MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 338/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 338         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 8 mai 2014

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 72 din 11 februarie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat

 

Decizia nr. 73 din 11 februarie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi masurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, în interpretarea dată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 6 din 15 aprilie 2013

 

Decizia nr. 126 din 6 martie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

163. - Ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor privind modificarea Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 72/2010 privind unele măsuri de informare a consumatorilor

 

391/633. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, al ministrului finanţelor publice şi al ministrului delegat pentru buget pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 105/2011 privind gestionarea şi utilizarea fondurilor externe nerambursabile şi a cofinanţării publice naţionale, pentru obiectivul “Cooperare teritorială europeană”, aprobate prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi turismului şi al ministrului finanţelor publice nr. 252/489/2012

 

425/62. - Ordin al ministrului sănătăţii şi al viceprim-ministrului, ministrul afacerilor interne, privind modificarea Ordinului ministrului sănătăţii publice şi al ministrului internelor şi reformei administrative nr. 168/418/2008 pentru aprobarea Metodologiei de raportare a cazurilor şi evenimentelor la care intervin serviciile publice de ambulanţă

 

ACTE ALE CAMEREI AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

 

            24. - Hotărâre privind aprobarea Procedurilor de organizare a cursului şi a testului de verificare a cunoştinţelor privind auditarea operaţiunilor finanţate din fonduri europene şi alte fonduri nerambursabile de la alţi donatori, pentru auditorii financiari, membri ai Camerei Auditorilor Financiari din România

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 72

din 11 februarie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Mariana Dumitriu în Dosarul nr. 18.624/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 579D/2013.

La apelul nominal se prezintă personal autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, pentru Uniunea Naţională a Barourilor din România, avocat Constantin Voicescu, iar pentru partea Baroul Bucureşti, avocat Iosif Friedmann-Nicolescu, cu împuterniciri avocaţiale depuse la dosar.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care arată că prevederile art. 18 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 20, întrucât nu sunt previzibile, sunt neclare, nu prevăd cum se poate apăra un avocat stagiar care este exclus din profesie şi nu respectă dreptul la apărare, nefiind stabilită procedura pe care trebuie să o urmeze organele de conducere a profesiei pentru aplicarea măsurii excluderii din profesie. În continuare, reluând pe larg cele precizate în notele scrise, susţine că prevederile criticate încalcă principiul previzibilităţii normei juridice, principiul securităţii juridice şi al încrederii legitime, or legislaţia trebuie să fie previzibilă, unitară şi coerentă. Solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată.

Reprezentantul Baroului Bucureşti solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât textul criticat este clar, precis şi previzibil, iar asemenea reglementări se regăsesc şi în alte statute, cum ar fi cel al notarilor sau al magistraţilor. Referitor la previzibilitate, arată că avocatul stagiar cunoaşte încă de la primirea în profesie faptul că va susţine un examen de definitivat, iar nepromovarea acestuia de trei ori are drept consecinţă excluderea din profesie. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precizează că orice persoană aflată în ipoteza normelor criticate poate contesta pe cale administrativă şi ulterior se poate adresa instanţelor de judecată, existând, astfel, toate garanţiile procedurale şi procesuale. Depune note scrise.

Reprezentantul Uniunii Naţionale a Barourilor din România solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece nu are fundament juridic, textul fiind clar şi previzibil, legislaţia în materie fiind cunoscută de orice avocat care susţine examenul de intrare în profesie, constituind chiar materie de admitere. Textul criticat este constituţional, având menirea de a contribui la prestigiul profesiei, astfel încât criticile privesc anumite aspecte de optică ale autoarei excepţiei de neconstituţionalitate. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă pe aspectele ce ţin de interpretarea prevederilor criticate. În ceea ce priveşte critica pe fond a excepţiei de neconstituţionalitate, arată că prevederile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 se întregesc cu Statutul profesiei de avocat, care, în art. 308, dezvoltă prevederile legale, neputând fi considerate neconstituţionale prin prisma previzibilităţii. Referitor la dreptul la apărare, menţionează că autoarea excepţiei poate utiliza căile legale pentru a contesta actele şi soluţiile care o nemulţumesc, beneficiind de toate garanţiile procesuale prevăzute de dispoziţiile convenţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 9 septembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 18.624/3/2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Mariana Dumitriu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri privind anularea unui act administrativ, respectiv a unei hotărâri prin care a fost exclusă din profesia de avocat.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt contrare art. 1 alin. (5) din Constituţie, neîntrunind criteriile de precizie, claritate şi previzibilitate impuse cu valoare de principiu în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, întrucât nu este prevăzută procedura pe care trebuie să o urmeze “organele de conducere ale profesiei” pentru a aplica măsura excluderii, respectiv: nu este precizat în cât timp de la respingerea candidatului la cele trei examinări se poate adopta această măsură a excluderii, nu stabileşte modul prin care se poate constata incidenţa sa într-un anume caz etc.

Prin modul concret de aplicare a măsurii prevăzute la art. 18 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 în cauza de faţă, respectiv a excluderii din profesie ca urmare a respingerii de trei ori la examenul de definitivare, fără a se efectua o cercetare prealabilă şi fără a se acorda dreptul la apărare celui propus pentru excludere din profesie, pentru a se putea aprecia asupra legalităţii şi temeiniciei acesteia, se încalcă dreptul la apărare.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile criticate nu sunt contrare prevederilor constituţionale invocate, întrucât sancţiunea ce intervine în cazul nepromovării de către avocatul stagiar a trei examene de definitivare, aceea a excluderii din profesie, nu încalcă tratatele internaţionale privind drepturile omului la care statul român este parte şi nici dreptul la apărare.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 18 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 sunt constituţionale, arătând că avocatura este un serviciu public al cărui specific impune necesitatea reglementarii prin lege a unor condiţii de accedere şi excludere din profesia de avocat. Or, excluderea din profesie a avocatului stagiar respins de trei ori la examenul de definitivare reflectă grija legiuitorului de a asigura un serviciu de calitate prin persoane bine pregătite profesional. Totodată, soluţia legislativă criticată reprezintă o garanţie legală stabilită în sensul ocrotirii tuturor participanţilor la realizarea justiţiei. Prevederile art. 20 din Constituţie, raportate la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu au incidenţă în cauza de faţă.

În realitate, aspectele vizate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate privesc interpretarea şi aplicarea prevederilor Statutului profesiei de avocat, prin deciziile şi hotărârile emise de Consiliul Baroului, aspecte care excedează controlului de constituţionalitate şi se supune unui alt fel de control.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile părţilor prezente, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 18 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, care are următorul cuprins: “(6) Avocatul stagiar respins de trei ori la examenul de definitivare va fi exclus din profesie.

În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, acest text de lege contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) potrivit cărora, „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie” şi art. 24 privind dreptul la apărare. De asemenea, este menţionat art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale prin prisma art. 20 din Constituţia României.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

I. Asupra constituţionalităţii prevederilor art. 18 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, raportat la critici şi prevederi constituţionale similare, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, sens în care este Decizia nr. 345 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 31 octombrie 2013.

Cu acel prilej, Curtea a reţinut că, din examinarea dispoziţiilor Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat referitoare la dobândirea calităţii de avocat, primirea în profesia de avocat se realizează numai în baza unui examen organizat de Uniunea Naţională a Barourilor din România, iar la începutul exercitării profesiei avocatul efectuează în mod obligatoriu un stagiu de pregătire profesională cu durata de 2 ani, timp în care are calitatea de avocat stagiar, cu excepţiile prevăzute de lege.

După efectuarea stagiului, avocatul stagiar va susţine examenul de definitivare [art. 18 alin. (5) din Legea nr. 51/1995], iar avocatul stagiar respins de 3 ori la examenul de definitivare va fi exclus din profesie [art. 18 alin. (6) din Legea nr. 51/1995].

Potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, condiţiile efectuării stagiului, drepturile şi obligaţiile avocatului stagiar, ale avocatului îndrumător, precum şi ale baroului faţă de aceştia sunt reglementate prin statutul profesiei.

Calitatea de avocat definitiv se dobândeşte în baza unui examen organizat de Uniunea Naţională a Barourilor din România, anual şi la nivel naţional, potrivit Legii nr. 51/1995 şi Statutului profesiei de avocat sau prin promovarea examenului de absolvire a Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor, în condiţiile prevăzute de Statutul profesiei de avocat, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 51/1995.

II. Din motivarea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, reiese că aceasta este nemulţumită, pe de o parte, de modul de interpretare şi aplicare a prevederilor art. 18 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, precum şi de deciziile emise, în temeiul acestor dispoziţii, în cauza de faţă. Pe de altă parte, consideră că îi este încălcat dreptul constituţional la apărare, precum şi dreptul la un proces echitabil prevăzut ca atare de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale prin prisma art. 20 din Constituţia României.

1. În ceea ce priveşte criticile referitoare la modul de interpretare şi aplicare a prevederilor art. 18 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, Curtea observă că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumită, pe de o parte, de conţinutul normelor criticate, respectiv de faptul că acestea nu sunt dezvoltate în sensul dorit de aceasta, iar, pe de altă parte, de interpretarea şi aplicarea prevederilor legale la speţa dedusă judecăţii. Or, astfel cum a reţinut constant instanţa de contencios constituţional, legiferarea este atributul exclusiv al puterii legiuitoare, iar celelalte aspecte sunt probleme ce ţin exclusiv de competenţa instanţelor de judecată.

2. Curtea reţine că Legea nr. 51/1995 stabileşte cadrul general pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, iar potrivit art. 60 alin. (2), Uniunea Naţională a Barourilor din România este persoană juridică de interes public, legiuitorul lăsând în sarcina acesteia, prin structurile şi organele de conducere, să adopte statutul profesiei, „În conformitate cu prevederile prezentei legi” [art. 64 alin. (1) lit. d)], precum şi hotărâri în interesul profesiei “cu respectarea legii” [art. 66 lit. s)]. În acest sens este Hotărârea Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România nr. 64/2011 privind adoptarea Statutului profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 19 decembrie 2011.

Astfel, în Statutul profesiei de avocat sunt dezvoltate şi prevederile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 51/1995, criticate în cauza de faţă. Art. 308 din Statutul profesiei de avocat prevede că “(1) La sfârşitul perioadei de stagiu, avocatul este obligat să susţină examenul de definitivare. (2) Avocatul stagiar declarat respins sau care nu s-a prezentat la examenul de definitivat, precum şi cel care nu a promovat examenul de absolvire a LN.P.P.A. sunt înscrişi din oficiu în următoarea sesiune a examenului de definitivat/absolvire a LN.P.P.A. (3) Avocatul stagiar respins sau care nu s-a prezentat la 3 sesiuni ale examenului de definitivat/absolvire a LN.P.PA. va fi exclus din profesie.”

Aşadar, Statutul profesiei de avocat este un act administrativ normativ, emis în vederea organizării şi executării în concret a legii, în virtutea căruia iau naştere, se modifică sau se sting raporturi juridice. Ca atare, este supus controlului de legalitate, pe calea contenciosului administrativ, în conformitate cu normele de principiu prevăzute la art. 126 alin. (6) din Constituţie. Acelaşi regim îl urmează şi deciziile şi hotărârile adoptate de structurile şi organele de conducere stabilite prin Legea nr. 51/1995, care sunt acte asimilate actelor administrative.

Raportat strict la susţinerea autoarei prezentei excepţii de neconstituţionalitate referitor la pretinsa încălcare a dreptului la apărare, “prin modul concret de aplicare a măsurii prevăzute în cazul excluderii din profesie ca urmare a respingerii de trei ori la examenul de definitivare”, se constată că această critică nu poate fi reţinută, întrucât, chiar dacă nu se prevede în mod expres în legea specială, persoana aflată în ipoteza normei criticate se poate adresa, potrivit regulilor de drept comun, instanţelor judecătoreşti pentru a stabili legalitatea şi temeinicia modului în care a fost exclusă din profesie, aspect care reiese chiar din prezenta cauză.

Ca atare, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate are la îndemână toate garanţiile procedurale şi procesuale referitoare la căile de atac prevăzute de dispoziţiile constituţionale şi convenţionale pentru a contesta actele prin care a fost exclusă din profesie, putând să îşi formuleze apărările pe care le consideră necesare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mariana Dumitriu în Dosarul nr. 18.624/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 18 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 11 februarie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţă Cochinţu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 73

din 11 februarie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, în interpretarea dată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 6 din 15 aprilie 2013

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2069 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Dosa Vilhelm în Dosarul nr. 5.124/102/2012 (număr în format vechi 6.345/2012) al Tribunalului Mureş - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 628D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent face referatul cauzei şi învederează că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât avocatul pe care doreşte să-l angajeze nu este disponibil la prezentul termen de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii formulate.

Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare, având în vedere că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 222 alin. (1) din Codul de procedură civilă coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi solicită menţinerea jurisprudenţei în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 19 septembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 5.124/102/2012 (număr în format vechi 6.345/2012), Tribunalul Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Dosa Vilhelm într-o cauză având ca obiect acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că interpretarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, dată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 6 din 15 aprilie 2013, aduce atingere dispoziţiilor constituţionale referitoare la statul de drept, obligativitatea respectării supremaţiei Constituţiei şi a legilor, egalitatea în drepturi a cetăţenilor, liberul acces la justiţie şi înfăptuirea justiţiei. În acest sens arată că această interpretare a condus la aplicarea inechitabilă a prevederilor criticate, în special prin încălcarea principiului securităţii raporturilor civile, interpretare care echivalează cu modificarea neconstituţională a intenţiei legiuitorului, care, în realitate, a hotărât recunoaşterea vocaţiei la despăgubiri pentru toate bunurile confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, cu condiţia ca bunurile trecute în proprietatea statului să nu fi fost restituite în natură sau prin echivalent, în condiţiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.

Tribunalul Mureş - Secţia civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât condiţionarea acordării despăgubirilor de neobţinerea unor măsuri reparatorii în condiţiile Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 247/2005 nu poate echivala cu o încălcare a principiilor constituţionale pretins încălcate, ci reprezintă mai degrabă o dispoziţie menită a evita o “dublă restituire”, fiind deschisă calea accesului la justiţie a oricărei persoane care a suferit condamnări cu caracter politic sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic în perioada 1945- 1989.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituţionale, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Referitor la aspectele invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, arată că acestea, în realitate, reprezintă probleme ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii care sunt de competenţa instanţelor de judecată, iar nu a instanţei de contencios constituţional.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: “(1) Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi, după decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanţei prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:

b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obţinut despăgubiri prin echivalent în condiţiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare;”.

Curtea constată că, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, cu modificările şi completările ulterioare, în interpretarea dată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 6 din 15 aprilie 2013 în soluţionarea recursului în interesul legii.

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) referitor la valorile supreme ale statului român şi la principiul supremaţiei Constituţiei şi obligaţia respectării legilor, ale art. 16 alin. (1) potrivit căruia “Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 1 referitor la protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

I. Curtea Constituţională a mai analizat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, cu modificările şi completările ulterioare, sens în care este Decizia nr. 796 din 27 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 11 decembrie 2012, prin care a respins excepţia de neconstituţionalitate. Cu acel prilej a reţinut, faţă de criticile formulate, că, “În privinţa acordării despăgubirilor pentru prejudicii materiale, este adevărat că textul art. 5 alin. (1) lit. b) din lege nu prevede expressis verbis natura acestora, respectiv bunuri mobile sau imobile, însă acesta nu reprezintă un argument suficient pentru constatarea neconstituţionalităţii normei juridice. În acest sens, Curtea a observat că, potrivit dispoziţiilor de lege examinate, acordarea acestor despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate acţionează în condiţiile în care bunurile respective nu au fost restituite sau nu s-au obţinut despăgubiri prin echivalent în condiţiile Legii nr. 10/2001 (...) sau ale Legii nr. 247/2005 (...) Totodată, conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 221/2009, «Acordarea de despăgubiri în condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) atrage încetarea de drept a procedurilor de soluţionare a notificărilor depuse potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau Legii nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare.»“ Aceeaşi soluţie a fost menţinută şi în deciziile ulterioare pronunţate în aceeaşi materie (a se vedea, de pildă, Decizia nr. 1.018 din 29 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2013, sau Decizia nr. 1 din 17 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 15 februarie 2013).

II. Curtea constată că, în prezenta cauză, dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, cu modificările şi completările ulterioare, sunt criticate prin raportare la interpretarea dată acestora de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 6 din 15 aprilie 2013. Din jurisprudenţa în această materie a Curţii Constituţionale, pot fi identificate, în principal, două abordări distincte, în funcţie de obiectul criticii de neconstituţionalitate, şi anume: în primul caz, când autorul excepţiei critică însăşi decizia pronunţată într-un recurs în interesul legii, excepţia având caracter inadmisibil, şi, respectiv, în cel de-al doilea caz, când excepţia de neconstituţionalitate se referă la textele de lege interpretate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu prilejul soluţionării unui recurs în interesul legii, Curtea având competenţa de a se pronunţa pe fondul excepţiei.

Aşadar, elementul de noutate ce diferenţiază prezenta excepţie de neconstituţionalitate de jurisprudenţa în materie menţionată mai sus îl reprezintă raportarea criticilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, cu modificările şi completările ulterioare, la interpretarea dată acestora de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 6 din 15 aprilie 2013.

Având în vedere jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională constată că poate exercita controlul de constituţionalitate asupra dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la interpretarea dată acestora de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 6 din 15 aprilie 2013.

III. Asupra dispoziţiilor criticate Curtea s-a mai pronunţat, în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, sens în care sunt Deciziile nr. 534 din 12 decembrie 2013*) şi nr. 556 din 17 decembrie 2013**), nepublicate încă la data pronunţării prezentei decizii, prin care a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, în interpretarea dată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 6 din 15 aprilie 2013.

Cu acel prilej Curtea a reţinut că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor acestor norme juridice, instanţa supremă a stabilit că pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru aceleaşi categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparaţie, respectiv Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie

1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare, sub imperiul cărora partea interesată să nu fi obţinut deja o reparaţie. Utilizând metodele de interpretare logică, gramaticală şi sistematică a dispoziţiilor art. 5 alin. (5) din Legea nr. 221/2009, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa supremă a demonstrat că despăgubirile materiale se pot acorda numai pentru bunurile imobile preluate abuziv, astfel cum acestea sunt definite în art. 6 coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Însă, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, această interpretare echivalează cu o “modificare neconstituţională a intenţiei legiuitorului, care, în realitate, a hotărât recunoaşterea vocaţiei la despăgubiri pentru toate bunurile confiscate”, ceea ce contravine normelor constituţionale şi convenţionale invocate.

Problema care apare în acest context este de a determina dacă limitarea, prin decizia instanţei supreme, a categoriei bunurilor în privinţa cărora persoanele îndreptăţite pot cere şi obţine despăgubiri prin echivalent, numai la bunurile imobile, în condiţiile sintagmei utilizate de legiuitor “bunuri confiscate” - fără distincţie -, corespunde sau nu coordonatelor constituţionale şi convenţionale invocate, precum şi voinţei legiuitorului.

Astfel, cu referire la dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea a constatat că, în lipsa unei menţiuni exprese, ar fi împotriva voinţei legiuitorului de a include, în sfera “bunurilor confiscate” la care norma juridică face menţiune, şi bunurile mobile. De altfel, în expunerea de motive a legii criticate, în cadrul Secţiunii 4 intitulată “Impactul financiar asupra bugetului general consolidat, atât pe termen scurt, pentru anul curent, cât şi pe termen lung (5 ani)”, la pct. 6 denumit “Calcule detaliate privind fundamentarea modificărilor veniturilor şi/sau cheltuielilor bugetare”, se arată că “proiectul de lege nu prevede acordarea de drepturi noi ci doar reafirmă, în vederea asigurării unui cadru normativ coerent, posibilitatea obţinerii unor astfel de despăgubiri care puteau fi oricum solicitate în virtutea dreptului de acces la justiţie garantat de Codul civil, de Constituţia României şi de art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului.”

Astfel, legiuitorul român, exercitând dreptul său suveran de reglementare în limitele marjei sale de apreciere acordate de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, a optat pentru adoptarea unor legi cu caracter reparatoriu numai în materie imobiliară, cu anumite excepţii sau situaţii clar precizate, fără ca prin aceasta să încalce vreun drept ocrotit prin normele constituţionale sau convenţionale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Dosa Vilhelm în Dosarul nr. 5.124/102/2012 (număr în format vechi 6.345/2012) al Tribunalului Mureş - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, în interpretarea dată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 6 din 15 aprilie 2013, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Mureş - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 11 februarie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţă Cochinţu

 


*) Decizia nr. 534 din 12 decembrie 2013 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 17 februarie 2014.

**) Decizia nr. 556 din 17 decembrie 2013 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2014.

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 126

din 6 martie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepţie ridicată de Aurica Dudu în Dosarul nr. 2.317/120/2013 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 50D/2014.

La apelul nominal se prezintă, pentru partea Societatea Comercială Termoelectrica - S.A. din Bucureşti, consilierul juridic Mihail Tănăsuică, cu împuternicire de reprezentare juridică depusă la dosar, lipsind autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost prezentată în notele scrise depuse la dosarul instanţei de judecată. Totodată, în susţinerea respingerii excepţiei de neconstituţionalitate, invocă Decizia nr. 514 din 18 noiembrie 2004.

Reprezentantul Ministerului Public arată că prevederile criticate instituie o procedură simplificată şi, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 1.502 din 15 noiembrie 2011, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 9 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2.317/120/2013, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepţie ridicată de Aurica Dudu într-o cauză având ca obiect o cerere prin care se solicită acordarea unor drepturi băneşti, respectiv salarii compensatorii ca urmare a disponibilizării.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt contrare art. 20 alin. (2), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 44 alin. (1) din Constituţie, întrucât suspendarea procesului aflat pe rolul instanţei împiedică accesul la justiţie al creditorului pentru a obţine “forţa coercitivă a statului - finalitatea accesului la justiţie”, în realizarea creanţei sale ce reprezintă plata sumelor compensatorii ca urmare a disponibilizării. De asemenea, arată că, în ceea ce priveşte încasarea creanţelor salariale asupra Societăţii Comerciale Termoelectrica - S.A. din Bucureşti, acestea sunt creanţe asupra statului, iar satisfacerea acestora se face va face tot cu concursul statului. Or, garanţia la care se referă art. 44 alin. (1) din Constituţie presupune şi accesul la justiţie pentru realizarea acestora, altfel această garanţie constituţională ar fi lipsită de efecte.

Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, raţiunea pentru care legiuitorul a instituit suspendarea judecării acţiunilor în pretenţii, judiciare şi extrajudiciare, a termenelor de prescripţie a acţiunilor în realizarea creanţelor, precum şi a oricărei proceduri de executare silită, se regăseşte tocmai în necesitatea protejării tuturor creditorilor şi a respectării ordinii de preferinţă. Pe de altă parte, nu mai este necesară continuarea demersurilor începute împotriva unei societăţii aflate în situaţia reglementată de ipoteza legii în discuţie, de vreme ce lichidarea pasivului social se face prin efectuarea de plăţi în contul creanţelor creditorilor, indiferent de ajungerea sau nu la scadenţă a acestora. Aşadar, măsura suspendării este tocmai în sensul protejării valorilor cuprinse în prevederile constituţionale invocate.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, sens în care menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legai sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: “La data depunerii hotărârii de dizolvare la oficiul registrului comerţului se suspendă judecarea tuturor acţiunilor în pretenţii judiciare sau extrajudiciare îndreptate împotriva societăţii comerciale, termenele de prescripţie a acţiunilor de realizare a creanţelor aparţinând creditorilor acesteia, precum şi orice procedură de executare silită pornită împotriva ei.

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 20 alin. (2) referitor la prioritatea reglementărilor internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile, art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie şi art. 44 alin. (1) potrivit căruia “Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. De asemenea, sunt invocate şi dispoziţiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 1 paragraful 1, privind protecţia proprietăţii, din Primul Protocol adiţional la Convenţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

1. Prevederile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate din perspective similare, sens în care este, spre exemplu, Decizia nr. 514 din 18 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 24 ianuarie 2005, sau Decizia nr. 1.502 din 15 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 25 ianuarie 2012.

Din examinarea Legii nr. 137/2002, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 1, această lege stabileşte cadrul juridic pentru accelerarea procesului de privatizare, iar potrivit dispoziţiilor art. 2, prevederile sale se aplică societăţilor comerciale, indiferent de actul normativ în baza căruia s-au înfiinţat, la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar sau asociat, filialelor la care sunt acţionari sau asociaţi majoritari societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, precum şi regiilor autonome. De asemenea, Curtea a constatat că, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, intervine suspendarea judecării tuturor acţiunilor în pretenţii judiciare sau extrajudiciare îndreptate împotriva societăţii comerciale cu capital majoritar de stat a cărei adunare generală a acţionarilor a adoptat hotărârea de dizolvare şi lichidare, a termenelor de prescripţie a acţiunilor de realizare a creanţelor aparţinând creditorilor acesteia, precum şi a procedurii de executare silită pornite împotriva ei, de la data depunerii hotărârii de dizolvare la oficiul registrului comerţului.

În acest context, Curtea nu a reţinut incompatibilitatea dintre dispoziţiile criticate şi cele privind garantarea dreptului de proprietate şi protecţia proprietăţii private, deoarece măsura suspendării acţiunilor judiciare sau extrajudiciare, prin ea însăşi, este luată în vederea realizării scopului strategic, de interes general, al privatizării societăţilor comerciale la care statul sau o unitate a administraţiei publice locale este acţionar sau asociat, fără a pune în discuţie dreptul de proprietate al altor subiecte. De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 135 alin. (2) din Constituţie, statul are obligaţia să acţioneze pentru apărarea intereselor generale ale societăţii, iar operatorii economici trebuie să se integreze cadrului constituţional, în concordanţă cu interesul public, la care statul este obligat să vegheze.

Dispoziţiile Legii nr. 137/2002 conferă celor interesaţi dreptul de a contesta existenţa sau întinderea unei creanţe ori rangul acesteia în ordinea de preferinţă, iar art. 38 din Legea nr. 137/2002 reglementează ordinea de preferinţă pentru efectuarea plăţii în contul creanţelor creditorilor. Astfel, procedura prevăzută de Legea nr. 137/2002 nu exclude niciunul dintre creditorii societăţii comerciale de la dreptul de a participa la distribuirea sumelor rezultate din lichidare, ci numai le suspendă dreptul de a continua executarea silită pe calea dreptului comun, suspendare care operează pentru toţi creditorii.

Rezultă deci că raţiunea suspendării judecării acţiunilor în pretenţii judiciare sau extrajudiciare, a termenelor de prescripţie a acţiunilor de realizare a creanţelor, precum şi orice procedură de executare silită se regăseşte în necesitatea protejării tuturor creditorilor şi a respectării ordinii de preferinţă instituite prin dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 137/2002. Dacă nu s-ar acţiona în acest mod şi s-ar continua executarea silită potrivit procedurii de drept comun, ar însemna ca numai unii dintre creditori să-şi poată recupera creanţele, şi anume aceia care au solicitat primii executarea creanţelor, existând astfel posibilitatea de a eluda ordinea de preferinţă prevăzută prin lege. De altfel, Curtea a reţinut că toţi creditorii, indiferent dacă au sau nu o acţiune în pretenţii (judiciară sau extrajudiciară) îndreptată împotriva societăţii comerciale sau au pornit procedura de executare silită împotriva ei şi indiferent dacă creanţa lor a ajuns sau nu la scadenţă, au posibilitatea înscrierii la masa credală, precum şi dreptul de a contesta existenţa sau întinderea creanţei ori rangul acesteia în ordinea de preferinţă. Or, este firesc ca, atunci când o societate comercială are mai mulţi creditori, să fie înscrise în tabelul sumelor ce se vor distribui creditorilor toate creanţele care au fost prezentate în termenul prevăzut de lege.

De asemenea, Curtea a constatat că nu mai există raţiuni pentru continuarea procedurii începute pe calea dreptului comun, prin faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 38 din Legea nr. 137/2002, pentru acoperirea pasivului social lichidatorul va efectua plăţi în contul creanţelor creditorilor, indiferent dacă acestea sunt ajunse sau nu la scadenţă.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

2. Totodată, Curtea observă că şi alte acte normative reglementează efectul suspensiv al deschiderii procedurii falimentului asupra debitorului cu privire la acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, spre exemplu prevederile ar. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi care au constituit obiectul controlului de constituţionalitate, fiind considerate compatibile cu normele constituţionale, sens în care este, spre exemplu, Decizia nr. 1.011 din 27 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 8 ianuarie 2013.

3. Având în vedere cele prezentate, Curtea constată că nu poate fi reţinută încălcarea prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, iar critica apare ca fiind neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Aurica Dudu în Dosarul nr. 2.317/120/2013 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 6 martie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţă Cochinţu

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA CONSUMATORILOR

 

ORDIN

privind modificarea Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 72/2010 privind unele măsuri de informare a consumatorilor

 

Având în vedere:

- Referatul Direcţiei de control şi supraveghere piaţă nr. 1/602 din 31 martie 2014;

- prevederile art. 8 şi ale art. 66 lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- în temeiul art. 5 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 700/2012 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, cu modificările ulterioare,

preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor emite prezentul ordin.

Art. I. - Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 72/2010 privind unele măsuri de informare a consumatorilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 15 martie 2010, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 1, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“Art. 1. - (1) Pentru corecta informare a consumatorilor şi pentru a le da acestora posibilitatea să afle informaţii referitoare la modul în care pot face sesizări ori reclamaţii cu privire la produsele şi/sau serviciile ce le sunt puse la dispoziţie, operatorii economici au obligaţia să afişeze numărul de telefon denumit TELEFONUL CONSUMATORULUI - 0219414, linie telefonică cu apelare gratuită, adresa şi numerele de telefon/fax şi adresele de e-mail ale comisariatelor regionale pentru protecţia consumatorilor şi comisariatelor judeţene pentru protecţia consumatorilor, în a căror rază teritorială se află operatorul economic, precum şi adresa site-ului Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor: www.anpc.gov.ro

2. Anexa nr. 2 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor,

Marius Alexandru Dunca

 

Bucureşti, 6 mai 2014.

Nr. 163.

 

ANEXĂ*)

(Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 72/2010)

 

 

Autoritatea Naţională pentru Protecţia

Consumatorilor

 

TELEFONUL

CONSUMATORULUI

 

0219414

 

Linie telefonică cu apelare gratuită din orice reţea naţională

 

Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea

 

Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor ………………………………

 

Adresa: …………………….…………

Telefon: ………………………………

e-mail: …………………………………                    

 

WWW.anpc.qov.ro

 

Reprezentanţii asociaţiilor de

consumatori nu au drept de control al

operatorilor economici, conform art.42

din O.G. nr. 21/1992.

 

 

IMAGINE

 

            Dimensiune minimă: 16 cm x 16 cm. Modelul poate fi descărcat în format electronic de pe site-ul oficial al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor. Placheta este gratuită.

 

 


MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE Şl ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

Nr. 391 din 20 martie 2014

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

Nr. 633 din 29 aprilie 2014

 

ORDIN

pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 105/2011 privind gestionarea şi utilizarea fondurilor externe nerambursabile şi a cofinanţării publice naţionale, pentru obiectivul “Cooperare teritorială europeană”, aprobate prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi turismului şi al ministrului finanţelor publice nr. 252/489/2012

În temeiul art. 28 din Legea nr. 105/2011 privind gestionarea şi utilizarea fondurilor externe nerambursabile şi a cofinanţării publice naţionale, pentru obiectivul “Cooperare teritorială europeană”, al art. 12 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 1/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, cu modificările ulterioare, şi al art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare, art. 15 alin. (31) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

viceprim-ministrul, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, ministrul finanţelor publice şi ministrul delegat pentru buget emit următorul ordin:

Art. I. - Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 105/2011 privind gestionarea şi utilizarea fondurilor externe nerambursabile şi a cofinanţării publice naţionale, pentru obiectivul “Cooperare teritorială europeană”, aprobate prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi turismului şi al ministrului finanţelor publice nr. 252/489/2012, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 27 aprilie 2012, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 3, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(4) Pentru programele finanţate din FEDR şi IPA, prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. a) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 105/2011, ordonatorii de credite cu rol de Autoritate de management pot încheia contracte/decizii de finanţare a căror valoare poate determina depăşirea sumelor alocate în euro din fonduri externe nerambursabile şi cofinanţare de la bugetul de stat în limita sumelor rezultate din creanţe bugetare, economii, reduceri procentuale şi din rezilierea contractelor de finanţare, estimate a se realiza până la 31 decembrie 2015 pentru Programul de cooperare transfrontalieră România-Bulgaria 2007-2013, respectiv până la 31 decembrie 2016 pentru Programul IPA de cooperare transfrontalieră România-Republica Serbia, cu încadrarea în creditele de angajament aprobate cu această destinaţie prin legile bugetare anuale şi în condiţiile agreate cu statele partenere în program.”

2. La articolul 3, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:

(5) încheierea de contracte/decizii de finanţare în condiţiile menţionate la alin. (4) se va face cu asumarea răspunderii financiare a liderilor de proiect/partenerilor. În condiţiile în care liderii de proiect/partenerii români nu returnează sumele în perioada indicată, acestea vor fi suportate din bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice până la recuperare.”

3. Articolul 10 se abrogă.

4. La articolul 18 alineatul (7.1), după punctul 3 se introduce un nou punct, punctul 4, cu următorul cuprins:

“4. Pentru beneficiarii/partenerii - instituţii publice finanţate integral din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat sau bugetele fondurilor speciale:

- 50.78.14 «Disponibil al instituţiilor publice finanţate integral de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat sau bugetele fondurilor speciale reprezentând avans pentru proiectele finanţate din ENPI».”

Art. II. - Prevederea menţionată la art. 3 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 105/2011 privind gestionarea şi utilizarea fondurilor externe nerambursabile şi a cofinanţării publice naţionale, pentru obiectivul “Cooperare teritorială europeană”, aprobate prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi turismului şi al ministrului finanţelor publice nr. 252/489/2012, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezentul ordin, este aplicabilă de la data intrării în vigoare a prezentului ordin şi a semnării de către statele partenere a actului de modificare a Memorandumului de înţelegere.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Shhaideh Sevil,

secretar de stat

Ministrul finanţelor publice,

Ioana-Maria Petrescu

p. Ministrul delegat pentru buget,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat


MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

Nr. 425 din 17 aprilie 2014

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

Nr. 62 din 17 aprilie 2014

 

ORDIN

privind modificarea Ordinului ministrului sănătăţii publice şi al ministrului internelor şi reformei administrative nr. 168/418/2008 pentru aprobarea Metodologiei de raportare a cazurilor şi evenimentelor la care intervin serviciile publice de ambulanţă

 

Având în vedere prevederile art. I alin. (1) şi (4)-(7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2014 privind unele măsuri în domeniul managementului situaţiilor de urgenţă, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă,

în temeiul art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii şi viceprim-ministrul, ministrul afacerilor interne, emit următorul ordin:

Art. I. - Ordinul ministrului sănătăţii publice şi al ministrului internelor şi reformei administrative nr. 168/418/2008 pentru aprobarea Metodologiei de raportare a cazurilor şi evenimentelor la care intervin serviciile publice de ambulanţă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 277 din 9 aprilie 2008, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 2 va avea următorul cuprins:

“Art. 2. - (1) Pentru unităţile administrativ-teritoriale în care nu sunt organizate dispecerate integrate pentru situaţii de urgenţă, conducerea serviciilor de ambulanţă judeţene sau al municipiului Bucureşti este obligată să transmită inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă judeţene sau al municipiului Bucureşti zilnic, prin fax - în scopul certificării autenticităţii documentului - şi, în cazul în care este posibil, prin intermediul poştei electronice, între orele 5,00-5,30, informaţiile prevăzute în anexa la metodologia aprobată prin prezentul ordin.

(2) Datele cuprinse în raport fac obiectul intervalului de timp cuprins între ora 7,00 a zilei precedente şi ora 5,00 a zilei în curs.

(3) Pentru intervalul orar 5,00-7,00 din ziua în curs informaţiile se însumează în raportul aferent zilei următoare.

(4) Pentru unităţile administrativ-teritoriale în care sunt organizate dispecerate integrate pentru situaţiile de urgenţă, rapoartele se întocmesc de către personalul aflat în tura de serviciu a acestor dispecerate, în aceleaşi intervale orare prevăzute la alin. (1)-(3).”

2. Articolul 3 va avea următorul cuprins:

“Art. 3. - Rapoartele, întocmite conform prevederilor art. 2, se transmit de personalul aflat în tura de serviciu a dispeceratelor integrate pentru situaţii de urgenţă, respectiv a dispeceratelor inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă judeţene sau al municipiului Bucureşti, prin fax, autorităţilor de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti corespondente şi, în format electronic, către Dispeceratul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, până cel mai târziu la ora 6,30, în vederea centralizării datelor la nivel naţional şi comunicării acestora către conducerea Ministerului Sănătăţii şi a Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, denumit în continuare Departamentul.”

3. Articolul 5 va avea următorul cuprins:

“Art. 5. - (1) Zilnic, la ora 9,00, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă transmite conducerii Ministerului Sănătăţii şi Departamentului, prin structurile de monitorizare permanente ale celor două ministere, Situaţia centralizatoare, la nivel naţional, a intervenţiilor serviciilor publice de ambulanţă din ultimele 24 de ore.

(2) Situaţia prevăzută la alin. (1) trebuie să fie însoţită de informarea privind intervenţiile SMURD desfăşurate în ultimele 24 de ore la nivel naţional.

(3) Materialele prevăzute la alin. (2) se prezintă zilnic ministrului sănătăţii şi secretarului de stat, şef al Departamentului.”

4. La articolul 6, alineatele (5) şi (6) vor avea următorul cuprins:

“(5) La solicitarea conducerii Ministerului Sănătăţii sau a Departamentului, în baza rapoartelor suplimentare înaintate de dispeceratele integrate pentru situaţii de urgenţă sau de inspectoratele pentru situaţii de urgenţă judeţene sau al municipiului Bucureşti, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă pune la dispoziţia solicitantului informaţiile transmise din teritoriu.

(6) în cazul prevăzut la alin. (5), persoana desemnată de ministrul sănătăţii şi/sau secretarul de stat, şef al Departamentului, sunt/este informaţi/informată, în maximum 15 minute de la sosirea raportului suplimentar la Ministerul Sănătăţii sau la Departament, de către structurile de monitorizare permanente ale celor două ministere.”

5. Anexa “Metodologie de raportare a cazurilor şi evenimentelor la care intervin serviciile publice de ambulanţă” se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

6. Nota din anexa la metodologie “Formular de raportare zilnică a activităţii serviciilor de ambulanţă” va avea următorul cuprins:

“NOTA:

Detalii privind activităţile specificate la pct. 14 şi 15 se înaintează de serviciile de ambulanţă judeţene sau al municipiului Bucureşti, respectiv de către dispeceratele integrate pentru situaţii de urgenţă, în mod direct, către conducerea Ministerului Sănătăţii şi a Departamentului, la solicitarea punctuală a personalului abilitat, conform dispoziţiilor ministru lui sănătăţii şi ale secretarului de stat, şef al Departamentului.”

Art. II. - Direcţiile şi structurile de specialitate din subordinea Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Afacerilor Interne duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul sănătăţii,

Nicolae Bănicioiu

Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne,

Gabriel Oprea

 

ANEXĂ

(Anexă la Ordinul nr. 188/418/2008)

 

METODOLOGIE

de raportare a cazurilor şi evenimentelor la care intervin serviciile publice de ambulanţă

 

1. Culegerea, sistematizarea şi centralizarea datelor şi informaţiilor specifice - se realizează de către serviciile de ambulanţă judeţene sau al municipiului Bucureşti pentru unităţile administrativ-teritoriale în care nu sunt organizate dispecerate integrate.

2. Întocmirea şi transmiterea raportului zilnic către personalul din dispeceratele inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă judeţene sau al municipiului Bucureşti - se realizează conform modelului din anexa care face parte integrantă din prezenta metodologie, de către serviciile de ambulanţă judeţene sau al municipiului Bucureşti pentru unităţile administrativ-teritoriale în care nu sunt organizate dispecerate integrate.

3. Prelucrarea şi valorificarea datelor primite - se realizează de către specialiştii aflaţi în tura de serviciu a inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă judeţene sau al municipiului Bucureşti pentru unităţile administrativ-teritoriale în care nu sunt organizate dispecerate integrate.

4. Întocmirea situaţiilor zilnice privind activitatea specifică serviciului de ambulanţă la nivelul zonelor de competenţă şi înaintarea acestora autorităţilor de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti, precum şi Dispeceratului Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă - se realizează de către specialiştii aflaţi în tura de serviciu a inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă judeţene sau al municipiului Bucureşti pentru unităţile administrativ-teritoriale în care nu sunt organizate dispecerate integrate.

5. Activităţile prevăzute la pct. 1-4 - se realizează de către specialiştii aflaţi în tura de serviciu a dispeceratelor integrate pentru situaţii de urgenţă, în situaţia în care la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale respective sunt organizate aceste dispecerate integrate.

6. Preluarea şi centralizarea datelor şi informaţiilor în Dispeceratul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, întocmirea şi transmiterea Situaţiei centralizatoare, la nivel naţional, a intervenţiilor serviciilor publice de ambulanţă, însoţită de informarea privind intervenţiile SMURD şi, după caz, de alte evenimente care pun în pericol sănătatea şi viaţa oamenilor, petrecute în ultimele 24 de ore la nivel naţional - se realizează de către personalul din tura de serviciu a structurilor de monitorizare permanente ale celor două ministere.

7. Informarea ministrului sănătăţii, a secretarului de stat, şef al Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, şi a personalului cu atribuţii în domeniu - se realizează de personalul din structurile de monitorizare permanente ale celor două ministere.

 

ANEXĂ

(Anexă la metodologie)

 

FORMULAR

de raportare zilnică a activităţii serviciilor de ambulanţă

 

1. Perioada care face obiectul raportării, de la LL |_| ZZ |_| ora |_| până la LL |_| ZZ |_| ora |_|

2. Serviciul de ambulanţă al judeţului ........./municipiului Bucureşti

3. Numele persoanei care a completat raportul...........

4. Numărul total de intervenţii efectuate cu ambulanţe de tip B şi C |_|

5. Numărul accidentelor rutiere/feroviare la care s-a intervenit fără alte forţe implicate (ISU/SMURD) |_|

6. Numărul accidentelor rutiere/feroviare la care s-a intervenit în cooperare cu alte forţe de intervenţie (ISU/SMURD) |_|

7. Numărul altor accidente/traumatisme la care s-a intervenit fără alte forţe implicate (ISU/SMURD) |_|

8. Numărul altor accidente/traumatisme la care s-a intervenit în cooperare cu alte forţe de intervenţie (ISU/SMURD) |_|

9. Numărul total de pacienţi transportaţi la spital cu mijloacele proprii ale serviciului de ambulanţă |_|

10. Numărul total de pacienţi predaţi la sau preluaţi de la echipajele ISU/SMURD, inclusiv elicopterul |_|

11. Numărul pacienţilor găsiţi decedaţi la sosirea echipajelor serviciului de ambulanţă |_|

12. Numărul pacienţilor care au intrat în stop cardiac pe parcursul transportului către o unitate sanitară |_|

13. Numărul total de pacienţi intubaţi de personalul serviciului de ambulanţă înaintea predării acestora |_|

14. Probleme disciplinare apărute în ultimele 24 de ore DA |_| NU |_|

15. Probleme organizatorice apărute în ultimele 24 de ore DA |_| NU |_|

16. Numărul evenimentelor sau accidentelor rutiere în care au fost implicate mijloacele proprii ale serviciului de ambulanţă |_|

17. Numărul total de echipaje tip B pentru următoarele 24 de ore z. |_| / n. |_|

18. Numărul total de echipaje tip C pentru următoarele 24 de ore z. |_| / n. |_|

19. Numărul medicilor de gardă pentru următoarele 24 de ore z. |_| / n. |_|

20. Numărul asistenţilor de gardă pentru următoarele 24 de ore z. |_| / n. |_|

21. Numărul ambulanţierilor de gardă pentru următoarele 24 de ore z. |_| / n. |_|

 

NOTĂ:

Detalii privind activităţile specificate la pct. 14 şi 15 se înaintează de serviciile de ambulanţă judeţene sau al municipiului Bucureşti, respectiv de către dispeceratele integrate pentru situaţii de urgenţă, în mod direct, către conducerea Ministerului Sănătăţii şi a Departamentului, la solicitarea punctuală a personalului abilitat, conform dispoziţiilor ministrului sănătăţii şi ale secretarului de stat, şef al Departamentului.

 

Director medical/Medic responsabil tură,

…………………………………………………….

(numele, prenumele şi semnătura)

 

Data:........-...........- Ora:..............

 

ACTE ALE CAMEREI AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

 

CAMERAAUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea Procedurilor de organizare a cursului şi a testului de verificare a cunoştinţelor privind auditarea operaţiunilor finanţate din fonduri europene şi alte fonduri nerambursabile de la alţi donatori, pentru auditorii financiari, membri ai Camerei Auditorilor Financiari din România

În temeiul prevederilor:

- art. 6 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 15 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Camerei Auditorilor Financiari din România, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 433/2011;

- Hotărârii Consiliului Camerei Auditorilor Financiari din România nr. 5/2014 pentru aprobarea Protocolului de colaborare încheiat între Camera Auditorilor Financiari din România şi Ministerul Fondurilor Europene privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de audit financiar pentru fonduri europene şi alte fonduri nerambursabile de la alţi donatori, cu modificările şi completările ulterioare,

Consiliul Camerei Auditorilor Financiari din România, întrunit în şedinţa din 24 aprilie 2014, hotărăşte:

Art. 1. - Se aproba Procedurile de organizare a cursului şi a testului de verificare a cunoştinţelor privind auditarea operaţiunilor finanţate din fonduri europene şi alte fonduri nerambursabile de la alţi donatori, pentru auditorii financiari, membri ai Camerei Auditorilor Financiari din România, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Departamentul de admitere, pregătire continua şi stagiari şi Departamentul de servicii pentru membri vor duce la îndeplinire prevederile prezentei hotărâri.

Art. 3. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Camerei Auditorilor Financiari din România,

Horia Neamţu

 

Bucureşti, 24 aprilie 2014.

Nr. 24.

 

ANEXĂ

 

PROCEDURI

de organizare a cursului şi a testului de verificare a cunoştinţelor privind auditarea operaţiunilor finanţate din fonduri europene şi alte fonduri nerambursabile de la alţi donatori, pentru auditorii financiari, membri ai Camerei Auditorilor Financiari din România

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - Camera Auditorilor Financiari din România, denumită în continuare Camera, organizează cursul şi testul de verificare pentru auditarea operaţiunilor finanţate din fonduri europene şi alte fonduri nerambursabile de la alţi donatori.

Art. 2. - Prezentele proceduri se aplică următoarelor categorii de persoane:

- auditori financiari activi, care la data organizării cursului şi a testului de verificare a cunoştinţelor pentru auditarea Operaţiunilor finanţate din fonduri europene şi alte fonduri nerambursabile de la alţi donatori au toate obligaţiile faţă de Cameră îndeplinite, au obţinut calificativul A, pe persoană fizică sau juridică, la ultima inspecţie de calitate efectuată de către Departamentul de monitorizare şi competenţă profesională din cadrul Camerei şi împotriva cărora nu au fost pronunţate sancţiuni disciplinare rămase definitive în ultimii 3 ani;

- auditori financiari activi, care la data organizării cursului şi a testului de verificare a cunoştinţelor pentru auditarea operaţiunilor finanţate din fonduri europene şi alte fonduri nerambursabile de la alţi donatori au toate obligaţiile faţă de Cameră îndeplinite, nu au fost inspectaţi niciodată de către Departamentul de monitorizare şi competenţă profesională din cadrul Camerei şi împotriva cărora nu au fost pronunţate sancţiuni disciplinare rămase definitive în ultimii 3 ani.

 

CAPITOLUL II

Organizarea şi înscrierea la cursul pentru auditarea operaţiunilor finanţate din fonduri europene şi alte fonduri nerambursabile de la alţi donatori

 

Art. 3. - Cursul şi testul de verificare a cunoştinţelor pentru auditarea operaţiunilor finanţate din fonduri europene şi alte fonduri nerambursabile de la alţi donatori se organizează de două ori pe an, în lunile februarie şi septembrie.

Art. 4. - Cursul pentru auditarea operaţiunilor finanţate din fonduri europene şi alte fonduri nerambursabile de la alţi donatori se organizează pentru minimum 100 de persoane. În cazul în care numărul persoanelor înscrise va fi mai mic de 100, cursul va fi reprogramat iar persoanele înscrise vor fi transferate într-o serie ulterioară.

Art. 5. - La curs se pot înscrie auditorii financiari, membri ai Camerei, care se regăsesc în una dintre categoriile de persoane prevăzute la art. 2.

Art. 6. - Înscrierile la curs vor avea loc în perioada stabilită de Biroul permanent al Consiliului Camerei.

Art. 7. - Auditorilor financiari care se înscriu la curs, însă din diverse motive nu pot participa la acesta, nu li se va permite susţinerea testului de verificare a cunoştinţelor, urmând să reia procesul de înscriere la curs într-o sesiune viitoare.

Art. 8. - Auditorii financiari care se înscriu şi participă la curs, însă din diverse motive nu pot participa la testul de verificare a cunoştinţelor, vor avea dreptul să susţină testul doar în sesiunea următoare. Pentru susţinerea testului în următoarea sesiune, auditorul financiar va trebui să depună la Departamentul de admitere, pregătire continuă şi stagiari o solicitare în acest sens.

Art. 9. - (1) Auditorii financiari care participă la curs, susţin testul de verificare a cunoştinţelor şi nu promovează vor avea dreptul să mai susţină testul încă o dată doar în sesiunea următoare. Pentru susţinerea testului în următoarea sesiune, auditorul financiar va trebui să depună la Departamentul de admitere, pregătire continuă şi stagiari o solicitare în acest sens.

            (2) în cazul în care persoana la care se face referire la alin. (1) nu promovează testul de verificare a cunoştinţelor nici în urma celei de-a două sesiuni, trebuie să reia toată procedura de înscriere la curs şi de susţinere a testului.

 

CAPITOLUL III

Organizarea testului de verificare a cunoştinţelor pentru auditarea operaţiunilor finanţate din fonduri europene şi alte fonduri nerambursabile de la alţi donatori

 

Art. 10. - Camera va publica pe site-ul propriu data la care va avea loc testul, locaţia desfăşurării testului, bibliografia pentru test, precum şi alte informaţii suplimentare necesare.

Art. 11. - (1) Testul susţinut la finalul cursului pentru auditarea operaţiunilor finanţate din fonduri europene şi alte fonduri nerambursabile de la alţi donatori va cuprinde două probe:

1. proba scrisă; timpul alocat probei scrise este de 3 ore;

2. proba orală.

(2) Intrarea în sală a participanţilor se va face cu 30 de minute înainte de ora de începere a testului, pe baza cărţii/buletinului de identitate.

(3) Odată cu începerea testului se interzice intrarea în sală a oricărui alt participant.

(4) Lucrările participanţilor sunt secrete. Pentru asigurarea caracterului secret, numele, prenumele şi numărul carnetului de auditor ale fiecărui participant se vor înscrie în colţul negru al lucrării, care se va sigila la predarea acesteia.

(5) La ieşirea din sală, participanţii vor preda toate materialele primite şi vor semna pentru predarea lucrării.

Art. 12. - (1) Verificarea lucrărilor se va face de către o comisie de corectare, stabilită de către Biroul permanent al Consiliului Camerei.

(2) Punctajul de promovare pentru proba scrisă trebuie să fie minimum 7.

(3) Rezultatul pentru proba scrisă se va publica pe site-ul Camerei.

(4) Rezultatul afişat de comisia de corectare se poate contesta o singură dată, în ziua următoare afişării pe site, în interval de 24 de ore de la data publicării, astfel încât persoanele care vor fi admise în urma contestaţiilor să poată participa la proba orală. Contestaţiile se depun la sediul Camerei sau pe e-mail la adresa cafr@cafr.ro.

(5) Soluţionarea contestaţiilor va fi făcută de o comisie formată din alte persoane decât cele din comisia de corectare. Comisia de soluţionare a contestaţiilor se stabileşte de către Biroul permanent al Consiliului Camerei.

(6) Comisia de soluţionare a contestaţiilor va reexamina lucrările şi va proceda la modificarea notelor obţinute de către candidaţi numai în cazul în care se va constata o diferenţă mai mare sau egală cu un punct.

(7) Rezultatele finale, obţinute în urma contestaţiilor, se vor publica pe site în termen de 24 de ore, astfel încât persoanele care vor fi admise în urma contestaţiilor să poată participa la proba orală.

(8) Participanţii care au obţinut în urma contestaţiilor minimum nota 7 sunt declaraţi admişi la proba scrisă şi vor putea susţine proba orală în aceeaşi zi.

Art. 13. - (1) Proba orală va fi susţinută doar de persoanele care sunt declarate admise la proba scrisă.

(2) Proba orală se va organiza după afişarea rezultatelor pentru proba scrisă.

(3) Componenţa comisiei/comisiilor pentru proba orală se va aproba de către Biroul permanent al Consiliului Camerei.

(4) Camera va publica pe site-ul propriu programul pentru desfăşurarea probei orale.

(5) Participanţii la proba orală vor extrage un bilet de examen şi vor prezenta răspunsurile în faţa comisiei pentru proba orală.

(6) Punctajul acordat la proba orală este de la 1 la 10.

(7) Pentru proba orală nu se accepta contestaţii.

(8) Rezultatele pentru proba orală se vor afişa în termen de 24 de ore de la finalizarea probei orale.

Art. 14. - Punctajul final al testului de verificare a cunoştinţelor se calculează ca medie aritmetică între nota obţinută la proba scrisă şi nota obţinută la proba orală.

Art. 15. - Pentru a fi considerat admis, punctajul final de promovare a testului de verificare a cunoştinţelor trebuie să fie minimum 7.

Art. 16. - Rezultatele finale, cu toţi candidaţii care au participat la cursurile organizate de Cameră, împreună cu Ministerul Fondurilor Europene, şi au promovat testul de verificare a cunoştinţelor, se vor publica pe site-ul Camerei în termen de 3 zile lucrătoare de la finalizarea testului.

            Art. 17. - Certificatul de absolvire se va elibera în termen de două zile lucrătoare de la afişarea rezultatelor pe site-ul Camerei.

 

CAPITOLUL IV

Înscrierea în Registrul auditorilor financiari, persoane fizice şi juridice, care pot audita operaţiuni finanţate din fonduri europene şi alte fonduri nerambursabile de la alţi donatori

 

Art. 18. - (1) Auditorilor financiari care efectuează cursul şi promovează testul de verificare a cunoştinţelor li se eliberează certificatul de absolvire, în baza căruia urmează să solicite înscrierea în Registrul auditorilor financiari, persoane fizice şi juridice, care pot audita operaţiuni finanţate din fonduri europene şi alte fonduri nerambursabile de la alţi donatori.

(2) în vederea înscrierii în Registrul auditorilor financiari, persoane fizice şi juridice, care pot audita operaţiuni finanţate din fonduri europene şi alte fonduri nerambursabile de la alţi donatori, auditorii financiari trebuie să depună la Departamentul servicii pentru membri, în termen de 90 de zile de la data obţinerii certificatului de absolvire, următoarele documente:

a) pentru persoane fizice:

1. cerere pentru înregistrarea în lista auditorilor financiari care pot audita proiecte finanţate din fonduri europene;

2. certificat de absolvire a cursului “Auditarea proiectelor finanţate din fonduri europene”, emis de Cameră, copie;

3. act de identitate, copie;

4. carnet de auditor financiar vizat la zi, copie;

5. poliţa de asigurare de răspundere civilă profesională valabilă, copie;

6. curriculum vitae, cu prezentarea experienţei profesionale, datat şi semnat;

7. declaraţie pe propria răspundere, sub semnătură olografă, că îndeplineşte condiţiile de independenţă stabilite prin reglementările Camerei;

b) pentru persoane juridice:

1. cerere pentru înregistrarea în lista auditorilor financiari care pot audita proiecte finanţate din fonduri europene;

2. certificat de înregistrare la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, copie;

3. autorizaţie de funcţionare emisă de Cameră, copie;

4. lista auditorilor financiari, persoane fizice angajate, acţionari, asociaţi sau administratori care pot efectua în numele persoanei juridice auditul financiar al proiectelor finanţate din fonduri europene, împreună cu documentele menţionate mai jos, pentru fiecare dintre aceste persoane:

- certificat de absolvire a cursului “Auditarea proiectelor finanţate din fonduri europene”, emis de Cameră, copie;

- act de identitate, copie;

- carnet de auditor vizat la zi, copie;

- curriculum vitae, datat şi semnat, cu prezentarea experienţei profesionale;

- declaraţie pe propria răspundere, sub semnătură olografă, pentru fiecare persoană, că îndeplineşte condiţiile de independenţă stabilite prin reglementările emise şi aprobate de către Cameră;

5. poliţa de asigurare de răspundere civilă profesională valabilă şi anexa la poliţa cu auditorii financiari care vor efectua auditul fondurilor europene în numele firmei, copie.

(3) Persoanele care au absolvit cursul “Auditarea proiectelor finanţate din fonduri europene” şi nu au solicitat înscrierea în Registrul auditorilor financiari, persoane fizice şi juridice, care pot audita operaţiuni finanţate din fonduri europene şi alte fonduri nerambursabile de la alţi donatori, în termenul prevăzut la alin. (2), în cazul în care vor dori să auditeze proiecte finanţate din fonduri europene sau din alte fonduri nerambursabile de la alţi donatori, vor relua procedura de înscriere prevăzută la cap. II.

Art. 19. - (1) Auditorii financiari, persoane fizice şi juridice, care sunt înscrişi în Registrul auditorilor financiari, persoane fizice şi juridice, care pot audita operaţiuni finanţate din fonduri europene şi alte fonduri nerambursabile de la alţi donatori au obligaţia de a notifica Camera, în termen de 10 zile lucrătoare, cu privire la orice modificare intervenită în informaţiile publice transmise către Ministerul Fondurilor Europene, ulterior înscrierii în Registru, ori de câte ori este necesar.

(2) Auditorii financiari, membri ai Camerei, persoane juridice, care sunt înscrişi în Registrul auditorilor financiari, persoane fizice şi juridice, care pot audita operaţiuni finanţate din fonduri europene şi alte fonduri nerambursabile de la alţi donatori au obligaţia de a notifica Camera, în termen de 10 zile lucrătoare, cu privire la orice modificare intervenită în Lista auditorilor financiari, persoane fizice angajate, acţionari, asociaţi sau administratori, care pot efectua în numele persoanei juridice auditul proiectelor finanţate din fonduri europene, ulterior înscrierii în Registru.

Art. 20. - Pentru menţinerea în Registrul auditorilor financiari, persoane fizice şi juridice, care pot audita operaţiuni finanţate din fonduri europene şi alte fonduri nerambursabile de la alţi donatori, auditorii financiari înscrişi vor îndeplini cumulativ următoarele cerinţe:

a) îndeplinirea tuturor obligaţiilor faţă de Cameră;

b) respectarea prevederilor protocolului încheiat între Cameră şi Ministerul Fondurilor Europene.

Art. 21. - (1) Auditorii financiari care nu mai îndeplinesc cerinţele prevăzute la art. 21 vor fi radiaţi din Registrul auditorilor financiari, persoane fizice şi juridice, care pot audita operaţiuni finanţate din fonduri europene şi alte fonduri nerambursabile de la alţi donatori, iar certificatul de absolvire obţinut anterior nu va mai fi valabil.

            (2) Pentru obţinerea unui nou certificat de absolvire, auditorii financiari prevăzuţi la alin. (1) vor relua întregul proces menţionat în cap. II.

 

CAPITOLUL V

Taxe

 

Art. 22. - (1) Taxa pentru înscrierea la testul de verificare a cunoştinţelor privind auditarea operaţiunilor finanţate din fonduri europene şi înscrierea în Registrul auditorilor financiari care pot audita operaţiuni finanţate din fonduri europene şi alte fonduri nerambursabile de la alţi donatori se stabileşte conform prevederilor Camerei.

(2) Taxa prevăzută ta alin. (1) se achită ta momentul înscrierii la cursul pentru auditarea operaţiunilor finanţate din fonduri europene şi alte fonduri nerambursabile de la alţi donatori.

Art. 23. - În cazul auditorilor financiari la care se face referire la art. 7, Camera va restitui 50% din taxa prevăzută la art. 22 alin. (1). Pentru restituirea sumei, auditorul va trebui să depună la Cameră o solicitare în acest sens. La înscrierea într-o altă sesiune de curs, auditorii vor achita integral taxa, conform art. 22 alin. (1).

Art. 24. - Auditorii financiari la care se face referire la art. 8 vor achita integral taxa prevăzută la art. 22 alin. (1), urmând ca în sesiunea următoare să nu mai achite nimic la momentul participării la test.

Art. 25. - (1) în cazul auditorilor financiari la care se face referire la art. 9, alin. (1), aceştia vor achita, la momentul înscrierii la cea de-a două sesiune de test, 50% din taxa prevăzută ta art. 22 alin. (1).

(2) în cazul auditorilor financiari la care se face referire la art. 9 alin. (1), aceştia vor achita integral taxa prevăzută la art. 22 alin. (1), la momentul înscrierii la o altă sesiune de curs.

 

CAPITOLUL VI

Dispoziţii finale

 

Art. 26. - Departamentul de admitere, pregătire continuă şi stagiari va publica pe site-ul Camerei toate informaţiile referitoare la organizarea cursului şi a testului de verificare a cunoştinţelor pentru auditarea operaţiunilor finanţate din fonduri europene şi alte fonduri nerambursabile de ta alţi donatori, pentru auditorii financiari.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.