MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 392/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 392         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 28 mai 2014

 

SUMAR

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

            Decizia nr. 3 din 12 mai 2014 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală)

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

2. - Ordin privind unele raportări aferente Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit

 

Rectificări la:

 - Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 118/2013

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE PENALA

DECIZIA Nr. 3

Şedinţa publică din 12 mai 2014

 

Dosar nr. 3/1/2014/HP/P

 

Corina Michaela Jîjîie - preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele completului

Geanina Cristina Arghir - judecător la Secţia penală - judecător-raportor

Francisca Maria Vasile - judecător la Secţia penală

Luminiţa Livia Zglimbea - judecător la Secţia penală

Valentin Horia Şelaru - judecător la Secţia penală

Angela Dragne - judecător la Secţia penală

Cristina Rotaru Radu - judecătoria Secţia penală

Maricela Cobzariu - judecător la Secţia penală

Sofica Dumitraşcu - judecător la Secţia penală

Florin Nicuşor Mihalache - magistrat-asistent

 

S-a luat în examinare sesizarea formulată de către Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 4.638/257/2012 prin care, în baza art. 475 din Codul de procedură penală, se solicită Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, în sensul de a se stabili rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală şi ale art. 274 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa este prezidată de către preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna judecător Corina Michaela Jîjîie.

La şedinţa de judecată participă domnul Florin Nicuşor Mihalache, magistrat-asistent în cadrul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 276 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna procuror Iuliana Nedelcu, procuror şef al Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar au fost depuse puncte de vedere primite din partea Universităţii Bucureşti, precum şi punctele de vedere formulate de Institutul Naţional de Medicină Legal㠓Mina Minovici”, Brigada de Poliţie Rutieră şi Direcţia legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra chestiunii de drept supuse dezlegării.

De asemenea, la data de 4 aprilie 2014 a fost depus raportul, întocmit în cauză de către judecătorul-raportor, doamna Geanina Cristina Arghir, prin care s-a exprimat opinia că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală este cel rezultat din prima prelevare de mostre biologice.

Totodată, precizează că la dosar s-au transmis hotărâri relevante în materie pronunţate de instanţele judecătoreşti de la nivelul Curţii de Apel Bucureşti, Curţii de Apel Braşov, Curţii de Apel Cluj, Curţii de Apel Craiova, Curţii de Apel Târgu Mureş şi Curţii de Apel Timişoara, precum şi punctele de vedere ale Curţii de Apel Bacău, Curţii de Apel Galaţi, Curţii de Apel laşi, Curţii de Apel Oradea, Curţii de Apel Ploieşti şi Curţii de Apel Suceava.

În acest context arată că punctele de vedere comunicate au fost, în majoritate, în sensul că, în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală este cel rezultat din prima prelevare de mostre biologice,

Se mai precizează că raportul a fost comunicat părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală, însă la dosar nu s-au depus puncte de vedere din partea acestora privind chestiunea de drept supusă judecăţii.

Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat pronunţarea unei decizii prin care problema de drept supusă dezlegării în cauza de faţă să primească următoarea rezolvare: în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală este cel din prima prelevare.

Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, doamna judecător Corina Michaela Jîjîie, a declarat dezbaterile închise, reţinându-se dosarul în pronunţare privind sesizarea formulată.

ÎNALTA CURTE,

Asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată constată următoarele:

I. Titularul şi obiectul sesizării

Prin încheierea din 24 februarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 4.638/257/2012, în baza art. 475 din Codul de procedură penală, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, în sensul de a se stabili rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice.

II. Expunerea succintă a cauzei

Inculpatul P.T.N. a fost surprins, în două rânduri, conducând un autovehicul pe drum public, la datele de 17/18.01.2012 şi 23.04.2012, fără a poseda permis de conducere. Pentru data de 17/18.01.2012, pe lângă fapta de a conduce fără permis, inculpatului i s-a mai reţinut conducerea unui autovehicul, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală de 0,80 gr/l alcool pur. Se învederează, în rechizitoriu, că la data de 18.01.2012 inculpatul a fost oprit în trafic la ora 2,10, a fost supus testării cu aparatul etilotest la ora 2,21, rezultatul fiind de 0,47 mg/l alcool în aerul expirat, recoltându-i-se două probe de sânge, prima la ora 2,45, cu rezultatul 0,90 g/l alcool pur în sânge, a două la ora 3,50, cu rezultatul 0,70 g/l alcool pur în sânge.

Prin Sentinţa penală nr. 127 din 2.06.2013 a judecătoriei, inculpatul P.T.N. a fost condamnat la câte două pedepse principale de 1 an şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea în stare de recidivă postexecutorie şi în concurs a două infracţiuni de conducere a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea, în stare de recidivă postexecutorie şi în concurs cu celelalte două infracţiuni, a unei infracţiuni de conducere pe drum public a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.

Instanţa de control judiciar care are de soluţionat apelul inculpatului împotriva hotărârii instanţei de fond a reţinut următoarele:

Prin art. 121 pct. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal a fost abrogat art. 87 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.

Noul Cod penal, în art. 336 alin. (1), a incriminat fapta de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană aflată sub influenţa alcoolului.

Instanţa a învederat faptul că legiuitorul nu a preluat pur şi simplu textul din vechea reglementare, ci a modificat condiţiile de incriminare în ceea ce priveşte momentul în care este necesară existenţa îmbibaţiei alcoolice în sângele conducătorului auto. Dacă din reglementarea anterioară se desprindea concluzia că îmbibaţia alcoolică peste limita prevăzută de lege trebuie să se găsească în sângele conducătorului auto la momentul conducerii autovehiculului, noua reglementare prevede că momentul relevant este cel al prelevării mostrelor biologice.

Problema de drept învederată de către instanţă, în legătură cu modificarea textului de lege, este aceea de a şti care este rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală în ipoteza unei duble prelevări, în condiţiile în care, conform Normelor metodologice privind recoltarea, depozitarea şi transportul probelor biologice în vederea probaţiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenţei în organism a substanţelor sau produselor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.512/2013, la art. 10 alin. (1) se prevede că pentru determinarea alcoolemiei se vor recolta tot două probe de sânge.

Instanţa care a sesizat Înalta Curte cu chestiunea de drept supusă dezlegării nu şi-a exprimat punctul de vedere, apreciind doar c㠓problema de drept în discuţie este una reală şi necesită o dezlegare care va fi utilă şi în viitorul apropiat, până la o eventuală intervenţie legislativă.”

III. Opinia instanţelor judecătoreşti

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi-a exprimat opinia în sensul c㠓la stabilirea întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii trebuie avută în vedere valoarea alcoolemiei rezultată din prima prelevare de mostre biologice, aceasta fiind cea mai apropiată de momentul conducerii autovehiculului şi deci a săvârşirii infracţiunii”, neidentificând practică judiciară relevantă.

Judecătoriile Sector 1,4 şi 5 Bucureşti au arătat c㠓stabilirea caracterului infracţional în funcţie de rezultatul primei prelevări corespunde cel mai bine valorilor sociale ocrotite. Astfel, dacă rezultatul primei prelevări este mai mare decât al celei de-a doua, atunci îmbibaţia alcoolică din momentul săvârşirii faptei era mai mare decât cele existente la momentul celor două prelevări, ceea ce dovedeşte gradul de pericol social superior.”

Judecătoria Sector 2 şi-a exprimat punctul de vedere în sensul relevanţei penale a probei cu valoarea cea mai mare, iar Judecătoria Sector 6 în sensul probei cu valoarea cea mai mică, în baza principiului în dubio pro reo, deoarece nu întotdeauna prima probă prelevată este mai mică, întrucât alcoolemia se prezintă sub forma unei curbe, cu o perioadă de creştere şi una de descreştere. Dacă prelevarea celor două probe de sânge se face în perioada de creştere, prima probă are valoare mai mică şi va fi mai favorabilă inculpatului. Dacă prelevarea celor două probe se face în perioada de descreştere, cea de a două probă va fi mai mică şi mai favorabilă inculpatului.

Tribunalul Bucureşti, Tribunalul Ialomiţa, Tribunalul Teleorman şi Tribunalul Ilfov au considerat că pentru stabilirea rezultatului alcoolemiei cu relevanţă penală în ipoteza unei duble prelevări se ia în considerare prima prelevare a mostrelor biologice pentru că aceasta indică concentraţia de alcool pur în sânge, fiind cea mai apropiată de momentul depistării suspectului.

Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a trimis punctul de vedere al Judecătoriei Alesd în sensul c㠓momentul relevant este cel al primei prelevări a probelor biologice”, învederând că la nivelul instanţelor arondate acestei curţi nu a fost identificată jurisprudenţă cu privire la problema de drept vizată.

Curtea de Apel Constanţa a înaintat punctul de vedere al Secţiei penale, arătând c㠓trebuie acordată relevanţă penală primului moment al recoltării probelor biologice, întrucât această valoare este cea mai apropiată în timp de momentul depistării”, nefiind identificată jurisprudenţă relevantă.

Curtea de Apel Galaţi a transmis opinia majoritară a judecătorilor Secţiei penale şi pentru cauze cu minori, cât şi a instanţelor din circumscripţia acesteia, în sensul c㠓rezultatul alcoolului cu relevanţă penală este cel de la prima prelevare de mostre biologice1, netransmiţând jurisprudenţă în acest sens.

Curtea de Apel Craiova nu a formulat un punct de vedere, învederând că pe rolul acestei instanţe nu există jurisprudenţă în materie, însă a transmis opiniile instanţelor arondate şi hotărâri relevante ale Judecătoriei Caracal.

Tribunalul Dolj nu a identificat jurisprudenţă pentru problema de drept şi nici nu a putut formula o opinie unitară, întrucât în rândul judecătorilor de la Secţia penală au fost manifestate mai multe păreri.

Judecătoriile Baia de Aramă, Drobeta-Turnu Severin şi Slatina au opinat în sensul că rezultatul alcoolemiei indicat de prima probă recoltată de la conducătorul de vehicul este cea care are relevanţă penală în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice.

Curtea de Apel Suceava a înaintat punctul de vedere al Secţiei penale, arătând c㠓trebuie acordată relevanţă penală primului moment al recoltării probelor biologice, întrucât această valoare este cea mai apropiată în timp de momentul depistării”, nefiind identificată jurisprudenţă relevantă.

Curtea de Apel Târgu Mureş a învederat punctul de vedere al Secţiei penale, precum şi al instanţelor arondate, cu privire la interpretarea şi aplicarea art. 336 alin. (1 ) din Codul penal în sensul c㠓În ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei primei prelevări este cel care are relevanţă penală, aceasta fiind mai aproape în timp de momentul săvârşirii faptei”, transmiţând hotărârea Judecătoriei Miercurea-Ciuc, Sentinţa penală nr. 566/2014.

Curtea de Apel Bacău - Secţia penală, precum şi instanţele arondate acesteia au comunicat că nu deţin practică judiciară relevantă, iar punctul de vedere exprimat a fost în sensul c㠓pentru determinarea alcoolemiei, relevantă din punct de vedere sancţionator, este prima probă de sânge recoltată, cu respectarea dispoziţiilor art. 9 din Normele metodologice privind recoltarea, depozitarea şi transportul probelor biologice în vederea probaţiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenţei în organism a substanţelor sau produselor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.512/2013”.

Curtea de Apel laşi a înaintat punctul de vedere al Secţiei penale, arătând c㠓trebuie acordată relevanţă penală primului moment al recoltării probelor biologice, întrucât această valoare este cea mai apropiată în timp de momentul depistării”, nefiind identificată jurisprudenţă relevantă.

Curtea de Apel Ploieşti a înaintat punctul de vedere al Secţiei penale, arătând c㠓trebuie acordată relevanţă penală primului moment al recoltării probelor biologice, întrucât această valoare este cea mai apropiată în timp de momentul depistării”, nefiind identificată jurisprudenţă relevantă.

Curtea de Apel Piteşti şi Curtea de Apel Alba Iulia nu au transmis puncte de vedere, arătând că nu a fost identificată practică judiciară relevantă.

Curtea de Apel Braşov nu a formulat un punct de vedere, învederând că pe rolul acestei instanţe nu există jurisprudenţă în materie, însă a transmis opiniile instanţelor arondate.

Judecătoria Rupea a transmis două puncte de vedere, unul în sensul că rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală este cel din prima prelevare, iar cel de-al doilea, în sensul că intenţia legiuitorului nu a fost de a dezincrimina faptele de conducere sub influenţa alcoolului nici în abstracta, nici în concrete

Tribunalul Covasna a opinat în sensul că rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală este cel rezultat după cea de-a două recoltare, deoarece, având în vedere trecerea intervalului de o oră de la prima recoltare a probei biologice şi până la cea de-a două recoltare, alcoolemia rezultată din a două prelevare este mai mică, fiind mai favorabilă.

Judecătoria întorsura Buzăului a învederat că rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală, în ipoteza unei duble prelevări, se poate stabili doar prin efectuarea unei recalculări a alcoolemiei la momentul la care suspectul a fost depistat în trafic conducând autoturismul.

Curtea de Apel Timişoara nu a formulat un punct de vedere, însă a comunicat punctele de vedere ale instanţelor din raza sa teritorială.

Judecătoria Timişoara a opinat în sensul că rezultatul alcoolemiei, indicat de prima probă recoltată de la conducătorul de vehicul, este cel care are relevanţă penală în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice.

Tribunalul Caraş-Severin a învederat că are relevanţă penală doar prima prelevare.

Tribunalul Arad a transmis Sentinţa penală nr. 674 din 27.02.2014 a Judecătoriei Arad fără a-şi exprima punctul de vedere cu privire la problema de drept supusă dezlegării.

Curtea de Apel Cluj nu şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la chestiunea de drept supusă interpretării, însă a transmis Decizia penală nr. 230/A din 20.03.2014 care întruneşte caracteristicile solicitate.

IV. Opinia specialiştilor consultaţi

În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală a fost solicitată opinia scrisă a unor specialişti recunoscuţi asupra chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării, constatându-se că au răspuns solicitării Institutul Naţional de Medicină Legal㠓Mina Minovici” şi Direcţia legislaţie, studii documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ale căror puncte de vedere au fost în sensul că trebuie acordată relevanţă penală rezultatului alcoolemiei de la prima prelevare de mostre biologice.

IV. 1. Punctul de vedere al Institutului Naţional de Medicină Legal㠓Mina Minovici”

În opinia trimisă Înaltei Curţi se arată că valoarea probatorie pentru existenţa intoxicaţiei etilice este dată de valoarea alcoolemiei din prima probă de sânge prelevată.

Argumentaţia învederată de către Institut este următoarea:

Recoltarea a două probe de sânge a făcut parte din metodologia de stabilire a intoxicaţiei etilice şi a fost utilă pentru stabilirea fazei intoxicaţiei (absorbţie sau eliminare) şi a ratei de eliminare individuală, în perspectiva solicitării expertizei de estimare retroactivă a alcoolului. În sensul dispoziţiilor noului Cod penal, pentru probarea infracţiunii este necesară prelevarea unei singure probe de sânge într-un moment cât mai apropiat de evenimentul rutier.

Această prevedere ar fi trebuit să înlocuiască vechea prevedere a recoltării a două probe de sânge, prevăzută în Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.512/2013, însă până la modificarea ordinului ministrului sănătăţii, Institutul Naţional de Medicină Legal㠓Mina Minovici” a opinat că valoarea probatorie pentru existenţa intoxicaţiei etilice este dată de valoarea alcoolemiei din prima probă de sânge prelevată.

Alcoolul ingerat de către o persoana intră într-un proces dinamic în organism, numit metabolism. Concentraţia alcoolului în diversele componente ale organismului va fi diferită de la un moment la altul, până la eliminarea totală din organism. În metabolismul alcoolului intervin mecanisme complexe, guvernate de zeci de factori individuali, generali şi particulari. Astfel, fiecare persoană reacţionează în mod propriu, atât în ceea ce priveşte modalitatea de metabolizare, cât, mai ales, în ceea ce priveşte manifestările clinice traduse prin comportament.

Deşi mecanismele fiziopatologice sunt bine cunoscute, nu s-a găsit până în prezent niciun model acceptabil în baza căruia să se poată reconstitui cu fidelitate traseul alcoolului în dinamica proceselor de absorbţie şi eliminare din organism. În acest sens, s-au elaborat multiple modele ale evoluţiei concentraţiei alcoolului în organism, cel mai apropiat de realitate fiind cel imaginat de Widmark.

S-a arătat că singura modalitate ştiinţifică de stabilire a gradului unei intoxicaţii etilice este cea prin analiza sângelui din proba prelevată, iar valoarea probatorie a expertizei privind estimarea retroactivă a alcoolemiei a fost mult exagerată, interpretarea retroactivă a alcoolului nefiind o expertiză uzuală în ţările europene şi fiind admisă foarte rar.

Deoarece este imposibil de cuantificat toţi factorii ce contribuie în metabolism, se aplică modele de calcul şi de exprimare grafică simplificate, estimative sau rezultate din medii statistice. Acesta reprezintă, în opinia transmisă, un prim argument pentru caracterul relativ al unei interpretări retroactive a alcoolemiei.

Argumentul principal este dat de caracterul speculativ al acestui tip de expertiză. Pentru a reconstitui metabolismul unei anumite cantităţi de băutură, aceasta trebuie cunoscută în mod obiectiv, precum şi toate circumstanţele consumului de alcool respectiv. Dar, în toate aceste cazuri, informaţiile sunt furnizate de către inculpat. Trebuie ştiut că la o anumită alcoolemie, stabilită indubitabil prin analiza de laborator, se poate ajunge printr-o infinitate de variante de consum. În mod implicit, într-un moment anterior, vor exista o infinitate de posibile concentraţii. Aşadar, prin acest tip de expertiză se concluzionează că dacă persoana ar fi consumat băuturile alcoolice declarate, ar fi putut avea o anumită alcoolemie în momentul incriminat. Alcoolemia recalculată nu reflectă valoarea reală, ci doar una teoretic posibilă, rezultată numai din acel consum declarat.

Veridicitatea declaraţiei de consum nu poate fi verificată ştiinţific, neexistând criterii certe în acest sens. Datele din declaraţiile de consum sunt subiective şi pot fi mai mult sau mai puţin reale, indiferent de buna-credinţă a făptuitorului, mai ales datorită faptului că sunt precizate după o lungă perioadă de timp (luni sau chiar ani), în majoritatea cazurilor declaraţiile fiind incomplete, improbabile, nereale sau uneori de-a dreptul aberante.

Invocând experienţa de zeci de ani, Institutul Naţional de Medicină Legal㠓Mina Minovici” precizează că, în aproape toate cazurile în care s-au obţinut rezultate sub limita de infracţiune prin recalculare, declaraţiile de consum au fost nereale, dar nu au existat argumente ştiinţifice pentru a menţiona acest lucru. Or, aceste cazuri nu sunt izolate, reprezentând între 1/2 până la 1/3 din totalul acestor expertize, în ultimii ani.

Institutul Naţional de Medicină Legal㠓Mina Minovici” a prezentat şi statistica acestui tip de expertize pentru a înţelege amploarea fenomenului.

În anul 2013 s-au efectuat 3.722 de expertize pentru calculul şi interpretarea retroactivă a alcoolemiei, iar în ultimii 4 ani s-a remarcat scăderea progresivă a numărului solicitărilor pentru efectuarea acestui tip de expertize.

Dintre cele 3.722 de expertize, în 68% din cazuri s-a calculat că alcoolemia, în momentul evenimentului rutier, ar fi putut fi mai mare de 0,8 g/l.

IV.2. Punctul de vedere al Direcţiei legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, este în sensul că momentul primei prelevări a mostrelor biologice prezintă relevanţă pentru reţinerea infracţiunii de “conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe”.

Argumentele aduse în susţinerea acestui punct de vedere au fost următoarele:

Introducând condiţia ca persoana să aibă o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge “la momentul prelevării mostrelor biologice”, legiuitorul noului Cod penal a avut ca scop excluderea posibilităţii unei recalculări ulterioare a îmbibaţiei de alcool în sânge, aşa cum relevă expunerea de motive, iar nu excluderea legăturii între acţiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul şi momentul la care se constată existenţa îmbibaţiei alcoolice de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. În scopul eliminării inconvenientelor create de recalcularea ulterioară a îmbibaţiei de alcool în sânge, legiuitorul a optat pentru momentul prelevării mostrelor biologice, ca moment imediat la care se poate stabili cu un grad înalt de precizie îmbibaţia alcoolică şi care, în acelaşi timp, prezintă relevanţă pentru acţiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul şi pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.

Aşadar, momentul prelevării mostrelor biologice constituie un unic moment, situat în imediata apropiere a acţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul, care prezintă relevanţă pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice şi care permite stabilirea îmbibaţiei de alcool în sânge cu un grad ridicat de precizie.

Este ceea ce rezultă şi din dispoziţiile art. 190 alin. (8) din noul Cod de procedură penală, care, referindu-se la recoltarea de probe biologice în cazul infracţiunii prevăzute în art. 336 alin. (1) din noul Cod penal, utilizează sintagma “În cel mai scurt timp”.

Astfel, reglementarea cuprinsă în art. 336 alin. (1) din Codul penal, excluzând recalcularea ulterioară a îmbibaţiei de alcool în sânge şi fixând un unic moment al prelevării mostrelor biologice, imediat, consecutiv acţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul, se apreciază că momentul celei de-a două prelevări nu poate fi considerat ca moment cu relevanţă pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.

V. Jurisprudenţă relevantă în cauză

V.1. Examenul jurisprudenţei naţionale în materie

Cu excepţia a 3 hotărâri judecătoreşti, a Judecătoriei Miercurea-Ciuc, Judecătoriei Arad şi a Curţii de Apel Cluj, nu a fost identificată jurisprudenţă naţională relevantă.

Prin Sentinţa penală nr. 565/5.03.2014, Judecătoria Miercurea-Ciuc, constatând că, în speţă, existau două prelevări de mostre biologice de la inculpatul trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 (conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 118/47/A-12 emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Harghita la 20.03.3013, inculpatul prezenta la ora 20,45 o alcoolemie de 0,85%o, iar la 21,45 de 0,65%o), s-a stabilit că rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală, în ipoteza unei duble prelevări, este cel din a două prelevare, dispunându-se, în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal.

Soluţia instanţei a avut în vedere faptul că art. 338 alin. (1) din Codul penal nu a fost redactat în termeni suficient de clari pentru a se putea concluziona, dincolo de orice dubiu, că fapta inculpatului poate fi sancţionată din punct de vedere penal, fiind îndoielnică obligativitatea încadrării modalităţii concrete în care a acţionat inculpatul în textul art. 336 alin. (1) din Codul penal, cu atât mai mult cu cât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că, în materie penală, analogia în defavoarea inculpatului este interzisă, astfel încât terminologia folosită la redactarea art. 336 alin. (1) este ambiguă, imprecisă şi de natură a lipsi de previzibilitate această normă de incriminare.

Constatând că Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.512/2013 îşi produce efectele în continuare, raportat la principiul constituţional al retroactivităţii legii penale mai favorabile, instanţa a considerat că prevederile noului Cod penal, care incriminează fapta inculpatului de a conduce un vehicul sub influenţa alcoolului, trebuie interpretate ca fiind, prin raportare la a două probă recoltată, lege penală mai favorabilă, de la aplicarea obligatorie retroactivă a căreia inculpatul nu poate fi exclus.

Prin Sentinţa penală nr. 674 din 27.02.2014 a Judecătoriei Arad s-a dispus, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, achitarea inculpatului OSMG pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, reţinându-se următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul fiind descoperit în trafic, conducând un autoturism fără a poseda permis de conducere, a fost testat cu aparatul etilotest, constatându-se că prezenta o îmbibaţie alcoolică de 0,80 mg vapori alcool/l în aer expirat. Inculpatul a fost transportat în vederea recoltării de probe biologice, iar conform buletinului de analiză toxicologică, la ora 04,36 avea o alcoolemie de 0,75 g/l alcool pur în sânge, iar la 05,36 avea o alcoolemie de 1,05 g/l alcool pur în sânge.

În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize privind calculul retroactiv al alcoolemiei, însă Institutul Naţional de Medicină Legală Timişoara nu s-a putut pronunţa cu privire la alcoolemia inculpatului datorită contradicţiilor cu privire la consum.

În motivarea soluţiei, instanţa a reţinut:

“...norma legală incriminatoare - art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 - introduce în sfera ilicitului penal fapta persoanei care conduce pe drumurile publice un autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur. Din formularea textului legal rezultă cu putere de evidenţă că pragul minimal al alcoolemiei trebuie să exceadă valorii de 0,80 g/l alcool pur în sânge, în situaţia nedepăşirii acestei valori fapta neconstituind infracţiune. În lipsa oricăror determinaţii temporale introduse în norma incriminatoare, întrunirea acestei valori a alcoolemiei trebuie să fie sincronă cu acţiunea de conducere a autovehiculului pe drumurile publice. Prin urmare, realizarea valorii alcoolemiei ce atrage incidenţa legii penale, la un moment subsecvent încetării acţiunii de conducere a autovehiculului pe drumurile publice, nu are nicio relevanţă infracţională, cât timp nu se poate infera din aceasta existenţa unor valori similare a alcoolemiei la momentul conducerii autovehiculului. Pentru această raţiune, normele metodologice de recoltare a probelor biologice în vigoare la data săvârşirii faptei prevedeau necesitatea efectuării acestei operaţii într-un termen de maximum de 30 minute, respectiv instituiau necesitatea recoltării a două probe biologice (operaţie pe care făptuitorul o putea refuza, sub sancţiunea imposibilităţii de a solicita recalcularea retroactivă a valorii alcoolemiei).

Simpla ingerare în organism a unei cantităţi de alcool, cât timp aceasta nu a fost absorbită şi nu s-a reflectat într-un nivel al alcoolemiei în sânge, superior valorii de 0,80 g/l alcool pur, este lipsită de semnificaţie penală, dat fiind principiul strictei legalităţi a răspunderii penale.

Aplicând aceste aserţiuni, cu valoare generală, în prezenta cauză, se observă că inculpatul a prezentat o valoare de 0,75 g/l alcool pur în sânge la un interval de aproximativ de o oră de la momentul opririi în trafic. A două probă rezultată la ora 05,36 a condus la o valoare a alcoolemiei de 1,05 g/l alcool pur în sânge, rezultând cu necesitate din acest grafic incremental al nivelului alcoolemiei că inculpatul, la data recoltării primei probe biologice, se afla în faza absorbţiei alcoolice, fapt atestat, de altfel, şi de raportul de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei efectuat în cauză, existent la filele 12-14 dos.urm.pen.

Faţă de aceste premise, rezultă că inculpatul, la momentul opririi în trafic, prezenta o valoare a alcoolemiei inferioară limitei legale, prin urmare fapta sa nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002.”

Prin Decizia penală nr. 230/A din 20.03.2014, Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori a respins cererea inculpatului P.C. de judecare a cauzei în procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii şi, în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea comiterii infracţiunii de conducere a unui autovehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal [prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută la art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002] cu aplicarea art. 4 din Codul penal.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a constatat că la data de 5 05.2012, în jurul orei 21,30, inculpatul a condus un autoturism pe drumul public, fiind implicat într-un accident de circulaţie, soldat cu vătămarea corporală uşoară a numitului G.B., având o îmbibaţie alcoolică de 0,70 gr/l alcool pur în sânge la ora 00,20, respectiv 0,55 g/l alcool pur în sânge la ora 01,20, aşa cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie din 9.05.2012.

În cauză a fost întocmit şi un raport de expertiză medico-legală care a stabilit că la data de 5.05.2012, la ora 21,30, inculpatul avea o alcoolemie de 1,15 g/l, raport despre care, în opinia instanţei de apel, s-a considerat că nu mai prezintă relevanţă [prin Sentinţa penală nr. 107/22.01.2014 a Judecătoriei Cluj-Napoca inculpatul a fost condamnat la 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală şi art. 74, 76 din Codul penal, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei], datorită modificărilor de lege aduse textului incriminator.

S-a apreciat că, potrivit art. 336 alin. (1) din Codul penal, constituie infracţiune conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l.

Or, în speţă, inculpatul, la acel moment, nu avea o alcoolemie de peste 0,80 g/l, ceea ce a dus la concluzia că fapta comisă de acesta nu mai este prevăzută de legea penală, fiind dezincriminată sub acest aspect, astfel încât sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 din Codul penal.

V.2. Jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale

În jurisprudenţa Curţii Constituţionale nu a fost identificată a fi analizată problema de drept care face obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; există, însă, o jurisprudenţa în ceea ce priveşte lipsa de corelare a actelor normative de natură să creeze probleme de interpretare a legii cu consecinţe în planul securităţii juridice.

Asigurarea interpretării unitare a legii, ca element al securităţii juridice, deşi revine instanţelor judecătoreşti, în realitate, exigenţa priveşte tot activitatea legislativă, întrucât de modul în care sunt reglementate, corelate, sistematizate actele normative depinde unitatea interpretării acestora.

După intrarea în vigoare a unui act normativ, la elaborarea căruia au fost respectate regulile de tehnică legislativă, pe durata existenţei acestuia pot interveni diferite evenimente legislative (modificare, abrogare, completare, republicare, suspendare), în toate aceste cazuri legiuitorului revenindu-i asigurarea clarităţii şi coerenţei reglementării, precum şi integrarea armonioasă a acesteia în sistemul de drept pentru eliminarea, pe cât posibil, a divergenţelor de interpretare.

Astfel, pe rolul Curţii Constituţionale a fost înregistrat un număr semnificativ de cauze, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) teza finală din Codul muncii, cauze în care s-a invocat, în esenţă, o problemă de interpretare a legii, generată de coexistenţa Legii nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi a Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, legea generală în materie, care a intrat însă în vigoare ulterior legii speciale menţionate, iar prin dispoziţiile art. 298 alin. (2) teza finală a abrogat “orice alte dispoziţii contrare”. Cum competenţa instanţelor în materia dreptului muncii este reglementată în mod diferit de cele două acte normative şi cum între aceste acte există raportul lege generală - lege specială, cu incidenţa principiilor de interpretare specifice acestui raport, în faţa instanţelor judecătoreşti s-a ridicat problema interpretării dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima dispoziţie din Codul muncii, cu consecinţe în planul stabilirii competenţei teritoriale a instanţelor judecătoreşti - fie în baza legii speciale, fie a legii generale (în măsura în care se interpretează că aceasta din urmă a abrogat dispoziţiile legii speciale).

Curtea Constituţională a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate, reţinând, în esenţă, că aspectele deduse controlului nu intră în competenţa sa, întrucât vizează aspecte de interpretare şi aplicare a legii, respectiv de legiferare.

Chiar dacă există soluţie în dreptul intern pentru rezolvarea eventualelor contradicţii de jurisprudenţa determinate de diferenţele de interpretare şi aplicare ale aceluiaşi text de lege, şi anume recursul în interesul legii sau pronunţarea hotărârii prealabile, asemenea situaţii sunt de natură să afecteze încrederea cetăţeanului în securitatea juridică oferită de stat, prin normele edictate. În plus, lipsa de coerenţă şi sistematizare a legislaţiei poate conduce la încălcarea unui alt principiu fundamental pentru statul de drept, cel al separaţiei puterilor în stat. Astfel, confruntate cu problemele menţionate, instanţele judecătoreşti trebuie să găsească soluţii, deoarece, potrivit art. 3 din vechiul Cod civil, “Judecătorul care va refuza de a judeca, sub cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de dreptate”. Uneori însă efortul de suplinire a lacunelor sau imperfecţiunilor legislative poate conduce la o depăşire a competenţei instanţelor judecătoreşti. Curtea Constituţională a constatat în acest sens că, din cauza lipsei de claritate a textului criticat, judecătorul este constrâns să stabilească el însuşi, pe cale jurisprudenţială, în afara legii, adică substituindu-se legiuitorului, regulile necesare pentru a se pronunţa asupra recursului cu judecarea căruia a fost învestit, încălcând astfel dispoziţiile ari. 1 alin. (4) din Constituţie, privind separaţia puterilor. Pentru a ilustra aplicarea acestui principiu constituţional, relevantă este Decizia nr. 1.325/2008, prin care Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, constatând că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale “În măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative”. Aşadar, instanţa poate interpreta o normă juridică, dar ea nu se poate substitui legiuitorului; dacă face acest lucru, încalcă separaţia puterilor în stat, ceea ce poate crea un conflict juridic de natură constituţională.

Curtea Constituţională a constatat existenţa unui asemenea conflict între autoritatea judecătorească, pe de o parte, şi Parlamentul României şi Guvernul României, pe de altă parte, determinat de pronunţarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asupra unor recursuri în interesul legii întemeiate pe practica neunitară a instanţelor judecătoreşti cu privire la acordarea unor drepturi salariale. La originea situaţiei juridice constatate de Curte se află, însă, modul deficitar de reglementare şi redactare a dispoziţiilor legale referitoare la drepturile salariate ale judecătorilor, procurorilor, celorlalţi magistraţi şi ale personalului auxiliar de specialitate, cauzat de modificările succesive care nu au corespuns exigenţelor de tehnică legislativă specifice normelor juridice, ceea ce a determinat intervenţia instanţelor de judecată şi, în final, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, printr-o serie de decizii viu disputate.

Prin Decizia nr. 838/2009. pronunţată cu acel prilej, Curtea Constituţională a statuat că respectarea normelor de tehnică legislativă este o obligaţie opozabilă legiuitorului, primar sau delegat. Demersul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a corecta, pe calea recursului în interesul legii, vicii de tehnică legislativă sau de constituţionalitate care au afectat procedura abrogării unor acte normative şi de a repune în vigoare acte care îşi încetaseră aplicarea a fost apreciat de Curte ca fiind în contradicţie cu normele constituţionale. Curtea a reţinut c㠓o atare operaţie juridică nu poate fi realizată decât de autoritatea legiuitoare (Parlament sau Guvern, după caz), unica abilitată să dispună cu privire la soluţiile ce se impun în această materie”. Aşadar, “În exercitarea atribuţiei prevăzute de ari. 126 alin. (3) din Constituţie, Înalta Curte de Casaţie şt Justiţie are obligaţia de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, cu respectarea principiului fundamental al separaţiei şi echilibrului puterilor [...] Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are competenţa constituţională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituţionalitate al acestora”.

De asemenea, Curtea Constituţională a statuat în repetate rânduri că legea trebuie să fie previzibilă în ceea ce priveşte efectele sale, adică conţinutul său trebuie să fie clar, inteligibil şi lipsit de generalizări excesive.

Relevante sunt, în acest sens, Decizia nr. 903/2010 prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002 (există o lipsă de corelare a dispoziţiilor art. 11 din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 55/2002 cu cele din Codul penal la care acesta face trimitere, ceea ce e de natură să creeze confuzii şi incertitudine cu privire la consecinţele inacţiunii descrise în norma de incriminare, dar şi dificultăţi în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea textelor criticate), Decizia nr. 1.258/2009 prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 298/2008 privind reţinerea datelor generate sau prelevate de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de comunicaţii (s-a constatat lipsa unor reglementări legale, precise, care fac imposibilă adaptarea conduitei şi prevederea consecinţelor ce decurg din nerespectarea acestora), Decizia nr. 453/2008 prin care s-a constatat neconstituţionalitatea Legii pentru modificarea Legii nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici (s-a reţinut că modificările propuse de legiuitor sunt imprecise şi inadecvate, insuficient elaborate, imposibil de realizat). Decizia nr. 189/2006 prin care s-a constatat că dispoziţiile din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora termenul pentru declararea căii de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti curge “de la pronunţare” ori “de la comunicare”, sunt neconstituţionale din cauza lipsei de precizie.

V.3. Jurisprudenţa relevantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului

Printr-o bogată jurisprudenţa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat importanţa asigurării accesibilităţii şi previzibilităţii legii, instituind şi o serie de repere pe care legiuitorul trebuie să le aibă în vedere pentru asigurarea acestor exigenţe. Astfel, în cauze precum Sunday Times contra Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, 1979, Rekvenyi contra Ungariei, 1999, Rotaru împotriva României, 2000, Damman împotriva Elveţiei, 2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat ca “nu poate fi considerată «lege» decât o normă enunţată cu suficientă precizie, pentru a permite individului să îşi regleze conduita. Individul trebuie să fie în măsură să prevadă consecinţele ce pot decurge dintr-un act determinat”; “o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie poate apela la consultanţă de specialitate - să îşi corecteze conduita”; “În special, o normă este previzibilă atunci când oferă o anume garanţie contra atingerilor arbitrare ale puterii publice”. Sub acest aspect, principiul securităţii juridice se corelează cu un alt principiu, dezvoltat în dreptul comunitar, şi anume principiul încrederii legitime.

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a învederat că existenţa unor probleme de interpretare şi aplicare a legii este inerentă oricărui sistem de drept, deoarece, în mod inevitabil, normele juridice au un anumit grad de generalitate. Aşa cum remarca şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, de exemplu în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, 2007, “din cauza principiului generalităţii legilor, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una din tehnicile-tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puţin vagi, pentru a evita o rigiditate excesivă şi a se putea adapta la schimbările de situaţie. Interpretarea şi aplicarea unor asemenea texte depind de practică. Funcţia decizională acordată instanţelor serveşte tocmai pentru a îndepărta îndoielile ce ar putea exista în privinţa interpretării normelor, ţinând cont de evoluţiile practicii cotidiene, cu condiţia ca rezultatul să fie coerent cu substanţa infracţiunii şi evident previzibilă”.

Întinderea noţiunii de previzibilitate depinde însă, într-o largă măsură, de conţinutul textului respectiv, de domeniul la care se

referă, ca şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. Asemenea consecinţe nu au nevoie să fie previzibile cu o certitudine absolută. O atare certitudine (absolută), oricât de dorită ar fi, este imposibil de realizat şi, mai mult, poate da naştere la o rigiditate excesivă a reglementării.

Existenţa unor asemenea divergenţe profunde de interpretare în cadrul sistemului român de drept a fost constatată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în numeroase cauze, cu consecinţa condamnării statului român. Astfel, în Cauza Pădurarii împotriva României, 2005, Curtea a statuat că, “În lipsa unui mecanism care să asigure coerenţa practicii instanţelor naţionale, asemenea divergenţe profunde de jurisprudenţă, ce persistă în timp şi ţin de un domeniu ce prezintă un mare interes social, sunt de natură să dea naştere unei incertitudini permanente şi să diminueze încrederea publicului în sistemul judiciar, care reprezintă una dintre componentele statului de drept”. Recent, în Cauza Viaşu împotriva României, 2008, aceeaşi Curte, referindu-se la o serie de alte cauze împotriva României (Străin şi alţii, Pădurarii, Porţeanu, Radu), a constatat din nou lipsa de coerenţă şi de previzibilitate a legislaţiei române, materia examinată fiind cea care priveşte retrocedările de imobile. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a calificat problema care a determinat insecuritatea juridică ca având “caracter sistemic”, fiind generată de o “imperfecţiune” în ordinea juridică internă şi o “disfuncţionalitate a legislaţiei române”.

V.4. Jurisprudenţă Curţii de Justiţie a Uniunii Europene

Potrivit jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (de exemplu, cauzele Facini Dori v Recre, 1994, Foto-Frost v Hauptzollant Lubeck. Ost, 1987), principiul încrederii legitime impune ca legislaţia să fie clară şi predictibilă, unitară şi coerentă, de asemenea, impune limitarea posibilităţilor de modificare a normelor juridice, stabilitatea regulilor instituite prin acestea.

VI. Dispoziţii legale incidente

Codul penal

Art. 336 alin. (1) - “Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani sau amendă.”

Normele metodologice privind recoltarea, depozitarea şi transportul probelor biologice în vederea probaţiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenţei în organism a substanţelor sau produselor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.512/2013, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 812 din 20 decembrie 2013.

“Art. 7. - (1) Probele biologice ce pot fi recoltate de la persoanele implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, în vederea determinării alcoolemiei sau a prezenţei în organism a drogurilor, sunt reprezentate prin:

a) sânge, pentru determinarea alcoolemiei;

b) sânge şi urină, pentru determinarea prezenţei în organism a drogurilor.

(2) Probele biologice menţionate la alin. (1) se recoltează cu trusa standard, ce trebuie să conţină toate elementele prevăzute în anexa nr. 4, în vederea determinării alcoolemiei, sau cele prevăzute în anexa nr. 5, în vederea determinării prezenţei drogurilor în organism.

(3) Instituţia medico-legală va refuza, în vederea efectuării determinărilor toxicologice, primirea probelor biologice recoltate în orice alte recipiente decât cele aflate în trusa standard, securizată în conformitate cu prevederile art. 19. [...]

Art. 9. - (1) Recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei sau a prezenţei în organism a drogurilor se va face în cel mai scurt timp posibil de la producerea evenimentului rutier sau a împrejurării care impune recoltarea acestora.

(2) Data şi ora prezentării persoanei pentru recoltarea probelor biologice se înscriu de către personalul medical în registrul existent la unitatea de asistenţă medicală autorizată sau la instituţia medico-legală unde se efectuează recoltarea probelor biologice. [...]

Art. 10. - (1) Pentru determinarea alcoolemiei se vor recolta două probe de sânge la un interval de o oră una faţă de cealaltă, fiecare probă fiind reprezentată printr-o cantitate de 10 ml sânge.

(2) Atunci când rezultatul testării cu un mijloc tehnic certificat nu indică prezenţa alcoolului în aerul expirat recoltarea celei de-a două probe de sânge nu mai este necesară, putând fi efectuată numai la cererea persoanei în cauză.

(3) Imediat după recoltare, proba de sânge va fi distribuită în mod egal, în cantitate de câte 5 ml, în două vacuette, ce conţin o substanţă anticoagulantă.

(4) Probele biologice recoltate conform alin. (1), (2) şi (3) vor fi introduse în containerele trusei standard adecvate, care ulterior se va securiza. [...]

Art. 12. - (1) în cazul în care nu au fost recoltate două probe de sânge, la un interval de o oră una faţă de cealaltă, nu se va putea efectua estimarea retroactivă a alcoolemiei.

(2) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) situaţiile medicale grave în care, prin recoltarea celei de-a două probe de sânge, s-ar pune în pericol iminent viaţa persoanei respective. [...]

Art. 14. - (1) în cazul în care persoana de la care sunt recoltate probele biologice solicită şi recoltarea contraprobelor biologice se vor utiliza concomitent două truse standard, costurile aferente fiind suportate de solicitant.

(2) în situaţia prevăzută la alin. (1) se vor recolta cantităţi duble de probe biologice, care vor fi repartizate în cele două truse standard, dispoziţiile art. 10-13 fiind aplicate în mod corespunzător.

(3) Valoare de contraprobă poate avea şi proba biologică rămasă, în cantitate suficientă pentru efectuarea unei alte analize, după determinarea toxicologică realizată în cadrul instituţiei medico-legale, caz în care preţul trusei standard nu va fi inclus în contravaloarea prestaţiei medico-legale de analiză a contraprobei, ce urmează a fi suportată de către solicitantul contraprobelor.

(4) Analiza contraprobei se realizează la:

a) institutul medico-legal conform competenţei teritoriale, dacă proba este prelucrată la nivelul unui serviciu judeţean de medicină legală;

b) alt institut de medicină legală dacă proba este prelucrată la un institut de medicină legală.”

Codul de procedură penală

Art. 190 alin. (8): “În cazul conducerii unui vehicul de către o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice sau a altor substanţe, recoltarea de probe biologice se efectuează din dispoziţia organelor de constatare şi cu consimţământul celui supus examinării de către un medic, asistent medical sau de o persoană cu pregătire medicală de specialitate, în cel mai scurt timp, într-o instituţie medicală, în condiţiile stabilite de legile speciale.”

VII. Opinia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie ŞI Justiţie

Prin Adresa nr. 910/C/1.276/111-5/2014 din data de 14 aprilie 2014, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, în sensul de a se stabili rezultatul alcoolemiei cu relevantă penală în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice. De asemenea, în opinia formulată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că, în interpretarea şi aplicarea art. 336 alin. (î) din Codul penal, îmbibaţia alcoolică cu relevanţă penală este dată de rezultatul examinării primei mostre biologice.

VIII. Raportul asupra chestiunii de drept supuse dezlegării

Conform prevederilor art. 336 alin. (1) din Codul penal care sancţioneaz㠓conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe” se constată o schimbare a condiţiilor de incriminare în ceea ce priveşte momentul la care este necesară existenţa îmbibaţiei alcoolice în sângele conducătorului auto pentru întrunirea elementului material al laturii obiective a infracţiunii, faţă de reglementarea anterioară, prevăzută de art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, articol ce a fost abrogat prin art. 121 pct. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Dacă, conform reglementării anterioare, se desprindea concluzia că îmbibaţia alcoolică peste limita prevăzută de lege trebuia să se găsească în sângele conducătorului auto la momentul conducerii autovehiculului, noua reglementare prevede că îmbibaţia alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge trebuie să existe la momentul prelevării mostrelor biologice.

Condiţia prevăzută în art. 336 alin. (1) din Codul penal are o dublă semnificaţie:

- fixează, ca unic moment al determinării îmbibaţiei de alcool în sânge, care prezintă relevanţă pentru reţinerea infracţiunii prevăzute în art. 336 alin. (1) din Codul penal, momentul prelevării mostrelor biologice;

- implică o singură prelevare a mostrelor biologice. Acest fapt nu se corelează cu dispoziţiile din Normele metodologice privind recoltarea, depozitarea şi transportul probelor biologice în vederea probaţiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenţei în organism a substanţelor sau a produselor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.512/2013, care în art. 10 alin. (1) prevăd c㠓Pentru determinarea alcoolemiei se vor recolta două probe de sânge la un interval de o oră una faţă de cealaltă, fiecare probă fiind reprezentată printr-o cantitate de 10 ml sânge”, iar conform art. 12 alin. (1), “În cazul în care nu au fost recoltate două probe de sânge, la un interval de o oră una faţă de cealaltă, nu se va putea efectua estimarea retroactivă.”

Din conţinutul acestor dispoziţii rezultă că recoltarea a două probe de sânge a făcut parte din metodologia de stabilire a intoxicaţiei etilice şi a fost utilă pentru stabilirea fazei intoxicaţiei (absorbţie sau eliminare) şi a ratei de eliminare individuală în perspectiva solicitării expertizei de estimare retroactivă a alcoolemiei, în cazul soluţiei legislative adoptate în vechile dispoziţii ale art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.

Prin modificarea conţinutului infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, aşa cum rezultă din expunerea de motive a noului Cod penal, legiuitorul nu a urmărit excluderea legăturii între acţiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul şi momentul la care se constată existenţa îmbibaţiei alcoolice de peste 0,80 g/l pur în sânge, ci eliminarea posibilităţii unei recalculări ulterioare a îmbibaţiei de alcool în sânge, în scopul eliminării inconvenientelor create prin recalculare.

Practic, momentul prelevării mostrelor biologice constituie un unic moment, situat în imediata apropiere a acţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul, care prezintă relevanţă pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice şi care permite stabilirea îmbibaţiei de alcool în sânge cu un grad ridicat de precizie.

Acest fapt rezultă şi din dispoziţiile art. 190 alin. (8) din Codul de procedură penală, care, referindu-se la recoltarea de probe biologice, în cazul infracţiunii prevăzute în art. 336 alin. (1) din Codul penal, utilizează sintagma: “În cel mai scurt timp”.

Recoltarea a două probe de sânge la interval de o oră nu este necesară atât timp cât celui în cauză i se recoltează sânge în mai puţin de o oră de la evenimentul rutier. Metabolizarea alcoolului începe la 60 până la 120 minute de la ingerare şi se desfăşoară într-un ritm constant de 0,15-0,20 gr %o pe oră.

De altfel, într-o serie de state europene (de exemplu, în Franţa) se efectuează o singură prelevare de sânge, şi nu două, iar interpretarea retroactivă a alcoolemiei nu este o expertiză uzuală, ea fiind admisă doar în cazuri extrem de rare şi numai atunci când din datele de cercetare rezultă că, la momentul incriminat, alcoolul s-ar fi aflat în faza de eliminare.

În condiţiile reglementării cuprinse în art. 336 alin. (1) din Codul penal, care exclude recalcularea ulterioară a îmbibaţiei de alcool în sânge şi fixează un unic moment al prelevării mostrelor biologice, imediat, consecutiv acţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul, se apreciază că valoarea probatorie a celei de-a două prelevări, situată la un interval de o oră de momentul efectuării primei prelevări, nu poate fi considerată ca având relevanţă penală.

IX. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Examinând sesizarea formulată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, reţine următoarele:

A. Cu privire la condiţiile de admisibilitate ale sesizării

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului se constată că, în mod legal, a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin încheierea din 24 februarie 2014, pronunţată de către Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 4.638/257/2012, fiind îndeplinite cerinţele impuse de dispoziţiile art. 475 din Codul de procedură penală.

Prin art. 121 pct. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod penal a fost abrogat art. 87 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.

Noul Cod penal în art. 366 alin. (1) a incriminat fapta de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană aflată sub influenţa alcoolului.

Astfel, în cauza anterior menţionată, instanţa a învederat faptul că legiuitorul nu a preluat pur şi simplu textul din vechea reglementare, ci a modificat condiţiile de incriminare în ceea ce priveşte momentul la care este necesară existenţa îmbibaţiei alcoolice în sângele conducătorului auto. Daca din reglementarea anterioară se desprindea concluzia că îmbibaţia alcoolică peste limita prevăzută de lege trebuia să se găsească în sângele conducătorului auto la momentul conducerii autovehiculului, noua reglementare prevede că momentul relevant este cel al prelevării mostrelor biologice.

Problema de drept învederată de către instanţă, în legătură cu modificarea textului de lege, este aceea de a şti care este rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală în ipoteza unei duble prelevări, în condiţiile în care, conform Normelor metodologice privind recoltarea, depozitarea şi transportul probelor biologice în vederea probaţiunii judiciare, prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenţei în organism a substanţelor sau produselor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.512/2013, în art. 10 alin. (1) se prevede că pentru determinarea alcoolemiei se vor recolta tot două probe de sânge.

Din verificările efectuate a rezultat şi faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii asupra chestiunii a cărei dezlegare se solicită şi, de asemenea, această chestiune nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Constatând îndeplinite condiţiile de admisibilitate, menţionate de art. 475 din Codul de procedură penală, Înalta Curte va proceda la analizarea pe fond a chestiunii de drept ce face obiectul prezentei cauze.

B. Cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare este solicitată

Sesizarea Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu prezenta chestiune de drept a fost determinată de aşa-zisa necorelare a dispoziţiilor cuprinse în art. 336 alin. (1) din Codul penal cu cele existente în Normele metodologice privind recoltarea, depozitarea şi transportul probelor biologice în vederea probaţiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenţei în organism a substanţelor sau a produselor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.512/2013, respectiv cele din art. 10 alin. (1).

Potrivit art. 336 alin. (1) din Codul penal “conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, Sa momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani sau amendă”.

În această nouă formă de incriminare a faptei de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe s-au schimbat condiţiile de incriminare în ceea ce priveşte momentul la care este necesară existenţa îmbibaţiei alcoolice în sângele conducătorului auto, pentru a se putea constata întrunirea elementului material al laturii obiective a infracţiunii, faţă de reglementarea anterioară, prevăzută de art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.

Conform reglementării anterioare se desprindea concluzia că îmbibaţia alcoolică peste limita prevăzută de lege trebuia să se găsească în sângele conducătorului auto la momentul conducerii autovehiculului, în timp ce noua reglementare prevede că îmbibaţia alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge trebuie să existe la momentul prelevării mostrelor biologice.

Prin art. 336 alin. (1) din Codul penal se fixează un unic moment al determinării îmbibaţiei de alcool în sânge, respectiv momentul prelevării primei mostre biologice, aspect care însă nu este în contradicţie cu dispoziţiile din Normele metodologice privind recoltarea, depozitarea şi transportul probelor biologice în vederea probaţiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenţei în organism a substanţelor sau a produselor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.512/2013 (art. 1 şi 10), potrivit cărora pentru determinarea alcoolemiei se impunea recoltarea a două probe de sânge la un interval de o oră una faţă de cealaltă.

Recoltarea a două probe de sânge, în vederea determinării alcoolemiei, a făcut parte din metodologia de stabilire a intoxicaţiei etilice şi a fost utilă pentru stabilirea fazei intoxicaţiei (absorbţie sau eliminare) şi a ratei de eliminare individuală, în perspectiva solicitării expertizei de estimare retroactivă a alcoolemiei, în cazul soluţiei legislative adoptate în vechile dispoziţii ale art. 87 alin.(1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.

Or, prin modificarea conţinutului infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, legiuitorul a urmărit, aşa cum rezultă şi din expunerea de motive a noului Cod penal, eliminarea posibilităţii unei recalculări ulterioare a îmbibaţiei de alcool în sânge, în scopul eliminării inconvenientelor create de această recalculare.

În noua reglementare legiuitorul a optat să dea relevanţă penală valorii alcoolemiei la momentul prelevării primei mostre biologice, moment situat în timp imediat, consecutiv acţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul. În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 190 alin. (8) din Codul de procedură penală, care, referindu-se la recoltarea de probe biologice, în cazul infracţiunii prevăzute în art. 336 alin. (1) din Codul penal, utilizează sintagma: “În cel mai scurt timp”.

Dacă rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală este dat de momentul prelevării primei mostre biologice, dispoziţiile art. 102 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice menţin în continuare relevant pentru atragerea răspunderii contravenţionale momentul conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul de către un conducător auto care are o îmbibaţie alcoolică de cel mult 0,80 gr./l alcool pur în sânge, aspect ce impune prelevarea a două mostre biologice în vederea efectuării unui eventual calcul retroactiv al alcoolemiei.

În consecinţă, faţă de considerentele anterior expuse, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală este cel din prima prelevare.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 477 din Codul de procedură penală,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Admite sesizarea formulată de către Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 4.638/257/2012 prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, în sensul de a se stabili rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice.

În aplicarea art. 336 alin. (1) din Codul penal, în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală este cel dat de prima prelevare.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2014.

 

Preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

Corina Michaela Jîjîie

Magistrat-asistent

Florin Nicuşor Mihalache

 

ACTE ALE BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI

 

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

 

ORDIN

privind unele raportări aferente Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit

 

Având în vedere prevederile art. 165, 169 şi ale art. 392 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prevederile art. 107 şi ale art. 132 alin. (1) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit,

în temeiul prevederilor art. 420 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 25 alin. (2) lit. a) şi ale art. 48 alin. (1) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României,

Banca Naţională a României emite următorul ordin:

Art. 1. - Prezentul ordin stabileşte formatul şi conţinutul formularelor de raportare aferente:

a) expunerilor faţă de părţile afiliate instituţiei de credit;

b) expunerilor aferente operaţiunilor în condiţii de favoare deduse din fondurile proprii de nivel 1 suplimentar;

c) modificării potenţiale a valorii economice ca urmare a schimbării nivelurilor ratelor dobânzii.

Art. 2. - (1) Instituţiile de credit prevăzute la art. 2 din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit transmit Băncii Naţionale a României formularele de raportare care fac obiectul prezentului ordin, în format electronic, prin intermediul Sistemului informatic de raportare către Banca Naţională a României - SIRBNR, potrivit Normei Băncii Naţionale a României nr. 15/2006 privind transmiterea indicatorilor primari prin intermediul Sistemului informatic de raportare către Banca Naţională a României, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în format letric la Banca Naţională a României - Direcţia supraveghere, după cum urmează:

a) în cazul expunerilor faţă de părţile afiliate şi al operaţiunilor în condiţii de favoare deduse din fondurile proprii de nivel 1 suplimentar, raportările se transmit trimestrial la nivel individual şi consolidat, astfel:

1. pentru raportările a căror dată de referinţă este 31 martie, data de transmitere este 12 mai;

2. pentru raportările a căror dată de referinţă este 30 iunie, data de transmitere este 11 august;

3. pentru raportările a căror dată de referinţă este

30 septembrie, data de transmitere este 11 noiembrie;

4. pentru raportările a căror dată de referinţă este

31 decembrie, data de transmitere este 11 februarie;

b) în cazul modificării potenţiale a valorii economice ca urmare a schimbării nivelurilor ratelor dobânzii, raportările se transmit trimestrial la nivel individual şi semestrial la nivel consolidat, astfel:

1. pentru raportările transmise la nivel individual, datele de referinţă şi cele de transmitere sunt cele prevăzute la lit. a) pct. 1-U;

2. pentru raportările transmise la nivel consolidat, a căror dată de referinţă este 30 iunie, data de transmitere este 11 august;

3. pentru raportările transmise la nivel consolidat, a căror dată de referinţă este 31 decembrie, data de transmitere este 11 februarie.

(2) în cazul în care data de transmitere este zi nelucrătoare, raportările sunt transmise în ziua lucrătoare următoare.

Art. 3. - Casele centrale ale cooperativelor de credit sunt responsabile de întocmirea şi transmiterea formularelor de raportare care fac obiectul prezentului ordin şi la nivelul reţelei cooperatiste de credit din care fac parte.

Art. 4. - În ceea ce priveşte raportarea modificării potenţiale a valorii economice ca urmare a schimbării nivelurilor ratelor dobânzii, în contextul aplicării metodologiei standardizate prevăzute în anexa nr. 1 la Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013, instituţiile de credit transmit:

a) câte un formular IRR STD POZ pentru fiecare monedă care respectă cerinţele pct. 1 lit. a) teza a 2-a din anexa nr. 1 la Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 şi un formular IRR STD POZ care agregă poziţiile exprimate în celelalte monede;

b) un formular IRR STD VAL aferent calculării modificării potenţiale a valorii economice ca urmare a schimbării nivelurilor ratelor dobânzii.

Art. 5. - În ceea ce priveşte raportarea modificării potenţiale a valorii economice ca urmare a schimbării nivelurilor ratelor dobânzii, în contextul aplicării unei metodologii de calcul interne, instituţiile de credit transmit câte un formular IRR IM pentru fiecare direcţie de modificare potenţială - crescătoare şi descrescătoare - a ratelor dobânzii.

Art. 6. - Pentru scopurile completării formularelor de raportare 4-6, prevăzute în anexa nr. I, elementele bilanţiere şi extrabilanţiere din afara portofoliului de tranzacţionare care sunt senzitive la schimbări ale ratelor dobânzii trebuie convertite în moneda de raportare utilizând cursurile de schimb comunicate de Banca Naţională a României în ultima zi bancară lucrătoare a perioadei pentru care se întocmeşte raportarea. Pentru monedele pentru care Banca Naţională a României nu comunică cursul de schimb, se folosesc cursurile de schimb la vedere - spot - existente pe piaţă în ziua menţionată.

Art. 7. - (1) Pentru formularele 1-3 din anexa nr. I, până la data expirării termenului prevăzut la art. 17 alin. (3) din Norma Băncii Naţionale a României nr. 15/2006, cu modificările şi completările ulterioare, instituţiile de credit transmit Băncii Naţionale a României formularele de raportare care fac obiectul prezentului ordin în format electronic prin reţeaua de comunicaţii interbancare (RCI), prin fişiere EXCEL.

(2) Raportările care, potrivit art. 2, au data de transmitere 12 mai 2014 vor fi transmise până cel târziu la 30 iunie 2014. Art. 8. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă:

a) Ordinul Băncii Naţionale a României nr. 6/2010 privind raportarea modificării potenţiale a valorii economice a instituţiilor de credit ca urmare a schimbării nivelurilor ratelor dobânzii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 480 din 13 iulie 2010; si

b) Ordinul Băncii Naţionale a României nr. 6/2011 privind raportarea expunerilor faţă de persoanele aflate în relaţii speciale cu instituţia de credit, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 3 august 2011, cu modificările ulterioare.

Art. 9. - Anexa nr. I, cuprinzând modelele formularelor de raportare, şi anexa nr. II, care conţine informaţii explicative referitoare la completarea acestora, fac parte integrantă din prezentul ordin.

 

Preşedintele Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României,

Mugur Constantin Isărescu

 

Bucureşti, 16 mai 2014.

Nr. 2.

 

ANEXA Nr. 1

 

Denumirea instituţiei de credit:..................

Data pentru care se face raportarea:.../.../......

Data întocmirii raportării:.../.../......

 

Formular 1:

SITUAŢIA PRIVIND EXPUNERILE FAŢĂ DE PĂRŢILE AFILIATE INSTITUŢIEI DE CREDIT

 

1. Fonduri proprii (FP) =

2. 25% x FP =

3. 150 mii. € =

4. limită =

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

- lei -

Nr. crt.

Cod

Tip entitate

Denumire

Tipul afilierii

Expunere bruta

Ajustări şi alte reduceri

Sume exceptate

Expunere supusă limitării

Fără protecţie

cu protecţie

valoare absolută

% din FP

finanţată

nefinanţată

(1)

(2)

(3)

(4)

<5)

(6)

(7)

(8)

0)

(10)

(11)

(12)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

TOTAL aferent entităţilor identificate cu cod ,.1”

 

TOTAL

 

 

 

Formular 2:

SITUAŢIA PRIVIND EXPUNERILE FAŢĂ DE PĂRŢILE AFILIATE INSTITUŢIEI DE CREDIT CARE NECESITĂ APROBAREA PREALABILĂ A ORGANULUI DE CONDUCERE AL INSTITUŢIEI DE CREDIT

 

(lunile aferente trimestrului pentru care se face raportarea)

 

- lei -

Nr. crt.

Cod

Denumire

Expuneri înregistrate potrivit art. 105 alin. (1) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013

(1)

(2)

(3)

(4)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

TOTAL

 

 

Formular 3:

SITUAŢIA PRIVIND EXPUNERILE AFERENTE OPERAŢIUNILOR ÎN CONDIŢII DE FAVOARE DEDUSE DIN FONDURILE PROPRII DE NIVEL 1 SUPLIMENTAR

 

(lunile aferente trimestrului pentru care se face raportarea)

 

 

 

 

- lei -

Nr. crt.

Cod

Numele şi prenumele

Expunere dedusă din fondurile proprii de nivel 1 suplimentar

(1)

(2)

(3)

(4)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

TOTAL

 

 

Întocmit,

………………………………………………..

(numele, prenumele şi telefonul)

Semnătura autorizată

………………………………………………..

(numele, prenumele şi funcţia)

Semnătura autorizată

………………………………………………..

(numele, prenumele şi funcţia)

 

Formular 4:

IRR STD POZ

 

Calcularea poziţiei nete ponderate

 

Moneda:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

- lei -

Rând

Banda de scadenţă

Toate poziţiile

Poziţii nete

Factorul de ponderare

Poziţii nete ponderate

lungi

scurte

lungi

scurte

lungi

scurte

(1)

(2)

(3)

(4)

(5)

(6)

1

Până la 1 lună

 

 

 

 

0,08%

 

 

2

Între 1 şi 3 luni

 

 

 

 

0,32%

 

 

3

Între 3 şi 6 luni

 

 

 

 

0,72%

 

 

4

Între 6 şi 12 luni

 

 

 

 

1,43%

 

 

5

Între 1 şi 2 ani

 

 

 

 

2,77%

 

 

6

Între 2 şi 3 ani

 

 

 

 

4,49%

 

 

7

Între 3 şi 4 ani

 

 

 

 

6,14%

 

 

8

Între 4 şi 5 ani

 

 

 

 

7,71%

 

 

9

Între 5 şi 7 ani

 

 

 

 

10,15%

 

 

10

Intre 7 şi 10 ani

 

 

 

 

13,26%

 

 

11

Între 10 şi 15 ani

 

17,84%

 

 

12

Între 15 şi 20 de ani

 

22,43%

 

 

13

Peste 20 de ani

 

 

 

 

26,03%

 

 

14

TOTAL

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Întocmit,

………………………………………………

(numele, prenumele şi telefonul)

Semnătura autorizată

………………………………………………..

(numele, prenumele şi funcţia)

Semnătura autorizată

………………………………………………..

(numele, prenumele şi funcţia)

 

Formular 5:

IRR STD VAL

 

Calcularea modificării potenţiale a valorii economice ca urmare a schimbării nivelurilor ratelor dobânzii

 

 

1. Fonduri proprii (FP) =

lei

 

 

 

2. Declinul potenţial al valorii economice:

 

 

 

 

2.1.- valoare absolută =

lei

 

 

 

 

2.2. - % din FP =

%

 

Întocmit,

………………………………………………..

(numele, prenumele şi telefonul)

Semnătura autorizată

………………………………………………..

(numele, prenumele şi funcţia)

Semnătura autorizată

………………………………………………..

(numele, prenumele şi funcţia)

 

Formular 6:

IRR IM

 

Modificarea potenţială a valorii economice ca urmare a schimbării nivelurilor ratelor dobânzii

 

1. Fonduri proprii (FP) =

lei

 

 

2. Scenariul de modificare a ratelor dobânzii:

 

 

 

- lei -

3. Modificarea potenţială a valorii economice ca urmare a aplicării şocului/şocurilor standard

creştere

declin

valoare absolută

% din FP

valoare absolută

% din FP

(1)

(2)

(3)

(4)

 

 

 

 

 

Întocmit,

………………………………………………..

(numele, prenumele şi telefonul)

Semnătura autorizată

………………………………………………..

(numele, prenumele şi funcţia)

Semnătura autorizată

………………………………………………..

(numele, prenumele şi funcţia)

 

ANEXA Nr. II

 

Tabel referinţe formular 1: Situaţia privind expunerile faţă de părţile afiliate instituţiei de credit

 

Nr. col./rând

Denumire celulă

Referinţe şi comentarii

Rânduri

3

150 mii. € =

Echivalentul se calculează la cursul de schimb în vigoare comunicat de Banca Naţională a României în ultima zi bancară lucrătoare a perioadei pentru care se întocmeşte raportarea.

4

Limită =

Stabilită potrivit art. 104 alin. (3) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit

Coloane

2

Cod

Codurile vor fi stabilite de către instituţia de credit astfel încât acestea să permită identificarea unică a fiecărui debitor; dacă entităţile fac obiectul raportării şi în alte grupuri care fac obiectul altor raportări, acestea primesc acelaşi cod de identificare.

3

Tip entitate

Se va completa cu: “1” - pentru entităţi care nu sunt instituţii; “2” - pentru entităţi care sunt instituţii.

5

Tipul afilierii

Încadrarea se va face potrivit art. 102 alin. (3) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013.

6

Expunere brută

Expunerea existentă înaintea deducerii ajustărilor de valoare/provizioanelor aferente şi înaintea aplicării art. 399-403 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012.

7

Ajustări şi alte reduceri

Ajustări şi alte reduceri aplicate expunerii potrivit art. 111 din Regulamentul UE nr. 575/2013

8,9,10

Sume exceptate

Expunerea exceptată conform art. 399-403 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

11

Valoare absolută

col. (6) - col. (7) - col. (8) - col. (9) - col. (10)

12

% din FP

Col. (11VFPx100

 

Tabel referinţe formular 2: Situaţia privind expunerile faţă de părţile afiliate instituţiei de credit care necesită aprobarea prealabilă a organului de conducere al instituţiei de credit

 

Nr. col./rând

Denumire celulă

Referinţe şi comentarii

Coloane

2

Cod

Codurile vor fi stabilite de către instituţia de credit astfel încât acestea să permită identificarea unică a fiecărui debitor; dacă entităţile fac obiectul altor raportări, acestea primesc acelaşi cod de identificare.

4

Expuneri înregistrate potrivit

art. 105(1)

Expunerile menţionate la art. 105 alin. (1) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013

 

Tabel referinţe formular 3: Situaţia privind expunerile aferente operaţiunilor în condiţii de favoare deduse din fondurile proprii de nivel 1 suplimentar

 

Nr. col./rând

Denumire celulă

Referinţe şi comentarii

Coloane

2

Cod

Codurile vor fi stabilite de către instituţia de credit astfel încât acestea să permită identificarea unică a fiecărui debitor; dacă persoanele fac obiectul altor raportări, acestea primesc acelaşi cod de identificare.

4

Expunere dedusă din fondurile proprii de nivel 1 suplimentar

Expunerile aferente operaţiunilor în condiţii de favoare deduse din fondurile proprii de nivel 1 suplimentar, potrivit art. 656 alin. (1) lit. b) şi c) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013

 

Tabel referinţe formular 4: IRR STD POZ - Calcularea poziţiei nete ponderate

 

Nr. col.

Denumire

Referinţe

Celule

 

Moneda

Pct. 1 lit. a) teza a 2-a din anexa nr. 1 la Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013

 

 

Coloane

(1).(2)

Toate poziţiile: lungi/scurte

Pct. 1 din anexa nr. 1 la Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013

(3), (4)

Poziţii nete: lungi/scurte

Pct. 2 lit. a) din anexa nr. 1 la Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013

 

Factorul de ponderare

Coloana 5 a tabelului din anexa nr. 1 la Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013

(5), (6)

Poziţii nete ponderate: lungi/ scurte

Pct. 2 lit. b) şi c) din anexa nr. 1 la Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013

Rânduri

 

Total

Pct. 2 lit. c) din anexa nr. 1 la Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013

 

Tabel referinţe formular 5: IRR STD VAL - Calcularea modificării potenţiale a valorii economice ca urmare a schimbării nivelurilor ratelor dobânzii

 

Denumire celulă

Referinţe şl comentarii

Declinul potenţial al valorii economice: valoare absolută/% din FP

Pct. 2 lit. d) şi e) din anexa nr. 1 la Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013. Poziţiile nete, lungi sau scurte, ponderate în diferitele monede se însumează indiferent de semnul lor.

 

Tabel referinţe formular 6: IRR IM - Modificarea potenţială a valorii economice ca urmare a schimbării nivelurilor ratelor dobânzii

 

Denumire celulă

Referinţe şl comentarii

Scenariul de modificare a ratelor dobânzii:

Art. 132 alin. (2) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013. Se completează direcţia presupusă de modificare - crescătoare sau descrescătoare - a ratelor dobânzii.

Modificarea potenţială a valorii economice ca urmare a aplicării şocului/şocurilor standard: creştere/declin

- valoare absolută;

- % din FP;

Art. 131 alin. (2) şi (3), art. 132 alin. (1) şi (2) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013

 

RECTIFICĂRI

 

În anexa la Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 118/2013 privind aprobarea Normelor tehnice pentru proiectarea şi execuţia conductelor de transport gaze naturale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 şi 171 bis din 10 martie 2014, se fac următoarele rectificări:

- la art. 77 alin. (5) lit. d), în loc de: „ ... 2 M...”se va citi: „2 MΩ”, iar în loc de: “... 500 V...”se va citi: „.... 500 V..,”]

- la art. 87, în tabelul 6.1 coloana 3 rândul 3, în loc de: „Rezistivitatea minimă a solului *, am” se va citi: „Rezistivitatea minimă a solului ρ*,Ωm”;

- la art. 96 alin. (2), în loc de: „..... 1,1 V ≤ EIRliber ≤ Eρ ...” se va citi: „ ... - 1,1 V ≤ EIRliber ≤ Eρ …”;

- la art. 96 alin. (3), în tabelul 6.4 coloana 2 subcoloana 3, la rândul 4, în loc de: „100 m <  ≤ 1000 m” se va citi: „100 Ωm < p ≤ 1000 Ωm”, iar la rândul 5, în loc de: „ > 1000 m”se va citi: „ρ > 1000 Ωm”;

- în anexa 10 la normele tehnice, în tabelul „Distanţele de siguranţă (în metri) între COTG, inclusiv instalaţiile aferente”, coloana 2 rândul 3, în loc de: „Instalaţii cu foc deschis (baterii de cazane, cuptoare, încălzitoare cu flacără directă etc.), inclusiv din instalaţiile de” se va citi: „Instalaţii cu focare protejate (baterii de cazane, încălzitoare cu flacără directă etc.), inclusiv din instalaţiile de uscare gaze”;

- în anexa 20 la normele tehnice, la art. A20.2 alin. (1), în loc de: ,,...  - densitatea materialului tubulaturii..,” seva citi: „... ρ - densitatea materialului tubulaturii...”;

- în anexa 26 la normele tehnice, la art. A26.3 alin. (2) lit. c) pct. iv, în loc de: „... art. 129 lit. f)...” se va citi: “... art. 127 lit. f)…”.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.