MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 344/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 344         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 9 mai 2014

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 123 din 6 martie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 15 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

 

Decizia nr. 150 din 18 martie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice

 

Decizia nr. 152 din 18 martie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şt a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006, în ansamblul său, precum şi, în special, a prevederilor art. IV din ordonanţa de urgenţă

 

Decizia nr. 153 din 18 martie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

            363. - Hotărâre privind modificarea şi completarea anexei nr. 43 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 123

din 6 martie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 15 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă şi art. 2 din Legea nr. 251/2011 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Vera Neamţu în Dosarul nr. 33.908/215/2013 al Judecătoriei Craiova - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1 D/2014.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 29 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 33.908/215/2013, Judecătoria Craiova - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă şi art. 2 din Legea nr. 251/2011 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Vera Neamţu cu ocazia soluţionării unei cereri privind acordarea ajutorului public judiciar.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 15 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 sunt contrare art. 24 din Constituţie, deoarece înfrâng principiul potrivit căruia “soluţia pronunţată de o instanţă poate fi atacată la o instanţă superioară”, întrucât stabileşte competenţa de soluţionare a unei căi de atac în sarcina aceleiaşi instanţe care a pronunţat-o, iar faptul că se schimbă completul nu este de natură a satisface cerinţele constituţionale ale art. 21. De asemenea, consideră că prevederile art. 2 din Legea nr. 251/2011 sunt contrare dispoziţiilor constituţionale referitoare la aşezarea justă a sarcinilor fiscale, deoarece scăderea pragului de venituri la care se acordă reduceri la plata taxelor judiciare vine în contradicţie cu realitatea economiei româneşti şi a veniturilor populaţiei.

Judecătoria Craiova - Secţia civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 15 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 sunt constituţionale, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 251/2011, faţă de art. 56 alin. (2) din Constituţie, arată că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece stabilirea unor condiţii privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului public judiciar, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor şi a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de susţinere din partea statului. De altfel, cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice la a căror acoperire, potrivit art. 56 alin. (1) din Constituţiei, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 15 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, precum şi prevederile art. 2 din Legea nr. 251/2011 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 8 decembrie 2011.

Curtea observă că, în realitate, se are în vedere articolul unic pct. 2 din Legea nr. 251/2011 care modifică art. 8 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008. Potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta.

Aşa fiind, Curtea constată că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 15 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:

- Art. 8 alin. (1) şi (2): “(1) Beneficiază de ajutor public judiciar în formele prevăzute la art. 6 persoanele al căror venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 300 lei. În acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avansează în întregime de către stat.

(2) Dacă venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 600 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avansează de către stat în proporţie de 50%.”;

- Art. 15 alin. (3): “Cererea de reexaminare se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, instanţa pronunţându-se prin încheiere irevocabilă.

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apărare şi art. 56 alin. (2) privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

I. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 referitoare la faptul că soluţionarea

cererii de acordare a ajutorului public judiciar, precum şi a cererii de reexaminare se realizează de aceeaşi instanţă de judecată, Curtea observă că aceasta nu este de natură să aducă atingere drepturilor prevăzute la art. 21 şi art. 24 din Constituţie. Prezumţia de imparţialitate şi independenţă a judecătorilor nu poate fi înlăturată prin faptul că aceştia îşi desfăşoară activitatea la aceeaşi instanţă ca şi colegii lor care au soluţionat cererea de acordare a ajutorului public judiciar. Pe de altă parte, soluţionarea cererii de reexaminare se face pe baza unor criterii obiective şi presupune verificarea anumitor înscrisuri din care să rezulte starea materială a solicitantului şi a familiei sale. În acest sens este şi jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, spre exemplu Decizia nr. 419 din 3 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 18 iulie 2012, şi Decizia nr. 1.077 din 13 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 4 februarie 2013.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

II. Referitor la susţinerea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate privind încălcarea principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale prin aceea că legiuitorul a modificat condiţiile privind acordarea ajutorului public judiciar, Curtea observă că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât, pe de o parte, potrivit art. 8 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, “Ajutorul public judiciar se poate acorda şi în alte situaţii, proporţional cu nevoile solicitantului, în cazul în care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură să îi limiteze accesul efectiv la justiţie”. De altfel, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 a fost adoptată pentru îmbunătăţirea accesului la justiţie şi pentru a se acorda sprijin din partea statului persoanelor care sunt parte într-un litigiu şi se află într-o dificultate materială. Pe de altă parte, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 nu instituie taxe sau impozite, astfel că dispoziţiile constituţionale privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale [art. 56 alin. (2) ] nu au incidenţă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii:

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vera Neamţu în Dosarul nr. 33.908/215/2013 al Judecătoriei Craiova - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 15 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă sunt constituţionale în raport cu critici le formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Craiova - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 6 martie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 150

din 18 martie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Marius Cătălin Marinescu în Dosarul nr. 3.384/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 730D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 6/2013 şi nr. 669/2012. În acest sens arată că situaţiile diferite invocate de autorul excepţiei sunt rezultate din aplicarea regulii tempus regit actum. Referitor la art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, salariile viitoare nu reprezintă un “bun” în sensul acestor dispoziţii (cauzele Vilho Eskelinen şi alţii împotriva Finlandei, Hotărârea din 19 aprilie 2007, şi Kechko împotriva Ucrainei, Hotărârea din 8 noiembrie 2005). Cu privire la celelalte critici, consideră că acestea ţin de modul de interpretare a instanţelor judecătoreşti.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 6 septembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 3.384/2/2013, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Marius Cătălin Marinescu într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect cererea de anulare a Ordinului de salarizare nr. 602/3 aprilie 2013, emis de prim-adjunctul procurorului general, ordin întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 285/2010.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 285/2010 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 şi art. 24, în măsura în care sunt interpretate de către Ministerul Public în sensul că “persoane aflate în prezent în aceeaşi transă au indemnizaţii diferite determinate de legea aplicabilă la momentul trecerii în tranşa superioară”.

În acest sens, invocă şi dispoziţiile art. 41 din Constituţie şi ale art. 23 alin. (2) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la salariu egal pentru muncă egală, Carta socială europeană revizuită, Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, care conţin dispoziţii referitoare la nediscriminare, inclusiv dreptul la un salariu echitabil şi la o remunerare egală pentru o muncă de valoare egală.

Arată că dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 285/2010 sunt echivoce şi dau naştere unor interpretări discriminatorii în ceea ce priveşte modalitatea de salarizare a personalului din sectorul bugetar. Un exemplu în acest sens este chiar acesta în care salariaţii din domeniul justiţiei beneficiază de salarii diferite, diferenţele provenind doar din modul de interpretare a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 285/2010, dispoziţii ce lasă loc de interpretări şi conduc la discriminări salariale ce nu au niciun fundament.

Totodată, consideră că aceste discriminări salariale nelegale aduc atingere dreptului de proprietate privată, drept garantat atât de Constituţie, cât şi de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În final, susţine că aceste discriminări salariale, generate de interpretarea unor norme echivoce, au condus deja la condamnarea statului român în Cauza Driha împotriva României. În această cauză, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că “bunurile” în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 pot fi fie “bunuri existente” [vezi Van der Mussele împotriva Belgiei, Hotărârea din 23 noiembrie 1983, seria A nr. 70, p. 23, § 48, şi Malhous împotriva Republicii Cehe (dec.) [GC], nr. 33.071/96, CEDO 2000 XII], fie valori patrimoniale, inclusiv creanţele, pentru care un reclamant poate pretinde că are cel puţin o “speranţă legitimă” de a le vedea concretizate (de exemplu, Pressos Compania Naviera - S.A. şi alţii împotriva Belgiei, Hotărârea din 20 noiembrie 1995, seria A nr. 332, p. 21 §31, şi Ouzounis şi alţii împotriva Greciei, nr. 49.144/99, 18 aprilie 2002, §24).

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şl fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, instanţa invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 669/2012 şi nr. 6/2013. În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 24 din Constituţie, instanţa apreciază că, în măsura în care referirile reclamantului nu reflectă o eroare materială, excepţia de neconstituţionalitate este vădit nefondată, din moment ce art. 24 din Constituţie garantează dreptul la apărare.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, invocând în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 669/2012 şi nr. 6/2013.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, cu următorul cuprins: “În anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat”.

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, precum şi dispoziţiilor art. 1 privind protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 23 alin. (2) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ale Cartei sociale europene revizuite, ale Pactului internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, referitoare la dreptul la un salariu echitabil şi la o remunerare egală pentru o muncă de valoare egală.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate. Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 2 şi art. 6 din Legea nr. 285/2010, criticate din aceeaşi perspectivă, şi anume aceea a unei discriminări referitoare la salariu între persoanele aflate în aceeaşi situaţie juridică, prin Decizia nr. 6 din 17 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 15 februarie 2013, şi prin Decizia nr. 669 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012.

Curtea a reţinut că avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă şi calculul indemnizaţiilor potrivit acestor gradaţii se fac potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislaţiei aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câştigate. Curtea a arătat că legiuitorul poate interveni oricând, din raţiuni ce ţin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor dispoziţii noi în ceea ce priveşte criteriile de avansare şi metodologia de calcul al indemnizaţiilor obţinute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având acelaşi obiect, pe care le abrogă.

Prin Decizia nr. 6/2013, Curtea a mai constatat că principiul egalităţii în drepturi impune ca la aceleaşi situaţii juridice să se aplice acelaşi regim, iar la situaţii juridice diferite tratamentul juridic să fie diferenţiat. Or, în cazul de faţă, ne aflăm în prezenţa unor situaţii juridice diferite, prin raportare la momentul acordării unor clase de salarizare succesive celei deţinute pentru funcţia respectivă, cărora li se aplică două acte normative diferite, respectiv Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, şi Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Astfel, nu poate fi reţinută nici încălcarea dispoziţiilor art. 20 din Constituţie, cu referire la prevederile art. 23 pct. 3 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Referitor la susţinerea potrivit căreia discriminările salariale rezultate din interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor de lege criticate aduc atingere dreptului de proprietate privată, garantat de Constituţie, de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, Convenţia nu garantează dreptul de a încasa un salariu într-un anumit cuantum (Cauza Vilho Eskelinen şi alţii împotriva Finlandei, Hotărârea din 19 aprilie 2007, paragraful 94).

În final, Curtea reţine că art. 24 din Constituţie privind dreptul la apărare nu are legătură cu cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii:

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marius Cătălin Marinescu în Dosarul nr. 3.384/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 18 martie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 152

din 18 martie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Harţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006, în ansamblul său, precum şi, în special, a prevederilor art. IV din ordonanţa de urgenţă

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorn ea nu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau râmase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006, excepţie ridicată de Eugenia Hacman în Dosarul nr. 13.380/63/2012 al Curţii de Apel Craiova -

Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 777D/2013.

La apelul nominal lipsesc părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 781 D/2013, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013, excepţie ridicată de Rodica Amza în Dosarul nr. 1,585/116/2013 al Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Având în vedere excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele anterior menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 781 D/2013 la Dosarul nr. 777D/2013.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin.(5) din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 781 D/2013 la Dosarul nr. 777D/2013, care este primul înregistrat.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 528 din 12 decembrie 2013.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 8 octombrie 2013 şi din 14 noiembrie 2013, pronunţate în dosarele nr. 13.380/63/2012 şi nr. 1.585/116/2013, Curtea de Apel Craiova - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi, respectiv, Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Harţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006, precum şi a ordonanţei de urgenţă, în ansamblul său, excepţie ridicată de Eugenia Hacman şi de Rodica Amza în cauze având ca obiect soluţionarea cererilor privind obligarea Ea plata despăgubirilor cuvenite în temeiul Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris (a 10 februarie 1947, precum şi, respectiv, în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că ordonanţa de urgenţă criticată este retroactivă, deoarece modifică condiţiile stabilirii modului de dovedire a dreptului la despăgubire instituit prin Legea nr. 290/2003, după ce acest act normativ a produs efecte. Se mai arată că prevederea legală criticată instituie o discriminare între persoanele îndreptăţite la despăgubire, în funcţie de momentul soluţionării cererii, respectiv înainte sau după modificarea legislativă reglementată prin textul de lege criticat.

De asemenea, mai susţine că ordonanţa de urgenţă criticată este neconstituţională deoarece nu respectată cerinţa instituită prin art. 115 alin. (6) din Constituţie, de nu fi afectate drepturile şi libertăţile fundamentale. Se mai arată că actul normativ criticat nu justifică caracterul urgent al reglementării şi încalcă regimul constituţional al dreptului de proprietate privată.

Se mai arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 nu poate produce efecte juridice, în condiţiile în care Guvernul nu a avut o delegare legislativă din partea Parlamentului, ordonanţa de urgenţă nu a fost dezbătută în procedură de urgenţă la camera competentă şi nu a fost aprobată printr-o lege de aprobare de către Parlament.

Curtea de Apel Craiova - Secţia de contencios administrativ şi fiscal îşi exprimă opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că aceasta este întemeiată, deoarece modificările aduse prevederilor Legii nr. 290/2003 schimbă modul de dovedire a cererilor, ceea ce echivalează cu încălcarea principiilor constituţionale ale neretroactivităţii şi egalităţii în drepturi.

Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă îşi exprimă opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate arătând că aceasta este neîntemeiată, deoarece nu este afectată însăşi substanţa dreptului la despăgubire. Se mai arată că reglementarea criticată nu are ca efect privarea de un drept de proprietate, ci urmăreşte stabilirea modalităţii prin care statul român garantează realizarea acestui drept, eşalonarea plăţii despăgubirilor fiind nu numai urgentă, dar şi singura în măsură să facă posibilă executarea, în limite rezonabile.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat în Dosarul nr. 777D/2013, îl constituie prevederile art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau râmase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 28 februarie 2013.

De asemenea, din analiza criticilor de neconstituţionalitate în Dosarul nr. 781 D/2013, Curtea reţine că obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile ordonanţei de urgenţă, în ansamblul său, precum şi ale prevederilor art. IV din ordonanţa de urgenţă.

În consecinţă, Curtea va reţine, ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013, în ansamblul său, precum şi, în special, ale art. IV din aceeaşi ordonanţă.

În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, şi art. 16 alin. (1) cu privire la egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate, precum şi a creanţelor asupra statului şi alin. (2) teza întâi referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, art. 115 alin. (4) privind adoptarea ordonanţelor de urgenţă numai în situaţii extraordinare şi alin. (6) privind domeniile în care nu pot fi adoptate ordonanţe de urgentă.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 24 ianuarie 2014, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 sunt neconstituţionale.

Curtea a reţinut că măsura instituită prin ordonanţa de urgenţă criticată, de reeşalonare a unor debite ale statului pe o durată de 10 ani, nu poate fi considerată una de natură a menţine un just echilibru între interesele debitorului - stat şi cele ale creditorului - persoană îndreptăţită la despăgubiri, ci, dimpotrivă, se poate aprecia că persoana îndreptăţită suportă o sarcină disproporţionată şi excesivă în privinţa dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege.

Deşi legiuitorul delegat a invocat un scop legitim al măsurii criticate, şi anume promovarea unei modalităţi de plată care să permită în acelaşi timp despăgubirea tuturor persoanelor îndreptăţite, dar şi respectarea ţintei de deficit bugetar anual, totuşi, instituirea unui termen de 10 ani pentru executarea unei creanţe asupra statului (după ce creanţele erau deja exigibile În baza primei eşalonări) nu satisface exigenţele unui termen rezonabil, care să asigure deplina valorificare a dreptului de creanţă, constituind, din acest punct de vedere, o ingerinţă disproporţionată asupra dreptului.

Mai mult, astfel cum rezultă din Nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013, Curtea a observat că evaluările Guvernului privind impactul financiar asupra bugetului general consolidat se referă doar fa o perioadă de 5 ani de la intrarea în vigoare a acestui act normativ, astfel încât nici din acest punct de vedere nu este justificată instituirea unui termen de 10 ani pentru eşalonarea plăţii despăgubirilor acordate potrivit Legii nr. 9/1998, republicată, Legii nr. 290/2003, cu modificările ulterioare, şi Legii nr. 393/2006.

În consecinţă, Curtea a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 afectează în sens negativ dreptul fundamental la proprietate, astfel cum înţelesul constituţional al verbului “a afecta” a fost definit în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, contravenind în acest mod dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală.

În consecinţă, Curtea constată că devin incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora “Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”, Având în vedere şi faptul că actele de sesizare ale Curţii Constituţionale sunt anterioare deciziei de constatare a neconstituţionalităţii, prezenta excepţie urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, în procesul de aplicare şi interpretare a legislaţiei incidente în speţa dedusă soluţionării, instanţa de judecată urmează să respecte deciziile Curţii Constituţionale, atât sub aspectul dispozitivului, cât şi al considerentelor pe care acesta se sprijină.

Prin urmare, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale - de exemplu, Decizia nr. 61 din 21 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din data de 10 aprilie 2013, Decizia nr. 319 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012, şi Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012 - deciziile anterioare de constatare a neconstituţionalităţii reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 pentru plata eşalonată a despăgubirilor stabilite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, ale Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum şi ale Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea fostului Regat al Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, în urma aplicării Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre şi la un schimb de comune între România şi Iugoslavia, încheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, şi a Convenţiei dintre România şi Regatul Sârbilor. Croaţilor şi Slovenilor, relativă la regimul proprietăţilor situate în zona de frontieră, semnată la Belgrad la 5 iulie 1924, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006, precum şi a ordonanţei de urgenţă, în ansamblul său, excepţie ridicată de Eugenia Hacman în Dosarul nr. 13.380/63/2012 al Curţii de Apel Craiova - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi de Rodica Amza în Dosarul nr. 1.585/116/2013 al Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, precum şi Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 18 martie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 153

din 18 martie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Adrian Ioan Oana în Dosarul nr. 7.752/102/2012 al Tribunalului Mureş - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 798D/2013.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că în dosarele nr. 798D/2013 şi nr. 800D/2013, autorii excepţiei au depus concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 799- 803D/2013 şi nr. 846D/2013 având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Ladislau Pintyi, de Jenei Jozsef, de Ferencz Bumbak, de Emil Târnăveanu şi de Andras Dezso în dosarele nr. 7.754/102/2012, nr. 7.756/102/2012, nr. 7.758/102/2012, nr. 7.760/102/2012 şi, respectiv, nr. 7.762/102/2012 ale Tribunalului Mureş - Secţia civilă şi de Doru Augustin Voicu în Dosarul nr. 9.351/85/2012 al Tribunalului Sibiu - Secţia I civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 799-803D/2013 şi nr. 846D/2013 la Dosarul nr. 798D/2013, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 12 noiembrie 2013, pronunţate în dosarele nr. 7.752/102/2012, nr. 7.754/102/2012, nr. 7.756/102/2012, nr. 7.758/102/2012, nr. 7.760/102/2012 şi nr. 7.762/102/2012, Tribunalul Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar. Excepţia a fost ridicată de Adrian Ioan Oana, de Ladislau Pintyi, de Jenei Jozsef, de Ferencz Bumbak, de Emil Târnăveanu şi de Andras Dezso, reclamanţi în cadrul unor litigii având ca obiect soluţionarea contestaţiilor împotriva deciziilor emise de Casa Judeţeană de Pensii Mureş, prin care a fost suspendată - în anul 2012 - plata indemnizaţiei reparatorie prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004.

Prin încheierea din 29 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 9.351/85/2012, Tribunalul Sibiu - Secţia 1 civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar. Excepţia a fost ridicată de contestatorul Doru Augustin Voicu în cadrul unui litigiu având ca obiect soluţionarea contestaţiei împotriva deciziei emise de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, prin care a fost suspendată - în anul 2012 - plata indemnizaţiei reparatorie prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, întrucât măsura suspendării plăţii indemnizaţiei acordate în virtutea calităţii de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 încalcă dreptul de proprietate, principiul neretroactivităţii legii şi principiul drepturilor câştigate şi contravine jurisprudenţei Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

În acest sens arată că invocarea siguranţei naţionale ca temei al restrângerii unui drept contravine conceptului de siguranţă naţională, astfel cum este prevăzut în Legea nr. 51/1991. Siguranţa naţională vizează îngrădirea temporară şi limitată a exerciţiului unor drepturi, iar nu înlăturarea lor totală sau parţială. Măsurile preconizate de Guvern privind restabilirea echilibrului bugetar prin eliminarea unor drepturi şi diminuarea substanţială a altora sunt de natură a pune în pericol atât securitatea, cât şi siguranţa naţională.

Totodată, arată că invocarea art. 53 din Constituţie, ca temei al restrângerii exerciţiului drepturilor, fondat imprecis pe siguranţă şi securitate naţională, este fundamental greşită. Criza economică nu a constituit şi nu poate constitui temei al restrângerii drepturilor democratice. Este de observat că securitatea naţională este reglementată prin Strategia de securitate naţională a României, adoptată prin Hotărârea Parlamentului “nr. 36/2001.

În aceste condiţii, măsurile de reducere a salariilor şi pensiilor nu pot fi circumscrise situaţiilor prevăzute de art. 53 din Constituţie.

De asemenea, este de observat că “drepturile şi libertăţile susceptibile de a fi restrânse prin aplicarea art. 53 din Constituţie sunt drepturi nepatrimoniale, opozabile tuturor, iar nu drepturi patrimoniale, opozabile inter partes, adică statului.”

În final, arată că prin aplicarea măsurilor de reducere, Guvernul procedează practic la o expropriere, interzisă de Legea fundamentală şi de prevederile Primului Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Tribunalul Mureş - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată. Prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu pot fi interpretate ca oferind dreptul la acordarea pe întreaga perioadă a vieţii a unei indemnizaţii, statul fiind îndreptăţit ca în anumite circumstanţe să nu acorde această indemnizaţie. Reclamantul nu are deci un “bun” în sensul acestei prevederi din Protocol.

Cu privire la pretinsa încălcare a art. 53 din Constituţie, arată că, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională, drepturile afectate de textul de lege criticat nu sunt drepturi constituţionale, astfel încât art. 53 nu este incident în cauză.

Tribunalul Sibiu - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Schimbarea condiţiilor de acordare a dreptului la indemnizaţie nu poate avea semnificaţia încălcării principiilor constituţionale, deoarece, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituţie, condiţiile de exercitare a dreptului de acordare a indemnizaţiilor sunt stabilite prin lege.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, invocând în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 922/2012 şi nr. 88/2013.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosare, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierile de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011.

În realitate, Curtea constată că Legea nr. 283/2011 aprobă, cu modificări şi completări, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010.

Astfel, Legea nr. 283/2011, prin articolul său unic, pe de-o parte, modifică titlul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, titlu care va avea următorul cuprins: “Ordonanţă de urgenţă pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, iar, pe de altă parte, introduce un nou articol, art. II, în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, cu următorul conţinut:

„Art. II. - Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează: [...]

Art. 18. În anul 2012, indemnizaţiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu se acordă.”

Prin urmare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011.

Prevederile de lege criticate au avut o aplicabilitate temporară, în cursul anului 2012, însă, cu toate acestea, continuă să îşi producă efectele juridice în prezenta cauză, astfel încât, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (a se vedea Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), urmează a se analiza constituţionalitatea acestora.

Dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, la care fac trimitere dispoziţiile de lege criticate, au următorul cuprins: “De o indemnizaţie lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiază şi persoanele care au obţinut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat De aceleaşi drepturi şi în aceleaşi condiţii beneficiază copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadraţi în nicio formă de învăţământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor”, iar cele ale art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 prevăd următoarele: “Pentru cinstirea memoriei celor care şi-au jertfit viaţa şi în semn de gratitudine faţă de cei care au luptat pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, se instituie următoarele titluri: [...] b) Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989: […] 3. Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite - atribuit celor care, în perioada 14-25 decembrie 1989, au mobilizat şi au condus grupuri sau mulţimi de oameni, au construit şi au menţinut baricade împotriva forţelor de represiune ale regimului totalitar comunist, au ocupat obiective de importanţă vitală pentru rezistenţa regimului totalitar şi le-au apărat până la data judecării dictatorului, în localităţile unde au luptat pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi celor care au avut acţiuni dovedite împotriva regimului şi însemnelor comunismului între 14-22 decembrie 1989.”

Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. De asemenea, având în vedere trimiterile pe care autorii excepţiei de neconstituţionalitate le fac la încălcarea principiului neretroactivităţii legii, a principiului drepturilor câştigate, precum şi a dreptului de proprietate, se reţine şi pretinsa încălcare a prevederilor art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii şi art. 44 privind dreptul de proprietate privată. Totodată, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietăţii private,

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, asupra dispoziţiilor de lege criticate sub aceleaşi aspecte, s-a mai pronunţat, spre exemplu, prin Decizia nr. 373 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României. Partea I, nr. 723 din 25 noiembrie 2013, şi prin Decizia nr. 15 din 16 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 14 februarie 2014, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, cu următoarea motivare:

Textul de lege criticat stabileşte că, temporar, pentru anul 2012, nu se mai acordă indemnizaţiile prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004. De aceste indemnizaţii, calculate prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea asigurărilor sociale de stat, beneficiau persoanele care au obţinut titlul de Luptător Remarcat prin Fapte

Deosebite cu prilejul Revoluţiei Române din Decembrie 1989, numai dacă acestea aveau un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Cu prilejul exercitării controlului de constituţionalitate a priori asupra Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, Curtea, prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, a reţinut că dreptul la indemnizaţie acordat în virtutea calităţii de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 nu reprezintă un drept fundamental, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 53 din Constituţie referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi prevăzute de Legea fundamentală.

De altfel, Curtea a observat că, astfel cum a statuat constant în jurisprudenţa sa, invocarea prevederilor constituţionale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi nu poate fi reţinută dacă nu s-a constatat încălcarea vreunei prevederi constituţionale care consacră drepturi sau libertăţi fundamentale.

De asemenea, Curtea a arătat că indemnizaţia de revoluţionar are un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competenţă de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acesteia, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. În acest sens este şi Decizia nr. 193 din 2 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 10 iulie 2013.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţiile, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Adrian Ioan Oana, de Ladislau Pintyi, de Jenei Jozsef, de Ferencz Bumbak, de Emil Târnăveanu şi de Andras Dezso, în dosarele nr. 7.752/102/2012, nr. 7.754/102/2012, nr. 7.756/102/2012, nr. 7.758/102/2012, nr. 7.760/102/2012 şi nr. 7.762/102/2012 ale Tribunalului Mureş - Secţia civilă şi de Doru Augustin Voicu în Dosarul nr. 9.351/85/2012 al Tribunalului Sibiu - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Mureş - Secţia civilă şi Tribunalului Sibiu - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 18 martie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind modificarea şi completarea anexei nr. 43 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 8 alin. (1), al art. 20 alin. (1) şi al art. 22 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 863 lit. c) şi e), al art. 867 alin. (1) şi al art. 868 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă înscrierea în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului şi darea în administrarea Serviciului Român de Informaţii a unui imobil dobândit de statul român în condiţiile legii, având datele de identificare prevăzute la nr. crt. 1 din anexa nr. 1.

Art. 2. - Se aprobă înscrierea în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului şi darea în administrarea Serviciului Român de Informaţii a unui imobil trecut în domeniul public al statului prin Hotărârea nr. 305 din 27 septembrie 2013 a Consiliului Local al Municipiului Târgu Jiu, având datele de identificare prevăzute la nr. crt. 2 din anexa nr. 1.

Art. 3. - Se aprobă transmiterea din administrarea Consiliului Local al Municipiului Satu Mare în administrarea Serviciului Român de Informaţii şi înscrierea în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului a unei părţi dintr-un imobil aflat în proprietatea publică a statului, având datele de identificare prevăzute la nr. crt. 3 din anexa nr. 1.

Art. 4. - Se aprobă transferul din domeniul privat al statului în domeniul public al statului şi înscrierea în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului a unui imobil aflat în administrarea Serviciului Român de Informaţii, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 2.

Art. 5. - Se aprobă actualizarea valorii de inventar a unui imobil aflat în domeniul public al statului şi în administrarea Serviciului Român de Informaţii, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 3, ca urmare a efectuării unei lucrări de investiţii pusă în funcţiune.

Art. 6. - Se aprobă actualizarea valorilor de inventar ale unor imobile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Serviciului Român de Informaţii, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 4, ca urmare a valorificării şi cuprinderii rezultatelor inventarierii în situaţiile financiare anuale.

Art. 7, - Serviciul Român de Informaţii, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice, va opera modificările corespunzătoare ale anexei nr. 43 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 8. - Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Directorul Serviciului Român de Informaţii,

George-Cristian Maior

Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne,

Gabriel Oprea

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Nicolae-Liviu Dragnea

Ministrul finanţelor publice,

Ioana-Maria Petrescu

p. Ministrul delegat pentru buget,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

 

Bucureşti, 30 aprilie 2014.

Nr. 363.

 

ANEXA Nr. 1

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale imobilelor care se înscriu în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului şi se dau în administrarea Serviciului Român de Informaţii

 

 

Cod fiscal

Denumire

1. Ordonator principal de credite

4204305

Serviciul Român de Informaţii

2. Ordonator secundar de credite

 

 

3. Ordonator terţiar de credite

 

 

4. Regii autonome şi companii/societăţi naţionale subordonate ordonatorului principal

 

 

CLASA: 8 Bunuri publice de stat

GRUPA 8.19: Bunuri destinate apărării naţionale şi cu destinaţie specială

Elemente de identificare

Nr. crt.

Nr. MFP

Codul de

clasificare

Tipul bunului

Denumirea

Descrierea tehnică

Vecinătăţi

Adresa

Anul dobândirii /al dării

în folosinţă

Valoarea de inventar

- lei -

Situaţia juridică

Baza legală

Administrare/ Concesiune

1

-

8.19.01

Imobil

Sediu

 

 

Judeţul Argeş

2013

87.804

Contract de donaţie nr. 1.786 din 16.10.2013

Administrare

2

-

8.19.01

Imobil

Teren

 

 

Judeţul Gorj

2013

310.875

Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Târgu Jiu nr. 305 din 27.09.2013

Administrare

3

-

8.19.01

Parte din imobil

Sediu

 

 

Judeţul Satu Mare

2005

6.396

Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Satu Mare nr. 230 din 30.11.2005

Administrare

 

ANEXA Nr. 2

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale imobilului care se transferă din domeniul privat al statului în domeniul public al statului şi se înscrie în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului

 

 

Cod fiscal

Denumire

1. Ordonator principal de credite

4204305

Serviciul Român de Informaţii

2. Ordonator secundar de credite

 

 

3. Ordonator terţiar de credite

 

 

4. Regii autonome şi companii/societăţi naţionale subordonate ordonatorului principal

 

 

CLASA: 8 Bunuri publice de stat

GRUPA 8.19: Bunuri destinate apărării naţionale şi cu destinaţie specială

Elemente de identificare

Nr. MFP

Codul de clasificare

Tipul bunului

Denumirea

Descrierea tehnică

Vecinătăţi

Adresa

Anul dobândirii /al dării

în folosinţă

Valoarea de inventar

- lei -

Situaţia juridică

Baza legală

Administrare/ Concesiune

-

8.19.01

Imobil

Locuinţă de intervenţie

 

 

Municipiul Bucureşti

2004

395.743

Hotărârile Guvernului nr. 1.304/2004 şi nr. 2.336/2004

Administrare

 

ANEXA Nr. 3

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale Imobilului la care se actualizează valoarea de Inventar, ca urmare a efectuării unei lucrări de investiţii pusă în funcţiune

 

 

Cod fiscal

Denumire

1. Ordonator principal de credite

4204305

Serviciul Român de Informaţii

2. Ordonator secundar de credite

 

 

3. Ordonator terţiar de credite

 

 

4. Regii autonome şi companii/societăţi naţionale subordonate ordonatorului principal

 

 

CLASA: 8 Bunuri publice de stat

GRUPA 8.19: Bunuri destinate apărării naţionale şi cu destinaţie specială

Elemente de identificare

Nr. MFP

Codul de clasificare

Denumirea

Adresa

Valoarea de inventar

- lei -

Baza legală

105.946

8.19.01

Sediu

Judeţul Giurgiu

35.985.335

Autorizaţie de construire nr. 2 din 17.08.2011, Proces-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 4.087 din 27.06.2013

 

ANEXA Nr. 4

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale imobilelor la care se actualizează valorile de inventar, ca urmare a valorificării şi cuprinderii rezultatelor inventarierii în situaţiile financiare anuale

 

 

Cod fiscal

Denumire

1. Ordonator principal de credite

4204305

Serviciul Român de Informaţii

2. Ordonator secundar de credite

 

 

3. Ordonator terţiar de credite

 

 

4. Regii autonome şi companii/societăţi naţionale subordonate ordonatorului principal

 

 

CLASA: 8 Bunuri publice de stat

GRUPA 8.19: Bunuri destinate apărării naţionale şi cu destinaţie specială

Elemente de identificare

Nr. crt.

Nr. MFP

Codul de clasificare

Denumirea

Adresa

Valoarea de inventar

- lei -

1

35.534

8.19.01

Sediu

Judeţul Mureş

1.186.344

2

105.246

8.19.01

Sediu

Judeţul Argeş

12.059.711

3

105.256

8.19.01

Sediu

Judeţul Bacău

1.020.630

4

105.357

8.19.01

Sediu

Judeţul Brăila

5.116.054

5

105.384

8.19.01

Sediu

Judeţul Caraş-Severin

973.255

6

105.385

8.19.01

Sediu

Judeţul Caraş-Severin

1.342.191

7

105.389

8.19.01

Sediu

Judeţul Caraş-Severin

52.507

8

105.417

8.19.01

Sediu

Judeţul Cluj

1.426.516

9

105.551

8.19.01

Sediu

Judeţul Gorj

3.551.250

10

105.566

8.19.01

Sediu

Judeţul Harghita

226.431

11

105.613

8.19.01

Sediu

Judeţul Hunedoara

3.152.956

12

105.679

8.19.01

Sediu

Judeţul Mehedinţi

3.676.865

13

105.682

8.19.01

Sediu

Judeţul Mehedinţi

457.350

14

105.703

8.19.01

Sediu

Judeţul Mureş

5.477.286

15

105.714

8.19.01

Sediu

Judeţul Mureş

939.052

16

105.873

8.19.01

Sediu

Judeţul Tulcea

311.378

17

105.943

8.19.01

Sediu

Municipiul Bucureşti

13.368.463

18

105.957

8.19.01

Sediu

Judeţul Ilfov

6.627.472

19

105.958

8,19.01

Sediu

Judeţul Ilfov

1.290.003

20

105.962

8.19.01

Policlinică

Municipiul Bucureşti

10.364.412

21

105.986

8.19.01

Sediu

Municipiul Bucureşti

2.601.333

22

106.000

8.19.01

Sediu

Municipiul Bucureşti

12.232.301

23

120.827

8.19.01

Sediu

Judeţul laşi

10.417.313

24

144.742

8.19.01

Sediu

Municipiul Bucureşti

44.211216

25

145.155

8-19.01

Sediu

Judeţul Braşov

6.134.549

26

147.204

8.19.01

Sediu

Judeţul Argeş

3.017.451

27

148,977

8.19.01

Teren

Municipiul Bucureşti

1.558.908

28

148.978

8.19.01

Teren

Municipiul Bucureşti

3.771.778

29

153.300

8.19.01

Sediu

Judeţul Timiş

17.823.410

30

153.301

8.19.01

Sediu

Municipiul Bucureşti

74.748.864

31

155.557

819.01

Locuinţă de intervenţie

Judeţul Ialomiţa

98.521

32

155.558

8.19.01

Cabinet medical

Judeţul Ialomiţa

82.219

33

155.559

8.19.01

Sediu

Judeţul Ialomiţa

98.750

34

155.610

8.19.01

Locuinţă de intervenţie

Judeţul Vrancea

548.182

35

158.653

8.19.01

Sediu

Judeţul Satu Mare

513.100

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.