare pe calculator

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

IV. Recomandările comisiei de evaluare1

Aspecte cu privire la care este necesară realizarea unui progres în perioada următoare (dacă este

cazul)

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

V. Observaţiile persoanei evaluate

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

Întocmit astăzi, data de......................., conform art. 15 din Regulamentul privind evaluarea activităţii profesionale a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi al Institutului Naţional al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 862/2014.

 

Comisia de evaluare

....................................................................................

....................................................................................

 

Persoana evaluată

....................................................................................

Semnătura

....................................................................................


1 Se stabilesc pe baza discuţiilor purtate şi de comun acord între comisia de evaluare şi persoana evaluată.

 

Instituţia ......................................

Compartimentul ..........................

 

FUNCŢIE DE CONDUCERE

 

PROCES-VERBAL

privind evaluarea activităţii profesionale a dlui/dnei consilier juridic, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, ...................... pentru anul .....

 

 

I. Traseul profesional

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

II. Funcţia de conducere îndeplinită/perioada..............................

III. Activităţi desfăşurate de comisia de evaluare

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

IV. Date privind eficienţa, calitatea activităţii, integritatea şi formarea profesională continuă şi exercitarea atribuţiilor manageriale

 

ACTIVITATEA DE EXECUŢIE

 

 

Persoana evaluată

Media pe compartiment

Numărul de lucrări repartizate

 

 

Numărul de lucrări redactate

 

 

Operativitatea în soluţionarea lucrărilor

 

 

Participări la şedinţele comisiilor, grupurilor de lucru, la organizarea unor examene/concursuri de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii/Institutului Naţional al Magistraturii, precum şi la alte activităţi

 

 

 

A. Eficienţa

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

1. Respectarea termenelor de soluţionare a lucrărilor

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

2. Operativitatea în soluţionarea lucrărilor, în raport cu numărul şi complexitatea acestora

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

3. Capacitatea de rezolvare a lucrărilor cu grad de complexitate ridicat

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

4. Capacitatea de planificare a activităţilor

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

 

B. Calitatea activităţii

1. Calitatea redactării lucrărilor: structură coerentă, argumentaţie clară, logică juridică, exprimare corectă şi precisă, capacitate de interpretare şi aplicare a legii, capacitate de sinteză, gândire independentă

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

2. Abilităţile de comunicare şi colaborare

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

3. Modul de îndeplinire a altor activităţi (de exemplu: participarea în cadrul diferitelor comisii, la organizarea unor examene/concursuri, conferinţe)

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

4. Capacitatea de asumare a responsabilităţilor în raport cu atribuţiile stabilite prin fişa postului

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

5. Capacitatea de a lucra independent, dar şi în echipă

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

 

C. Integritatea

1. Respectarea standardelor de conduită conforme cu onoarea şi demnitatea profesiei, stabilite prin lege

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

2. Sancţiunile disciplinare rămase definitive în perioada supusă evaluării

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

 

D. Formarea profesională continuă

1. Disponibilitatea de a participa la programele deformare profesională continuă organizate de Institutul Naţional al Magistraturii, de instituţiile de învăţământ superior din ţară sau din străinătate ori la alte forme de perfecţionare profesională, inclusiv la cursuri de limbi străine ........................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

2. Aprofundarea legislaţiei, precum şi a doctrinei şi jurisprudenţei în domeniul de activitate

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

3. Interesul şi disponibilitatea pentru pregătirea individuală

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

4. Cunoştinţe de operare pe calculator

 

ACTIVITATEA DE CONDUCERE

 

1. Capacitatea de organizare a activităţilor specifice compartimentului, prin repartizarea echilibrată şi echitabilă a sarcinilor

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

2. Capacitatea de decizie în organizarea activităţilor specifice compartimentului

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

3. Capacitatea de coordonare

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

4. Abilităţile de comunicare

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

5. Capacitatea de motivare a subordonaţilor

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

6. Obiectivitatea şi imparţialitatea în aprecierea activităţii subordonaţilor

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

7. Abilităţile de mediere, negociere şi soluţionarea conflictelor

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

8. Atitudinea în relaţiile cu subordonaţii

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

9. Colaborarea cu celelalte compartimente din cadrul instituţiei

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

 

V. Recomandările comisiei de evaluare1

Aspecte cu privire la care este necesară realizarea unui progres în perioada următoare (dacă este cazul)

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

 

VI. Observaţiile persoanei evaluate

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

Întocmit astăzi, data de......................., conform art. 15 din Regulamentul privind evaluarea activităţii profesionale a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi al Institutului Naţional al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 862/2014.

 

Comisia de evaluare

....................................................................................

....................................................................................

 

Persoana evaluată

....................................................................................

Semnătura

....................................................................................


1 Se stabilesc pe baza discuţiilor purtate şi de comun acord între comisia de evaluare şi persoana evaluată.

 

ANEXA Nr. 2

la regulament

 

            Instituţia ......................................

 

RAPORT DE EVALUARE

a activităţii profesionale

 

1. Numele şi prenumele persoanei evaluate...................................................................................................

2. Perioada supusă evaluării............................................................................................................................

3. Traseul profesional al persoanei evaluate în perioada supusă evaluării..............................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

 

I. Activităţi desfăşurate de comisia de evaluare

1. Procese-verbale de evaluare Întocmite2 anual.........................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

2. Menţiuni privind autoevaluarea..................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

3. Menţiuni privind desfăşurarea interviului.................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

4. Data comunicării proiectului de raport de evaluare..................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

5. Obiecţii formulate la raportul de evaluare/Modul de soluţionarea obiecţiilor formulate.....................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

6. Alte menţiuni.................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

 

II. Fişele de evaluare

În activitatea de evaluare a fost completată fişa de evaluare, anexă/anexe la prezentul raport de evaluare.

 

III. Calificativul acordat (media obţinută) ...................................................................................................

 

IV. Recomandări ...............................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

..............................................................................................................................................................................

Prezentul raport de evaluare a fost întocmit astăzi,..........în 3 exemplare, din care unul se comunică persoanei evaluate, un exemplar se ataşează la dosarul de evaluare şi un exemplar se înaintează în vederea ataşării la dosarul profesional.

Împotriva calificativului stabilit prin prezentul raport de evaluare persoana evaluată poate formula contestaţie, în termen de 30 de zile de la comunicare, în condiţiile art. 20 din Regulamentul privind evaluarea activităţii profesionale a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi al Institutului Naţional al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 862/2014.

 

Membrii comisiei de evaluare

 

1. Nume, prenume - semnătură ....................................................................................

2. Nume, prenume - semnătură ....................................................................................

 

 

Persoana evaluată ...........................................

Data înmânării/comunicării .............................

 

Semnătura .........................................................


1 Se menţionează instituţiile la care a funcţionat în perioada supusă evaluării, precum şi funcţii de conducere îndeplinite sau eventuale întreruperi de activitate (detaşări, concedii pentru îngrijirea copilului, concedii fără plată ş.a.), dacă este cazul.

2 Inclusiv menţiuni privind procesele-verbale anuale de evaluare întocmite de comisiile de evaluare de la alte instituţii în cazul transferului, detaşării etc.

 

ANEXA Nr. 3

la regulament

 

FIŞĂ DE EVALUARE

a activităţii profesionale a personalului asimilat

 

ACTIVITATE DE EXECUŢIE

 

Numele şi prenumele persoanei evaluate......................................

Instituţia şi compartimentul la care funcţionează...........................

 

I. Eficienţa

a) Respectarea termenelor de soluţionare a lucrărilor

Nota acordată în urma autoevaluării:

Observaţii şi motivare:

Nota acordată de către comisia de evaluare:

Observaţii şi motivare:

b) Operativitatea în soluţionarea lucrărilor, în raport cu numărul şi complexitatea acestora

Nota acordată în urma autoevaluării:

Observaţii şi motivare:

Nota acordată de către comisia de evaluare:

Observaţii şi motivare:

c) Capacitatea de rezolvare a lucrărilor cu grad de complexitate ridicat

Nota acordată în urma autoevaluării:

Observaţii şi motivare:

Nota acordată de către comisia de evaluare:

Observaţii şi motivare:

d) Capacitatea de planificare a activităţilor

Nota acordată în urma autoevaluării:

Observaţii şi motivare:

Nota acordată de către comisia de evaluare:

Observaţii şi motivare:

Media obţinută la criteriul “Eficienţa”:

Motivarea:

Observaţii:

Obiecţii:

 

II. Calitatea

a) Calitatea redactării lucrărilor

Subindicatorii pentru indicatorul “calitatea redactării lucrărilor”:

1. structură coerentă

Nota acordată în urma autoevaluării:

Observaţii şi motivare:

Nota acordată de către comisia de evaluare:

Observaţii şi motivare:

2. argumentaţia clară

Nota acordată în urma autoevaluării:

Observaţii şi motivare:

Nota acordată de către comisia de evaluare:

Observaţii şi motivare:

3. logică juridică

Nota acordată în urma autoevaluării:

Observaţii şi motivare:

Nota acordată de către comisia de evaluare:

Observaţii şi motivare:

4. exprimare corectă şi precisă

Nota acordată în urma autoevaluării:

Observaţii şi motivare:

Nota acordată de către comisia de evaluare:

Observaţii şi motivare:

5. capacitate de interpretare şi aplicare a legii

Nota acordată în urma autoevaluării:

Observaţii şi motivare:

Nota acordată de către comisia de evaluare:

Observaţii şi motivare:

6. capacitate de sinteză

Nota acordată în urma autoevaluării:

Observaţii şi motivare:

Nota acordată de către comisia de evaluare:

Observaţii şi motivare:

7. gândire independentă

Nota acordată în urma autoevaluării:

Observaţii şi motivare:

Nota acordată de către comisia de evaluare:

Observaţii şi motivare:

Nota acordată în urma autoevaluării la indicatorul de la lit. a) (media subindicatorilor de la pct. 1-7):

Observaţii şi motivare:

Nota acordată de către comisia de evaluare la indicatorul de la lit. a) (media subindicatorilor de la pct. 1-7):

Observaţii şi motivare:

b) Abilităţile de comunicare şi colaborare

Nota acordată în urma autoevaluării:

Observaţii şi motivare:

Nota acordată de către comisia de evaluare:

Observaţii şi motivare:

c) Modul de îndeplinire a altor activităţi (de exemplu: participarea în cadrul diferitelor comisii, la organizarea unor examene/concursuri, conferinţe)

Nota acordată în urma autoevaluării:

Observaţii şi motivare:

Nota acordată de către comisia de evaluare:

Observaţii şi motivare:

d) Capacitatea de asumare a responsabilităţilor în raport cu atribuţiile stabilite prin fişa postului

Nota acordată în urma autoevaluării:

Observaţii şi motivare:

Nota acordată de către comisia de evaluare:

Observaţii şi motivare:

e) Capacitatea de a lucra independent, dar şi în echipă

Nota acordată în urma autoevaluării:

Observaţii şi motivare:

Nota acordată de către comisia de evaluare:

Observaţii şi motivare:

Media obţinută la criteriul “Calitatea”:

Motivarea:

Observaţii:

Obiecţii:

 

III. Integritatea

a) Respectarea standardelor de conduită conforme cu onoarea şi demnitatea profesiei, stabilite conform legii

Nota acordată în urma autoevaluării:

Observaţii şi motivare:

Nota acordată de către comisia de evaluare:

Observaţii şi motivare:

b) Sancţiunile disciplinare rămase definitive în perioada supusă evaluării

Nota acordată în urma autoevaluării:

Observaţii şi motivare:

Nota acordată de către comisia de evaluare:

Observaţii şi motivare:

Media obţinută la criteriul “Integritatea”:

Motivarea:

Observaţii:

Obiecţii:

 

IV. Formarea profesională continuă

a) Disponibilitatea de a participa la programele de formare profesională continuă organizate de Institutul Naţional al Magistraturii, de instituţiile de învăţământ superior din ţară sau din străinătate ori la alte forme de perfecţionare profesională, inclusiv la cursuri de limbi străine

Nota acordată în urma autoevaluării:

Observaţii şi motivare:

Nota acordată de către comisia de evaluare:

Observaţii şi motivare:

b) Aprofundarea legislaţiei, precum şi a doctrinei şi jurisprudenţei în domeniul de activitate

Nota acordată în urma autoevaluării:

Observaţii şi motivare:

Nota acordată de către comisia de evaluare:

Observaţii şi motivare:

c) Interesul şi disponibilitatea pentru pregătirea individuală

Nota acordată în urma autoevaluării:

Observaţii şi motivare:

Nota acordată de către comisia de evaluare:

Observaţii şi motivare:

d) Cunoştinţe de operare pe calculator

Nota acordată în urma autoevaluării:

Observaţii şi motivare:

Nota acordată de către comisia de evaluare:

Motivarea:

Media obţinută la criteriul “Formarea profesională continuă”:

Motivarea:

Observaţii:

Obiecţii:

 

MEDIA OBŢINUTĂ LA EVALUAREA CELOR PATRU CRITERII:

CALIFICATIVUL ACORDAT:

 

FIŞA DE EVALUARE

a activităţii profesionale a personalului asimilat

 

ACTIVITATE DE CONDUCERE

 

Numele şi prenumele persoanei evaluate.....................................................................................

Instituţia şi compartimentul la care funcţionează.............................................................................

 

1. Capacitatea de organizare a activităţilor specifice compartimentului, prin repartizarea echilibrată şi echitabilă a sarcinilor

Nota acordată în urma autoevaluării:

Observaţii şi motivare:

Nota acordată de către comisia de evaluare:

Observaţii şi motivare:

 

2. Capacitatea de decizie în organizarea activităţilor specifice compartimentului

Nota acordată în urma autoevaluării:

Observaţii şi motivare:

Nota acordată de către comisia de evaluare:

Observaţii şi motivare:

 

3. Capacitatea de coordonare

Nota acordată în urma autoevaluării:

Observaţii şi motivare:

Nota acordată de către comisia de evaluare:

Observaţii şi motivare:

 

4. Abilităţile de comunicare

Nota acordată în urma autoevaluării:

Observaţii şi motivare:

Nota acordată de către comisia de evaluare:

Observaţii şi motivare:

 

5. Capacitatea de motivare a subordonaţilor

Nota acordată în urma autoevaluării:

Observaţii şi motivare:

Nota acordată de către comisia de evaluare:

Observaţii şi motivare:

 

6. Obiectivitatea şi imparţialitatea în aprecierea activităţii subordonaţilor

Nota acordată în urma autoevaluării:

Observaţii şi motivare:

Nota acordată de către comisia de evaluare:

Observaţii şi motivare:

 

7. Abilităţile de mediere, negociere şi soluţionare a conflictelor

Nota acordată în urma autoevaluării:

Observaţii şi motivare:

Nota acordată de către comisia de evaluare:

Observaţii şi motivare:

 

8. Atitudinea în relaţiile cu subordonaţii

Nota acordată în urma autoevaluării:

Observaţii şi motivare:

Nota acordată de către comisia de evaluare:

Observaţii şi motivare:

 

9. Colaborarea cu celelalte compartimente din cadrul instituţiei

Nota acordată în urma autoevaluării:

Observaţii şi motivare:

Nota acordată de către comisia de evaluare:

Observaţii şi motivare:

 

MEDIA OBŢINUTĂ LA EVALUAREA ACTIVITĂŢII DE CONDUCERE:

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.