MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 355/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 355         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 14 mai 2014

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

64. - Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 184/2001 privind organizarea şi exercitarea profesiei de arhitect

 

409. - Decret privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 184/2001 privind organizarea şi exercitarea profesiei de arhitect

 

65. - Lege privind modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, precum şt pentru stabilirea altor măsuri

 

410. - Decret pentru promulgarea Legii privind modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, precum şi pentru stabilirea altor măsuri

 

69. - Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 28/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare

 

414. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 28/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 136 din 13 martie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968

 

Decizia nr. 159 din 20 martie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 121 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale şi ale art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865

 

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

381. - Hotărâre privind suplimentarea bugetului aprobat Curţii de Conturi pe anul 2014 din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pentru anul 2014

 

382. - Hotărâre privind suplimentarea bugetului Curţii de Conturi pentru plata titlurilor executorii prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar

 

383. - Hotărâre privind transmiterea unui imobil din domeniul public al statului şi din administrarea Serviciului Român de Informaţii în domeniul public al judeţului Ilfov şi în administrarea Consiliului Judeţean Ilfov

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

            719. - Ordin al ministrului mediului şi schimbărilor climatice pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului mediului şi pădurilor nr. 405/2010 privind constituirea şi funcţionarea Comisiei de analiză tehnică la nivel central

 

LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru modificarea şi completarea Legii nr. 184/2001 privind organizarea şi exercitarea profesiei de arhitect

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Legea nr. 184/2001 privind organizarea şi exercitarea profesiei de arhitect, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 771 din 23 august 2004, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 4, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

“(11) Poartă titlul de arhitect de interior absolventul cu diplomă de arhitect de interior obţinută în specializarea arhitectură de interior la o instituţie acreditată de învăţământ superior din România.”

2. După articolul 6 se introduce un nou articol, articolul 61, cu următorul cuprins:

“Art. 61. - (1) Titlurile oficiale de calificare în profesia de arhitect de interior obţinute în statele membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană sunt recunoscute de Ordinul Arhitecţilor din România, potrivit prevederilor Legii nr. 200/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Titlurile oficiale de calificare în profesia de arhitect de interior obţinute în statele terţe sunt recunoscute de Ministerul Educaţiei Naţionale, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.”

3. La articolul 10, alineatele (1) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“Art. 10, - (1) Proiectele de arhitectură pentru materializarea cărora legea impune obţinerea autorizaţiei de construire vor fi elaborate de un arhitect cu drept de semnătură sau de un conductor arhitect cu drept de semnătură. Proiectele de arhitectură de interior pentru materializarea cărora legea impune obţinerea autorizaţiei de construire pot fi semnate şi de către un arhitect de interior cu drept de semnătură.

(4) Dreptul de semnătură al conductorilor arhitecţi şi al arhitecţilor de interior se exercită pe teritoriul României şi este limitat la categoriile de lucrări pentru care legea recunoaşte acest drept.”

4. La articolul 11, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(4) Documentele necesare înregistrării, la prima prestare de servicii în domeniul arhitecturii sau în cazul în care au intervenit modificări ale situaţiei faţă de cea iniţială, reţinută în documente, în cazul prestaţiilor temporare sau ocazionale, sunt:

a) o declaraţie prealabilă scrisă, în care se precizează domeniul de asigurare sau alte mijloace de protecţie personală sau colectivă privind responsabilitatea profesională de care solicitantul beneficiază în România;

b) copia documentului care atestă cetăţenia solicitantului;

c) documentul emis de statul membru de stabilire a solicitantului, prin care se atestă că, la data eliberării acestuia, titularul este stabilit legal în respectivul stat şi că nu îi este interzisă definitiv sau temporar exercitarea activităţilor de arhitect;

d) copiile diplomelor, certificatelor sau ale altor titluri oficiale de calificare în profesia de arhitect.”

5. La articolul 11, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (51), cu următorul cuprins:

,,(51) Caracterul temporar şi ocazional al prestării de servicii în domeniul arhitecturii se verifică, de la caz la caz, în special în funcţie de durata prestării, frecvenţa, periodicitatea şi continuitatea acestora, de către Ordinul Arhitecţilor din România.”

6. La articolul 23, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,(3) Din Ordin fac parte arhitecţii şi conductorii arhitecţi cu sau fără drept de semnătură, urbaniştii diplomaţi fără drept de semnătură sau cărora Ie-a fost acordat, în condiţiile legii, drept de semnătură similar conductorilor arhitecţi, arhitecţii de interior cu drept de semnătură, stagiarii şi orice deţinător al titlului de arhitect, la cererea acestora.”

Art. II. - Legea nr. 184/2001 privind organizarea şi exercitarea profesiei de arhitect, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 771 din 23 august 2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

PREŞEDINTELE SENATULUI

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 12 mai 2014.

Nr. 64.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 184/2001 privind organizarea şi exercitarea profesiei de arhitect

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 184/2001 privind organizarea şi exercitarea profesiei de arhitect şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucureşti, 8 mai 2014.

Nr. 409.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

privind modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, precum şi pentru stabilirea altor măsuri

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Ordonanţa Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 27 martie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 1, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(4) Distrugerea drogurilor, precursorilor, medicamentelor, materialelor consumabile de utilitate medicală, materialelor de natura obiectelor de inventar medicale şi a aparaturii medicale, substanţelor toxice şi a materialelor radioactive confiscate se efectuează în condiţiile prevăzute în legile speciale care reglementează regimul acestor substanţe.”

2. La articolul 2, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“a) organe de valorificare - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, administraţiile judeţene ale finanţelor publice şi administraţiile finanţelor publice ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi alte structuri ale Ministerului Finanţelor Publice, stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice, pentru bunurile intrate în proprietatea privată a statului aflate pe teritoriul României, precum şi structurile de specialitate cu atribuţii în acest sens din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, pentru bunurile intrate în proprietatea privată a statului, care nu se află pe teritoriul României;”.

3. La articolul 5 alineatul (2), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“a) medicamentele, materialele consumabile de utilitate medicală, materialele de natura obiectelor de inventar medicale, aparatura medicală, substanţele toxice, materialele radioactive, bunurile culturale de patrimoniu, documentele istorice, materialele de arhivă, obiectele, veşmintele şi cărţile de cult, timbrele filatelice, materialele lemnoase, detectoarele de metale, fildeşul şi orice bunuri a căror comercializare este interzisă prin lege, care se predau organelor de specialitate ale statului competente a gestiona astfel de bunuri, conform prevederilor legale;”.

Art. II. - (1) La constatarea unor împrejurări privind săvârşirea unor fapte pentru care legea prevede aplicarea sancţiunii contravenţionale, complementare a confiscării bunurilor, agentul constatator poate lua măsura provizorie de indisponibilizare a bunurilor respective în vederea confiscării, întocmind în acest sens un proces-verbal de indisponibilizare.

(2) Prin procesul-verbal de indisponibilizare încheiat conform alin. (1), agentul constatator înştiinţează persoana la care s-au găsit bunurile asupra faptului că are posibilitatea, în termen de maximum 24 de ore, să depună la agentul constatator explicaţii scrise cu privire la împrejurările constatate şi/sau să depună orice document pe care îl consideră relevant, după caz, de natură să determine revocarea măsurii provizorii prevăzute la alin. (1).

(3) Bunurile indisponibilizate potrivit alin. (2) se depozitează într-un spaţiu stabilit de comun acord de agentul constatator cu persoana la care s-au găsit şi pe cheltuiala acesteia, persoana rămânând responsabilă de păstrarea calităţii şi integrităţii bunurilor, de luarea tuturor măsurilor pentru evitarea oricărui impact asupra calităţii mediului.

(4) După expirarea termenului prevăzut la alin. (2), în funcţie de faptele săvârşite şi documentele depuse, agentul constatator dispune fie revocarea măsurii prevăzute la alin. (1), fie aplicarea sancţiunii contravenţionale. Revocarea măsurii prevăzute la alin. (1) se motivează în scris şi este avizată de şefii ierarhici ai agentului constatator şi aprobată de conducătorul instituţiei din care face parte acesta.

(5) Sunt exceptate de la aplicarea procedurii prevăzute la alin. (1) bunurile a căror provenienţă nu este dovedită de contravenient, în condiţiile legii, şi care au servit sau sunt destinate pentru activităţi comerciale ilicite, asupra cărora se dispune de îndată sancţiunea confiscării.

Art. III. - În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Afacerilor Interne vor elabora normele metodologice de aplicare a prevederilor art. II, care vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului.

Art. IV. - Ordonanţa Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 27 martie 2009, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările aduse prin prezenta lege, va fi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată,

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

PREŞEDINTELE SENATULUI

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 12 mai 2014.

Mr. 65.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

pentru promulgarea Legii privind modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, precum şi pentru stabilirea altor măsuri

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea privind modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, precum şi pentru stabilirea altor măsuri şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucureşti, 8 mai 2014.

Nr. 410.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 28/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Articol unic. - Se aprobă Ordonanţa Guvernului nr. 28 din 27 august 2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, adoptată în temeiul art. 1 pct. I.3 din Legea nr. 182/2013 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 30 august 2013, cu următoarele modificări şi completări:

1. La articolul IV punctul 1, partea introductivă a literei e) a alineatului (2) al articolului 160 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“e) livrarea de energie electrică către un comerciant persoană impozabilă, stabilit în România conform art. 1251 alin. (2). Comerciantul persoană impozabilă reprezintă persoana impozabilă a cărei activitate principală, în ceea ce priveşte cumpărările de energie electrică, o reprezintă revânzarea acesteia şi al cărei consum propriu de energie electrică este neglijabil. Prin consum propriu neglijabil de energie electrică se înţelege un consum de maximum 1% din energia electrică cumpărată în perioada ianuarie-noiembrie a fiecărui an calendaristic. Se consideră că are calitatea de comerciant persoană impozabilă cumpărătorul de energie electrică care deţine licenţa pentru activitatea de operator al pieţei de energie electrică eliberată de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, pentru tranzacţiile pe piaţa pentru ziua următoare şi pe piaţa intrazilnică. De asemenea, se consideră că are calitatea de comerciant persoană impozabilă cumpărătorul de energie electrică care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:”.

2. La articolul IV, după punctul 1 se introduce un nou punct, punctul 11, cu următorul cuprins:

“11. La articolul 207, literele j) şi k) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

«j) arme, altele decât cele cu destinaţie militară sau de tir sportiv, cu codurile NC: 9302 00 00, 9303, 9304 00 00;

k) muniţie pentru armele prevăzute la lit. j), cu codurile NC: 9306 21, 9306 29, 9306 30;»“.

3. La articolul IV punctul 3, alineatul (2) al articolului 208 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(2) Pentru produsele prevăzute la art. 207 lit. a)-c) şi f)-I), accizele se datorează o singură dată şi se calculează prin aplicarea sumelor fixe pe unitatea de măsură asupra cantităţilor produse, comercializate, importate sau achiziţionate intracomunitar, după caz. Pentru amestecurile cu cafea solubilă importate sau achiziţionate intracomunitar, accizele se datorează şi se calculează numai pentru cantitatea de cafea solubilă conţinută în amestecuri.”

4. La articolul IV punctul 4, literele a) şi b) ale alineatului (1) şi partea introductivă a alineatului (3) ale articolului 209 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“a) operatorii economici care produc şi comercializează, achiziţionează din teritoriul comunitar ori importă produsele prevăzute la art. 207 lit. a)-c), f)-i) şi I);

b) persoanele fizice care achiziţionează din teritoriul comunitar ori importă produsele prevăzute la art. 207 lit. h)-I).

            ……………………………………………………………….

(3) Operatorii economici care achiziţionează din teritoriul comunitar produsele prevăzute la art. 207 lit. a)-c), f)-i) şi I) au obligaţia ca, înainte de primirea produselor, să se înregistreze la autoritatea competentă, în condiţiile prevăzute în normele metodologice, şi să respecte următoarele cerinţe:”.

5. La articolul IV, după punctul 4 se introduc trei noi puncte, punctele 41--43, cu următorul cuprins:

“41. La articolul 209 alineatul (1), după litera a) se introduc două noi litere, literele a1) şi a2), cu următorul cuprins:

«a1) operatorii economici care comercializează către deţinătorul final armele, respectiv către persoana fizică sau juridică care prezintă autorizaţia de procurare a armei, indiferent dacă acestea sunt achiziţionate intracomunitar, importate sau produse în România, în cazul armelor prevăzute la art. 207 lit. j);

a2) operatorii economici care comercializează către deţinătorul final muniţia, respectiv către persoana fizică sau juridică ce prezintă permisul de portarma, indiferent dacă aceasta este achiziţionată intracomunitar, importată sau produsă în România, în cazul muniţiei prevăzute la art. 207 lit. k);».

42. La articolul 209, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:

«(5) în cazul unui operator economic care nu are domiciliul fiscal în România şi intenţionează să desfăşoare activităţi economice cu produse accizabile prevăzute la art. 207, pentru care are obligaţia plăţii accizelor în România, acesta va desemna un reprezentant fiscal stabilit în România, pentru a îndeplini obligaţiile care îi revin potrivit prezentului capitol.»

43. La articolul 210, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 210. - (1) Sunt scutite de la plata accizelor produsele livrate de către plătitorii de accize:

a) la rezerva de stat şi la rezerva de mobilizare, pe perioada cât au acest regim;

b) către beneficiarii scutirilor generate prevăzute la art. 20666.

Normele privind acordarea scutirilor prevăzute la lit. b) se vor aproba prin ordin al ministrului finanţelor publice.»“

6. La articolul IV punctul 6, articolul 211 se modifică şl va avea următorul cuprins:

 

“Exigibilitatea

Art. 211. - Momentul exigibilităţii accizei intervine:

a) la momentul recepţionării pentru produsele prevăzute la art. 207 lit. a)-c), f)-i) şi l) provenite din achiziţii intracomunitare efectuate de operatori economici;

b) la data efectuării formalităţilor de punere în liberă circulaţie pentru produsele prevăzute la art. 207 lit. a)-c), f)-i) şi l) provenite din operaţiuni de import efectuate de operatori economici;

 

c) la momentul eliberam pentru consum, m conformitate cu prevederile art. 2067, pentru produsele prevăzute la art. 207 lit. d) şi e);

d) la momentul vânzării pe piaţa internă, pentru produsele prevăzute la art. 207 lit. f)-i) şi l) provenite din producţia internă, iar în cazul produselor prevăzute la art. 207 lit. j) şi k) la data efectuării primei vânzări pe piaţa internă către persoana deţinător final, moment atestat prin data facturii şi/sau data bonului fiscal, emise de vânzător, indiferent dacă produsele provin din achiziţii intracomunitare, import sau producţie internă;

e) la data efectuării formalităţilor de punere în liberă circulaţie pentru produsele prevăzute la art. 207 lit. h), i) şi I) provenite din operaţiuni de import efectuate de persoane fizice, respectiv înainte de efectuarea primei înmatriculări în România, în cazul produselor prevăzute la art. 207 lit. h) şi i) provenite din achiziţii intracomunitare efectuate de persoane fizice. În scopul înmatriculării navelor sau autovehiculelor prevăzute la art. 207 lit. h) şi i) se prezintă organelor competente:

1. declaraţia vamală care atestă efectuarea formalităţilor de punere în liberă circulaţie, în cazul navelor sau autovehiculelor din import;

2. certificatul care atestă plata accizelor, în cazul navelor sau autovehiculelor achiziţionate intracomunitar. Modelul şi conţinutul certificatului se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală;

f) la data documentului comercial care atestă achiziţia intracomunitară a produselor prevăzute la art. 207 lit. k) şi I) în cazul în care achiziţia intracomunitară este efectuată de o persoană fizică;

g) la data efectuării formalităţilor de punere în liberă circulaţie pentru produsele prevăzute la art. 207 lit. j) şi k) provenite din operaţiuni de import efectuate de persoane fizice. Momentul exigibilităţii accizelor în cazul armelor prevăzute la art. 207 lit. j) provenite din achiziţii intracomunitare efectuate de persoane fizice intervine înainte de înscrierea armei în documentul care atestă dreptul de deţinere a armei sau, după caz, de port şi de folosinţă a armei, conform prevederilor Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, republicată, cu modificările ulterioare. În scopul înscrierii armei în documentul care atestă dreptul de deţinere a armei sau, după caz, de port şi de folosinţă a armei se prezintă organelor competente:

1. declaraţia vamală care atestă efectuarea formalităţilor de punere în liberă circulaţie, în cazul armelor din import;

2. certificatul care atestă plata accizelor, în cazul armelor achiziţionate intracomunitar. Modelul şi conţinutul certificatului se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.”

7. La articolul IV punctul 7, alineatul (2) al articolului 213 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(2) Pentru situaţiile prevăzute la art. 211 lit. b), e) şi g), plata accizelor se face la data exigibilităţii accizelor.”

8. La articolul IV punctul 8, alineatul (3) al articolului 214 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(3) Operatorii economici care achiziţionează intracomunitar sau din import produsele prevăzute la art. 207 lit. a)-c), f)-i) şi l) pentru uzul propriu, precum şi persoanele fizice care efectuează achiziţii intracomunitare de produse prevăzute la art. 207 lit. h)-I) depun o declaraţie de accize la autoritatea competentă până la data prevăzută pentru plata acestor accize, numai atunci când datorează accize. Modelul declaraţiei se reglementează prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.”

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

PREŞEDINTELE SENATULUI

CĂLIN-CONSTANTIN- ANTON POPESCU-TĂRICEANU

 

Bucureşti, 12 mai 2014.

Nr. 69.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 28/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 28/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BĂSESCU

 

Bucureşti, 8 mai 2014.

Nr. 414.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 136

din 13 martie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968, excepţie ridicată de Justin Paul Gafiuc în Dosarul nr. 16.182/4/2013 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 571 D/2013.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocat Victor Gafiuc, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 573D/2013, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cristian Anghel Băloi în Dosarul nr. 17.923/225/2012 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 573D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 573D/2013 la Dosarul nr. 571 D/2013.

Partea prezentă şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 573D/2013 la Dosarul nr. 571 D/2013, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei din Dosarul nr. 571 D/2013, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că imposibilitatea exercitării vreunei forme de control judiciar asupra sentinţelor pronunţate potrivit dispoziţiilor art. 277-278 din Codul de procedură penală din 1968, prin rămânerea lor definitivă, conform prevederilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968, ca urmare a modificării lor prin dispoziţiile Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, are drept consecinţă pronunţarea unor soluţii ce reprezintă grave erori judiciare şi supunerea părţilor la măsuri arbitrare. Se susţine că înaintea datei intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 un foarte mare număr de astfel de soluţii pronunţate în primă instanţă erau modificate de către instanţele de recurs.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie şi la Hotărârea din 15 iunie 2006 a Curţii Europene a Drepturilor Omului, pronunţată în Cauza Cârstea şi Grecu împotriva României. Se susţine că dispoziţiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968 nu încalcă principiul egalităţii, fiind aplicabile tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică, şi nici accesul liber la justiţie, acesta nepresupunând accesul la toate gradele de jurisdicţie în toate categoriile de cauze. Se arată, de asemenea, că prevederile art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu sunt aplicabile în cauză, întrucât norma criticată nu vizează judecarea fondului cauzei penale, şi că dreptul la un recurs efectiv, potrivit dispoziţiilor art. 13 din Convenţie, presupune accesul liber la justiţie, neconfundându-se cu dreptul de a promova calea de atac a recursului.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 2.231 din 21 august 2013, pronunţată în Dosarul nr. 16.182/4/2013, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968, excepţie ridicată de Justin Paul Gafiuc într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale.

Prin Decizia penală nr. 1.422 din 25 iunie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 17.923/225/2012, Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968, excepţie ridicată de Cristian Anghel Băloi într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unei rezoluţii de scoatere de sub urmărire penală.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prin rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate în primă instanţă cu privire la soluţionarea plângerii formulate împotriva unei rezoluţii de scoatere de sub urmărire penală, ca urmare a modificării art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968 prin Legea nr. 202/2010, sunt încălcate prevederile constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi, arătând că textele criticate creează discriminare între persoane aflate în situaţii juridice identice, respectiv cele interesate să promoveze recurs împotriva hotărârilor pronunţate, conform dispoziţiilor art. 277-278 din Codul de procedură penală din 1968, şi cele cărora le este asigurat dreptul de a promova această cale de atac. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 500 din 15 mai 2012. De asemenea, se arată că prevederile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968 încalcă dispoziţiile constituţionale şi cele convenţionale referitoare la accesul liber la justiţie, la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, susţinându-se că, în lipsa unui astfel de control, instanţa absolutizează legalitatea şi temeinicia anumitor probe administrate şi nu îşi manifestă rolul activ în soluţionarea cauzelor, respingând plângeri fără a intra în cercetarea fondului cauzelor. Sunt invocate hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului, din 26 aprilie 2006 şi 31 martie 2008, pronunţate în cauzele Lungoci împotriva României şi Anghel împotriva României. Se arată, totodată, că inadmisibilitatea recursului încalcă principiul exercitării căilor de atac şi dispoziţiile referitoare la înfăptuirea justiţiei reglementate la art. 124 şi art. 129 din Legea fundamentală, contravenind şi prevederilor art. 24 din Constituţie referitor la dreptul la apărare. Raportând textul criticat la prevederile art. 3851 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968 se susţine că imposibilitatea exercitării vreunei forme de control judiciar împotriva hotărârilor pronunţate, potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 din acelaşi cod, reprezintă o măsură nejustificată, fără o raţiune procesuală rezonabilă. Se arată că aplicarea dispoziţiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968 poate duce la pronunţarea unor soluţii arbitrare, blocând pentru viitor posibilitatea urmăririi aceleiaşi persoane pentru aceleaşi fapte, cu excepţia cazurilor în care sunt descoperite fapte sau împrejurări noi, necunoscute de către organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată la data pronunţării hotărârii rămase definitive, conform textului legal criticat. Se susţine că sunt încălcate, în acest fel, şi dispoziţiile art. 53 cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Se arată, de asemenea, că prevederile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968 contravin şi dispoziţiilor art. 13 din Convenţie, prin neasigurarea dreptului la un recurs efectiv, precum şi prevederilor art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, prin neasigurarea dublului grad de jurisdicţie în materie penală.

Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968 nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi celor convenţionale invocate de autorul excepţiei Se susţine că suprimarea căii de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate potrivit art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală din 1968 reprezintă voinţa legiuitorului şi că posibilitatea de a formula plângere împotriva actelor procurorului, potrivit dispoziţiilor art. 2781, constituie garanţia verificării actelor întocmite în faza urmăririi penale de către o instanţă imparţială şi independentă. Se arată, totodată, că nu există obligaţia constituţională a asigurării mai multor grade de jurisdicţie pentru toate categoriile de cauze.

Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că dispoziţiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968 nu contravin prevederilor constituţionale şi celor convenţionale invocate de autorul excepţiei, nu limitează şi nu înlătură drepturi fundamentale prevăzute în Constituţie. Se susţine că împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac în condiţiile legii, reglementarea acestora fiind atributul exclusiv al legiuitorului. Se arată, totodată, că eliminarea căii de atac împotriva hotărârilor pronunţate potrivit alin. 8 al art. 2781 din Codul de procedură penală din 1968 se datorează caracterului special al acestei proceduri, având ca scop asigurarea celerităţii procesului penal. Se face trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 125 din 1 februarie 2011, nr. 1.131 din 13 septembrie 2011, nr. 571 din 29 mai 2012, nr. 711 din 5 iulie 2012 şi nr. 1.019 din 29 noiembrie 2012.

Potrivit art. 30 alin.(1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului susţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că textele criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil, consacrat la art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţie, întrucât nu înlătură dreptul părţilor de a beneficia de garanţiile procesuale Instituite prin lege, în cadrul unui proces echitabil, judecat de o instanţă independentă şi imparţială, a cărei competenţă este stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Se susţine că eliminarea recursului împotriva sentinţei de respingere a plângerii formulate împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată este justificată de caracterul special al procedurii instituite prin art. 2781 din Codul de procedură penală din 1968 şi are ca scop asigurarea celerităţii procesului penal. Se arată, de asemenea, că atât competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată, cât şi exercitarea căilor de atac sunt prevăzute prin lege, reglementarea acestora fiind atributul exclusiv al legiuitorului. Se susţine, totodată, că dispoziţiile art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie referitoare la asigurarea dublului grad de jurisdicţie în materie penală nu sunt aplicabile, întrucât textele criticate reglementează procedura de judecată a plângerilor formulate împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată, nefiind vizat fondul cauzelor penale. Se mai arată că nu sunt aplicabile în cauză nici prevederile art. 13 din Convenţie, dreptul la un recurs efectiv neconfundându-se cu dreptul de exercitare a unei anumite căi de atac.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2). ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968, care au următorul cuprins: “Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8 este definitivă.”

Prevederile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968 au fost abrogate prin dispoziţiile art. 108 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l,nr. 515 din 14 august 2013, ele fiind preluate la art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală în vigoare. Având însă în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a statuat că sintagma “În vigoare” din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, reţinem ca obiect al prezentei excepţii de neconstituţionalitate art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968.

Se susţine că prevederile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968 încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 20 cu privire la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 cu privire la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 53 cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei şi ale art. 129 cu privire la folosirea căilor de atac, prevederile art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu privire la dreptul la un proces echitabil şi la dreptul la un recurs efectiv, precum şi dispoziţiile art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţie referitor la asigurarea dublului grad de jurisdicţie în materie penală.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968, prin raportare la aceleaşi critici de neconstituţionalitate, respingând ca neîntemeiate excepţiile invocate, prin numeroase decizii, dintre care, cu titlu de exemplu, sunt reţinute: Decizia nr. 711 din 5 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 16 august 2012, Decizia nr. 977 din 22 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 17 ianuarie 2013, Decizia nr. 1.019 din 29 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 10 ianuarie 2013, şi Decizia nr. 181 din 28 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 22 mai 2013.

Prin Decizia nr. 181 din 28 martie 2013, Curtea Constituţională a statuat că între textele criticate, potrivit cărora hotărârea pronunţată de judecător în temeiul art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală din 1968 este definitivă, şi prevederile din Legea fundamentală şi din actele normative internaţionale invocate de autorii excepţiei nu poate fi reţinută nicio contradicţie, întrucât stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a reţinut că acesta este sensul art. 129 din Constituţie, text care face referire la “condiţiile legii” atunci când reglementează exercitarea căilor de atac (“Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii), ca, de altfel, şi al art. 126 alin. (2) din Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecătoreşti şi la procedura de judecată, stabileşte că acestea “sunt prevăzute numai prin lege”.

Prin aceeaşi decizie Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968 nu aduc atingere dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Legea fundamentală şi nici accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale întrucât nu înlătură posibilitatea părţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Curtea a constatat că nicio prevedere a Legii fundamentale şi a actelor normative internaţionale invocate de autorii excepţiei nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză.

Totodată, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispoziţiile art. 2781 din Codul de procedură penală din 1968, în care nu se judecă infracţiunea care a format obiectul cercetării ori urmăririi penale, ci rezoluţia sau ordonanţa de netrimitere în judecată emisă de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie nu sunt aplicabile. De asemenea, Curtea a statuat că prevederile art. 13 din Convenţie nu au aplicabilitate în cauza de faţă, întrucât dreptul la un recurs efectiv nu se confundă cu dreptul la exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti.

Cu acelaşi prilej, Curtea a statuat că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 2781 din Codul de procedură penală din 1968, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului.

În ceea ce priveşte pretinsa încălcare, prin textele de lege ce fac obiectul excepţiei, a art. 53 din Constituţie, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi reţinută, prevederile constituţionale invocate fiind aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care nu s-a constatat.

Referitor la invocarea, ca temei al excepţiei de neconstituţionalitate, a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a constatat că o atare încălcare nu poate fi reţinută, întrucât principiul egalităţii cetăţenilor nu înseamnă uniformitate, astfel că, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit.

Pentru motivele arătate, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968 nu aduc atingere nici prevederilor art. 124 din Legea fundamentală.

Prin aceeaşi decizie, reţinând că autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă existenţa unei contradicţii între dispoziţiile de lege criticate şi prevederile art. 3851 din Codul de procedură penală din 1968, Curtea a statuat că o asemenea critică nu poate fi nici ea reţinută, întrucât examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţii din Constituţie sau din actele internaţionale la care România este parte, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi nici coroborarea lor sau posibilele contradicţii din cadrul legislaţiei interne.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor invocate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Justin Paul Gafiuc şi Cristian Anghel Băloi în Dosarul nr. 16.182/4/2013 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală şi, respectiv, Dosarul nr. 17.923/225/2012 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi constată că dispoziţiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia penală şi Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al Românei, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 13 martie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 159

din 20 martie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 121 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale şi ale art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 121 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, republicată, şi ale art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Marinică Cazacu în Dosarul nr. 3.976/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului nr.460D/2013 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul Radu Protopopescu, avocat membru al Baroului Bucureşti, în calitate de apărător ales, cu delegaţie depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa celeilalte părţi.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, precizează, în esenţă, că art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 a fost conceput ca un instrument de garantare a efectelor deciziilor Curţii Constituţionale. Dar legiuitorul a circumstanţiat prea strict exerciţiul căii de atac a revizuirii întemeiate pe cazul reglementat în textul de lege menţionat. Susţine că orice dispoziţie care suprimă posibilitatea revizuirii este neconstituţională întrucât permite supravieţuirea unei hotărâri afectate de neconstituţionalitate. Precizează că sintagma “În acea cauza­se interpretează de instanţe în sensul că excepţia trebuie ridicată în acea etapă procesuală în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere. De asemenea, susţine că revizuirea s-ar putea promova numai împotriva acelor hotărâri care evocă fondul, celelalte rămânând intangibile, ceea ce este neconstituţional, întrucât dispoziţia legală declarată de Curtea Constituţională contrară Legii fundamentale poate fi şi o normă de procedură, situaţie în care este evident că nu se evocă fondul, dar hotărârea judecătorească este, totuşi, pronunţată în baza unui text de lege neconstituţional. Aşadar, art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 este neconstituţional în măsura în care nu permite revizuirea hotărârilor care nu evocă fondul.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 121 alin. (2) din Legea nr. 67/2004, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale prin care s-a arătat că este opţiunea legiuitorului limitarea, în materie electorală, a exercitării căilor de atac. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 apreciază că ar trebui pronunţată o decizie prin care Curtea Constituţională să constate că acestea sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate trebuie ridicată în acea etapă procesuală în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 5 iunie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 3.976/2/2013, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă ŞI pentru cauze privind proprietatea Intelectuală, conflicte de muncă şl asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 121 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, republicată, ŞI ale art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Marinică Cazacu într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea cererii de revizuire a unei decizii prin care a fost admis recursul introdus de Uniunea Social Liberală Ialomiţa şi au fost respinse candidaturile acestuia depuse pentru funcţiile de preşedinte al Consiliului Judeţean Ialomiţa şi de consilier în Consiliul Judeţean Ialomiţa.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 322 pct. 10 din Codul de procedura civila din 1865 sunt neconstituţionale în măsura în care sintagma “excepţia invocată în acea cauză” este interpretată în sensul că nu este admisibilă revizuirea fondată pe acest motiv în situaţia în care excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată într-o etapă procesuală ulterioară celei în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită şi în măsura în care nu permit revizuirea unei hotărâri judecătoreşti prin care, fără a se evoca fondul, s-a făcut aplicarea unor dispoziţii constatate ca neconstituţionale de Curtea Constituţională.

Precizează că art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 instituie în mod neechivoc o garanţie procedurală a respectării supremaţiei Constituţiei şi a obligativităţii erga omnes a deciziilor Curţii Constituţionale. Arată că, dată fiind utilizarea inconsecventă de către legiuitor a noţiunii de “cauză” - în unele situaţii cu sensul larg de litigiu, proces, speţă dedusă judecăţii, cu toate etapele procesuale ale acesteia, iar în alte situaţii cu un înţeles limitat, mai apropiat celui restrâns de etapă procesuală -, textul de lege menţionat este susceptibil de interpretarea restrictivă potrivit căreia reformarea hotărârii judecătoreşti pronunţate în baza unei dispoziţii declarate neconstituţionale nu ar fi admisibilă decât în măsura în care excepţia de neconstituţionalitate ar fi fost invocată strict în “cauza” - înţeleasă în sensul de etapă procesuală - în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită - Susţine că, în măsura în care s-ar interpreta astfel, ar însemna ca dispoziţia de lege neconstituţională să continue să producă efecte prin absenţa căii de retractare şi, implicit, prin menţinerea hotărârii judecătoreşti motivate prin respectiva dispoziţie, ceea ce ar echivala cu lipsirea de substanţă a principiilor supremaţiei Constituţiei şi obligativităţii deciziilor Curţii Constituţionale. În opinia sa, existenţa unei reglementări procedurale care să permită reformarea oricăror hotărâri judecătoreşti pronunţate în baza unor prevederi de lege ce contravin Constituţiei, indiferent de faza procesuală a litigiului în care au fost pronunţate respectivele hotărâri şi, de asemenea, indiferent de etapa procesuală în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, excepţie cu caracter absolut, care poate fi invocată în orice fază a litigiului, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, constituie un imperativ al statului de drept şi o garanţie a respectării efective a Legii fundamentale. Lipsa accesului la o cale de atac de reformare ar echivala cu negarea forţei juridice pe care o au deciziile Curţii Constituţionale şi ar priva justiţiabilul de efectele obligatorii ale acestor decizii.

În măsura în care revizuirea reglementată de art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 ar avea domeniul de aplicare limitat la acele decizii care evocă fondul, s-ar putea ajunge la refuzul punerii în aplicare a deciziilor Curţii Constituţionale, chiar pe calea unor abuzuri procedurale, ca, de pildă, respingerea, în baza unor excepţii de procedură, fără a se intra în examinarea fondului, a căilor de atac extraordinare ce tind la reformarea hotărârii afectate de viciul de neconstituţionalitate.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că textele de lege criticate nu încalcă prevederile Legii fundamentale. Arată că revizuirea hotărârilor judecătoreşti întemeiată pe art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 nu este reglementată de Constituţie în materia efectului deciziilor Curţii Constituţionale, precizând că din jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional (deciziile nr. 223 şi nr. 224 din 13 martie 2012) rezultă că, după publicarea deciziilor pronunţate de aceasta, singura interpretare posibilă a dispoziţiilor legale este cea dată prin deciziile Curţii Constituţionale. Precizează că art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 pretinde părţilor să îşi exercite drepturile procesuale puse la dispoziţie de lege în invocarea excepţiei de neconstituţionalitate în cauza aflată în curs de judecată la prima instanţă, instanţa de apel sau, după caz, la o instanţă de recurs, în acest ultim caz, revizuirea fiind admisibilă atunci când instanţa de recurs, până la care revizuentul putea invoca excepţia de neconstituţionalitate, evocă fondul. Aşadar, neinvocarea excepţiei atrage caracterul irevocabil al hotărârii judecătoreşti dată cu acest caracter într-o cauză în care excepţia nu a fost invocată, deciziile Curţii Constituţionale nedeterminând desfiinţarea tuturor hotărârilor judecătoreşti care s-au pronunţat în aplicarea unui text legal declarat ulterior neconstituţional, ci numai a acelora în ale căror cauze s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate. Consideră că nici prevederile art. 121 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 şi nici cele ale art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 nu contravin accesului la justiţie, procesului echitabil, supremaţiei Constituţiei sau forţei obligatorii a deciziilor Curţii Constituţionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că dispoziţiile de lege criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, fiind pronunţate deciziile nr. 1.128 din 16 octombrie 2008, nr. 1.542 din 25 noiembrie 2010 şi nr. 102 din 28 februarie 2013. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că prevederile art. 121 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 sunt constituţionale, iar considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Avocatul Poporului apreciază că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile legale care exclud posibilitatea formulării căilor de atac împotriva hotărârilor definitive pronunţate de instanţele judecătoreşti în condiţiile Legii nr. 67/2004 nu încalcă prevederile constituţionale invocate. Astfel, soluţionarea întâmpinărilor, contestaţiilor sau a altor cereri cu respectarea procedurii stabilite de lege pentru ordonanţa preşedinţială, precum şi excluderea căilor de atac în materie electorală sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 21 şi ale art. 126 alin. (2) din Constituţie. Legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii diferite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale, iar accesul liber la justiţie nu implică în mod necesar existenţa mai multor grade de jurisdicţie şi nici posibilitatea exercitării căilor de atac - inclusiv a celor extraordinare - de către toate părţile din proces. În plus, în exercitarea rolului său de garant al supremaţiei Legii fundamentale, instanţa de contencios constituţional este competentă ca, atunci când o prevedere legală supusă controlului său este susceptibilă de mai multe variante de interpretare dintre care unele sunt neconforme cu dispoziţiile Constituţiei, să identifice acea modalitate de interpretare care corespunde normelor şi principiilor fundamentale, urmând ca prevederea legală examinată să fie aplicată numai în acea interpretare constatată de Curte ca fiind constituţională, orice altă variantă fiind exclusă. Aceasta presupune că, după publicarea deciziilor, singura interpretare posibilă a dispoziţiilor legale este cea dată prin deciziile Curţii Constituţionale. Dar acestea determină desfiinţarea hotărârilor judecătoreşti doar în acele cauze în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate. Precizează că, în sensul constituţionalităţii prevederilor legale criticate, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin deciziile nr. 102 din 28 februarie 2013 şi nr. 1.542 din 25 noiembrie 2010.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile apărătorului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 121 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 17 mai 2007, astfel cum au fost modificate prin art. 48 pct. 5 din titlul IV al Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012. Textul de lege criticat are următoarea redactare: “Împotriva hotărârilor definitive, pronunţate de instanţele judecătoreşti potrivit prezentei legi, nu există cale de atac”.

De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi prevederile art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865, introdus prin art. II pct. 1 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, care au următorul cuprins: “Revizuirea unei hotărâri ramase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (...) 10. dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională legea, ordonanţa ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă care a făcut obiectul acelei excepţii ori alte dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare.

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse la art. 1 alin. (3) care enumera caracteristicile statului de drept, art. 1 alin. (5) care instituie obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 142 alin. (1) potrivit căruia Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei şi art. 147 alin. (4) care statuează că, de la data publicării în Monitorul Oficial, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au efect numai pentru viitor.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

I. Prevederile art. 121 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, Curtea pronunţându-se prin Decizia nr. 1.128 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008. Cu acel prilej, instanţa de contencios constituţional a reţinut că, în materie electorală, legiuitorul a stabilit o procedură specială de soluţionare a întâmpinărilor, contestaţiilor şi a oricăror altor cereri prevăzute de lege, desfăşurată potrivit regulilor stabilite de Codul de procedură civilă pentru ordonanţa preşedinţială. Obiectul reglementării - valorificarea drepturilor electorale - a impus adoptarea unei proceduri de judecată prin care să fie soluţionate cu celeritate toate cererile adresate instanţei. Curtea a apreciat că, sub acest aspect, apare ca firească opţiunea legiuitorului de a limita exercitarea căilor de atac doar la cele ordinare, finalitatea fiind aceea de a evita situaţia unei prelungiri a procesului ca urmare a contestării hotărârilor definitive şi irevocabile prin intermediul căilor extraordinare de atac.

Curtea a observat că, în această materie, ca de altfel oriunde legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de respectarea unei anumite proceduri, intenţia sa nu a fost de a restrânge accesul liber la justiţie, ci, exclusiv, de a instaura un climat de ordine, indispensabil exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21, prevenind astfel abuzurile şi asigurând protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalte părţi.

În acest sens, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual - nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.

Aşa fiind, procedura instituită prin textul de lege criticat are în vedere soluţionarea procesului cu celeritate, întrucât, în absenţa ei, aplicarea regulilor de drept comun ar fi de natură să împiedice desfăşurarea procedurilor electorale aflate în curs şi ar genera o stare de incertitudine cât priveşte raporturile juridice stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, afectând pentru un timp îndelungat rezultatul alegerilor.

Mai mult, art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia “Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”, precum şi art. 129, care prevede că, “Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”, atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv a condiţiilor de exercitare a căilor de atac.

De asemenea, aşa cum s-a arătat şi în Decizia nr. 102 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 12 aprilie 2013, în materie electorală, revizuirea nu îşi găseşte raţiunea, întrucât este vorba de evenimente temporare şi ireversibile, aşa cum sunt alegerile locale, astfel că prin introducerea căii revizuirii nu s-ar mai atinge nicio finalitate, nu s-ar mai putea oferi nicio satisfacţie revizuentului, chiar în ipoteza revizuirii hotărârii contestate. Aşadar, din cauza imposibilităţii fizice de restabilire a situaţiei anterioare, legiuitorul a apreciat că nu este necesar să mai reglementeze posibilitatea introducerii de căi de atac în cazul contenciosului electoral.

Pentru aceste motive, Curtea a constatat că prevederile art. 121 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 nu contravin dispoziţiilor constituţionale care consacră dreptul de acces liber la justiţie şi nici celor referitoare la exercitarea căilor de atac.

Întrucât în cauza de faţă nu au fost invocate elemente noi, de natură să conducă la reconsiderarea acestei jurisprudenţe, cele statuate de Curtea Constituţională îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.

II. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865, Curtea observă că, în motivarea acesteia, se susţine, în principal, că reformarea hotărârii judecătoreşti pronunţate în baza unei dispoziţii declarate neconstituţionale nu ar fi admisibilă decât în măsura în care excepţia de neconstituţionalitate ar fi fost invocată strict în “cauza” - înţeleasă în sensul de etapă procesuală - în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită.

Curtea reţine că, din actele aflate la dosarul cauzei, rezultă că la originea procesului în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate s-a aflat contestaţia formulată de Uniunea Social Liberală Ialomiţa împotriva admiterii candidaturii autorului excepţiei la alegerile locale din anul 2012 pentru funcţiile de preşedinte al Consiliului Judeţean Ialomiţa şi de consilier în Consiliul Judeţean Ialomiţa. Tribunalul Ialomiţa, învestit cu soluţionarea acesteia, a respins contestaţia. Împotriva sentinţei pronunţate de tribunal, Uniunea Social Liberală Ialomiţa a introdus recurs, care a fost admis de Curtea de Apel Bucureşti, sentinţa Tribunalului Ialomiţa fiind casată. Domnul Marinică Cazacu a formulat contestaţie în anularea deciziei Curţii de Apel Bucureşti. În cursul judecării contestaţiei în anulare, acesta a ridicat excepţia de neconstituţionalitate prevederilor art. 118 şi ale art. 121 alin. (2) din Legea nr. 67/2004. Prin Decizia nr. 102 din 28 februarie 2013, Curtea

Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 118 din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, potrivit cărora “Prefecţii şi subprefecţii nu pot candida şi nu pot participa la acţiunile din campania electorală, sub sancţiunea demiterii din funcţie, decât în situaţia în care demisionează cu cel puţin 50 de zile înaintea datei alegerilor”, sunt constituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că termenul de 50 de zile curge de la data înregistrării demisiei.

Înainte de a se pronunţa Curtea Constituţională asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, Curtea de Apel Bucureşti a respins contestaţia în anulare. După pronunţarea deciziei Curţii Constituţionale, autorul a formulat cerere de revizuire a hotărârii pronunţate de Curtea de Apel în recurs. În timpul judecării acesteia, autorul a ridicat excepţia ce formează obiectul cauzei de faţă. Între timp, instanţa i-a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, în baza prevederilor art. 121 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 care stabilesc că “Împotriva hotărârilor definitive, pronunţate de instanţele judecătoreşti potrivit prezentei legi, nu există cale de atac”.

Curtea Constituţională reţine că autorul excepţiei susţine, în principal, că prevederile art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 ar fi neconstituţionale întrucât reformarea hotărârii judecătoreşti pronunţate în baza unei dispoziţii declarate neconstituţionale nu ar fi admisibilă decât în măsura în care excepţia de neconstituţionalitate ar fi fost invocată strict în “cauza” - înţeleasă în sensul de etapă procesuală - în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită. Din contextul procesual descris mai sus rezultă că aceasta este o chestiune de interpretare şi aplicare la speţă a legii, care ţine de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea litigiului. Faptul că diverse instanţe dau dispoziţiilor art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă interpretări diferite nu poate fi cenzurat de Curtea Constituţională prin intermediul controlului de constituţionalitate, ci poate fi remediat, eventual, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe calea unui recurs în interesul legii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marinică Cazacu în Dosarul nr. 3.976/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 121 alin. (2) din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate,

II. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficia] al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 20 martie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind suplimentarea bugetului aprobat Curţii de Conturi pe anul 2014 din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pentru anul 2014

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 30 alin. (2) din Legea privind finanţele publice nr. 500/2002, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă suplimentarea bugetului Curţii de Conturi pe anul 2014 din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2014, cu suma de 400 mii lei, la capitolul 51.01 „Autorităţi publice şi acţiuni externe”, titlul II “Bunuri şi servicii”, în vederea organizării şi desfăşurării evenimentului sărbătoririi a împlinirii a 150 de ani de la înfiinţare.

Art. 2. - Ordonatorul principal de credite răspunde de modul de utilizare, în conformitate cu dispoziţiile legale, a sumei prevăzute la art. 1.

Art. 3. - Ministerul Finanţelor Publice este autorizat să introducă, la propunerea ordonatorului principal de credite, modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat şi în volumul şi structura bugetului Curţii de Conturi pe anul 2014.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Preşedintele Curţii de Conturi,

Nicolae Văcăroiu

Ministrul finanţelor publice,

Ioana-Maria Petrescu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

 

Bucureşti, 13 mai 2014.

Nr. 381.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind suplimentarea bugetului Curţii de Conturi pentru plata titlurilor executorii prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariate personalului din sectorul bugetar

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 46 alin. (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2014 nr. 356/2013,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă suplimentarea bugetului Curţii de Conturi, pe anul 2014, la capitolul 51.01 “Autorităţi şi acţiuni externe”, titlul “Cheltuieli de personal”, cu suma de 5.447 mii lei, din suma globală prevăzută cu această destinaţie în bugetul Ministerului Finanţelor Publice “Acţiuni generale”.

Art. 2. - Sumele alocate potrivit prezentei hotărâri vor fi utilizate numai pentru plata titlurilor executorii care intră sub incidenţa prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.

Art. 3. - Ministerul Finanţelor Publice este autorizat să introducă, la propunerea ordonatorului principal de credite, modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat şi în volumul şi structura bugetului Curţii de Conturi pe anul 2014.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Preşedintele Curţii de Conturi,

Nicolae Văcăroiu

Ministrul finanţelor publice,

Ioana-Maria Petrescu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

 

Bucureşti, 13 mai 2014.

Nr. 382.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind transmiterea unui imobil din domeniul public al statului şi din administrarea Serviciului Român de Informaţii în domeniul public al judeţului Ilfov şi în administrarea Consiliului Judeţean Ilfov

 

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 867 alin. (1) şi art. 868 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă transmiterea din domeniul public al statului şi din administrarea Serviciului Român de Informaţii în domeniul public al judeţului Ilfov şi în administrarea Consiliului Judeţean Ilfov a unui imobil având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, în vederea depunerii unui proiect finanţat nerambursabil în cadrul Programului RO06 Energie Regenerabilă (RONDINE), derulat prin Mecanismul Financiar al Spaţiului Economic European 2009-2014.

Art. 2. - Predarea-preluarea imobilului transmis potrivit art. 1 se face pe bază de protocol încheiat între părţile interesate, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 3. - Serviciul Român de Informaţii îşi va actualiza în mod corespunzător datele din evidenţa cantitativ-valorică şi, împreună cu Ministerul Finanţelor Publice, va opera modificările corespunzătoare în cadrul anexei nr. 43 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Nicolae-Liviu Dragnea

Directorul Serviciului Român de Informaţii,

George-Cristian Maior

Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne,

Gabriel Oprea

Ministrul finanţelor publice,

Ioana-Maria Petrescu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

 

Bucureşti, 13 mai 2014.

Nr. 383.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale imobilului care se transmite din domeniul public al statului şi din administrarea Serviciului Român de Informaţii în domeniul public al judeţului Ilfov şi în administrarea Consiliului Judeţean Ilfov

 

Locul unde este situat imobilul

Persoana juridica de la care se transmite imobilul

Persoana juridică la care se transmite imobilul

Numărul atribuit de către Ministerul Finanţelor Publice

Caracteristicile tehnice ale imobilului

Valoarea de inventar

Nr. carte funciară şi nr. cadastral

Suprafaţa terenului

Comuna Baloteşti,

strada I.C. Brătianu nr. 149,

judeţul Ilfov, lot 2

Statul român, din administrarea Serviciului Român de Informaţii

CUI 4204305

Judeţul Ilfov, în administrarea

Consiliului Judeţean Ilfov

105.933 (parţial)

Cartea funciară nr. 59573,

nr. cadastral 59581

1.275 mp

102.012,75 lei

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL MEDIULUI ŞI SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

 

ORDIN

pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului mediului şi pădurilor nr. 405/2010 privind constituirea şi funcţionarea Comisiei de analiză tehnică la nivel central

 

Având în vedere Nota nr. 1.338/AK din 21 martie 2014, precum şi Referatul de aprobare nr. 115.350/OP din 6 mai 2014 al Direcţiei evaluare impact şi controlul poluării,

în temeiul art. 7 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 13 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 48/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice şi pentru modificarea unor acte normative în domeniul mediului şi schimbărilor climatice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul mediului şi schimbărilor climatice emite prezentul ordin.

Art. I. - Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 405/2010 privind constituirea şi funcţionarea Comisiei de analiză tehnică la nivel central, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 13 aprilie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, se modifica şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 3, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

“(3) Pentru proiectele publice şi private care se încadrează în dispoziţiile art. 4 alin. (1) lit. c), în situaţiile în care preşedintele CAT nu poate participa la şedinţele CAT, acesta este înlocuit de către directorul Direcţiei controlul poluării şi reglementări din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, pe perioada delegării competenţei.”

2. La articolul 4 alineatul (1), după litera b) se introduce o nouă literă, litera c), cu următorul cuprins:

,,c) procedura de evaluare a impactului asupra mediului şi procedura de evaluare adecvată pentru proiecte publice şi private pentru care a fost delegată în totalitate sau în parte competenţa de parcurgere a acestor proceduri către Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului.”

3. La articolul 6, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 6. - (1) Direcţia evaluare impact şi controlul poluării din cadrul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului asigură secretariatul CAT pentru situaţiile prevăzute la art. 4 alin. (1)lit. a)şi b).”

4. La articolul 6, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

“(11) Direcţia controlul poluării şi reglementări din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului asigură secretariatul CAT pentru situaţiile pentru care se aplică prevederile art. 4 alin. (1) lit. c).”

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul mediului şi schimbărilor climatice,

Attila Korodi

 

Bucureşti, 12 mai 2014.

Nr. 719.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.