MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 454/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 454         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 20 iunie 2014

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

            Decizia nr. 283 din 21 mai 2014 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (6), art. 42 alin. (1) şi (10), art. 43 alin. (2), art. 48 alin. (1) şi (8), art. 51 alin. (6), art. 57 alin. (6), art. 59 alin. (6), art. 62 alin. (2), art. 75 alin. (4), art. 77 alin. (4), art. 111 alin. (2) şi art. 160 alin. (5) din Legea privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, precum şi ale legii în ansamblul său

 

DECIZIIALE PRIM-MINISTRULUI

 

            219. - Decizie pentru eliberarea, la cerere, a domnului Marian Preda din funcţia de secretar de stat la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

365/741. - Ordin al ministrului mediului şi schimbărilor climatice şi al ministrului finanţelor publice privind aprobarea Procedurii de efectuare a plăţilor sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule şi a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi a modelului şi conţinutului unor formulare şi pentru modificarea anexei nr. 4 la Ordinul ministrului mediului şi schimbărilor climatice şi al viceprim-ministrului, ministrul finanţelor publice, nr. 490/407/2013 pentru aprobarea Procedurii de restituire a sumelor prevăzute la art. 7, 9 şi 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, precum şi a sumelor stabilite de instanţele de judecată prin hotărâri definitive şi irevocabile

 

723/430. - Ordin al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 619/360/2014 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2014 a Hotărârii Guvernului nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015

 

987. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 1.253/2013 pentru aprobarea regulilor privind înregistrarea operatorilor în agricultura ecologică

 

ACTE ALE CURŢII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

            Hotărârea din 14 ianuarie 2014 în Cauza Mateescu împotriva României

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 283

din 21 mai 2014

referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (6), art. 42 alin. (1) şi (10), art. 43 alin. (2), art. 48 alin. (1) şi (8),art. 51 alin. (6), art. 57 alin. (6), art. 59 alin. (6), art. 62 alin. (2), art. 75 alin. (4), art. 77 alin. (4), art. 111 alin. (2) şi art. 160 alin. (5) din Legea privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, precum şi ale legii în ansamblul său

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, obiecţie formulată de un număr de 83 de deputaţi aparţinând grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

2. Obiecţia de neconstituţionalitate, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 1.699 din 23 aprilie 2014, constituie obiectul Dosarului nr. 369A/2014 şi a fost semnată de următorii deputaţi: Florin-Alexandru Alexe, Marin Almăjanu, Gabriel Andronache, Ştefan Alexandru Băişanu, Vasile Berci, Dan Bordeianu, Daniel Stamate Budurescu, Cristian Buican, Mihăiţă Calimente, Florică Ică Calotă, Steluţa Gustica Cătăniciu, Mircea-Vasile Cazan, Florica Cherecheş, Ioan-Cristian Chirteş, Daniel Chiţoiu, Lucian-Manuel Ciubotaru, Florin Ciurariu, Erland Cocei, Gheorghe Costin, Corneliu Mugurel Cozmanciuc, Grigore Crăciunescu, Horia Cristian, Ion Cupă, Ioan Cupşa, Anton Doboş, Victor-Paul Dobre, Traian Dobrinescu, Mircea Dolha, Nechita-Stelian Dolha, Mihai Aurel Donţu, Gheorghe Dragomir, Paul Dumbrăvanu, Graţiela Leocadia Gavrilescu, Andrei-Dominic Gerea, Alina-Ştefania Gorghiu, Maria Grecea, Virgil Guran, Eleonora-Carmen Hărău, Vasile Horga, Daniel Iane, Raluca-Cristina Ispir, Mihai Lupu, Victor-Gheorghe Manea, Nicu Marcu, Viorica Marcu, Răzvan Horia Mironescu, Dan-Ştefan Motreanu, Romeo Nicoară, Alexandri Nicolae, Gheorghe Eugen Nicolaescu, Theodor Cătălin Nicolescu, Gheorghe-Vlad Nistor, Ludovic Orban, Nechita-Adrian Oros, Ionel Pălăr, Viorel Palaşcă, Dumitru Pardău, Cristiana-Ancuţa Pocora, Petre Roman, Mircea Roşea, Nini Săpunaru, George Scarlat, Adrian-George Scutaru, Dan-Coriolan Simedru, Costel Şoptică, Gigel-Sorinel Ştirbu, Ionuţ Marian Stroe, Raluca Surdu, Iulian-Radu Surugiu, Gheorghe-Mirel Taloş, Ioan Tămâian, Sorin Teju, Ioan Viorel Teodorescu, Hubert Petru Ştefan Thuma, Roşea Laurenţiu Tigăeru, Radu-Bogdan Ţîmpău, Dan-Laurenţiu Tocuţ, Elena-Ramona Uioreanu, Dorinel Ursărescu, Lucia-Ana Varga, Mihai-Alexandru Voicu, Daniel-Cătălin Zamfir şi Radu Zlati.

3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate se susţine că legea a fost adoptată fără respectarea cerinţelor referitoare la redactarea tezelor prealabile şi aprobarea lor de către Guvern şi la elaborarea studiului de impact, cerinţe prevăzute de art. 27-28 şi art. 30 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, contrar art. 1 alin. (5) şi art. 142 alin. (1) din Constituţie. Or, acest lucru a dus la apariţia unor norme imprecise şi chiar contradictorii. Cu titlu exemplificativ, se invocă aparenta contradicţie dintre dispoziţiile alin. (1) şi alin. (10) ale art. 42, arătând că alin. (10) nu se poate referi la participanţii cu sediul, domiciliul sau reşedinţa în România, pentru că”această ipoteză este soluţionată de prima teză a alin. (1), care prevede că citarea părţilor şi comunicarea oricăror acte de procedură se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, ea referindu-se tot la participanţii la procedură aflaţi în străinătate. În concluzie, un element esenţial al participării la o procedura judiciară este imprecis şi contradictoriu reglementat.

4. Pe de altă parte, faptul că art. 39 alin. (6) din lege lasă posibilitatea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar provizoriu să decidă înstrăinarea bunurilor debitorului pentru cheltuieli de procedură este de natură să încalce dreptul de proprietate şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, menţionându-se în sprijinul acestei afirmaţii Hotărârea din 17 iulie 2003, pronunţată în Cauza Luordo împotriva Italiei. Or, în cazul dispoziţiilor legale criticate, nici interesul debitorului, nici cel al creditorilor nu sunt protejate, în condiţiile în care administratorul judiciar/lichidatorul judiciar are o marjă de dispoziţie largă, chiar exorbitantă, cu privire la bunurile debitorului, deşi el este un administrator provizoriu care nu cunoaşte situaţia exactă a societăţii, nu ştie care sunt creditorii şi care sunt şansele de redresare a societăţii.

5. Mai mult, se apreciază că textul de lege este imprecis, întrucât nu determină ce înseamnă “cheltuieli de procedură” şi nici nu stabileşte un criteriu de identificare a bunurilor care urmează a fi vândute, lăsând larg deschise porţile abuzului, administratorul judiciar putând astfel să înstrăineze cel mai valoros activ al societăţii.

6. Nici dreptul de proprietate al creditorilor nu este respectat, deoarece administratorul poate vinde bunuri înainte de notificarea lor, astfel încât aceştia nu pot verifica oportunitatea şi legalitatea unei astfel de vânzări, chiar dacă vânzarea ar putea afecta posibilitatea de valorificare a creanţelor, iar propunerea de vânzare se publică numai în Buletinul procedurilor de insolvenţă şi poate fi atacată în termen de 3 zile de la publicare. Legea nu prevede faptul că accesul (cel puţin electronic) la Buletinul procedurilor de insolvenţă este liber, astfel că, pentru ca un creditor să poată afla despre propunerea administratorului provizoriu, trebuie să achite o taxă Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, conform Hotărârii Guvernului nr. 124/2007, De asemenea, acesta trebuie să verifice periodic Buletinul procedurilor de insolvenţă pentru a vedea ce proceduri s-au deschis, întrucât este posibil ca până la expirarea termenului să nu fi primit nicio comunicare în legătură cu procedura. În acest mod, liberul acces la justiţie devine iluzoriu, fiind condiţionat de existenţa abonamentului la Buletinul procedurilor de insolvenţă.

7. Având în vedere că pentru a putea accesa Buletinul procedurilor de insolvenţă este nevoie de plata unei taxe, rezultă că pentru a putea formula o cale de atac sau o contestaţie, după caz, persoana interesată este condiţionată de acea plată.

Accesul la justiţie este blocat, dar, mai grav, neformulând căi de atac sau contestaţii, persoana interesată pierde definitiv drepturile respective. Nu se poate susţine că taxa aceasta serveşte vreun interes public, deoarece la art. 42 alin. (1) se arată că toate costurile legate de publicarea actelor de procedură sunt suportate din taxele achitate la registrul comerţului. În fine, textele respective nu lămuresc situaţia participanţilor la procedura cu domiciliul/sediul în altă ţară a Uniunii Europene. Conform Regulamentului nr. 1.393/2007 privind notificarea în statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială, actele de procedură se comunică individual. De altfel, chiar legiuitorul pare a crea un tratament discriminatoriu între participanţii la procedură cu domiciliul/sediul în România şi cei din alte state ale Uniunii Europene. Conform art. 42 alin. (1) (oricât de imprecisă ar fi norma), pentru aceştia din urmă comunicarea actelor de procedură se face conform Codului de procedură civilă, ceea ce instituie un tratament discriminatoriu între creditori.

8. Celelalte texte invocate stabilesc termene raportate la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă, accesul la justiţia din România devenind iluzoriu pentru creditorii din alte state ale Uniunii Europene şi încălcând chiar Regulamentul precitat, aspect ce contravine art. 148 alin. (2) raportat la art. 11 din Constituţie.

9. Autorii obiecţiei arată că art. 75 alin. (4) din lege încalcă dispoziţiile art. 44 şi ale art. 11, raportat la art. 20 din Constituţie, întrucât creează un dezechilibru major între interesele debitorului, interesele celorlalţi creditori şi interesul creditorului a cărui creanţă s-a născut ulterior deschiderii procedurii, respectiv în perioada de observaţie. Acesta din urmă a intrat benevol în relaţii contractuale cu debitorul, cunoscând starea de insolvenţă a acestuia şi asumându-şi un anumit grad de risc ce se reflectă în preţul produselor sau serviciilor oferite debitorului, astfel încât apare ca fiind excesivă posibilitatea acordată acestuia de a decide singur intrarea în faliment a debitorului. Dând prevalentă drepturilor unui singur creditor în detrimentul drepturilor debitorului, al drepturilor creditorilor (inclusiv ale statului) şi al celor ale salariaţilor, textul de lege înfrânge echilibrul dintre interesul privat şi cel public, fiind excesiv şi având un scop ilegitim, încălcând astfel dreptul de proprietate al tuturor celorlalţi participanţi la procedură. O astfel de reglementare ar putea fi proporţională cu scopul urmărit numai în cadrul procedurii reorganizării, atunci când situaţia debitorului este cunoscută, planul de reorganizare este aprobat de către creditori şi trebuie aplicat întocmai.

10. Se mai susţine că art. 77 alin. (4) din lege încalcă dispoziţiile art. 44 şi ale art. 11, raportat la art. 20 din Constituţie. Astfel, întreruperea furnizării utilităţilor esenţiale este, de fapt, condamnarea la faliment a debitorului. La fel ca în cazul art. 75 alin. (4) din lege, a permite unui singur creditor să decidă în perioada de observaţie intrarea în faliment a debitorului este excesiv şi ilegitim. Procedura insolvenţei nu afectează numai dreptul de proprietate al debitorului, ci şi pe cel al creditorilor; în acest sens, se menţionează situaţia creanţelor defavorizate. Limitarea dreptului de proprietate ai debitorului şi al creditorilor serveşte interesului general prin aceea că încearcă acomodarea intereselor divergente într-o procedură concursuală. Obligarea la furnizarea serviciilor esenţiale se înscrie în sfera acceptabilă a limitării drepturilor creditorilor şi, de altfel, există în legislaţia naţională de multă vreme. Pe de altă parte, orice privilegiu alocat individual afectează interesul general, precum şi interesul privat al tuturor celorlalţi participanţi la procedură. Dând dreptul unui creditor să oprească practic activitatea debitorului, a fost înfrânt interesul general legitim.

11. Textul atacat creează premisele favorizării furnizorului de servicii esenţiale de către debitor, în detrimentul celorlalţi creditori. Având în vedere faptul că, până la eventualul vot al unui plan de reorganizare, furnizorul de servicii esenţiale este cel care poate distruge şansele de reorganizare ale debitorului, acesta va deveni nu numai un consumator captiv, ci şi un debitor captiv, lucru discriminatoriu în raport cu ceilalţi creditori. Mai mult, textul lasă loc arbitrariului furnizorului, permiţându-i să întrerupă furnizarea serviciilor fără a exista o procedură prealabilă de verificare a îndeplinirii condiţiilor legale. În fine, instituirea unui termen în cadrul perioadei de observaţie este excesiv, tocmai datorită faptului că încă nu se cunoaşte viabilitatea debitorului şi activitatea debitorului este la cote de avane până la eventuala aprobare a planului de reorganizare.

12. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, obiecţia de neconstituţionalitate a fost transmisă preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere.

13. Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale, prin Adresa nr. 2 din 14 mai 2014, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 2.065 din 14 mai 2014, punctul său de vedere, în care se arată că obiecţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

14. Se apreciază că, în cazul legii analizate, nu a fost necesară elaborarea unor teze prealabile, întrucât nu se află în ipoteza^ reglementată de Legea nr. 24/2000.

15. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 39 alin. (1) din lege, se arată că, din analiza sistematică a prevederilor legale contestate, legiuitorul a instituit suficiente garanţii în favoare debitorului, fie că este vorba de condiţii de formă, fie că este vorba de condiţii de fond. De asemenea, se mai susţine că, în realitate, autorii sesizării nu argumentează în ce constă caracterul excesiv şi ilegitim invocat.

16. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 42 alin. (1) şi (10), art. 43 alin. (2), art. 48 alin. (1) şi (8), art. 51 alin. (6), art. 57 alin. (6), art. 59 alin. (6), art. 62 alin. (2), art. 111 alin. (2) şi art. 160 alin. (5) din lege, se arată că, în esenţă, taxa contestată este percepută de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi constă într-o cotă de 10% aplicată asupra taxelor pentru toate operaţiunile de constituire, autorizare, înregistrare, menţionare, rezervare efectuate în registrul comerţului [art. 42 alin. (1)], nefiind o taxă judiciară.

17. De asemenea, şi invocarea prevederilor constituţionale înscrise în art. 148 alin. (2) prin raportare la art. 11 alin. (î) este irelevantă prin prisma conţinutului normativ al textelor legale contestate.

18. În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 75 alin. (4) din lege faţă de art. 44 şi art. 11, raportat la art. 20 din Legea fundamentală, se apreciază că autorii sesizării invocă argumente de oportunitate, precum faptul că “debitorul se află în stare de insolvenţă, deci într-o situaţie financiară precară a cărei îndreptare ar putea necesita un termen mai lung decât cel de 60 de zile” sau eventualele consecinţe practice ale aplicării normei juridice.

19. Se mai arată că neconstituţionalitatea unui text de lege presupune nerespectarea unor principii ori dispoziţii din Legea fundamentală, iar eventualul caracter injust al unei dispoziţii legislative faţă de anumite persoane, ca şi modalităţile de punere în practică a acesteia, nu pot echivala cu neconstituţionalitatea măsurii preconizate.

20. Guvernul a transmis Curţii Constituţionale, prin Adresa nr. 5/2.343/2014, înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 2.070 din 15 mai 2014, punctul său de vedere, în care se arată că obiecţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

21. În privinţa criticilor de neconstituţionalitate ce privesc legea în ansamblul său, se apreciază că acestea sunt inadmisibile, întrucât autorii săi nu au oferit o motivare a încălcării principiului consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie şi a prevederilor art. 142 alin. (1) din Constituţie. În acest sens, se observă că autorii sesizării au invocat faptul că prin încălcarea Legii nr. 24/2000 “se aduce atingere principiului securităţii raporturilor juridice în componenţa sa referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii”, fără însă a aduce argumente în sprijinul acestei susţineri.

22. Guvernul arată că instituţiile şi conceptele specifice materiei redresării şi falimentului operatorilor economici, principiile esenţiale pe care se bazează aceste proceduri, cadrul procesual specific în care se desfăşoară nu sunt elemente cu caracter de noutate pentru peisajul normativ românesc, ci acestea fiinţează de mai bine de 15 ani şi au fost în mod constant în atenţia legiuitorului, fiind adaptate pe parcursul timpului pentru a servi nevoilor economice şi sociale aflate în permanenţă schimbare. Legea analizată nu a făcut decât să îmbunătăţească aspectele care au cunoscut o aplicare neunitară sau care au prezentat deficienţe în implementare şi să valorifice evoluţiile legislative şi bunele practici dezvoltate în ultimii ani în alte ţări, în special cele din spaţiul Uniunii Europene.

23. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate prin raportare la normele de tehnică legislativă, Guvernul arată că, în primul rând, potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, această procedură are în vedere codurile şi alte legi complexe, dar anume determinate; or, analizând cuprinsul legii, Guvernul apreciază că nu suntem în prezenţa unui cod, întrucât actul normativ nu abordează întregul fenomen al insolvenţei, ci doar pe cel referitor la anumite categorii de profesionişti (în principiu, operatori economici). Dimensiunea actului normativ, care nu are, în niciun caz, amploarea unui cod (totalizând, totuşi, doar 344 articole), nu ar trebui să fie, în opinia Guvernului, cel mai important criteriu care să fie luat în considerare în calificarea sa ca lege complexă, în sensul art. 27 şi următoarele din Legea nr. 24/2000.

24. În al doilea rând, Guvernul subliniază că procedura de elaborare a legilor complexe (anume determinate) este reglementată de legiuitor prin dispoziţii permisive. Sub acest aspect, se subliniază faptul că în legislaţia românească au fost adoptate teze prealabile numai în cazul codurilor şi aceasta pentru Că se propuneau schimbări de politici legislative în materiile-pilon ale sistemului juridic, fiind necesar ca liniile directoare ale acestor noi politici să fie recunoscute şi cunoscute.

25. Cu toate acestea, Ministerul Justiţiei a constituit o comisie de specialişti, formată din reprezentanţi ai instanţelor judecătoreşti, Consiliului Superior al Magistraturii, Ministerului Justiţiei, Ministerului Finanţelor Publice, Băncii Naţionale a României, Autorităţii de Supraveghere Financiară, Uniunii Practicienilor în Insolvenţă din România, Asociaţiei Române a Băncilor şi ai mediului universitar juridic. De asemenea, Consiliul Legislativ a fost consultat asupra proiectului în procedura de avizare.

26. În ceea ce priveşte critica referitoare la nerealizarea unui studiu de impact cu privire la soluţiile legislative propuse, Guvernul apreciază ca nici această critică nu poate fi primită, întemeindu-şi susţinerea pe concluziile jurisprudenţei Curţii Constituţionale în interpretarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, raportat la art. 30 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.658 din 28 decembrie 2010).

27. În cazul proiectului Legii privind procedura de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, executivul, prin Ministerul Justiţiei, a optat pentru o modalitate structurată de evaluare a legislaţiei în vigoare, de identificare a deficienţelor/lacunelor în aplicare şi de elaborare a măsurilor care să contracareze aceste deficienţe, prin implementarea a două programe (unul finanţat de Banca Mondială şi un raport de evaluare independentă externă a legislaţiei interne şi a măsurilor propuse). Or, cu privire la motivarea impactului legii, din analiza expunerii de motive ce o însoţeşte, rezultă că au fost avute în vedere costurile si beneficiile aduse în plan economic şi social prin adoptarea acesteia, respectiv dificultăţile care ar putea apărea în procesul de punere în practică a reglementărilor propuse.

28. Referitor la pretinsa neclaritate a unor texte din cuprinsul legii prin invocarea unui singur exemplu, Guvernul remarcă faptul că art. 42 corespunde standardelor constituţionale şi convenţionale de previzibilitate. Analizând în întregime şi sistematic acest articol, inclusiv alin. (2), (3) şi (4), dispoziţiile criticate îşi regăsesc claritatea şi coerenţa.

29. În ceea ce priveşte critica referitoare la prevederile art. 39 alin. (6) din lege, Guvernul remarcă faptul că este criticată puterea conferită administratorului judiciar/lichidatorului judiciar de a decide valorificarea unor bunuri din patrimoniul debitorului în vederea acoperirii cheltuielilor de procedură. Cheltuielile de procedură la care se referă art. 39 alin. (6) au natura juridică a cheltuielilor de judecată, iar suportarea lor din averea debitorului este o aplicaţie a art. 453 din Codul de procedură civilă; de asemenea, se arată că aceste cheltuieli sunt reglementate în diferitele prevederi ale legii: cheltuieli necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, cheltuielile cu notificarea, convocarea şi comunicarea actelor de procedură, cheltuielile cu taxele, timbrele şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor din patrimoniul debitorului, cheltuielile pentru refacerea documentelor contabile, remuneraţiile administratorului judiciar/lichidatorului judiciar şi ale persoanelor cu pregătire de specialitate desemnate se îi ajute pe aceştia. Guvernul subliniază faptul că legea instituie suficiente garanţii care să elimine arbitrariul, inclusiv mecanisme de control judiciar,

30. În privinţa protecţiei dreptului de proprietate al debitorului, astfel cum semnalează şi autorii obiecţiei de neconstituţionalitate, limitarea exerciţiului unor drepturi ale debitorilor care nu şi-au exercitat voluntar obligaţiile de plată apare ca fiind justificată cu prilejul desfăşurării procedurii insolvenţei ce urmăreşte tocmai acoperirea pasivului acestora prin satisfacerea creanţelor creditorilor.

31. Guvernul apreciază că susţinerea referitoare la nerespectarea dreptului de proprietate al creditorilor, pe considerentul ce aceştia nu sunt în măsură să verifice oportunitatea şi legalitatea vânzării, dacă valorificarea are loc anterior constituirii comitetului creditorilor, porneşte de la O premisă eronată, întrucât, în fapt, această verificare este posibilă, orice creditor, îndată după deschiderea procedurii, poate contesta măsurile administratorului judiciar, judecătorul-sindic fiind ţinut a se pronunţa asupra legalităţii acestora, iar în cazul valorificării bunurilor în temeiul art. 39 alin. (6), una dintre condiţiile legale este ca valorificarea să vizeze doar anumite bunuri şi să fie făcute la o anumite valoare, cea stabilită de un evaluator, iar nu de administratorul judiciar, chiar valoarea stabilită de acest evaluator putând face obiectul unei contestaţii în fata judecătorului-sindic.

32. În ceea ce priveşte argumentul autorilor obiecţiei referitor la marja de apreciere pe care o are administratorul judiciar, inclusiv cel provizoriu, în gestionarea procedurii, inclusiv sub aspectul valorificării bunurilor prevăzute de art. 39 alin. (1), Guvernul reaminteşte jurisprudenţa Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte poziţia specială în procedură a administratorului/lichidatorului judiciar, respectiv Decizia nr. 1.418 din 2 noiembrie 2010 şi Decizia nr. 675 din 31 mai 2011.

33. Referitor la prevederile art. 42 alin. (1) şi (10), art. 43 alin. (2), art. 48 alin. (1) şi (8), art. 51 alin. (6), art. 57 alin. (6), art. 59 alin. (6), art. 62 alin. (2), art. 111 alin. (2) şi art. 160 alin. (5) din lege raportat la dispoziţiile art. 21 şi ale art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 11 din Constituţie, Guvernul remarcă faptul că citarea şi comunicarea actelor de procedură prin Buletin se efectuează doar după deschiderea procedurii. Anterior acestei date, precum şi prima citare/comunicare a actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acţiune în cursul procedurii insolvenţei se efectuează potrivit Codului de procedură civilă, deci potrivit regulii general aplicabile în procesele civile. Guvernul arată că Oficiul Naţional al Registrului Comerţului asigură persoanelor interesate accesul gratuit la cele mai importante informaţii: denumirea, forma juridică, codul unic de înregistrare, numărul de ordine în registrul comerţului, sediul debitorului; numărul, data şi denumirea actului de procedură publicat; numărul dosarului de insolvenţe; instanţa şi secţia pe rolul căreia se află dosarul de insolvenţe; numărul şi data Buletinului în care este publicat actul de procedură; tipul procedurii de insolvenţă. De asemenea, pentru a facilita consultarea Buletinului şi solicitarea numai a datelor relevante se asigură accesul, cu titlu gratuit, la sumarul fiecărui număr al Buletinului. Cu scopul facilitării accesului părţilor la actele relevante pentru părţi, au fost create motoare de căutare în baza de informaţii accesibile gratuit, folosindu-se criterii precum: debitor, număr de înregistrare în registrul comerţului, cod unic de înregistrare, numărul Buletinului procedurilor de insolvenţă, număr dosar, interval de publicare. Guvernul semnalează, totodată, că, în perspectiva modificării Regulamentului (CE) nr. 1.346/2000 privind procedurile de insolvenţă transfrontalieră, urmează a se extinde componenta gratuită cu următoarele informaţii: data deschiderii procedurii de insolvenţă; data închiderii procedurii; lichidatorul desemnat; hotărârea de numire a lichidatorului; termenul-limită de depunere a cererilor de admitere a creanţelor.

34. În privinţa importanţei utilizării mecanismelor informatice de citare/comunicare a actelor procedurale, pentru a facilita, iar, în niciun caz, a îngrădi accesul la justiţie, se semnalează că la nivelul Uniunii Europene se are în vedere interconectarea registrelor de insolvenţă din statele membre (larga majoritate a acestora utilizând deja un astfel de produs informatic), astfel încât creditorii din străinătate să poată accesa mai uşor informaţiile din dosarele de insolvenţă transfrontalieră în care sunt parte.

35. De altfel, această problematică a citării prin Buletinul procedurilor de Insolvenţă a fost deja supusă controlului de constituţionalitate, iar Curtea Constituţională, analizând contextul special al procedurii insolvenţei şi modalitatea concretă în care se realizează citarea/comunicarea prin Buletin a validat acest instrument din perspectiva conformităţii sale cu Legea fundamentală (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.012 din 27 noiembrie 2012).

36. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 75 alin. (4) din lege, Guvernul remarcă faptul că acestea au ca scop să corecteze regimul instituit de Legea nr. 85/2006 în privinţa creanţelor curente. Astfel, potrivit reglementării în vigoare, plata creanţelor curente se efectuează conform documentelor din care rezultă, fără însă a se institui o sancţiune expresă pentru neachitarea acestora. Contrar celor invocate de autorii obiecţiei, textul art. 75 alin. (4) din lege nu dă posibilitatea titularului creanţei curente “de a decide singur intrarea în faliment a debitorului”, ci textul prevede că această categorie de creditori, în caz de neplată a creanţelor lor în termen de 60 de zile de la data luării măsurii de către administratorul judiciar sau a hotărârii instanţei de judecată, are doar dreptul de a formula o cerere privind deschiderea procedurii de faliment a debitorului, cerere care este supusă spre soluţionare judecătorului-sindic, acesta fiind cel care analizează situaţia concretă a evoluţiei procedurii şi dacă se impune sau nu intrarea în faliment.

37. Referitor la prevederile art. 77 alin. (4) din lege, Guvernul observă că, spre deosebire de orice alţi titulari de creanţe curente, în privinţa furnizorilor de utilităţi (electricitate, gaze naturale, ape, servicii telefonice sau altele asemenea), legea prevede obligaţia de continuare a prestării serviciilor, aceştia neavând dreptul, în perioada de observaţie şi în perioada de reorganizare, să schimbe, să refuze ori se întrerupă temporar un astfel de serviciu către debitor sau averea acestuia, în cazul în care acesta are calitatea de consumator captiv, potrivit legii. Se poate spune că, în această situaţie, nu se vorbeşte doar de consumator captiv, ci şi de furnizor captiv.

38. În considerarea acestei diferenţe faţă de orice alt titular de creanţe curente, s-a apreciat că se impune şi un tratament de protecţie suplimentar. În acest scop, s-a prevăzut un termen de plată legal, de 90 de zile, iar dacă acesta nu este respectat nu mai subzistă obligaţia de prestare a serviciilor. Limitarea în timp a acestei obligaţii de furnizare corespunde spiritului normei constituţionale ce ocroteşte proprietatea privată. Existenţa unei obligaţii de prestare a unui serviciu, a unei situaţii de captivitate în procedură, nelimitată în timp are efecte considerabile şi imposibil de contracarat asupra averii creditorului furnizor de utilităţi, putând conduce, în unele cazuri, în funcţie de valoarea creanţei şi numărul de debitori faţă de care are obligaţia de prestare a serviciilor, ca furnizorul să ajungă el însuşi în insolvenţă, prin simplul efect al aplicării legii.

39. Preşedintele Senatului nu a transmis Curţii Constituţionale punctul său de vedere.

40. La dosarul cauzei a fost depusă din partea Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România, în calitate de amicus curiae, prin S.C.A. “Leaua & Asociaţii” o opinie în sprijinul respingerii obiecţiei de neconstituţionalitate. Aceasta se referă, în mare parte, în acelaşi mod, la argumentele prezentate în punctul de vedere al Guvernului.

CURTEA,

examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul judecătorului-raportor, dispoziţiile legale criticate şi prevederile Constituţiei, reţine următoarele:

41. Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 1, 10, 15,16 şi 18 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederilor legale criticate.

42. Obiectul controlului de constituţionalitate, având în vedere criticile formulate, îl constituie dispoziţiile art. 39 alin. (6), art. 42 alin. (1) şi (10), art. 43 alin. (2), art. 48 alin. (1) şi (8), art. 51 alin. (6), art. 57 alin. (6), art. 59 alin. (6), art. 62 alin. (2), art. 75 alin. (4), art. 77 alin. (4), art. 111 alin. (2) şi art. 160 alin. (5) din Legea privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, precum şi prevederile legii în ansamblul său. Dispoziţiile legale criticate punctual au următoarea formulare:

- Art. 39 alin. (6): “În scopul şi în limitele necesare acoperirii cheltuielilor de procedură, oricând pe parcursul procedurii, în lipsa de lichidităţi în patrimoniul debitorului, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va identifica bunuri valorificabile libere de sarcini, care nu sunt esenţiale pentru reorganizare, şi va proceda la valorificarea de urgenţă, la minim valoarea de lichidare a acestora, stabilită de un evaluator. Până la desemnarea comitetului creditorilor decizia de valorificare aparţine administratorului judiciar/lichidatorului judiciar. Propunerea de valorificare, inclusă în raportul prevăzut la art. 59 alin. (1), care se depune la dosarul cauzei şi se publică în extras în Buletinul procedurilor de insolvenţă, poate fi contestată de orice parte interesată în termen de 3 zile de la publicarea extrasului raportului în BPI. După desemnarea comitetului creditorilor, valorificarea se va face cu acordul comitetului, potrivit prevederilor art. 87 alin, (2).”;

- Art. 42 alin. (1) şi (10): “(1) Citarea părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de procedură se efectuează prin BPI. Comunicarea citaţiilor, a convocărilor şi notificărilor către participanţii la proces, al căror sediu, domiciliu sau reşedinţă se află în străinătate, este supusă dispoziţiilor Codului de procedură civilă coroborate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Regulamentului (CE) nr. 1.393/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială («notificarea sau comunicarea actelor») şi abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1.348/2000 al Consiliului, după caz. BPI va fi realizat în formă electronică. Pentru acoperirea cheltuielilor de publicare a Buletinul procedurilor de insolvenţă se percepe o taxă constând într-o cotă de 10% aplicată asupra taxelor achitate la oficiul registrului comerţului pentru toate operaţiunile de constituire, autorizare, înregistrare, menţionare, rezervare efectuate în registrul comerţului. [...]

(10) Publicarea actelor de procedură sau, după caz, a hotărârilor judecătoreşti în BPI înlocuieşte, de la data publicării acestora, citarea, convocarea şi notificarea actelor de procedură efectuate individual faţă de participanţii la proces, acestea fiind prezumate a fi îndeplinite la data publicării.;

- Art. 43 alin. (2): “Termenul de apel este de 7 zile de la comunicarea hotărârii realizată prin publicare în BPI, dacă prin lege nu se prevede altfel. Apelul va fi judecat de complete specializate, de urgenţă. Citarea apelanţilor, a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar şi a intimaţilor în apel şi comunicarea deciziilor pronunţate se fac prin Buletinul procedurilor de insolvenţă. Instanţele judecătoreşti vor transmite actele de procedură în cauză, din oficiu, pentru publicare în Buletinul procedurilor de insolvenţă. Procedura va fi considerată îndeplinită dacă citaţia se publică cu cel puţin 5 zile calendaristice înainte de data stabilită pentru înfăţişare, în vederea soluţionării apelului se trimit la curtea de apel, în copie certificată, de grefierul-şef al tribunalului, numai actele care interesează soluţionarea căii de atac, selectate de judecătorul-sindic în cazul în care apelul priveşte o hotărâre a judecătorului-sindic pentru care nu s-a format dosar asociat. În cazul în care instanţa de apei consideră necesare şi alte acte din dosarul de fond, va pune în vedere părţilor interesate, prin rezoluţie la primirea cererii de apel sau prin încheiere în cursul soluţionării apelului, să le depună în copie certificată sau le va solicita judecătorului-sindic.”;

- Art. 48 alin. (1) şi (8): “(1) Convocarea creditorilor se realizează prin publicare în BPI cu cel puţin 5 zile anterior ţinerii şedinţei şi trebuie să cuprindă ordinea de zi a acesteia. Convocatorul se depune la BPI cu 3 zile înaintea datei la care trebuie efectuată publicarea. [...]

(8) Cererea prevăzută la alin. (7) va fi depusă la dosarul cauzei, inclusiv în format electronic, în termen de 5 zile de la data publicării în BPI a procesului-verbal al adunării creditorilor şi va fi soluţionată în camera de consiliu, cu citarea celui care a introdus cererea, a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar şi a creditorilor. Citarea părţilor şi comunicarea actelor către aceştia se fac prin BPI.”;

- Art. 51 alin. (6): “Împotriva acţiunilor, măsurilor şi deciziilor luate de comitetul creditorilor, orice creditor poate formula contestaţie la judecătorul-sindic, în termen de 5 zile de la publicarea procesului-verbal al comitetului creditorilor în BPI.”;

- Art. 57 alin. (6): “Creditorii pot contesta la judecătorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, decizia prevăzută la alin. (2) şi (3), în termen de 5 zile de la data publicării acesteia în BPI. Judecătorul va soluţiona, de urgenţă şi deodată, toate contestaţiile printr-o încheiere prin care va numi administratorul judiciar/lichidatorul judiciar desemnat sau, după caz, va solicita adunării creditorilor/creditorului desemnarea unui alt administrator judiciar/lichidator judiciar.”;

- Art. 59 alin. (6); “Contestaţia trebuie să fie depusă în termen de 7 zile de la publicarea în BPI a extrasului prevăzut la alin. (2).”;

- Art. 62 alin. (2): “Obiecţiunile se formulează în termen de maximum 5 zile de la publicarea în BPI a unui anunţ cu privire la depunerea raportului de evaluare la dosarul cauzei.”;

- Art. 75 alin. (4): “Titularul unei creanţe curente, certe, lichide şi exigibile ce a fost recunoscută de către administratorul judiciar sau de către judecătorul-sindic potrivit alin. (3) al prezentului articol şi al cărei cuantum depăşeşte valoarea-prag poate solicita, pe parcursul duratei perioadei de observaţie, deschiderea procedurii de faliment a debitorului dacă aceste creanţe nu sunt achitate în termen de 60 de zile de la data luării măsurii de către administratorul judiciar sau a hotărârii instanţei de judecată. Prevederile art. 143 alin. (2) şi (3) se vor aplica în mod corespunzător.”;

- Art. 77 alin. (4): “Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (2), dacă debitorul nu achită creanţele născute după deschiderea procedurii insolvenţei, aferente serviciilor prestate, în termenul prevăzut de alin. (2), furnizorul de utilităţi este Îndreptăţit să întrerupă furnizarea serviciilor.;

- Art. 111 alin. (2): “Contestaţiile trebuie depuse la tribunal în termen de 7 zile de la publicarea în BPI a tabelului preliminar, atât în procedura generală, cât şi în procedura simplificată.”;

- Art. 160 alin. (5): “Comitetul creditorilor sau orice creditor poate formula contestaţii la raport şi la plan în termen de 15 zile de la publicarea acestora în BPI. 6 copie de pe contestaţie se comunică de urgenţă lichidatorului judiciar. În termen de 5 zile lucrătoare de la expirarea termenului de formulare a contestaţiilor, dacă nu se depune nicio contestaţie, lichidatorul judiciar va proceda la plata efectivă a sumelor distribuite. În cazul în care s-au depus contestaţii, lichidatorul judiciar va reţine de la distribuţie sumele supuse contestaţiei în condiţiile alin. (6), făcând plata sumelor necontestate.”

43. Autorii obiecţiei de neconstituţionalitate susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 1 alin. (5) privind cerinţele de calitate a legilor, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind liberul acces la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 142 alin. (1) privind rolul Curţii Constituţionale de garantai supremaţiei Constituţiei şi art. 148 alin. (2) privind prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

44. Examinând dispoziţiile de lege criticate, Curtea reţine că obiecţia de neconstituţionalitate formulată este neîntemeiată pentru motivele care vor fi arătate în continuare.

45. Cu privire la critica de neconstituţionalitate referitoare la lipsa elaborării unor teze prealabile şi a unui studiu de impact, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 27-28 şi art. 30 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea reţine faptul că, în jurisprudenţa sa, s-a mai pronunţat cu privire la critici de neconstituţionalitate raportate la art. 1 alin. (5) din Constituţie prin prisma încălcării Legii nr. 24/2000. Astfel, în privinţa incidenţei normelor de tehnică legislativă în cadrul controlului de constituţionalitate, Curtea a mai arătat că deşi ele “nu au valoare constituţională, (...] prin reglementarea acestora legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei, precum şi conţinutul şi forma juridică adecvate pentru flecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislaţii care respectă principiul securităţii raporturilor juridice, având claritatea şi previzibilitatea necesară (Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012, Decizia nr. 681 din 27 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 477 din 12 iulie 2012, Decizia nr. 447 din 29 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013, sau Decizia nr. 448 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 7 ianuarie 2014). De aceea, “nerespectarea normelor de tehnică legislativă determină apariţia unor situaţii de incoerenţă şi instabilitate, contrare principiului securităţii raporturilor juridice în componenta sa referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii” (Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012 şi Decizia nr. 448 din 29 octombrie 2013).

46. De altfel, o menţionare riguroasă a jurisprudenţei sale în această materie se regăseşte în Decizia Curţii Constituţionale nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, prin care Curtea Constituţională şi-a motivat soluţia de constatare a neconstituţionalităţii Legii privind stabilirea unor măsuri de descentralizare a unor competenţe exercitate de unele ministere şi organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi a unor măsuri de reformă privind administraţia publică folosind şi argumentul ca nu s~a efectuat studiul de impact prevăzut de art. 5 alin. (1) din Legea-cadru a descentralizării nr. 195/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 25 mai 2006. Curtea a reţinut că o atare manieră de reglementare reliefa o lipsă de corelare cu dispoziţiile Legii-cadru nr. 195/2006, ceea ce demonstra neîndeplinirea obligaţiei care revenea Guvernului şi Parlamentului în temeiul art. 5 alin. (1) din Legea-cadru nr. 195/2006, respectiv de a adopta legea criticată fără a fi realizate analizele de impact necesare.

47. Dispoziţiile legale invocate din Legea nr. 24/2000, în dosarul de faţă, au următorul cuprins:

- Art. 27: Teze prealabile

(1) în cazul proiectelor de coduri sau al altor legi complexe, anume determinate, la iniţiativa Parlamentului ori a Guvernului se pot constitui la Consiliul Legislativ sau sub coordonarea acestuia comisii de specialitate pentru elaborarea proiectelor respective.

(2) în cazul proiectelor de coduri şi al altor legi complexe, care interesează domeniul de activitate al justiţiei, comisiile de elaborare se instituie de Ministerul Justiţiei. În componenţa comisiei constituite se include un reprezentant al Consiliului Legislativ, desemnat de preşedintele acestuia.

(3) Comisiile de specialitate vor întocmi, pe baza unor studii şi documentări ştiinţifice, teze prealabile care să reflecte concepţia generală, principiile, noile orientări şi principalele soluţii ale reglementărilor preconizate.

(4) înainte de definitivarea tezelor, concluziile studiilor, cuprinzând liniile directoare ale concepţiei de ansamblu a viitoarei reglementări, se înaintează, pentru exprimarea punctului de vedere, ministerelor şi celorlalte autorităţi publice interesate.”;

- Art. 28: Aprobarea tezelor prealabile

“Tezele prealabile, definitivate potrivit prevederilor art. 27, se supun aprobării Guvernului. După aprobarea tezelor de către Guvern comisia de elaborare va proceda la redactarea textului viitorului act normativ.”;

- Art. 30: Instrumentele de prezentare şi motivare

“(1) Proiectele de acte normative trebuie însoţite de următoarele documente de motivare: [...]

d) studii de impact - în cazul proiectelor de legi de importanţă şi complexitate deosebită şi al proiectelor de legi de aprobare a ordonanţelor emise de Guvern în temeiul unei legi de abilitare şi supuse aprobării Parlamentului.”

48. Din analiza coroborată a dispoziţiilor art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 24/2000 se ajunge la concluzia că elaborarea tezelor prealabile nu este obligatorie, dar că la iniţiativa Parlamentului ori a Guvernului se pot constitui la Consiliul Legislativ sau sub coordonarea acestuia comisii de specialitate pentru elaborarea proiectelor respective, iar în cazul proiectelor de coduri şi al altor legi complexe, care interesează domeniul de activitate al justiţiei (care este şi în cazul de faţă), comisiile de elaborare se instituie de Ministerul Justiţiei. În schimb, în cazul proiectelor de legi de importanţă şi complexitate deosebită şi al proiectelor de legi de aprobare a ordonanţelor emise de Guvern în temeiul unei legi de abilitare şi supuse aprobării Parlamentului este necesară elaborarea unor studii de impact care să le însoţească atunci când sunt depuse la Parlament. Aşadar, se observă diferenţa de nuanţă în ceea ce priveşte cele două cerinţe: tezele prealabile pot fi elaborate în cazul unor coduri sau al altor legi complexe, în timp ce studiile de impact sunt necesare în cazul proiectelor de legi de importanţă şi complexitate deosebită. Deşi legea criticată, reglementând sistematic materia insolvenţei, cuprinde 344 de articole, grupate în 5 titluri, nu poate fi calificată drept un cod al insolvenţei, avându-se în vedere sfera sa de aplicare, şi nici nu se poate concluziona că prin conţinutul său normativ impunea elaborarea unor teze prealabile în sensul Legii nr. 24/2000.

49. Curtea mai reţine că, potrivit expunerii de motive ce însoţeşte proiectul de lege, a fost creat un grup consultativ de experţi format din reprezentanţi ai instanţelor judecătoreşti, Consiliului Superior al Magistraturii, Ministerului Finanţelor Publice, Băncii Naţionale a României, Autorităţii de Supraveghere Financiare, Uniunii Practicienilor în Insolvenţă din România, Asociaţiei Românea Băncilor şi ai mediului universitar juridic. De asemenea, impactul proiectului de lege este prezentat tot în expunerea de motive, dar într-o manieră lapidară, consemnându-se faptul că proiectul va avea un impact macroeconomic şi concurenţial pozitiv, inclusiv în ceea ce priveşte mediul de afaceri.

50. Curtea a mai examinat în jurisprudenţa sa cerinţa existenţei studiului de impact. Astfel, prin Decizia nr. 1.658 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, Curtea, analizând expunerea de motive a legii criticate, a constatat că Guvernul şi-a îndeplinit obligaţia de a motiva impactul socioeconomic al legii criticate, chiar dacă motivarea este succintă şi lapidară. În cauza de faţă, lipsa tezelor prealabile şi a unui studiu de impact detaliat se poate explica prin faptul că prezenta lege reprezintă o actualizare a reglementării existente deja în materia insolvenţei. În aceste condiţii, considerentele Deciziei nr. 1 din 10 ianuarie 2014 nu îşi găsesc aplicabilitatea în cauza de faţă, materia analizată fiind diferită.

51. Autorii obiecţiei de neconstituţionalitate mai arată că din cauza complexităţii legii şi a nerespectării procedurilor de tehnică legislativă s-a ajuns la apariţia unor norme imprecise şi chiar contradictorii, evidenţiind existenţa unei contradicţii între alin. (1) şi (10) ale art. 42 din lege. Curtea reţine însă că alin. (10) al art. 42 se referă la efectele publicării actelor de procedură sau, după caz, a hotărârilor judecătoreşti în Buletinul procedurilor de insolvenţă, efecte care pot viza doar părţile citate sau cărora li s-au comunicat acte de procedură prin acest mijloc. În schimb, în privinţa participanţilor care îşi au sediul, domiciliul sau reşedinţa în străinătate, procedura de comunicare se realizează conform Codului de procedură civilă şi regulamentelor prevăzute la art. 42 alin. (1) teza a două din lege, ceea ce demonstrează faptul că alin. (10) al aceluiaşi articol nu este aplicabil în privinţa acestora. În consecinţă, Curtea reţine că nu există nicio contradicţie între cele două alineate ale art. 42 din lege. De altfel, aceste dispoziţii legale trebuie analizate în strânsă legătură şi cu cele ale art. 42 alin. (3) şi (4) din lege. Potrivit acestora, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii, precum şi prima citare şi comunicarea actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acţiune se efectuează potrivit Codului de procedură civilă, aşadar, potrivit regulii general aplicabile în procesele civile. După deschiderea procedurii, publicarea actelor de procedură în Buletinul procedurilor de insolvenţă înlocuieşte, de la data publicării acestora, citarea, convocarea şi notificarea actelor de procedură efectuate individual faţă de participanţii la proces. Mai mult, legea prevede că în cazul persoanelor împotriva cărora se introduce o acţiune după deschiderea procedurii insolvenţei, pe lângă citarea şi comunicarea actelor de procedură prin Buletinul procedurilor de insolvenţă se vor efectua şi formalităţile de citare/comunicare prevăzute de dreptul comun în materie.

52. O altă critică vizează posibilitatea prevăzută de art. 39 alin. (6) din lege pentru administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, ca în scopul şi în limitele necesare acoperirii cheltuielilor de procedură şi oricând pe parcursul procedurii, în lipsă de lichidităţi în patrimoniul debitorului, să identifice bunuri valorificabile libere de sarcini, care nu sunt esenţiale pentru reorganizare, şi să le valorifice de urgenţă la minim valoarea de lichidare a acestora, stabilită de un evaluator. Autorii obiecţiei mai critică faptul că legea este imprecisă atunci când foloseşte expresia “cheltuieli de procedură” şi faptul că ea nu stabileşte un criteriu de identificare a bunurilor ce urmează a fi vândute, ceea ce ar lăsa loc abuzurilor.

53. Cu privire la aceste aspecte, Curte reţine că art. 39 alin. (1) din lege se referă la “cheltuielile aferente procedurii”, deci la cheltuieli care au legătură cu procedura, legea instituind un mecanism complex de verificare a operaţiunilor efectuate în legătură cu aceste cheltuieli. Acest articol face o enumerare a cheltuielilor, enumerare care nu este exhaustivă. Astfel, aceleaşi dispoziţii ale art. 39 alin. (1) din lege se referă la cheltuielile privind notificarea, convocarea sau comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul şi/sau de lichidatorul judiciar, cheltuieli care vor fi suportate din averea debitorului. Legea mai conţine, în alte articole, referiri la diverse cheltuieli de procedură. De exemplu, art. 14 se referă la onorariul mandatarului ad-hoc, art. 59 alin. (2) se referă la onorariul administratorului judiciar etc. Aşadar, chiar dacă legea nu face o enumerare exhaustivă în articolul criticat a cheltuielilor de procedură, se poate deduce care sunt aceste cheltuieli. Această apreciere poate fi făcută fără dificultate de către administratorul/lichidatorul judiciar, care este practician în insolvenţă şi care are experienţa generală sau specifică necesară preluării dosarului şi bunei administrări a cauzei [a se vedea şi art. 57 din lege]. De asemenea, potrivit art. 59 alin. (1), administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzând justificarea cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate cu administrarea procedurii. Propunerea de valorificare, inclusă în raportul prevăzut la art. 59 alin. (1), care se depune la dosarul cauzei şi se publică în extras în Buletinul procedurilor de insolvenţă, poate fi contestată de orice parte interesată în termen de 3 zile de la publicarea extrasului raportului în Buletinul procedurilor de insolvenţă. Potrivit art. 45 alin. (1) lit. j) din lege, judecătorul-sindic va soluţiona contestaţiile debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul sau de lichidatorul judiciar. Dincolo de aceste mecanisme de control, trebuie să se plece de la premisa că administratorul judiciar este un profesionist şi o persoană de bună-credinţă.

54. Pe de altă parte, raportarea dispoziţiilor criticate la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului prin menţionarea Hotărârii din 17 iulie 2003, pronunţată în Cauza Luordo împotriva Italiei este însă incompletă. Autorii invocă anumite considerente din hotărâre, potrivit cărora intervenţia statului nu trebuie să fie excesivă faţă de scopul urmărit şi nu trebuie să rupă echilibrul dintre interesul general şi cel particular, susţinând că aceleaşi considerente sunt aplicabile şi în cazul de fată. Însă, potrivit aceleiaşi hotărâri, limitarea dreptului de proprietate a unei persoane nu este criticabilă în sine, având în vedere că statele dispun de o largă marjă de apreciere, potrivit art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adiţional la Convenţie pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Problemele intervin atunci când o astfel de limitare implică riscul de a impune unei persoane o sarcină excesivă în legătură cu dreptul de a dispune de bunurile sale, în special în lumina unei proceduri excesiv de lungi. În speţă, procedura durase 14 ani şi 8 luni (a se vedea paragraful 70 al hotărârii). Or, în cazul legii analizate pe baza dispoziţiilor constituţionale invocate, raportul de proporţionalitate apare ca fiind păstrat.

55. În legătură cu dispoziţiile ari. 39 alin. (6) din lege, autorii obiecţiei arată că atât timp cât legea nu prevede că accesul la Buletinul procedurilor de insolvenţă (cel puţin în formă electronică) este liber, există obligativitatea, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 124/2007, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 107 din 13 februarie 2007, să achite o taxă Oficiului Naţional al Registrului Comerţului. Astfel, în lipsa efectuării plăţii taxei respective, persoana interesată nu va putea lua cunoştinţă de conţinutul Buletinului procedurilor de insolvenţă şi nu îşi va putea valorifica dreptul de acces liber la justiţie, care, în acest fel, devine iluzoriu.

56. Analizându-se dispoziţiile art. 42 alin. (1) din lege, precum şi pe cele ale Hotărârii Guvernului nr. 124/2007, reiese că partea interesată ar urmă să plătească o taxă pentru a avea acces la Buletinul procedurilor de insolvenţă. De asemenea, din interpretarea acestor dispoziţii legale reiese că respectiva cotă de 10% percepută pentru acoperirea cheltuielilor de publicare în Buletinul procedurilor de insolvenţă nu reprezintă taxa efectivă de acces, ele trebuind să plătească o altă taxă distinctă, pentru a putea avea acces efectiv la acest buletin.

57. Chestiunea plăţii unei taxe pentru a avea acces la Buletinul procedurilor de insolvenţă, prin raportare la dispoziţiile art. 21 din Constituţie, a mai fost analizată de Curtea Constituţională atunci când s-a pronunţat cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 7 alin. (1)-(3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 359 din 21 aprilie 2006; în acest sens, cu titlu exemplificativ, Curtea reţine Decizia nr. 367 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2009, ale cărei considerente îşi păstrează valabilitatea mutatis mutandis şi în cauza de faţă. Astfel, în privinţa acestor critici, Curtea a reţinut că accesul la justiţie şi exercitarea dreptului la apărare nu sunt drepturi absolute, legiuitorul putând să prevadă anumite condiţionări în vederea unei bune administrări a justiţiei, condiţionări ce pot îmbrăca şi forma unor obligaţii de ordin financiar. În mod evident, aceste condiţionări trebuie să îşi găsească o justificare rezonabilă şi proporţională cu obiectivul propus şi să nu ducă la imposibilitatea de exercitare efectivă a drepturilor fundamentale mai sus menţionate.

58. Curtea a constatat că citarea şi comunicarea actelor prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvenţă îşi găsesc justificarea în însuşi specificul acestei proceduri şi au drept scop asigurarea desfăşurării cu celeritate a acesteia. Obligaţiile corelative ce decurg pentru părţi în acest caz nu pot fi privite ca aducând o restrângere a dreptului de proprietate ori a dreptului la apărare, atât timp cât părţile au posibilitatea, pe de o parte, să participe la termenele fixate de judecătorul-sindic şi să consulte dosarul în vederea cunoaşterii tuturor actelor de procedură depuse la acesta, iar, pe de altă parte, au posibilitatea de a solicita în cadrul cheltuielilor de judecată toate sumele avansate în vederea realizării drepturilor lor pe calea acestei proceduri, invocând în acest sens dispoziţiile Codului de procedură civilă privind cheltuielile de judecată.

59. Aceleaşi considerente sunt valabile şi în privinţa criticilor care au ca obiect art. 42 alin. (1) şi (10), art. 43 alin. (2), art. 48 alin. (1) şi (8), art. 51 alin. (6), art. 57 alin. (6), art. 59 alin. (6), art. 62 alin. (2), art. 111 alin. (2) şi art. 160 alin. (5) din lege, prin raportare la art. 21 din Constituţie.

60. În ceea ce priveşte criticile referitoare la dispoziţiile legale menţionate în paragraful precedent, dar prin raportare la prevederile art. 148 alin. (2) din Constituţie, Curtea reţine că acestea nu au incidenţă în cauză. Aceste dispoziţii prevăd că, în urma aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Or, de principiu, aplicarea cu prioritate a dreptului Uniunii Europene se face de către instanţele judecătoreşti.

61. Pe de altă parte, este adevărat că prin Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011, şi prin Decizia nr. 921 din 7 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 21 septembrie 2011, Curtea Constituţională a stabilit că este posibilă folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituţionalitate ca normă interpusă celei de referinţă, numai în ipoteza întrunirii, în temeiul art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, a două condiţii cumulative: “pe de o parte, această normă să fie suficient de clară, precisă şi neechivocă prin ea însăşi sau înţelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis şi neechivoc de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanţă constituţională, astfel încât conţinutul său normativ să susţină posibila încălcare de către legea naţională a Constituţiei - unica normă directă de referinţă în cadrul controlului de constituţionalitate”. Or, în cazul de faţă, Curtea reţine că nu este îndeplinită nici măcar precondiţia aplicabilităţii Regulamentului nr. 1.393/2007, prin raportare la natura criticilor de neconstituţionalitate formulate, ceea ce determină inaplicabilitatea art. 148 alin. (2) din Constituţie. Astfel, art. 1 din regulament prevede că acesta se aplică în materie civilă sau comercială în cazul în care un act judiciar sau extrajudiciar trebuie sa fie transmis dintr-un stat membru în altul pentru a fi notificat sau comunicat, fără a stabili o listă a acestor acte, ceea ce înseamnă că regulamentul lasă la latitudinea statelor membre stabilirea în concret a actelor ce trebuie comunicate.

62. În ceea ce priveşte critica referitoare la instituirea unei discriminări între participanţii la procedură cu domiciliul/sediul în România şi cei din alte state ale Uniunii Europene, Curtea reţine faptul că şi aceasta este neîntemeiată. Astfel, legiuitorul a stabilit ca anumite acte de procedură, cum ar fi comunicarea citaţiilor, a convocărilor şi a notificărilor către participanţii al căror sediu, domiciliu sau a căror reşedinţă se află în străinătate, să se facă potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă coroborate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Regulamentului (CE) nr. 1.393/2007. Soluţia propusă de legiuitor a fost aleasă tocmai pentru a se asigura egalitatea între participanţii aflaţi în situaţii diferite.

63. Referitor la faptul că, în ceea ce priveşte celelalte acte de procedură, legea stabileşte termene raportate la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă, ceea ce ar conduce, în viziunea autorilor obiecţiei, la lipsirea de conţinut a liberului acces la justiţie, Curtea reţine faptul că participanţii la procedură au posibilitatea ca, în cazurile specifice menţionate de lege, să ia cunoştinţă de operaţiunile respective chiar prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvenţă ce urmează a fi publicat în formă electronică.

64. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate ale art. 75 alin. (4) din lege, Curtea reţine faptul că legiuitorul a consfinţit dreptul titularului unei creanţe curente, certe, lichide şi exigibile ce a fost recunoscută de către administratorul judiciar sau de către judecătorul-sindic potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol (creanţe asupra debitorului născute după deschiderea procedurii) şi al cărei cuantum depăşeşte valoarea-prag [pct. 72 al art. 5 din lege prevede că acesta este de minimum 40.000 lei] de a solicita pe parcursul duratei perioadei de observaţie deschiderea procedurii de faliment a debitorului dacă aceste creanţe nu sunt achitate în termen de 60 de zile de la data luării măsurii de către administratorul judiciar sau a hotărârii instanţei de judecată.

65. Nici această critică nu poate fi reţinută. Legiuitorul a dorit acordarea unei şanse debitorilor de redresare eficientă şi efectivă a afacerii, permiţând încheierea de contracte care să ducă la o atare finalitate. Pentru a stimula eventualii creditori să participe la salvarea debitorilor, legiuitorul a instituit posibilitatea pentru aceşti creditori, ca o măsură de siguranţă pentru ei, de a cere în termen de 60 de zile de la data luării măsurii de către administratorul judiciar sau a hotărârii instanţei de judecată deschiderea procedurii falimentului. Mai mult decât atât, cererea creditorului menţionat este supusă aprobării judecătorului-sindic, în condiţiile art. 143 alin. (2) şi (3) din lege. Aşadar, deschiderea procedurii de faliment nu intervine doar la cererea creditorului.

66. Referitor la critica art. 77 alin. (4) din lege, Curtea reţine că legiuitorul a avut în vedere asigurarea echilibrului între drepturile persoanelor cu interese contrare. De altfel, în acest sens şi Legea nr. 85/2006 prevede la art. 38 că niciun furnizor de servicii - electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice sau altele asemenea - nu are dreptul, în perioada de observaţie şi în perioada de reorganizare, să schimbe, să refuze ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu către debitor sau către averea debitorului, în cazul în care acesta are calitatea de consumator captiv, potrivit legii. În acelaşi timp, se mai prevede la art. 104 din Legea nr. 85/2006 că, prin excepţie de la dispoziţiile art. 38, judecătorul-sindic poate, la cererea furnizorului, să dispună ca debitorul să depună o cauţiune la o bancă, drept condiţie pentru îndatorirea furnizorului de a-i presta serviciile sale în timpul desfăşurării procedurii prevăzute în prezenta secţiune. O astfel de cauţiune nu poate depăşi 30% din costul serviciilor prestate debitorului şi neachitate ulterior deschiderii procedurii.

67. Aşadar, cu ocazia adoptării legii analizate, legiuitorul a optat pentru o altă modalitate de păstrare a echilibrului între interesele părţilor. Această măsură are în vedere atât protecţia intereselor debitorului, cât şi pe cele ale creditorului - furnizor de servicii, precum şi celeritatea desfăşurării procedurii. Aşadar, se urmăreşte, aşa cum se arată şi în expunerea de motive a legii, eficientizarea procedurii care să conducă la reducerea duratei procedurii şi la creşterea gradului de recuperare a creanţelor. Astfel, Curtea reţine că o atare soluţie legislativă ţine seama şi de situaţia în care creditorul, ca urmare a neîncasării sumelor restante, ajunge să se găsească, la rândul său, într-o situaţie economică dificilă, cu consecinţe grave în privinţa bunei desfăşurări a activităţii sale. De altfel, alin. (5) al art. 77 din lege prevede că furnizarea serviciului va fi reluată în condiţiile achitării creanţelor născute după data deschiderii procedurii insolvenţei.

68. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate şi constată că prevederile art. 39 alin. (6), art. 42 alin. (1) şi (10), art. 43 alin. (2), art. 48 alin. (1) şi (8), art. 51 alin. (6), art. 57 alin. (6), art. 59 alin. (6), art. 62 alin. (2), art. 75 alin. (4), art. 77 alin. (4), art. 111 alin. (2) şi art. 160 alin. (5) din Legea privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, precum şi ale legii în ansamblul său sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 21 mai 2014.

 

preşedintele curţii CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Pentru magistrat-asistent Fabian Niculae

semnează,

în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă,

magistrat-asistent-şef,

Doina Suliman

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

pentru eliberarea, la cerere, a domnului Marian Preda din funcţia de secretar de stat la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice

 

Având în vedere cererea de demisie a domnului Marian Preda,

în temeiul art. 15 lit. d) şi al art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Articol unic. - La data intrării în vigoare a prezentei decizii, domnul Marian Preda se eliberează, la cerere, din funcţia de secretar de stat la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 20 iunie 2014.

Nr. 219.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

MINISTERUL MEDIULUI ŞI SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

Nr. 365 din 19 martie 2014

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

Nr. 741 din 29 mai 2014

 

ORDIN

privind aprobarea Procedurii de efectuare a plăţilor sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule şi a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi a modelului şi conţinutului unor formulare şi pentru modificarea anexei nr. 4 la Ordinul ministrului mediului şi schimbărilor climatice şi al viceprim-ministru lui, ministrul finanţelor publice, nr. 490/407/2013 pentru aprobarea Procedurii de restituire a sumelor prevăzute la art. 7,9 şi 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, precum şi a sumelor stabilite de instanţele de judecată prin hotărâri definitive şi irevocabile

 

Având în vedere dispoziţiile art. 13 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 48/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice şi pentru modificarea unor acte normative în domeniul mediului şi schimbărilor climatice, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

în conformitate cu prevederile art. 117 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul dispoziţiilor art. XV alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare,

ministrul mediului şi schimbărilor climatice şi ministrul finanţelor publice emit prezentul ordin.

Art. 1. - (1) Prin prezentul ordin se aproba Procedura de efectuare a plăţilor sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule şi a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, prevăzută în anexa nr. 1,

(2) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule şi a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plăţii integrale şi cheltuielile de judecată, precum şi alte sume stabilite de instanţele judecătoreşti, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, seva realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în flecare an a 20% din valoarea acestora, potrivit prevederilor art. XV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare, denumită în continuare ordonanţă de urgenţă.

(3) Cererile de restituire a sumelor prevăzute la alin. (2), depuse de contribuabili, se soluţionează conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 45 de zile de la înregistrare, iar plata tranşelor anuale se efectuează conform graficului tranşelor anuale aprobate la restituire al cărui formular este prevăzut în anexa nr. 7.

(4) Cererile de restituire a sumelor prevăzute la alin. (2) se depun de către contribuabili la autoritatea obligată prin hotărâre judecătorească să efectueze restituirea, respectiv Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin organele fiscale competente sau Administraţia Fondului pentru Mediu, după caz.

Art. 2. - (1) Taxa pe poluare pentru autovehicule şi taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, cheltuielile de judecată, precum şi alte sume stabilite de instanţele judecătoreşti se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică (I.N.S.), după următoarea formulă de calcul:

 

A= (suma de actualizat x IPC)/100,

 

unde:

A - suma totală de plată, ca urmare a actualizării;

suma de actualizat - suma corespunzătoare unei tranşe, conform graficului, la valoarea titlului executoriu;

IPC - indicele preţurilor de consum, astfel cum a fost calculat de I.N.S. pentru luna corespunzătoare perioadei de restituire, comparativ cu luna în care a fost emisă decizia de restituire prin care s-a stabilit graficul de plăţi.

(2) Dobânda stabilită de instanţele judecătoreşti se calculează până la data plăţii integrale, respectiv până la data plăţii fiecărei tranşe.

Art. 3. - Sumele prevăzute la art. 1 alin. (2), inclusiv diferenţele rezultate ca urmare a actualizării acestora la data efectuării plăţii, se suportă din sumele încasate, cu titlu de timbru, din bugetul Fondului pentru mediu.

Art. 4. - Se aprobă modelul şi conţinutul următoarelor formulare:

a) cerere de restituire a sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule şi a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plăţii integrale şi cheltuielile de judecată, precum şi alte sume stabilite de instanţele judecătoreşti, prevăzută în anexa nr. 2;

b) înştiinţare de restituire a unor sume stabilite prin hotărâri judecătoreşti, prevăzută în anexa nr. 3;

c) referat privind restituirea sumelor stabilite de instanţele de judecată prin hotărâri judecătoreşti, prevăzut în anexa nr. 4;

d) decizie de soluţionare a cererii privind restituirea sumelor reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule/taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plăţii integrale şi cheltuielile de judecată, precum şi orice alte sume stabilite de instanţele de judecată prin hotărâri judecătoreşti, prevăzută în anexa nr. 5;

e) proces-verbal privind actualizarea sumelor stabilite de instanţele judecătoreşti cu indicele preţurilor de consum, precum şi calculul dobânzilor cuvenite contribuabililor, prevăzut în anexa nr. 6;

f) graficul tranşelor anuale aprobate la restituire în baza hotărârilor judecătoreşti, prevăzut în anexa nr. 7;

g) borderou privind programarea plăţii sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, prevăzut în anexa nr. 8;

h) decizia privind compensarea obligaţiilor fiscale, prevăzută în anexa nr. 9;

i) notă privind restituirea unor sume, prevăzută în anexa nr. 10;

j) evidenţa cererilor de restituire şi a sumelor aprobate la restituire reprezentând diferenţe de sume plătite/valoarea reziduală a timbrului, precum şi a sumelor stabilite de instanţele de judecată prin hotărâri judecătoreşti executorii, prevăzut în anexa nr. 11.

Art. 5. - Administraţia Fondului pentru Mediu, în coordonarea Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, şi Ministerul Finanţelor Publice, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi unităţile subordonate acesteia, vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin, în mod corespunzător, în funcţie de instituţia publică obligată la plată în baza dispozitivului hotărârii judecătoreşti executorii.

Art. 6. - Procedura prevăzută de prezentul ordin se aplică de instituţiile publice implicate, cu respectarea prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 7. - Anexa nr. 4 la Ordinul ministrului mediului şi schimbărilor climatice şi al viceprim-ministrului, ministrul finanţelor publice, nr. 490/407/2013 pentru aprobarea Procedurii de restituire a sumelor prevăzute la art. 7,9 şi 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, precum şi a sumelor stabilite de instanţele de judecată prin hotărâri definitive şi irevocabile, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 29 martie 2013, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 11 la prezentul ordin.

Art. 8. - Anexele nr. 1-11 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 9. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul mediului şi schimbărilor climatice,

Attila Korodi

Ministrul finanţelor publice,

Ioana-Maria Petrescu

 

ANEXA Nr. 1

 

PROCEDURĂ

de efectuare a plăţii sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule şi a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule

 

CAPITOLUL I

Procedura de restituire a sumelor prevăzute la art. XV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri financiar-bugetare, în situaţia în care Agenţia Naţională de Administrare Fiscală este obligată la restituirea acestora

 

1. Contribuabilul care, în baza unei hotărâri judecătoreşti executorii, are dreptul la restituirea sumelor reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule şi taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plăţii integrale şi cheltuielile de judecată, precum şi orice alte sume stabilite de instanţele judecătoreşti, depune, în vederea restituirii, la organul fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală o cerere al cărei model este prevăzut în anexa nr. 2 la ordin.

2. Sumele prevăzute la pct. 1 se restituie, la cererea contribuabilului, persoană fizică sau juridică, în conformitate cu prevederile art. 117 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de către organul fiscal competent, care reprezintă;

a) în cazul persoanelor juridice, al persoanelor fizice care desfăşoară activităţi economice în mod independent sau exercită profesii libere - organul fiscal la care persoana este înregistrată ca plătitor de impozite şi taxe;

b) în cazul persoanelor fizice - organul fiscal în a cărui rază teritorială persoana fizică îşi are domiciliul fiscal.

3. Cererea de restituire trebuie să fie depusă în cadrul termenului legal de prescripţie a dreptului de a cere restituirea, respectiv în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere dreptul la restituire. Data la care a luat naştere dreptul la restituire este data hotărârii judecătoreşti executorii.

4. Dacă organul fiscal competent consideră că mai are nevoie de anumite documente relevante soluţionării cererii, solicită contribuabilului, în scris, prezentarea acestora,

5. Termenul de 45 de zile prevăzut pentru soluţionarea cererilor de restituire se prelungeşte cu perioada cuprinsă între data la care s-a comunicat contribuabilului solicitarea de informaţii suplimentare relevante soluţionării acesteia şi data înregistrării primirii acestor informaţii la organul fiscal competent. În cazul în care documentele solicitate de către organul fiscal competent necesare în vederea soluţionării cererii nu sunt depuse de către contribuabil în termen de cel mult 30 zile, cererea prevăzută la pct. 1 se respinge de către organul fiscal competent, înştiinţându-l pe contribuabil cu privire la aceasta.

6. În situaţia în care, prin hotărâri judecătoreşti executorii, instanţele dispun restituirea sumei achitate cu titlu de taxa pe poluare pentru autovehicule/taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule către un contribuabil care a dobândit autovehiculul în baza unui contract de leasing, plata taxei fiind efectuată de către societatea de leasing, în vederea efectuării restituirii sumei dispuse de instanţele de judecată, se va proceda astfel:

a) în cazul în care atât contribuabilul beneficiar al dreptului de restituire care a dobândit autovehiculul în baza unui contract de leasing, cât şi societatea de leasing care a efectuat plata taxei sunt administraţi de către acelaşi organ fiscal, respectiv sunt arondaţi aceleiaşi unităţi a Trezoreriei Statului, sumele înscrise de către organul competent în decizia de restituire, respectiv în graficul tranşelor anuale aprobate la restituire, vor fi virate de către unitatea Trezoreriei Statului de pe cod de înregistrare fiscală societate de leasing pe cod de înregistrare fiscală contribuabil, prin întocmirea de către aceasta a notei contabile;

b) în situaţia în care contribuabilul beneficiar al dreptului de restituire care a dobândit autovehiculul în baza unui contract de leasing şi societatea de leasing care a efectuat plata taxei sunt administraţi de către organe fiscale diferite, respectiv sunt arondaţi la unităţi ale Trezoreriei Statului diferite, sumele înscrise de către organul fiscal competent în decizia de restituire vor fi virate de către unitatea Trezoreriei Statului de pe cod de înregistrare fiscală societate de leasing pe cod de înregistrare fiscală beneficiar, prin întocmirea de către aceasta a unui ordin de plată în care se va înscrie la rubrica “cod fiscal plătitor” codul fiscal al societăţii de leasing şi la rubrica “cod fiscal beneficiar” codul fiscal al contribuabilului beneficiar al dreptului de restituire, cu indicarea conturilor bugetare corespunzătoare.

7. La cererea de restituire se anexează, în vederea verificării acestora, următoarele documente:

a) hotărârea judecătorească executorie, în copie legalizată;

b) actul de identitate al persoanei fizice/al reprezentantului persoanei juridice, împreună cu împuternicirea dată acestuia, în copie;

8. Cererea de restituire, însoţită de documentele prevăzute la pct. 7, se poate depune la registratura organului fiscal competent sau se poate transmite prin poştă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

9. În baza cererii depuse de contribuabil, organul fiscal competent, prin compartimentul cu atribuţii de compensare/restituire, denumit în continuare compartiment de specialitate, verifică în baza de date centralizată dacă pentru autovehiculul indicat în cerere a fost restituită/compensată suma solicitată la restituire.

10. După verificarea prealabilă potrivit pct. 9 şi în situaţia în care se constată că nu a fost restituită/compensată suma solicitată la restituire de către contribuabil, organul fiscal competent întocmeşte Referatul privind restituirea sumelor stabilite de instanţele de judecată prin hotărâri judecătoreşti executorii, prevăzut în anexa nr. 4 la ordin.

11. În vederea stabilirii graficului tranşelor anuale aprobate la restituire, organul fiscal competent transmite Administraţiei Fondului pentru Mediu o copie a cererii de restituire, însoţită de copii ale documentelor prevăzute la pct. 7, precum şi a referatului prevăzut la pct. 10. Aceste documente pot fi transmise în sistem electronic către Administraţia Fondului pentru Mediu.

12. Graficul prevăzut la pct. 11 va fi transmis de Administraţia Fondului pentru Mediu, semnat şi ştampilat, organului fiscal competent în termen de 5 zile de la data înregistrării la registratura acestei instituţii a solicitării organului fiscal. Graficul poate fi transmis organului fiscal competent în sistem electronic, cu încadrarea în termenul de 5 zile de la data înregistrării solicitării organului fiscal.

13. Graficul tranşelor anuale aprobate la restituire va cuprinde, în mod obligatoriu, perioada de restituire pentru fiecare tranşă anuală, precum şi cuantumul acestora, conform modelului prevăzut în anexa nr. 7 la ordin.

14. Perioada de restituire pentru fiecare tranşă anuală din graficul prevăzut la pct. 11 este următoarea:

a) pentru prima tranşă anuală, perioada de restituire este luna următoare datei comunicării graficului, de către Administraţia Fondului pentru Mediu, organului fiscal competent;

b) pentru următoarele tranşe anuale perioada de restituire este:

- pentru cererile de restituire depuse în primul semestru al fiecărui an, perioada de restituire a tranşei este luna aprilie a fiecăruia din următorii 4 ani;

- pentru cererile de restituire depuse în cel de-al doilea semestru al fiecărui an, perioada de restituire a tranşei este luna noiembrie a fiecăruia din următorii 4 ani.

15. În sensul prezentului ordin, prin tranşă anuală se înţelege cota-parte de 20% din:

a) taxa pe poluare pentru autovehicule/taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule;

b) cheltuielile de judecată;

c) alte sume stabilite de instanţele judecătoreşti.

16. Ulterior stabilirii graficului tranşelor anuale aprobate la restituire, organul fiscal competent întocmeşte, în 3 exemplare, decizia de soluţionare a cererii de restituire, conform modelului prevăzut în anexa nr. 5 la ordin, la care anexează o copie a graficului tranşelor anuale aprobate la restituire şi comunică un exemplar contribuabilului, cel de-al doilea se transmite Administraţiei Fondului pentru Mediu, iar cel de-al treilea se arhivează la dosarul fiscal al contribuabilului.

17. Pentru actualizarea sumelor stabilite prin graficul prevăzut la pct. 11, precum şi pentru calcularea dobânzilor cuvenite contribuabililor, conform hotărârilor judecătoreşti executorii, organul fiscal competent întocmeşte, în 3 exemplare, Procesul-verbal privind actualizarea sumelor stabilite de instanţele judecătoreşti cu indicele preţurilor de consum, precum şi calculul dobânzilor cuvenite contribuabililor, conform modelului prevăzut în anexa nr. 6 la ordin. Calculul dobânzii cuvenite contribuabilului se efectuează până la data plăţii tranşelor anuale, astfel cum este menţionată în borderou, respectiv în înştiinţarea de restituire sau nota privind restituirea unor sume, după caz, ori până la data stabilită prin hotărârea judecătorească executorie.

18. În vederea restituirii tranşelor anuale stabilite prin graficul prevăzut la pct. 11, a sumelor actualizate şi a dobânzilor, organul fiscal competent, prin compartimentul de specialitate, procedează la verificarea datelor din evidenţa analitică pe plătitori sub aspectul existenţei unor eventuale obligaţii de plată neachitate înregistrate de către contribuabil şi aplică în mod corespunzător Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire şi de rambursare a sumelor de la buget, precum şi de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depăşirea termenului legal, pentru fiecare tranşă anuală.

19. Pentru plata fiecărei tranşe anuale, astfel cum au fost stabilite prin graficul prevăzut la pct. 11, a sumelor actualizate şi a dobânzilor, organul fiscal competent constată şi operează eventualele compensări cu obligaţii fiscale restante existente în evidenţa pe plătitor până la data plăţii fiecărei tranşe şi întocmeşte în 3 exemplare următoarele documente:

a) Decizia privind compensarea obligaţiilor fiscale, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 9 la ordin;

b) Nota privind restituirea unor sume, aferentă fiecărei tranşe anuale stabilite prin grafic, precum şi a sumelor actualizate şi a dobânzilor, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 10 la ordin;

c) Decizia de restituire a sumelor de la buget, al cărui model este prevăzut în anexa la Procedura de restituire şi rambursare a sumelor de la buget, precum şi de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depăşirea termenului legal, aprobată prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.899/2004;

d) înştiinţarea de restituire a unor sume stabilite prin hotărâri judecătoreşti, al cărei model este prevăzut în anexa nr. 3 la ordin.

20. În vederea efectuării operaţiunilor de compensare/restituire, organul fiscal competent transmite unităţii Trezoreriei Statului un exemplar din documentele prevăzute la pct. 19 lit. a) şi b), după caz, cu cel puţin 5 zile înainte de data programată pentru efectuarea plăţii, astfel cum a fost înscrisă în borderoul prevăzut la pct. 21

21. În vederea programării contribuabililor pentru care vor fi restituite sumele rămase ca urmare a efectuării eventualelor compensări potrivit pct. 18, organul fiscal competent întocmeşte Borderoul privind programarea plăţii sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, prevăzut în anexa nr. 8, iar o copie a acestuia se transmite Administraţiei Fondului pentru Mediu.

22. Compensarea şi restituirea sumelor reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule/taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, cheltuielile de judecată, precum şi orice alte sume stabilite de instanţele judecătoreşti, actualizate cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică, conform formulei de calcul prevăzute la art. 2 din ordin, şi dobânzile calculate până la data plăţii integrale se fac de la bugetul Fondului pentru mediu, din contul 51.1.16.09.00 “Disponibil din timbrul de mediu pentru autovehicule”, codificat cu codul de identificare fiscală al contribuabililor persoane fizice sau juridice, în contul bancar indicat de către contribuabil prin cererea sa de restituire ori în numerar, după caz, cu încadrarea în soldul creditor al contului sintetic 51.1.16.09.00 “Disponibil din timbrul de mediu pentru autovehicule”.

23. În situaţia în care sumele prevăzute la pct. 22 nu se încadrează în soldul creditor al contului sintetic 51.1.16.09.00 “Disponibil din timbrul de mediu pentru autovehicule”, unităţile Trezoreriei Statului vor solicita în scris, în cel mult două zile lucrătoare, Trezoreriei Statului Sector 6, pe baza unei adrese aprobate de conducătorul unităţii, transferarea în contul 51.1.16.09.00 “Disponibil din timbrul de mediu pentru autovehicule”, codificat cu codul de identificare fiscală atribuit Trezoreriei Statului (8609468), a sumei necesare efectuării compensării/restituirii. Trezoreria Statului Sector 6 va vira suma astfel solicitată, din contul 20.1.16.09.00 “Veniturile Fondului pentru mediu - Timbrul de mediu pentru autovehicule”, codificat cu codul de identificare fiscală al Administraţiei Fondului pentru Mediu, în termen de maximum două zile lucrătoare de la primirea adresei de la unitatea Trezoreriei Statului, cu încadrarea în disponibilităţile bugetului Fondului pentru mediu. Trezoreria Statului Sector 6 anexează la extrasul contului 20.1.16.09.00 “Veniturile Fondului pentru mediu - Timbrul de mediu pentru autovehicule” care se eliberează Administraţiei Fondului pentru Mediu copii ale cererilor primite de la unităţile Trezoreriei Statului şi copii ale ordinelor de plată pentru Trezoreria Statului (OPT) prin care s-a efectuat viramentul în contul 51J. 16.09.00 “Disponibil din timbrul de mediu pentru autovehicule”, codificat cu codul de identificare fiscală atribuit Trezoreriei Statului (8609468).

24. În cazul contribuabililor persoane juridice, restituirea sumelor cuvenite se efectuează numai prin decontare bancară în contul bancar indicat prin cererea de restituire, iar, în cazul contribuabililor persoane fizice, restituirea se efectuează fie în contul bancar indicat de aceştia, fie în numerar, la ghişeul unităţii Trezoreriei Statului, în baza notei privind restituirea unor sume.

25. Dacă până la restituirea integrală a sumelor prevăzute la pct. 1 intervin schimbări privind datele de identificare ale contribuabilului sau ale contului bancar menţionate în cerere, contribuabilul are obligaţia de a înştiinţa organul fiscal competent de îndată.

26. Programarea pe zile a contribuabililor se face de către organul fiscal competent la data stabilită în borderoul prevăzut la pct. 21, respectiv în înştiinţarea de restituire sau nota privind restituirea unor sume, după caz.

27. În situaţia în care contribuabilul nu se prezintă la ghişeul unităţii Trezoreriei Statului la data stabilită, unitatea Trezoreriei Statului va efectua reprogramarea acestuia la o dată ulterioară, la solicitarea sa. Dacă până la sfârşitul fiecărui an contribuabilul nu se prezintă la unitatea Trezoreriei Statului în vederea ridicării sumei cuvenite, plata acestora se va efectua odată cu tranşa următoare sau, în cazul ultimei tranşe, la data stabilită de contribuabil prin solicitarea acestuia.

28. Documentele întocmite în vederea soluţionării solicitărilor de restituire a sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule şi a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se arhivează la dosarul fiscal al contribuabilului.

29. Cererile de restituire şi sumele aprobate la restituire reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule/taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, sumele actualizate cu indicele preţurilor de consum, dobânzile calculate până la data plăţii integrale şi cheltuielile de judecată, precum şi orice alte sume stabilite de instanţele judecătoreşti se gestionează informatic de către organele fiscale competente, prin compartimentele de specialitate.

30. Organul fiscal competent este răspunzător de monitorizarea restituirii tranşelor anuale astfel cum acestea au fost stabilite prin graficul tranşelor anuale aprobate la restituire.

31. Administraţia Fondului pentru Mediu este răspunzătoare pentru asigurarea sumelor în conturile prevăzute la pct. 22 şi 23, în vederea compensării/restituirii sumelor stabilite de instanţele de judecată, la termenele menţionate în borderoul primit de la organul fiscal competent, conform pct. 21.

32. Procedura de întocmire şi eliberare a adeverinţei prin care se atestă restituirea/nerestituirea taxei pe poluare pentru autovehicule/taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule este cea prevăzută la capitolul III al anexei nr. 1 la Ordinul ministrului mediului şi schimbărilor climatice şi al viceprim-ministrului, ministrul finanţelor publice, nr. 490/407/2013 pentru aprobarea Procedurii de restituire a sumelor prevăzute la art. 7, 9 şi 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, precum şi a sumelor stabilite de instanţele de judecată prin hotărâri definitive şi irevocabile.

33. Cererile de restituire a sumelor stabilite de instanţele judecătoreşti prin hotărâri executorii aflate în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, respectiv cererile de restituire pentru care nu s-au comunicat contribuabililor solicitanţi decizia de restituire şi nota privind restituirea unor sume se vor soluţiona potrivit prevederilor cuprinse în prezenta procedură.

 

CAPITOLUL II

Procedura de restituire a sumelor prevăzute la art. XV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, în situaţia în care Administraţia Fondului pentru Mediu este obligată la restituirea acestora

 

1. În vederea restituirii sumelor prevăzute de alin. (1) al art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, contribuabilul depune la Administraţia Fondului pentru Mediu o cerere al cărei model este prevăzut în anexa nr. 2 la ordin, împreună cu documentaţia necesară.

2. Administraţia Fondului pentru Mediu emite decizia de restituire la care anexează graficul tranşelor anuale aprobate la restituire şi efectuează restituirea aplicând în mod corespunzător prevederile cap. I.

3. În vederea realizării unei baze de date centralizate la nivelul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, conform anexei nr. 11 la ordin, Administraţia Fondului pentru Mediu transmite informatic situaţia cererilor de restituire a sumelor stabilite de instanţele de judecată prin hotărâri judecătoreşti reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule/taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plăţii integrale şi cheltuielile de judecată, precum şi orice alte sume stabilite de instanţele judecătoreşti şi restituite de către aceasta, în cel mult 5 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a prezentei proceduri sau de la data restituirii ulterioare a unor astfel de sume.

4. Administraţia Fondului pentru Mediu este răspunzătoare de monitorizarea restituirii tranşelor anuale astfel cum acestea au fost stabilite prin graficul tranşelor anuale aprobate la restituire.

 

ANEXA Nr. 2

 

CERERE DE RESTITUIRE

a sumelor prevăzute prin hotărâri Judecătoreşti având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule şi a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plăţii integrale şi cheltuielile de judecată, precum şi alte sume stabilite de instanţele judecătoreşti

 

Către..................................................................................

(organul fiscal competent/Administraţia Fondului pentru Mediu)

 

Subsemnatul/Subscrisa ................................................, cu domiciliul/sediul în localitatea ...................... str. ..................................... nr. ....... bl. ...... sc. ........ ap. ....... judeţul/sectorul ...................., având C.N.P./C.U.I. ......................., în temeiul prevederilor art. 117 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, solicit/solicităm restituirea sumei de ............ achitată cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule/taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule*), prin Chitanţa/Ordinul de plată pentru Trezoreria Statului nr. ....../........... în cuantum de ......... lei, în cazul înmatriculării autoturismului/autovehiculului marca ................. tipul/varianta ............................. fabricat în anul .......... având numărul de înmatriculare .................., numărul de identificare ........, seria cărţii de identitate ................, dobânzile calculate până la data plăţii integrale**), cheltuielile de judecată, precum şi alte sume stabilite potrivit Hotărârii judecătoreşti nr. ...../...... emise de ........................, executorie, anexată în copie legalizată la prezenta.

Totodată, solicit/solicităm restituirea sumei rezultate din actualizarea cu indicele preţurilor de consum a taxei pe poluare pentru autovehicule/taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, cheltuielilor de judecată, precum şi a altor sume stabilite potrivit Hotărârii judecătoreşti.

Menţionez/Menţionăm că am luat cunoştinţă că din sumele de restituit vor fi compensate de către organul fiscal competent cu eventualele obligaţii fiscale datorate şi neachitate la data restituirii.

Solicit/Solicităm ca restituirea efectivă a sumelor cuvenite în continuare să se efectueze***):

( ) în contul bancar nr. .........., cod IBAN...................................deschis la .........................;

( ) în numerar, la ghişeul unităţii Trezoreriei Statului, în baza notei privind restituirea unor sume.

 

Contribuabilul/Reprezentantul legai al contribuabilului,

......................................................

(numele şi prenumele)

Semnătura .....................................

LS

Data ..........................


*) Va fi indicată taxa pentru care se solicită restituirea potrivit hotărârii judecătoreşti.

**) Se va solicita restituirea numai în măsura în care prin hotărârile judecătoreşti s-a dispus aceasta

***) Contribuabilul persoană fizică va indica modalitatea agreată pentru restituire, iar contribuabilul persoană juridică va indica în mod obligatoriu contul bancar în care doreşte restituirea.

 

ANEXA Nr. 3

 

ANTET*)

Nr. ........din.............

 

ÎNŞTIINŢARE

de restituire a unor sume stabilite prin hotărâri judecătoreşti

 

Către..................................................

(numele şi prenumele contribuabilului)

 

C.N.P./NIF .........................

Localitatea ...................... str. ..................................... nr. ....... bl. ...... sc. ........ ap. ....... judeţul/sectorul ....................,

Ca urmare a Cererii dumneavoastră nr. .......................din data de...........................prin care solicitaţi restituirea sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti executorii reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule/taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plăţii integrale şi cheltuielile de judecată, precum şi orice alte sume stabilite de instanţele de judecată prin hotărâri judecătoreşti, conform dispoziţiilor art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare, coroborat art. 117 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr. 9272003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere**):

( ) Decizia de soluţionare a cererii privind restituirea sumelor reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule/taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plăţii integrale şi cheltuielile de judecată, precum şi orice alte sume stabilite de instanţele de judecată prin hotărâri judecătoreşti nr. .............................. din data de .........................;

( ) Procesul-verbal privind actualizarea sumelor stabilite de instanţele judecătoreşti cu indicele preţurilor de consum, precum şi de calcul al dobânzilor cuvenite contribuabililor nr. .................................. din data de .....................................................;

( ) Decizia de compensare nr. .................................... din data de ......................................... a rezultat de restituit suma de ..................... lei, reprezentând;

( ) cuantumul tranşei din data de ........................................;

( ) actualizarea sumelor stabilite de instanţele judecătoreşti cu indicele preţurilor de consum, aferentă tranşei plătite în data de ...................................................;

( ) dobânzile aferente taxei pe poluare pentru autovehicule/taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule plătite în tranşa din data de.........................

În vederea restituirii în numerar a sumei menţionate mai sus este necesar să vă prezentaţi în data de..........***) la Trezoreria ..........................., cu sediul în str. ................nr. ....... judeţul/sectorul ................., pentru ridicarea sumei cuvenite, prezentând la ghişeu această înştiinţare şi buletinul/cartea dumneavoastră de identitate.

 

Conducătorul unităţii fiscale,

......................................................


*) În cazul punerii în aplicare a hotărârilor judecătoreşti de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, se vor trece sigla conform Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.504/2013 privind aprobarea modelului şi caracteristicilor siglelor utilizate la nivelul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările ulterioare, denumirea şi adresa organului fiscal emitent al prezentului act administrativ.

**) Se va indica actul administrativ În care este individualizată suma ce face obiectul restituirii, respectiv cuantumul aferent fiecărei tranşe din grafic.

***) Se va înscrie de către organul fiscal competent data programată pentru plata sumelor cuvenite contribuabilului.

 

ANEXA Nr. 4

 

ANTET*)

Nr. ........din.............

 

 

Aprob

Conducătorul unităţii fiscale,

......................................................

 

REFERAT

privind restituirea sumelor stabilite de instanţele de judecată prin hotărâri judecătoreşti

 

În baza:

- art. 117 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare, şi având în vedere Cererea de restituire nr. ...... din data de .......... depusă de către .................... .CIF ........................

însoţită de următoarea documentaţie:

1. Hotărârea judecătorească nr. .......... din data de .........., emisă de ......................., în copie legalizată;

2. Act de identitate al persoanei fizice/al reprezentantului persoanei juridice, împreună cu împuternicirea dată acestuia, în copie;

propunem aprobarea sumei de ......... lei, reprezentând:

( ) taxă pe poluare pentru autovehicule;

( ) taxă pe emisiile poluante provenite de la autovehicule;

( ) cheltuieli de judecată;

( ) alte sume stabilite de instanţele judecătoreşti.

Pentru plata tranşelor anuale organul fiscal competent constată şi operează eventualele compensări cu obligaţii fiscale restante existente în evidenţa pe plătitor până la data plăţii fiecărei tranşe.

După plata fiecărei tranşe anuale, suma aferentă acesteia se va actualiza cu indicele preţurilor de consum şi se vor calcula dobânzi în mod corespunzător.

Suma aprobată la restituire va fi plătită în 5 tranşe anuale, conform art. XV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, în baza graficului tranşelor anuale aprobate la restituire.

 

Şeful compartimentului,

......................................................

Semnătura

......................................................

Întocmit la data de

......................................................

Inspector,

......................................................


*) Se vor trece sigla conform Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.504/2013 privind aprobarea modelului şi caracteristicilor siglelor utilizate la nivelul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările ulterioare, denumirea şi adresa organului fiscal emitent al prezentului act administrativ.

 

ANEXA Nr. 5

 

ANTET*)

Nr. ........din.............

 

Către:.................................................................

            (denumirea/numele şi prenumele contribuabilului)

Adresa: localitatea ...................... str. ..................................... nr. ....... bl. ...... sc. ........ ap. ....... judeţul/sectorul ....................,

Cod de identificare fiscală.............................................

 

DECIZIE

de soluţionare a cererii privind restituirea sumelor reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule/taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plăţii integrale şi cheltuielile de judecată, precum şi orice alte sume stabilite de instanţele de judecată prin hotărâri judecătoreşti

 

În baza dispoziţiilor art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte masuri fiscal-bugetare, coroborat art. 117 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a Cererii de restituire nr. ................ din data ...................... şi a hotărârii judecătoreşti ........................... s-a stabilit suma aprobată la restituire în cuantum de ...................................... lei.

Suma aprobată la restituire, inclusiv dobânzile aferente, vor fi plătite în 5 tranşe anuale, conform pct. 14 din anexa nr. 1 la Ordinul ministrului mediului şi schimbărilor climatice şi al ministrului finanţelor publice nr. 365/741/2014 privind aprobarea Procedurii de efectuare a plăţilor sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule şi a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi a modelului şi conţinutului unor formulare şi pentru modificarea anexei nr. 4 la Ordinul ministrului mediului şi schimbărilor climatice şi al viceprim-ministrului, ministrul finanţelor publice, nr. 490/407/2013 pentru aprobarea Procedurii de restituire a sumelor prevăzute la art. 7, 9 şi 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, precum şi a sumelor stabilite de instanţele de judecată prin hotărâri definitive şi irevocabile, în baza graficului tranşelor anuale aprobate la restituire, prevăzut în anexă, care face parte integrantă din prezenta decizie.

În situaţia în care se constată existenţa unor obligaţii fiscale restante stabilite în sarcina contribuabilului care solicită restituirea, sumele stabilite prin graficul tranşelor anuale aprobate la restituire vor fi diminuate cu obligaţiile fiscale restante, care vor fi stinse prin compensare potrivit legii.

Actualizarea sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti se va realiza cu indicele preţurilor de consum astfel cum a fost stabilit de Institutul Naţional de Statistică pentru luna corespunzătoare perioadei de restituire, comparativ cu luna în care a fost emisă decizia de restituire prin care s-a stabilit graficul de plăţi.

Dobânzile prevăzute prin hotărârile judecătoreşti se calculează până la data plăţii a fiecărei tranşe, prin Procesul-verbal privind actualizarea sumelor stabilite de instanţele judecătoreşti cu indicele preţurilor de consum, precum şi calculul dobânzilor cuvenite contribuabililor.

Împotriva prezentului înscris cel interesat poate formula contestaţie la organul fiscal emitent al actului administrativ atacat în conformitate cu prevederile art. 205 şi 206 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în termenul prevăzut de art. 207 al aceluiaşi act normativ.

 

Conducătorul organului fiscal

Numele şi prenumele......................

Data ..................................................

Semnătura ........................................


*) Se vor trece sigla conform Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.504/2013 privind aprobarea modalului şi caracteristicilor siglelor utilizate la nivelul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala, cu modificările ulterioare, denumirea şi adresa organului fiscal emitent al prezentului act administrativ.

 

ANEXA Nr. 6

 

ANTET)

Nr. ........din.............

 

PROCES-VERBAL

privind actualizarea sumelor stabilite de instanţele judecătoreşti cu indicele preţurilor de consum, precum şi calculul dobânzilor cuvenite contribuabililor

În temeiul prevederilor art. XV alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare, pentru contribuabilul ........................................., având C.N.P./C.U.I. .............cu domiciliul/domiciliul fiscal în localitatea ...................... str. ..................................... nr. ....... bl. ...... sc. ........ ap. ....... judeţul/sectorul ...................., s-a procedat la:

A. Actualizarea sumelor stabilite prin Decizia de soluţionare a cererii privind restituirea sumelor reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule/taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plăţii integrale şi cheltuielile de judecată, precum şi orice alte sume stabilite de instanţele de judecată prin hotărâri judecătoreşti nr. ............................ din data de .......................... pentru tranşa nr. .......cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică, rezultând suma de ................. lei.

 

Natura sumei**)

Suma aprobată pentru restituire aferentă tranşei

Perioada de restituire a tranşei

Indicele preţurilor de consum

Cuantumul sumelor rezultate după actualizare

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

            B. Calculul dobânzilor aferente taxei pe poluare pentru autovehicule/taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule pentru tranşa nr. ..........

 

Natura sumei***)

Suma aprobată pentru restituire aferenta tranşei

Perioada pentru care s-a calculat dobânda

Cota*****)

Cuantumul dobânzilor

Data de la care se calculează dobânda****)

Data plăţii tranşei******)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În situaţia m care se constata existenţa unor obligaţii fiscale restante stabilite m sarcina contribuabilului care solicita restituirea, sumele stabilite prin prezentul proces-verbal vor fi diminuate cu obligaţiile fiscale restante, care vor fi stinse prin compensare potrivit legii.

Împotriva prezentului înscris cel interesat poate formula contestaţie la organul fiscal emitent al actului administrativ atacat în conformitate cu prevederile art. 205 şi 206 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în termenul prevăzut de art. 207 al aceluiaşi act normativ.

 

Conducătorul organului fiscal

Numele şi prenumele.......................

Semnătura ........................................


*) Se vor trece sigla conform Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala nr. 3.504/2013 privind aprobarea modelului şi caracteristicilor siglelor utilizate la nivelul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările ulterioare, denumirea şi adresa organului fiscal emitent al prezentului act administrativ.

**) Se va menţiona natura sumelor pentru care se face actualizarea cu indicele preţurilor de consum, respectiv taxa pe poluare pentru autovehicule/taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum şi orice alte sume stabilite de instanţele de judecată prin hotărâri judecătoreşti.

***) Se va menţiona natura sumelor pentru care se face calculul dobânzilor, respectiv laxa pe poluare pentru autovehicule/taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.

****) Data de la care se calculează dobânda se menţionează în funcţie de ce stabileşte hotărârea judecătorească, astfel:

- în cazul în care s-a stabilit acordarea dobânzii prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare Codul de procedură fiscală, dobânda se calculează din ziua imediat expirării termenului prevăzut la art. 70 din Codul de procedură fiscală, astfel cum este reglementat la art. 124 din Codul de procedură fiscală, sau data stabilită de instanţele de judecată prin hotărârea judecătorească executorie, după caz;

- în cazul în care s-a stabilit acordarea dobânzii legale, dobânda se calculează de la data la care solicitantul a plătit taxa pe poluare pentru autovehicule/taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule sau data stabilită de instanţele de judecată prin hotărârea judecătorească executorie, după caz.

*****) Se va menţiona cota aferentă în funcţie de dispozitivul hotărârii judecătoreşti, respectiv cea aferentă dobânzii legale potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aprobată prin Legea nr. 43/2012. cu completările ulterioare, sau dobânda prevăzută de Codul de procedură fiscală.

******) Data plăţii tranşei - se va menţiona data stabilită prin înştiinţarea de restituire sau nota privind restituirea unor sume ori data stingerii prin compensare, după caz.

 

ANEXA Nr. 7

 

Anexa la decizie

ANTET*)

Nr. ................/data ...................

 

Graficul tranşelor anuale aprobate la restituire în baza Hotărârii judecătoreşti nr. .......... din data de ...............

 

Denumirea/Numele şi prenumele contribuabilului......................................

Codul de identificare fiscală................................................

 

Tranşa

Perioada de restituire a tranşei

TOTAL. din care:

Tipul taxei**)

Cheltuieli de judecată

Alte sume stabilite de instanţele de judecată

I.

 

 

 

 

 

II.

 

 

 

 

 

III.

 

 

 

 

 

IV.

 

 

 

 

 

V.

 

 

 

 

 

 

TOTAL GENERAL

 

 

 

 

 

Conducătorul organului fiscal

Numele şi prenumele.......................

Semnătura ........................................


*) Se vor trece sigla conform Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.504/2013 privind aprobarea modelului şi caracteristicilor siglelor utilizate la nivelul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările ulterioare, denumirea şi adresa organului fiscal emitent al prezentului act administrativ.

**) Se va menţiona tipul taxei pentru care s-a dispus restituirea prin hotărârea judecătorească, respectiv taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.

 

ANEXA Nr. 8

 

ANTET*)

Nr. ........din.............

 

BORDEROU

privind programarea plăţii sumelor stabilite prin hotărâri Judecătoreşti

 

Nr. crt.

Numele şi prenumele/ Denumirea

C.I.F.

Sumele rămase de restituit

- lei -

Data plăţii tranşei**)

Total, din care:

Suma de restituit din

transa nr. .......

Suma de restituit din

actualizarea cu IPC

Suma de restituit din

dobânda calculată

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Conducătorul unităţii fiscale,

......................................................


*) Se vor trece sigla conform Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.504/2013 privind aprobarea modelului şi caracteristicilor siglelor utilizate la nivelul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările ulterioare, denumirea şi adresa organului fiscal emitent ăl prezentului act administrativ.

**) Se va menţiona data programata pentru ridicarea sumelor în numerar de la unitatea Trezoreriei Statului, conform înştiinţării de restituire, sau data înscrisă În nota privind restituirea unor sume, pentru restituirea sumelor prin virament bancar, după caz.

 

ANEXA Nr. 9

 

ANTET*)

Nr. ........din.............

 

Aprobat

Conducătorul unităţii fiscale

Numele şi prenumele.....................

Semnătura ......................................

L.S.

 

DECIZIE

privind compensarea obligaţiilor fiscale

În temeiul prevederilor art. 116-117 alin. (6)-(8) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se compensează obligaţiile fiscale scadente şi neachitate de către:

- numele şi prenumele/denumirea debitorului ...............................................................................;

- domiciliul fiscal ...............................................................................................................;

- codul de identificare fiscală**) ...........................................................................................

I. Suma de rambursat/de restituit/de plată de la buget din care se compensează obligaţii fiscale neachitate:

 

Denumirea venitului din care se compensează

Contul de venituri/de disponibil

Documentul din care rezultă suma din care se compensează

Data exigibilităţii**)

Suma (lei)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


*) Se vor trece sigla conform Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.504/2013 privind aprobarea modelului şi caracteristicilor siglelor utilizate la nivelul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările ulterioare, denumirea şi adresa organului fiscal emitent al prezentului act administrativ.

**) Se vor completa codul numeric personal, numărul de identificare fiscală, codul de înregistrare fiscală sau codul unic de înregistrare, după caz.

***) Se va completa data exigibilităţii sumei de rambursat/de restituit/de plată de la buget, după caz, şi a obligaţiei fiscale neachitate, conform art. 116 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

 

II. Obligaţii fiscale care se sting prin compensare:

 

Denumirea obligaţiei stinse prin compensare

Contul de venituri/de disponibil

Documentul prin care s-a stabilit sau individualizat obligaţia  fiscală neachitată

Data exigibilităţii

Data stingerii prin compensare****)

Suma

(lei)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

            Împotriva prezentului înscris cel interesat poate depune contestaţie la organul fiscal emitent în termen de 30 de zile de la data comunicării sau luării la cunoştinţă, în conformitate cu prevederile art. 205 şi 207 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Şef compartiment

Numele şi prenumele ..............................

Semnătura ................................................

Întocmit

Inspector

Numele şi prenumele ..............................

Semnătura ................................................


****) Se va completa data la care operează de drept compensarea, conform art. 116 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv data la care creanţele există deodată, fiind deopotrivă certe, lichide şi exigibile, ţinându-se cont de data exigibilităţii.

 

ANEXA Nr. 10

 

ANTET*)

Nr. ........din.............

 

Aprobat

Conducătorul unităţii fiscale

Numele şi prenumele.....................

Semnătura ......................................

L.S.

 

NOTĂ

privind restituirea unor sume

În temeiul prevederilor art. 117 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se restituie către:

- numele şi prenumele/denumirea debitorului..........................................................................;

- domiciliul fiscal...........................................................................................................................;

- codul de identificare fiscală**)..............................................;

- suma de.................................lei.

Restituirea se efectuează în baza Cererii debitorului nr. ......................din.......................

 

Denumirea venitului din care se restituie suma

Contul de venituri/de disponibil

Tipul documentului***)

Nr./Data documentului****)

Suma

(lei)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

            Restituirea sumei se efectuează în data de.....................*****) prin virament în contul debitorului nr. ............................,cod IBAN..........................., deschis la banca ................................................, sucursala/filiala ............................, sau numerar la ghişeul unităţii Trezoreriei Statului.

 

Şef compartiment

Numele şi prenumele ..............................

Semnătura ................................................

Întocmit

Inspector

Numele şi prenumele ..............................

Semnătura ................................................

 

 


*) Se vor trece sigla conform Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.504/2013 privind aprobarea modelului şi caracteristicilor siglelor utilizate la nivelul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, denumirea şi adresa organului fiscal emitent al prezentului act administrativ.

**) Se vor completa codul numeric personal, numărul de identificare fiscală, codul de înregistrare fiscală sau codul unic de înregistrare, după caz; alte date de identificare a debitorului.

***) Se va menţiona cererea de restituire depusă de contribuabil.

****) Se vor menţiona nr. şi data deciziei de restituire.

*****) Se va înscrie de către organul fiscal competent data programată pentru virarea/ridicarea în numerar a sumelor cuvenite contribuabilului.

 

ANEXA Nr. 11

 

EVIDENŢA

cererilor de restituire şi a sumelor aprobate la restituire reprezentând diferenţe de sume plătite/valoarea reziduală a timbrului, precum şi a sumelor stabilite de Instanţele de Judecată prin hotărâri Judecătoreşti executorii

 

Semnificaţia coloanelor din tabelul de mai jos este următoarea:

A- Numele şi prenumele/Denumirea solicitantului

B - Codul de identificare fiscală

C - Tipul documentului prin care s-a stabilit suma aprobată la restituire**)

D - Nr. documentului prin care s-a stabilit suma aprobată la restituire

E - Data documentului prin care s-a stabilit suma aprobată la restituire

F1...F5 - sume aferente fiecărei tranşe, din care:

F1.1 - suma aferentă tranşei I, reprezentând 20% din: taxă+cheltuieli de judecată+alte sume***)

F1.2 - suma aferentă transei I actualizată cu IPC****)

F1.3 - dobânda aferentă tranşei I ****)

            ...........................................................................

F5.1 - suma aferentă tranşei V, reprezentând 20% din: taxă+cheltuieli de judecată+alte sume

F5.2 - suma aferentă tranşei V actualizată cu IPC

F5.3 - dobânda aferentă tranşei

G - instituţia care a restituit (Agenţia Naţională de Administrare Fiscală/Administraţia Fondului pentru Mediu)

H – Observaţii

I - Nr.

J – Data

K – Marca

L - Tipul/Varianta

M - Anul fabricaţiei

N - Nr. de înmatriculare

O - Nr. de identificare

P - Seria cărţii de identitate

 

Nr. crt.

A

B

Cereri de restituire

Natura sumei aprobate la restituire*)

Datele de identificare ale autovehiculelor

C

D

E

F1

……..

F5

G

H

I

J

K

L

M

N

O

P

F1.1

F1.2

F13

……..

……..

……..

F5.1

F5.2

F5.3

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

18

19

20

21

22

23

24

25

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


*) Se va menţiona natura sumei aprobate la restituire, respectiv:

- taxă pe poluare pentru autovehicule;

- taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule;

- taxă pe emisiile poluante provenite de la autovehicule;

- timbrul de mediu pentru autovehicule;

- taxă neutilizată;

- diferenţe de sume plătite;

- valoarea reziduală a timbrului;

- cheltuieli băneşti;

- alte cheltuieli ocazionate de executarea silită;

- actualizarea sumelor stabilite de instanţele judecătoreşti cu indicele preţurilor de consum;

- dobânda calculată conform hotărârilor judecătoreşti.

-*) Se vor menţiona sumele stabilite în vederea restituirii, respectiv:

- Decizia de restituire emisă până la intrarea în vigoare a Ordinului ministrului mediului şi pădurilor şi al ministrului finanţelor publice nr. 85/62/2012 pentru aprobarea Procedurii de restituire a sumelor prevăzute la art. 7, 9 şi 12 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum şi a sumelor stabilite de instanţele de judecată prin hotărâri definitive şi irevocabile sau prin referatul prevăzut în anexa nr. 7 la Ordinul ministrului mediului şi schimbărilor climatice şi al viceprim-ministrului, ministrul finanţelor publice, nr. 490/407/2013 pentru aprobarea Procedurii de restituire a sumelor prevăzute la art. 7, 9 şi 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, precum şi a sumelor stabilite de instanţele de judecată prin hotărâri definitive şi irevocabile sau prin Decizia de restituire prevăzută în anexa nr. 5 la Ordinul ministrului mediului şi schimbărilor climatice şi al ministrului finanţelor publice nr. 365/741/2014 privind aprobarea Procedurii de efectuare a plăţilor sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule şi a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi a modelului şi conţinutului unor formulare şi pentru modificarea anexei nr. 4 la Ordinul ministrului mediului şi schimbărilor climatice şi al viceprim-ministrului, ministrul finanţelor publice, nr. 490/407/2013 pentru aprobarea Procedurii de restituire a sumelor prevăzute la art. 7, 9 şi 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, precum şi a sumelor stabilite de instanţele de judecată prin hotărâri definitive şi irevocabile;

- Procesul-verbal privind actualizarea sumelor stabilite de instanţele judecătoreşti cu indicele preţurilor de consum, precum şi calculul dobânzilor cuvenite contribuabililor.

***) Se va menţiona cuantumul aferent fiecărei tranşe din graficul tranşelor anuale aprobate la restituire.

****) Se vor menţiona sumele stabilite prin Procesul-verbal privind actualizarea sumelor stabilite de instanţele judecătoreşti cu indicele preţurilor de consum, precum şi calculul dobânzilor cuvenite contribuabililor.

 

 


MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

Nr. 723 din 19 iunie 2014

CASA NAŢIONALA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

Nr. 430 din 19 iunie 2014

 

ORDIN

pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 619/360/2014 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2014 a Hotărârii Guvernului nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015

 

Având în vedere Referatul de aprobare nr. NB 4.459 din 2014 al Ministerului Sănătăţii şi nr. DG 1.030 din 19 iunie 2014 al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, în temeiul prevederilor:

- art. 217 alin. (4) şi art. 281 alin. (2) din titlul VIII “Asigurări sociale de sănătate” al Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârii Guvernului nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015;

- Hotărârii Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare;

- Hotărârii Guvernului nr. 972/2006 pentru aprobarea Statutului Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii şi preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate emit următorul ordin:

Art. I. - Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 619/1360/2014 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2014 a Hotărârii Guvernului nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care

reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014- 2015, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 şi 403 bis din 30 mai 2014, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. În anexa nr. 22, în tabelul de la litera B.1, poziţiile 29, 75-76 şi 105 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

 

„29.

135.1

Insuficienţă (valva) aortică (*fără coronarografie; fără indicaţie de intervenţie chirurgicală)

381,12

 

            [...]

 

75.

M54.4

Lumbago cu sciatică

347,28

76.

M54.5

Dorsalgie joasă

378,19

 

            [...]

 

105.

A69.2

Boala Lyme (“diagnostic şi tratament)

626, 03”

 

            2. în anexa nr. 22, în tabelul de la litera B.2, poziţiile 18, 43, 44, 69, 70, 77 şi 95 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

 

„18.

Strabismul adultului

C05702

Proceduri pentru strabism implicând 1 sau 2 muşchi, un ochi

526,19

 

            [...]

 

43.

Rezolvarea contracturii Dupuytren

007302

Fasciotomia subcutanată pentru maladia Dupuytren

674,75

44.

Rezolvarea contracturii Dupuytren

008001

Fasciectomia palmară pentru contractura Dupuytren

674,75

 

            [...]

 

69.

Terapia chirurgicală a fimozei

L03702

Circumcizia la bărbat

193,54

70.

Terapia chirurgicală a fimozei

L04101

Reducerea parafimozei

193,54

 

            [...]

 

77.

Debridarea nonexcizio-nală a tegu­mentului şi ţesutului subcutanat

P02103

Debridarea nonexcizională a arsurii

162,44

 

            [...]

 

95.

Realizarea fistulei arteriovenoase la persoanele dializate

H15902

Efectuarea unei fistule arteriovenoase native (cu venă) la nivelul membrului inferior

283,18”

 

            3. În anexa nr. 22, în tabelul de la litera B.2, după poziţia 95 se introduce o nouă poziţie, poziţia 951, cu următorul cuprins:

 

“951.

Realizarea fistulei arteriove­noase la persoanele dializate

H15903

Efectuarea unei fistule arteriovenoase native (cu venă) la nivelul membrului superior

283,18”

 

4. În anexa nr. 22, în tabelul de la litera B.2, poziţiile 19, 31, 32 şi 96-109 se abrogă.

5. În anexa nr. 22, după tabelul de la litera B.2 se introduce o notă cu următorul cuprins:

NOTĂ:

Poziţiile 5-13 din tabelul de mai sus se referă la cura chirurgicală a fracturilor de piramidă nazală după un traumatism recent; nu sunt incluse corecţiile estetice.”

6. În anexa nr. 22, în tabelul de la litera B.3.2, poziţiile 1 şi 7 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

 

“1.

Implant de cristalin**)

1.050 lei/asigurat

 

[...]

 

7.

Monitorizarea bolilor neurologice (epilepsie şi tulburări de somn, boala Parkinson şi alte manifestări extrapiramidale, boli neuromusculare, miastenia gravis şi sindromul miastenic, neuropatii periferice, boli neurodegenerative ale sistemului nervos central, scleroza multiplă, stenoze arteriale carotidiene, vertebrale şi artere subclaviculare, demenţe)

200 lei/asigurat”

 

7. În anexa nr. 22, în tabelul de la litera B.3.2, titlul secţiunii aflate după poziţia 35 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Proceduri specifice pentru cefalee, algii craniene, sindroame vertiginoase şi crize de pierdere a conştientei fără diagnostic etiologic:”.

8. În anexa nr. 22, în tabelul de la litera B.3.2. după poziţia 46 se Introduc 12 noi poziţii, poziţiile 47-58, cu următorul cuprins:

 

“47.

Terapia distoniilor musculare cu dirijare electromiografică (cervicale, craniofaciale, ale membrelor, laringiene etc.)

349,50 lei/ asigurat

48.

Terapia distoniilor musculare fără dirijare electromiografică (cervicale, craniofaciale, ale membrelor, laringiene etc.)

133,57 lei/ asigurat

 

NOTĂ:

În tarifele aferente serviciilor de la poziţiile 47 şi 48 nu este inclus şi costul toxinei botulinice.

 

49.

Monitorizarea bolilor psihiatrice (tulburări cognitive minore, demenţe incipiente, tulburări psihotice şi afective în perioade de remisiune, tulburări nevrotice şi de personalitate)

200 lei/ asigurat

50.

Implantarea cateterului venos central long-life destinat: administrării de medicamente, dializei cronice sau administrării de chimioterapice (în cure lungi de 6-24 luni) pentru pacienţii oncologici, hematologici, dializaţi. Tariful aferent acestui serviciu include costul cateterului venos central long-life.

1.200 lei/ asigurat

51.

Monitorizarea pacemakerelor/defibrilatorului implantabil

309 lei/ asigurat

52.

Monitorizarea pacienţilor cu insuficienţă cardiacă congestivă pentru asiguraţi cu afecţiuni cardiovasculare grave de debut sau devenite cronice

327 lei/ asigurat

53.

Monitorizarea pacienţilor cu tulburări de ritm/conducere cu afecţiuni cardiovasculare grave de debut sau devenite cronice

394 lei/ asigurat

54.

Incizia şi drenajul abceselor periosoase (loji superficiale ale capului şi gâtului)

519,43 lei/ asigurat

55.

Suprimarea firelor de sutură la pacienţi cu despicături labio-maxilo-palatine după plastia buzei sau a palatului

530 lei/ asigurat

56.

Iridectomia sau capsulotomia cu laser

150 lei/ asigurat

57.

Implantare cateter peritoneal (tariful include şi costul cateterului)

690 lei/ asigurat

58.

Monitorizarea sifilisului genital primar şi sifilisului secundar al pielii şi mucoaselor

130 lei/ asigurat”

 

9. În anexa nr. 22, la Nota pentru litera B, după punctul 6 se introduce un punct nou, punctul 7, cu următorul cuprins:

“7. Serviciile prevăzute la poziţiile 7, 8, 44, 45, 46, 49, 52, 53 şi 58 din tabelul de la fit. B.3.2 includ, după caz, şi diagnostic/depistare.”

Art. II. - Prezentul ordin se aplică începând cu luna iunie 2014 şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătăţii,

Nicolae Bănicioiu

p. Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate,

Gheorghe-Radu Ţibichi

 

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 1.253/2013 pentru aprobarea regulilor privind înregistrarea operatorilor în agricultura ecologică

 

Având în vedere Referatul de aprobare al Direcţiei generale politici agricole şi strategii nr. 111.574 din 19 iunie 2014 şi prevederile art. 28 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice, precum şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2.092/91, cu modificările şi completările ulterioare,

în baza prevederilor art. 2 alin. (4) lit. c) şi art. 7 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2000 privind produsele agroalimentare ecologice, aprobată prin Legea nr. 38/2001, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 7 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 725/2010 privind reorganizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi a unor structuri aflate în subordinea acestuia, cu modificările şi completările ulterioare,

viceprim-ministrul, ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, emite prezentul ordin.

Art. I. - Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 1.253/2013 pentru aprobarea regulilor privind înregistrarea operatorilor în agricultura ecologică, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 8 noiembrie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 2, după alineatul (11) se introduce un nou alineat, alineatul (12). cu următorul cuprins:

“(12) Operatorii care desfăşoară activităţi în domeniile: procesare, comerţ pe piaţa internă şi/sau comerţ intracomunitar, import, export, floră spontană şi acvacultura îşi pot înregistra activitatea până la data de 15 decembrie.”

2. La articolul 2 alineatul (21), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„b) asociaţii profesionale legal constituite în domeniul agriculturii ecologice - pot întocmi, la solicitarea operatorilor, fişele de înregistrare prevăzute în anexele nr. 1-7, verifică conformitatea datelor ŞI transmit fişele de înregistrare la DAJ în vederea înregistrării şi avizării;”.

3. La articolul 2, alineatele (22), (23) şi (24) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“(22) Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească asociaţiile profesionale legal constituite în domeniul agriculturii ecologice, pentru a putea să desfăşoare activităţile prevăzute la alin, (21) lit. b), sunt următoarele:

- să aibă vechime în domeniul agriculturii ecologice de minimum 5 ani;

- Să deţină filiale şi/sau sucursale şi/sau asociaţii judeţene.

(23) Asociaţiile profesionale legal constituite în domeniul agriculturii ecologice, prevăzute la alin. (2), depun la DAJ pe raza căreia au înregistrat sediul social, în copie şi în original, în vederea verificării conformităţii, următoarele documente:

- hotărârea judecătorească de înfiinţare a asociaţiei;

- statutul asociaţiei;

- bilanţul contabil anual pentru anul anterior, depus şi înregistrat la administraţia financiară, sau certificatul de atestare fiscală;

- lista cu filialele şi/sau sucursalele şi/sau asociaţiile judeţene.

(24) DAJ transmit la MADR lista asociaţiilor eligibile, în vederea postării pe site-ul propriu a listei cu asociaţiile profesionale legal constituite în domeniul agriculturii ecologice, care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (22) şi (23).”

4. La articolul 2, alineatul (25) se abrogă.

5. La articolul 2, după alineatul (25) se introduc două noi alineate, alineatele (26) şi (27), cu următorul cuprins:

“(26) Operatorii se pot înregistra la DAJ astfel:

- fie personal, prin depunerea documentelor în format fizic sau prin transmiterea documentelor în format electronic, utilizând semnătura electronică;

- fie prin asociaţiile profesionale legal constituite în domeniul agriculturii ecologice, în situaţia în care operatorul optează pentru această variantă. Asociaţiile pot înregistra operatorii prin depunerea documentelor în format fizic la DAJ sau transmiterea documentelor în format electronic, utilizând semnătura electronică.

(27) În situaţia depistării unor neconcordanţe, DAJ va notifica operatorul/asociaţia în vederea remedierii neconcordanţelor. Modificările se vor face în termen de maximum 7 zile de la primirea notificării.”

6. La articolul 2, după alineatul (3) se introduc două noi alineate, alineatele (31) şi (32), cu următorul cuprins:

“(31) Nomenclatoarele folosite pentru completarea fişelor de înregistrare, conform modelelor din anexele nr. 1-7, armonizate cu nomenclatoare specifice naţionale şi internaţionale, sunt disponibile pe site-ul MADR, la secţiunea “agricultură ecologică”, precum şi la sediile DAJ.

(32) La anexele nr. 3, 5 şi 6, menţiunea «Grupa, subgrupa - se vor completa conform nomenclatoarelor disponibile şi la sediile EM/DAJ*» se elimină.”

7. În anexa nr. 3, la punctul 4, sintagma “cantitatea estimată în anul.... (kg sau litri)” se înlocuieşte cu sintagma “cantitatea realizată în anul anterior (kg sau litri)”.

8. În anexa nr. 6, la punctul 4, sintagma “volumul exportat estimat (kg/litri/buc.)” se înlocuieşte cu sintagma “volumul exportat în anul anterior (kg/litri/buc.)”.

9. În tot cuprinsul ordinului, sintagma “realizat în anul anterior” se înlocuieşte cu termenul “estimat”.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Viceprim-ministru, ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Dumitru Daniel Botănoiu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 19 iunie 2014.

Nr. 987.

 

ACTE ALE CURŢII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECŢIA A TREIA

 

HOTĂRÂREA

din 14 ianuarie 2014

în Cauza Mateescu împotriva României

Strasbourg

(Cererea nr. 1.944/10)

 

Hotărârea devine definitivă în condiţiile prevăzute la art. 44 § 2 din Convenţie. Aceasta poate suferi modificări de formă.

În Cauza Mateescu împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia), reunită într-o cameră compusă din Josep Casadevall, preşedinte, Alvina Gyulumyan, Corneliu Bîrsan, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria, Johannes Silvis, Valeriu Griţco, judecători, şi Santiago Quesada, grefier de secţie,

după ce a deliberat în camera de consiliu la 10 decembrie 2013,

pronunţă prezenta hotărâre, adoptată la aceeaşi dată:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se afla Cererea nr. 1.944/10 îndreptată împotriva României, prin care un resortisant al acestui stat, domnul Mircea Mateescu (reclamantul), a sesizat Curtea la 11 decembrie 2009, în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Convenţia).

2. Reclamantul a fost reprezentat de doamna Diana Elena Dragomir, avocat în Bucureşti. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna Irina Cambrea, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

3. Reclamantul a susţinut, în esenţă, faptul că nu i s-a permis să practice simultan profesiile de avocat şi de medic, încălcându-se astfel drepturile sale garantate de Convenţie.

4. La 26 ianuarie 2012, cererea a fost comunicată Guvernului.

5. La 10 decembrie 2013, Camera a respins cererea reclamantului de a se desesiza în favoarea Marii Camere (art. 72 § 1 din Regulamentul Curţii).

ÎN FAPT

I. Circumstanţele cauzei

6. Reclamantul s-a născut în 1953 şi locuieşte în Bucureşti.

7. Acesta este medic, având o experienţă considerabilă; a profesat ca medic generalist timp de peste optsprezece ani. În această calitate, deţine în prezent un cabinet particular, cu 2 angajaţi. De asemenea, este profesor la Facultatea de Medicină din Bucureşti şi este autor ai mai multor lucrări de medicină generală.

8. În 2006, reclamantul a absolvit facultatea de drept; un an mai târziu a solicitat înregistrarea ca avocat, după ce a promovat examenul anual de admitere organizat de Baroul Bucureşti. La 18 decembrie 2007, Baroul Bucureşti a emis o decizie de validare a rezultatelor examenului şi l-a declarat pe reclamant admis în barou.

9. La 14 februarie 2008, Baroul Bucureşti a decis, de asemenea, să îl înscrie pe reclamant ca avocat stagiar începând din 15 februarie 2008. Având în vedere că efectuarea unui stagiu de 2 ani era o condiţie obligatorie pentru obţinerea licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat, reclamantul a semnat un contract de colaborare cu firma de avocatură B.P. La 15 februarie 2008, baroul a aprobat stagiul reclamantului în cadrul firmei.

10. La 13 martie 2008, reclamantul a depus o cerere la Decanul Baroului Bucureşti pentru a i se permite să efectueze stagiul de 2 ani în conformitate cu art. 17 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, deşi deţinea în acelaşi timp propriul cabinet medical. Reclamantul a considerat că “profesia medicală nu este incompatibilă cu demnitatea profesiei de avocat sau cu regulile de conduită impuse avocaţilor, în sensul art. 30 din Statutul profesiei de avocat”.

La 20 martie 2008, Baroul Bucureşti a respins cererea reclamantului în temeiul art. 14 lit. b) şi al art. 53 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 51/1995. În decizia sa, Baroul a declarat:

“Cererea reclamantului de a exercita simultan profesiile de avocat şi de medic este respinsă şi, în consecinţă, reclamantul trebuie să opteze pentru una din cele două profesii.”

11. La 21 aprilie 2008, reclamantul a contestat decizia respectivă în faţa Uniunii Naţionale a Barourilor din România. El a contestat motivarea respingerea cererii sale, în care, citându-se art. 14 lit. b), se face referire la incompatibilitatea cu exercitarea profesiei de avocat a oricărei persoane care exercită deja o “ocupaţi[e] care lezează demnitatea şi independenţa profesiei de avocat sau bunele moravuri”. Reclamantul a susţinut că CV-ul său profesional, care includea un doctorat în medicină, o carieră de profesor universitar şi calitatea de autor al mai multor cărţi de medicină, nu putea, în niciun caz, să lezeze demnitatea profesiei de avocat. În acelaşi timp, a subliniat faptul că nu era nici angajat, nici comerciant, astfel cum se interzicea în legislaţia care reglementează activităţile exercitate de avocaţi.

La 18 iunie 2008, Uniunea Naţională a Barourilor din România a confirmat decizia Baroului Bucureşti, de această dată în temeiul art. 15 din Legea nr. 51/1995, care enumera “exhaustiv” profesiile care sunt compatibile cu profesia de avocat (a se vedea “Dreptul intern relevant” de mai jos). Având în vedere că practicarea medicinei nu este specificată în rândul acestor profesii, cererea reclamantului a fost respinsă.

12. Această decizie a fost contestată în faţa Curţii de Apel Bucureşti.

În întâmpinare, pârâta a argumentat, în primul rând, că interpretarea coroborată a art. 14 şi 15 din lege a condus la concluzia că nicio altă profesie nu putea fi exercitată în paralel cu cea de avocat, cu excepţia celor enumerate în mod restrictiv la art. 15; în plus, practicarea a două profesii liberale în acelaşi timp nu era nici permisă de lege şi nici oportună, având în vedere că fiecare profesie liberală necesită o dedicare totală din partea persoanei care o exercită.

13. La 20 ianuarie 2009, instanţa a admis cererea de chemare în judecată, susţinând că art. 14 lit. b) nu era aplicabil, în măsura în care “profesia de medic nu aduce atingere independenţei profesiei de avocat”. În continuare, instanţa a susţinut că orice restricţie privind exercitarea unei profesii trebuie să fie prevăzută de lege în mod expres şi fără echivoc, ceea ce nu este valabil în cazul de faţă. În plus, Constituţia României protejează dreptul la muncă, ce nu poate fi supus nici unei limitări, cu câteva excepţii enumerate în mod expres la art. 53, precum motivele de securitate naţională, protejarea ordinii, a sănătăţii şi a moralei publice sau protejarea drepturilor şi libertăţilor individuale, niciuna dintre aceste situaţii nefiind aplicabilă în cazul reclamantului.

În plus, interdicţia de a practica profesia de avocat, simultan cu exercitarea profesiei de medic, nu este inclusă în textul art. 14 lit. b) din Legea nr. 51/1995, care face referire doar la profesiile care lezează demnitatea şi independenţa profesiei de avocat sau sunt contra bunelor moravuri.

În continuare, instanţa a hotărât că art. 15 din lege nu conţine o listă exhaustivă a profesiilor compatibile cu profesia de avocat, în ciuda interpretării de către Uniunea Naţională a Barourilor din România a dispoziţiei în cauză în sensul că, dacă în textul acesteia profesia de medic nu este inclusă în rândul profesiilor compatibile înseamnă că, prin deducţie inversă, aceasta nu este compatibilă cu profesia de avocat. Profesiile incompatibile sunt enumerate exhaustiv la art. 14 şi profesia de medic nu este inclusă în acestea.

Afirmaţia conform căreia exercitarea unei profesii liberale necesită o dedicare totală şi, implicit, mult timp din partea persoanei care o practică nu putea fi luată în considerare pentru aprecierea legalităţii deciziilor adoptate de barourile locale şi naţionale; faptul că o persoană nu poate să dedice suficient timp pentru cazurile clienţilor nu are nicio legătură cu independenţa profesiei de avocat. Astfel, instanţa a confirmat dreptul reclamantului de a exercita ambele profesii simultan, anulând deciziile barourilor.

14. Uniunea Naţională a Barourilor din România a formulat recurs împotriva acestei hotărâri în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Înalta Curte). Aceasta a susţinut că, deşi art. 14 din lege enumera profesiile care sunt incompatibile cu profesia de avocat în mod generic, oferind exemple, art. 15 reglementează, în mod strict şi restrictiv, excepţiile care sunt permise, în rândul cărora nu este menţionată profesia de medic. În acelaşi timp, exercitarea simultană a ambelor profesii încalcă principiul independenţei avocaţilor. Prin dorinţa de a exercita ambele profesii, reclamantul nu a făcut decât să îşi demonstreze mercantilismul extrem, deoarece “acesta minimiza importanţa acestor profesii, tratându-le pur şi simplu ca pe o sursă de venit”.

15. La 24 iunie 2009, Înalta Curte a admis calea de atac şi a respins cererea reclamantului, hotărând că interpretarea coroborată a art. 14 şi 15 conducea la concluzia că lista de situaţii compatibile este exhaustivă şi astfel art. 15 face referire la singurele profesii care, prin lege, sunt compatibile cu profesia de avocat. Înalta Curte a subliniat că, deşi dispoziţiile art. 30 din Statutul profesiei de avocat, invocat de reclamant în apărarea sa, enumera şi alte situaţii de incompatibilitate şi compatibilitate, acestea au un rang inferior unei legi şi, prin urmare, nu pot să contrazică dispoziţiile legii în cauză.

II. Dreptul şi practica interne relevante

16. Legislaţia internă aplicabilă este prezentată în continuare.

1. Constituţia României

Dispoziţiile relevante ale Constituţiei României sunt redactate după cum urmează:

Art. 41

“(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă.”

Art. 53

“(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.”

2. Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat

Dispoziţiile relevante ale Legii nr. 51/1995 se citesc după cum urmează:

Art. 12

“(1) Poate fi membru al barourilor din România cel care îndeplineşte următoarele condiţii:

a) are exerciţiul drepturilor civile şi politice;

b) este licenţiat al unei facultăţi de drept sau doctor în drept;

c) nu se găseşte în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de prezenta lege;

d) este apt, din punct de vedere medical, pentru exercitarea profesiei de avocat.

(2) îndeplinirea condiţiei prevăzute la lit. d) a alin. (1) trebuie dovedită cu certificat medical de sănătate, eliberat pe baza constatărilor făcute de o comisie medicală constituită în condiţiile prevăzute în statutul profesiei de avocat.”

Art. 15

“Exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu: a) activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat;

b) ocupaţiile care lezează demnitatea şi independenţa profesiei de avocat sau bunele moravuri;

c) exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerţ.”

Art. 16

“Exercitarea profesie) de avocat este compatibila cu:

a) calitatea de deputat sau senator, consilier în consiliile locale sau judeţene;

b) activităţi şi funcţii didactice în învăţământul juridic superior;

c) activitatea literară şi publicistică;

d) calitatea de arbitru, mediator, conciliator sau negociator, consilier fiscal, consilier în proprietate intelectuală, consilier în proprietate industrială, traducător autorizat, administrator sau lichidator în cadrul procedurilor de reorganizare şi lichidare judiciară, în condiţiile legii.”

Art. 17

“(1) Primirea în profesie se realizează numai în baza unui examen organizat de U.N.B.R., cel puţin anual şi la nivel naţional, potrivit prezentei legi şi Statutului profesiei de avocat. (...)”.

Art. 18

(...)

(2) Condiţiile efectuării stagiului, drepturile şi obligaţiile avocatului stagiar, ale avocatului îndrumător, precum şi ale baroului faţă de aceştia sunt reglementate prin statutul profesiei.

(3) în perioada stagiului, cu acordul avocatului îndrumător, avocaţii stagiari pot urma cursuri de masterat, care sunt luate în considerare la aprecierea formării profesionale iniţiale, în condiţiile prevăzute de Statutul profesiei de avocat.

(4) Stagiul se suspendă în caz de lipsă motivată din profesie ori în caz de încetare a îndrumării profesionale fără culpa avocatului stagiar. Perioada de stagiu anterior efectuată se socoteşte pentru îndeplinirea stagiului.

(5) După efectuarea stagiului avocatul stagiar va susţine examenul de definitivare.

(6) Avocatul stagiar respins de trei ori la examenul de definitivare va fi exclus din profesie.

Art. 56

“(1) Consiliul baroului este format din 5 până la 15 membri, aleşi pe o perioadă de 4 ani şi care au o vechime continuă în profesie de minimum 8 ani. Decanul şi prodecanul se includ în acest număr.

(2) Consiliul baroului are următoarele atribuţii:

(...)

e) verifică şi constată îndeplinirea condiţiilor legale ale cererilor de primire în profesie şi aprobă primirea în profesie cu examen sau cu scutire de examen; (...)”.

Art. 66

“Consiliul U.N.B.R. are următoarele atribuţii:

(...)

o) verifică legalitatea şi temeinicia deciziilor de primire în profesie, date de către consiliile barourilor, la cererea persoanelor interesate;

p) anulează hotărârile barourilor pentru cauze de nelegalitate şi rezolvă plângerile şi contestaţiile făcute împotriva hotărârilor adoptate de consiliile barourilor, în cazurile prevăzute de lege şi de statutul profesiei; (...)”.

3. Statutul profesiei de avocat

Dispoziţiile relevante ale Statutului profesiei de avocat se Citesc după cum urmează:

Art. 28

“Pentru primirea în profesie şi pentru exercitarea acesteia avocatul trebuie să nu se găsească în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de Lege.”

Art. 30

“(1) Sunt incompatibile cu exercitarea profesiei de avocat, dacă legi speciale nu prevăd altfel:

a) faptele personale de comerţ exercitate cu sau fără autorizaţie;

b) calitatea de asociat într-o societate comercială în nume colectiv, de comanditar într-o societate comercială în comandită simplă sau în comandită pe acţiuni;

c) calitatea de administrator într-o societate comercială în comandită pe acţiuni;

d) calitatea de administrator unic sau - în cazul unei pluralităţi de administratori - aceea de administrator cu puteri

depline de reprezentare şi administrare, de preşedinte al consiliului de administraţie ori de membru în comitetul de direcţie al unei societăţi comerciale cu răspundere limitată.

(2) Avocatul poate fi asociat sau acţionar la societăţile comerciale cu răspundere limitată ori la cele pe acţiuni.

(3) Avocatul poate îndeplini funcţia de membru în consiliul de administraţie sau în consiliul de supraveghere al unei societăţi comerciale pe acţiuni sau de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi comerciale cu răspundere limitată, cu obligaţia de a aduce acest fapt la cunoştinţa decanului baroului în care îşi exercită profesia. [...]”

ÎN DREPT

I. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 8 din Convenţie

17. Invocând art. 6 § 1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul s-a plâns că decizia autorităţilor naţionale de a nu-i permite să practice simultan profesiile de avocat şi de medic era incorectă şi încălca principiile dreptului internaţional care garantează dreptul la muncă al persoanelor.

Curtea reaminteşte că, fiind responsabilă cu încadrarea juridică a faptelor cauzei, nu se consideră legată de încadrarea pe care Ie-o atribuie părţile. O cerere se caracterizează prin faptele invocate şi nu doar prin motivele legale sau argumentele susţinute (a se vedea Powell şi Rayner împotriva Regatului Unit, 21 februarie 1990, pct. 29, seria A, nr. 172). Prin urmare, în prezenta cauză, Curtea consideră că se impune examinarea capetelor de cerere ale reclamantului în temeiul art. 8 din Convenţie, care se citeşte după cum urmează:

“1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale.

2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.”

A. Cu privire la admisibilitate

18. Guvernul a susţinut că art. 8 nu este aplicabil, din cauza lipsei unei ingerinţe semnificative în viaţa privată a reclamantului. Acesta a declarat că măsura contestată nu a afectat în mod semnificativ dezvoltarea identităţii sociale a reclamantului sau posibilitatea acestuia de a-şi dezvolta relaţiile cu lumea înconjurătoare [a se vedea, a contrario, Bigaeva împotriva Greciei (nr. 26.713/05, pct. 23, 28 mai 2009), şi Sidabras şi Dziautas împotriva Lituaniei, nr. 55.480/00 şi 59.330/00, pct. 48, CEDO 2004-VIII]. În plus, refuzul baroului de a-l înscrie pe reclamant ca avocat a avut loc la scurt timp după examenul de admitere, iar reclamantul avea libertatea de a alege între două profesii liberale diferite; aşadar, măsura în cauză nu îi interzicea, în niciun caz, să devină avocat.

19. Reclamantul a contestat aceste argumente.

20. Curtea reaminteşte că art. 8 din Convenţie “protejează dreptul la dezvoltarea personală şi dreptul de a stabili şi dezvolta relaţii cu alte persoane şi cu lumea înconjurătoare” (a se vedea Pretty împotriva Regatului Unit, nr. 2.346/02, pct. 61, CEDO 2002-IM) şi că noţiunea de “viaţă privată” nu exclude, în principiu, activităţile de natură profesională sau comercială (a se vedea C. Împotriva Belgiei, 7 august 1996, pct. 25, Culegere de hotărâri şi decizii 1996-111). În definitiv, majoritatea oamenilor au ocazii semnificative de a-şi dezvolta relaţiile cu lumea înconjurătoare în timpul vieţii lor profesionale (a se vedea Niemieiz împotriva Germaniei, 16 decembrie 1992, pct. 29, seria A nr. 251-B).

În continuare, Curtea a susţinut că restricţiile privind înregistrarea ca membru al anumitor profesii (de exemplu, avocat sau notar), care ar putea afecta într-o anumită măsură posibilitatea reclamantului de a-şi dezvolta relaţiile cu lumea înconjurătoare, intră sub incidenţa vieţii sale private (a se vedea Campagnano împotriva Italiei, nr. 77.955/01, pct. 54, CE DO 2006-IV). În cauza mai recentă Bigaeva împotriva Greciei, citată anterior, Curtea a hotărât că art. 8 poate, de asemenea, să includă încadrarea în muncă, inclusiv dreptul de a avea acces la o profesie, şi anume aceea de avocat (pct. 24).

21. În prezenta cauză, Curtea subliniază că decizia autorităţilor naţionale de a condiţiona dreptul reclamantului de a exercita profesia de avocat de renunţarea acestuia la cariera de medic a avut loc într-un moment din viaţa sa profesională când acesta se aştepta să aibă posibilitatea de a utiliza în mod corespunzător competenţele juridice obţinute prin eforturi academice considerabile şi după ce a fost admis în barou.

Având în vedere elementele menţionate, Curtea consideră că măsura contestată a prejudiciat şansele reclamantului de a exercita profesia de avocat şi, astfel, a avut repercusiuni deosebite asupra exercitării de către acesta a dreptului la respectarea vieţii sale private (a se vedea, din nou, Bigaeva, citată anterior, pct. 25), ceea ce implică aplicabilitatea art. 8 din Convenţie.

22. Curtea observă că acest capăt de cerere nu este în mod vădit nefondat în sensul art. 35 § 3 lit. a) din Convenţie. De asemenea, Curtea subliniază că acesta nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar să fie declarat admisibil.

B. Cu privire la fond

1. Argumentele părţilor

23. Reclamantul a susţinut că întreg procesul decizional referitor la cererea sa de a exercita profesia de avocat simultan cu profesia de medic nu avea niciun temei juridic pertinent. În plus, măsura contestată nu servea unui interes public şi, în orice caz, nu era nici necesară Într-o societate democratică, nici proporţională.

În continuare, acesta a pretins că dispoziţiile legale referitoare la situaţia lui nu susţineau decizia Înaltei Curţi de a refuza înscrierea sa ca avocat. În acelaşi timp, reclamantul considera că, în măsura în care legea sănătăţii nu făcea referire la nicio incompatibilitate între profesiile de medic şi de avocat, în mod simetric, nici legea profesiei de avocat nu putea fi interpretată ca incluzând o astfel de incompatibilitate.

Nu a fost prezentat niciun argument pentru a dovedi că, în cazul în care acesta ar exercita simultan ambele profesii, demnitatea şi independenţa vreuneia din ele ar fi afectată în vreun fel. Dimpotrivă, acesta a susţinut că expertiza lui în calitate de medic ar completa în mod eficient cariera sa de avocat specializat în cazuri de malpraxis. În continuare, acesta a prezentat un document emis de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, care atestă faptul că un medic nu este angajat al casei, contractul încheiat între casă şi cabinetul medical fiind unul de furnizare de asistenţă medicală.

24. Guvernul a argumentat că, în măsura în care impunerea unor condiţii privind accesul în barou putea fi considerată drept o ingerinţă, ingerinţa în cauză se întemeia pe dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat şi avea ca scop protejarea drepturilor altora, şi anume ale cetăţenilor, asigurând independenta avocatului. A susţinut că medicii general işti, precum reclamantul, aveau obligaţia de a lucra în temeiul unor contracte cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, ceea ce putea ridica probleme privind independenţa faţă de influenţa statului.

În continuare, Guvernul a susţinut că interpretarea de către Înalta Curte a textelor relevante era previzibilă şi rezonabilă, în conformitate cu principiul exceptio strictissimae interpretationis est.

Guvernul a subliniat că legislaţia corespunzătoare din anumite ţări excludea, în general, exercitarea simultană a unei profesii diferite de cea de avocat.

25. În cele din urmă, Guvernul a pretins că ingerinţa contestată era conformă cu legea şi previzibilă, fiind inerentă sistemului de reglementare a profesiei de avocat, şi avea ca scop protejarea intereselor altora; în acest context, reglementarea profesiilor liberale era un aspect care putea fi abordat cel mai bine de instanţele interne şi autorităţile relevante, şi anume barourile locale şi naţionale.

2. Motivarea Curţii

26. Curtea reiterează, în primul rând, că obiectul art. 8 este în principal acela de a proteja persoanele particulare împotriva ingerinţei arbitrare a autorităţilor publice, obligând statut să se abţină de la asemenea ingerinţe. Într-un astfel de context, trebuie să se ţină seama de justul echilibrul care trebuie păstrat între interesul general şi interesele persoanei în cauză. Marja de apreciere a statului este mai amplă în cazul în care se impune păstrarea unui echilibru just între interese private şi publice concurente sau între diverse drepturi prevăzute de Convenţie [a se vedea, între multe alte hotărâri, Evans împotriva Regatului Unit (MC), nr. 6.339/05, pct. 77, CEDO 2007-I].

27. În prezenta cauză, reclamantul a pretins că intenţiona să îşi folosească experienţa profesională considerabilă pe care a acumulat-o în calitate de medic şi în alt domeniu, şi anume furnizarea de consiliere juridică în cazuri de malpraxis medical. În acest scop, a absolvit facultatea de drept în 2006; un an mai târziu a promovat examenul de admitere organizat pentru viitorii avocaţi; ulterior, a fost admis în barou şi contractul său de colaborare a fost acceptat (a se vedea supra, pct. 8 şi 9); cu toate acestea, având în vedere faptul că nu a renunţat la practicarea medicinei, Baroul a refuzat să îi permită exercitarea profesiei de avocat, considerând că cele două profesii sunt incompatibile. Acest punct de vedere a fost confirmat de Uniunea Naţională a Barourilor din România, anulată de Curtea de Apel Bucureşti şi confirmată din nou de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Având în vedere elementele menţionate anterior, Curtea consideră că decizia autorităţilor de a condiţiona exercitarea de către reclamant a profesiei de avocat de cariera medicală a acestuia, deşi fusese deja acceptat în barou după ce promovase examenul de admitere, constituie o ingerinţă în exercitarea dreptului acestuia la respectarea vieţii sale private.

28. O astfel de ingerinţă încalcă art. 8 din Convenţie dacă nu poate fi justificată, în temeiul art. 8 § 2, ca fiind “prevăzută de lege , urmărind unui sau mai multe dintre scopurile legitime enumerate în dispoziţia respectivă, şi ca fiind “necesară într-o societate democratică” pentru îndeplinirea scopului sau scopurilor respective.

29. Expresia “prevăzută de lege” impune, în primul rând, ca măsura contestată să fie întemeiată pe dreptul intern. În al doilea rând, aceasta face referire la calitatea legii în cauză, impunând ca aceasta să fie formulată cu suficientă precizie, astfel încât să fie accesibilă persoanei în cauză, care trebuie, în plus, să fie capabilă să prevadă, într-o măsură care să fie rezonabilă în circumstanţele respective, consecinţele pe care le poate avea o anumită acţiune [a se vedea, între alte hotărâri, The Sunday Times împotriva Regatului Unit (nr. 1), 26 aprilie 1979, pct. 49, seria A. nr. 30, şi Michaud împotriva Franţei, nr. 12.323/11, pct. 94-96 CE DO 2012]. Gradul de precizie care se impune legislaţiei interne - care nu poate, în niciun caz, să prevadă orice situaţie - depinde în mare măsură de conţinutul instrumentului în cauză, domeniul pe care este destinată să îl reglementeze, precum şi numărul şi statutul persoanelor cărora li se adresează (a se vedea Vogt împotriva Germaniei, 26 septembrie 1995, pct. 48, seria A, nr. 323).

30. În prezenta cauză, Curtea subliniază că măsura contestată era întemeiată pe art. 14 şi 15 din legea pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. Prin urmare, ingerinţa era întemeiată pe dreptul intern. Curtea nu are niciun motiv să se îndoiască de faptul că textele în cauză erau accesibile. Prin urmare, rămâne să se stabilească dacă aplicarea dispoziţiilor în cauză era previzibilă.

31. Curtea subliniază, în primul rând, că niciun text nu face referire în mod expres la profesia de medic.

În vreme ce art. 15 stabileşte cazurile de compatibilitate cu o oarecare precizie, art. 14 defineşte cazurile de incompatibilitate în termeni mai generali, făcând referire la “ocupaţiile care lezează demnitatea şi independenţa profesiei de avocat sau bunele moravuri”. Acest articol nu face deloc referire la practicarea medicinei ca fiind inclusă în aceste ocupaţii şi nici nu oferă vreo precizare în acest sens; în plus, instanţa română nu a stabilit în mod rezonabil motivul pentru care demnitatea şi independenţa profesiei de avocat ar fi afectate de exercitarea profesiei de medic.

În continuare, Curtea observă că opiniile autorităţilor interne cu privire la care dintre texte era relevant şi la implicaţiile sale asupra cererii reclamantului erau divergente; în fapt, instanţele au aplicat aceleaşi texte juridice într-o manieră diferită, ajungând la concluzii total opuse.

Curtea consideră că, în astfel de circumstanţe, este puţin probabil ca reclamantul să fi putut să prevadă în mod rezonabil că - În ciuda faptului că a fost acceptat în barou, a fost înscris ca avocat stagiar şi că legea care reglementa profesia de avocat nu menţiona în mod explicit faptul că practicarea medicinei era incompatibilă cu profesia de avocat şi, ghidându-se după principiul conform căruia este permis tot ceea ce nu este interzis - în cele din urmă, nu i se va permite să exercite simultan profesiile de medic şi de avocat.

32. În consecinţă, textul dispoziţiilor legale care reglementează practicarea profesiei de avocat nu este suficient de previzibil pentru a-i permite reclamantului - deşi, având în vedere că aspira la profesia de avocat, acesta era informat şi cunoştea foarte bine legea - să îşi dea seama că exercitarea simultană a unei alte profesii, neenumerată în rândul celor excluse de lege, implica refuzarea dreptului acestuia de a exercita profesia de avocat (a se vedea, de exemplu, N.F. Împotriva Italiei, nr. 37.119/97, pct. 31, CEDO 2001-IX; Sorvisto împotriva Finlandei, nr. 19.348/04, pct. 119, 13 ianuarie 2009; şi Ternovszky împotriva Ungariei, nr. 67.545/09, pct. 26, 14 decembrie 2010).

33. În această situaţie, Curtea concluzionează că nu a fost îndeplinită condiţia de previzibilitate şi că, în consecinţă, ingerinţa nu era prevăzută de lege.

Prin urmare, a fost încălcat art. 8 din Convenţie.

II. Cu privire la alte pretinse încălcări ale Convenţiei

34. În ultimul rând, reclamantul s-a plâns, în temeiul art. 14 din Convenţie şi al art. 1 din Protocolul nr. 12, de faptul că interpretarea Înaltei Curţi a probelor şi a legislaţiei aplicabile a fost discriminatorie.

35. După examinarea acestor capete de cerere, Curtea consideră că, în lumina tuturor elementelor de care dispune şi în măsura în care este competentă să se pronunţe cu privire la aspectele invocate, acestea nu indică nicio aparentă încălcare a drepturilor şi libertăţilor stabilite în Convenţie sau în protocoalele sale.

Rezultă că aceste capete de cerere sunt în mod vădit nefondate şi trebuie respinse în temeiul art. 35 § 3 lit. (a) şi § 4 din Convenţie.

III. Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenţie

36. Art. 41 din Convenţie prevede:

“Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al Înaltei părţi contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă.”

A. Prejudiciu

37. Reclamantul a solicitat 14.655 de euro (EUR) cu titlu de prejudiciu material. Acesta a susţinut că, din 2007, atunci când a fost adoptată măsura contestată, a fost împiedicat să câştige venituri din profesia de avocat. Făcând trimitere la salariul minim brut pe ţară pentru persoanele cu studii superioare din anul 2007 până în prezent, reclamantul a considerat că avea dreptul la suma solicitată.

Bazându-se pe faptul că interdicţia care i s-a impus i-a afectat atât viaţa profesională, cât şi viaţa personală şi l-a supus unei umilinţe considerabile, reclamantul a solicitat un 1 EUR cu titlu de prejudiciu moral.

38. Guvernul a contestat suma solicitată cu titlu de prejudiciu material, considerând-o foarte speculativă. A argumentat că, în temeiul legii, avocaţii aveau dreptul la un anumit venit garantat doar pe durata stagiului, şi anume în primii 2 ani de practică; venitul câştigat ulterior stagiului depinde exclusiv de capacitatea avocatului de valorificare a competenţelor safe profesionale. În plus, potenţialul venit al reclamantului din practicarea profesiei de avocat ar fi fost câştigat în defavoarea venitului obţinut din exercitarea profesiei sale de medic.

În continuare, acesta a susţinut că, în prezenta cauză, constatarea existenţei unei încălcări ar trebui să fie o reparaţie suficientă.

39. Curtea reiterează faptul că trebuie să existe o legătură clară de cauzalitate între prejudiciul pretins de reclamant şi încălcarea Convenţiei constatată. În continuare, aceasta subliniază că beneficiile nerealizate menţionate de reclamant ca temei pentru suma solicitată cu titlu de prejudiciu material se referă la venitul care putea fi obţinut din practicarea profesiei de avocat în detrimentul câştigurilor obţinute din exercitarea profesiei de medic şi, prin urmare, au un caracter speculativ [a se vedea mutatis mutandis, Thlimmenos împotriva Greciei (MC), nr. 34.369/97, pct. 67, CEDO 2000-IV]. Prin urmare, Curtea nu acordă reclamantului nicio despăgubire cu titlu de prejudiciu material.

Având în vedere natura încălcării constatate, Curtea consideră că aceasta i-a cauzat în mod cert reclamantului o frustrare care nu poate fi compensată prin simpla constatare a unei încălcări. Ţinând seama de principiul ne ultra petita, Curtea acordă reclamantului suma de 1 EUR cu titlu de prejudiciu moral.

B. Cheltuieli de judecată

40. De asemenea, reclamantul a solicitat suma de 6.210 EUR pentru cheltuielile de judecată efectuate în faţa Curţii şi a prezentat o lista detaliata a acestor cheltuieli.

41. Guvernul a susţinut că suma solicitată era cu mult exagerată şi nejustificată de complexitatea cauzei.

42. Conform jurisprudenţei Curţii, un reclamant are dreptul la rambursarea cheltuielilor de judecată numai în măsura în care se stabileşte caracterul real, necesar şi rezonabil al acestora (a se vedea, între multe alte hotărâri, Campagnano împotriva Italiei, nr. 77.955/01, pct. 84, CEDO 2006-IV). În prezenta cauză, ţinând seama de documentele de care dispune şi de criteriile menţionate mai sus, Curtea consideră că este rezonabil să acorde suma de 2.000 EUR pentru toate cheltuielile efectuate pentru procedura în faţa Curţii.

C. Dobânzi moratorii

43. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal, practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu 3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

în unanimitate,

CURTEA:

1. declară admisibil capătul de cerere privind dreptul reclamantului la exercitarea profesiei de avocat şi celelalte capete de cerere inadmisibile;

2. hotărăşte că a fost încălcat art. 8 din Convenţie;

3. hotărăşte:

a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenţie, următoarele sume, care trebuie convertite în moneda naţională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plăţii:

(i) 1 EUR (un euro), plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;

(ii) 2.000 EUR (două mii de euro), plus orice sumă ce poate fi datorată de reclamant cu titlu de impozit, pentru cheltuielile de judecată;

b) că, de la expirarea termenului de 3 luni menţionat anterior şi până la efectuarea plăţii, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade şi majorată cu 3 puncte procentuale;

4. respinge cererea de acordare a unei reparaţii echitabile pentru celelalte capete de cerere.

Redactată în limba engleză, apoi comunicată în scris la 14 ianuarie 2014, în temeiul art. 77 § 2 şi § 3 din Regulamentul Curţii.

 

PREŞEDINTE

JOSEP CASADEVALL

Grefier,

Santiago Quesada

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.