MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 571/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 571         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 31 iulie 2014

 

SUMAR

 

DECRETE

 

547. - Decret privind conferirea Ordinului Meritul Cultural în grad de Comandor

 

548. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

549. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

550. - Decret privind eliberarea din funcţie a unui judecător

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

            Decizia nr. 335 din 12 iunie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar

 

            Decizia nr. 350 din 24 iunie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţa a Guvernului nr. 71/2012 privind desemnarea Ministerului Sănătăţii ca unitate de achiziţii publice centralizată

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

431. - Ordin al ministrului pentru societatea informaţională privind retragerea de pe piaţă, interzicerea comercializării şi utilizării unui aparat neconform de tip jammer, model 3G GSM GP-2008D introdus pe piaţa din România de către Societatea OFERTESHOP GROUP - S.R.L.

 

700. - Ordin al directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară privind aprobarea Regulamentului de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARA

 

799. - Decizie privind sancţionarea Societăţii CAROL BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. cu retragerea autorizaţiei de funcţionare

 

800. - Decizie privind aprobarea cererii de retragere a autorizaţiei Societăţii MKB ROMEXTERRA BROKER DE ASIGURARE - S.R.L.

 

802. - Decizie privind sancţionarea Societăţii INTERLAND BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. cu interzicerea temporară a activităţii

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

            79. - Decizie privind desemnarea organismului de gestiune colectivă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) drept colector al remuneraţiilor cuvenite producătorilor de fonograme pentru retransmiterea prin cablu

 

DECRETE

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind conferirea Ordinului Meritul Cultural în grad de Comandor

În temeiul prevederilor art. 94 lit. a) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, precum şi ale art. 4 alin. (1), ale art. 7 lit. Aşi ale art. 10 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, republicată,

în semn de înaltă recunoaştere şi apreciere pentru întreaga sa carieră închinată artei lirice româneşti şi internaţionale, impunându-se ca un exponent de prim rang al şcolii româneşti de canto şi contribuind, pe această cale, la promovarea României în lume,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se conferă Ordinul Meniul Cultural în grad de Comandor, categoria B - “Muzică”, maestrului Octavian Naghiu, tenor.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

În temeiul art. 100 alin, (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

 

Bucureşti, 30 iulie 2014.

Nr. 547.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui judecător

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 579/2014,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Doamna Maria Cotea, judecător la Tribunalul Hunedoara, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucureşti, 30 iulie 2014.

Nr. 548.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui judecător

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 677/2014,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Gheorghe Popescu, judecător la Tribunalul Dâmboviţa, se eliberează din funcţie ca urmare a pensionării.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucureşti, 30 iulie 2014.

Nr. 549.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind eliberarea din funcţie a unui judecător

În temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 65 alin. (1) lit. f) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare,

având în vedere Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 857/2014,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Domnul Aurel Ştefan Tripa, judecător la Judecătoria Ineu, se eliberează din funcţie ca urmare a condamnării definitive pentru săvârşirea unei infracţiuni.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucureşti, 30 iulie 2014.

Nr. 550.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 335

din 12 iunie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Constantin Fuior în Dosarul nr. 12.062/63/2013 al Tribunalului Dolj - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 102D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, menţionând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011 şi Decizia nr. 291 din 23 mai 2013, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 30 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 12.062/63/2013, Tribunalul Dolj - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepţie invocată de Constantin Fuior într-un dosar având ca obiect refuzul de soluţionare a unei cereri.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată, în esenţă, că, potrivit art. 28 lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, coroborat cu pct. 2 alin. (1) şi (2) din anexa nr. IV/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, dar şi cu celelalte acte normative menţionate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, poliţistul care iese la pensie beneficiază de drepturi compensatorii pentru condiţiile speciale şi riscurile pe care le implică exercitarea profesiei.

6. Cuantumul acestor drepturi este stabilit prin Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. De aceste drepturi au beneficiat toţi poliţiştii ieşiţi la pensie, începând din anul 2002 şi până în 2011 când Guvernul României a dispus suspendarea lor, prin emiterea unor ordonanţe de urgenţă anuale. Măsurile financiare dispuse prin Legea nr. 283/2011 aduc atingere înseşi substanţei drepturilor băneşti vizate, atât timp cât suspendarea drepturilor respective nu are un termen-limită.

7. Autorul excepţiei apreciază că suspendarea drepturilor amintite, an de an, fără a exista o precizare în privinţa termenului când acordarea drepturilor va fi reluată, echivalează cu o suspendare pe termen nelimitat sau chiar cu o anulare a acestor drepturi. În mod evident, neacordarea drepturilor creează o situaţie de discriminare în raport cu poliţiştii care au ieşit la pensie înainte de apariţia ordonanţelor de urgenţă amintite.

8. Tribunalul Dolj - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia potrivit căreia excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţa arată că drepturile invocate de autorul excepţiei reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituţional, neavând, deci, un caracter fundamental.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Acesta menţionează deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.576 din 7 decembrie 2011 şi nr. 291 din 23 mai 2013.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 9 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar. Curtea reţine că Legea nr. 283/2011 aprobă cu modificări şi completări Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 pentru reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar. Astfel, Legea nr. 283/2011, prin articolul său unic, pe de-o parte, modifică titlul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, titlu care va avea următorul cuprins: “Ordonanţă de urgenţă pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar”, iar, pe de altă parte, introduce un nou articol, art. II, în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010. Aşa fiind, Curtea constată că, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. II art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, ordonanţă de urgenţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, şi aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, a căror aplicare a fost prorogată şi pe anul 2013 prin art. 2 al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012. Prevederile de lege criticate prevăd că “În anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă”.

13. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că acest text de lege aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale. De asemenea, arată că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 20 din Constituţie, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, prin raportare la art. 1 privind protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 2 paragraful 2 privind sfera de aplicare din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând că sunt constituţionale.

15. Astfel, prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, şi Decizia nr. 291 din 23 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 27 iunie 2013, Curtea a statuat că măsurile financiare criticate sunt prevăzute prin Legea nr. 283/2011, “al cărei conţinut urmăreşte nu doar aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 care modifică dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008, dar şi completarea măsurilor financiare dispuse prin aceste acte normative în sensul adaptării acestora la condiţiile economice actuale marcate de traversarea unei perioade de criză, atât la nivel naţional, cât şi mondial, şi de imperativul reechilibrării situaţiei economice a ţării, care impune, între altele, reducerea ori limitarea unor cheltuieli bugetare destinate plăţii unor drepturi băneşti”.

16. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că Legea nr. 283/2011 reglementează o serie de măsuri cu caracter financiar, având impact asupra unei game largi de drepturi de natură bănească de care se bucură o serie de categorii socio-profesionale, drepturi ce îşi au izvor fie în Legea fundamentală, fie în alte acte normative. Referitor la prevederile de lege criticate, prin decizia menţionată, Curtea a reţinut că acestea se referă la indemnizaţiile acordate cu prilejul ieşirii la pensie, retragerii, încetării raporturilor de serviciu ori trecerii în rezervă. Or, aceste drepturi reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituţional. Aşa fiind, Curtea a constatat că drepturile afectate de textul de lege criticat nu sunt consacrate la nivel constituţional, neavând în consecinţă un caracter fundamental, astfel încât dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente, acestea având în vedere doar restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale.

17. Curtea a constatat, totodată, că prevederile de lege criticate nu creează discriminări între persoane aflate într-o situaţie identică.

18. În acest context, Curtea a reţinut că măsurile financiare dispuse prin Legea nr. 283/2011 nu aduc atingere înseşi substanţei drepturilor băneşti vizate, ci doar amână acordarea acestor indemnizaţii pe o durată limitată de timp, pentru a nu se crea o datorie bugetară imposibil de acoperit, în contextul unui echilibru financiar marcat de criză.

19. De altfel, Curtea a statuat că măsurile financiare criticate sunt necesare într-o societate democratică tocmai pentru menţinerea democraţiei şi salvgardarea fiinţei statului, fiind în acelaşi timp proporţionale cu scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat). În egală măsură, Curtea a considerat că există un echilibru echitabil între cerinţele de interes general ale colectivităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului.

20. În fine, Curtea a reţinut că legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor. De asemenea, va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării măsurilor de protecţie socială luate, fără a fi necesar să se supună condiţiilor art. 53 din Constituţie, întrucât acest text constituţional priveşte numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu şi cele stabilite prin legi.

21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Constantin Fuior în Dosarul nr. 12.062/63/2013 al Tribunalului Dolj - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. II art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar sunt constituţionale în raport cu critici le formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 12 iunie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 350

din 24 iunie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012 privind desemnarea Ministerului Sănătăţii ca unitate de achiziţii publice centralizată

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012 privind desemnarea Ministerului Sănătăţii ca unitate de achiziţii publice centralizată, excepţie ridicată de Asociaţia Furnizorilor de Produse Medicale din Bucureşti în Dosarul nr. 2.682/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 860D/2013.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, avocatul Mădălin Irinel Niculeasa, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată. Acesta reiterează, în esenţă, argumentele susţinute în faţa instanţei de judecată cu ocazia invocării acestei excepţii şi arată că adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012 s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (4), deoarece simpla invocare a “necesităţii” nu constituie o motivare a urgenţei şi a situaţiei extraordinare, astfel încât nu se impunea desemnarea Ministerului Sănătăţii ca unitate de achiziţii publice centralizată prin intermediul unei ordonanţe de urgenţă. De asemenea, apreciază că prin actul normativ criticat a fost încălcat şi principiul descentralizării administraţiei publice locale, consacrat de art. 120 alin. (1) din Constituţie, sub aspectul descentralizării decizionale, motiv pentru care apreciază că, şi din acest punct de vedere, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012 este neconstituţională.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012 nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autoarea excepţiei. În acest sens, apreciază că, în ceea ce priveşte motivarea situaţiei extraordinare şi urgenţa care impunea adoptarea acesteia, critica este neîntemeiată. Astfel, arată că elementele prezentate în preambulul ordonanţei de urgenţă criticate vizează interesul general public, care determină adoptarea de soluţii imediate în vederea protejării intereselor naţionale din activitatea medicală.

5. În ceea ce priveşte susţinerea privind încălcarea art. 120 alin. (1) din Constituţie, reprezentantul Ministerului Public arată că, aşa cum s-a reţinut în preambulul ordonanţei de urgenţă criticate, în cazul în care nu se recurgea la organizarea achiziţiilor publice printr-un sistem centralizat care să asigure folosirea eficientă şi cu maximă responsabilitate a resurselor financiare alocate, consecinţele negative asupra pacienţilor erau evidente prin scăderea calităţii serviciilor medicale şi insatisfacţia declarată a acestora faţă de sistemul medical. Arată că, potrivit art. 2 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012, prevederile actului normativ criticat nu se aplică achiziţiilor a căror sursă de finanţare este asigurată din fonduri alocate de autorităţile administraţiei publice locale, donaţii, sponsorizări şi fonduri din proiecte cu finanţare rambursabilă şi nerambursabilă. Apreciază că prin implementarea noului sistem de achiziţii publice centralizate nu sunt încălcate principiile constituţionale invocate de autoarea excepţiei, respectiv principiul descentralizării şi cel al liberei concurenţe.

6. De asemenea, consideră că nu poate fi reţinută nici susţinerea privind încălcarea art. 11 alin. (1) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, precum şi a art. 102 coroborat cu art. 106 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, prevederile legale criticate constituind o aplicare a acestor norme europene.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

7. Prin încheierea din 27 septembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 2.682/2/2013, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012 privind desemnarea Ministerului Sănătăţii ca unitate de achiziţii publice centralizată. Excepţia a fost ridicată de Asociaţia Furnizorilor de Produse Medicale din Bucureşti într-o cauză având ca obiect pretenţii.

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că actul normativ criticat a fost adoptat cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât, în justificarea urgenţei, Guvernul a invocat, în principal, aspecte care vizează necesitatea reducerii cheltuielilor în sistemul de sănătate. În acest sens. apreciază că nu există o justificare obiectivă şi cuantificabilă a reducerii cheltuielilor şi a pierderilor în cazul în care procedura de achiziţie publică se va desfăşura prin intermediul unei unităţi centralizate, după cum nu se justifică nici necesitatea de a transforma, într-un timp scurt, Ministerul Sănătăţii într-o unitate centralizată, eludându-se, astfel, calea procedurii legislative obişnuite. Autoarea excepţiei consideră că modalitatea în care se desfăşoară, în prezent, achiziţiile publice pentru produsele medicale, mai precis la nivelul fiecărei unităţi sanitare, nu este străină de voinţa Guvernului, întrucât procedura generală de desfăşurare a achiziţiilor publice este reglementată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. De altfel, în opinia autoarei excepţiei, lipsa urgenţei şi caracterul precar al motivării acesteia în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012 rezultă din “atitudinea contradictorie a Guvernului cu privire la măsurile de eficientizare a sistemului sanitar, în general, şi cu privire la măsurile de descentralizare decizională în acest domeniu”. Se arată că Guvernul foloseşte aceleaşi argumente pentru a justifica atât centralizarea decizională în ceea ce priveşte achiziţiile publice, cât şi descentralizarea decizională, fapt ce denotă, în opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, că motivarea urgenţei a devenit pentru Guvern o simplă formalitate, lipsită de substanţă, care foloseşte acelaşi set standard de justificări pentru orice măsură luată. Totodată, se arată că adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate a fost efectuată cu nerespectarea principiilor transparentei decizionale, aşa încât proiectul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012 nu a respectat cerinţele privind informarea şi consultarea societăţii civile.

9. Autoarea excepţiei susţine, de asemenea, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012 încalcă principiul constituţional al descentralizării administraţiei publice locale, sub aspectul descentralizării decizionale. În acest sens, arată că acest act normativ stabileşte măsuri contrare principiului descentralizării şi contrar tendinţei de transfera competenţelor decizionale de la Ministerul Sănătăţii către autorităţile administraţiei publice locale, motiv pentru care consideră că desemnarea Ministerului Sănătăţii ca unitate de achiziţii publice centralizată pentru unităţile sanitare din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale este nelegală. Această situaţie este contrară principiului descentralizării, întrucât îndepărtează polul decizional cu privire la necesităţile de produse medicale de la autorităţile administraţiei publice locale către Ministerul Sănătăţii. Or, esenţa descentralizării în domeniul sănătăţii este reprezentată de transferul competenţei decizionale către autorităţile locale. Se susţine că prin măsura desemnării Ministerului Sănătăţii ca unitate de achiziţii publice centralizată se aduce atingere atât principiului subsidiarităţii, întrucât decizia administrativă se îndepărtează de cetăţean, revenindu-se la sistemul concentrării atribuţiilor la autoritatea centrală, în detrimentul asigurării calităţii şi accesului la servicii medicale de calitate, cât şi principiul stabilităţii şi predictibilităţii, întrucât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012 se îndepărtează de la tendinţa de descentralizare decizională.

10. Se arată, totodată, că actul normativ criticat încalcă principiul constituţional al liberei iniţiative şi concurenţei, deoarece prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012 se instituie un adevărat monopol al Ministerului Sănătăţii asupra achiziţiilor de produse medicale, monopol ce se exercită, pe de o parte, faţă de toate unităţile sanitare publice, iar pe de altă parte, pentru produsele decise de Ministerul Sănătăţii. Prin urmare, singura autoritate care decide, în final, asupra produselor pentru care procedura de achiziţie se va desfăşura în regim centralizat este Ministerul Sănătăţii.

11. Apreciază că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012 este neconstituţională şi din perspectiva dreptului comunitar, relevantă fiind în acest sens încălcarea art. 11 alin. (1) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului. Totodată, apreciază că acordarea unui drept exclusiv Ministerului Sănătăţii în privinţa achiziţiilor publice încalcă şi prevederile art. 106 raportate la art. 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE).

12. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, instanţa arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012 a fost adoptată în conformitate cu dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie, actul normativ criticat fiind în deplină concordanţă cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, care transpune Directiva 2004/18/CE, Directiva 2004/17/CE, Directiva 1989/665/CCE şi Directiva 1992/13/CCE.

13. Instanţa apreciază că nu a fost încălcat nici principiul descentralizării, al autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice locale, consacrate de art. 120 alin. (1) din Constituţie. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 136/2001, prin care s-a reţinut că dispoziţiile constituţionale ale art. 120- 122 se referă la “principiul autonomiei locale în cadrul organizării administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale, iar nu la existenţă unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu”. Principiul autonomiei locale nu exclude obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale de a respecta legile cu caracter general, aplicabile pe întreg teritoriul ţării, recunoscând existenţa unor interese locale specifice, dar care nu sunt în contradicţie cu interesele naţionale.

14. De asemenea, consideră că nu poate fi reţinută nici încălcarea principiilor liberei iniţiative şi concurenţei, consacrate de art. 135 alin. (1) din Constituţie, deoarece, în opinia autoarei excepţiei, Ministerul Sănătăţii deţine monopolul asupra unităţilor medicale din reţeaua proprie şi asupra celor din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale, dar şi asupra produselor medicale aprobate şi asupra procedurii centralizate. Faţă de această critică, instanţa apreciază că, în speţă, nu se poate reţine nerespectarea principiului liberei concurenţe atât timp cât operatorilor economici, persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, le sunt aplicabile aceleaşi reguli de acces şi proceduri în cazul aplicării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012, cu atât mai mult cu cât desfăşurarea procedurii are loc în sistem centralizat, prin Ministerul Sănătăţii, pentru toate spitalele, inclusiv cele din reţeaua autorităţilor locale.

15. Totodată, instanţa reţine că, prin Decizia nr. 320/2013, Curtea s-a pronunţat asupra constituţionalităţii Legii nr. 184/2013 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012 privind desemnarea Ministerului Sănătăţii ca unitate de achiziţii publice centralizată, respingând, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate în raport cu criticile formulate.

16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

17. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, referitor la susţinerea potrivit căreia adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012 s-a realizat cu încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituţie, Guvernul arată că “doar Curtea Constituţională poate face aprecieri cu privire la întrunirea de către acest act normativ a condiţiei privind existenţa situaţiei extraordinare”.

18. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 120 alin. (1) din Constituţie, Guvernul apreciază că această critică este neîntemeiată. Astfel, invocă Decizia nr. 320/2013, prin care Curtea Constituţională a constatat că “nu se poate reţine nicio imixtiune a Ministerului Sănătăţii, ca autoritate centrală, în procedura de achiziţie a unor bunuri din fonduri ale comunităţilor locale şi nici «naţionalizarea» resurselor financiare ale comunităţilor locale”. De asemenea, arată că, prin Decizia nr. 154/2004, Curtea a statuat că principiului autonomiei locale, consacrat de art. 120 alin. (1) din Constituţie, “nu presupune totală independenţă şi competenţa exclusivă a autorităţilor publice din unităţile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate să se supună reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul ţării, dispoziţiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor naţionale”.

19. Totodată, a reţinut faptul că, în măsura în care Operatorilor economici le sunt aplicabile aceleaşi reguli de acces şi proceduri în materia achiziţiilor publice, nu există o încălcare a principiului liberei concurenţe,

20. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului prezent, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

21. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012 privind desemnarea Ministerului Sănătăţii ca unitate de achiziţii publice centralizată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 794 din 26 noiembrie 2012, aprobată cu completări prin Legea nr. 184/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 26 iunie 2013, cu modificările ulterioare.

23. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate consideră că actul normativ criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (4) privind delegarea legislativă, art. 120 alin. (1) privind principiul descentralizării şi art. 135 alin. (1) privind principiul liberei concurenţe. De asemenea, raportat la dispoziţiile art. 148 alin. (2) din Constituţie referitoare la integrarea în Uniunea Europeană, apreciază că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012 contravin art. 11 alin. (1) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii (Directiva 2004/18), precum şi art. 102 coroborat cu art. 106 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE).

24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 320 din 19 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 8 iulie 2013, s-a pronunţat asupra obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012 privind desemnarea Ministerului Sănătăţii ca unitate de achiziţii publice centralizată. Prin această decizie, Curtea a respins ca neîntemeiată obiecţia de neconstituţionalitate şi a constatat că Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012 este constituţională în raport cu criticile formulate.

25. În prezenta cauză, Curtea urmează a se pronunţa, pe de o parte, asupra unor aspecte ce se constituie în critici de neconstituţionalitate extrinsecă, iar, pe de altă parte, asupra criticilor de neconstituţionalitate intrinsecă a ordonanţei de urgenţă supuse controlului.

26. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate extrinsecă, Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012 a fost adoptată în temeiul delegării legislative, respectiv a dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora “Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora”. Guvernul arată care a fost scopul adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012, atât în preambulul acestei ordonanţe de urgenţă, cât şi în expunerea de motive a Legii nr. 184/2013 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012 privind desemnarea Ministerului Sănătăţii ca unitate de achiziţii publice centralizată, motivând situaţia extraordinară şi urgenţa care au impus adoptarea acesteia.

27. Astfel, Curtea reţine că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012 a fost adoptată cu încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât situaţia extraordinară şi urgenţa invocate de Guvern sunt inexistente, motivarea acestora devenind o simplă formalitate lipsită de substanţă. Referitor la exigenţele constituţionale cuprinse în art. 115 alin. (4), privind existenţa unei situaţii extraordinare, care să justifice urgenţa adoptării unei ordonanţe de urgenţă şi a cărei reglementare nu poate fi amânată, Curtea constată că, prin Decizia nr. 255 din

11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, a statuat că situaţiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun, aspect întărit şi prin adăugarea, cu prilejul revizuirii Constituţiei, în anul 2003, a sintagmei “a căror reglementare nu poate fi amânată”. De asemenea, prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, Curtea a mai statuat că, pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie, este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public.

28. Raportând aceste criterii de analiză la cauza prezentă, Curtea constată că, în preambulul ordonanţei de urgenţă criticate, existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu putea fi amânată şi urgenţa sunt justificate de Guvern prin “necesitatea de a reduce pierderile nejustificate şi de a echilibra raportul dintre veniturile alocate sistemului de sănătate şi cheltuielile efective făcute pentru achiziţia de medicamente, materiale sanitare, echipamente medicale, echipamente de protecţie, servicii, combustibili şi lubrifianţi pentru parcul auto, prin obţinerea unor produse de calitate la preţuri cât mai mici”, de “necesitatea transformării într-un timp scurt a Ministerului Sănătăţii într-un integrator al derulării procedurilor de achiziţie de medicamente, materiale sanitare, echipamente medicale, echipamente de protecţie, servicii, combustibili şi lubrifianţi pentru parcul auto necesare unităţilor sanitare cu paturi şi serviciilor de ambulanţă pentru desfăşurarea activităţii medicale pentru anul 2013”, precum şi de faptul că “sistemul de achiziţii centralizate este folosit de mai multe state din Europa care au obţinut reduceri de preţuri consistente, de aproximativ 10-30%”. Guvernul a motivat, de asemenea, că “În cazul în care nu se recurgea la organizarea achiziţiilor publice printr-un sistem centralizat care să asigure folosirea eficientă şi cu maximă responsabilitate a resurselor financiare alocate, consecinţele negative asupra pacienţilor deveneau evidente prin scăderea calităţii serviciilor medicale şi insatisfacţia declarată a acestora faţă de sistemul medical”.

29. De asemenea, aşa cum reiese din Nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012, prin organizarea de proceduri de achiziţie la nivel naţional s-a urmărit schimbarea variaţiilor de preţ, continuitate în achiziţionarea produselor şi serviciilor, calitate uniformă a produselor şi serviciilor, gestionarea eficientă a resurselor financiare alocate, precum şi un preţ de achiziţie scăzut.

30. În acest context, Curtea reţine că scopul măsurii criticate îl reprezintă îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei, gestionarea eficientă a resurselor financiare alocate, achiziţionarea de produse şi servicii de calitate şi stabilirea unor variaţii mai mici de preţ. Aşa fiind, Curtea apreciază că aceste elemente vizează interesul public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare, în cauză fiind o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă, independentă de voinţa Guvernului, care punea în pericol un interes public, astfel încât nu poate fi reţinută critica privind încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituţie.

31. Cu privire la criticile de natură intrinsecă formulate, Curtea reţine că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012 contravin dispoziţiilor art. 120 alin. (1) din Constituţie. Cu privire la autonomia publică locală, Curtea constată că aceasta este definită, potrivit art. 3 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, şi a Cartei europene a autonomiei locale, ca fiind “dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii”. De asemenea, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, republicată, autonomia locală este numai administrativă şi financiară, fiind exercitată pe baza şi în limitele prevăzute de lege.

32. În jurisprudenţa sa, exemplu fiind Decizia nr. 154 din

30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 mai 2004, referitor la principiul autonomiei locale, Curtea Constituţională a statuat că “acest principiu nu presupune totală independenţă şi competenţa exclusivă a autorităţilor publice din unităţile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate să se supună reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul ţării, dispoziţiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor naţionale”. De asemenea, prin Decizia nr. 136 din 3 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 16 octombrie 2001, Curtea a reţinut că dispoziţiile constituţionale ale art. 12fJ-122 se referă la “principiul autonomiei locale în cadrul organizării administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale, iar nu la existenţa unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu”.

33. În cauza de faţă, Curtea constată că “interesul” avut în vedere de legiuitor prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012 rezidă în realizarea unui cadru juridic adecvat, necesar protejării intereselor naţionale din activitatea medicală. Legat de acest aspect, prin Decizia nr. 320 din 19 iunie 2013, Curtea a reţinut că “reprezentanţi ai Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care au analizat programul naţional de tratament al tuberculozei, în cadrul unui raport, consideră că sistemul achiziţiilor centralizate va putea aduce economii importate la unele medicamente cumpărate. Totodată, apreciază că trecerea la un nou sistem centralizat va maximiza puterea cumpărătorului, concomitent cu îmbunătăţirea semnificativă a transparenţei şi posibilitatea supravegherii unui număr unic de contracte”.

34. De asemenea, prin decizia precitată, Curtea a reţinut că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012 se aplică şi achiziţiilor a căror sursă de finanţare este asigurată într-o proporţie de minimum 10% din fondurile Ministerului Sănătăţii, însă, atât timp cât Ministerul Sănătăţii contribuie cu fonduri, chiar şi în procent de 10%, este firesc să îşi impună reglementări care să înlăture cheltuirea ineficientă a acestora. Prevederile actului normativ criticat nu se aplică achiziţiilor a căror sursă de finanţare este asigurată din fonduri alocate de autorităţile administraţiei publice locale, donaţii, sponsorizări şi fonduri din proiecte cu finanţare rambursabilă şi nerambursabilă, astfel încât Curtea constată că nu se poate reţine încălcarea principiului autonomiei locale sub aspect financiar.

35. O altă critică a autoarei excepţiei se referă la faptul că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012 se instituie un monopol al Ministerului Sănătăţii asupra achiziţiilor de produse medicale, cu încălcarea dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din Constituţie. În acest context, Curtea remarcă faptul că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012 este în deplină concordanţă cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, ordonanţă care transpune Directiva 2004718/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din

31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii.

36. Potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012, Ministerul Sănătăţii a fost desemnat ca unitate de achiziţii publice centralizată, care încheie acorduri-cadru în numele şi pentru unităţile sanitare publice din reţeaua Ministerului Sănătăţii şi reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi pentru instituţii publice aflate în subordinea sau în coordonarea Ministerului Sănătăţii. Potrivit art. 22 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, unitatea de achiziţii centralizată este o autoritate contractantă care achiziţionează în nume propriu produse şi/sau servicii, care sunt sau pot fi destinate unei/unor alte autorităţi contractante. Autoritatea contractantă atribuie contracte de achiziţie publică sau încheie acorduri-cadru, în numele şi pentru o altă/alte autorităţi contractante. În sensul art. 3 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, termenul de acord-cadru reprezintă înţelegerea scrisă intervenită între una sau mai multe autorităţi contractante şi unul sau mai mulţi operatori economici, al cărei scop este stabilirea elementelor/condiţiilor esenţiale care vor guverna contractele de achiziţie publică ce urmează a fi atribuite într-o perioadă dată, în mod special în ceea ce priveşte preţul şi, după caz, cantităţile avute în vedere. De asemenea, potrivit Normelor metodologice pentru achiziţia publică centralizată, la nivel naţional, de medicamente, materiale sanitare, echipamente medicale, echipamente de protecţie, servicii, combustibili şi lubrifianţi pentru parcul auto, emise în temeiul art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012 şi aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.29272012, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 20 decembrie 2012, în calitatea sa de unitate de achiziţii publice centralizată, conferită în baza prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012, Ministerul Sănătăţii, prin structura de specialitate, organizează şi desfăşoară licitaţii publice, la nivel naţional, pentru achiziţia de medicamente, materiale sanitare, echipamente medicale, echipamente de protecţie, servicii, combustibili şi lubrifianţi pentru parcul auto. În baza licitaţiilor desfăşurate, unitatea de achiziţii publice, centralizată, încheie acorduri-cadru în numele şi pentru unităţi sanitare publice. În baza acordurilor-cadru, unităţile sanitare încheie şi derulează contracte subsecvente cu respectarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 şi ale Hotărârii Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, hotărâre publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 20 iulie 2006.

37. Ca atare, Curtea constată că prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012 nu s-a încălcat principiului liberei concurenţe, legiuitorul delegat urmărind apărarea unui interes public major, şi anume sănătatea populaţiei. De altfel, Curtea apreciază că prin procedura achiziţiilor centralizate s-a urmărit, pe lângă gestionarea eficientă a resurselor financiare alocate şi obţinerea unor preţuri mai bune, asigurarea continuităţii în achiziţionarea produselor şi serviciilor şi calitatea uniformă a acestora.

38. Autoarea excepţiei susţine, totodată, că adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate a fost efectuată cu încălcarea principiilor transparenţei decizionale. În acest context, Curtea observă că, potrivit art. 7 alin. (13) din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 3 decembrie 2003, în cazul reglementării unei situaţii care, din cauza circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, proiectele de acte normative se supun adoptării în procedura de urgenţă prevăzută de reglementările în vigoare. Procedura de adoptare a unei ordonanţe de urgenţă este reglementată de art. 115 alin. (4) din Constituţie, precum şi de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, care prevede că proiectele de acte normative, în speţă ordonanţele de urgenţă, trebuie însoţite de documentele de motivare, respectiv nota de fundamentare, care constituie instrumentul de prezentare şi motivare al noii reglementări propuse. Curtea retine că Nota de  fundamentare privind adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012 a fost publicată pe site-ul Guvernului României, la secţiunea “Proces legislativ”, în data de 20 noiembrie 2012, astfel încât nu poate fi primită susţinerea potrivit căreia proiectul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012 nu a respectat cerinţele privind informarea şi consultarea societăţii civile.

39. În susţinerea neconstituţionalităţii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012, autoarea excepţiei arată că prevederile actului normativ criticat contravin art. 11 alin. (1) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii (Directiva 2004/18), precum şi art. 102 coroborat cu art. 106 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE). Referitor la acest aspect, prin Decizia nr. 1.596 din 26 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2010, Curtea Constituţională a stabilit că nu este de competenţa sa să analizeze conformitatea unei dispoziţii de drept naţional cu textul Tratatului de instituire a Comunităţii Europene (devenit Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene) prin prisma art. 148 din Constituţie. O atare competenţă, şi anume aceea de a stabili dacă există o contrarietate între legea naţională şi Tratatul CE, aparţine instanţei de judecată, care, pentru a ajunge la o concluzie corectă şi legală, din oficiu sau la cererea părţii, poate formula o întrebare preliminară în sensul art. 234 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene la Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene. În situaţia în care Curtea Constituţională s-ar considera competentă să se pronunţe asupra conformităţii legislaţiei naţionale cu cea europeană, s-ar ajunge la un posibil conflict de jurisdicţii între cele două instanţe, ceea ce, la acest nivel, este inadmisibil.

40. În ceea ce priveşte cererea de formulare a unor întrebări preliminare, Curtea reţine că, în cauză, autoarea excepţiei a solicitat instanţei de judecată să se adreseze Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară pentru a se stabili dacă o normă prin care este stabilită o unitate de achiziţii publice centralizată este conformă cu dreptul Uniunii Europene. Procedura cererii preliminare prevăzută de art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene este un instrument de cooperare între Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi instanţele naţionale, acestea din urmă având posibilitatea de a recurge la acest instrument în vederea lămuririi unor aspecte care ţin de interpretarea dreptului Uniunii Europene şi care sunt necesare pentru soluţionarea litigiului. Aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa constantă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, “interpretarea pe care, în exercitarea competenţei care îi este conferită de art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, Curtea de Justiţie o dă unei reguli de drept comunitar clarifică şi defineşte, atunci când este necesar, sensul şi sfera acestei reguli, astfel cum aceasta trebuie sau ar trebui să fie înţeleasă şi aplicată din momentul intrării sale în vigoare (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 27 martie 1980, pronunţată în Cauza 61/79, Denkavit italiana contra Amministrazione delte finanze delio Stato, paragraful 16, Hotărârea din 2 februarie 1988, pronunţată în Cauza 24/86, Blaizot contra Universităţii din Liege şi alţii, paragraful 27, Hotărârea din 15 decembrie 1995, pronunţată în Cauza C-415/93, Bosman şi alţii contra Union royale belge des societes de football association şi alţii, paragraful 141). Însă, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională prin Decizia nr. 921/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 21 septembrie 2011, “Curtea de Justiţie a Uniunii Europene nu are competenţa să pronunţe o hotărâre care să vizeze constatarea validităţii sau nevalidităţii legii naţionale. Consecinţa unei anumite interpretări date Tratatului poate fi aceea ca o dispoziţie a unei legi naţionale să fie incompatibilă cu dreptul european”.

41. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Asociaţia Furnizorilor de Produse Medicale din Bucureşti în Dosarul nr. 2.682/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2012 privind desemnarea Ministerului Sănătăţii ca unitate de achiziţii publice centralizată sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 24 iunie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL PENTRU SOCIETATEA INFORMAŢIONALĂ

 

ORDIN

privind retragerea de pe piaţă, interzicerea comercializării şi utilizării unui aparat neconform de tip jammer, model 3G GSM GP-2008D introdus pe piaţa din România de către Societatea OFERTESHOP GROUP - S.R.L.

 

Având în vedere că Societatea OFERTESHOP GROUP - SRL. a încălcat prevederile art. 10 din Hotărârea Guvernului nr. 88/2003 privind echipamentele radio şi echipamentele terminale de telecomunicaţii şi recunoaşterea mutuală a conformităţii acestora, republicată,

în temeiul prevederilor art. 38, ale art. 39 lit. a) şi ale art. 42 din Hotărârea Guvernului nr. 88/2003, republicată, precum şi ale art. 6 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 548/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului pentru Societatea Informaţională, cu modificările ulterioare,

ministrul pentru societatea informaţională emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se dispune interzicerea comercializării şi utilizării unui aparat neconform de tip jammer, model 3G GSM GP-2008D, introdus pe piaţa din România de către Societatea OFERTESHOP GROUP - S.R.L., Bucureşti, str. Intrarea Părului nr. 30, bl. 59 bis, sc. 1, ap. 1, parter, sectorul 3, cod unic de înregistrare nr. 29855082, înregistrată la registrul comerţului cu nr. J40/2299/2012.

Art. 2. - În vederea aplicării dispoziţiilor prezentului ordin se notifică Societatea OFERTESHOP GROUP - S.R.L.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul pentru societatea informaţională,

Alexandru-Răzvan Cotovelea

 

Bucureşti, 18 iulie 2014.

Nr. 431.

GUVERNUL ROMÂNIEI

AGENŢIA NAŢIONALA DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ

 

ORDIN

privind aprobarea Regulamentului de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară

 

Având în vedere:

- dispoziţiile art. 4 lit. a) şi c), art. 20, art. 24 alin. (2) şi art. 40 alin. (2) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Ordinul viceprim-ministrului, ministrul administraţiei şi internelor, nr. 39/2009 privind aprobarea tarifelor pentru serviciile furnizate de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi unităţile sale subordonate şi a taxei de autorizare pentru persoanele care realizează lucrări de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei şi cartografiei, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 3 alin. (12) din Legea nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 15 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.288/2012, cu modificările ulterioare,

directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Regulamentul de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă:

a) Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.049 din 29 decembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare;

b) Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 634/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind conţinutul, modul de întocmire şi recepţie a documentaţiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1048 din 29 decembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare;

c) Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 108/2010 privind aprobarea Regulamentului de avizare, verificare şi recepţie a lucrărilor de specialitate din domeniul cadastrului, al geodeziei, al topografiei, al fotogrammetriei şi al cartografiei, publicat În Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 223 din 9 aprilie 2010;

d) Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 186/2009 privind stabilirea termenelor de prestare a serviciilor furnizate de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi unităţile sale subordonate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 6 mai 2009, cu completările ulterioare.

Art. 3. - Prezentul ordin intră în vigoare în 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Directorul general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară,

Marius Arthur Ursu

 

Bucureşti, 9 iulie 2014.

Nr. 700.


*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome “Monitorul Oficia", Bucureşti, sos. Panduri nr. 1.

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

DECIZIE

privind sancţionarea Societăţii CAROL BROKER DE ASIGURARE - S.R.L.  cu retragerea autorizaţiei de funcţionare

 

Autoritatea de Supraveghere Financiară, cu sediul în Splaiul Independenţei nr. 15, sectorul 5, municipiul Bucureşti, cod de înregistrare fiscală 31588130, în temeiul art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în urma hotărârii Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară, consemnată în extrasul procesului-verbal al şedinţei din data de 11 iunie 2014, în cadrul căreia au fost analizate rezultatele controlului efectuat în zilele de 2 aprilie 2014 şi 4 aprilie 2014 la Societatea CAROL BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., cu sediul social în municipiul Bucureşti, bd. Mărăşeşti nr. 2B, bl. A, sc. 3, parter, spaţiul 7, sectorul 4r înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr. J40/3877/30.03.2011, cod unic de înregistrare 28274251/31.03.2011, înscrisă în Registrul brokerilor de asigurare cu nr. RBK 688/29.06.2011,

a constatat următoarele;

Societatea nu are sediu social destinat desfăşurării activităţii pentru care a fost autorizat, la care să fie prezent în permanenţă un angajat al brokerului în cadrul programului zilnic de lucru, fiind astfel încălcate prevederile art. 2 lit. e) din Normele privind autorizarea brokerilor de asigurare şi/sau reasigurare, precum şi condiţiile de menţinere a acesteia, puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 15/2010, cu modificările şi completările ulterioare, ceea ce constituie contravenţie potrivit prevederilor art. 39 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare.

Faţă de motivele de fapt şi de drept arătate, în scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi al promovării stabilităţii activităţii de asigurare în România,

Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară decide:

Art. 1. - În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. b), art. 3 alin. (1) lit. d) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 8 alin. (2) lit. a) şi k) şi ale art. 39 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, se sancţionează cu retragerea autorizaţiei de funcţionare Societatea CAROL BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., cu sediul social în municipiul Bucureşti, bd. Mărăşeşti nr. 2B, bl. A, sc. 3, parter, Spaţiul 7, sectorul 4, înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr. J40/3877/30.03.2011, cod unic de înregistrare 28274251/31.03.2011, înscrisă în Registrul brokerilor de asigurare cu nr. RBK 688/29.06.2011.

Art. 2. - (1) După data retragerii autorizaţiei de funcţionare, brokerului de asigurare i se interzic desfăşurarea activităţii de negociere şi încheiere de noi contracte de asigurare pentru persoanele fizice sau juridice, acordarea de asistenţă pe durata derulării contractelor în curs ori în legătură cu regularizarea daunelor, precum şi desfăşurarea oricăror operaţiuni specifice brokerilor de asigurare, astfel cum sunt definite în Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Societatea CAROL BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. are obligaţia să îşi notifice clienţii în vederea efectuării plăţii ratelor scadente ia contractele de asigurare direct Sa asigurători.

(3) Societatea CAROL BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. răspunde pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contracte, anterior comunicării prezentei decizii.

Art. 3. - (1) împotriva prezentei decizii se poate formula plângere prealabilă adresată Autorităţii de Supraveghere Financiară, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, şi se poate sesiza Curtea de Apel Bucureşti în termen de 6 luni, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Plângerea adresată Curţii de Apel Bucureşti nu suspendă, pe timpul soluţionării acesteia, măsura dispusă, în conformitate cu prevederile art. 40 alin. (2) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Mişu Negriţoiu

 

Bucureşti, 18 iulie 2014.

Nr. 799.

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

DECIZIE

privind aprobarea cererii de retragere a autorizaţiei Societăţii MKB ROMEXTERRA BROKER DE ASIGURARE - S.R.L.

 

Autoritatea de Supraveghere Financiară, cu sediul în municipiul Bucureşti, Splaiul Independenţei nr. 15, sectorul 5, cod de înregistrare fiscală 31588130, reprezentată legal prin preşedinte, în temeiul art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, cu modificările şi completările ulterioare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, cu modificările şi completările ulterioare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în urma hotărârii Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară, consemnată în extrasul procesului-verbal al şedinţei din data de 18 iunie 2014, în cadrul căreia au fost analizate rezultatele controlului efectuat în perioada 17 aprilie 2014, 22 aprilie 2014 - 24 aprilie 2014,28 aprilie 2014 şi 30 aprilie 2014 la Societatea MKB ROMEXTERRA BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., cu sediul social în municipiul Bucureşti, intrarea Poiana nr. 14, sectorul 1, înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu numărul J40/14682/28.08.2008, cod unic de înregistrare 24395242/29.08.2008, şi înscrisă în Registrul brokerilor de asigurare cu numărul RBK 543/20.01.2009,

a constatat următoarele:

Prin Decizia asociatului unic FN din 15 aprilie 2014, transmisă şi înregistrată la Autoritatea de Supraveghere Financiară cu nr. RG/36212/16.04.2014, s-a decis: “retragerea autorizaţiei de funcţionare a societăţii în vederea stopării activităţii de brokeraj”.

În urma verificării prin sondaj a documentelor solicitate şi puse la dispoziţie de către reprezentantul legal al Societăţii MKB ROMEXTERRA BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., echipa de control a constatat, în principal, următoarele:

- la capitolul “Rezultate financiare”, societatea înregistrează pierdere atât la 31 decembrie 2013, cât şi la 30 martie 2014;

- societatea a solicitat tuturor societăţilor de asigurare cu care a colaborat rezilierea contractelor de intermediere;

- societatea nu înregistrează debite (prime nedecontate şi/sau documente cu regim special nereturnate) în relaţia cu societăţile de asigurare;

- societatea a notificat asiguraţii cu privire la faptul că activitatea va înceta, iar toate conturile societăţii se vor închide şi că toate primele de asigurare scadente aferente poliţelor în derulare să fie achitate direct în conturile societăţilor de asigurare care au emis respectivele poliţe;

- societatea nu a avut şi nu are litigii cu asigurători, intermediari în asigurări, angajaţi/foşti angajaţi, clienţi/foşti clienţi sau orice alţi terţi, în legătură cu activitatea de brokeraj în asigurări, şi nu a înregistrat plângeri sau reclamaţii în legătură cu activitatea desfăşurată;

- societatea nu înregistrează debite faţă de Autoritatea de Supraveghere Financiară în contul taxei de funcţionare. Faţă de motivele de fapt şi de drept arătate, în scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi al promovării stabilităţii activităţii de asigurare în România,

Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară decide:

Art. 1. - În conformitate cu prevederile art. 3 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu art. 5 lit. g) şi art. 35 pct. 7 lit. e) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, se aprobă, la cerere, retragerea autorizaţiei Societăţii MKB ROMEXTERRA BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., cu sediul social în municipiul Bucureşti, intrarea Poiana nr. 14, sectorul 1, înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu numărul J40/14682/28.08,2008, cod unic de înregistrare 24395242/29.08.2008, şi înscrisă în Registrul brokerilor de asigurare cu numărul RBK 543/20.01.2009.

Art. 2. - Societatea are obligaţia să îşi notifice clienţii î n vederea efectuării plăţii ratelor scadente la contractele în curs de derulare direct la asigurători, rămânând direct răspunzătoare pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contracte, anterior comunicării prezentei decizii.

Art. 3. - După data retragerii autorizaţiei, brokerului de asigurare i se interzic desfăşurarea activităţilor de negociere şi încheiere de noi contracte de asigurare pentru persoanele fizice sau juridice, acordarea de asistenţă pe durata derulării contractelor în curs ori în legătură cu regularizarea daunelor, precum şi desfăşurarea oricăror operaţiuni specifice brokerilor de asigurare, astfel cum sunt definite în Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4. - Împotriva prezentei decizii se poate formula plângere prealabilă adresată Autorităţii de Supraveghere Financiară, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, şi poate sesiza Curtea de Apel Bucureşti în termen de 6 luni, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 5. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Mişu Negriţoiu

 

Bucureşti, 18 iulie 2014.

Nr. 800.

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

DECIZIE

privind sancţionarea Societăţii INTERLAND BROKER DE ASIGURARE - S.R.L.

cu interzicerea temporară a activităţii

 

Autoritatea de Supraveghere Financiară, cu sediul în Splaiul Independenţei nr. 15, sectorul 5, Bucureşti, cod de înregistrare fiscală 31588130, în temeiul ari 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în urma hotărârii Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară, consemnată în extrasul procesului-verbal al şedinţei din data de 18 iunie 2014, în cadrul căreia au fost analizate rezultatele controlului efectuat în perioada 3 aprilie 2014-4 aprilie 2014 şi în data de 7 aprilie 2014 la Societatea INTERLAND BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., cu sediul social în Bucureşti, str. Cernişoara nr. 41, bl. 011, sc. B, et. 2, ap. 71, sectorul 6, înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr. J40/8492/04.08.2009, cod unic de înregistrare 25847702/04.08.2009, înscrisă în Registrul brokerilor de asigurare cu nr. RBK 580/25.09.2009,

a constatat următoarele:

Societatea nu are sediu social destinat desfăşurării activităţii pentru care a fost autorizată, la care să fie prezent în permanenţă un angajat al brokerului, în cadrul programului zilnic de lucru, fiind astfel încălcate prevederile art. 2 lit. e) din Normele privind autorizarea brokerilor de asigurare şi/sau reasigurare, precum şi condiţiile de menţinere a acesteia, puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 15/2010, cu modificările şt completările ulterioare, ceea ce constituie contravenţie potrivit prevederilor art. 39 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare.

Faţă de motivele de fapt şi de drept arătate, în scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi al promovării stabilităţii activităţii de asigurare în România,

Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară decide:

Art. 1. - În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. b), art. 3 alin. (1) lit. d) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 8 alin. (2) lit. a) şi k), precum şi ale art. 39 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, se sancţionează Societatea INTERLAND BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., cu sediul social în Bucureşti, str. Cernişoara nr. 41, bl. 011, SC. B, et. 2, ap. 71, sectorul 6r înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr. J40/8492/04.08.2009, cod unic de înregistrare 25847702/04.08.2009, înscrisă în Registrul brokerilor de asigurare cu nr. RBK 580/25.09.2009, cu interzicerea temporară a exercitării activităţii până la data la care vor fi create condiţiile desfăşurării acţiunii de control.

Art. 2. - (1) Pe toată perioada de interzicere temporară a exercitării activităţii de intermediere, brokerului de asigurare i se interzic desfăşurarea activităţii de negociere şi încheiere de noi contracte de asigurare pentru persoanele fizice sau juridice, acordarea de asistenţă pe durata derulării contractelor în curs ori în legătură cu regularizarea daunelor, precum şi desfăşurarea oricăror operaţiuni specifice brokerilor de asigurare, astfel cum sunt definite în Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Brokerul de asigurare are obligaţia să aducă la cunoştinţa clienţilor săi interzicerea temporară a exercitării activităţii d intermediere în asigurări, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data primirii prezentei decizii, în vederea efectuării plăţilor ratelor scadente la contractele în curs de derulare direct la asigurător, rămânând direct răspunzător pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractele în vigoare.

Art. 3. - Reluarea activităţii Societăţii INTERLAND BROKEF DE ASIGURARE - S.R.L. se dispune prin decizie motivată i Autorităţii de Supraveghere Financiară.

Art. 4. - (1) împotriva prezentei decizii, Societate; INTERLAND BROKER DE ASIGURARE - S.R.L, poate formula plângere prealabilă adresată Autorităţii d< Supraveghere Financiară, în termen de 30 de zile de la dat: comunicării deciziei, şi poate sesiza Curtea de Apel Bucureşti în termen de 6 luni, conform Legii contenciosului administraţi nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Plângerea adresată Curţii de Apel Bucureşti ni suspendă, pe timpul soluţionării acesteia, măsura dispusă, îi conformitate cu prevederile art. 40 alin. (2) din Lege; nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 5. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial e României, Partea I, conform prevederilor art. 9 din Lege; nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Mişu Negriţoiu

 

Bucureşti, 18 iulie 2014.

Nr. 802.

 

ACTE ALE OFICIULUI ROMAN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR

 

DECIZIE

privind desemnarea organismului de gestiune colectivă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) drept colector al remuneraţiilor cuvenite producătorilor de fonograme pentru retransmiterea prin cablu

 

În conformitate cu prevederile art. 138 alin. (1) lit. a) şi f) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile pct. 4 din Metodologia privind stabilirea remuneraţiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor şi titularilor de drepturi conexe pentru retransmiterea prin cablu, cuprinsă în Decizia civilă nr. 263 A din 16 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze de proprietate intelectuală, publicată în baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 327/2010,

ţinând cont de Referatul Direcţiei registre şi gestiune colectivă nr. RG II/6.229 din 25 iulie 2014,

în baza prevederilor art. 7 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, funcţionarea, structura personalului şi dotările necesare îndeplinirii atribuţiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, cu modificările ulterioare, ale Deciziei prim-ministrului nr. 427/2012 privind numirea doamnei Irina Lucan-Arjoca în funcţia de director general adjunct al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, precum şi ale Deciziei prim-ministrului nr. 73/2014 privind exercitarea atribuţiilor directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

directorul general adjunct al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite prezenta decizie.

Art. 1. - Se desemnează Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR), cu sediul social în municipiul Bucureşti, bd. Nicolae Titulescu nr. 88B, sectorul 1, drept colector al remuneraţiilor cuvenite producătorilor de fonograme pentru retransmiterea prin cablu a fonogramelor, stabilite prin Metodologia privind stabilirea remuneraţiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor şi titularilor de drepturi conexe pentru retransmiterea prin cablu, publicată În baza Deciziei directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 327/2010.

Art. 2. - Începând cu data publicării prezentei decizii, Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 102/2011 privind desemnarea organismului de gestiune colectivă Asociaţia Producătorilor de Fonograme din România - A.D.P.F.R. drept colector al remuneraţiilor cuvenite producătorilor de fonograme pentru retransmiterea prin cablu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 15 martie 2011, îşi încetează aplicabilitatea.

Art. 3. - Prezenta decizie poate fi atacată la instanţele judecătoreşti de contencios administrativ.

Art. 4. - Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi pe site-ul www.orda.ro,

 

Director general adjunct,

Irina Lucan-Arjoca

 

Bucureşti, 28 iulie 2014.

Nr. 79.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.