MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 421/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 421         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 6 iunie 2014

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 223 din 15 aprilie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

 

Decizia nr. 224 din 15 aprilie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

 

Decizia nr. 225 din 15 aprilie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

            223. - Ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor privind abrogarea Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 163/2014 privind modificarea Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 72/2010 privind unele măsuri de informare a consumatorilor

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 223

din 15 aprilie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Adrian Victor Solomon în Dosarul nr. 27.618/325/2013 al Judecătoriei Timişoara - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 806D/2013.

2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 21 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 27.618/325/2013, Judecătoria Timişoara - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Excepţia a fost ridicată de Adrian Victor Solomon cu ocazia soluţionării contestaţiei împotriva unei încheieri a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 încalcă prevederile constituţionale privind accesul liber la justiţie, prezumţia de nevinovăţie, dreptul la apărare şi înfăptuirea justiţiei, întrucât sancţiunea aplicată de comisia de disciplină din cadrul locului de deţinere este pusă în executare înainte de a rămâne definitivă. Astfel, chiar dacă persoana condamnată obţine o soluţie favorabilă la plângerea formulată împotriva hotărârii comisiei de disciplină sau la contestaţia introdusă cu privire la încheierea judecătorului delegat prin care s-a respins plângerea, aceasta rămâne fără efect, sancţiunea fiind executată.

6. Judecătoria Timişoara - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curţii Constituţionale nr. 403/2013, nr. 214/2013 şi nr. 247/2013.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, abrogată prin Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013. Textul de lege criticat are următorul cuprins: “Plângerea formulată conform alin. (1) şi contestaţia introdusă potrivit alin. (5) nu suspendă executarea sancţiunilor disciplinare, cu excepţia celei prevăzute în ari. 71 alin. (1) lit. f).”

12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare şi ale art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a statuat că sintagma ”În vigoare” din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Prin urmare, dispoziţiile de lege criticate, deşi abrogate la momentul pronunţării Curţii, sunt supuse controlului de constituţionalitate, întrucât produc efecte juridice în cauză.

14. Dispoziţiile art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 462 din 15 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007, prin care a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a reţinut că dispoziţiile de lege criticate se circumscriu celei de-a treia faze a procesului penal, şi anume fazei de executare, astfel încât cadrul general de reglementare vizează o activitate ulterioară fazei de judecată în care s-a stabilit existenţa vinovăţiei în materie penală. Curtea a constatat că art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 se referă la măsurile disciplinare şi la plângerea împotriva acestora, care, spre deosebire de căile procesuale de atac în materie penală caracterizate prin efectul suspensiv, au cu totul alt regim. De aceea legiuitorul, în considerarea acestor diferenţe, poate reglementa o procedură specială referitoare la executarea pedepselor, care nu mai poate pune în discuţie principiul referitor la prezumţia de nevinovăţie. Cu acelaşi prilej, Curtea a reţinut că nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea liberului acces la justiţie, deoarece condamnatul are, în acord cu art. 21 din Constituţie, dreptul de a se adresa unei instanţe de judecată, după ce nemulţumirile acestuia au fost examinate de judecătorul delegat cu executarea pedepselor. În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Decizia din 23 septembrie 2004, în cauza “Pilla contra Italiei”, când a decis că, în măsura în care cererile reclamantului se referă la executarea pedepselor, art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil este inaplicabil unei proceduri ce priveşte executarea unei pedepse. În plus, prevederile contestate de autor nu suprimă dreptul la apărare, în sensul consfinţit de art. 24 din Legea fundamentală. Astfel, nimic nu îl opreşte pe condamnat să îşi angajeze un avocat pe tot cursul procesului ce vizează aspecte referitoare la executarea pedepsei. Împrejurarea că acesta este privat de libertate, urmare a unei condamnări definitive, nu este de natură a atrage aplicabilitatea dispoziţiilor legale referitoare la asistenţa juridică obligatorie.

15. În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 1.114 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 26 noiembrie 2008, şi Decizia nr. 173 din 28 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 6 iunie 2013.

16. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

17. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin, (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Adrian Victor Solomon în Dosarul nr. 27.618/325/2013 al Judecătoriei Timişoara - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Timişoara - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 15 aprilie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 224

din 15 aprilie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Gheorghe Amatioae în Dosarul nr. 2.921/279/2013 al Judecătoriei Bacău - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 807D/2013.

2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 1.047/2007.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 18 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 2.921/279/2013, Judecătoria Bacău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Amatioae cu ocazia soluţionării unei plângeri contravenţionale.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 1 referitor la protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât pentru o singură faptă sunt aplicate mai multe sancţiuni, ceea ce aduce atingere şi dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Pe de altă parte, contravenientul ar trebui sancţionat mai întâi cu avertisment şi introdus într-o bază de date, astfel încât sancţiunea amenzii să fie aplicată abia la următoarea contravenţie.

6. Judecătoria Bacău - Secţia civilă apreciază că textul de lege criticat este constituţional, deoarece, prin instituirea de către legiuitor a unor sancţiuni pecuniare ca urmare a săvârşirii abaterilor de la normele de circulaţie pe drumurile publice, nu sunt încălcate prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei. De asemenea, instanţa precizează şi faptul că, potrivit art. 6 şi art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, avertismentul se poate aplica oricărui contravenient persoană fizică sau juridică, chiar şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune.

7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece dreptul de proprietate nu este un drept absolut, astfel că prin instituirea unei sancţiuni contravenţionale nu se aduce atingere dreptului de proprietate, chiar dacă executarea sancţiunii pecuniare presupune diminuarea patrimoniului. Subliniază că autorul excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci pune în discuţie modul de interpretare şi aplicare a legii de către organul constatator. Or, acest aspect nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de instanţa de contencios constituţional.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 100 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare. Din notele scrise ale autorului excepţiei, depuse în motivarea criticii, reiese, însă, că aceasta priveşte doar dispoziţiile art. 100 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. Prin urmare, Curtea se va pronunţa numai asupra acestor dispoziţii de lege, care au următorul cuprins: “Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: [...] e) nerespectarea regulilor privind depăşirea;”.

12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 1 referitor la protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 100 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au mai fost si puse controlului de constituţionalitate prin raportare fa prevederile art. 53 din Constituţie, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 287 din 11 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 7 aprilie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 98-102 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, reţinând că textele de lege criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd, în deplin acord cu principiile care fundamentează statul de drept, sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere, în scopul prevăzut încă din primul articol al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, respectiv “asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului”.

14. De asemenea, prin Decizia nr. 280 din 18 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 1 aprilie 2010, prin care a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, Curtea a statuat că, în ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, se observă că textul constituţional se referă exclusiv la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de Constituţie, iar normele criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere. Pe de altă parte, alin. (1) al art. 53 prevede, între alte situaţii, că exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns şi pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor. Referitor la susţinerea prin care autorul excepţiei contestă reglementarea cumulativă a mai multor sancţiuni pentru aceeaşi faptă, Curtea constată că, în cazul săvârşirii unor contravenţii la regulile de circulaţie rutieră, reglementarea prin lege, pe lângă sancţiunea principală - amenda şi a uneia sau mai multor sancţiuni complementare, nu este de natură a încălca dispoziţiile constituţionale, aceste sancţiuni având drept scop înlăturarea stării de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege.

15. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

16. În ceea ce priveşte critica referitoare la modul de interpretare a normei ce face obiectul excepţiei de către agenţii de circulaţie, aceasta nu intră în competenţa Curţii

Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată.

17. În fine, autorul excepţiei invocă şi existenţa unei contradicţii între dispoziţiile art. 100 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi art. 10 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. O asemenea critică nu poate fi nici ea reţinută, întrucât examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu prevederi din Constituţie sau din actele internaţionale la care România este parte, iar nu compararea dispoziţiilor mai multor legi între ele şi nici coroborarea lor sau posibilele contradicţii din cadrul legislaţiei interne.

18. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Amatioae în Dosarul nr. 2.921/279/2013 al Judecătoriei Bacău - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 100 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Bacău - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 15 aprilie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 225

din 15 aprilie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu­ţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Petru Comei Ciubotaru în Dosarul nr. 4.407/103/2012 al Tribunalului Neamţ - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 817D/2013.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât forma şi conţinutul permisului de conducere se stabilesc - prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor - în conformitate cu reglementările europene, fără a aduce atingere libertăţii de conştiinţă. Mai arată că tehnologia de identificare prin radiofrecvenţă (“RFID*) reprezintă o măsură de protecţie avansată, cu rol de securitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 10 octombrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 4.407/103/2012, Tribunalul Neamţ - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ ŞI fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Excepţia a fost ridicată de Petru Comei Ciubotarii cu ocazia soluţionării unei acţiuni în contenciosul administrativ, având ca obiect eliberarea unui document care să ateste dreptul de a conduce în mod legal pe drumurile publice, altul decât permisul de conducere emis în baza Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 157/2012.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 încalcă libertatea conştiinţei, întrucât nu prevăd criterii cu privire la forma şi conţinutul permisului de conducere care să asigure emiterea ordinului ministrului administraţiei şi internelor într-un cadru strict stabilit, astfel încât acesta să nu încalce drepturile şi libertăţile persoanei prevăzute în Constituţie şi în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Consideră că lipsa unor astfel de criterii - pe care legiuitorul, potrivit art. 13, art. 77 şi art. 78 din Legea nr. 24/2000, era obligat să le reglementeze - echivalează cu imposibilitatea cenzurării dispoziţiilor Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 157/2012, prin care a fost abrogat Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.455/2006. Arată, totodată, că Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 157/2012 redă integral condiţiile prevăzute de Directiva nr. 2006/126/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere. Mai susţine că lipsa unor criterii/limite care să fie impuse de legiuitor prin dispoziţiile de lege criticate a permis ministrului administraţiei şi internelor să aplice incorect aceste reglementări, încălcând drepturi fundamentale prevăzute de Constituţie şi de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Astfel, Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 157/2012 a fost emis cu nerespectarea principiului proporţionalităţii şi fără a se organiza dezbateri publice cu privire la introducerea tehnologiei cunoscute sub denumirea “RFID”, care presupune utilizarea unui microcip de identificare a cărui arhitectură este de tip radiofrecvenţă, în condiţiile în care dezbaterea publică era necesară inclusiv pentru armonizarea legislativă, în special în ceea ce priveşte asigurarea respectării libertăţii de conştiinţă şi a vieţii private şi protecţia datelor cu caracter personal. În fine, autorul excepţiei critică faptul că dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi, implicit, Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 157/2012 nu recunosc nicio modalitate alternativă de eliberare a permisului de conducere care să nu utilizeze tehnologia “RFIO”, lipsindu-l de o alegere liberă potrivit conştiinţei şi situaţiei sate concrete.

6. Tribunalul Neamţ - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 29 din Constituţie.

7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt constituţionale, deoarece nu îngrădesc libertatea conştiinţei persoanei fizice care doreşte să obţină un permis de conducere, libertate care se concretizează prin posibilitatea exprimării propriilor idei şi concepţii despre lumea înconjurătoare, a opiniilor şi a opţiunilor, inclusiv a celor politice, fără niciun fel de constrângeri sau limitări. Aşa cum reiese din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 157/2012 privind forma şi conţinutul permisului de conducere, acest act normativ transpune prevederile Directivei nr. 2006/126/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere, reformată.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006. Textul de lege criticat, modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 20 septembrie 2006, are următorul cuprins: “Forma şi conţinutul permisului de conducere se stabilesc prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea l.”

12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 29 referitor la libertatea conştiinţei, precum şi a prevederilor art. 9 referitor la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 10 paragraful 2 referitor la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci solicită, în realitate, completarea dispoziţiilor de lege criticate, în sensul reglementării unor criterii referitoare la forma şi conţinutul permisului de conducere şi a unei modalităţi alternative de eliberare a permisului de conducere care să nu utilizeze tehnologia de identificare prin frecvenţă radio. O asemenea solicitare nu intră, însă, în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Modificarea conţinutului unei norme juridice este O prerogativă exclusivă a autorităţii legislative în lumina dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora “Parlamentul este organul reprezentativ suprem ai poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării”.

14. De altfel, în seria de elemente prevăzute de Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 157/2012 privind forma şi conţinutul permisului de conducere nu se regăseşte niciun element legat de utilizarea tehnologiei de identificare prin frecventă radio.

15. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Petru Comei Ciubotaru în Dosarul nr. 4.407/103/2012 al Tribunalului Neamţ - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Neamţ - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 15 aprilie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA CONSUMATORILOR

 

ORDIN

privind abrogarea Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 163/2014 privind modificarea Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 72/2010 privind unele măsuri de informare a consumatorilor

 

Având în vedere Referatul înregistrat cu nr. 1/1.195 din 5 iunie 2014,

în temeiul art. 5 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 700/2012 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, cu modificările ulterioare,

preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor emite prezentul ordin.

Art. I. - Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 163/2014 privind modificarea Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 72/2010 privind unele măsuri de informare a consumatorilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 8 mai 2014, se abrogă.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor,

Marius Alexandru Dunca

 

Bucureşti, 5 iunie 2014.

Nr. 223.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.