MONITORUL OFICIAL AL ROMĀNIEI Nr. 434/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMĀNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 434         LEGI, DECRETE, HOTĂRĀRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 13 iunie 2014

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

75. - Lege pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul Romāniei şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, semnat la Bucureşti la 22 octombrie 2013

 

Acord īntre Guvernul Romāniei şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate

 

451. - Decret privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul Romāniei şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, semnat la Bucureşti la 22 octombrie 2013

 

452. - Decret privind conferirea Ordinului Naţional Steaua Romāniei īn grad de Ofiţer

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

            214. - Decizie pentru numirea domnului Ciprian-George Ardelean īn funcţia de consilier de stat īn cadrul Cancelariei Primului-Ministru

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

            825. - Ordin al ministrului mediului şi schimbărilor climatice pentru modificarea unor acte normative īn domeniul gestionării deşeurilor

 

ACTE ALE ĪNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

            Decizia nr. 4 din 12 mai 2014 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept īn materie penală)

 

ACTE ALE UNIUNII NAŢIONALE A EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

 

            1. - Hotărāre pentru modificarea Statutului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi al profesiei de executor judecătoresc, aprobat prin Hotărārea Congresului Extraordinar al Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti nr. 19/2010

 

LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMĀNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul Romāniei şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, semnat la Bucureşti la 22 octombrie 2013

 

Parlamentul Romāniei adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se ratifică Acordul dintre Guvernul Romāniei şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, semnat la Bucureşti la 22 octombrie 2013.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul Romāniei, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alineatul (2) din Constituţia Romāniei, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

IOAN CHELARU

 

Bucureşti, 10 iunie 2014.

Nr. 75.

 

ACORD

īntre Guvernul Romāniei şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate

 

Guvernul Romāniei şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei, denumite īn continuare părţile,

īn scopul asigurării protecţiei informaţiilor clasificate, generate īn comun sau schimbate īntre părţi direct sau prin intermediul autorităţilor publice şi/sau al altor persoane juridice, cāt şi īn cadrul activităţilor care sunt īn responsabilitatea autorităţilor competente de securitate ale părţilor,

au convenit următoarele:

 

ARTICOLUL 1

Domeniul de aplicare

 

1. Prezentul acord va sta la baza schimbului de informaţii clasificate īntre părţi, direct sau prin intermediul autorităţilor publice sau al altor persoane juridice, cāt şi la baza generării īn comun a unor astfel de informaţii.

2. Prezentul acord nu va afecta obligaţiile asumate de fiecare parte prin alte acorduri internaţionale şi nu va fi folosit īmpotriva intereselor, securităţii şi integrităţii teritoriale ale altor state.

 

ARTICOLUL 2

Definiţii

 

Īn sensul prezentului acord:

a) informaţii clasificate īnseamnă orice informaţie, indiferent de forma sa fizică, modalitatea de transmitere şi modul de īnregistrare, căreia i s-a atribuit un anumit nivel de clasificare de securitate īn conformitate cu legislaţia naţională şi care va fi protejată corespunzător;

b) marcaj al clasificării de securitate īnseamnă marcaj ce indică nivelul clasificării de securitate atribuit unei informaţii clasificate īn conformitate cu legislaţia naţională a părţilor;

c) contract clasificat īnseamnă acord sub orice formă īncheiat īntre autorităţile publice şi/sau alte persoane juridice din statele părţilor şi care conţine informaţii clasificate;

d) parte emitentă īnseamnă autoritate publică sau altă persoană juridică din statul părţii care emite şi transmite informaţii clasificate;

e) parte primitoare īnseamnă autoritate publică sau altă persoană juridică a statului părţii care primeşte informaţii clasificate ale părţii emitente;

f) incident de securitate īnseamnă acţiune sau omisiune contrară reglementărilor naţionale de securitate care are ca rezultat compromiterea efectivă sau posibilă a informaţiilor clasificate;

g) compromiterea informaţiei clasificate īnseamnă situaţie īn care - datorită unui incident de securitate sau unei activităţi ostile (precum spionaj, act de terorism sau furt) - informaţiile clasificate şi-au pierdut confidenţialitatea, integritatea sau disponibilitatea ori atunci cānd serviciile şi resursele conexe şi-au pierdut integritatea sau disponibilitatea. Aceasta include pierderea, dezvăluirea parţială sau totală, modificarea şi distrugerea neautorizate sau repudierea serviciului;

h) certificat de securitate a personalului īnseamnă document emis īn conformitate cu legislaţia naţională a părţilor şi care atestă faptul că, īn īndeplinirea sarcinilor de serviciu, deţinătorul este autorizat să aibă acces la informaţii clasificate de un anumit nivel de clasificare de securitate, īn conformitate cu principiul “necesitatea de a cunoaşte”;

i) necesitatea de a cunoaşte īnseamnă principiu conform căruia accesul la informaţii clasificate poate fi acordat īn mod individual numai persoanelor care, pentru īndeplinirea īndatoririlor de serviciu, trebuie să aibă acces la astfel de informaţii;

j) autoritate competentă de securitate īnseamnă instituţia īnvestită cu autoritate la nivel naţional şi care, conform legislaţiilor naţionale ale părţilor, asigură implementarea măsurilor de protecţie a informaţiilor clasificate. Aceste autorităţi sunt menţionate la art. 3.

 

ARTICOLUL 3

Autorităţile competente de securitate

 

            1. Autorităţile competente de securitate ale părţilor sunt:

 

Īn Romānia

Īn Ucraina

Guvernul Romāniei

 

Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat

Serviciul de Securitate al Ucrainei

Str. Mureş nr. 4

Str. Volodymyrska nr. 33

Bucureşti, sectorul 1

Kiev

ROMĀNIA

UCRAINA

 

2. Autorităţile competente de securitate īşi vor furniza reciproc, la cerere, informaţii privind organizarea şi procedurile lor de securitate. Īn acest sens, autorităţile competente de securitate vor conveni asupra unor vizite reciproce.

3. Autorităţile competente de securitate se vor informa reciproc cu privire la orice modificări survenite īn denumirile lor sau īn legătură cu orice transfer al competenţei acestora către alte autorităţi.

 

ARTICOLUL 4

Echivalenţa marcajelor clasificării de securitate

 

            1. Părţile au stabilit următoarea echivalenţă a marcajelor naţionale ale clasificării de securitate:

 

Pentru Romānia

Pentru Ucraina

limba engleză

STRICT SECRET DE IMPORTANŢA DEOSEBITĂ

Ocoбливї ваҗлвості

TOP SECRET

STRICT SECRET

Цілқом таємно

SECRET

SECRET

Таємно

CONFIDENŢIAL

SECRET DE SERVICIU

Для службового користування

RESTRICTED

 

            2. Fiecare parte va marca toate informaţiile clasificate primite de la cealaltă parte cu marcajul naţional al clasificării de securitate corespunzător, īn conformitate cu echivalenţa stabilită īn alin. (1) al prezentului articol.

 

ARTICOLUL 5

Protecţia Informaţiilor clasificate

 

1. Īn conformitate cu legislaţia naţională proprie, părţile vor lua măsurile adecvate pentru protecţia informaţiilor clasificate transmise, primite, produse sau elaborate ca rezultat al oricărui acord, sub orice formă, īncheiat īntre autorităţile publice şi/sau alte persoane juridice din statele părţilor. Părţile vor acorda tuturor informaţiilor clasificate primite sau produse īn comun acelaşi nivel de protecţie ca acela prevăzut pentru informaţiile clasificate naţionale ce poartă marcajul corespunzător al

clasificării de securitate, īn conformitate cu alin. (1) art. 4 al prezentului acord.

2. Partea primitoare nu va atribui informaţiilor clasificate primite un nivel de clasificare de securitate mai scăzut şi nici nu le va declasifica fără acordul prealabil scris al autorităţii competente de securitate din statul părţii emitente. Partea emitentă va informa partea primitoare asupra oricăror modificări survenite īn nivelul de clasificare de securitate a informaţiilor clasificate transmise.

3. Toate multiplicările informaţiilor clasificate vor fi marcate cu acelaşi marcaj al clasificării de securitate ca şi informaţiile clasificate originale şi vor fi protejate corespunzător. Numărul multiplicărilor se va limita la numărul necesar al scopurilor oficiale.

4. Informaţiile clasificate primite marcate cu marcajul clasificării de securitate STRICT SECRET DE IMPORTANŢA DEOSEBITĂ/ „Ocoбливї ваҗлвості „/T0P SECRET vor fi multiplicate sau traduse numai cu acordul prealabil scris al părţii emitente.

5. Informaţiile clasificate marcate cu marcajul clasificării de securitate SECRET/ „Таємно „/CONFIDENTIAL sau STRICT SECRET/ „Цілқом таємно „/SECRET pot fi distruse numai cu acordul prealabil scris ai părţii emitente sau la cererea acesteia, īn conformitate cu legislaţia naţională a părţii primitoare, astfel īncāt să fie imposibilă reconstituirea totală sau parţială a acestora. Informaţiile STRICT SECRET DE IMPORTANŢA DEOSEBITĂ/ „Ocoбливї ваҗлвості „/TOP SECRET nu vor fi distruse, ci vor fi returnate părţii emitente.

6. Partea primitoare va informa partea emitentă cu privire la distrugerea informaţiilor clasificate.

7. Īn cazul unui pericol iminent, informaţiile clasificate vor fi distruse fără o autorizare prealabilă. Autoritatea competentă de securitate a părţii emitente va fi informată imediat despre această situaţie.

8. Accesul la informaţiile clasificate primite īn baza prezentului acord este permis, cu respectarea principiului “necesitatea de a cunoaşte”, numai persoanelor care deţin certificat de securitate a personalului echivalent cu nivelul de clasificare de securitate al informaţiilor pentru care se solicită accesul sau persoanelor care au fost autorizate īn conformitate cu legislaţia naţională.

9. Niciuna dintre părţi nu va transmite unui terţ informaţiile clasificate primite, fără acordul prealabil scris al autorităţii competente de securitate din statul părţii emitente. Prezentul acord nu va fi invocat de niciuna dintre părţi īn scopul obţinerii informaţiilor clasificate primite de cealaltă parte de la un terţ.

 

ARTICOLUL 6

Certificatul de securitate a personalului

 

1. Certificatul de securitate a personalului va fi acordat īn urma verificării de securitate efectuate īn conformitate cu legislaţia naţională a fiecărei părţi.

2. La cerere, īn conformitate cu legislaţia naţională proprie, autorităţile competente de securitate din statele părţilor īşi vor acorda asistenţă reciprocă la procedurile de vetting privind emiterea certificatelor de securitate a personalului şi a certificatelor de securitate industrială. Īn acest sens, se pot conveni aranjamente specifice īntre autorităţile competente de securitate din statele părţilor.

3. Părţile vor recunoaşte reciproc certificatele de securitate a personalului şi certificatele de securitate industrială emise īn conformitate cu legislaţiile naţionale proprii.

4. Īn cadrul implementării prezentului acord, autorităţile competente de securitate se vor informa reciproc asupra oricăror modificări ale certificatelor de securitate a personalului şi certificatelor de securitate industrială, īn special asupra cazurilor de retragere a acestora.

 

ARTICOLUL 7

Vizite

 

1. Vizitele ce implică acces la informaţii clasificate sau īn incintele unde se elaborează, se gestionează sau se stochează astfel de informaţii sau unde se desfăşoară activităţi ce presupun informaţii clasificate vor fi autorizate de către o parte pentru vizitatorii din statul celeilalte părţi numai după obţinerea aprobării prealabile scrise a autorităţii competente de securitate din statul părţii gazdă. Această aprobare va fi acordată numai persoanelor care deţin certificate de securitate a personalului şi respectă principiul “Necesitatea de a cunoaşte”.

2. Vizitele vor fi anunţate cu douăzeci (20) de zile lucrătoare īn avans.

3. Īn situaţii urgente, cererea de vizită poate fi transmisă ulterior, dar cu minimum cinci (5) zile lucrătoare īnainte de vizita propriu-zisă.

4. Cererea de vizită va cuprinde:

a) numele şi prenumele vizitatorului, locul şi data naşterii, cetăţenia, numărul paşaportului sau al documentului de identitate;

b) denumirea instituţiei, companiei sau organizaţiei pe care o reprezintă sau de care aparţine vizitatorul;

c) denumirea şi adresa instituţiei, companiei sau organizaţiei ce urmează să fie vizitată;

d) confirmarea certificatului de securitate a personalului sau a autorizaţiei vizitatorului;

e) obiectivul şi scopul vizitei sau vizitelor;

f) data şi durata estimată a vizitei/vizitelor solicitate. Īn cazul unor vizite periodice se va specifica perioada totală acoperită de vizite;

g) denumirea şi numărul de telefon al punctului de contact al instituţiei/obiectivului ce urmează a fi vizitat, contactele anterioare şi orice alte informaţii utile pentru stabilirea motivului vizitei sau vizitelor;

h) data, semnătura şi ştampila oficială a autorităţii competente de securitate.

5. Autoritatea competentă de securitate din statul părţii gazdă va informa funcţionarii de securitate ai instituţiei, obiectivului sau organizaţiei care urmează să fie vizitată cu privire la datele persoanelor confirmate pentru vizită.

6. Īn cazul unor vizite periodice, valabilitatea autorizaţiilor de vizită nu va depăşi douăsprezece (12) luni.

7. Fiecare parte va garanta protecţia datelor personale ale vizitatorilor īn conformitate cu legislaţia naţională proprie.

 

ARTICOLUL 8

Contracte clasificate

 

1. Īn cazul īn care una dintre părţi intenţionează să īncredinţeze un contract clasificat ce urmează a se derula pe teritoriul statului celeilalte părţi, partea primitoare īşi va asuma responsabilitatea protejării informaţiilor clasificate referitoare la contract, īn conformitate cu legislaţia naţională proprie.

2. Īnainte ca partea emitentă să transmită informaţii clasificate unei autorităţi publice şi/sau unei alte persoane juridice a statului celeilalte părţi, autoritatea competentă de securitate a părţii primitoare:

a) va confirma faptul că respectiva autoritate publică şi/sau altă persoană juridică are dreptul de a gestiona informaţii clasificate sau va acorda un certificat de securitate industrială īn conformitate cu legislaţia naţională;

b) va confirma faptul că īntregul personal care, prin atribuţiile sale, necesită acces la informaţii clasificate, a primit, īn conformitate cu legislaţia naţională, certificate de securitate a personalului corespunzătoare nivelului clasificării de securitate al informaţiilor.

3. Părţile se vor asigura că fiecare contract clasificat conţine o anexă de securitate corespunzătoare ce cuprinde:

a) o listă a informaţiilor clasificate ce urmează a fi transmise sau generate īn baza contractului clasificat īmpreună cu marcajele lor de securitate;

b) cerinţe speciale privind stocarea informaţiilor clasificate;

c) procedura pentru comunicarea modificărilor survenite īn nivelul clasificării de securitate al informaţiilor clasificate;

d) canale de comunicare şi mijloace de transmitere electromagnetică;

e) procedura de transmitere;

f) obligaţia de a informa asupra oricărei compromiteri efective sau posibile a informaţiilor clasificate;

g) proceduri de soluţionare a diferendelor.

4. Proceduri detaliate privind contractele clasificate pot fi elaborate şi convenite īntre autorităţile competente de securitate din statele părţilor.

 

ARTICOLUL 9

Transmiterea informaţiilor clasificate

 

1. Informaţiile clasificate vor fi transmise prin curier diplomatic/militar sau prin alte mijloace convenite de autorităţile competente de securitate. Partea primitoare va confirma īn scris părţii emitente primirea informaţiilor clasificate.

2. Dacă există un volum mare de informaţii clasificate ce trebuie transmis, autorităţile competente de securitate pot conveni şi aproba reciproc modalităţile de transmitere şi măsurile de securitate pentru fiecare caz īn parte.

3. Schimbul de informaţii clasificate prin intermediul mijloacelor electromagnetice se va realiza potrivit procedurilor de securitate stabilite prin aranjamente reciproce de către autorităţile competente de securitate, īn conformitate cu legislaţia naţională.

 

ARTICOLUL 10

Incidente de securitate şi compromiterea informaţiilor clasificate

 

1. Īn situaţia producerii unui incident de securitate, autoritatea competentă de securitate din statul părţii primitoare va informa autoritatea competentă de securitate din statul părţii emitente, va asigura investigaţia de securitate adecvată a acestui caz şi va lua măsurile necesare īn vederea limitării consecinţelor, īn conformitate cu legislaţia naţională. Dacă este necesar, autorităţile competente de securitate vor coopera la investigaţie.

2. Īn cazul īn care compromiterea informaţiilor clasificate s-a produs pe teritoriul unui stat terţ, autoritatea competentă de securitate din statul părţii care transmite informaţiile va informa autoritatea competentă de securitate din statul părţii emitente, va sprijini investigaţia de securitate a acestui caz şi va lua măsurile necesare pentru limitarea consecinţelor, īn conformitate cu legislaţia naţională.

3. După finalizarea investigaţiei, autoritatea competentă de securitate din statul īn care s-a produs compromiterea sau o posibilă compromitere a informaţiilor clasificate va informa imediat, īn scris, autoritatea competentă de securitate din statul celeilalte părţi asupra constatărilor şi concluziilor investigaţiei.

 

ARTICOLUL 11

Soluţionarea diferendelor

 

            Orice diferend privind interpretarea sau aplicarea prezentului acord va fi soluţionat prin negocieri īntre părţi şi nu va fi deferit unui terţ pentru soluţionare.

 

ARTICOLUL 12

Cheltuieli

 

            Fiecare parte va suporta īn mod individual posibilele costuri legate de aplicarea prezentului acord, īn conformitate cu legislaţia naţională proprie.

 

ARTICOLUL 13

Asistenţă reciprocă

 

1. Fiecare parte va acorda asistenţă personalului din statul celeilalte părţi īn aplicarea şi interpretarea dispoziţiilor prezentului acord.

2. Dacă este necesar, autorităţile competente de securitate din statele părţilor se vor consulta reciproc, īn baza unei cereri scrise.

3. Autorităţile competente de securitate din statele părţilor se vor informa reciproc asupra oricăror modificări ale legislaţiei naţionale īn domeniul protecţiei informaţiilor clasificate care ar putea afecta aplicarea dispoziţiilor prezentului acord.

 

ARTICOLUL 14

Dispoziţii finale

 

1. Prezentul acord este īncheiat pe o perioadă nedeterminată şi este supus aprobării īn conformitate cu legislaţiile naţionale ale părţilor.

2. Prezentul acord va intra īn vigoare īn prima zi din a două lună după primirea ultimei notificări īntre părţi prin care se menţionează că au fost īndeplinite procedurile interne legale necesare intrării īn vigoare a prezentului acord.

3. Fiecare parte are dreptul să denunţe prezentul acord īn orice moment. Īn astfel de cazuri, valabilitatea acordului va īnceta după 6 (şase) luni de la data la care notificarea de denunţare a fost trimisă celeilalte părţi.

4. Fără a ţine cont de denunţarea prezentului acord, toate informaţiile clasificate furnizate īn baza acestuia vor continua să fie protejate īn conformitate cu prevederile stabilite īn acest acord.

5. Prezentul acord poate fi amendat pe baza acordului reciproc al părţilor. Amendamentele vor intra īn vigoare īn conformitate cu prevederile alin. (2).

6. Fiecare parte va notifica prompt cealaltă parte asupra oricăror modificări intervenite īn legislaţia şi reglementările naţionale care ar putea afecta protecţia informaţiilor clasificate īn baza prezentului acord. Īn acest caz, părţile se vor consulta reciproc pentru a analiza posibilele modificări ale acestui acord. Īn tot acest timp, informaţiile clasificate vor continua să fie protejate aşa cum s-a stabilit īn prezentul acord, dacă nu se solicită altfel, īn scris, de către partea emitentă.

 

Semnat la Bucureşti la 22 octombrie 2013, īn două exemplare originale, fiecare īn limbile romānă, ucraineană şi engleză, toate textele fiind egal autentice. Īn caz de diferenţe īn interpretare, textul īn limba engleză va prevala.

 

Pentru Guvernul Romāniei,

Marius Petrescu,

secretar de stat,

directorul general al Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat

Pentru Cabinetul de Miniştri al Ucrainei,

Volodymyr Porodko,

vicepreşedintele Serviciului de Securitate al Ucrainei

 

 

PREŞEDINTELE ROMĀNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul Romāniei şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, semnat la Bucureşti la 22 octombrie 2013

Īn temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia Romāniei, republicată,

 

Preşedintele Romāniei decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul Romāniei şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei privind protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate, semnat la Bucureşti la 22 octombrie 2013, şi se dispune publicarea acestei legi īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMĀNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucureşti, 10 iunie 2014.

Nr. 451.

 

PREŞEDINTELE ROMĀNIEI

DECRET

privind conferirea Ordinului Naţional Steaua Romāniei īn grad de Ofiţer

Īn temeiul prevederilor art. 94 lit. a) şi ale art. 100 din Constituţia Romāniei, republicată, ale art. 4 alin. (1), ale art. 6 lit. Aşi ale art. 10 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al Romāniei, republicată,

pentru contribuţia sa remarcabilă la dezvoltarea şi afirmarea gāndirii juridice romāneşti, precum şi īn considerarea prodigioasei sale activităţi ca profesor universitar şi ca membru īn diferite instituţii academice, ştiinţifice şi de arbitraj internaţional,

 

Preşedintele Romāniei decretează:

 

Articol unic. - Se conferă Ordinul Naţional Steaua Romāniei īn grad de Ofiţer domnului profesor universitar doctor Viorel Minai Ciobanu.

 

PREŞEDINTELE ROMĀNIEI

TRAIAN BĂSESCU

Īn temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia Romāniei,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

 

Bucureşti, 11 iunie 2014.

Nr. 452.

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMĀNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

pentru numirea domnului Ciprian-George Ardelean īn funcţia de consilierele stat īn cadrul Cancelariei Primului-Ministru

Īn temeiul art. 15 lit. c) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului Romāniei şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - Īncepānd cu data intrării īn vigoare a prezentei decizii, domnul Ciprian-George Ardelean se numeşte īn funcţia de consilier de stat īn cadrul Cancelariei Primului-Ministru.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 13 iunie 2014.

Nr. 214.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL MEDIULUI ŞI SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

 

ORDIN

pentru modificarea unor acte normative īn domeniul gestionării deşeurilor

 

Avānd īn vedere Referatul de aprobare al Direcţiei deşeuri şi substanţe periculoase nr. 120.210/CT/2014,

ţinānd seama de Adresa Ministerului Finanţelor Publice nr. 690.978 din 7 mai 2014,

īn temeiul prevederilor art. 13 alin. (3) din Hotărārea Guvernului nr. 48/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice şi pentru modificarea unor acte normative īn domeniul mediului şi schimbărilor climatice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul mediului şi schimbărilor climatice emite următorul ordin:

Art. I. - Nomenclatorul lucrărilor şi serviciilor care se prestează de către autorităţile publice pentru protecţia mediului īn regim de tarifare şi cuantumul tarifelor aferente acestora, aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 1.108/2007, publicat īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 629 din 13 septembrie 2007, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La secţiunea 1, punctul 12 va avea următorul cuprins:

 

Nr. crt.

Scopul lucrării sau al serviciului

Tipul lucrării sau al serviciului care se prestează

Cuantumul tarifului care se īncasează fără TVA

(lei)

Precizări suplimentare

“12.

Īnregistrarea producătorilor de echipamente electrice şi electronice, analiza documentaţiei şi emiterea numărului de īnregistrare īn Registrul producătorilor de baterii şi acumulatori

Analiza documentaţiei şi emiterea formularului de īnscriere īn Registrul de punere pe piaţă a echipamentelor electrice şi electronice. Analiza documentaţiei şi emiterea numărului de īnregistrare īn Registrul producătorilor de baterii şi acumulatori

500”

 

 

2. La secţiunea 1, punctul 13 se abrogă.

Art. II. - Alineatul 2 al articolului 1 din Procedura de īnregistrare a producătorilor de baterii şi acumulatori, aprobată prin Ordinul ministrului mediului şi al ministrului economiei nr. 669/1.304/2009, publicat īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 489 din 14 iulie 2009, se abrogă.

Art. III. - Prezentul ordin se publică īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I.

 

Ministrul mediului şi schimbărilor climatice,

Attila Korodi

 

Bucureşti, 27 mai 2014.

Nr. 825.

 

ACTE ALE ĪNALTEI CURŢI DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

 

ĪNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ĪN MATERIE PENALA

DECIZIA Nr. 4

din 12 mai 2014

 

Dosar nr. 4/1/2014/HP/P

 

Corina Michaela Jījīie - preşedintele Secţiei penale a Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele completului

Geanina Cristina Arghir - judecător la Secţia penală

Francisca Vasile - judecător la Secţia penală

Luminiţa Livia Zglimbea - judecător la Secţia penală

Valentin Horia Şelaru - judecător la Secţia penală

Angela Dragne - judecător la Secţia penală

Cristina Rotaru Radu - judecător la Secţia penală - judecător-raportor

Maricela Cobzariu - judecător la Secţia penală

Sofica Dumitraşcu - judecător la Secţia penală

Alina Gabriela Păun - magistrat-asistent

 

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept īn materie penală ce formează obiectul Dosarului nr. 4/1/2014/HP/P a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală şi art. 274 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa este prezidată de către preşedintele Secţiei penale a Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna judecător Corina Michaela Jījīie.

La şedinţa de judecată participă doamna Alina Gabriela Păun, magistrat-asistent īn cadrul Secţiei penale, desemnată īn conformitate cu dispoziţiile art. 276 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Procurorul general al Parchetului de pe lāngă Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna Iuliana Nedelcu, procuror şef al Secţiei judiciare al Parchetului de pe lāngă Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept īn materie penală a luat īn examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti Secţia I penală īn Dosarul nr. 200/93/2014 privind pronunţarea unei hotărāri prealabile īn vederea dezlegării de principiu a problemei de drept vizānd aplicarea dispoziţiilor art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea īn aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal cu referire la art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal īn cazul faptelor definitiv judecate la data de 1 februarie 2014.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătānd că la dosarul cauzei au fost depuse hotărāri relevante īn materie pronunţate de instanţele judecătoreşti de la nivelul Curţii de Apel Alba Iulia, Curţii de Apel Braşov, Curţii de Apel Constanţa, Curţii de Apel Craiova, Curţii de Apel Galaţi, Curţii de Apel Iaşi, Curţii de Apel Piteşti, Curţii de Apel Oradea, Curţii de Apel Tārgu Mureş, opiniile formulate de specialiştii catedrei de drept penal din cadrul Facultăţii de Drept a Universităţii Bucureşti, de specialiştii Institutului de Cercetări Juridice al Academiei Romāne, precum şi raportul īntocmit de judecătorul-raportor.

Se mai referă că raportul a fost comunicat părţii, īn conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (9) din noul Cod de procedură penală, la data de 7 aprilie 2014, īnsă la dosar nu s-au depus puncte de vedere din partea acesteia privind chestiunea de drept supusă judecăţii.

Reprezentantul Parchetului a susţinut opinia procurorului general, solicitānd pronunţarea unei decizii prin care problema de drept supusă dezlegării īn cauza de faţă să primească următoarea rezolvare: “Prevederile art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea īn aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal cu referire la art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal sunt aplicabile faptelor definitiv judecate la data de 1 februarie 2014.”

Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept īn materie penală, doamna judecător Corina Michaela Jījīie, a declarat dezbaterile īnchise, iar completul de judecată a rămas īn pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărāri prealabile.

ĪNALTA CURTE,

Asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul şi obiectul sesizării

Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I penală, a dispus, prin īncheierea din data de 20 februarie 2014 īn Dosarul nr. 200/93/2014 aflat pe rolul acestei instanţe, sesizarea Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie īn temeiul dispoziţiilor art. 475 din Codul de procedură penală, īn vederea pronunţării unei hotărāri prealabile cu privire la dezlegarea de principiu a problemei de drept vizānd aplicabilitatea dispoziţiilor art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea īn aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal cu referire la art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal īn cazul faptelor definitiv judecate la data de 1 februarie 2014.

II. Expunerea succintă a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 200/93/2014 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală.

Fiind sesizat, potrivit dispoziţiilor Hotărārii Guvernului nr. 863/2013 şi art. 23 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea īn aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale (modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 116/2013 privind măsurile necesare pentru funcţionarea comisiilor de evaluare din penitenciare, din centrele de reeducare şi din centrele de reţinere şi arestare preventivă, precum şi pentru stabilirea unor măsuri īn vederea bunei funcţionări a instanţelor pe durata desfăşurării activităţii acestor comisii), de către Comisia de evaluare a incidenţei aplicării legii penale mai favorabile, constituită īn cadrul Penitenciarului Jilava pentru a hotărī cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile īn cazul condamnatului H.F.M., din perspectiva prevederilor art. 6 din Codul penal, īn raport cu pedeapsa de 6 luni īnchisoare la care acesta a fost condamnat, pentru o faptă comisă īn minorat, prin Sentinţa penală nr. 641/2007 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti şi care ulterior, ca efect al revocării beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, a fost cumulată aritmetic cu pedeapsa de 6 ani şi 6 luni īnchisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin Sentinţa penală nr. 528 din data de 2 august 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia nr. 268 din 15 decembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, Tribunalul Ilfov - Secţia penală, prin Sentinţa penală nr. 25 din data de 1 februarie 2014 a dispus respingerea ca neīntemeiată a contestaţiei la executare puse pe rolul instanţei īn baza respectivei sesizări.

Pentru a hotărī astfel, Tribunalul a reţinut următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 528 din data de 2 august 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia nr. 268 din 15 decembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, īn baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal, art. 74 alin. 1 lit. c) din Codul penal, art. 76 alin. 1 lit. a) din Codul penal şi art. 80 din Codul penal a fost condamnat inculpatul H.F.M. la o pedeapsă de 6 ani şi 6 luni īnchisoare.

Īn baza art. 65 din Codul penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din Codul penal pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

Īn baza art. 864 alin. 1 raportat la art. 83 alin. 1 din Codul penal a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 6 luni īnchisoare, aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 641 din 22 iunie 2007, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 714 din 19 noiembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, Secţia I penală, şi s-a dispus executarea īn īntregime a acesteia, fără a fi contopită cu pedeapsa aplicată īn cauză, inculpatul avānd de executat īn final 7 ani īnchisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din Codul penal.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din Codul penal.

Īn baza art. 350 din Codul de procedură penală s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

Īn baza art. 88 din Codul penal s-a dedus durata reţinerii şi a arestării preventive a inculpatului de la 26 februarie 2010 la zi.

Īn baza sentinţei penale menţionate s-a emis M.E.P.I. nr. 921 din 28 ianuarie 2011 emis de către Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penală, executarea pedepsei īncepānd la data de 26 februarie 2010.

Faţă de situaţia de fapt reţinută, Tribunalul a constatat că persoana condamnatului H.F.M. se află īn situaţia prevăzută de art. 44 din Codul penal, care reglementează pluralitatea intermediară, iar conform art. 44 alin. (2) din Codul penal, īn caz de pluralitate intermediară, se aplică regulile de la concursul de infracţiuni.

Totodată, s-a reţinut că potrivit art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal, īn cazul săvārşirii a două infracţiuni, dintre care una īn timpul minorităţii şi una după majorat, pentru infracţiunea comisă īn timpul minorităţii se ia o măsură educativă, iar pentru infracţiunea săvārşită după majorat se stabileşte o pedeapsă, după care, dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este īnchisoarea, se aplică pedeapsa īnchisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel puţin o pătrime din durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din aceasta la data săvārşirii infracţiunii comise după majorat.

Tribunalul a constatat că numitul H.F.M. a suferit o condamnare de 6 luni īnchisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 641/2007, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, pentru săvārşirea infracţiunii prevăzute de art. 181 din Codul penal cu aplicarea art. 99 din Codul penal şi art. 864 din Codul penal, iar prin Sentinţa penală nr. 528 din 2 august 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penală s-a dispus revocarea acestei pedepse de 6 luni īnchisoare şi adăugarea la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni īnchisoare, inculpatul avānd de executat īn final 7 ani īnchisoare.

S-a precizat că īn cazul īn care instanţa ar aplica dispoziţiile art. 6 alin. (4) din Codul penal, īn sensul īnlocuirii pedepsei de 6 luni īnchisoare cu măsura educativă a internării īntr-un centru de detenţie, conform art. 21 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea īn aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, instanţa ar trebui să ia măsura educativă a internării īntr-un centru de detenţie pe o perioadă egală cu durata pedepsei īnchisorii, adică 6 luni, iar conform art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal, dat fiind că numitul H.F.M. a fost condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni īnchisoare, să aplice pedeapsa īnchisorii de 6 ani şi 6 luni la care s-ar adăuga 3 ani - spor prevăzut de art. 36 din Codul penal (pentru infracţiunea săvārşită īn formă continuată), care s-ar majora cu o durată egală cu cel puţin o pătrime din durata măsurii educative de 6 luni, rezultanta fiind mai mare de 7 ani īnchisoare cāt are de executat acesta īn prezent, creāndu-se acestuia o situaţie mai defavorabilă decāt cea prezentă.

Avānd īn vedere cele mai sus menţionate, Tribunalul a constatat că doar īnlocuirea pedepsei de 6 luni īnchisoare cu măsura educativă a internării īntr-un centru de detenţie pe aceeaşi perioadă, fără a urma algoritmul prevăzut de art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal, deoarece i s-ar crea acestuia o situaţia mai grea, face ca această īnlocuire a pedepsei īnchisorii cu măsura educativă a internării īntr-un centru de detenţie să fie fără efecte juridice īn ceea ce īl priveşte pe condamnat la acest moment, dat fiind că restul de pedeapsă ce se cere a fi īnlocuită cu măsura educativă a intrat īn concurs cu o altă pedeapsă.

Totodată, s-a apreciat că măsura se impune şi datorită faptului că raţiunea dispoziţiilor art. 6 din Codul penal nu este aceea de a-l aduce pe condamnat īn situaţia aceluia care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit īn cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalităţii, īn sensul ca minorul să beneficieze de o măsură educativă, iar īn cazul īn care aceasta intră īn concurs cu o infracţiune pentru care s-a aplicat o pedeapsă īn majorat, să beneficieze de dispoziţiile legii noi, īn cazul īn care regimul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni prevăzute de art. 129 din Codul penal este favorabil inculpatului īn comparaţie cu dispoziţiile referitoare la regimul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni prevăzut de Codul penal din 1968.

Īmpotriva Sentinţei penale nr. 25 din 1 februarie 2014 pronunţate de Tribunalul Ilfov - Secţia penală īn Dosarul nr. 200/93/2014 a formulat contestaţie condamnatul H.F.M., solicitānd, īn esenţă, admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei şi, pe fond, admiterea sesizării Comisiei de evaluare a incidenţei aplicării legii penale mai favorabile, urmānd ca cele 6 luni īnchisoare, pentru care comisia din cadrul Penitenciarului Jilava a solicitat īnlocuirea cu măsura educativă a internării īntr-un centru de detenţie, să se considere executate.

Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I penală, examinānd īncheierea contestată īn raport cu situaţia de fapt reţinută, cu probele administrate, cu opinia exprimată de comisie şi cu criticile formulate, a constatat că soluţionarea acestei cauze depinde de dezlegarea, de principiu, a unei chestiuni de drept, referitoare la aplicarea dispoziţiilor art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea īn aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal cu referire la art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal īn cazul faptelor definitiv judecate la data de 1 februarie 2014.

III. Punctul de vedere al Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală, cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită.

Redarea normelor de drept interne ce urmează a fi supuse dezlegării Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

- art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea īn aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal: “(4) Dacă īn termenul de īncercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracţiuni comise īn timpul minorităţii condamnatul a săvārşit din nou o infracţiune, instanţa revocă suspendarea şi īnlocuieşte pedeapsa potrivit alin. (2) sau (3), după care: a) dacă noua infracţiune a fost comisă īn timpul minorităţii, se stabileşte şi pentru aceasta o măsură educativă, iar apoi se aplică măsura educativă cea mai grea; b) dacă noua infracţiune a fost comisă după majorat, se aplică o sancţiune rezultantă stabilită potrivit art. 129 alin. (2) din Codul penal.”

- art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal: “(2) īn cazul săvārşirii a două infracţiuni, dintre care una īn timpul minorităţii şi una după majorat, pentru infracţiunea comisă īn timpul minorităţii se ia o măsură educativă, iar pentru infracţiunea săvārşită după majorat se stabileşte o pedeapsă, după care: a) dacă măsura educativă este neprivativă de libertate, se execută numai pedeapsa; b) dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este īnchisoarea, se aplică pedeapsa īnchisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel puţin o pătrime din durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din aceasta la data săvārşirii infracţiunii comise după majorat; c) dacă pedeapsa aplicată pentru infracţiunea săvārşită după majorat este detenţiunea pe viaţă, se execută numai această pedeapsă; d) dacă măsura educativă este privativă de libertate iar pedeapsa este amenda, se execută măsura educativă, a cărei durată se majorează cu cel mult 6 luni, fără a depăşi maximul prevăzut de lege pentru aceasta.”

2. Prezentarea jurisprudenţei propriei instanţe

Pānă īn prezent nu s-a format o jurisprudenţă īn această materie.

3. Punctul de vedere al judecătorului cauzei asupra problemei de drept sesizate

Din economia dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea īn aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal cu referire la art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal, rezultă că această normă tranzitorie specială este aplicabilă exclusiv cauzelor aflate īn curs de judecată la data intrării īn vigoare a noului Cod penal.

Pe de altă parte, se observă că Legea nr. 187/2012 pentru punerea īn aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, nici īn cuprinsul capitolului IV, intitulat “Dispoziţii speciale privind regimul sancţionator aplicabil minorilor” şi nici īn cadrul vreunui alt capitol, nu a edictat vreo normă tranzitorie cu privire la acele situaţii īn care, īn cadrul unei pedepse rezultante stabilite printr-o hotărāre definitivă, se regăsesc īnglobate (prin cumul juridic sau aritmetic) şi pedepse aplicate pentru infracţiuni comise īn timpul minorităţii.

Singura normă juridică reglementată cu privire la situaţia specială a infractorilor minori condamnaţi definitiv la data intrării īn vigoare a noului Cod penal este cea prevăzută de art. 21 din Legea nr. 187/2012, potrivit căruia “(1) Pedeapsa īnchisorii executabilă, aplicată īn baza Codului penal din 1969 pentru infracţiuni comise īn timpul minorităţii, se īnlocuieşte cu măsura educativă a internării īntr-un centru de detenţie pe o perioadă egală cu durata pedepsei īnchisorii.

(2) Pedeapsa īnchisorii care depăşeşte 20 de ani, aplicată pentru infracţiuni comise īn timpul minorităţii, se va īnlocui cu internarea īntr-un centru de detenţie pe o perioadă de 15 ani.

(3) īn cazul pluralităţii de infracţiuni, īnlocuirea prevăzută la alin. (1) şi (2) se face cu privire la pedeapsa rezultantă.

(4) Partea executată din pedeapsa īnchisorii, precum şi durata reţinerii şi arestării preventive se consideră ca parte executată din durata măsurii educative a internării īn centrul de detenţie”, care īnsă nu acoperă şi situaţia unei pluralităţi alcătuite din pedepse aplicate pentru infracţiuni comise īnainte şi după majorat.

Īn acest context s-a apreciat că voinţa legiuitorului ar trebui interpretată īn sensul că, īn astfel de cazuri, pedeapsa rezultantă, aplicată printr-o hotărāre rămasă definitivă īnainte de data de 1 februarie 2014, pentru o pluralitate de infracţiuni, comise parte īn timpul minorităţii şi parte după majorat, nu trebuie fracţionată, īn sensul īnlocuirii pedepselor componente aplicate pentru infracţiuni comise īn timpul minorităţii cu măsura educativă a internării īntr-un centru de reeducare şi al executării restului de pedepse īn regim privativ de libertate, ci trebuie considerată ca un tot unitar şi indivizibil, īn care pedepsele nu mai pot fi disociate.

IV. Punctul de vedere al părţii cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Īn urma comunicării raportului īntocmit īn temeiul art. 476 alin. (7) din Codul procedură penală, condamnatul H.F.M. nu a formulat un punct de vedere scris privind chestiunea de drept supusă judecăţii, astfel cum avea posibilitatea potrivit dispoziţiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală.

V. Punctele de vedere exprimate de către curţile de apel şi instanţele de judecată arondate

Cele mai multe dintre instanţele judecătoreşti care au exprimat un punct de vedere cu privire la posibilitatea aplicării art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012, cu referire la art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal - Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Galaţi, Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Dolj, Tribunalul Caraş-Severin, Tribunalul Vālcea, Tribunalul Neamţ, Tribunalul Bacău, Tribunalul Giurgiu, Tribunalul Ilfov, Judecătoria Buhuşi, Judecătoria Sectorului 1, Judecătoria Sectorului 3, Judecătoria Făurei -, au fost de părere că dispoziţiile citate sunt incidente doar īn cauzele aflate īn curs de judecată la data intrării īn vigoare a Codului penal.

Īn majoritate, judecătorii de la Curtea de Apel Tārgu Mureş, Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Mehedinţi, Tribunalul Gorj, Tribunalul Satu Mare, Tribunalul Argeş, Tribunalul laşi, Tribunalul Constanţa, Tribunalul Harghita, Tribunalul Teleorman, Tribunalul Brăila, Tribunalul Constanţa, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, Judecătoria Tārgu-Jiu, Judecătoria Calafat, Judecătoria Satu Mare, Judecătoria Oradea, Judecătoria Bacău, Judecătoria laşi, Judecătoria Miercurea-Ciuc, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti au opinat că prevederile art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal trebuie interpretate īn sensul că sunt aplicabile şi īn cazul faptelor definitiv judecate la data de 1 februarie 2014.

VI. Opinia Parchetului de pe lāngă Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin Adresa nr. 619/C/802/111-5/2014 din data de 19 martie 2014, Parchetul de pe lāngă Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că nu există īn lucru nicio sesizare avānd ca obiect promovarea unui recurs īn interesul legii privind problema de drept: “dacă prevederile art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea īn aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal cu referire la art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal pot fi interpretate īn sensul că sunt aplicabile şi īn cazul faptelor definitiv judecate la data de 1 februarie 2014”.

Referitor la chestiunea de drept supusă dezlegării, Ministerului Public a susţinut īn cadrul concluziilor depuse la dosarul cauzei că modificările legislative care au intrat īn vigoare la data de 1 februarie 2014 au schimbat radical sancţiunile aplicabile faptelor comise īn timpul minorităţii.

Astfel, potrivit art. 114 din Codul penal, minorilor nu li se mai pot aplica pedepse, ci doar măsuri educative privative sau neprivative de libertate.

Īn acelaşi context, art. 21 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a stabilit că pedeapsa īnchisorii executabilă, aplicată īn baza Codului penal din 1969 pentru infracţiuni comise īn timpul minorităţii, se īnlocuieşte cu măsura educativă a internării īntr-un centru de detenţie pe o perioadă egală cu durata pedepsei īnchisorii.

Astfel, se constată că noua reglementare şi legea de punere īn aplicare a acesteia au statuat cu privire la faptele săvārşite de minori sub imperiul Codului penal anterior şi judecate ulterior modificărilor legislative din 1 februarie 2014, precum şi referitor la condamnările suferite de aceştia anterior datei menţionate şi care se execută sau produc efecte juridice ulterior acestei date (īn această categorie intrānd şi condamnările la pedeapsa īnchisorii a căror executare a fost suspendată condiţionat sau sub supraveghere, īn cazul īn care termenul de īncercare nu s-a īmplinit anterior datei de 1 februarie 2014).

De asemenea, īn privinţa pedepselor a căror executare a fost suspendată, se remarcă faptul că art. 22 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 prevede că această măsură aplicată īn baza Codului penal din 1969 pentru infracţiuni comise īn timpul minorităţii se menţine şi după intrarea īn vigoare a Codului penal.

Alineatele (2)-(4) ale textului de lege menţionat stabilesc cazurile şi condiţiile revocării suspendării executării dispuse pentru infracţiuni comise de minori, precum şi tratamentul sancţionator incident īn caz de revocare.

Astfel, īn conformitate cu art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012, dacă īn termenul de īncercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracţiuni comise īn timpul minorităţii condamnatul a săvārşit din nou o infracţiune, instanţa revocă suspendarea şi īnlocuieşte pedeapsa potrivit alin. (2) sau (3), după care dacă noua infracţiune a fost comisă după majorat, se aplică o sancţiune rezultantă stabilită potrivit art. 129 alin. (2) din Codul penal.

Art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal, la care face referire textul enunţat mai sus şi care este incident īn raport cu situaţia juridică examinată, statuează că, īn cazul săvārşirii a două infracţiuni, dintre care una īn timpul minorităţii şi una după majorat, pentru infracţiunea comisă īn timpul minorităţii se ia o măsură educativă, iar pentru infracţiunea săvārşită după majorat se stabileşte o pedeapsă, după care, dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este īnchisoarea, se aplică pedeapsa īnchisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel puţin o pătrime din durata măsurii educative şi din restul rămas neexecutat din aceasta la data săvārşirii infracţiunii comise după majorat.

Aplicarea legii penale mai favorabile după rămānerea definitivă a hotărārii

Īn procesul de aplicare a art. 6 din Codul penal, legiuitorul a statuat obligativitatea reducerii sancţiunii aflate īn curs de executare la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea care a atras aplicarea pedepsei.

Operaţiunea de determinare a legii penale mai favorabile īn cazul pedepselor definitive aflate īn curs de executare la 1 februarie 2014 nu permite o nouă individualizare a sancţiunilor, aceasta impunānd doar īnlăturarea acelei părţi a sancţiunii care depăşeşte maximul special prevăzut īn legea nouă.

Īn acelaşi context, īn acest proces de stabilire a maximului special prevăzut de noua reglementare prezintă relevanţă inclusiv tratamentul sancţionator incident īn raport cu diversele instituţii juridice reţinute īn cauza examinata.

Această opinie, consacrată de doctrină1, a fost īmpărtăşită şi de Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie.


1 F. Streteanu, Aspecte privind aplicarea īn timp a legii penale īn condiţiile intrării īn vigoare a Noului Cod Penal, Caiete de drept penal nr.3/2013, p. 37-38.

 

Astfel, referitor la situaţia particulară a concursului de infracţiuni, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept īn materie penală, prin Decizia nr. 1 din 14 aprilie 2014, pronunţată īn Dosarul nr. 1/1/2014/HP/P, a statuat cu caracter obligatoriu că:

„Īn aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei īnainte de intrarea īn vigoare a noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracţiuni, īntr-o primă etapă se verifică incidenţa dispoziţiilor art. 6 din Codul penal, cu privire la pedepsele individuale.

Īn a două etapă, se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depăşeşte maximul la care se poate ajunge īn baza legii noi, conform art. 39 din Codul penal.

Īn cazul īn care pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depăşeşte maximul la care se poate ajunge īn baza art. 39 din Codul penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim.

Īn caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămāne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi”.

Astfel, pornind de la chestiunea de drept supusă dezlegării, īn cazul īn care sancţiunea care se execută nu este unică, ci este stabilită ca pedeapsă rezultantă pentru o pluralitate intermediară al cărei regim sancţionator a fost cel prevăzut de art. 864 alin. 1 raportat la art. 83 alin. 1 din Codul penal din 1969, īn operaţiunea de identificare şi aplicare a legii penale mai favorabile prezintă relevanţă şi tratamentul sancţionator incident, potrivit noii reglementări şi, implicit, consecinţele acestuia asupra sancţiunii.

Incidenţa dispoziţiilor art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea īn aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal īn operaţiunea de determinare a legii penale mai favorabile pentru cauzele judecate definitiv:

Īntrucāt noul Cod penal nu a mai prevăzut posibilitatea sancţionării minorilor cu pedepse, consacrānd un sistem sancţionator bazat exclusiv pe măsuri educative, Legea nr. 187/2012 pentru punerea īn aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal a reglementat situaţiile juridice tranzitorii create de condamnările care conţin acest tip de sancţiune, cu referire expresă la pedepsele executabile sau a căror executare a fost suspendată potrivit Codului penal anterior.

Astfel, regimul juridic incident, după data de 1 februarie 2014, īn cazul pedepselor definitiv aplicate minorilor īn baza Codului penal din 1969, executabile sau a căror executare a fost suspendată, a fost lămurit, după caz, de art. 21 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea īn aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, respectiv de art. 22 alin. (1) din aceeaşi lege.

Īn ceea ce priveşte pedepsele a căror executare a fost suspendată şi pentru care a intervenit revocarea cu caracter definitiv la data modificărilor legislative examinate, s-a pus problema aplicabilităţii tratamentului sancţionator prevăzut de art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea īn aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

Astfel, īn cazul infracţiunilor săvārşite īn timpul minorităţii pentru care s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei, art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 instituie un tratament sancţionator distinct care derogă de la cel aplicabil majorilor, determinat de modificările aduse prin noul Cod penal regimului sancţionator aplicabil faptelor săvārşite de minori.

Similar regulii instituite prin Decizia nr. 1/2014 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept īn materie penală din cadrul Īnaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care poate fi valorificată cu caracter de principiu şi īn acest caz, īn procesul de determinare şi aplicare a legii penale mai favorabile pentru pedepsele stabilite prin hotărāri definitive nu prezintă relevanţă doar limita maximă a sancţiunii aplicabile potrivit noilor dispoziţii legale sau, după caz, noul tip de sancţiune prevăzut īn Codul penal, ci şi tratamentul sancţionator al instituţiilor reţinute cu caracter definitiv īn cauză, dacă acestea īşi găsesc corespondent īn noua reglementare.

Īn cazul examinat tratamentul sancţionator prevăzut de art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea īn aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, coroborat cu art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal nu va produce efecte doar īn baza art. 5 din Codul penal, respectiv īn situaţia īn care instanţa este īnvestită cu judecarea infracţiunii care a generat revocarea suspendării pentru condamnarea suferită īn timpul minorităţii, ci şi īn cazul īn care revocarea a avut loc anterior modificărilor legislative din data de 1 februarie 2014, urmānd ca acest tratament sancţionator să fie valorificat īn procesul de aplicare a legii penale mai favorabile potrivit art. 6 din Codul penal.

De altfel, īn mare parte dispoziţiile legale care privesc aplicarea legii penale īn timp īn cazul faptelor săvārşite de minori se referă la sancţiuni deja aplicate la momentul intrării īn vigoare a noilor reglementări.

Un argument suplimentar īn susţinerea acestui punct de vedere īl constituie faptul că Legea nr. 187/2012 pentru punerea īn aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal nu distinge īn privinţa acestui aspect īn sensul limitării incidenţei tratamentului sancţionator prevăzut de art. 22 alin. (4) lit. b) raportat la art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal doar la cazurile īn care instanţa este īnvestită cu judecarea infracţiunii care atrage revocarea suspendării, prin urmare īn acord cu principiul „ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus” aceste dispoziţii legale īşi găsesc aplicabilitatea şi īn operaţiunea de determinare a legii penale mai favorabile īn cazul hotărārilor definitive.

Astfel cum rezultă şi din expunerea de motive a Legii nr. 187/2012, adoptarea dispoziţiilor legale examinate a fost determinată de situaţia tranzitorie pe care o generează hotărārile prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei, īn condiţiile īn care noul Cod penal nu mai prevede posibilitatea aplicării acestui tip de sancţiune īn cazul minorilor, ci doar a măsurilor educative (punctul 2.1 al Expunerii de motive a Legii nr. 187/2012).

Or, tratamentul sancţionator instituit pentru acest tip de situaţie tranzitorie trebuie să fie identic, indiferent dacă infracţiunea care atrage revocarea suspendării executării este īn Curs de judecată ulterior datei de 1 februarie 2014 sau s-a judecat definitiv anterior acestei date.

Necesitatea eficientizării acestui tratament sancţionator īn cazul condamnărilor definitive rezultă şi din interpretarea teleologică a dispoziţiilor legale examinate, īnţelesul acestora rezultānd şi din finalitatea lor.

Interpretarea teleologică are menirea de a stabili sfera de incidenţă a unui text legal, avānd īn vedere scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea acestuia.

Deşi din examinarea sumară a expresiei literale folosite de legiuitor s-ar putea deduce că această dispoziţie legală este incidenţă doar atunci cānd revocarea suspendării executării pedepsei este realizată efectiv de instanţa īnvestită cu judecarea infracţiunii care atrage revocarea, finalitatea normei este aceea de a acoperi juridic toate situaţiile īn care se regăsesc hotărāri prin care s-a stabilit acest mod de individualizare a executării pedepsei, fără a se distinge īn funcţie de momentul īn care are loc revocarea suspendării executării pedepsei.

Īn concluzie, aplicarea legii penale mai favorabile şi īn acest caz, similar concursului de infracţiuni, va parcurge două etape:

1. īn prima etapă se vor analiza pedepsele aplicate pentru infracţiunile care formează pluralitatea intermediară prin prisma maximului special prevăzut de legea nouă, urmānd ca pedeapsa aplicată pentru infracţiunea comisă īn timpul minorităţii să fie īnlocuită cu măsura educativă corespunzătoare, iar cea stabilită pentru fapta comisă după īmplinirea vārstei de 18 ani să fie comparată cu maximul special prevăzut de legea nouă şi redusă, după caz, dacă acesta este depăşit;

2. īn cea de-a două etapă se va examina dacă pedeapsa rezultantă aplicată īn cauză este mai mare decāt cea anterior determinată, inclusiv prin eficientizarea tratamentului sancţionator prevăzut de art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea īn aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, raportat la art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal.

VII. Opinia specialiştilor consultaţi

Īn conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală a fost solicitată opinia scrisă a unor specialişti recunoscuţi asupra chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării, constatāndu-se că nici aceştia nu au un punct de vedere unitar.

Au fost transmise următoarele opinii:

a) Departamentul de Drept Penal din cadrul Facultăţii de Drept - Universitatea din Bucureşti a transmis următorul punct de vedere:

Dispoziţiile art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 se refera la situaţia cānd, după rămānerea definitivă a hotărārii de condamnare cu suspendarea executării pedepsei pentru infracţiuni săvārşite īn timpul minorităţii, a intrat īn vigoare Codul penal, iar condamnatul a săvārşit o nouă infracţiune īn cursul termenului de īncercare.

Dispunānd revocarea măsurii, instanţa nu va mai putea aplica pedeapsa a cărei executare fusese suspendată deoarece, potrivit Codului penal, această sancţiune nu mai este aplicabilă minorilor infractori. Īn acest caz pedeapsa va fi īnlocuită cu o măsură educativă īn funcţie de natura pedepsei a cărei suspendare fusese dispusă iniţial [īnchisoarea va fi īnlocuită cu măsura educativă a internării īntr-un centru educativ - art. 22 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, iar amenda va fi īnlocuită cu măsura educativă a consemnării la sfārşit de săptămānă - art. 22 alin. (3) din Legea nr. 187/2012].

Dacă noua infracţiune comisă īn termenul de īncercare este săvārşită după majorat va exista o pluralitate īntre infracţiunea comisă anterior - pentru care se dispusese măsura suspendării - şi noua infracţiune, pentru care va răspunde ca major. Īn urma revocării suspendării, pedeapsa aplicată nu mai poate fi pusă īn executare, deoarece īn Codul penal, faţă de minorii infractori se pot lua numai măsuri educative.

Conform art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012, dacă pentru noua infracţiune săvārşită după majorat se va aplica o pedeapsă, atunci contopirea sancţiunilor (măsură educativă şi pedeapsă) se va face conform art. 129 alin. (2) din Codul penal.

Dispoziţiile tranzitorii din art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 sunt aplicabile cu privire la cauzele īn care a fost pronunţată, pānă la 1 februarie 2014, o hotărāre de condamnare cu suspendarea executării pedepsei pentru o infracţiune comisă īn timpul minorităţii şi pentru care nu s-a pronunţat revocarea acestei măsuri pānă la aceeaşi dată.

Dacă revocarea suspendării executării pedepsei pentru o infracţiune comisă īn timpul minorităţii a avut loc īnaintea datei de 1 februarie 2014, īnseamnă că instanţa a dispus şi executarea pedepsei īnchisorii, soluţie conformă cu dispoziţiile Codului penal anterior. Astfel, la 1 februarie 2014 condamnatul s-ar afla īn executarea unei pedepse cu īnchisoarea aplicată pentru o infracţiune săvārşită īn timpul minorităţii. Nu are importanţă că anterior fusese dispusă măsura suspendării executării pedepsei cātă vreme aceasta a fost revocată şi pedeapsa a devenit executabilă. Īn acest caz se vor aplica dispoziţiile tranzitorii prevăzute īn art. 21 din Legea nr. 187/2012. Aceasta este situaţia īn care se află condamnatul din cauza īn care a fost pronunţată īncheierea anexată.

Īn concluzie, dispoziţiile din art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 nu pot fi aplicate şi īn cazul faptelor definitiv judecate şi pentru care s-a aplicat pedeapsa īnchisorii pānă la 1 februarie 2014.

Īn speţă fiind vorba de o cauză definitiv judecată, dispoziţiile legii noi se vor aplica doar dacă sunt mai favorabile. Altfel spus, sancţiunile aplicate īn baza legii vechi vor fi reduse ori schimbate doar dacă potrivit noilor dispoziţii acestea nu armai avea suport legal.

Īn Codul penal, pentru infracţiunile săvārşite īn timpul minorităţii, nu se mai pot aplica pedepse, ci numai măsuri educative. Aşadar, după intrarea īn vigoare a Codului penal, pedeapsa de 6 luni īnchisoare nu mai poate rămāne să fie executată alături de cealaltă pedeapsă de 6 ani şi 6 luni. Pedeapsa cu īnchisoarea executabilă la 1 februarie 2014 (6 luni + 6 ani şi 6 luni) nu poate fi privită ca un tot unitar deoarece la aceste pedepse s-a ajuns īn urma revocării suspendării, caz īn care pedepsele nu se contopesc. Īn cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 6 alin. (4) din Codul penal, deoarece condamnatul nu se afla īn executarea unei măsuri educative luate potrivit Codului penal anterior, ci se afla īn executarea unei pedepse cu īnchisoarea. Vor fi, īnsă, incidente dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 şi astfel pedeapsa de 6 luni īnchisoare se va īnlocui cu măsura educativă a internării īntr-un centru de detenţie pe o perioadă egală cu pedeapsa īnchisorii, adică tot de 6 luni. Pedeapsa īnchisorii de 6 ani şi 6 luni aplicată pentru o infracţiune īn formă continuată a fost pronunţată printr-o hotărāre definitivă şi nu mai poate fi reindividualizată īn condiţiile art. 36 din Codul penal, ci doar comparată cu noile dispoziţii ţinānd cont de prevederile art. 6 alin. (1) din Codul penal.

Īn urma aplicării dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 condamnatul s-ar afla īn executarea măsurii educative a internării īntr-un centru de detenţie pe o perioadă de 6 luni şi īn executarea pedepsei cu īnchisoare de 6 ani şi 6 luni. Īntrucāt īn cauză există o pluralitate de două infracţiuni, dintre care una comisă īn timpul minorităţii şi una după majorat (pentru infracţiunea comisă īn timpul minorităţii s-a luat o măsură educativă privativă de libertate şi pentru cea comisă după majorat s-a aplicat o pedeapsă), ar fi incidente dispoziţiile art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal. Īn acest caz s-ar aplica pedeapsa cu īnchisoarea de 6 ani şi 6 luni la care s-ar adăuga īntre 25% din durata măsurii educative şi īntreaga durată a acestei măsuri, S-ar putea ajunge astfel potrivit noilor dispoziţii la o pedeapsă rezultantă de 7 ani.

Aşadar, sancţiunea aplicată definitiv sub imperiul legii vechi, de 6 luni + 6 ani şi 6 luni nu este mai mare decāt sancţiunea la care s-ar putea ajunge potrivit noilor dispoziţii - o pedeapsă rezultantă de 7 ani conform art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal. Īntrucāt legea nouă nu este mai favorabilă, sancţiunile aplicate definitiv sub imperiul legii vechi nu vor fi schimbate.

b) Institutul de Cercetări Juridice “Academician Andrei Rădulescu” al Academiei Romāne a transmis următoarele consideraţii:

I. Īn principiu, prevederile art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea īn aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu referire la art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal, sunt aplicabile şi īn cazul faptelor definitiv judecate pānă la data de 1 februarie 2014, dar numai referitor la tratamentul pluralităţii de infracţiuni (acesta avānd un regim independent de acela care se referă la condamnările definitive componente ale pluralităţii).

Īn aceste cazuri, soluţiile juridice ar putea īnsă diferi după modul īn care se interpretează dispoziţiile privitoare la termenii concursului de infracţiuni (dacă există un concurs dintre o pedeapsă şi o măsură educativă privativă de libertate sau un concurs īntre două pedepse).

Se ştie că, īn varianta īn care persoana a săvārşit două infracţiuni concurente dintre care una īn timpul minorităţii, iar alta după majorat, instanţa va lua o măsură educativă pentru prima infracţiune şi va aplica o pedeapsă pentru infracţiunea săvārşită după majorat, iar la stabilirea sancţiunii care va urma să fie executată se ţine seama, īn principal, de natura privativă sau neprivativă de libertate a măsurii educative luate pentru infracţiunea săvārşită īn timpul minorităţii, precum şi de natura pedepsei aplicate pentru infracţiunea săvārşită după majorat (detenţiunea pe viaţă, īnchisoarea, amenda).

Astfel: dacă pedeapsa aplicată pentru infracţiunea săvārşită după majorat este detenţiunea pe viaţă, se execută numai aceasta; dacă este īnchisoarea, se aplică numai pedeapsa īnchisorii, cānd măsura educativă luată pentru infracţiunea săvārşită īn timpul minorităţii este neprivativă de libertate, iar dacă măsura educativă este privativă de libertate se aplică tot pedeapsa īnchisorii care se majorează cu o durată egală cel puţin cu o pătrime din durata măsurii educative ori din restul neexecutat din aceasta la data săvārşirii infracţiunii comise după majorat şi, īn sfārşit, dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este amenda, se execută măsura educativă, a cărei durată se majorează cu cel mult 6 luni, fără a depăşi maximul prevăzut de lege pentru aceasta.

II. Īn speţa īn care se solicită dezlegarea de principiu, inculpatul H.F.M., condamnat īn condiţiile Codului penal anterior de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti la 6 luni īnchisoare pentru săvārşirea ca minor a infracţiunii prevăzute īn art. 181 din Codul penal, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (art. 864 din Codul penal), pānă la epuizarea termenului de īncercare de 2 ani şi 6 luni, devenit major, a săvārşit o nouă infracţiune, tot īn condiţiile Codului penal anterior pentru care i s-a aplicat o pedeapsă de 6 ani şi 6 luni īnchisoare.

Noua infracţiune, fiind comisă īn termenul de īncercare al unei pedepse anterioare cu suspendarea executării, a atras, conform legii penale anterioare, revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, inculpatul urmānd să execute ambele sancţiuni, atāt cea de 6 luni, cāt şi cea de 6 ani şi 6 luni, īn total 7 ani de īnchisoare.

Chiar dacă aparent ne aflăm īn faţa unui caz cānd nu există recidivă (după Codul penal anterior) sau cānd nu există condiţiile unei pluralităţi intermediare (după Codul penal īn vigoare) īntrucāt primul termen al recidivei este constituit dintr-o condamnare de 6 luni (şi nu mai mare de 6 luni cum prevede legea penală) nu vor fi aplicate regulile concursului de infracţiuni, cum ar rezulta din dispoziţiile art. 40 din Codul penal anterior, ci regulile speciale prevăzute īn cazul revocării suspendării executării pedepsei prevăzute īn art. 83 din Codul penal anterior.

Īn acest caz, sancţiunea aplicată pentru cea de-a două infracţiune, comisă īn termenul de īncercare al primei infracţiuni, nu se contopeşte, ci se execută independent una de cealaltă, soluţie prevăzută īn art. 83 alin. 1 din Codul penal anterior. Este unul din cazurile cānd existenţa situaţiei denumite “pluralitate intermediar㔠(sau īn Codul penal anterior “cazuri cānd nu există recidivă*) nu conduce la aplicarea obligatorie a regulilor concursului de infracţiuni, ci operează unele reguli speciale cum sunt cele care se referă la săvārşirea unei noi infracţiuni īn termenul de īncercare prevăzut de lege, pentru o pedeapsă pronunţată cu suspendarea executării.

Īn acest caz, cele două infracţiuni se execută integral şi nu se contopesc, atāt sancţiunea de 6 luni īnchisoare, cāt şi cea de 6 ani şi 6 luni īnchisoare, ceea ce revine la o pedeapsă de 7 ani īnchisoare pe care inculpatul trebuie să o execute.

Observăm că instanţa care a judecat cea de-a două infracţiune nu putea să aplice prevederile Codului penal īn ceea ce priveşte īnlocuirea īnchisorii (care nu mai putea fi aplicată minorului potrivit Codului penal) cu măsura educativă a internării īntr-un centru de detenţie [art. 129 alin. (2) din Codul penal] īntrucāt sancţiunea iniţială de 6 luni īnchisoare pentru prima infracţiune era definitivă, pe lāngă faptul că măsura educativă pretins īnlocuitoare se putea aplica pe o durată de la 2 ani la 5 ani, pe cānd pedeapsa aplicată īn speţă īn baza legii penale anterioare a fost de 6 luni īnchisoare. Or, se ştie că ceea ce este hotărātor īn asemenea situaţii este durata privaţiunii de libertate şi nu felul privaţiunii (īnchisoare sau măsura educativă a internării īntr-un centru de detenţie).

Dar prevederile noului Cod penal īn materia tratată nu puteau fi aplicate nici cu privire la situaţia fiecărei condamnări componente a pluralităţii acestei condamnări, avānd caracter definitiv. Pedepsele aplicate pentru fiecare infracţiune, reprezentānd condamnări definitive pronunţate sub legea anterioară, nu mai puteau fi puse īn discuţie decāt eventual īn baza art. 6 din Codul penal, problemă care nu a fost īnsă ridicată īn faţa instanţei de judecată. Singurele aspecte care ar putea fi puse īn discuţie ar fi privit tratamentul sporului de pedeapsă pe care īl atrage existenţa pluralităţii de infracţiuni, problematică independentă de aceea a condamnărilor componente ale pluralităţii de infracţiuni.

Īn situaţia de excepţie a speţei, cānd noua condamnare se pronunţă pentru o faptă comisă īn termenul de īncercare pentru o altă condamnare anterioară pronunţată cu suspendarea executării pedepsei, problema sporului de pedeapsă īn cazul pluralităţii de infracţiuni capătă o altă dimensiune. Īn acest caz, sunt aplicabile oare regulile concursului de infracţiuni sau sunt aplicabile alte reguli

Se ştie că legea penală anterioară prevedea, īn acest sens, totalizarea sancţiunilor aplicate condamnatului, spre deosebire de Codul penal [art. 96 alin. (5) din Codul penal] care prevede aplicarea unui regim mai sever, şi anume prin aplicarea regulilor recidivei sau a pluralităţii intermediare, ceea ce ar conduce la o pedeapsă cu īnchisoarea mai mare de 7 ani. Fiind vorba de o recidivă postcondamnatorie, pedepsele aplicate se contopesc [art. 43 alin. (2) din Codul penal], iar pedeapsa rezultantă se adaugă la pedeapsa neexecutată sau la restul rămas neexecutat din aceasta. Īn acest mod se ajunge la o pedeapsă cu īnchisoarea mai mare de 7 ani.

Aceasta īnseamnă că, īn asemenea situaţii, sunt aplicabile numai dispoziţiile legii anterioare īn privinţa tratamentului unei condamnări comise īn termenul de īncercare a unei condamnări anterioare pronunţate cu suspendarea executării pedepsei.

Desprindem din cele de mai sus concluzia că, atunci cānd legea penală nouă, īn privinţa tratamentului pluralităţii de infracţiuni, atrage consecinţe mai grave decāt cele prevăzute īn Codul penai anterior, acesta din urmă devine aplicabil īn cazul succesiunii de legi penale īn timp, cānd are loc modificarea tratamentului aplicării sancţiunii īn situaţia săvārşirii unei noi infracţiuni īn termenul de īncercare al suspendării executării pedepsei pronunţate pentru o infracţiune anterioară.

Desigur, soluţia susceptibilă a fi aplicată ar fi alta dacă instanţa ar transforma prima condamnare din 6 luni īnchisoare īn 6 luni internare īntr-un centru de detenţie (deşi această din urmă măsură educativă se dispune pe o perioadă de la 2-5 ani, pe lāngă faptul că soluţia asupra condamnărilor componente ale concursului a rămas definitivă). Īn acest caz ar deveni aplicabil art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal, iar sporul de pedeapsă ar fi o pătrime din durata măsurii educative, ceea ce ar īnsemna o lună şi 15 zile, condamnatul urmānd să execute o pedeapsă de 6 ani, 7 luni şi 15 zile īn loc de 7 ani īnchisoare.

III. Concluzii

Īn raport cu cele de mai sus, concluzia pe care o desprindem este aceea că, īn principiu, prevederile art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal pot fi aplicabile şi īn cazul faptelor definitiv judecate pānă la data de 1 februarie 2014, dar numai referitor la tratamentul pluralităţii de infracţiuni, acesta avānd un regim independent de acela care se referă la condamnările definitive componente ale pluralităţii.

Īn aceste cazuri, soluţiile juridice ar putea īnsă diferi după modul īn care se interpretează dispoziţiile privitoare la termenii concursului de infracţiuni, respectiv dacă există un concurs dintre o infracţiune şi o măsură educativă privativă de libertate sau un concurs īntre două infracţiuni, aşa cum s-a demonstrat mai sus.

VIII. Raportul asupra chestiunii de drept

Punctul de vedere exprimat de judecătorul-raportor este īn sensul că dispoziţiile art. 22 alin. (4) lit. b)din Legea nr. 187/2012 pentru punerea īn aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal cu referire la art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal reprezintă o normă tranzitorie, incidenţă doar īn cauzele aflate īn curs de judecată la data de 1 februarie 2014, data intrării īn vigoare a Codului penal.

Īn speţă, la data formulării contestaţiei, pedeapsa de 6 luni īnchisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 641 din 22 iunie 2007 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti nu mai avea o existenţă de sine stătătoare, fiind revocată şi adăugată la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni aplicată prin Sentinţa penală nr. 528 din 2 august 2010 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a II-a penală, condamnatul avānd de executat o pedeapsă rezultantă de 7 ani īnchisoare.

Ca atare, la data intrării īn vigoare a Codului penal, contestatorul se afla īn executarea unei pedepse cu īnchisoarea şi nu se mai punea problema pedepsei ce ar trebui aplicate īn cazul unei infracţiuni comise după majorat, dar īn termenul de īncercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracţiuni comise īn timpul minorităţii, ipoteză prevăzută de art. 22 alin. (4) din Legea nr. 187/2012.

De aceea dispoziţiile art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea īn aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal cu referire la art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal nu pot fi aplicate īn cazul faptelor definitiv judecate la data de 1 februarie 2014.

IX. Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept īn materie penală, examinānd sesizarea īn vederea pronunţării unei hotărāri prealabile, raportul īntocmit de judecătorul-raportor şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, reţine următoarele:

A. Cu privire la condiţiile de admisibilitate ale sesizării

Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost legal sesizată, fiind īndeplinite cerinţele impuse de dispoziţiile art. 475 din Codul de procedură penală, existānd o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 200/93/2014 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală.

Din verificările efectuate a rezultat şi faptul că Īnalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărāre prealabilă sau printr-un recurs īn interesul legii asupra chestiunii a cărei dezlegare se solicită şi, de asemenea, această chestiune nu face obiectul unui recurs īn interesul legii īn curs de soluţionare.

Constatānd, deci, īndeplinite condiţiile de admisibilitate menţionate de art. 475 din Codul de procedură penală, Īnalta Curte va proceda la analizarea pe fond a chestiunii de drept ce face obiectul prezentei cauze.

B. Cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare este solicitată

Problema de drept ce face obiectul prezentei cauze priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea īn aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal cu referire la art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal, īn cazul faptelor definitiv judecate la data de 1 februarie 2014.

Īnalta Curte reţine că, spre deosebire de situaţia cauzelor penale aflate īn stare de judecată, unde īn situaţiile tranzitorii este obligatoriu un examen privind legea penală mai favorabilă, īn cazul faptelor definitiv judecate aplicarea legii penale mai favorabile poate fi făcută doar īn situaţiile expres prevăzute de lege. Şi īn expunerea de motive a noului Cod penal s-a arătat c㠓Īn contextul consacrării explicite īn Constituţie a principiului separaţiei puterilor īn stat, o altă problemă care s-a cerut soluţionată a fost stabilirea relaţiei īntre principiul autorităţii de lucru judecat şi aplicarea legii penale mai favorabile īn cazul pedepselor definitive. Īn mod cert, principiul constituţional enunţat impune reducerea la minimul necesar a atingerilor aduse autorităţii de lucru judecat, astfel că o restrāngere a acestei autorităţi se justifică doar īn măsura īn care ea are la bază tot un principiu de natură constituţională, cum este cazul principiului legalităţii pedepsei. Īn consecinţă, s-a optat pentru menţinerea reglementării aplicării obligatorii a legii penale mai favorabile (art. 6) şi renunţarea la aplicarea facultativă a acestei legi īn cazul pedepselor definitive, aceasta din urmă neputānd fi justificată prin raportare la principiul legalităţii”

Deoarece noul Cod penal nu a mai prevăzut posibilitatea sancţionării minorilor cu pedepse, consacrānd un sistem sancţionator bazat pe măsuri educative, Legea nr. 187/2012 pentru punerea īn aplicare a Codului penal a reglementat expres anumite situaţii tranzitorii īn care era dificil de apreciat care este legea penală mai favorabilă, īn capitolul IV “Dispoziţii speciale privind regimul sancţionator aplicabil minorilor”.

Avānd īn vedere că īn cazul faptelor soluţionate prin hotărāri judecătoreşti definitive aplicarea legii penale mai favorabile se face doar īn situaţii de excepţie, legiuitorul a utilizat expresii explicite de genul “pedeapsa amenzii executabil㔠(art. 20 din

Legea nr. 187/2012), “pedeapsa īnchisorii executabil㔠(art. 21 din Legea nr. 187/2012).

Printr-o interpretare per a contrariu rezultă că unde īn textul de lege nu se face referire expresă la situaţia sancţiunilor aplicate prin hotărāri judecătoreşti definitive trebuie considerat că dispoziţia legală este aplicabilă doar cauzelor īn care nu exista o hotărāre definitivă la data de 1 februarie. Īn această categorie se īnscrie şi art. 22, care īn alin. (4) prevede c㠓Dacă īn termenul de īncercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracţiuni comise īn timpul minorităţii condamnatul a săvārşit din nou o infracţiune, instanţa revocă suspendarea şi īnlocuieşte pedeapsa potrivit alin. (2) sau (3), după care:

a) dacă noua infracţiune a fost comisă īn timpul minorităţii, se stabileşte şi pentru aceasta o măsură educativă, iar apoi se aplică măsura educativă cea mai grea;

b) dacă noua infracţiune a fost comisă după majorat, se aplică o sancţiune potrivit art. 129 alin. (2) din Codul penal.”

Din economia acestor dispoziţii rezultă că norma este aplicabilă cauzelor aflate īn curs de judecată la data intrării īn vigoare a noului Cod penal, şi nu atunci cānd există o pedeapsă rezultantă stabilită printr-o hotărāre definitivă, īn care se găsesc īnglobate, ca urmare a revocării suspendării condiţionate, pedepse aplicate īn timpul minorităţii şi pedepse aplicate īn majorat, ca īn speţa dedusă judecăţii.

Concluzionānd, īn considerarea celor expuse, rezultă că prevederile aii. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea īn aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal cu referire la art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal nu sunt aplicabile faptelor definitiv judecate la data de 1 februarie 2014.

Pentru considerentele arătate, īn temeiul art. 477 din Codul de procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

Īn numele legii

DECIDE:

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti Secţia I penală prin īncheierea din data de 20 februarie 2014, īn Dosarul nr. 200/93/2014, īn vederea pronunţării unei hotărāri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizānd aplicabilitatea dispoziţiilor art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea īn aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal cu referire la art. 129 alin, (2) lit. b) din noul Cod penal īn cazul faptelor definitiv judecate la data de 1 februarie 2014 şi stabileşte:

“Prevederile art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea īn aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal cu referire la art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal nu sunt aplicabile faptelor definitiv judecate la data de1 februarie 2014.”

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Pronunţată īn şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2014.

 

PREŞEDINTELE SECŢIEI PENALE

AĪNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

CORINA MICHAELA JĪJĪIE

Magistrat-asistent,

Alina Gabriela Păun

 

ACTE ALE UNIUNII NAŢIONALE A EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

 

UNIUNEA NAŢIONALĂ A EXECUTORILOR JUDECĂTOREŞTI

 

HOTĂRĀRE

pentru modificarea Statutului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi al profesiei de executor judecătoresc, aprobat prin Hotărārea Congresului Extraordinar al Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti nr. 19/2010

 

Avānd īn vedere desfăşurarea lucrărilor Congresului XIII al Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti din 23 mai 2014,

īn conformitate cu prevederile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

īn temeiul dispoziţiilor art. 18 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Statutul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi al profesiei de executor judecătoresc, aprobat prin Hotărārea Congresului Extraordinar al Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti nr. 19/2010, cu modificările şi completările ulterioare,

īn vederea corelării prevederilor Statutului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, aprobat prin Hotărārea Congresului Extraordinar al Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti nr. 19/2010, cu modificările şi completările ulterioare, cu prevederile Legii nr. 188/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

īn baza dispoziţiilor art. 95 alin. (5) din Regulamentul de punere īn aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 210/2001, cu modificările şi completările ulterioare,

Congresul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti adoptă prezenta hotărāre.

Art. I. - Statutul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi al profesiei de executor judecătoresc, aprobat prin Hotărārea Congresului Extraordinar al Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti nr. 19/2010, publicat īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, nr. 713 din 26 octombrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 54, literele j) şi I) se abrogă.

2. La articolul 55, alineatul (4) va avea următorul cuprins:

“(4) Hotărārea Comisiei superioare de disciplină este definitivă şi poate fi atacată cu contestaţie la curtea de apel īn a cărei rază teritorială se află sediul biroului executorului judecătoresc īn cauză.”

Art. II. - Prezenta hotărāre se publică īn Monitorul Oficial al Romāniei, Partea I, şi intră īn vigoare de la data publicării.

Art. III. - Compartimentele secretariat, juridic şi informatic din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, precum şi secretariatele camerelor executorilor judecătoreşti vor urmări ducerea la īndeplinire a prevederilor prezentei hotărāri.

 

Preşedintele Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti,

Cristian-Mihai Jurchescu

 

Bucureşti, 23 mai 2014.

Nr. 1.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.