MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 470/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 470         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 26 iunie 2014

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

76. - Lege privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2003 pentru înfiinţarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome “Administraţia Naţională a Drumurilor din România”

 

454. - Decret pentru promulgarea Legii privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2003 pentru înfiinţarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome “Administraţia Naţională a Drumurilor din România”

 

77. - Lege pentru modificarea alin. (4) al art. 251 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

455. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea alin. (4) al art. 251 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

80. - Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 112/2013 privind prorogarea unor termene prevăzute la art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 116/2011 pentru aprobarea unor măsuri cu privire la vânzarea unor pachete de acţiuni deţinute de Societatea Comercială de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice “Electrica” - S.A. şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 31/2004 privind unele măsuri pentru derularea procesului de privatizare a Societăţii Comerciale de Distribuţie a Gazelor Naturale “Distrigaz Sud” - S.A. Bucureşti şi a Societăţii Comerciale de Distribuţie a Gazelor Naturale “Distrigaz Nord” - S.A. Târgu Mureş, precum şi a societăţilor comerciale filiale de distribuţie şi furnizare a energiei electrice, precum şi a termenelor prevăzute la alin. (2) şi (4) ale art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2005 privind unele măsuri pentru derularea şi finalizarea privatizării societăţilor comerciale filiale de distribuţie şi furnizare a energiei electrice “Electrica Moldova” - S.A. şi “Electrica Oltenia” - S.A.

 

458. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 112/2013 privind prorogarea unor termene prevăzute la art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 116/2011 pentru aprobarea unor măsuri cu privire la vânzarea unor pachete de acţiuni deţinute de Societatea Comercială de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice “Electrica” - S.A. şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 31/2004 privind unele măsuri pentru derularea procesului de privatizare a Societăţii Comerciale de Distribuţie a Gazelor Naturale “Distrigaz Sud” - S.A. Bucureşti şi a Societăţii Comerciale de Distribuţie a Gazelor Naturale „Distrigaz Nord” - S.A. Târgu Mureş, precum şi a societăţilor comerciale filiale de distribuţie şi furnizare a energiei electrice, precum şi a termenelor prevăzute la alin. (2) şi (4) ale art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2005 privind unele măsuri pentru derularea şi finalizarea privatizării societăţilor comerciale filiale de distribuţie şi furnizare a energiei electrice “Electrica Moldova - S.A. şi “Electrica Oltenia” - S.A.

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

 

            222. - Decizie privind acordarea calităţii de consilier onorific al prim-ministrului doamnei Haris Wajiha

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

            Decizia nr. 5 din 26 mai 2014 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală)

 

REPUBLICĂRI

 

            Legea nr. 184/2001 privind organizarea şi exercitarea profesiei de arhitect

 

LEGI ŞI DECRETE

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

 

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2003 pentru înfiinţarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome “Administraţia Naţională a Drumurilor din România”

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2003 pentru înfiinţarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome “Administraţia Naţională a Drumurilor din România”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 694 din 3 octombrie 2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 47/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 3, alineatul (7) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(7) Veniturile rezultate din exploatarea bunurilor proprietate publică a statului concesionate C.N.Â.D.N.R., precum şi veniturile obţinute din colectarea tarifului de utilizare a autostrăzilor şi drumurilor naţionale din România aflate în administrarea C.N.Â.D.N.R., în lei şi în valută, stabilite potrivit legii, constituie venit propriu al C.N.Â.D.N.R.”

2. La articolul 9, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 9. - (1) C.N.A.D.N.R. este administratorul autostrăzilor şi drumurilor naţionale concesionate, în condiţiile prevăzute la art. 3 alin. (3), având drepturile, obligaţiile şi răspunderile ce îi revin în această calitate, potrivit reglementarilor interne şi actelor juridice internaţionale la care România este parte.”

3. După articolul 12 se introduce un nou articol, articolul 121, cu următorul cuprins:

“Art. 121. - (1) Contractul de achiziţie publică având ca obiect realizarea, reabilitarea, extinderea sau modernizarea de drumuri de interes naţional, încheiat între C.N.A.D.N.R. şi antreprenorul general al lucrării, trebuie să includă datele de identificare a tuturor subcontractanţilor/furnizorilor de materiale de construcţie, care prestează servicii sau execută lucrări în legătură cu obiectul contractului, precum şi valoarea prestaţiilor fiecăruia dintre aceştia, inclusiv cantităţile de materiale utilizate în cadrul contractului.

(2) în situaţia modificării informaţiilor prevăzute la alin. (1), precum şi în situaţia în care raporturile juridice se nasc între antreprenorul general şi subcontractant, ulterior momentului semnării contractului de achiziţie publică prevăzut la alin. (1), antreprenorul general are obligaţia să comunice de îndată C.N.A.D.N.R. acest lucru, precum şi toate informaţiile prevăzute la alin. (1), în vederea încheierii în acest sens a unui act adiţional la contractul de achiziţie publică, în termen de 30 de zile de ia modificarea informaţiilor.

(3) Neîndeplinirea de către antreprenorul general a obligaţiei de comunicare prevăzute la alin. (2), precum şi refuzul încheierii de către antreprenorul general a actului adiţional corespunzător, în condiţiile alin. (1) şi (2), se sancţionează cu plata unor penalităţi în cuantum egal cu contravaloarea sumelor de plată cuvenite subcontractantului sau furnizorului de materiale. Penalităţile respective au regimul juridic al daunelor-interese.

(4) La încheierea de contracte de achiziţie publică de lucrări având ca obiect realizarea, reabilitarea, extinderea sau modernizarea de drumuri, precum şi la încheierea actelor adiţionale la acestea în conformitate cu prevederile alin. (2), antreprenorul general va constitui, în favoarea subcontractanţilor sau a furnizorilor de materiale de construcţii şi a oricăror alţi subcontractanţi ai antreprenorului general prevăzuţi la alin. (1), un drept de ipotecă mobiliară asupra oricăror sume băneşti datorate de către C.N.A.D.N.R. antreprenorului general în baza contractului de achiziţie publică, în scopul garantării plăţii de către antreprenorul general a oricăror obligaţii de plată faţă de subcontractanţi reprezentând contravaloarea prestaţiilor acestora necesare pentru executarea sau în legătură cu obiectul contractului de achiziţie publică.

(5) în vederea înregistrării ipotecii mobiliare la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, orice terţ beneficiar al contractului de achiziţie publică prevăzut la alin. (4), în calitate de persoană interesată, are dreptul să solicite C.N.A.D.N.R. eliberarea, în termen de 3 zile de la solicitare, a unei copii certificate a contractului de achiziţie publică şi a actelor adiţionale relevante.

(6) Clauzele contractului de achiziţie publică prin care se constituie ipoteca mobiliară, în condiţiile prevăzute la alin. (4) reprezintă, pentru terţul beneficiar, contract de ipotecă, în sensul prevederilor Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, şi sunt titlu executoriu în ceea ce priveşte obligaţia de plată a sumelor datorate respectivului terţ beneficiar pentru prestaţiile asumate de către acesta, prin orice act, necesare pentru executarea sau în legătură cu obiectul contractului de achiziţie publică în cauză,

(7) Antreprenorul general are obligaţia de a efectua plăţile către furnizori subcontractanţi în mod nediscriminatoriu, pe măsura încasării sumelor de bani cuvenite în baza contractului de achiziţie publică, proporţional cu gradul de furnizare/prestare/ execuţie corespunzător fiecărui furnizor/subcontractant care a contribuit la execuţia lucrărilor ce formează obiectul contractului de achiziţie publică încheiat cu C.N.Â.D.N.R.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

PREŞEDINTELE SENATULUI

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 24 iunie 2014.

Nr. 76.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2003 pentru înfiinţarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome “Administraţia Naţională a Drumurilor din România”

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2003 pentru înfiinţarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome “Administraţia Naţională a Drumurilor din România” şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucureşti, 23 iunie 2014.

Nr. 454

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea alin. (4) al art. 251 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege

 

Articol unic. - Alineatul (4) al articolului 251 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,(4) în cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa şi să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare, precum şi dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un avocat sau de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

PREŞEDINTELE SENATULUI

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 24 iunie 2014.

Nr. 77.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea alin. (4) al art. 251 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea alin. (4) al art. 251 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucureşti, 23 iunie 2014.

Nr. 455

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 112/2013 privind prorogarea unor termene prevăzute la art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 116/2011 pentru aprobarea unor măsuri cu privire la vânzarea unor pachete de acţiuni deţinute de Societatea Comercială de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice “Electrica” - S.A. şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 31/2004 privind unele măsuri pentru derularea procesului de privatizare a Societăţii Comerciale de Distribuţie a Gazelor Naturale “Distrigaz Sud” - S.A. Bucureşti şi a Societăţii Comerciale de Distribuţie a Gazelor Naturale “Distrigaz Nord” - S.A. Târgu Mureş, precum şi a societăţilor comerciale filiale de distribuţie şi furnizare a energiei electrice, precum şi a termenelor prevăzute la alin. (2) şi (4) ale art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2005 privind unele măsuri pentru derularea şi finalizarea privatizării societăţilor comerciale filiale de distribuţie şi furnizare a energiei electrice “Electrica Moldova” - S.A, şi “Electrica Oltenia” - S.A.

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112 din 18 decembrie 2013 privind prorogarea unor termene prevăzute la art. 2 din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 116/2011 pentru aprobarea unor măsuri cu privire la vânzarea unor pachete de acţiuni deţinute de Societatea Comercială de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice “Electrica” - S.A. şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 31/2004 privind unele măsuri pentru derularea procesului de privatizare a Societăţii Comerciale de Distribuţie a Gazelor Naturale “Distrigaz Sud” - S.A. Bucureşti şi a Societăţii Comerciale de Distribuţie a Gazelor Naturale “Distrigaz Nord” - S.A. Târgu Mureş, precum şi a societăţilor comerciale filiale de distribuţie şi furnizare a energiei electrice, precum şi a termenelor prevăzute la alin. (2) şi (4) ale art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2005 privind unele măsuri pentru derularea şi finalizarea privatizării societăţilor comerciale filiale de distribuţie şi furnizare a energiei electrice “Electrica Moldova” - S.A. şi “Electrica Oltenia” - S.A., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 811 din 20 decembrie 2013.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

PREŞEDINTELE SENATULUI

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 24 iunie 2014.

Nr. 80.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 112/2013 privind prorogarea unor termene prevăzute la art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 116/2011 pentru aprobarea unor măsuri cu privire la vânzarea unor pachete de acţiuni deţinute de Societatea Comercială de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice “Electrica” - S.A. şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 31/2004 privind unele măsuri pentru derularea procesului de privatizare a Societăţii Comerciale de Distribuţie a Gazelor Naturale “Distrigaz Sud” - S.A. Bucureşti şi a Societăţii Comerciale de Distribuţie a Gazelor Naturale “Distrigaz Nord” - S.A. Târgu Mureş, precum şi a societăţilor comerciale filiale de distribuţie şi furnizare a energiei electrice, precum şi a termenelor prevăzute la alin. (2) şi (4) ale art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2005 privind unele măsuri pentru derularea şi finalizarea privatizării societăţilor comerciale filiale de distribuţie şi furnizare a energiei electrice “Electrica Moldova” - S.A. şi “Electrica Oltenia” - S.A.

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 112/2013 privind prorogarea unor termene prevăzute la art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 116/2011 pentru aprobarea unor măsuri cu privire la vânzarea unor pachete de acţiuni deţinute de Societatea Comercială de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice “Electrica” - S.A. şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 31/2004 privind unele măsuri pentru derularea procesului de privatizare a Societăţii Comerciale de Distribuţie a Gazelor Naturale “Distrigaz Sud” - S.A. Bucureşti şi a Societăţii Comerciale de Distribuţie a Gazelor Naturale “Distrigaz Nord” - S.A. Târgu Mureş, precum şi a societăţilor comerciale filiale de distribuţie şi furnizare a energiei electrice, precum şi a termenelor prevăzute la alin. (2) şi (4) ale art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2005 privind unele măsuri pentru derularea şi finalizarea privatizării societăţilor comerciale filiale de distribuţie şi furnizare a energiei electrice “Electrica Moldova” - S.A. şi “Electrica Oltenia” - S.A. şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRA1AN BĂSESCU

 

Bucureşti, 23 iunie 2014.

Nr. 458.

 

DECIZII ALE PRIM-MINISTRULUI

GUVERNUL ROMÂNIEI

PRIM-MINISTRUL

 

DECIZIE

privind acordarea calităţii de consilier onorific al prim-ministrului doamnei Haris Wajiha

În temeiul art.19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare,

 

prim-ministrul emite prezenta decizie.

 

Art. 1. - Se acordă calitatea de consilier onorific al prim-ministrului doamnei Haris Wajiha.

Art. 2. - Activitatea doamnei Haris Wajiha este neremunerată.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

 

Bucureşti, 26 iunie 2014.

Nr. 222.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE PENALĂ

 

DECIZIA Nr. 5

din 26 mai 2014

Dosar nr. 5/1/2014/HP/P

 

Corina Michaela Jîjîie - preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele completului

Francisca Maria Vasile - judecător la Secţia penală

Lavinia Valeria Lefterache - judecător la Secţia penală

Maricela Cobzariu - judecător la Secţia penală

Sandei Lucian Macavei - judecător la Secţia penală

Ana Maria Dascălu - judecător la Secţia penală

Ştefan Pistol - judecător la Secţia penală - judecător-raportor

Cristina Rotaru-Radu - judecător la Secţia penală

Ioana Bogdan - judecător la Secţia penală

Monica Ungureanu - magistrat-asistent

 

S-a luat în examinare sesizarea formulată de către completul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, în Dosarul nr. 48.654/3/2012, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a chestiunii de drept vizând aplicarea legii penale mai favorabile în cazul infracţiunii continuate.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală şi art. 274 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de doamna procuror Iuliana Nedelcul procuror-şef al Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că au fost depuse opinii scrise ale unor specialişti din cadrul Universităţii Bucureşti şi Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, precum şi raportul din data de 18 aprilie 2014, întocmit de judecătorul-raportor, care a fost comunicat părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală, însă la dosar nu s-au depus puncte de vedere din partea acestora privind chestiunea de drept supusă judecăţii. De asemenea, a arătat că s-au transmis puncte de vedere asupra chestiunii de drept din partea unor curţi de apel, tribunale şi judecătorii.

Reprezentantul Ministerului Public, după expunerea argumentelor juridice, a arătat că soluţia propusă chestiunii de drept ce face obiectul sesizării este următoarea:

1. aplicarea art. 5 din Codul penal situaţiilor juridice născute anterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/2014 se va realiza potrivit criteriului aprecierii pe instituţii autonome;

2. aplicarea art. 5 din Codul penal situaţiilor juridice născute începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/2014 se va realiza potrivit criteriului aprecierii globale, aceasta presupunând nevalorificarea caracterului autonom al infracţiunii continuate în raport cu limitele de pedeapsă. Astfel, se va compara situaţia juridică creată prin aplicarea exclusiv a dispoziţiilor din legea veche (Codul penal anterior) cu cea creată prin aplicarea, de asemenea, exclusivă a dispoziţiilor din legea nouă (Codul penal în vigoare), cu precizarea că, potrivit legii noi, termenul de comparaţie îl va constitui un concurs de infracţiuni, iar nu o

infracţiune continuată, iar în urma acestei comparaţii urmează a fi identificată legea penală mai favorabilă.

Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a declarat dezbaterile închise, reţinându-se dosarul în pronunţare privind sesizarea formulată.

După care,

ÎNALTA CURTE,

Asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată constată următoarele:

I. Titularul şi obiectul sesizării

Prin încheierea de şedinţă din data de 7 martie 2013 (Dosar nr. 48.654/3/2012) pronunţată de completul Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 475 din Codul de procedură penală, a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând aplicarea legii penale mai favorabile pe instituţii autonome, respectiv “dacă infracţiunea continuată poate funcţiona ca instituţie autonomă faţă de limitele de pedeapsă”.

II. Expunerea succintă a cauzei

La termenul din 7 martie 2014, instanţa a pus în discuţia părţilor cererea procurorului privind sesizarea completului competent din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru a stabili pe calea unei hotărâri prealabile modul de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul inculpaţilor în sarcina cărora s-a reţinut săvârşirea infracţiunii în formă continuată, iar potrivit noului Cod penal (care prevede limite mai reduse de pedeapsă), condiţiile de existenţă a infracţiunii continuate nu mai sunt îndeplinite (respectiv dacă infracţiunea continuată poate funcţiona ca instituţie juridică autonomă faţă de limitele de pedeapsă). Procurorul de şedinţă a solicitat sesizarea completului competent din cadrul Înaltei Curţi, susţinând că, în situaţia în care se consideră că infracţiunea continuată nu este o instituţie autonomă, potrivii legii noi ar trebui să fie reţinute dispoziţiile privind concursul de infracţiuni; prin urmare, numai potrivit dispoziţiilor legii noi ar exista concurs de infracţiune, ceea ce ar conduce la concluzia că partea vătămată să nu fie aceeaşi, aceasta fiind o condiţie de existenţă a concursului de infracţiuni. Tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni, care are existenţă doar în legea nouă, nu poate fi decât cel aplicat tot pe legea nouă, fiind vorba de condiţii de existenţă şi tratament sancţionator ale concursului de infracţiuni.

Completul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, examinând chestiunea de drept, ce vizează modul de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul inculpatului în sarcina căruia s-a reţinut săvârşirea infracţiunii în formă continuată, a apreciat că soluţionarea cauzei depinde de dezlegarea de principiu a unei chestiuni de drept ce vizează aplicarea legii penale mai favorabile pe instituţii autonome, respectiv dacă instituţia infracţiunii continuate reprezintă o instituţie autonomă sau nu faţă de instituţia pedepsei.

Constatând că există puncte de vedere diferite, în baza art. 475 şi următoarele din Codul de procedură penală, completul Secţiei penale a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a pronunţa o hotărâre prealabilă în vederea dezlegării de principiu a acestei chestiuni de drept.

III. Punctul de vedere al completului Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită:

În sinteză, completul a apreciat că “infracţiunea continuată este o instituţie care funcţionează autonom sub aspectul aplicării legii penale în timp”, cu următoarea motivare:

Art. 41 alin. 2 din Codul penal anterior prevedea că infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

În prezent, Codul penal stipulează, în art. 35 alin. (1), că infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Infracţiunea continuată este o formă de unitate infracţională, iar nu un tip de infracţiune, cu capacitate de a funcţiona independent, de sine stătător, având propriile sale condiţii de existenţă şi reguli privind tratamentul sancţionator, distincte de condiţiile de incriminare şi de regimul sancţionator prevăzut pentru infracţiunea în conţinutul căreia se regăsesc acţiunile/inacţiunile componente.

În consecinţă, cu privire la modul de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul inculpatului în sarcina căruia s-a reţinut săvârşirea infracţiunii în formă continuată, iar potrivit noului Cod penal (care prevede limite mai reduse de pedeapsă) condiţiile de existenţă ale infracţiunii continuate nu mai sunt îndeplinite, într-o primă fază, se vor compara limitele speciale de pedeapsă pentru infracţiunea (tip sau varianta calificată) în conţinutul căreia se regăsesc acţiunile/inacţiunile componente ale formei continuate din cele două legi succesive şi se va stabili care este legea mai favorabilă sub aspectul condiţiilor de incriminare, de tragere la răspundere penală şi a! sancţiunii.

În etapa a doua, pentru determinarea legii mai favorabile aplicabile ansamblului de acţiuni/inacţiuni se va compara tratamentul sancţionator prevăzut de Codul penal anterior pentru infracţiunea continuată cu tratamentul sancţionator prevăzut de Codul penal pentru concursul de infracţiuni, întrucât în raport cu condiţiile de existenţă stabilite de reglementarea nouă, pluralitatea de acţiuni în dauna unor subiecţi pasivi distincţi nu mai poate fi calificată ca infracţiune continuată.

IV. Punctul de vedere al părţii cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Inculpata G.M.O.A. nu a formulat un punct de vedere scris privind chestiunea de drept, astfel cum avea posibilitatea potrivit dispoziţiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală.

V. Punctele de vedere exprimate de către curţile de apel şi instanţele de judecată arondate

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în majoritate, punctele de vedere comunicate de către instanţe au fost în sensul că “infracţiunea continuată este o formă de unitate infracţională, iar nu un tip de infracţiune, cu capacitate de a funcţiona independent, de sine stătător, având propriile sale condiţii de existenţă şi reguli privind tratamentul sancţionator, distincte de condiţiile de incriminare şi de regimul sancţionator prevăzut pentru infracţiunea în conţinutul căreia se regăsesc acţiunile/inacţiunile componente”.

VI. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii privind aplicarea legii mai favorabile pe instituţii autonome, respectiv dacă instituţia infracţiunii continuate reprezintă o instituţie autonomă sau nu faţă de instituţia pedepsei.

Referitor la chestiunea de drept supusă dezlegării, Ministerul Public a susţinut în concluziile scrise, depuse la dosar, că, în esenţă, chestiunea de drept ce se solicită a fi lămurită constă în a decide, pe de o parte, dacă, în ipoteza intervenţiei legii penale mai favorabile în cursul procesului penal (art. 5 din Codul penal), infracţiunea continuată este o instituţie autonomă care funcţionează, în virtutea acestui caracter, distinct în raport cu limitele de pedeapsă, iar, pe de altă parte, dacă aplicarea legii penale mai favorabile se va face în mod distinct cu privire la cele

două instituţii, mai întâi cu privire la limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea comisă şi apoi în privinţa condiţiilor de existenţă şi tratamentului sancţionator.

Concluzionând, după expunerea argumentelor de drept şi jurisprudenţiale, reprezentantul Ministerului Public a arătat că soluţia propusă chestiunii de drept ce face obiectul sesizării este următoarea:

1. aplicarea art. 5 din Codul penal situaţiilor juridice născute anterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/2014 se va realiza potrivit criteriului aprecierii pe instituţii autonome;

2. aplicarea art. 5 din Codul penal situaţiilor juridice născute începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/2014 se va realiza potrivit criteriului aprecierii globale, aceasta presupunând nevalorificarea caracterului autonom al infracţiunii continuate în raport cu limitele de pedeapsă. Astfel, se va compara situaţia juridică creată prin aplicarea exclusiv a dispoziţiilor din legea veche (Codul penal anterior) cu cea creată prin aplicarea, de asemenea, exclusivă a dispoziţiilor din legea nouă (Codul penal în vigoare), cu precizarea că, potrivit legii noi, termenul de comparaţie îl va constitui un concurs de infracţiuni, iar nu o infracţiune continuată, iar în urma acestei comparaţii urmează a fi identificată legea penală mai favorabilă.

VII. Opinia specialiştilor consultaţi

În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată specialiştilor în drept penal opinia asupra chestiunii de drept.

Specialiştii Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti au apreciat, în sinteză, că problema de drept a aplicării legii penale mai favorabile în cazul inculpatului în sarcina căruia s-a reţinut săvârşirea infracţiunii în formă continuată, iar. potrivit noului Cod penal, condiţiile de existenţă ale infracţiunii continuate nu mai sunt îndeplinite, trebuie dezlegată în sensul că infracţiunea continuată este o instituţie autonomă în raport cu limitele de pedeapsă,

Specialiştii Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca au comunicat opinia, în sinteză, că autonomia de care depinde aplicarea legii penale mai favorabile în sfera dreptului penal material nu este legată de încadrarea juridică în sens formal, procedural, ci este o autonomie funcţională. Forma continuată a infracţiunii nu este o împrejurare care ţine de conţinutul în sens larg al unei infracţiuni, ci este o modalitate de săvârşire a respectivei fapte. Forma continuată a infracţiunii apare ulterior consumării infracţiunii în formă simplă, adică ulterior momentului în care infracţiunea şi-a dobândit toate elementele constitutive şi circumstanţele pe care le implică circumstanţele reţinute. S-a concluzionat că instituţia infracţiunii continuate este o instituţie autonomă, o creaţie a legiuitorului care înţelege să excepteze anumite pluralităţi de acţiuni sau inacţiuni de la regimul prevăzut de lege pentru concursul de infracţiuni.

VIII. Jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale anterior sesizării

Chestiunea de drept a aplicării legii penale în timp a fost examinata, de-a lungul timpului, de Curtea Constituţională cu privire la diferite instituţii de drept penal (liberarea condiţionată, prescripţia răspunderii penale, aplicarea procedurii simplificate de judecată) şi este în sensul retroactivităţii legii penale noi doar dacă aceasta este mai favorabilă (Decizia nr. 214 din 16 iunie 1997 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II alin. 1 din Legea nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal; Decizia nr. 1.483 din 8 noiembrie 2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3201 din Codul de procedură penală; Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3201 din Codul de procedură penală; Decizia nr. 1.092 din 18 decembrie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 124 din Codul penal, cu denumirea marginală Prescripţia specială, aşa cum a fost modificat prin art. I pct. 3 din Legea nr. 63/2012 pentru modificarea şi completarea Codului penal al României şi a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal).

IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi asupra chestiunii de drept analizate

În cadrul şedinţei profesionale a judecătorilor Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a avut loc ia data de 14 februarie 2014, şedinţă în care, printre alte chestiuni de drept, s-a discutat (la pct. 1) şi “dacă art. 41 alin. 2 din Codul penai este o instituţie autonomă din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile”, s-a menţionat, potrivit Procesului-verbal din data de 14 februarie 2014, că majoritatea judecătorilor a apreciat că “art. 41 alin. 2 din Codul penal este instituţie autonomă”. Ulterior, în raport de votul majoritar, jurisprudenţa Secţiei penale, în majoritate, a reflectat opinia potrivit căreia forma continuata a infracţiunii este o instituţie autonomă din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile.

X. Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului

Chestiunea de drept a aplicării legii penale în timp a fost examinată, cu precădere, în Cauza Scoppola contra Italia (nr. 2/17 septembrie 2009)

XI. Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene

În jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene există două speţe relevante în materia aplicării legii penale mai favorabile (Cauza C-387/02, Silvio Berlusconi, 2005, ECR I-0000 şi Cauza C-457/02, Nisseli, 2004, ECR I-0000).

XII. Raportul asupra chestiunii de drept supuse dezlegării

Judecătorul-raportor a reţinut că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Completul competent să pronunţe hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a pronunţat, la data de 14 aprilie 2014, decizii în care, în sinteză, s-a statuat în sensul aplicării legii penale mai favorabile pe instituţii autonome, fiind deci incidente dispoziţiile art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

În consecinţă, faţă de aceste decizii, în raportul predat la data de 18 aprilie 2014 s-a arătat că Înalta Curte, acceptând regula aplicării legii penale mai favorabile pe instituţii autonome, acceptă, implicit, şi că infracţiunea continuată, în aplicarea art. 5 din Codul penal, este o instituţie autonomă.

De asemenea, în raport au fost menţionate argumentele expuse de specialiştii celor două universităţi, în sensul că infracţiunea continuată funcţionează autonom faţă de prevederile cuprinse în partea specială ce reglementează conţinuturile diferitelor infracţiuni.

Prealabil examinării pe fond a raportului, judecătorul-raportor a menţionat că, în raport cu publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/2014, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, propunerea făcută pentru dezlegarea chestiunii de drept nu îşi mai păstrează valabilitatea, apreciind ca fiind incidente dispoziţiile art. 147 alin. (2) din Constituţie.

XIII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Examinând sesizarea formulată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile reţine următoarele:

A. Cu privire la condiţiile de admisibilitate a sesizării

S-a constatat legalitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind îndeplinite cerinţele de admisibilitate impuse de art. 475 din Codul de procedură penală.

Constatând îndeplinite condiţiile de admisibilitate, Înalta Curte a procedat la analizarea pe fond a chestiunii de drept ce face obiectul sesizării.

B. Cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare este solicitată

Pornind de la obiectul sesizării, constând, pe de o parte, în stabilirea ca instituţie cu caracter autonom a infracţiunii în formă continuată şi, pe de altă parte, în modul de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul acestei instituţii cu caracter autonom, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

După data sesizării completului competent pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, respectiv, după data întocmirii raportului, a fost publicată Decizia Curţii Constituţionale nr. 265/2014, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, care a stabilit că dispoziţiile art. 5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea ŞI aplicarea legii penale mal favorabile.

Din examinarea părţii expozitive a acestei decizii a Curţii Constituţionale a României, general obligatorie potrivit art. 147 alin. (2) din Constituţie, şi cu efectele prevăzute de art. 477 alin. 4 cu referire la art. 474/1 teza a II-a din Codul de procedură penală, rezulţi că aceste chestiuni de drept, cu valoare de principiu, au fost soluţionate (aşa cum relevă conţinutul paragrafelor nr. 17-58, cu precădere a paragrafelor cu nr. 36, 46, 55).

Astfel, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 5 din actualul Cod penal, în interpretarea care permite instanţelor de judecată, în determinarea legii penale mai favorabile, să combine dispoziţiile Codului penal din 1969 cu cele ale actualului Cod penal, contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin (4) privind separaţia şi echilibrul puterilor în stat, precum şi ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării.

De asemenea, Curtea Constituţională a arătat că, în raport cu prevederile legale care guvernează activitatea instanţelor judecătoreşti şi fixează poziţia lor faţă de lege, acceptă în mod unanim că “atribuţiile judecătorului implică identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care Ie-a stabilit, astfel încât legiuitorul aflat în imposibilitate de a prevedea toate situaţiile juridice lasă judecătorului, învestit cu puterea de a spune dreptul, o parte din iniţiativă. Astfel, în activitatea de interpretare a legii, judecătorul trebuie să realizeze un echilibru între spiritul şi litera legii, între exigenţele de redactare şi scopul urmărit de legiuitor, fără însă a avea competenţa de a legifera, prin substituirea autorităţii competente în acest domeniu”. Instanţa de contencios constituţional a menţionat că noţiunea de instituţie

autonomă nu este reglementată în niciunul dintre cele două coduri penale şi nici în legea de aplicare a actualului Cod penal. Aşa fiind, chiar dacă în limbajul juridic curent utilizarea noţiunii de instituţie autonomă pentru anumite categorii juridice este acceptată, caracterul autonom al acesteia, astfel cum acesta este susţinut în doctrină şi practica judiciară, presupune că ea are o existenţă de sine stătătoare şi nu depinde de ansamblul normativ în care este integrată pentru a-şi îndeplini finalitatea. Or, o atare concluzie este inadmisibilă, în opinia Curţii Constituţionale, întrucât nu se poate reţine că o normă din Codul penal care reglementează cu privire la o anumită instituţie de drept penal (recidivă, concurs de infracţiuni, prescripţie etc.) este independentă de legea căreia îi aparţine. Această distincţie are o deosebită importanţă pentru înţelegerea conceptului de lege, pentru că numai aşa se poate oferi noţiunii de “lege penală mai favorabilă” un înţeles constituţional.

Toate aceste argumente conduc la constatarea încălcării dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi art. 61 alin. (1) din Constituţie, întrucât prin combinarea dispoziţiilor penale din mai multe legi succesive se creează, pe cale judiciară, o a treia lege care neagă raţiunea de politică penală concepută de legiuitor.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea Constituţională a statuat că numai interpretarea prevederilor art. 5 din Codul penal în sensul că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei este singura care poate înlătura viciul de neconstituţionalitate.

Totodată, Curtea Constituţională a menţionat că prin Decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a decis că în aplicarea art. 5 din Codul penal prescripţia răspunderii penale reprezintă o instituţie autonomă faţă de instituţia pedepsei, conferind astfel articolului 5 din Codul penal, în interpretarea dată, valenţe neconstituţionale.

În final, Curtea Constituţională a arătat că, odată cu publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, efectele Deciziei nr. 2 din 14 aprilie 2014 a instanţei supreme încetează în conformitate cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie şi cu cele ale art. 4771 din Codul de procedură penală.

În consecinţă, faţă de cele menţionate, în aplicarea art. 5 din Codul penal în vigoare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile. Aşadar, Înalta Curte va constata că nu este permisă combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condiţiile de existenţă şi sancţionare a infracţiunii în formă continuată.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 477 din Codul de procedură penală,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Admite sesizarea formulată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, în Dosarul nr. 48.654/3/2012, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând aplicarea legii penale mai favorabile în cazul infracţiunii în formă continuată, respectiv, dacă infracţiunea în formă continuată reprezintă o Instituţie autonomă faţă de instituţia pedepsei.

În aplicarea art. 5 din Codul penal, se are în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile.

Constată că nu este permisă combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condiţiile de existenţă şi sancţionare ale infracţiunii în formă continuată.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 26 mai 2014.

 

PREŞEDINTELE SECŢIEI PENALE A ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

CORINA MICHAELA JÎJÎIE

Magistrat-asistent,

Monica Eugenia Ungureanu

 

REPUBLICĂRI

 

LEGEA Nr. 184/2001

privind organizarea şi exercitarea profesiei de arhitect*)

 


*) Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 64/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 184/2001 privind organizarea şi exercitarea profesiei de arhitect, publicată în Monitorul Oficial al României. Partea I, nr. 355 din 14 mai 2014, dându-se textelor o nouă numerotare.

Legea nr. 184/2001 a fost republicată în Monitorul Oficia! al României, Partea I, nr. 771 din 23 august 2004 şi a mai fost modificată şi completată prin:

- Legea nr. 172/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 184/2001 privind organizarea şi exercitarea profesiei de arhitect, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 513 din 23 iulie 2010;

- Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, cu modificările ulterioare;

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2012 privind modificarea art. 81 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 23 august 2012, aprobată prin Legea nr. 206/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 13 noiembrie 2012;

- Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2000 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 1 martie 2013, cu modificările ulterioare;

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2013 privind modificarea Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 31 ianuarie 2013, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 214/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 28 iunie 2013;

- Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013.

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - Prezenta lege reglementează modul de exercitare a profesiei de arhitect şi constituirea Ordinului Arhitecţilor din România, ca formă de organizare independentă, nonprofit, autonomă, apolitică şi de interes public.

Art. 2. - (1) Activitatea în domeniul arhitecturii este un act de cultură de interes public, cu implicaţii urbanistice, economice, sociale şi ecologice.

(2) Creaţia arhitecturală este menită să organizeze funcţional şi estetic spaţiul construit, având obligaţia de a-l insera armonios în mediul înconjurător, în respectul peisajelor naturale şi al patrimoniului imobiliar.

Art. 3. - Potrivit legii, construcţiile civile, industriale, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizaţiei de construire, în baza reglementărilor privind proiectarea şi executarea construcţiilor.

Art. 4. - (1) Poartă titlul de arhitect absolventul cu diplomă sau alt document similar eliberat de instituţiile de învăţământ superior de arhitectură recunoscute de statul român, care îndeplineşte condiţiile minime de formare pentru profesia de arhitect prevăzute de Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 255 din 30 septembrie 2005, denumită în continuare Directivă,

(2) Poartă titlul de arhitect de interior absolventul cu diplomă de arhitect de interior obţinută în specializarea arhitectură de interior la o instituţie acreditată de învăţământ superior din România.

(3) Este interzisă utilizarea titlului de arhitect de către persoanele care nu deţin această calificare profesională în baza unui titlu oficial de calificare.

Art. 5. - (1) Poartă titlul de arhitect şt cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, cetăţenii statelor membre ale Spaţiului Economic European, precum şi cetăţenii Confederaţiei Elveţiene, absolvenţi cu diplomă sau cu alt document similar eliberat de instituţiile de învăţământ superior de arhitectură recunoscute în unul dintre statele menţionate, care îndeplinesc condiţiile minime de formare pentru profesia de arhitect prevăzute de Directivă.

(2) Poartă titlul de arhitect şi absolvenţii, cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, cetăţeni ai statelor membre ale Spaţiului Economic European şi cetăţeni ai Confederaţiei Elveţiene, cu diplomă sau alt document similar obţinut în cadrul unor programe sociale ori ca urmare a absolvirii unor cursuri superioare fără frecvenţă în domeniul arhitecturii şi care au dobândit nivelul minim necesar de cunoştinţe, deşi nu au fost respectate condiţiile referitoare la durata minimă a studiilor prevăzute de Directivă. Aceste persoane trebuie să aibă o experienţă profesională de minimum 7 ani sub îndrumarea unui arhitect cu drept de semnătură ori alt drept echivalent sau a unei firme de arhitectură şi să promoveze un examen standard de absolvire de nivel universitar, echivalent cu examenul final pentru obţinerea diplomei sau a altui document similar, conform prevederilor alin. (1).

(3) Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, cetăţenii statelor membre ale Spaţiului Economic European şi cetăţenii Confederaţiei Elveţiene au dreptul la utilizarea titlului legal academic deţinut, a celui dobândit prin înregistrarea la organismul profesional din statul membru de provenienţă şi, unde este cazul, a abrevierii utilizate în statul membru de provenienţă în limba acelui stat.

(4) Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, cetăţenii statelor membre ale Spaţiului Economic European şi cetăţenii Confederaţiei Elveţiene autorizaţi să poarte titlul de arhitect în baza unui act normativ al statului membru respectiv, prin care autorităţile competente conferă acest titlu personalităţilor care s-au distins în mod deosebit prin realizări în domeniul arhitecturii, pot utiliza acest titlu în România,

Art. 6. - (1) Ordinul Arhitecţilor din România este autoritatea competentă pentru recunoaşterea titlurilor oficiale de calificare în profesia de arhitect, pentru cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, cetăţenii statelor membre ale Spaţiului Economic European şi cetăţenii Confederaţiei Elveţiene.

(2) Titlurile oficiale de calificare în profesia de arhitect ale cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, ale cetăţenilor statelor membre ale Spaţiului Economic European şi ale cetăţenilor Confederaţiei Elveţiene se supun procedurii de recunoaştere în vederea exercitării profesiei de arhitect pe teritoriul României, aprobată prin hotărâre a Guvernului.

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), regimul general de recunoaştere a calificărilor profesionale prevăzut de Legea nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică profesiei de arhitect, în condiţiile prevăzute la art. 1 alin. (4) din Legea nr. 200/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 7. - (1) Titlurile oficiale de calificare în profesia de arhitect de interior obţinute în statele membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană sunt recunoscute de Ordinul Arhitecţilor din România, potrivit prevederilor Legii nr. 200/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Titlurile oficiale de calificare în profesia de arhitect de interior obţinute în statele terţe sunt recunoscute de Ministerul Educaţiei Naţionale, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Art. 8. - (1) Activitatea arhitectului în domeniile arhitecturii, urbanismului şi amenajării teritoriului constă în:

a) proiectarea, consilierea, asistenţa tehnică şi supravegherea lucrărilor de construcţii, restaurări de monumente, peisagistică, design, amenajări şi decoraţiuni interioare, scenografie şi alte asemenea activităţi;

b) studiul, cercetarea, planificarea, consilierea şi reglementarea specifică în domeniile arhitecturii, urbanismului, amenajării teritoriului, construcţiilor, utilizării materialelor de construcţie şi tehnologiilor specifice;

c) verificarea, avizarea, aprobarea, controlul şi expertiza tehnică a proiectelor de arhitectură.

            (2) Practica arhitecturii este un act complex de creaţie tehnică şi estetică şi de furnizare de servicii, care se realizează prin întocmirea de proiecte, coordonarea studiilor şi documentaţiilor conexe întocmite de alţi specialişti, studii, teme şi programe de cercetare, proiectare şi concursuri, documentaţii tehnice, machete, relevee şi alte asemenea activităţi.

 

CAPITOLUL II

Exercitarea profesiei de arhitect

 

SECŢIUNEA 1

Dobândirea şi exercitarea dreptului de semnătură

 

Art. 9. - Exercitarea profesiei de arhitect se face atât în sectorul privat, cât şi în sectorul public, conform prevederilor legale.

Art. 10. - (1) Dreptul de semnătură implică asumarea de către persoana care îl exercită a întregii responsabilităţi profesionale faţă de client şi autorităţile publice cu privire la calitatea soluţiilor propuse, cu respectarea legislaţiei în domeniu.

(2) Dreptul de semnătură se exercită olograf, cu menţionarea în clar a numelui, prenumelui şi a numărului de înregistrare în Tabloul Naţional al Arhitecţilor, pe toate documentaţiile elaborate în cadrul tuturor fazelor de proiectare şi autorizare, inclusiv pe durata execuţiei şi la recepţia lucrărilor.

(3) Exercitarea dreptului de semnătură implică independenţă în luarea deciziilor cu caracter profesional.

Art. 11. - (1) Proiectele de arhitectură pentru materializarea cărora legea impune obţinerea autorizaţiei de construire vor fi elaborate de un arhitect cu drept de semnătură sau de un conductor arhitect cu drept de semnătură. Proiectele de arhitectură de interior pentru materializarea cărora legea impune obţinerea autorizaţiei de construire pot fi semnate şi de către un arhitect de interior cu drept de semnătură.

(2) Arhitecţii dobândesc drept de semnătură acordat de către Ordinul Arhitecţilor din România, în condiţiile legii, dacă au exerciţiul deplin al drepturilor civile, dacă îndeplinesc condiţiile de onorabilitate şi de stagiu sau, după caz, de experienţă profesională practică, prevăzute de prezenta lege şi de Directivă. Obţinerea dreptului de semnătură de către arhitecţi atrage obligatoriu înscrierea acestora în Tabloul Naţional al Arhitecţilor, în condiţiile legii.

(3) Condiţia de onorabilitate prevăzută la alin. (2) se consideră a fi îndeplinită:

a) dacă arhitectului solicitant al dreptului de semnătură nu i-a fost interzisă definitiv sau temporar exercitarea profesiei prin hotărâre judecătorească definitivă, ca pedeapsă complementară pentru săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu exercitarea profesiei;

b) dacă arhitectul solicitant al dreptului de semnătură nu a săvârşit abateri disciplinare care au fost sancţionate de Ordinul Arhitecţilor din România cu retragerea definitivă a dreptului de semnătură, potrivit prezentei legi.

(4) Dreptul de semnătură al conductorilor arhitecţi şi al arhitecţilor de interior se exercită pe teritoriul României şi este limitat la categoriile de lucrări pentru care legea recunoaşte acest drept.

(5) Dobândirea dreptului de semnătură se face în baza unei cereri adresate Ordinului Arhitecţilor din România, însoţită de copia titlului oficial de calificare şi de certificatul privind dobândirea experienţei profesionale practice, împreună cu un portofoliu cuprinzând lucrările la care solicitantul a colaborat în perioada de stagiu.

(6) Evaluarea cunoştinţelor, aptitudinilor şi experienţei profesionale relevante se face de către o comisie formată din arhitecţi cu drept de semnătură, numită de către Consiliul naţional, potrivit prevederilor Regulamentului Ordinului Arhitecţilor din România.

(7) Procedura de acordare a dreptului de semnătură trebuie finalizată în termen de maximum 3 luni de la data prezentării documentaţiei complete de către solicitant.

Art. 12. - (1) Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, cetăţenii statelor membre ale Spaţiului Economic European şi cetăţenii Confederaţiei Elveţiene care solicită stabilirea în România şi îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 5 şi 6 referitoare la deţinerea titlului de calificare şi exercitarea profesiei de arhitect şi care au drept de semnătură pe teritoriul unuia dintre aceste state sau un drept echivalent vor dobândi drept de semnătură pe teritoriul României prin recunoaşterea automată a acestui drept.

(2) Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, cetăţenii statelor membre ale Spaţiului Economic European şi cetăţenii Confederaţiei Elveţiene care solicită stabilirea în România şi îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 5 şi 6 referitoare la deţinerea titlului de calificare şi exercitarea profesiei de arhitect şi care nu au drept de semnătură sau alt drept echivalent obţinut pe teritoriul unuia dintre aceste state vor dobândi, la cerere, drept de semnătură pe teritoriul României, în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii români.

(3) Arhitecţii cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, cei ai statelor membre ale Spaţiului Economic European şi cetăţenii Confederaţiei Elveţiene care au dreptul de a exercita profesia de arhitect cu drept de semnătură sau alt drept echivalent în unul dintre aceste state şi care solicită dreptul de a presta temporar sau ocazional servicii în domeniul arhitecturii pe teritoriul României, fără a solicita stabilirea în România, vor dobândi drept de semnătură fără să fie înscrişi în Tabloul Naţional al Arhitecţilor şi vor fi înregistraţi automat în Ordinul Arhitecţilor din România, pe durata prestării serviciilor respective.

(4) Documentele necesare înregistrării, ia prima prestare de servicii în domeniul arhitecturii sau în cazul în care au intervenit modificări ale situaţiei faţă de cea iniţială, reţinută în documente, în cazul prestaţiilor temporare sau ocazionale, sunt:

a) o declaraţie prealabilă scrisă, în care se precizează domeniul de asigurare sau alte mijloace de protecţie personală sau colectivă privind responsabilitatea profesională de care solicitantul beneficiază în România;

b) copia documentului care atestă cetăţenia solicitantului;

c) documentul emis de statul membru de stabilire a solicitantului, prin care se atestă că, la data eliberării acestuia, titularul este stabilit legal în respectivul stat şi că nu îi este interzisă definitiv sau temporar exercitarea activităţilor de arhitect;

d) copiile diplomelor, certificatelor sau ale altor titluri oficiale de calificare în profesia de arhitect.

(5) Declaraţia prevăzută la alin. (4) lit. a) se reînnoieşte o dată pe an, dacă prestatorul are în vedere să îşi exercite profesia de arhitect temporar sau ocazional, în cursul anului respectiv, sau în cazul unei modificări a situaţiei sale faţă de cea iniţială.

(6) Caracterul temporar şi ocazional al prestării de servicii în domeniul arhitecturii se verifică, de la caz la caz, în special în funcţie de durata prestării, frecvenţa, periodicitatea şi continuitatea acestora, de către Ordinul Arhitecţilor din România.

(7) Ordinul Arhitecţilor din România va accepta ca dovadă de onorabilitate un document emis cetăţeanului unui stat membru al Uniunii Europene, al Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene de către autoritatea competentă din statul de provenienţă a acestuia; acest document trebuie să fie prezentat la cel mult 3 luni de la data eliberării sale de către autoritatea competentă din statul de provenienţă.

(8) Arhitecţii cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, cetăţeni ai statelor membre ale Spaţiului Economic European sau cetăţeni ai Confederaţiei Elveţiene care îşi exercită profesia pe teritoriul României se supun regulilor şi procedurilor referitoare la folosirea titlului profesional, regulilor profesionale, deontologice şi disciplinare aplicabile profesiei, în conformitate cu prevederile prezentei legi.

(9) Ordinul Arhitecţilor din România va pune la dispoziţia persoanelor interesate informaţii privind legislaţia naţională specifică şi Codul deontologic al profesiei de arhitect.

Art. 13. - Condiţiile în care posesorii unor titluri oficiale de calificare în profesia de arhitect, care sunt cetăţeni ai altor state în afara celor menţionate la art. 5, denumite în continuare state terţe, pot să îşi exercite profesia în România, să dobândească drept de semnătură şi să solicite înscrierea în Tabloul Naţional al Arhitecţilor vor fi stabilite, în condiţii de reciprocitate, prin convenţii încheiate de statui român cu statele de origine ale acestora, cu respectarea cel puţin a condiţiilor minime de formare în profesia de arhitect prevăzute de Directivă.

Art. 14. - (1) în vederea dobândirii dreptului de semnătură, arhitectul, conform prevederilor Directivei, îşi desfăşoară activitatea profesională ca stagiar pe o perioadă de minimum 2 ani, la un birou de arhitectură sau la o societate de proiectare, sub îndrumarea unui arhitect cu drept de semnătură.

(2) Stagiul prevăzut la alin. (1) poate fi redus la un an în cazul arhitecţilor care au dobândit experienţă de minimum 2 ani consecutivi în cadrul serviciilor de specialitate ale administraţiei publice centrale sau locale.

(3) Condiţiile efectuării stagiului în vederea dobândirii experienţei profesionale practice, drepturile şi obligaţiile arhitectului stagiar, precum şi cele ale Ordinului Arhitecţilor din România faţă de acesta sunt reglementate prin Regulamentul Ordinului Arhitecţilor din România.

(4) Pentru absolvenţii de arhitectură cu diplomă de doctor în domeniu, durata stagiului se reduce la un an.

(5) După efectuarea stagiului, arhitectul poate dobândi dreptul de semnătură conferit de Ordinul Arhitecţilor din România, în condiţiile prezentei legi.

Art. 15. - Arhitecţii stagiari pot semna în perioada stagiaturii studii, planuri şi proiecte proprii, care nu presupun eliberarea unei autorizaţii de construire.

Art. 16. - Exercitarea dreptului de semnătură, potrivit prezentei legi, este incompatibilă cu situaţiile în care:

a) arhitectul îndeplineşte pentru acelaşi proiect funcţia de verificator, de expert sau de consilier ales în cadrul administraţiei publice implicate în procesul de avizare sau de autorizare;

b) arhitectul este funcţionar public în cadrul autorităţii administraţiei publice centrale sau locale care are în competenţă avizarea, autorizarea şi controlul lucrării în cauză.

            Art. 17. - Exercitarea dreptului de semnătură fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezenta lege constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Modalităţi de exercitare a profesiei de arhitect

 

Art. 18. - (1) Dreptul de semnătură se poate exercita în cadrul birourilor individuale, birourilor asociate, societăţilor de proiectare sau altor forme de asociere constituite conform legii.

(2) Indiferent de formele de exercitare a profesiei precizate la alin. (1), arhitecţii cu drept de semnătură pot dobândi calitatea de proiectant general.

(3) Indiferent de modalitatea de exercitare a profesiei, arhitecţii cu drept de semnătură pot angaja salariaţi.

(4) Persoanele juridice prevăzute la alin. (1), care nu au în cadrul personalului un arhitect cu drept de semnătură şi care desfăşoară activităţi de proiectare, au obligaţia ca, pentru întocmirea documentaţiilor de urbanism şi a proiectelor de arhitectură supuse aprobării sau autorizării, să folosească pe baze contractuale serviciile unui arhitect cu drept de semnătură.

Art. 19. - (1) Modalitatea de exercitare a profesiei se declară de către arhitect şi se înregistrează la Ordinul Arhitecţilor din România.

(2) Birourile individuale se pot asocia prin contract.

            (3) Raporturile contractuale se stabilesc între biroul individual şi client sau, în cazul birourilor asociate, aceste raporturi se stabilesc între unul dintre birourile individuale implicate şi client.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Drepturile şi obligaţiile arhitecţilor cu drept de semnătură

 

Art. 20. - Arhitectul cu drept de semnătură are următoarele drepturi:

a) să elaboreze şi să semneze documentele prevăzute la art. 11 alin. (1);

b) să verifice în timpul execuţiei lucrării conformitatea acesteia cu autorizaţia emisă, chiar dacă asistenţa tehnică nu i-a fost încredinţată;

c) să beneficieze de un onorariu just pentru serviciile prestate, corespunzător valorii, timpului necesar şi responsabilităţii asumate, negociat în mod liber cu clientul. Ordinul Arhitecţilor din România, cu avizul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi al Ministerului Culturii, elaborează sistemul de informaţii asupra costurilor pentru proiectarea de arhitectură, care se va face public. Sistemul de informaţii asupra costurilor pentru proiectarea de arhitectură cuprinde modalităţi puse la dispoziţia arhitecţilor pentru a calcula costurile şi pentru a negocia onorariile care se percep. Sistemul de informaţii asupra costurilor pentru proiectarea de arhitectură nu are caracter obligatoriu, nu impune obligaţii prestatorilor sau beneficiarilor şi nu stabileşte onorarii minime ori maxime;

d) să introducă în contractul încheiat cu clientul clauze privind protecţia dreptului de autor.

Art. 21. - Arhitectul cu drept de semnătură are următoarele obligaţii:

a) să cunoască şi să respecte reglementările legale în vigoare referitoare la exercitarea profesiei de arhitect;

b) să respecte Codul deontologic al profesiei de arhitect şi Regulamentul Ordinului Arhitecţilor din România;

c) să facă cunoscută clientului obligaţia de a obţine şi de a respecta avizele, acordurile şi autorizaţiile necesare, prevăzute de lege;

d) să se preocupe de perfecţionarea calificării profesionale;

e) să îşi asume, prin exercitarea dreptului de semnătură, întreaga responsabilitate profesională faţă de client şi autorităţi, manifestând conştiinciozitate şi probitate profesională;

            f) să servească interesele clientului în acord cu interesul public şi cu exigenţele profesionale.

 

SECŢIUNEA a 4-a

Suspendarea şi încetarea dreptului de semnătură. Radierea din Tabloul Naţional al Arhitecţilor

 

Art. 22. - Dreptul de semnătură se suspendă:

a) temporar, la cererea persoanei înscrise;

b) după 6 luni, în caz de neplată fără justificare a cotizaţiilor anuale către Ordinul Arhitecţilor din România, până la achitarea lor integrală;

c) pe perioada suspendării dreptului de a profesa, dispusă prin hotărâre judecătorească definitivă;

d) cu titlu de sancţiune disciplinară, pe toată durata sancţiunii.

Art. 23. - (1) Dreptul de semnătură încetează:

a) prin renunţarea scrisă la exerciţiul dreptului de semnătură;

b) dacă persoana înscrisă a fost condamnată definitiv pentru o faptă prevăzută de lege, în legătură directă cu exercitarea dreptului de semnătură, sau dacă i s-a aplicat pedeapsa complementară a interdicţiei exercitării profesiei, printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

            (2) Încetarea dreptului de semnătură atrage pierderea calităţii de membru al Ordinului Arhitecţilor din România şi radierea din Tabloul Naţional al Arhitecţilor.

 

CAPITOLUL III

Ordinul Arhitecţilor din România

 

SECŢIUNEA 1

Atribuţiile şi organizarea Ordinului Arhitecţilor din România

 

Art. 24. - (1) Ordinul Arhitecţilor din România, denumit în continuare şi Ordinul, se înfiinţează în condiţiile legii ca organizaţie profesională, nonprofit, cu personalitate juridică de drept privat, apolitică, de interes public, cu patrimoniu şi buget proprii, autonomă şi independentă. Ordinul are rolul de a reprezenta şi ocroti, la nivel naţional şi internaţional, interesele profesiei de arhitect.

(2) Ordinul Arhitecţilor din România are sediul central în municipiul Bucureşti şi este organizat cu filiale în teritoriu. Activitatea lui se finanţează din taxe de înscriere, cotizaţii anuale ale membrilor, fonduri rezultate din activităţi ştiinţifice, economice şi editoriale pe care le desfăşoară, organizarea de concursuri de arhitectură, amenajare urbană şi peisagistică, precum şi din donaţii, legate, sponsorizări sau alte surse, în condiţiile legii.

(3) Din Ordin fac parte arhitecţii şi conductorii arhitecţi cu sau fără drept de semnătură, urbaniştii diplomaţi fără drept de semnătură sau cărora Ie-a fost acordat, în condiţiile legii, drept de semnătură similar conductorilor arhitecţi, arhitecţii de interior cu drept de semnătură, stagiarii şi orice deţinător al titlului de arhitect, la cererea acestora.

(4) Prezenta lege nu limitează dreptul de liberă aderare a arhitecţilor la alte forme de asociere profesională.

(5) Ordinul are obligaţia de a publica anual în Monitorul Oficial al României, Partea I, Tabloul Naţional al Arhitecţilor, Regulamentul Ordinului Arhitecţilor din România, Codul deontologic al profesiei de arhitect şi sistemul de informaţii asupra costurilor pentru proiectarea de arhitectură.

Art. 25. - (1) Ordinul Arhitecţilor din România are următoarele atribuţii:

a) protejează şi promovează calitatea produsului de arhitectură şi urbanism;

b) urmăreşte exercitarea competentă şi calificată a profesiei în respectul codului deontologic al acesteia;

c) propune reglementări legislative şi normative specifice, în vederea promovării lor;

d) reprezintă interesele membrilor săi în faţa autorităţilor publice şi administrative, precum şi în organismele profesionale internaţionale;

e) acordă arhitecţilor dreptul de semnătură şi gestionează Tabloul Naţional al Arhitecţilor.

(2) Atribuţia Ordinului Arhitecţilor din România privind acordarea dreptului de semnătură nu poate fi exercitată de nicio altă instituţie sau asociaţie profesională.

Art. 26. - Drepturile şi obligaţiile membrilor Ordinului Arhitecţilor din România se stabilesc prin regulamentul acestuia.

Art. 27. - (1) Forurile de conducere ale Ordinului Arhitecţilor din România sunt:

a) Conferinţa naţională;

b) Consiliul naţional;

c) Colegiul director;

d) preşedintele Ordinului.

(2) Persoanele alese în Consiliul naţional, în Colegiul director sau ca preşedinte al Ordinului au un mandat de 4 ani. Ele nu pot exercita mai mult de două mandate consecutiv.

Art. 28. - Conferinţa naţională a Ordinului este constituită din membri delegaţi, cu drept de reprezentare proporţională, ai filialelor teritoriale. Filiala teritorială va asigura participarea la Conferinţa naţională a Ordinului cel puţin a unui reprezentant al fiecărui judeţ cuprins în filială.

Art. 29. - (1) Conferinţa naţională a Ordinului Arhitecţi tor din România are următoarele atribuţii:

a) adoptă şi modifică Regulamentul Ordinului, Codul deontologic al profesiei şi regulamentul-cadru pentru filialele teritoriale*);

b) adoptă organizarea aparatului administrativ al Ordinului;

c) alege şi revocă preşedintele Ordinului;

d) alege şi revocă membrii Consiliului naţional al Ordinului;

e) alege membrii comisiilor de cenzori şi de disciplină la nivel naţional, precum şi membrii altor comisii de specialitate;

f) adoptă hotărâri cu privire la toate problemele aflate pe ordinea de zi stabilită în convocare;

g) aprobă valoarea cotizaţiilor anuale unice pentru categoriile de membri ai Ordinului.

(2) Conferinţa naţională a Ordinului este legal constituită la prima convocare în prezenţa a cel puţin două treimi din numărul delegaţilor, iar hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi. Dacă la prima convocare condiţia de prezenţă nu este îndeplinită, la a două convocare, după cel puţin două săptămâni, Conferinţa naţională este legal constituită în prezenţa majorităţii membrilor şi adoptă hotărâri cu majoritatea membrilor prezenţi.

Art. 30. - (1) între reuniunile Conferinţei naţionale, activitatea Ordinului va fi coordonată de Consiliul naţional, două treimi din numărul membrilor acestuia trebuind să fie arhitecţi cu drept de semnătură.

(2) Componenţa Consiliului naţional va asigura reprezentativitatea proporţională a membrilor filialelor teritoriale.

(3) Fiecare filială teritorială stabileşte prin hotărâre proprie candidaţii propuşi pentru Consiliul naţional.

Art. 31. - (1) Preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România, ales dintre arhitecţii cu drept de semnătură, reprezintă Ordinul în relaţiile sale cu alte persoane fizice şi juridice sau cu autorităţi din România şi din străinătate, putând să încheie, în numele Ordinului, convenţii şi contracte. De asemenea, preşedintele conduce lucrările Conferinţei naţionale şi ordonanţează cheltuielile bugetare ale Ordinului.

(2) Vicepreşedinţii Ordinului Arhitecţilor din România sunt înlocuitori de drept ai preşedintelui, în ordinea stabilită de Conferinţa naţională.

Art. 32. - (1) Activitatea curentă a Ordinului Arhitecţilor din România este coordonată de Colegiul director.

(2) Colegiul director este ales cu votul majorităţii membrilor Consiliului naţional.

(3) Cel puţin două treimi din numărul membrilor Colegiului director trebuie să fie arhitecţi cu drept de semnătură.

Art. 33. - Forurile de conducere, comisiile Ordinului Arhitecţilor din România şi conducerea filialelor teritoriale sunt alese prin votul secret al majorităţii participanţilor cu drept de vot.

            Art. 34. - Organizarea şi funcţionarea Ordinului Arhitecţilor din România vor fi stabilite prin Regulamentul Ordinului, aprobat de Conferinţa naţională.


*) A se vedea Regulamentul de organizare şi funcţionarea Ordinului Arhitecţilor din România, Codul deontologic al profesiei de arhitect şi Regulamentul-cadru privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea filialelor teritoriale ale Ordinului Arhitecţilor din România, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 21 mai 2012.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Filialele teritoriale ale Ordinului Arhitecţilor din România

 

Art. 35. - (1) La nivelul judeţelor cu cel puţin 50 de membri, precum şi în municipiul Bucureşti se vor înfiinţa prin liberă asociere filiale teritoriale ale Ordinului, reunindu-i pe arhitecţii domiciliaţi în raza teritorială a judeţului.

(2) Dacă într-un judeţ există un număr mai mic de 50 de membri, se vor putea înfiinţa filiale teritoriale prin asocierea arhitecţilor cu domiciliile în judeţe limitrofe, până când numărul acestora va ajunge la minimum 50 de membri.

(3) în cadrul unui judeţ sau într-o zonă formată din două sau mai multe judeţe limitrofe, precum şi în municipiul Bucureşti se poate înfiinţa o singură filială a Ordinului.

(4) Filialele teritoriale dobândesc personalitate juridică de drept privat de la data adunării generale constitutive a membrilor, ocazie cu care se vor stabili:

a) oraşul de reşedinţă a filialei teritoriale şi sediul acesteia;

b) forurile de conducere ale filialei.

            Art. 36. - La înfiinţarea lor filialele teritoriale îşi vor elabora propriile regulamente în baza regulamentului-cadru la nivel naţional, aprobat de Conferinţa naţională a Ordinului Arhitecţilor din România.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Tabloul Naţional al Arhitecţilor

 

Art. 37. - (1) Pentru centralizarea evidenţei arhitecţilor din întreaga ţară se înfiinţează Tabloul Naţional al Arhitecţilor, document care se publică anual în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) înregistrarea în Tabloul Naţional al Arhitecţilor evidenţiază forma în care membrii înregistraţi îşi exercită dreptul de semnătură, adresa profesională şi filiala din care fac parte.

(3) înregistrarea în Tabloul Naţional al Arhitecţilor permite exercitarea dreptului de semnătură pe întreg teritoriul României.

(4) Arhitecţii care au dreptul de semnătură suspendat, indiferent de motive, vor fi evidenţiaţi separat în partea a l!-a a Tabloului Naţional al Arhitecţilor.

            Art. 38. - Ordinul Arhitecţilor din România emite documentele necesare arhitecţilor cetăţeni români care doresc să exercite profesia în statele membre ale Uniunii Europene, în statele membre ale Spaţiului Economic European, în Confederaţia Elveţiană, precum şi în state terţe.

 

SECŢIUNEA a 4-a

Răspunderea disciplinară

 

Art. 39. - (1) Membrii Ordinului Arhitecţilor din România răspund disciplinar pentru nerespectarea prevederilor prezentei legi, a codului deontologic al profesiei, a hotărârilor proprii adoptate de forurile de conducere abilitate ale Ordinului, precum şi pentru orice abateri săvârşite în legătură cu profesia sau în afara acesteia care aduc prejudicii prestigiului profesiei sau Ordinului.

(2) Sancţiunile disciplinare sunt:

a) avertismentul;

b) votul de blam;

c) suspendarea pe o perioadă de 6-12 luni a dreptului de semnătură;

d) suspendarea pe o perioadă de 6-12 luni a calităţii de membru al Ordinului Arhitecţilor din România.

(3) Sancţiunile prevăzute la alin. (2) lit. a) şi b) se aplică de către colegiul director teritorial, la propunerea comisiei teritoriale de disciplină.

(4) Sancţiunile prevăzute la alin. (2) lit. c) şi d) se aplică de Consiliul naţional al Ordinului, la propunerile comisiilor teritoriale de disciplină, în baza hotărârii comisiei de disciplină la nivel naţional.

(5) împotriva hotărârii comisiei teritoriale de disciplină, prin care s-a aplicat una dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. a) şi b), se poate formula contestaţie ta Comisia naţională de disciplină în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii.

(6) împotriva hotărârii Comisiei naţionale de disciplină, prin care s-a aplicat o sancţiune disciplinară prevăzută la alin. (2), se poate formula contestaţie la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii.

(7) În condiţiile neînceperii procedurii de judecare a abaterilor, aplicarea sancţiunilor se prescrie în termen de 2 ani de la săvârşirea lor.

Art. 40. -(1) Comisiile de disciplină ale Ordinului Arhitecţilor din România sunt organe cu activitate jurisdicţională şi se organizează la nivel naţional şi teritorial pentru fiecare filială.

(2) Comisia naţională de disciplină este alcătuită din 5 arhitecţi cu minimum 10 ani vechime, din care în mod obligatoriu 3 arhitecţi cu drept de semnătură.

(3) Comisia de disciplină alege un preşedinte din rândul membrilor săi.

(4) Hotărârile comisiilor de disciplină se validează cu majoritate simplă de voturi.

(5) Procedura judecării abaterilor este prevăzută în Regulamentul Ordinului Arhitecţilor din România şi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.

Art. 41. - După un an de la aplicarea deciziei de retragere definitivă a dreptului de semnătură sau a calităţii de membru al Ordinului Arhitecţilor din România cel în cauză poate cere reexaminarea deciziei. În caz de respingere, o nouă cerere nu poate fi făcută decât după un an.

            Art. 42. - În cazul în care instanţele judecătoreşti pronunţă hotărâri definitive de condamnare a unui arhitect cu drept de semnătură pentru fapte penale legate de exercitarea profesiei sau aplică sancţiunea complementară a interdicţiei de exercitare a acestei profesii, o copie de pe dispozitivul hotărârii va fi comunicată filialei Ordinului Arhitecţilor din România, organizată la nivel teritorial, pentru a opera radierea din tabloul arhitecţilor în raza căruia îşi are domiciliul.

 

CAPITOLUL IV

Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

Art. 43. - În termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi toţi arhitecţii cu diplomă de licenţă sau asimilată, eliberată de instituţiile de învăţământ superior de arhitectură cu durata studiilor de minimum 5 ani, vor obţine, în baza unor cereri, înscrierea în Ordinul Arhitecţilor din România şi în tabloul arhitecţilor din raza filialei unde îşi au domiciliul şi vor putea exercita dreptul de semnătură, indiferent de vechimea în profesie.

Art. 44. - (1) Poartă titlul de conductori arhitecţi absolvenţii cu diplomă eliberată de instituţii de învăţământ superior de arhitectură acreditate de statul român, cu durata studiilor de minimum 3 ani.

(2) Conductorii arhitecţi, absolvenţi cu diplomă ai instituţiilor de învăţământ superior de arhitectură cu durata studiilor de minimum 3 ani, pot cere înscrierea în una dintre filialele teritoriale ale Ordinului Arhitecţilor din România, în a căror rază îşi au domiciliul.

(3) Conductorii arhitecţi, absolvenţi cu diplomă până la data intrării în vigoare a prezentei legi, şi absolvenţii din următorii 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi pot primi drept de semnătură limitat la categoriile de lucrări pentru care legea recunoaşte acest drept.

(4) Tehnicienii arhitecţi, absolvenţi ai Şcolii Tehnice de Arhitectură şi Construcţia Oraşelor - STACO - până în anul 1973 inclusiv, cu o practică profesională de cel puţin 7 ani, care, prin completarea studiilor, dobândesc diploma de conductor arhitect, vor primi drept de semnătură fără efectuarea unei alte perioade de practică profesională.

Art. 45. - În vederea protejării dreptului de autor membrii Ordinului Arhitecţilor din România pot cere înregistrarea studiilor, planurilor şi proiectelor elaborate într-o evidenţă specială la Ordin, primind astfel dată certă.

Art. 46. - După 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru toţi cei care vor exercita profesia de arhitect fără să îndeplinească prevederile acesteia vor fi propuse sancţiuni disciplinare, administrative sau plângere penală, după caz.

Art. 47. - (1) în termen de 60 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, un comitet de iniţiativă format din reprezentanţi ai asociaţiilor profesionale din domeniu asigură convocarea Conferinţei naţionale de constituire a Ordinului Arhitecţilor din România.

(2) în termen de 90 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, Conferinţa naţională va adopta Regulamentul-cadru al Ordinului Arhitecţilor din România şi Codul deontologic al profesiei de arhitect.

Art. 48. - Pentru constituirea filialelor teritoriale ale Ordinului, Uniunea Arhitecţilor din România, înfiinţată prin Decretul-lege nr. 127/1990 privind unele măsuri referitoare la activitatea Uniunii Arhitecţilor din România şi a asociaţiilor teritoriale ale arhitecţilor, va pune la dispoziţie acestuia banca sa de date, cuprinsă în Registrul Naţional al Arhitecţilor, evidenţa membrilor şi întreaga arhivă.

Art. 49. - În cazul licitaţiilor şi al concursurilor de soluţii în domeniul arhitecturii şi urbanismului, ce! puţin o treime din numărul membrilor comisiei de evaluare sau ai juriului trebuie să fie arhitecţi cu drept de semnătură, dintre care un

reprezentant al Ordinului şi un reprezentant al unei instituţii de învăţământ superior de arhitectură acreditate de statul român. Art. 50. - În termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prevederilor prezentei legi, Guvernul va aproba normele metodologice*) de aplicare a acesteia, care vor cuprinde:

a) metodologia de recunoaştere automată a diplomelor de licenţă şi a altor documente similare eliberate de instituţiile de învăţământ superior de arhitectură, recunoscute de statul român sau de statele membre ale Uniunii Europene, statele membre ale Spaţiului Economic European şi de Confederaţia Elveţiană;

b) metodologia şi instituţiile competente pentru eliberarea documentelor necesare obţinerii dreptului de semnătură în conformitate cu prevederile art. 11 şi 12;

c) autoritatea abilitată să emită documentele necesare arhitecţilor cetăţeni români care doresc să exercite profesiunea în statele membre ale Uniunii Europene, în statele membre ale Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană.

Art. 51. - (1) Prevederile art. 4, 5 şi 12, precum şi cele care fac trimitere la acestea se aplică cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, cetăţenilor statelor membre ale Spaţiului Economic European şi cetăţenilor elveţieni de la data aderării României la Uniunea Europeană.

(2) Până la data aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, cetăţenilor statelor membre ale Spaţiului Economic European şi cetăţenilor elveţieni li se vor recunoaşte calificările profesionale prin echivalarea studiilor, potrivit legii.

Art. 52. - Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a furniza servicii în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 68/2010, în măsura în care nu sunt contrare prezentei legi.

Art. 53. - (1) Prezenta lege va intra în vigoare în termen de 60 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I**).

(2) Orice alte dispoziţii contrare prezentei legi se abrogă.

Prezenta lege transpune prevederile art. 3 alin. (1) lit. d), art. 3 alin. (3), art. 4, art. 6 (parţial), art. 7 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1), art. 46 alin. (1), art. 47 alin. (2), art. 48 alin. (2), art. 50 alin. (2) şi art. 54 din Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 255 din 30 septembrie 2005.


*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 932/2010 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicarea a Legii nr. 184/2001 privind organizarea şi exercitarea profesiei de arhitect, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 16 septembrie 2010, cu modificările ulterioare.

**) Legea nr. 184/2001 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 18 aprilie 2001.

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.