MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 459/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 459         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 24 iunie 2014

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢSI CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 213 din 15 aprilie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori

 

Decizia nr. 279 din 8 mai 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (1) lit. g) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000

 

Decizia nr. 292 din 22 mai 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64, art. 96 alin. (4), art. 97 alin. (1) lit. d) şi alin. (6), art. 100 alin. (2) şi art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi ale art. I pct. 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

 

ORDONANŢE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

35. - Ordonanţă de urgenţă pentru completarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012

 

507. - Hotărâre pentru actualizarea cuantumului chiriilor aferente imobilelor retrocedate şi afectate unor destinaţii de interes public

 

508. - Hotărâre privind suplimentarea bugetului Curţii de Conturi pentru plata titlurilor executorii prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar

 

509. - Hotărâre privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2014 al Companiei Naţionale .Administraţia Porturilor Maritime” - S.A. Constanţa, aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

739. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, pentru aprobarea reglementării tehnice “Ghid privind controlul lucrărilor de compactare a pământurilor necoezive”, indicativ GT 067-2014

 

799. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, pentru aprobarea reglementării tehnice “Ghid privind reabilitarea utilitară şi funcţională a acoperişurilor la clădirile existente, indicativ GP 122-2014”

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

            480. - Decizie privind sancţionarea Societăţii ROMTIR SERVICE BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. cu interzicerea temporară a exercitării activităţii

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 213

din 15 aprilie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu­ţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, excepţie ridicată de Societatea Comercială “Delta Impex” - S.R.L. din Satu Mare în Dosarul nr. 4.931/296/2011 al Judecătoriei Satu Mare - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 656D/2013.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Societatea Comercială “Impuls Leasing I.F.N.” - S.A. din Bucureşti a depus o cerere prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, menţionând deciziile Curţii Constituţionale nr. 512 din 18 noiembrie 2004 şi nr. 360 din 24 septembrie 2013.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

5. Prin încheierea din 9 octombrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 4.931/296/2011, Judecătoria Satu Mare - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori. Excepţia a fost invocată de Societatea Comercială “Delta Impex” - S.R.L. din Satu Mare într-un dosar având ca obiect constatarea nulităţii unor contracte de leasing financiar.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate au un vădit caracter discriminator, întrucât prin sintagma “consumator” se face referire la orice persoană fizică sau grup de persoane fizice, eliminând cu desăvârşire persoana juridică. Entităţile juridice pot avea calitatea de consumator şi, astfel, se impune ca şi acestea să facă obiectul Legii nr. 193/2000. Prin dispoziţiile de lege criticate se restrânge exerciţiul drepturilor şi libertăţilor de care ar trebui să se bucure atât persoanele fizice, cât şi cele juridice.

7. Judecătoria Satu Mare - Secţia civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat deja asupra acestei chestiuni prin deciziile nr. 464 din 12 aprilie 2011, nr. 621 din 12 iunie 2012 şi nr. 321 din 25 iunie 2013.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 18 aprilie 2008. Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate, rezultă că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 18 aprilie 2008 şi, ulterior, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 3 august 2012, prevederi care au următoarea formulare: “(1) Prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.”

12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 30 alin. (7) privind interzicerea incitării la discriminare şi în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici similare.

13. Astfel, prin Decizia nr. 621 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 17 iulie 2012 şi prin Decizia nr. 1.129 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008, examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a reţinut că autorul acesteia critica modalitatea de redactare a prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, susţinând că definiţia noţiunii de “consumator”ar trebui să includă şi persoana juridică, atunci când aceasta este parte la încheierea unor contracte comerciale ce pot intra sub sfera actului normativ criticat. Aşadar, pretinsa neconstituţionalitate era dedusă dintr-o omisiune de reglementare, pe care însă Curtea Constituţională nu o poate complini, întrucât, potrivit art. 61 din Constituţie, “Parlamentul este (...) unica autoritate legiuitoare a ţării”, modificarea sau completarea normelor juridice fiind atribuţii exclusive ale acestuia.

14. Prin urmare, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia “Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.

15. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, excepţie ridicată de Societatea Comercială “Delta Impex” - S.R.L. din Satu Mare în Dosarul nr. 4.931/296/2011 al Judecătoriei Satu Mare - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Satu Mare - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 15 aprilie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 279

din 8 mai 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (1) lit. g) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniel-Liviu Arcer.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (1) lit. g) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, excepţie ridicată de Kiseleff Business Piaza - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 39.682/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 880D/2013.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, doamna avocat Gabriela-Elena Petcu, din cadrul Baroului Bucureşti, cu delegaţie la dosar, şi lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care pune concluzii de admitere a acesteia, deoarece prin legalizarea unei supravegheri ministeriale a destinaţiei unui imobil este afectat dreptul de proprietate privată. Depune în acest sens concluzii scrise.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 5 decembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 39.682/3/2012, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (1) lit. g) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, excepţie ridicată de Kiseleff Business Piaza - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni civile în constatarea nulităţii unui act.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece, prin instituirea competenţei Ministerului Tineretului şi Sportului de a supraveghea menţinerea destinaţiei bazelor sportive din domeniul public sau privat al statului, este afectată exercitarea libertăţii de dispoziţie cu privire la bunurile cu destinaţie de bază sportivă care au aparţinut domeniului public, dar care au intrat în circuitul privat. Protecţia referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private în mod egal, indiferent de titular, se impune a fi recunoscută tuturor titularilor dreptului de proprietate privată, inclusiv persoane juridice de drept public, cum este în speţă cazul Complexului Sportiv Naţional “Lia Manoliu”. De aceea, persoanele juridice de drept public trebuie tratate ca particulari, nefiind justificată din punct de vedere constituţional vreo discriminare în modul de exercitare a acestui drept de proprietate privată. În concluzie, prerogativa unei autorităţi publice centrale de a supraveghea proprietatea privată a unui subiect de drept, fie aceasta chiar persoană juridică de drept public, pentru menţinerea unei destinaţii avute de un asemenea bun anterior trecerii sale din domeniul public în domeniul privat în condiţiile legii, reprezintă o limitare consistentă a prerogativei dispoziţiei din conţinutul dreptului de proprietate privată, echivalentă cu atingerea substanţei dreptului garantat, incompatibilă cu regimul constituţional instituit de art. 44 din Constituţie.

7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, deoarece textul criticat nu instituie vreo discriminare în modul de exercitare a dreptului de proprietate privată şi nici o limitare a prerogativei dreptului de proprietate privată. Faptul că în alte situaţii legiuitorul/autoritatea de reglementare a creat un tratament distinct din punctul de vedere al destinaţiei terenurilor sau atribuţiilor de supraveghere a menţinerii acestei destinaţii nu echivalează cu o discriminare în modul de exercitare a dreptului de proprietate privată şi nici cu o limitare a prerogativei acestui drept, întrucât există diferenţe obiective care impun astfel de reglementări.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 18 alin. (1) lit. g) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 9 mai 2000, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut: “(1) Ministerul Tineretului şi Sportului se organizează şi funcţionează potrivit legii şi are următoarele atribuţii principale în domeniul sportului: [...]

g) supraveghează menţinerea destinaţiei bazelor sportive din domeniul public sau privat al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi a celor care au aparţinut domeniului public şi au intrat în circuitul privat după 1989;”.

12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) referitor la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private în mod egal.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Hotărârea Guvernului nr. 377/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999, s-a aprobat, în baza art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat al statului a terenului aflat în Bucureşti, Str. Ştrandului nr. 1, sectorul 1, şi a construcţiilor existente pe acest teren, care au rămas în administrarea Complexului Sportiv Naţional “Lia Manoliu” Bucureşti din subordinea Ministerului Tineretului şi Sportului. Ulterior, prin Hotărârea Guvernului nr. 1.034/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 17 decembrie 1999, s-a aprobat transmiterea, cu titlu gratuit, din proprietatea privată a statului în proprietatea Complexului Sportiv Naţional “Lia Manoliu”, instituţie publică din subordinea Ministerului Tineretului şi Sportului, a bunurilor situate în municipiul Bucureşti, Str. Ştrandului nr. 1, sectorul 1. La data de 23 octombrie 2000, Complexul Sportiv “Lia Manoliu” a încheiat cu autorul excepţiei, respectiv Kiseleff Business Piaza - S.A. din Bucureşti (anterior Trigranit România S.A), un contract de închiriere având ca obiect un teren aflat în proprietatea sa privată. La data de 12 octombrie 2012, Ministerul Tineretului şi Sportului a solicitat în instanţă constatarea nulităţii contratului de închiriere. În cadrul acestei acţiuni Kiseleff Business Piaza S.A. a invocat prezenta excepţie pentru motivele deja arătate.

14. Aşa fiind, examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că dispoziţiile legale contestate dispun cu privire la atribuţia Ministerul Tineretului şi Sportului de a supraveghea menţinerea destinaţiei bazelor sportive din domeniul public sau privat al statului ori ai unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi a celor care au aparţinut domeniului public şi au intrat în circuitul privat după 1989. O astfel de competenţă nu aduce în niciun fel atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2), deoarece rolul Ministerului Tineretului şi Sportului este indisolubil legat de posibilitatea de schimbare a destinaţiei bazelor sportive sau de desfiinţare a lor în acord cu art. 79 din Legea nr. 69/2000, potrivit cărora acest lucru este posibil numai prin hotărâre a Guvernului şi cu constituirea prealabilă a altor baze sportive similar celor desfiinţate, regulă care se aplică inclusiv societăţilor care deţin active patrimoniale destinate activităţii sportive ce au aparţinut statului. Or, obligaţia referitoare la păstrarea destinaţiei bazelor sportive şi menţinerea acestora în stare de funcţionare sau obligaţia privind construirea altor baze sportive similare în prealabil desfiinţării sau a schimbării destinaţiei acestora, ce revine şi societăţilor comerciale, deci unor subiecte de drept privat, este o obligaţie propier rem, justificată prin faptul că educaţia fizică şi sportul reprezintă activităţi de interes naţional, pe care statul trebuie să le susţină şi să le încurajeze în cadrul obligaţiei sale de a asigura dreptul la ocrotirea sănătăţii, prevăzut de art. 34 din Constituţie. Ca atare, nu se poate vorbi de o încălcare a proprietăţii private, deoarece bazele sportive au aparţinut statului şi unităţilor administrativ-teritoriale, fie în domeniul public, fie în domeniul privat, cu unicul scop de a realiza activităţile de interes naţional sprijinite de stat - educaţia fizică şi sportul (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 328 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 21 mai 2010).

15. Totodată, Curtea constată că autorul excepţiei din prezenta cauză nu are calitatea de proprietar. Drept urmare, ţinând seama de jurisprudenţa sa, Curtea nu poate reţine încălcarea dreptului de proprietate, întrucât locatarul preia din momentul încheierii contractului de închiriere doar posesia şi folosinţa bunului ce a constituit obiectul contractului, fapt care nu îi oferă garanţiile de care ar beneficia în calitate de proprietar (a se vedea în acest sens, Decizia nr. 1.382 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2012, şi Decizia nr. 279 din 24 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011).

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Kiseleff Business Piaza - SA. din Bucureşti în Dosarul nr. 39.682/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 18 alin. (1) lit. g) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 8 mai 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 292

din 22 mai 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64, art. 96 alin. (4), art. 97 alin. (1) lit. d) şi alin. (6), art. 100 alin. (2) şi art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi ale art. I pct. 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64, art. 97 alin. (1) lit. d) şi alin. (6), art. 100 alin. (2) şi art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi ale art. I pct. 17, 33, 34, 35, 36 şi 49 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Ionuţ Vidu-Afloarei în Dosarul nr. 39.517/4/2012 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 915D/2013.

2. La apelul nominal, lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, arată că atât criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, cât şi cele de neconstituţionalitate intrinsecă sunt neîntemeiate. Invocă, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. De asemenea, face trimitere, şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume la Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, şi la Hotărârea din 19 septembrie 2008, pronunţată în Cauza Korbely împotriva Ungariei, prin care Curtea de la Strasbourg a reţinut că previzibilitatea normei, oricât ar fi de dorit, nu poate fi atinsă în mod absolut.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4. Prin încheierea din 27 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 39.517/4/2012, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64, art. 97 alin. (1) lit. d) şi alin. (6), art. 100 alin. (2) şi art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi ale art. I pct. 17, 33, 34, 35, 36 şi 49 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia a fost ridicată de Ionuţ Vidu-Afloarei cu ocazia soluţionării unei plângeri contravenţionale prin care s-a solicitat anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unor contravenţii şi anularea sancţiunilor şi a măsurii tehnico-administrative a ridicării vehiculului staţionat neregulamentar.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului şi ale art. 115 alin. (4) potrivit căruia “Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora”. Arată că, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007, a fost modificată şi completată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, după ce aceasta din urmă fusese aprobată prin Legea nr. 49/2006. Autorul excepţiei susţine că, prin aprobarea cu modificări şi completări a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, Parlamentul a adoptat o anumită soluţie legislativă prin care fapta de staţionare neregulamentară se sancţiona cu 2 puncte penalizare şi cu amenda prevăzută în clasa I de sancţiuni, se condiţiona luarea măsurii de ridicare a vehiculelor staţionate neregulamentar de aspectul de a constitui un obstacol pentru circulaţia publică, se prevedea caracterul de sancţiune contravenţională complementară a ridicării vehiculului staţionat neregulamentar, în condiţiile în care măsurile tehnico-administrative nu puteau fi luate decât pe lângă sancţiunile complementare. Or, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007, fără nicio motivare concretă, regimul sancţionator devine mai aspru, prin stabilirea amenzii prevăzute în clasa a II-a de sancţiuni şi prin aplicarea a 3 puncte de penalizare, este schimbată natura juridică a ridicării vehiculelor staţionate neregulamentar din sancţiune contravenţională complementară în măsură tehnico-administrativă, este eliminată condiţia ca vehiculul să constituie un obstacol pentru circulaţia publică, iar măsurile tehnico-administrative pot fi dispuse independent de sancţiunea complementară. Autorul excepţiei consideră că nu îi este permis legiuitorului delegat să abroge sau să modifice soluţii legislative adoptate de Parlament, întrucât încalcă prevederile constituţionale potrivit cărora Parlamentul, şi nu Guvernul, este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării. Arată că preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007 nu justifică decât reglementarea privind permisele de conducere, iar regimul sancţionator al faptei de staţionare neregulamentară, natura juridică şi condiţiile în care poate fi dispusă măsura ridicării vehiculelor staţionate neregulamentar nu se află în legătură cu reglementarea propusă de Guvern cu privire la permisele de conducere, nefiind o consecinţă logică a acestei din urmă modificări. De asemenea, consideră că sintagma “staţionare neregulamentară” este imprecisă şi imprevizibilă, întrucât nu se poate deduce care este acţiunea sau inacţiunea care atrage răspunderea contravenţională, iar termenul de “deţinător” al vehiculului staţionat neregulamentar este lipsit de claritate, neidentificându-se nici cu noţiunea de proprietar, nici cu cea de conducător, nici cu cea de contravenient. Mai arată că nereglementarea accesului la justiţie în cazul măsurilor tehnico-administrative, în speţă ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar, constituie o îngrădire şi o restrângere nejustificată a accesului la justiţie, în condiţiile în care legea nu prevede aplicarea măsurilor tehnico-administrative prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, astfel încât se consideră că măsura ridicării vehiculelor staţionate neregulamentar nu poate fi contestată pe calea plângerii contravenţionale. Face trimitere, în acest sens, la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 500/2012.

6. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 64, art. 97 alin. (1) lit. d) şi alin. (6), art. 100 alin. (2)şi art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7 din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. I pct. 17,33,34, 35,36 şi 49 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007. Dispoziţiile art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007 criticate de autorul excepţiei modifică şi completează Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 după cum urmează: pct. 17 al art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007 modifică art. 64 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, pct. 33 abrogă art. 96 alin. (2) lit. f), pct. 34 modifică art. 96 alin. (4), pct. 35 modifică partea introductivă a alin. (1) şi alin. (2), (3) şi (6) ale art. 97, pct. 36 introduce la art. 97 alin. (1), după lit. c), o nouă literă, lit. d), iar pct. 49 introduce la art. 108 alin. (1) lit. b), după pct. 6, două noi puncte, pct. 7 şi 8. Ca atare, având în vedere notele scrise ale autorului excepţiei, depuse în motivarea criticii, şi dispoziţiile de lege criticate raportate la normele de tehnică legislativă consacrate de art. 62 din Legea nr. 24/2000 [privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010], Curtea constată că, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 64, art. 96 alin. (4), art. 97 alin. (1) lit. d) şi alin. (6), art. 100 alin. (2) şi art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi ale art. I pct. 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Textele criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au următorul cuprins:

- Art. 64: “(1) Poliţia rutieră poate dispune ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar pe partea carosabilă. Ridicarea şi depozitarea vehiculelor în locuri special amenajate se realizează de către administraţiile publice locale sau de către administratorul drumului public, după caz.

(2) Contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul şi depozitarea vehiculului staţionat neregulamentar se suportă de către deţinătorul acestuia.

(3) Ridicarea vehiculelor dispusă de poliţia rutieră în condiţiile prevăzute la alin. (1) se realizează potrivit procedurii stabilite prin regulament.”;

- Art. 96 alin. (4): (4) în cazul cumulului de 15 puncte de penalizare suspendarea exercitării dreptului de a conduce se dispune de către şeful poliţiei rutiere din judeţul sau municipiul Bucureşti care îl are în evidenţă pe titularul permisului de conducere.”;

- Art. 97 alin. (1) lit. d) şi alin. (6): (1) în cazurile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă, poliţistul rutier dispune şi una dintre următoarele măsuri tehnico-administrative: [...] d) ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar.

[.,.] (6) Procedura aplicării măsurilor tehnico-administrative se stabileşte prin regulament”;

- Art. 100 alin. (2): “(2) Amenda contravenţională prevăzută la alin. (1) se aplică şi conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârşeşte o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b).”;

- Art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7: “(1) Săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenţii atrage, pe lângă sancţiunea amenzii, şi aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează:

[...] b) 3 puncte de penalizare pentru săvârşirea următoarelor fapte: [...] 7. staţionarea neregulamentară;”.

Art. 96 alin. (2) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, abrogat de art. I pct. 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007, avea următorul cuprins: “(2) Sancţiunile contravenţionale complementare sunt următoarele: [...]f) ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar.”

12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului şi ale art. 115 alin. (4) potrivit căruia “Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora”.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că sunt neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, având în vedere motivele expuse în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007, respectiv faptul că de la data aderării la Uniunea Europeană România trebuie să asigure armonizarea deplină cu acquis-ul comunitar a legislaţiei naţionale din domeniul transporturilor. Or, pe fondul primirii notificării Comisiei Europene de punere în întârziere - ca fază premergătoare a declanşării procedurii de infringement, prevăzută de art. 226 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, pentru necomunicarea măsurilor de transpunere integrală de către România a Directivei 91/439/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991 privind permisele de conducere - crearea premiselor îndeplinirii angajamentelor asumate ca stat membru al Uniunii Europene şi evitarea declanşării de către Comisia Europeană a procedurilor de sancţionare vizează interesul public şi constituie situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată. Autorul excepţiei contestă, în realitate, oportunitatea modificărilor intervenite cu privire la regimul sancţionator al faptei de staţionare neregulamentară, şi nu constituţionalitatea acestora.

14. Curtea constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la prevederi din Constituţie, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare de neconstituţionalitate intrinsecă. Astfel, prin Decizia nr. 1.443 din 3 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) şi art. 97 alin. (1) lit. d) raportate la cele ale art. 97 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, reţinând că dispoziţiile de lege criticate reglementează o măsură tehnico-administrativă menită să asigure desfăşurarea circulaţiei pe drumurile publice în condiţii de siguranţă, prin îndepărtarea de pe spaţiul rezervat circulaţiei rutiere a autovehiculelor staţionate în acea zonă în pofida regulilor stabilite prin lege privind oprirea şi staţionarea acestora. Această limitare a posesiei şi folosinţei este doar temporară, încetând de îndată ce proprietarul autovehiculului staţionat neregulamentar achită contravaloarea cheltuielilor necesitate de ridicarea, transportul şi depozitarea acestuia. De altfel, măsura instituită prin textul de lege criticat reprezintă o sancţionare a atitudinii culpabile a conducătorului auto care a nesocotit normele legale referitoare la staţionarea vehiculelor. Curtea a mai constatat că autoritatea locală nu acţionează în vederea executării dispoziţiei poliţistului rutier, ci acţionează în temeiul unei hotărâri a consiliului local, procedura de ridicare a vehiculului fiind cea prevăzută de regulamentul stabilit prin aceasta.

15. Totodată, prin Decizia nr. 521 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 5 februarie 2014, prin care a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi ale art. 7 lit. h) din Legea poliţiei locale nr. 155/2010, Curtea a reţinut că prevederile legale criticate reglementează posibilitatea poliţiei rutiere de a dispune ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar pe partea carosabilă, având dreptul de a constata contravenţii şi de a aplica sancţiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staţionarea, parcarea autovehiculelor şi accesul interzis. Partea carosabilă reprezintă porţiunea din platforma drumului destinată circulaţiei vehiculelor; un drum poate cuprinde mai multe părţi carosabile complet separate una de cealaltă printr-o zonă despărţitoare sau prin diferenţă de nivel, astfel cum rezultă din prevederile art. 6 pct. 23 din ordonanţa de urgenţă. În ceea ce priveşte înlăturarea vehiculelor staţionate neregulamentar pe partea carosabilă, Curtea a constatat că sintagma “constituie un obstacol pentru circulaţia publică” se regăsea, de altfel, în forma iniţială a ordonanţei de urgenţă, dar nu a fost păstrată în prezent. Acest aspect ţine de opţiunea şi politica legiuitorului în ceea ce priveşte stabilirea cadrului necesar pentru buna şi fluenta desfăşurare a traficului rutier. În consecinţă. Curtea a constatat că este neîntemeiată susţinerea potrivit căreia ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar urmăreşte un scop legitim numai în măsura în care constituie un obstacol pentru circulaţie.

16. În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 661 din 4 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 2 august 2007, Decizia nr. 287 din 11 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 7 aprilie 2008, şi Decizia nr. 280 din 18 martie 2010. publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 1 aprilie 2010.

17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, inclusiv în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 96 alin. (4), art. 100 alin. (2) şi art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi ale art. I pct. 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007, faţă de care au fost formulate aceleaşi critici.

18. În ceea ce priveşte invocarea încălcării art. 53 din Legea fundamentală, textul constituţional se referă exclusiv la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de Constituţie, iar normele criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd, în deplin acord cu principiile care fundamentează statul de drept, sancţionarea încălcării normelor legale referitoare la staţionarea vehiculelor, în scopul înlăturării stării de pericol, scop prevăzut încă din primul articol al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, respectiv “asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului”. Pe de altă parte, alin. (1) al art. 53 din Constituţie prevede, între alte situaţii, că exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns şi pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor.

19. Referitor la modul de interpretare a normelor ce fac obiectul excepţiei de către agenţii de circulaţie, pe de o parte, şi de către instanţele judecătoreşti, pe de altă parte, o atare critică nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată.

20. Pentru considerentele expuse. În temeiul art. 146 lit. d) şi ai art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ionuţ Vidu-Afloarei în Dosarul nr. 39.517/4/2012 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 64, art. 96 alin. (4), art. 97 alin. (1) lit. d) şi alin. (6), art. 100 alin. (2) şi art. 108 aţin. (1) lit. b) pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi ale art. I pct. 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi generai obligatorie.

Decizia se comunică judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial ai României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 22 mai 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică

 

ORDONANŢE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ

pentru completarea Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012

 

Având În vedere că, în prezent, piaţa gazelor din România se află într-un proces amplu de reorganizare, bazat pe criteriile specifice unui mediu concurenţial, transparent şi nediscriminatoriu, în concordanţă cu dezideratele Uniunii Europene de formare a unei pieţei unice europene de gaze naturale, reflectate în prevederile “Pachetul trei - energie”,

ţinând seama de faptul că: drept urmare a liberalizării pieţei, aceasta a fost afectată profund de lipsa mecanismelor de tranzacţionare transparente absolut necesare funcţionării pieţei;

în contextul geopolitic actual şi al conflictelor din regiune, România trebuie să asigure realizarea concomitentă a două acţiuni: menţinerea securităţii în aprovizionarea cu gaze naturale a cererii interne şi îndeplinirea rolului de factor de stabilitate regională în domeniul gazier, prin implicarea activă în diversificarea şi dezvoltarea rutelor şi surselor de aprovizionare cu gaze naturale;

interdependenţa dintre cele două planuri de acţiune impune implementarea unui cadru legal naţional pe deplin compatibil cu cel european, astfel încât piaţa internă a României de gaze naturale să devină “integrabilă” cu adevărat în piaţa regională şi europeană;

actualul context economic impune menţinerea stabilităţii economice, precum şi a locurilor de muncă, prin impulsionarea creării rapide a unei pieţe funcţionale care să genereze un preţ competitiv la gaze naturale pentru consumatori;

în vederea asigurării unui rol semnificativ a pieţei gazelor naturale din România, în contextul formării pieţei unice europene de energie şi gaze naturale, şi totodată determinarea unei valori de piaţă obiective a gazelor naturale, coroborate cu sporirea eficienţei consumului acestora într-un cadru economic sustenabil, care să îmbunătăţească climatul social şi economic, într-un context politic regional complex şi instabil,

luând în considerare faptul că aspectele prezentate vizează un interes public şi constituie o situaţie extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată, impunând adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanţei de urgenţă,

            în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

Art. I. - Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 16 iulie 2012, cu modificările şi completările ulterioare, se completează după cum urmează:

1. La articolul 177, după alineatul (3) se introduc două noi alineate, alineatele (31) şi (32), cu următorul cuprins:

“(31) Începând cu data de 15 iulie 2014 şi până la 31 decembrie 2018, producătorii de gaze naturale din România sau afiliaţii acestora, după caz, au obligaţia să încheie tranzacţii pe pieţele centralizate din România, transparent şi nediscriminatoriu, pentru vânzarea unei cantităţi minime de gaze naturale din producţia proprie, destinată consumului intern, în conformitate cu reglementările emise de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.

(32) Începând cu data de 1 martie 2015 şi până la 31 decembrie 2018, furnizorii licenţiaţi au obligaţia să încheie tranzacţii pe pieţe centralizate, transparent şi nediscriminatoriu, pentru vânzarea/cumpărarea unei cantităţi minime de gaze naturale, în conformitate cu reglementările emise de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.”

2. La articolul 194, după punctul 35 se introduce un nou punct, punctul 351, cu următorul cuprins:

“351. neîndeplinirea şi/sau îndeplinirea necorespunzătoare de către producătorii de gaze naturale din România, afiliaţii acestora, precum şi furnizorii licenţiaţi a obligaţiilor prevăzute la art. 177 alin. (31) şi (32);”.

3. La articolul 195 alineatul (1) punctul 2, după litera e) se introduce o nouă literă, litera f), cu următorul cuprins:

“f) cu amendă cuprinsă de la 50.000 lei la 100.000 lei, cea de la pct. 351.”

Art. II. - Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei va emite reglementările prevăzute la art. I pct. 1 din prezenta ordonanţă de urgenţă până la data de 15 iulie 2014.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

p. Ministrul economiei,

Măricel Popa,

secretar de stat

Ministrul delegat pentru energie,

Răzvan-Eugen Nicolescu

 

Bucureşti, 11 iunie 2014.

Nr. 35.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

pentru actualizarea cuantumului chiriilor aferente imobilelor retrocedate şi afectate unor destinaţii de interes public

 

Având în vedere Sentinţa civilă nr. 2.838/27.10.2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1.923/01.04.2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi Sentinţa civilă nr. 2.051/21.03.2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia nr. 7.244/14.11.2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 1.886/2006 pentru stabilirea cuantumului chiriilor aferente imobilelor care fac obiectul prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, ale art. 1 alin. (10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România şi ale art. 1 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - (1) Cuantumul chiriilor lunare prevăzut în anexa nr. 1, pct. 1, 3 şi 4, şi în anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 1.886/2006 pentru stabilirea cuantumului chiriilor aferente imobilelor care fac obiectul prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, ale art. 1 alin. (10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România şi ale art. 1 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, modificată şi completată prin Hotărârea Guvernului nr. 343/2007, se actualizează cu indicele preţurilor de consum aferent perioadei cuprinse între luna aprilie a anului 2007 şi luna mai a anului 2014.

(2) Cuantumul chiriilor lunare prevăzut în anexa nr. 1, pct. 2, la Hotărârea Guvernului nr. 1.886/2006 se actualizează cu indicele preţurilor de consum aferent perioadei cuprinse între luna ianuarie a anului 2007 şi luna mai a anului 2014.

(3) Cuantumul chiriilor lunare rezultat în urma actualizării potrivit alin. (1) şi (2) se regăseşte în anexele nr. 1, 2 şi 3, care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

Şeful Cancelariei Primului-Ministru,

Vlad Ştefan Stoica

Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor,

George Baeşu

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Nicolae-Liviu Dragnea

Ministrul finanţelor publice,

Ioana-Maria Petrescu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

 

Bucureşti, 18 iunie 2014.

Nr. 507.

 

ANEXA Nr. 1

 

Cuantumul actualizat al chiriilor lunare prevăzut în anexa nr. 1, punctele 1, 3 şi 4, la Hotărârea Guvernului nr. 1.886/2006, modificată şi completată prin Hotărârea Guvernului nr. 343/2007

 

Afectaţiunea imobilului

 

Rangul localităţii

Lei/mp pe suprafaţă construită desfăşurată

Lei/mp pe suprafaţă de teren aferent

(inclusiv terenul de sub construcţie)

<300 mp

300- 500 mp

500- 700 mp

700- 1.000 mp

1.000- 1.500 mp

1.500- 3.000 mp

3.000- 5.000 mp

>5.000 mp

<2.000 mp

2.000- 5.000 mp

5.000- 10.000 mp

>10.000 mp

Pct. 1 Imobile ocupate de unităţi şi instituţii de învăţământ din sistemul de stat (grădiniţe, şcoli, licee, elegii, şcoli profesionale, scoli postliceale, instituţii de învăţământ superior)

Pct. 3 Imobile ocupate de instituţii publice

(administraţii financiare, trezorerii, ministere şi alte autorităţi ale administraţiei publice centrale,

parchete, judecătorii, tribunale, curţi de apel, poliţie, poliţie de frontieră, jandarmerii, servicii publice comunitare pentru situaţii de urgenţă, sedii vamale, arhive naţionale, direcţii judeţene, case de asigurări de sănătate, primării, prefecturi, consilii locale şi judeţene, inspectorate şcolare)

Pct. 4 Imobile ocupate de instituţii culturale (teatre, opere, biblioteci, muzee)

Rangul 0

14.17

12.75

11.33

9.92

8.50

7.08

5.67

4.25

5.67

4.25

3.54

2.83

Rangul I

11.33

9.92

8.50

7.08

5.67

4.25

3.54

2.83

4.25

3.54

2.83

2.12

Rangul II

9.92

8.50

7.08

5.67

4.25

3.54

2.83

2.12

3.54

2.83

2.12

1.42

Rangul III

8.50

7.08

5.67

4.25

2.83

2.12

1.42

0.99

2.83

2.41

2.12

1.42

Rangul IV

5.67

4.25

2.83

2.12

1.70

1.42

1.13

0.85

2.12

1.42

0,99

0,71

Rangul V

5.67

4.25

2.83

2.12

1.70

1.42

1.13

0.85

2.12

1.42

0,99

0,71

 

ANEXA Nr. 2

 

Cuantumul actualizat al chiriilor lunare prevăzut în anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 1.886/2006, modificată şi completată prin Hotărârea Guvernului nr. 343/2007

 

Afectaţiunea imobilului

Rangul localităţii

Lei/mp pe suprafaţa construită desfăşurată

Lei/mp pe suprafaţa de teren aferent

(inclusiv terenul de sub construcţie)

<300 mp

300-500 mp

500-700 mp

700- 1.000 mp

1.000- 1.500 mp

1.500-3.000 mp

3.000- 5.000 mp

>5.000 mp

<2,000 mp

2.000-5.000 mp

5.000- 10.000 mp

>10.000 mp

Imobile afectate unor activităţi de interes public din învăţământ sau sănătate, finanţate ori cofinanţate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale

Rangul 0

14.17

12.75

1133

9.92

8.50

7.08

5.67

4.25

5 67

4.25

3.54

2.83

Rangul I

11.33

9.92

8,50

7.08

5.67

4.25

3.54

2,83

4.25

3.54

2.83

2.12

Rangul II

9.92

8.50

7.08

5.67

4.25

3.54

2.83

2.12

3.54

2.83

2.12

1.42

Rangul III

8.50

7.08

5.67

4.25

2.83

2.12

1.42

0.99

2.83

2.41

2.12

1.42

Rangul IV

5.67

4.25

2.83

2.12

1.70

1.42

1.13

0.85

2.12

1.42

0.99

0,71

Rangul V

5.67

4.25

2.83

2.12

1.70

1.42

1.13

0.85

2.12

1.42

0,99

0,71

 

ANEXA Nr. 3

 

Cuantumul actualizat al chiriilor lunare prevăzut în anexa nr. 1, punctul 2, la Hotărârea Guvernului nr. 1.886/2006

 

Afectaţiunea imobilului

Rangul localităţii

Lei/mp pe suprafaţă construită desfăşurată

Lei/mp pe suprafaţă de teren aferent

(inclusiv terenul de sub construcţie)

Imobile ocupate de unităţi sanitare şi de asistenţă medico-socială din sistemul public (creşe, cămine - spital pentru bătrâni,”spitale, centre de plasament, case de copii)

Rangul 0

14.26 lei

5.70 lei

Rangul I

11.40 lei

4.28 lei

Rangul II

9.98 lei

3.56 lei

Rangul III

8.55 lei

2.85 lei

Rangul IV

7.13 lei

2.14 lei

Rangul V

5.70 lei

1.43 lei

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind suplimentarea bugetului Curţii de Conturi pentru plata titlurilor executorii prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariate personalului din sectorul bugetar

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. art. 46 alin. (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2014 nr. 356/2013,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă suplimentarea bugetului Curţii de Conturi, pe anul 2014, la capitolul 51.01 “Autorităţi şi acţiuni externe”, titlul “Cheltuieli de personal”, cu suma de 5.447 mii lei, din suma globală prevăzută cu această destinaţie în bugetul Ministerului Finanţelor Publice - .Acţiuni generale”.

Art. 2. - Sumele alocate potrivit prezentei hotărâri vor fi utilizate numai pentru plata titlurilor executorii care intră sub incidenţa prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.

Art. 3. - Ministerul Finanţelor Publice este autorizat să introducă, la propunerea ordonatorului principal de credite, modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat şi în volumul şi structura bugetului Curţii de Conturi pe anul 2014.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Preşedintele Curţii de Conturi,

Nicolae Văcăroiu

Ministrul finanţelor publice,

Ioana-Maria Petrescu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

 

Bucureşti, 18 iunie 2014.

Nr. 508.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2014 al Companiei Naţionale “Administraţia Porturilor Maritime” - S.A. Constanţa, aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor

 

Având în vedere prevederile Legii bugetului de stat pe anul 2014 nr. 356/2013,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 4 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari sau deţin direct ori indirect o participaţie majoritară, aprobată cu completări prin Legea nr. 47/2014,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2014 al Companiei Naţionale “Administraţia Porturilor Maritime” - S.A. Constanţa, aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Angajarea sumelor alocate de la bugetul de stat se face cu respectarea prevederilor art. 36 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2014 nr. 356/2013.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul transporturilor,

Dan-Coman Şova

Ministrul finanţelor publice,

Ioana-Maria Petrescu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

p. Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale si persoanelor vârstnice

Teodor Codrin Scutaru,

secretar de stat

 

Bucureşti, 18 iunie 2014.

Nr. 509.

 

ANEXĂ

 

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

Compania Naţională “Administraţia Porturilor Maritime” - S.A. Constanţa

Incinta Port nr. 1, Constanţa

Cod unic de înregistrare: 11062831

 

BUGETUL DE VENITURI ŞI CHELTUIELI

pe anul 2014

 

 

 

- mii lei -

 

INDICATORI

 

Nr. rd.

 

Propuneri an curent (2014)

0

1

2

3

4

I.

 

 

VENITURI TOTALE (Rd.1=Rd.2+Rd.5+Rd.6)

1

297.118,00

 

1

 

Venituri totale din exploatare, din care:

2

283.915,00

 

 

a)

subvenţii, cf. prevederilor legale în vigoare

3

 

 

 

b)

transferuri, cf. prevederilor legale în vigoare

4

 

2

 

Venituri financiare

5

13.203.00

3

 

Venituri extraordinare

6

 

II.

 

 

CHELTUIELI TOTALE (Rd.7=Rd.8+Rd.20+Rd.21)

7

258.859.00

 

1

 

Cheltuieli de exploatare, din care:

8

240.597,00

 

A.

cheltuieli cu bunuri şi servicii

9

119.483,00

B.

cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate

10

12.631.00

C.

cheltuieli cu personalul, din care:

11

67.675,00

C0

Cheltuieli de natură salarială(Rd.13+Rd.14)

12

50,959.00

C1

ch. cu salariile

13

45.229.00

C2

bonusuri

14

5,730.00

C3

alte cheltuieli cu personalul, din care:

15

180.00

 

cheltuieli cu plaţi compensatorii aferente disponibilizărilor de personal

16

 

C4

Cheltuieli aferente contractului de mandat şi a altor organe de conducere şi control, comisii şi comitete

17

2.141,00

C5

cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială, fondurile speciale şi alte obligaţii legale

18

14.395.00

D.

alte cheltuieli de exploatare

19

40.808,00

2

 

Cheltuieli financiare

20

18.262,00

3

 

Cheltuieli extraordinare

21

 

III.

 

 

REZULTATUL BRUT (profit/pierdere)

22

38.259,00

IV.

 

 

IMPOZIT PE PROFIT

23

7,235.00

V.

 

 

PROFITUL CONTABIL RĂMAS DUPĂ DEDUCEREA IMPOZITULUI PE PROFIT, din care:

24

31 024 00

 

1

 

Rezerve legale

25

2.379.00

2

 

Alte rezerve reprezentând facilităţi fiscale prevăzute de lege

26

 

3

 

Acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi

27

 

4

 

 

Constituirea surselor proprii de finanţare pentru proiectele cofinanţate din împrumuturi externe, precum şi pentru constituirea surselor necesare rambursării ratelor de capital, plaţii dobânzilor, comisioanelor şi altor costuri aferente acestor împrumuturi

28

 

4,000.00

5

 

Alte repartizări prevăzute de lege

29

 

6

 

Profitul contabil rămas după deducerea sumelor de la Rd. 25, 26, 27, 28, 29

30

24645.00

7

 

Participarea salariaţilor la profit în limita a 10% din profitul net, dar nu mai mult de nivelul unui salariu de bază mediu lunar realizat la nivelul operatorului economic în exerciţiul financiar de referinţă

31

2.278,00

8

 

Minimum 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local în cazul regiilor autonome ori dividende cuvenite acţionarilor, în cazul societăţilor/ companiilor naţionale şi societăţilor cu capital integral sau majoritar de stat, din care:

32

13.462,00

 

 

a)

- dividende cuvenite bugetului de stat

33

8.078,00

 

 

b)

- dividende cuvenite bugetului local

33a

2.692,00

 

 

c)

- dividende cuvenite altor acţionari

34

2.692,00

9

 

Profitul nerepartizat pe destinaţiile prevăzute la Rd.31 - Rd.32 se repartizează la alte rezerve şi constituie sursă proprie de finanţare

35

11.183,00

VI.

 

 

VENITURI DIN FONDURI EUROPENE

36

681,00

VII.

 

 

CHELTUIELI ELIGIBILE DIN FONDURI EUROPENE, din care:

37

681,00

 

 

a)

cheltuieli materiale

38

2,00

 

 

b)

cheltuieli cu salariile

39

249,00

 

 

c)

cheltuieli privind prestările de servicii

40

370,00

 

 

d)

cheltuieli cu reclama şi publicitate

41

46,00

 

 

e)

alte cheltuieli

42

14,00

VIII.

 

 

SURSE DE FINANŢARE A INVESTIŢIILOR, din care:

43

432.357,00

 

1

 

Alocaţii de la buget

44

379.836,00

 

 

 

 

alocaţii bugetare aferente plăţii angajamentelor din anii anteriori

45

 

IX.

 

 

CHELTUIELI PENTRU INVESTIŢII

46

432.357,00

X.

 

 

DATE DE FUNDAMENTARE

47

 

 

1

 

Nr. de personal prognozat la finele anului

48

931

2

 

Nr. mediu de salariaţi total

49

931

3

 

Câştigul mediu lunar pe salariat (lei/persoană) determinat pe baza cheltuielilor de natură salarială (Rd.12/Rd.49)/12*1000

50

4.561,31

4

 

Câştigul mediu lunar pe salariat determinat pe baza cheltuielilor cu salariile (lei/persoană) (Rd.13/Rd.49)/12*1000

51

4.048,42

5

 

Productivitatea muncii în unităţi valorice pe total personal mediu (mii lei/persoană) (Rd.2/Rd.49)

52

304,96

6

 

Productivitatea muncit în unităţi fizice pe total personal mediu (cantitate produse finite/persoana)

53

 

7

 

Cheltuieli totale la 1000 lei venituri totale (Rd.7/Rd.1)x1000

54

871,23

8

 

Plăţi restante

55

 

9

 

Creanţe restante

56

29.500,00

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

 

ORDIN

pentru aprobarea reglementării tehnice “Ghid privind controlul lucrărilor de compactare a pământurilor necoezive”, indicativ GT 067-2014

 

În conformitate cu prevederile art. 10 şi art. 38 alin. 2 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare, ale art. 2 alin. (3) şi (4) din Regulamentul privind tipurile de reglementări tehnice şi de cheltuieli aferente activităţii de reglementare în construcţii, urbanism, amenajarea teritoriului şi habitat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 203/2003, ci modificările şi completările ulterioare,

având în vedere Procesul-verbal de avizare nr. 30/2013 al Comitetului tehnic de specialitate nr. 6 “Inginerie geotehnică ş fundaţii” şi Procesul-verbal de avizare nr. 1/2014 al Comitetului tehnic de coordonare generală,

în temeiul art. 4 pct. II lit. e) şi al art. 12 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 1/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, cu modificările ulterioare,

viceprim-ministrul, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă reglementarea tehnică “Ghid privind controlul lucrărilor de compactare a pământurilor necoezive”, indicativ GT 067-2014, prevăzută în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Shhaideh Sevil,

secretar de stat

 

Bucureşti, 13 mai 2014.

Nr. 739.


*) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome .Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

 

ORDIN

pentru aprobarea reglementării tehnice “Ghid privind reabilitarea utilitară şi funcţională a acoperişurilor la clădirile existente, indicativ GP122-2014”

În conformitate cu prevederile art. 10 şi art. 38 alin. 2 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare, ale art. 2 alin. (3) şi (4) din Regulamentul privind tipurile de reglementări tehnice şi de cheltuieli aferente activităţii de reglementare în construcţii, urbanism, amenajarea teritoriului şi habitat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 203/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere Procesul-verbal de avizare nr. 23/2013 al Comitetului tehnic de specialitate nr. 11 - Cerinţe funcţionale pentru construcţii şi fizica construcţiilor şi Procesul-verbal de avizare nr. 1/2014 al Comitetului tehnic de coordonare generală,

în temeiul art. 4 pct. II lit. e) şi al art. 12 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 1/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, cu modificările ulterioare,

viceprim-ministrul, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă reglementarea tehnică “Ghid privind reabilitarea utilitară şi funcţională a acoperişurilor la clădirile existente, indicativ GP 122-2014”, prevăzută în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării.

 

p. Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Shhaideh Sevil,

secretar de stat

 

Bucureşti, 23 mai 2014.

Nr. 799.


*) Anexa se publică în Monitorul Oficial ai României, Partea I, nr. 459 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome “Monitorul Oficial”, Bucureşti, sos. Panduri nr. 1.

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

CONSILIUL AUTORITĂŢII DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ

 

DECIZIE

privind sancţionarea Societăţii ROMTIR SERVICE BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. cu interzicerea temporară a exercitării activităţii

 

Autoritatea de Supraveghere Financiară, cu sediul în municipiul Bucureşti, Splaiul Independenţei nr. 15, sectorul 5, cod de înregistrare fiscală 31588130/30.04.2013, reprezentată legal prin preşedinte, în temeiul prevederilor art. 13 alin. (1) coroborate cu ale art. 2 alin. (1) lit. b) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în baza prevederilor Hotărârii Parlamentului României nr. 60/2013 privind numirea membrilor Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară şi ale Hotărârii Parlamentului României nr. 14/2014 privind numirea preşedintelui şi a unui membru neexecutiv ai Consiliului Autorităţii de Supraveghere Financiară,

în şedinţa din data de 14 mai 2014, Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară a analizat Referatul de constatare întocmit de Direcţia autorizare avizare cu nr. SA/DAI-1931 din 2 aprilie 2014, ca urmare a controlului permanent efectuat la Societatea ROMTIR SERVICE BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., cu sediul social în municipiul Bucureşti, Str. Preciziei nr. 38, sectorul 6, J40/5855/26.02.1993, CUI 3865317, RBK-110/10.04.2003,

şi a constatat următoarele:

Societatea ROMTIR SERVICE BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. nu a transmis documentaţia completă pentru aprobarea unei noi persoane semnificative/conducător executiv în termen de 60 de zile de la data vacantării poziţiei începând cu data de 26 februarie 2014 ca urmare a pensionării persoanei respective.

Prin Adresa nr. 1.617 din 18 martie 2014 societatea a fost notificată cu privire la încălcarea dispoziţiilor legale.

Societatea ROMTIR SERVICE BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. nu are conducător executiv aprobat de Autoritatea de Supraveghere Financiară, fiind astfel încălcate prevederile art. 35 alin. (5) lit. h) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu art. 14 alin. (2) din Normele privind autorizarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, precum şi condiţiile de menţinere a acesteia, puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 15/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

Fapta constituie contravenţie, în conformitate cu prevederile art. 39 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Faţă de motivele de fapt şi de drept arătate, pentru fapta nelegală reţinută în sarcina Societăţii ROMTIR SERVICE BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., în scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi al promovării stabilităţii activităţii de asigurare în România,

Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară emite următoarea decizie:

Art. 1. - În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. b), art. 3 alin. (1) lit. d) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 8 alin. (2) lit. a) şi k), precum şi ale art. 39 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, se sancţionează Societatea ROMTIR SERVICE BROKER DE ASIGURARE - S.R.L., cu sediul social în municipiul Bucureşti, Str. Preciziei nr. 38, sectorul 6, J40/5855/26.02.1993, CUI 3865317, RBK-110/10.04.2003, cu interzicerea temporară a exercitării activităţii până la aprobarea de către Autoritatea de Supraveghere Financiară a conducătorului executiv care să îndeplinească condiţiile prevăzute în Normele privind autorizarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, precum şi condiţiile de menţinere a acesteia, puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 15/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 2. - (1) Pe toată perioada de interzicere temporară a exercitării activităţii de intermediere, brokerului de asigurare i se interzic desfăşurarea activităţii de negociere şi încheiere de noi contracte de asigurare pentru persoanele fizice sau juridice, acordarea de asistenţă pe durata derulării contractelor în curs ori în legătură cu regularizarea daunelor, precum şi desfăşurarea oricăror operaţiuni specifice brokerilor de asigurare, astfel cum sunt definite în Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Brokerul de asigurare are obligaţia să aducă la cunoştinţa clienţilor săi interzicerea temporară a exercitării activităţii de intermediere în asigurări, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data primirii prezentei decizii, în vederea efectuării plăţii ratelor scadente la contractele în curs de derulare direct la asigurător, rămânând direct răspunzător pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractele în vigoare.

Art. 3. - Reluarea activităţii Societăţii ROMTIR SERVICE BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. se dispune prin decizie motivată a Autorităţii de Supraveghere Financiară.

Art. 4. - (1) împotriva prezentei decizii Societatea ROMTIR SERVICE BROKER DE ASIGURARE - S.R.L. poate formula plângere prealabilă adresată Autorităţii de Supraveghere Financiară, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, şi poate sesiza Curtea de Apel Bucureşti în termen de 6 luni, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Plângerea adresată Curţii de Apel Bucureşti nu suspendă, pe timpul soluţionării acesteia, executarea măsurii sancţionatoare, în conformitate cu prevederile art. 40 alin. (2) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 5. - Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară,

Mişu Negriţoiu

 

Bucureşti, 6 iunie 2014.

Nr. 480.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.