MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 159/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 159         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 5 martie 2014

 

SUMAR

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

254. - Ordin al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice privind modificarea Ordinului ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice nr. 594/2013 pentru aprobarea Listei standardelor române care adoptă standardele europene armonizate referitoare la echipamentele individuale de protecţie

 

319. - Ordin al ministrului delegat pentru buget privind stabilirea nivelului comisioanelor percepute de Trezoreria Statului pentru serviciile prestate clienţilor

 

REPUBLICĂRI

 

            Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI PERSOANELOR VÂRSTNICE

 

ORDIN

privind modificarea Ordinului ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice nr. 594/2013 pentru aprobarea Listei standardelor române care adoptă standardele europene armonizate referitoare la echipamentele individuale de protecţie

 

Având în vedere prevederile art. 10 din Hotărârea Guvernului nr. 115/2004 privind stabilirea cerinţelor esenţiale de securitate ale echipamentelor individuale de protecţie şi a condiţiilor pentru introducerea lor pe piaţă, cu modificările ulterioare,

în temeiul art. 12 din Hotărârea Guvernului nr. 10/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice emite următorul ordin:

Art. I. - Ordinul ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice nr. 594/2013 pentru aprobarea Listei standardelor române care adoptă standardele europene armonizate referitoare la echipamentele individuale de protecţie, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 şi 209 bis din 12 aprilie 2013, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 1 va avea următorul cuprins:

“Art. 1. - Se aprobă Lista standardelor române care adoptă standardele europene armonizate referitoare la echipamentele individuale de protecţie, din lista publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, nr. 364 din 13 decembrie 2013, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.”

2. Anexa se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice,

Georgeta Bratu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 24 februarie 2014.

Nr. 254.

 

ANEXĂ

(Anexa la Ordinul nr. 594/2013)

 

LISTA

standardelor române care adoptă standardele europene armonizate referitoare la echipamentele individuale de protecţie1

 

Nr. crt.

Indicativul standardului român

OES2

Indicativul standardului european armonizat

Titlul standardului în limba română

Data primei publicări în Jurnalul Oficial al UE

Indicativul standardului român înlocuit

Data încetării prezumţiei de conformitate pentru standardul european armonizat înlocuit

Nota 1

0

1

2

3

4

5

6

7

1.

SR EN 132:2003

CEN

EN 132:1998

Aparate de protecţie respiratorie. Definiţii de termeni şi pictograme

4.061999

SR EN 132:1995

Dată depăşită (30.06.1999)

2.

SREN 133:2003

CEN

EN 133:2001

Aparate de protecţie respiratorie. Clasificare

10.08.2002

SR EN 133:1995

Dată depăşită (10.08.2002)

3.

SR EN 134:2003

CEN

EN 134:1998

Aparate de protecţie respiratorie. Nomenclatorul componentelor

13,06.1998

SR EN 134:1995

Dată depăşită (31.07.1998)

4.

SREN 135:2003

CEN

EN 135:1998

Aparate de protecţie respiratorie. Lista termenilor echivalenţi

4.06.1999

SR EN 135:1995

Dată depăşită (30.06.1999)

5.

SR EN 136:2002

SREN136:2002/AC :2004

CEN

EN 136:1998

EN 136:1998/AC: 2003

Aparate de protecţie respiratorie. Mască completă. Cerinţe. Încercări, marcare

13.06.1998

 

Dată depăşită (31.07.1998)

6.

SREN 137:2007

CEN

EN 137:2006

Aparate de protecţie respiratorie. Aparate de protecţie respiratorie autonome cu circuit deschis, cu aer comprimat, cu mască completă. Cerinţe, încercări, marcare

23.11.2007

SR EN137+AC:2001

Dată depăşită (23.11.2007)

7.

SR EN 138:2003

CEN

EN 138:1994

Aparate de protecţie respiratorie. Aparate de protecţie respiratorie cu aer liber cu mască completă, semimască sau ansamblu muştiuc. Cerinţe, încercări, marcare

16.12.1994

 

 

8.

SREN 140:2003

SR EN 140:2003/AC:2003

CEN

EN 140:1998

EN 140:1998/AC:1999

Aparate de protecţie respiratorie. Semimăşti şi sferturi de măşti. Cerinţe, încercări, marcare

6.11.1998

SR EN140+A1:1997

Dată depăşită (31.03.1999)

9.

SR EN 142:2003

CEN

EN 142:2002

Aparate de protecţie respiratorie. Ansambluri tip muştiuc. Condiţii, încercări, marcare

10.04.2003

SR EN 142:1997

Dată depăşită (10.04.2003)


1 Prezenta listă conţine standardele române care adoptă standarde europene publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, nr. 364 din 13 decembrie 2013, prin Comunicarea Comisiei Europene în cadrul implementării Directivei 89/686/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind armonizarea legislativă a statelor membre referitoare la echipamentele individuale de protecţie.

2 OES: Organismul European de Standardizare:

- CEN: rue de Stassart 36, B-1050 Brussels (nttp://www.cen.eu);

- Cenelec: rue de Stassart 36, B-1050 Brussels (http://www.cenelec.org);

- ETSI: 650, route des Lucioles, F-06921 Sophia Antipolis (http://www.etsi.org).

 

 


0

1

2

3

4

5

6

7

10.

SREN 143:2002

SREN143:2002/A1:2006

SR EN 143:2002/AC:2006

CEN

EN 143:2000

EN 143:2000/A1:2006

EN 143:2000/AC:2005

Aparate de protecţie respiratorie. Filtre de particule. Condiţii, încercări, marcare

24.01.2001 21.12.2006

SR EN 143:1997

Nota 3

Dată depăşită (24.01.2001)

Dată depăşii (21.12.2006)

11.

SREN 144-1:2003

SREN144-1:2003/A1:2003

SREN 144-1:2003/A2:2005

CEN

EN 144-1:2000

EN 144-1:2000/A1:2003

EN 144-1:2000/A2:2005

Aparate de protecţie respiratorie. Robinete pentru butelii de gaz. Partea 1: Racorduri cu cap filetat

24.01.2001 21.02.2004 6.10.2005

Nota 3

Nota 3

Dată depăşită (24.01.2001) Dată depăşită (21.02.2004) Dată depăşită (31.12.2005)

12.

SREN 144-2:2003

CEN

EN 144-2:1998

Aparate de protecţie respiratorie. Robinete pentru butelii de gaz. Partea 2: Racorduri de ieşire

4.06,1999

 

 

13.

SREN 144-3:2003

SR EN 144-3:2003/AC:2004

CEN

EN 144-3:2003

EN 144-3:2003/ AC:2003

Aparate de protecţie respiratorie. Robinete pentru butelii de gaz. Partea 3: Racorduri de ieşire pentru gaze de plonjare nitrox şi oxigen

21.02.2004

 

 

14.

SREN 145:1999

SREN145:1999/A1:2003

CEN

EN 145:1997

EN 145:1997/A1:2000

Aparate de protecţie respiratorie. Aparate de protecţie respiratorie izolante, autonome cu circuit închis, tipul cu oxigen comprimat sau cu oxigen-azot comprimat. Cerinţe, încercări, marcare

19.02.1998 24.01.2001

Nota 3

Dată depăşită (28.02.1998) Dată depăşită (24.01.2001)

15.

SREN 148-1:2000

CEN

EN 148-1:1999

Aparate de protecţie respiratorie. Filete pentru piese faciale. Racord cu filet standardizat

4.06.1999

 

Dată depăşită (31.08.1999)

16.

SR EN 148-2:2003

CEN

EN 148-2:1999

Aparate de protecţie respiratorie. Filete pentru piese faciale. Partea 2: Racord cu filet central

4.06.1999

SR EN148-2+AC:1999

Dată depăşită (31.08.1999)

17.

SREN 148-3:2003

CEN

EN 148-3:1999

Aparate de protecţie respiratorie. Filete pentru piese faciale. Partea 3: Racord cu filet M 45x3

4.06.1999

SR EN148-3+AC:1999

Dată depăşită (31.08.1999)

18.

SREN149+A1:2010

CEN

EN 149:2001 +A1:2009

Aparate de protecţie respiratorie. Semimăşti filtrante împotriva particulelor. Cerinţe, încercări, marcare

6.05.2010

SR EN 149:2003

Dată depăşită (6.05.2010)

19.

SREN 166:2003

CEN

EN 166:2001

Protecţie individuală a ochilor. Specificaţii

10.08.2002

 

Dată depăşită (10.08.2002)

20.

SREN 167:2003

CEN

EN 167:2001

Protecţie individuală a ochilor, Metode de încercare optice

10.08.2002

 

Dată depăşită (10.08.2002)

21.

SREN 168:2003

CEN

EN 168:2001

Protecţie individuală a ochilor. Metode de încercare, altele decât cele optice

10.08.2002

 

Dată depăşită (10.08.2002)

 

22.

SREN 169:2003

CEN

EN 169:2002

Protecţia individuală a ochilor. Filtre pentru sudură şi tehnici conexe. Cerinţe referitoare la factorul de transmisie şi utilizarea recomandată

28.08.2003

SREN 169:1997

Dată depăşită (28.08.2003)

23.

SREN 170:2003

CEN

EK 170:2002

Protecţie individuală a ochilor. Filtre pentru ultraviolet. Cerinţe referitoare la factorul de transmisie şi utilizarea recomandată

28.08.2003

 

Dată depăşită (28.08.2003)

24.

SREN 171:2003

CEN

EN 171:2002

Protecţie individuală a ochilor. Filtre pentru infraroşu. Cerinţe referitoare la factorul de transmisie şi utilizarea recomandată

10.04.2003

SR EN 171:1997

Dată depăşită (10.04.2003)

25.

SREN 172:2003

SREN172:2003/A1:2004

SREN172:2003/A2:2003

CEN

EN 172:1994

EN172:1994/A1:2000

EN172:1994/A2:2001

Protecţie individuală a ochilor. Filtre de protecţie împotriva radiaţiilor solare, pentru utilizare industrială

15.05.1996 4.07,2000 10.08.2002

Nota 3

Nota 3

Dată depăşită (31.10.2000) Dată depăşită (10.08.2002)

26.

SREN 174:2004

CEN

EN 174:2001

Protecţie individuală a ochilor. Ochelari-mască pentru schi alpin

21.12.2001

 

Dată depăşită (21.12.2001)

27.

SREN 175:2002

CEN

EK 175:1997

Protecţie individuală. Echipament de protecţie a ochilor şi a feţei pentru sudare şi tehnici conexe

19.02.1998

 

 

28.

SREN 207:2010

SREN 207:2010/AC:2012

CEN

EN 207:2009

EN 207:2009/AC:2011

Protecţie individuală a ochilor. Filtre şi protectori ai ochilor împotriva radiaţiilor laser (protectori ai ochilor pentru laser)

6.05.2010

SR EN 207:2003

Nota 2.1

Dată depăşită (30.06.2010)

29.

SREN 208:2010

CEN

EN 208:2009

Protecţie individuală a ochilor. Protectori ai ochilor pentru lucrări de reglare pe lasere şi sisteme laser (protecţie a ochilor pentru reglare laser)

6.05,2010

SR EN 208:2003

Nota 2.1

Dată depăşită (30.06.2010)

30.

SR EN 250:2003

SREN250:2003/A1:2006

CEN

EN 250:2000 EN250:2000/A1:2006

Aparate respiratorii. Aparate de scufundare cu aer comprimat şi circuit deschis. Cerinţe, încercări, marcare

3 06 2000 21.12.2006

Nota 3

Dată depăşită (19.07.2000) Dată depăşită (21.12.2006)

31.

SR EN 269:2003

CEN

EN 269:1994

Aparate de protecţie respiratorie. Aparate de protecţie respiratorie cu aducţie de aer proaspăt cu asistenţă motorizată, cu cagulă. Cerinţe, încercări, marcare

16.12.1994

 

 

32.

SR EN 342:2004

SR EN 342:2004/AC:2008

CEN

EN 342:2004

EN 342:2004/AC:2008

Îmbrăcăminte de protecţie. Ansambluri şi articole de îmbrăcăminte de protecţie împotriva frigului

6 10,2005

 

 

33.

SREN343+A1:2008

SR EN 343+A1:2008/AC:20l0

CEN

EN343:2003+A1:2007

EN 343:2003+ A1:2007/AC:2009

Îmbrăcăminte de protecţie. Protecţie împotriva ploii

8 03.2008

SR EN 343:2004

Nota 2.1

Dată depăşită (8.03.2008)

 


 

0

1

2

3

4

5

6

7

34.

SREN 348:1997

SR EN 348:1997/AC:2003

CEN

EN 348:1992

EN348:1992/AC:1993

Îmbrăcăminte de protecţie. Metode de încercare. Determinarea comportării materialelor la contactul cu stropi mici de metal topit

23.12.1993

 

 

35.

SREN 352-1:2003

CEN

EN 352-1:2002

Protectori individuali împotriva zgomotului. Cerinţe generale.

Partea 1: Antifoane externe

28.08.2003

SR EN 352-1:1998

Dată depăşită (28.08.2003)

36.

SR EN 352-2:2003

CEN

EN 352-2:2002

Protectori individuali împotriva zgomotului. Cerinţe generale. Partea 2: Antifoane interne

28.08.2003

SR EN 352-2:1998

Dată depăşită (28.08.2003)

37.

SR EN 352-3:2003

CEN

EN 352-3:2002

Protectori individuali împotriva zgomotului. Cerinţe generale. Partea 3: Antifoane externe montate pe o cască de protecţie utilizata în industrie

28.08.2003

SR EN 352-3:2002

Dată depăşită (28.08.2003)

38.

SR EN 352^:2003

SREN352-4:2003/M:2006

CEN

EN 352-4:2001

A1:2005

Protectori individuali împotriva zgomotului. Cerinţe de securitate şi de încercare. Partea 4: Antifoane externe cu atenuare

dependentă de nivel

10.08.2002 19.04.2006

Nota 3

Dată depăşită (30.04.2006)

39.

SR EN 352-5:2004

SREN352-5:2004/Al:2006

CEN

EN 352-5:2002

EN 352-5:2002/ Al:2005

Protectori individuali împotriva zgomotului. Cerinţe de securitate şi de încercare. Partea 5: Antifoane externe cu reducere activă a zgomotului

28.08.2003 6.05.2010

Nota 3

Dată depăşită (6.05.2010)

40.

SR EN 352-6:2004

CEN

EN 352-6:2002

Protectori individuali împotriva zgomotului. Cerinţe de securitate şi de încercare. Partea 6: Antifoane externe cu comunicare audio

28.08.2003

 

 

41.

SR EN 352-7:2004

CEN

EN 352-7:2002

Protectori individuali împotriva zgomotului. Cerinţe de securitate şi de încercare. Partea 7: Antifoane interne cu atenuare dependentă de nivel

28.08.2003

 

 

42.

SR EN 352-8:2008

CEN

EN 352-8:2008

Protectori individuali împotriva zgomotului. Cerinţe de securitate şi de încercare. Partea 8: Căşti audio pentru divertisment

28 01.2009

 

 

43.

SR EN 353-2:2003

CEN

EN 353-2:2002

Echipament individual de protecţie împotriva căderilor de la înălţime. Partea 2: Opritoare de cădere cu alunecare pe suport de ancorare flexibil

28 08.2003

SR EN 353-2:1997

Dată depăşită (28.08.2003)

44.

SREN 354:2011

CEN

EN 354:2010

Echipament individual de protecţie împotriva căderilor de la înălţime. Mijloace de legătură

9.07.2011

SR EN 354:2003

Nota 2.1

Dată depăşită (9.07.2011)

45.

SR EN 355:2003

CEN

EN 355:2002

Echipament individual de protecţie împotriva căderilor de la înălţime. Absorbitoare de energie

28.08.2003

SREN 355:1999

Dată depăşită (28.08.2003)

46.

SR EN 358:2003

CEN

EN 358:1999

Echipament individual de protecţie pentru poziţionare în timpul lucrului şi prevenirea căderilor de la înălţime. Centuri de poziţionare în timpul lucrului şi limitare a deplasării şi mijloace de legătură pentru poziţionare în timpul lucrului

21.12.2001

SR EN 358:1995

Nota 2.1

Dată depăşită (21.12.2001)

47.

SR EN 360:2003

CEN

EN 360:2002

Echipament individual de protecţie împotriva căderilor de la înălţime. Opritoare de cădere retractabile

28.08.2003

SR EN 360:1996

Dată depăşită (28.08.2003)

48.

SREN 361:2003

CEN

EN 361:2002

Echipament individual de protecţie împotriva căderilor de la înălţime. Centuri complexe

28.08.2003

SR EN 361:1996

Dată depăşită (28.08.2003)

49.

SR EN 362:2005

CEN

EN 362:2004

Echipament individual de protecţie împotriva căderilor de la înălţime. Piese de legătură

6.10.2005

SR EN 362:1996

Dată depăşită (6.10.2005)

50.

SR EN 363:2008

CEN

EN 363:2008

Echipament individual de protecţie împotriva căderilor de la înălţime. Sisteme de oprire a căderii

20.06.2008

SR EN 363:2003

Dată depăşită (31.08.2008)

51.

SREN364+AC:1996

CEN

EN 364:1992

EN 364:1992/AC: 1993

Echipament individual de protecţie împotriva căderilor de la înălţime. Metode de încercare

23.12.1993

 

 

52.

SR EN 365:2005

SR EN 365:2005/AC:2007

CEN

EN 365:2004

EN 365:2004/AC:2006

Echipament individual de protecţie împotriva căderilor de la înălţime. Cerinţe generale pentru instrucţiuni de utilizare, întreţinere, verificare periodică, reparare, marcare şi ambalare

6.10.2005

SREN 365:1996

Dată depăşită (6.10.2005)

53.

SREN367+AC:1999

CEN

EN 367:1992

EN 367:1992/AC: 1992

Îmbrăcăminte de protecţie. Protecţia împotriva căldurii şi flăcărilor. Metodă de încercare. Determinarea transmisiei căldurii la expunerea la flacără

23.12.1993

 

 

54.

SREN 374-1:2004

CEN

EN 374-1:2003

Mănuşi de protecţie împotriva produselor chimice şi microorganismelor.

Partea 1: Terminologie şi cerinţe de performanţă

6.10,2005

SR EN3 74-1:1997

Dată depăşită (6.10.2005)

55.

SR EN 374-2:2004

CEN

EN 374-2:2003

Mănuşi de protecţie împotriva produselor chimice şi microorganismelor.

Partea 2: Determinarea rezistenţei la penetrare

6.10.2005

SR EN 374-2:1997

Dată depăşită (6.10.2005)

56.

SR EN 374-3:2004

SR EN 374-3:2004/AC:2006

CEN

EN 374-3:2003

EN 374-3:2003/ AC:2006

Mănuşi de protecţie împotriva produselor chimice şi microorganismelor. Partea 3: Determinarea rezistenţei la permeaţia produselor chimice

6.10,2005

SREN 374-3:1998

Dată depăşită (6.10.2005)

57.

SREN379+A1:2010

CEN

EN379:2003+A1:2009

Protecţie individuală a ochilor. Filtre de sudură automate

6.10,2005

SR EN 379:2004

Dată depăşită (6.10.2005)


0

1

2

3

4

5

6

7

58.

SREN 381-1:2003

CEN

EN 381-1:1993

Îmbrăcăminte de protecţie pentru utilizatorii ferăstrăului cu lanţ ţinut cu mâna. Partea 1: Banc de încercare pentru încercările la tăiere de către un ferăstrău cu lanţ

23.12.1993

 

 

59.

SR EN 381-2:2003

CEN

EN 381-2:1995

Îmbrăcăminte de protecţie pentru utilizatorii ferăstrăului cu lanţ ţinut cu mâna. Partea 2: Metode de încercare pentru protectori ai piciorului

12.01.1996

 

 

60.

SREN 381-3:2003

CEN

EN 381-3:1996

Îmbrăcăminte de protecţie pentru utilizatorii ferăstrăului cu lanţ ţinut cu mâna. Partea 3: Metode de încercare pentru încălţăminte

10.10.1996

 

 

61.

SREN 381-4:2003

CEN

EN 381-4:1999

Îmbrăcăminte de protecţie pentru utilizatorii ferăstrăului cu lanţ ţinut cu mâna. Partea 4: Metode de încercare pentru mănuşile de protecţie împotriva ferăstrăului cu lanţ

16 03.2000

 

 

62.

SREN 381-5:2003

CEN

EN 381-5:1995

Îmbrăcăminte de protecţie pentru utilizatorii ferăstrăului cu lanţ ţinut cu mâna. Partea 5: Cerinţe pentru protectori ai piciorului

12.01.1996

 

 

63.

SREN 381-7:2003

CEN

EN 381-7:1999

Îmbrăcăminte de protecţie pentru utilizatorii ferăstrăului cu lanţ ţinut cu mâna. Partea 7: Cerinţe pentru mănuşile de protecţie împotriva ferăstrăului cu lanţ

16.03.2000

 

 

64.

SREN 381-8:2003

CEN

EN 381-8:1997

Îmbrăcăminte de protecţie pentru utilizatorii ferăstrăului cu lanţ ţinut cu mâna. Partea 8: Metode de încercare a ghetrelor de protecţie la utilizarea ferăstrăului cu lanţ

18.10.1997

 

 

65.

SREN 381-9:2003

CEN

EN 381-9:1997

Îmbrăcăminte de protecţie pentru utilizatorii ferăstrăului cu lanţ ţinut cu mâna. Partea 9: Cerinţe pentru ghetrele de protecţie pentru utilizarea ferăstrăului cu lanţ

1810.1997

 

 

66.

SR EN 381-10:2003

CEN

EN 381-10:2002

Îmbrăcăminte de protecţie pentru utilizatorii de ferăstraie cu lanţ ţinut cu mâna. Partea 10: Metode de încercare pentru haine de protecţie

28.08.2003

 

 

67.

SREN 381-11:2003

CEN

EN 381-11:2002

Îmbrăcăminte de protecţie pentru utilizatorii ferăstrăului cu lanţ ţinut cu mâna. Partea 11: Cerinţe pentru haine de protecţie

28.08.2003

 

 

68.

SR EN 388:2004

CEN

EN 388:2003

Mănuşi de protecţie împotriva riscurilor mecanice

6.10.2005

SR EN 388:1996

Dată depăşită (6.10.2005)

69.

SREN397+A1:2013

CEN

EN397:2012+A1:2012

Căşti de protecţie pentru uz industrial

20.12.2012

SR EN 397:2012

Dată depăşită (30.04.2013)

70.

SR EN 402:2004

CEN

EN 402:2003

Aparate de protecţie respiratorie. Aparate de protecţie respiratorie autonome cu circuit deschis cu aer comprimat, cu supapă la cerere, cu mască completă sau ansamblu muştiuc, pentru evacuare. Cerinţe, încercări, marcare

21.02.2004

SR EN 402:2003

Dată depăşită (21.02.2004)

71.

SR EN 403[2004]:2004

CEN

EN 403:2004

Aparate de protecţie respiratorie pentru evacuare. Aparate filtrante cu cagulă pentru evacuarea din incendiu. Cerinţe, încercări, marcare

6.10,2005

SREN403[1993]:

2004

Dată depăşită (6.10.2005)

72.

SR EN 404:2005

O

CEN

EN 404:2005

Aparate de protecţie respiratorie pentru evacuare. Aparat de autosalvare cu ansamblu muştiuc cu filtru pentru monoxid de carbon

6.10.2005

SR EN 404:2004

Dată depăşită (2.12.2005)

73.

SREN405+A1:2010

CEN

EN 405:2001+A1:2009

Aparate de protecţie respiratorie. Semimăşti filtrante cu supape împotriva gazelor sau împotriva gazelor şi particulelor, Cerinţe, încercări, marcare

6.05.2010

SR EN 405:2003

Dată depăşită (6.05.2010)

74.

SR EN 407:2005

CEN

EN 407:2004

Mănuşi de protecţie împotriva riscurilor termice (căldură şi/sau foc)

6.10,2005

SR EN 407:1996

Dată depăşită (6.10.2005)

75.

SREN420+A1:2010

UJ

CEN

EN 420:2003+A1:2009

Mănuşi de protecţie. Cerinţe generale şi metode de încercare

6.05,2010

SR EN 420:2004

Dată depăşită (6.05.2010)

76.

SREN 421:2010

CEN

EN 421:2010

Mănuşi de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante şi a contaminării radioactive

9.07,2011

SR EN 421:2000

Dată depăşită (9.07.2011)

77.

SR EN 443:2008

CEN

EN 4435008

Căşti pentru pompieri în clădiri şi alte structuri

20.06.2008

SR EN 443:2003

Dată depăşită (31.08.2008)

78.

SR EN 458:2005

CEN

EN 458:2004

Protectori individuali împotriva zgomotului. Recomandări pentru selecţionare, utilizare, îngrijire şi întreţinere. Ghid

6.10,2005

SREN 458:1998

Dată depăşită (6.10.2005)

79.

SREN 464:1998

CEN

EN 464:1994

Îmbrăcăminte de protecţie împotriva produselor lichide şi gazoase, inclusiv aerosolilor lichizi şi particulelor solide. Metodă de încercare: Determinarea etanşeităţii combinezoanelor etanşe la gaz (încercare la presiune internă)

16 12.1994

 

 

80.

EN 469:2006

SR EN 469:2006/A1:2007

SR EN 469:2006/AC:2007

CEN

EN 469:2005

EN 469:2005/A1:2006 EN 469:2005/AC:2006

Îmbrăcăminte de protecţie pentru pompieri, Cerinţe de performanţă pentru îmbrăcămintea de protecţie pentru lupta împotriva incendiilor

19.04.2006 23.11.2007

SR EN 469:1999

Nota 3

Dată depăşită (30.06.2006) Dată depăşită (23.11.2007)

 


 

0

1

2

3

4

5

6

7

81.

SREN 510:2002

CEN

EN 510:1993

Cerinţe pentru îmbrăcămintea de protecţie folosită acolo unde există riscul de agăţare de părţi mobile

16.12.1994

 

 

82.

SREN 511:2006

CEN

EN 511:2006

Mănuşi de protecţie împotriva frigului

21.12.2006

SREN 511:1999

Dată depăşită (21.12.2006)

83.

SREN 530:2011

CEN

EN 530:2010

Rezistenţa la abraziune a materialului din care este realizată îmbrăcămintea de protecţie. Metodă de încercare

9.07,2011

SR EN 530:1997

Nota 2.1

Dată depăşită (9.07.2011)

84.

SR EN 564:2007

CEN

EN 564:2006

Echipament pentru alpinism şi escaladare. Cordelină. Cerinţe de securitate şi metode de încercare

8.03.2008

SR EN 564:2003

Dată depăşită (8.03.2008)

85.

SR EN 565:2007

CEN

EN 565:2006

Echipament pentru alpinism şi escaladare. Chingă. Cerinţe de securitate şi metode de încercare

8.03,2008

SR EN 565:2003

Dată depăşită (8.03.2008)

86.

SR EN 566:2007

CEN

EN 566:2006

Echipament pentru alpinism şi escaladare. Bucle de ancorare. Cerinţe de securitate şi metode de încercare

8.03.2008

SR EN 566:2003

Dată depăşită (8.03.2008)

87.

SREN 567:2013

CEN

EN 567:2013

Echipament pentru alpinism şi escaladare. Dispozitive de blocare. Cerinţe de securitate şi metode de încercare

28.06.2013

SR EN 567:2003

30.09.2013

88.

SR EN 568:2007

CEN

EN 568:2007

Echipament pentru alpinism şi escaladare. Dispozitive de ancorare în gheaţă. Cerinţe de securitate şi metode de încercare

8.03,2008

SR EN 568:2003

Dată depăşită (8.03.2008)

89.

SR EN 569:2007

CEN

EN 569:2007

Echipament pentru alpinism şi escaladare. Pitoane, Cerinţe de securitate şi metode de încercare

8.03.2008

SR EN 569:2003

Dată depăşită (8.03.2008)

90.

SR EN659:2004+A1:2008

SR EN 659+A1:2008/AC:2009

CEN

EN 659:2003+A1:2008

EN 659:2003 + A1:2008/AC:2009

Mânuşi de protecţie pentru pompieri

20.06.2008

SR EN 659:2004

Dată depăşită 30.09.2008

91.

SR EN 702:2003

CEN

EN 702:1994

Îmbrăcăminte de protecţie. Protecţie împotriva căldurii şi a focului. Metodă de încercare. Determinarea transmisiei termice de contact prin îmbrăcămintea de protecţie sau materialele sale

12.01.1996

 

 

92.

SR EN 795:2003

SREN795:2003/A1:2003

CEN

EN 795:1996

EN 795:1996/A1:2000

Protecţie împotriva căderilor de la înălţime. Dispozitive de ancorare. Cerinţe şi încercări

12.02.2000 24.01.2001

Nota 3

Dată depăşită (30.04.2001)

 

Avertisment: Prezenta publicare nu se referă la  echipamentele descrise în clasele A (dispozitive de ancorare structurale). C (dispozitive de ancorare care folosesc linii flexibile orizontale) şi D (dispozitive de ancorare care folosesc şine rigide de ancorare orizontale) la care se face referire în paragrafele3.13.1,3.13.3, 3.13.4,4.3.1,4.3.3,4.3.4,5.2.1, 5.2.2,5.2.4,5.2.5,5.3.2  (în legătură cu  clasa A1), 5.3.3, 5.3.4.5.3.5,6 (în legătură cu clasele A, C şi D), anexa A (paragrafele A.2, A.3, A.5 şi A.6), anexa B şi anexa ZA (în legătură cu clasele A, C şi D), pentru care nu se aplică prezumţia de conformitate cu Directiva 89/686/CEE).

93.

SR EN 812:2012

CEN

EN 812:2012

Căşti de protecţie de tip uşor pentru industrie

20.12.2012

SR EN 812:2003

30.04.2013

94.

SR EN 813:2009

CEN

EN 813:2008

Echipament individual de protecţie pentru prevenirea căderilor de la înălţime. Centură scaun

28.01.2009

SR EN 813:2003

Dată depăşită (28.02.2009)

95.

SR EN 863:2003

CEN

EN 863:1995

Îmbrăcăminte de protecţie. Proprietăţi mecanice. Metodă de încercare: Rezistenţă la perforaţie

15.05.1996

 

 

96.

SR EN 892:2013

CEN

EN 892:2012

Echipament de alpinism şi escaladare. Corzi dinamice pentru alpinism şi escaladare. Cerinţe de securitate şi metode de încercare

20.12.2012

SR EN 892:2005

30.04.2013

97.

SR EN 893:2011

CEN

EN 893:2010

Echipament pentru alpinism şi escaladare. Crampoane. Cerinţe de securitate şi metode de încercare

9.07.2011

SR EN 893:2003

Dată depăşită (9.07.2011)

98.

SR EN 943-1:2003

SR EN 943-1:2003/AC:2005

CEN

EN 943-1:2002

EN 943-1:2002/ AC:2005

Îmbrăcăminte de protecţie împotriva produselor chimice solide şi gazoase, inclusiv aerosoli lichizi şi particule solide. Partea 1: Cerinţe de performanţă pentru combinezoanele de protecţie chimică ventilate şi neventilate, etanşe la gaze (Tip 1) şi neetanşe la gaze (Tip 2)

28.08.2003

 

 

99.

SR EN 943-2:2003

 

CEN

EN 943-2:2002

Îmbrăcăminte de protecţie împotriva produselor chimice solide şi gazoase, inclusiv aerosoli lichizi şi particule solide. Partea 2: Cerinţe de performanţă pentru combinezoanele de protecţie chimică etanşe la gaze (Tip 1) destinate echipelor de salvare (ET)

10.08.2002

 

 

100.

SR EN958+A1:2011

CEN

EN958:2006+A1:2010

Echipament pentru alpinism şi escaladare. Absorbitoare de energie utilizate în Via Ferrata. Cerinţe de securitate şi metode de încercare

9.07.2011

SR EN 958:2007

Dată depăşită (9.07.2011)

101.

SR EN 960:2006

CEN

EN 960:2006

Mulaje de capete utilizate la încercările căştilor de protecţie

21.12.2006

SR EN 960:1996

Dată depăşită (31.12.2006)

102.

SR EN966+A1:2013

CEN

EN 966:2012+A1 2012

Căşti pentru sporturi acvatice

20.12.2012

SR EN 966:2012

Dată depăşită (30.04.2013)

103.

SR EN 1073-1:2000

CEN

EN 1073-1:1998

Îmbrăcăminte de protecţie împotriva contaminării radioactive.

Partea 1: Cerinţe şi metode de încercare pentru îmbrăcămintea de protecţie ventilată, împotriva contaminării cu particule radioactive

6.11-1998

 

 


0

1

2

3

4

5

6

7

104.

SR EN 1073-2:2003

CEN

EN 1073-2:2002

Îmbrăcăminte de protecţie împotriva contaminării radioactive.

Partea 2: Cerinţe şi metode de încercare pentru îmbrăcămintea de protecţie neventilată împotriva contaminării radioactive sub formă de particule

28.08.2003

 

 

105.

SR EN 1077:2008

CEN

EN 1077:2007

Căşti pentru utilizatori de schiuri alpine şi plăci pentru zăpadă

8.03.2008

SR EN 1077:2004

Dată depăşită (29.02.2008)

106.

SR EN1078+A1:2013

CEN

EN 1078:2012+A1:2012

Căşti pentru biciclişti şi pentru utilizatori de skateboard şi de patine cu role

20.12.2012

SR EN 1078:2012

Dată depăşită (30.04.2013)

107.

SR EN 1080:2013

CEN

EN 1080:2013

Căşti de protecţie împotriva şocurilor pentru copii mici

26.08.2013

SR EN 1080:2004

Dată depăşită (31.08.2013)

108.

SR EN 1082-1:2004

CEN

EN 1082-1:1996

Îmbrăcăminte de protecţie. Mănuşi şi protectori pentru braţe împotriva tăierii şi lovirii cu cuţite de mână. Partea 1: Mânuşi de zale şi protectori pentru braţe

14.06.1997

 

 

109.

SR EN 1082-2:2003

CEN

EN 1082-2:2000

Îmbrăcăminte de protecţie. Mănuşi şi protectori pentru braţe împotriva tăierilor şi loviturilor cuţitelor de mână. Partea 2: Mănuşi şi protectori pentru braţe din materiale, altele decât zale

21.12.2001

 

 

110.

SR EN 1082-3:2003

CEN

EN 1082-3:2000

Îmbrăcăminte de protecţie. Mănuşi şi protectori pentru braţe împotriva tăierilor şi loviturilor cuţitelor de mână. Partea 3: încercare la tăiere prin impact pentru ţesături, piele şi alte materiale

21.12.2001

 

 

111.

SR EN 1146:2006

CEN

EN 1146:2005

Aparate de protecţie respiratorie. Aparate de protecţie respiratorie izolante autonome cu circuit deschis cu aer comprimat cu cagulă pentru evacuare. Cerinţe, încercări, marcare

19.04.2006

SR EN 1146:2003

Dată depăşită (30.04.2006)

112.

SR EN 1149-1:2006

CEN

EN 1149-1:2006

Îmbrăcăminte de protecţie. Proprietăţi electrostatice. Partea 1: Metodă de încercare pentru măsurarea rezistivităţii de suprafaţă

21.12.2006

SR EN 1149-1:2002

Dată depăşită (31.12.2006)

113.

SR EN 1149-2:2003

CEN

EN 1149-2:1997

Îmbrăcăminte de protecţie. Proprietăţi electrostatice. Partea 2: Metodă de încercare pentru măsurarea rezistenţei electrice la traversarea materialelor (rezistenţa verticală)

19.02.1998

 

 

114.

SR EN 1149-3:2004

CEN

EN 1149-3:2004

Îmbrăcăminte de protecţie. Proprietăţi electrostatice. Partea 3: Metodă de încercare pentru măsurarea capacităţii de disipare a sarcinilor

6.10.2005

 

 

115.

SR EN 1149-5:2008

CEN

EN 1149-5:2008

Îmbrăcăminte de protecţie. Proprietăţi electrostatice. Partea 5: Cerinţe de performanţă pentru materiale şi cerinţe de proiectare

20.06.2008

 

 

116.

SR EN 1150:2003

CEN

EN 1150:1999

Îmbrăcăminte de protecţie. Îmbrăcăminte avertizoare pentru utilizări neprofesionale. Metode de încercare şi cerinţe

4.06.1999

 

 

117.

SR EN 1384:2012

CEN

EN 1384:2012

Căşti de protecţie pentru sporturi hipice

20.12.2012

SR EN 1384:2002

30.04.2013

118.

SR EN 1385:2012

CEN

EN 1385:2012

Căşti de protecţie utilizate la caiac-canoe şi pentru sporturi practicate pe cursuri de apă repezi

20.12.2012

SR EN 1385:2002

30.04.2013

119.

SR EN 1486:2008

CEN

EN 1486:2007

Îmbrăcăminte de protecţie pentru pompieri. Metode de încercare şi cerinţe pentru îmbrăcămintea reflectorizantă pentru operaţiile speciale de luptă împotriva incendiului

8.03.2008

SR EN 1486:2001

Dată depăşită (30.04.2008)

120.

SR EN 1497:2008

CEN

EN 1497:2007

Echipament pentru salvare. Centuri complexe pentru salvare

8.03.2008

 

 

121.

SR EN 1621-1:2013

CEN

EN 1621-1:2012

Îmbrăcăminte de protecţie împotriva şocurilor mecanice, pentru motociclişti. Partea 1: Protectori împotriva şocurilor pentru încheieturile membrelor motocicliştilor. Cerinţe şi metode de încercare

13.03.2013

SR EN 1621-1:2004

30.06.2013

122.

SR EN 1621-2:2004

CEN

EN 1621-2:2003

Îmbrăcăminte de protecţie împotriva şocurilor mecanice, pentru motociclişti. Partea 2: Protectori ai spatelui. Cerinţe şi metode de încercare

6.10.2005

 

 

123.

SR EN 1731:2007

CEN

EN 1731:2006

Protecţia individuală a ochiului. Protectori ai ochilor şi feţei

23.11.2007

SR EN 1731:2003

Dată depăşită (23.11.2007)

124.

SR EN 1809:2004

CEN

EN 1809:1997

Accesorii de scufundare. Dispozitive gonflabile pentru echilibrare. Cerinţe funcţionale şi de securitate, metode de încercare

13.06.1998

 

 

125.

SR EN1827+A1:2009

CEN

EN 1827:1999+A1:2009

Aparate de protecţie respiratorie. Semi-măşti fără supape de inspiraţie şi cu filtre demontabile, împotriva gazelor, împotriva gazelor şi particulelor sau numai împotriva particulelor. Cerinţe, încercări, marcare

6.05,2010

SR EN 1827:2003

Dată depăşită (6.05.2010)

126.

SR EN 1868:2003

CEN

EN 1868:1997

Echipament individual de protecţie împotriva căderilor de la înălţime. Lista termenilor echivalenţi

18.10.1997

 

 


0

1

2

3

4

5

6

7

127.

SR EN 1891:2003

CEN

EN 1891:1998

Echipament individual de protecţie pentru prevenirea căderilor de la înălţime. Corzi cu miez cu coeficient redus de alungire

6.11.1998

 

 

128.

SR EN 1938:2011

CEN

EN 1938:2010

Protecţia individuală a ochilor. Ochelari-mască pentru utilizatorii de motociclete şi motorete

9.07.2011

SR EN 1938:2004

Nota 2.1

Data depăşită (9.07.201Î)

129.

SR EN ISO4869-2:1997

SR EN ISO 4869-2:1997/AC:2007

CEN

EN ISO 4869-2:1995

EN ISO 4869-2:1995/AC:2007

Acustică. Protectori individuali împotriva zgomotului.

Partea 2: Estimarea nivelurilor de presiune acustică ponderate. A în cazul utilizării protectorilor individuali împotriva zgomotului

15.05.1996

 

 

130.

SR EN ISO 4869-3:2007

CEN

EN ISO 4869-3:2007

Acustică. Protectori individuali împotriva zgomotului.

Partea 3: Măsurarea pierderii prin inserţie a antifoanelor externe utilizând un dispozitiv de încercare acustică

8.03.2008

SR EN 24869-3:1997

Dată depăşită (8.03.2008)

131.

SR EN ISO 6529:2003

CEN

EN ISO 6529:2001

Îmbrăcăminte de protecţie. Protecţie împotriva produselor chimice. Determinarea rezistenţei la permeaţia lichidelor şt gazelor a materialelor utilizate pentru confecţionarea îmbrăcămintei de protecţie

6.10.2005

SR EN 369:1997

Dată depăşită (6.10.2005)

132.

SR EN ISO 6530:2005

CEN

EN ISO 6530:2005

Îmbrăcăminte de protecţie. Protecţie împotriva substanţelor chimice lichide. Metodă de încercare a rezistenţei materialelor la penetrarea de către lichide

6.10.2005

SR EN 368:1997

Dată depăşită (6.10.2005)

133.

SR EN ISO 6942:2003

CEN

EN ISO 6942:2002

Îmbrăcăminte de protecţie. Protecţie împotriva căldurii şi a focului. Metodă de încercare: Evaluarea materialelor şi a ansamblurilor de materiale expuse la o sursă de căldură radiantă

28.03.2003

SR EN 366:1998

Dată depăşită (28.08.2003)

134.

SR EN ISO9185:2007

CEN

EN ISO 9185:2007

Îmbrăcăminte de protecţie. Evaluarea rezistenţei materialelor la împroşcarea cu metal topit

803.2008

SR EN 373:2003

Dată depăşită (8.03.2008)

135.

SR EN ISO 10256:2004

CEN

EN ISO 10256:2003

Protecţie pentru cap şi faţă pentru utilizare la hochei pe gheaţă

6.10.2005

SR EN 967:2004

Dată depăşită (6.10.2005)

136.

SR EN ISO 10819:2013

CEN

EN ISO 10819:2013

Vibraţii şi şocuri mecanice. Vibraţii mână-braţ. Măsurarea şi evaluarea factorului de transmitere a vibraţiilor de la mănuşă la palmă

1312.2013

SR EN IS010819:2002

31.01.2014

137.

SR EN ISO 10862:2009

CEN

EN ISO 10862:2009

Nave mici. Sistem de eliberare rapidă pentru harnaşamente de trapeză (IS010862:2009)

6.05.2010

 

 

138.

SR EN ISO 11611:2008

CEN

EN ISO 11611:2007

Îmbrăcăminte de protecţie utilizată la activităţi de sudură şi tehnici conexe

8.03.2008

SR EN 470-1:1999

Dată depăşită (30.04.2008)

139.

SR EN ISO 11612:2009

CEN

EN ISO 11612:2008

Îmbrăcăminte de protecţie. Îmbrăcăminte de protecţie împotriva căldurii si a flăcărilor (ISO 11612:2008)

5.06.2009

SR EN 531:1997

Nota 2.1

Dată depăşită (5.06.2009)

140.

SR EN 12083:2003

SR EN 12083/AC:2003

CEN

EN 12083:1998

EN 12083:1998/AC:2000

Aparate de protecţie respiratorie. Filtre cu furtunuri respiratorii (filtre nemontate pe mască). Filtre împotriva particulelor, filtre împotriva gazelor şi filtre combinate. Cerinţe, încercări, marcare

4.07 2000

 

 

141.

SR EN ISO 12127-2:2008

CEN

EN ISO 12127-2:2007

Îmbrăcăminte de protecţie împotriva căldurii şi a focului. Determinare transmisie termică de contact prin îmbrăcămintea de protecţie sau materialele sale constituente. Partea 2: Metodă de încercare care utilizează transmisia termică de contact produsă de mici cilindri picurători

8,03.2008

 

 

142.

SR EN 12270:2003

CEN

EN 12270:1998

Echipament pentru alpinism şi escaladare. Pioleţi. Cerinţe de securitate şi metode de încercare

16.03.2000

 

 

143.

SR EN 12275:2013

CEN

EN ISO 12275:2013

Echipament pentru alpinism şi escaladă. Piese de legătură. Cerinţe de securitate şi metode de încercare

13.12.2013

SR EN 12275:2003

13.12.2013

144.

SR EN 12276:2003

SR EN 12276:2003/AC:2003

CEN

EN 12276:1998

EN 12276:1998/AC:2000

Echipament de alpinism şi escaladă. Ancore mecanice. Cerinţe de securitate şi metode de încercare

24.02.2001

 

 

145.

SR EN 12277:2007

CEN

EN 12277:2007

Echipament de alpinism şi escaladare. Centură complexă. Cerinţe de securitate şi metode de încercare

23.11.2007

SR EN 12277:2003

Dată depăşită (23.11.2007)

146.

SR EN 12278:2007

CEN

EN 12278:2007

Echipament de alpinism şi escaladare. Scripeţi. Cerinţe de securitate şi metode de încercare

23.11.2007

SR EN 12278:2003

Dată depăşită (30.11.2007)

147.

SR EN IS012311:2014

 

EN ISO 12311:2013

Echipament individual de protecţie. Metode de încercare pentru ochelari de soare şi echipamente asociate (ISO 12311:2013)

31.12.2013

 

 

148.

SR EN ISO 12312-1:2014

 

EN ISO 12312-1:2013

Protecţie ochi şi faţă. Ochelari de soare şi articole asociate.

Partea 1: Ochelari de soare pentru uz general (ISO 12312-1:2013)

31.12.2013

SR EN1836+A1:2008

28.02.2014

149.

SR EN ISO 12401:2010

CEN

EN ISO 12401:2009

Nave mici. Centuri de securitate şi suporturi de asigurare pentru punte. Cerinţe de securitate şi metode de încercare (IS012401:2009)

6.05.2010

SR EN 1095:2004

Nota 2.1

Dată depăşită (6.05.2010)


0

1

2

3

4

5

6

7

150.

SR EN ISO 12402-2:2007

SR EN ISO 12402-2:2007/A1:2010

CEN

EN ISO 12402-2:2006

EN ISO 12402-2:2006/A1:2010

Echipament individual de plutire. Partea 2: Veste de salvare, nivel de performanţă 275. Cerinţe de securitate

21.12.2006 9.07.2011

SR EN 399:2002

Nota 3

Dată depăşită (31.03.2007)

Dată depăşiţi (9.07.2011)

151.

SR EN ISO 12402-3:2007

SR EN ISO 12402-3:2007/A1:2010

CEN

EN ISO 12402-3:2006

EN ISO 12402-3:2006/A1:2010

Echipament individual de plutire. Partea 3: Veste de salvare, nivel de performanţă 150. Cerinţe de securitate

21.12.2006 9.07.2011

SR EN 396:2002

Nota 3

Dată depăşită (31.03.2007)

Dată depăşită (9.07.2011)

152.

SR EN ISO 12402-4:2007

SR EN ISO 12402-4:2007/A1:2010

CEN

EN ISO 12402-4:2006

EN ISO 12402-4:2006/A1:2010

Echipament individual de plutire. Partea 4: Veste de salvare, nivel de  performanţă 100. Cerinţe de securitate

21.12.2006 9.07.2011

SR EN 395:2001

Nota 3

Dată depăşită (31.03.2007)

Dată depăşită (9.07.201Î)

153.

SR EN ISO 12402-5:2007

SR EN ISO 12402-5:2007/A1:2010

SR EN ISO 12402-5:2007/AC:2007

CEN

EN ISO 12402-5:2006

EN ISO 12402-5:2006/A1:2010

EN ISO 12402-5:2006/AC:2006

Echipament individual de plutire. Partea 5: Echipament ajutător pentru  plutire (nivel 50). Cerinţe de securitate

21.12.2006 9.07.2011

SR EN 393:2002

Nota 3

Dată depăşită (31.03.2007)

Dată depăşită (9.07.2011)

154.

SR EN ISO 12402-6:2007

SR EN ISO 12402-6:2007/A1:2010

CEN

EN ISO 12402-6:2006

EN ISO 12402-6;2006/A1:2010

Echipament individual de plutire. Partea 6: Veste de salvare şi echipament ajutător de plutire pentru utilizări speciale. Cerinţe de securitate şi metode de încercare complementare

21.12.2006 9.07.2011

Nota 3

Dată depăşită (9.07.2011)

155.

SR EN ISO 12402-8:2006

SR EN ISO 12402-8:2006/A1:2011

CEN

EN ISO 12402-8:2006

EN ISO 12402-8;2006/A1:2011

Echipament individual de plutire. Partea 8: Accesorii. Cerinţe de securitate şi metode de încercare

2.08.2006 11.11.2011

SR EN 394:2002

Nota 3

Dată depăşită (31.08.2006) Dată depăşită (11.11.2011)

156.

SR EN ISO 12402-9:2007

SR EN ISO 12402-92007/A12011

CEN

EN ISO 12402-9:2006

EN ISO 12402-9:2006/A1:2011

Echipament individual de plutire. Partea 9: Metode de încercare

21.12.2006 11.11.2011

Nota 3

Dată depăşită (11.11.2011)

157.

SR EN ISO 12402-10:2006

CEN

EN IS012402-10:2006

Echipament individual de plutire. Partea 10: Alegerea şi aplicaţiile echipamentului individual de plutire şi ale altor echipamente relevante

208.2006

 

 

158.

SR EN 12477:2003

SR EN12477:2003/A1:2005

CEN

EN 12477:2001

EN 12477:2001/ A1:2005

Mănuşi de protecţie pentru sudori

10.08.2002 6.10.2005

Nota 3

Dată depăşită (31.12.2005)

159.

SR EN 12492:2012

CEN

EN 12492:2012

Echipament de alpinism şi escaladare. Căşti pentru al pin işti. Cerinţe de securitate şi metode de încercare

20.12.2012

SR EN 12492:2003

30.04.2013

160.

SR EN 12628:2003

SR EN 12628:2003/AC:2003

CEN

EN 12628:1999

EN 12628:1999/ AC.2000

Accesorii de plonjare. Echipamente combinate ajutătoare pentru plutire şi salvare. Cerinţe funcţionale şi de securitate, metode de încercare

4 07.2000

 

 

161.

SR EN 12841:2007

CEN

EN 12841:2006

Echipament individual de protecţie împotriva căderilor de la înălţime. Sistem de acces cu corzi. Dispozitive de reglare a corzii

21.12.2006

 

 

162.

SR EN 12941:2004

SR EN 12941:2004/A1 2004

SR EN12941:2004/A2:2009

CEN

EN 12941:1998

EN 12941:1998/A1:2003

EN 12941:1998/A2:2008

Aparate de protecţie respiratorie. Aparate filtrante cu ventilaţie asistată, cu cască sau cagulă. Cerinţe, încercări, marcare

4.06.1999 6.10.2005 5.06.2009

Nota 3

Nota 3

Dată depăşită (4.06.1999)

Dată depăşită (6.10.2005)

Dată depăşită (5.06.2009)

163.

SR EN 12942:2004

SR EN12942:2004/A1:2004

SR EN12942:2004/A2:2009

CEN

EN 12942:1998

EN 12942:1998/A1:2002

EN 12942:1998/A2:2008

Aparate de protecţie respiratorie. Aparate filtrante cu ventilaţie asistată, cu măşti complete, semimăşti sau sferturi de mască. Cerinţe, încercări, marcare

4.06,1999 28.08.2003 5.06.2009

Nota 3

Nota 3

Dată depăşită (4.06.1999) Dată depăşită (28.08.2003) Dată depăşita (5.06.2009)

164.

SR EN13034+A1:2010

CEN

EN 13034:2005+A1: 2009

Îmbrăcăminte de protecţie împotriva produselor chimice. Cerinţe de performanţă pentru îmbrăcămintea de protecţie chimică care prezintă o protecţie limitată împotriva produselor chimice lichide (echipamente de tip 6 şi tip PB [6])

6.10.2005

SR EN 13034:2005

Nota 2.1

Dată depăşită (6.05.2010)

165.

SR EN 13061:2010

CEN

EN 13061:2009

Îmbrăcăminte de protecţie. Protectori de tibie pentru jucătorii de fotbal. Cerinţe şi metode de încercare

6.05,2010

SR EN 13061:2003

Nota 2.1

Dată depăşită (6.05.2010)

166.

SR EN 13087-1:2003

SR EN 13087-1:2003/A1:2003

CEN

EN 13087-1:2000

EN 13087-1:2000/ A1:2001

Căşti de protecţie. Metode de încercare. Partea 1: Condiţii şi condiţionare

10.08.2002

10.08.2002

Nota 3

Dată depăşită (10.08.2002)

167.

SR EN 13087-2:2012

CEN

EN 13087-2:2012

Căşti de protecţie. Metode de încercare. Partea 2: Absorbţia şocurilor

 

SR EN 13087-2:2003

30.04.2013

168.

SR EN 13087-3:2003

SR EN 13087-3:2003/A1:2003

CEN

EN 13087-3:2000

EN 13087-3:2000/ A1:2001

Căşti de protecţie. Metode de încercare. Partea 3: Rezistenţă la penetraţie

10.08.2002

10.08.2002

Nota 3

Dată depăşită (10.08.2002)

169.

SR EN 13087-4:2012

CEN

EN 13087-4:2012

Căşti de protecţie. Metode de încercare. Partea 4: Eficienţa sistemului de retenţie

20.12.2012

SR EN 13087-4:2003

30.04.2013

170.

SR EN 13087-5:2012

CEN

EN 13087-5:2012

Căşti de protecţie. Metode de încercare. Partea 5: Rezistenţa sistemului de retenţie

20.12.2012

SR EN 13087-5:2003

30.04.2013

171.

SR EN 13087-6:2012

CEN

EN 13087-6:2012

Căşti de protecţie. Metode de încercare. Partea 6: Câmp vizual

20,12.2012

SR EN 13087-6:2003

30.04.2013

172.

SR EN 13087-7:2003

SR EN 13087-7:2003/A1:2003

CEN

EN 13087-7:2000

EN 13087-7:2000/ A1:2001

Căşti de protecţie. Metodă de încercare.

Partea 7: Rezistenţă la flacără

10.08.2002

10.08.2002

Nota 3

Dată depăşită (10.08.2002)

173.

SR EN 13087-8:2003

SR EN 13087-8:2003/A1:2005

CEN

EN 13087-8:2000

EN 13087-8:2000/ A1:2005

Căşti de protecţie. Metode de încercare. Partea 8: Proprietăţi electrice

21.12.2001 6.10.2005

Nota 3

Dată depăşită (6.10.2005)


0

1

2

3

4

5

6

7

174.

SR EN 13087-10:2012

CEN

EN 13087-10:2012

Căşti de protecţie. Metode de încercare. Partea 10: Rezistenţă la căldură radiantă

20.12.2012

SR EN 13087-10:2003

30.04.2013

175.

SR EN 13089:2011

CEN

EN 13039:2011

Echipament de alpinism şi escaladare. Instrumente pentru gheaţă. Cerinţe de securitate şi metode de încercare

9.07.2011

 

 

176.

SR EN 13138-1:2009

CEN

EN 13138-1:2008

Dispozitive ajutătoare la plutire pentru învăţarea înotului.

Partea 1: Cerinţe de securitate şi metode de încercare pentru dispozitive ajutătoare la plutire purtate pe corp

5.06.2009

SR EN 13138-1:2004

Nota 2.1

Dată depăşită (5.06.2009)

177.

SR EN 13158:2009

CEN

EN 13158:2009

Îmbrăcăminte de protecţie. Haine, veste de protecţie şi protectori ai umerilor pentru călăreţi, Cerinţe şi metode de încercare

6.05.2010

SR EN 13158:2004

Nota 2.1

Dată depăşită (6.05.2010)

178.

SR EN 13178:2003

CEN

EN 13178:2000

Protecţie individuală a ochilor. Protectori ai ochilor destinaţi utilizatorilor de snowmobile

21 12.2001

 

 

179.

SR EN 13274-1:2003

CEN

EN 13274-1:2001

Aparate de protecţie respiratorie. Metode de încercare.

Partea 1: Determinarea fugii spre interior şi a fugii totale spre interior

21.12.2001

 

 

180.

SR EN 13274-2:2003

CEN

EN 13274-2:2001

Aparate de protecţie respiratorie. Metode de

încercare. Partea 2: încercări practice de performanţă

21.12.2001

 

 

181.

SR EN 13274-3:2003

CEN

EN 13274-3:2001

Aparate de protecţie respiratorie. Metode de încercare.

Partea 3: Determinarea rezistenţei respiratorii

10.08.2002

 

 

182.

SR EN 13274-4:2003

CEN

EN 13274=4:2001

Aparate de protecţie respiratorie. Metode de încercare.

Partea 4: încercări la flacără

10.08.2002

 

 

183.

SR EN 13274-5:2003

CEN

EN 13274-5:2001

Aparate de protecţie respiratorie. Metode de încercare.

Partea 5: Condiţii climatice

21.12.2001

 

 

184.

SR EN 13274-6:2003

CEN

EN 13274-6:2001

Aparate de protecţie respiratorie. Metode de încercare.

Partea 6: Determinarea conţinutului de dioxid de carbon în aerul inhalat

10.08.2002

 

 

185.

SR EN 13274-7:2008

CEN

EN 13274-7:2008

Aparate de protecţie respiratorie. Metode de încercare.

Partea 7: Determinarea penetraţiei filtrelor de particule

20.06.2008

SR EN 13274-7:2003

Dată depăşită (31.07.2008)

186.

SR EN 13274-8:2003

CEN

EN 13274-8:2002

Aparate de protecţie respiratorie. Metode de încercare.

Partea 8: Determinarea colmatării cu pulbere de dolomită

28.08.2003

 

 

187.

SR EN 13277-1:2004

CEN

EN 13277-1:2000

Echipament de protecţie pentru artele marţiale.

Partea 1: Cerinţe şi metode de încercare generale

24.02.2001

 

 

188.

SR EN 13277-2:2004

CEN

EN 13277-2:2000

Echipament de protecţie pentru artele marţiale.

Partea 2: Cerinţe şi metode de încercare suplimentare referitoare la protectori pentru genunchi, protectori de tibie şi protectori de antebraţ

24.02.2001

 

 

189.

SR EN 13277-3:2004

SR EN 13277-3:2004/A1;2007

CEN

EN 13277-3:2000

EN 13277-3:2000/ A1:2007

Echipament de protecţie pentru artele marţiale. Partea 3: Cerinţe şi metode de încercare suplimentare pentru protectori ai bustului

24.02.2001 23.11.2007

 

Dată depăşită (31.12.2007)

190.

SR EN 13277-4:2003

SR EN 13277-4:2003/A1:2007

CEN

EN 13277-4:2001

EN 13277-4:2001/ A1:2007

Echipament de protecţie pentru artele marţiale. Partea 4: Cerinţe suplimentare şi metode de încercare privind protectori ai capului

10.08.2002 23.11.2007

Nota 3

Dată depăşită (31.12.2007)

191.

SR EN 13277-5:2003

CEN

EN 13277-5:2002

Echipament de protecţie pentru artele marţiale. Partea 5: Cerinţe suplimentare şi metode de încercare pentru protectorii genitali şi protectorii abdominali

10.08.2002

 

 

192.

SR EN 13277-6:2004

CEN

EN 13277-6:2003

Echipament de protecţie pentru artele marţiale. Partea 6: Cerinţe suplimentare şi metode de încercare pentru protectori de piept pentru femei

21.02.2004

 

 

193.

SR EN 13277-7:2009

CEN

EN 13277-7:2009

Echipament de protecţie pentru artele marţiale. Partea 7: Cerinţe şi metode de încercare complementare pentru protectori de mână şi picior

6.05.2010

 

 

194.

SR EN ISO 13287:2013

CEN

EN IS013287:2012

Echipament de protecţie individuală, încălţăminte. Metodă de încercare pentru determinarea rezistenţei la alunecare

13.03.2013

SR EN IS013287:2008

Dată depăşită (30.04.2013)

195.

SR EN 13356:2003

CEN

EN 13356:2001

Accesorii de vizualizare pentru uz neprofesional. Metode de încercare şi cerinţe

21.12.2001

 

 


0

1

2

3

4

5

6

7

196.

SR EN 13484:2012

CEN

EN 13484:2012

Căşti pentru utilizatorii de săniuţe

20.12.2012

SR EN 13484:2003

30.04.2013

197.

SR EN13546+A1:2007

CEN

EN 13546:2002+ A1:2007

Îmbrăcăminte de protecţie. Protectori ai mâinii, braţului, pieptului, abdomenului, gambei, piciorului şi organelor genitale pentru portarii de hochei pe iarbă şi protectori ai tibiei pentru jucătorii de hochei pe iarbă. Cerinţe şi metode de încercare

23.11.2007

SR EN 13546:2003

Nota 2.1

Dată depăşită (31.12.2007)

198.

SR EN13567+A1:2007

CEN

EN 13567:2002+ A1:2007

Îmbrăcăminte de protecţie. Protectori ai mâinii, braţului, pieptului, abdomenului, gambei, organelor genitale şi feţei pentru scrimeri. Cerinţe şi metode de încercare

23.11.2007

SR EN 13567:2003

Nota 2.1

Dată depăşită (31.12.2007)

199.

SR EN 13594:2003

CEN

EN 13594:2002

Mănuşi de protecţie pentru motociclişti profesionişti. Cerinţe şi metode de încercare

2808.2003

 

 

200.

SR EN 13595-1:2003

CEN

EN 13595-1:2002

Îmbrăcăminte de protecţie pentru motociclişti profesionişti. Haine, pantaloni şi combinezoane sau combinaţii din două piese.

Partea 1: Cerinţe generale

28.08.2003

 

 

201.

SR EN 13595-2:2003

CEN

EN 13595-2:2002

Îmbrăcăminte de protecţie pentru motociclişti profesionişti. Haine, pantaloni şi combinezoane sau combinaţii din două piese.

Partea 2: Metoda de încercare pentru determinarea rezistenţei la abraziune prin impact

28.08.2003

 

 

202.

SR EN 13595-3:2003

CEN

EN 13595-3:2002

Îmbrăcăminte de protecţie pentru motociclişti profesionişti. Haine, pantaloni şi combinezoane sau combinaţii din două piese.

Partea 3: Metode de încercare pentru determinarea rezistenţei la plesnire

28.08.2003

 

 

203.

SR EN1359&4:2003

CEN

EN 13595-4:2002

Îmbrăcăminte de protecţie pentru motociclişti profesionişti. Haine, pantaloni şi combinezoane sau combinaţii din două piese, Partea 4: Metoda de încercare pentru determinarea rezistenţei la tăiere prin impact

28.08.2003

 

 

204.

SR EN 13634:2011

CEN

EN 13634:2010

Încălţăminte de proiecţie pentru motociclişti. Cerinţe şi metode de încercare

9.07.2011

SR EN 13634:2004

Nota 2.1

Dată depăşită (9.07.201Î)

205.

SR EN ISO 13688:2013

 

EN ISO 13688:2013

Îmbrăcăminte de protecţie. Cerinţe generale

13.12.2013

SR EN 340:2004

31.01.2014

206.

SR EN 13781:2012

CEN

EN 13781:2012

Câşti de protecţie pentru conducătorii şl pasagerii snowmobilelor şi boburilor

20.12.2012

SR EN 13781:2003

30.04.2013

207.

SR EN 13794:2003

CEN

EN 13794:2002

Aparate de protecţie respiratorie. Aparate de protecţie respiratorie izolante, autonome, cu circuit închis pentru evacuare. Cerinţe, încercări, marcare

28.08.2003

SR EN 1061:2003;

SR EN 400:2003;

SR EN 401:2003

Dată depăşită (28.08.2003)

208.

SR EN 13819-1:2004

CEN

EN 13819-1:2002

Protectori individuali împotriva zgomotului. Încercare.

Partea 1: Metode de încercări fizice

28.08.2003

 

 

209.

SR EN 13819-2:2004

CEN

EN 13819-2:2002

Protectori individuali împotriva zgomotului. Încercare.

Partea 2: Metode de încercări acustice

28.08.2003

 

 

210.

SR EN 13832-1:2007

CEN

EN 13832-1:2006

Încălţăminte de protecţie împotriva produselor chimice.

Partea 1: Terminologie şi metode de încercare

21 12.2006

 

 

211.

SR EN 13832-2:2007

CEN

EN 13832-2:2006

Încălţăminte de protecţie împotriva produselor chimice.

Partea 2: Cerinţe pentru încălţămintea rezistentă la produse chimice în condiţii de laborator

21.12.2006

 

 

212.

SR EN 13832-3:2007

CEN

EN 13832-3:2006

Încălţăminte de protecţie împotriva produselor chimice.

Partea 3: Cerinţe pentru încălţămintea de protecţie cu rezistenţă mare la produse chimice în condiţii de laborator

21.12.2006

 

 

213.

SR EN 13911:2004

CEN

EN 13911:2004

Îmbrăcăminte de protecţie pentru pompieri. Cerinţe şi metode de încercare pentru cagule de protecţie împotriva focului, pentru pompieri

6.10.2005

 

 

214.

SR EN 13921:2007

CEN

EN 13921:2007

Echipament individual de protecţie. Principii ergonomice

23.11.2007

 

 

215.

SR EN 13949:2003

CEN

EN 13949:2003

Echipament respirator. Aparate de scufundare autonome cu circuit deschis pentru utilizare cu nitrox şi oxigen comprimat. Cerinţe, încercare, marcare

21.02.2004

 

 

216.

SR EN ISO 13982-1:2005

SR EN ISO 13982-1:2005/A1;2011

CEN

EN ISO 13982-1:2004

EN ISO 13982-1:2004/A1:2010

Îmbrăcăminte de protecţie pentru utilizare împotriva particulelor solide. Partea 1: Cerinţe de performanţă pentru îmbrăcămintea de protecţie împotriva substanţelor chimice, care asigură protecţie întregului corp împotriva particulelor solide transportate de aer (îmbrăcăminte tip 5)

6.10.2005

9.07.2011

Nota 3

Dată depăşită (9.07.2011)


0

1

2

3

4

5

6

7

217.

SR EN ISO 13982-2:2005

CEN

EN ISO 13982-2:2004

Îmbrăcăminte de protecţie pentru utilizare împotriva particulelor solide. Partea 2: Metoda de încercare pentru determinarea fugii spre interiorul costumului a aerosolilor de particule fine

6.10.2005

 

 

218.

SR EN ISO 13995:2003

CEN

EN ISO 13995:2000

Îmbrăcăminte de protecţie. Proprietăţi mecanice. Metoda de încercare pentru determinarea rezistenţei la perforare şi sfâşiere dinamică

6 10,2005

 

 

219.

SR EN ISO 13997:2003

SR EN ISO 13997:2003/AC:2004

CEN

ENISO 13997:1999

EN ISO 13997:1999/ AC:2000

Îmbrăcăminte de protecţie. Proprietăţi mecanice. Determinarea rezistenţei materialelor la tăiere cu obiecte tăioase

4.07,2000

 

 

220.

SR EN ISO 13998:2003

CEN

EN ISO 13998:2003

Îmbrăcăminte de protecţie. Şorţuri, pantaloni şi haine de protecţie împotriva tăierilor şi loviturilor cuţitului de mână

28.08.2003

SR EN 412:2003

Dată depăşită (28.08.2003)

221.

SR EN 14021:2004

CEN

EN 14021:2003

Apărători împotriva impactului cu pietre pentru motociclism pe teren accidentat destinate a proteja motocicliştii de pietre şi alte obiecte mici. Cerinţe şi metode de încercare

6.10.2005

 

 

222.

SR EN14052+A1:2013

CEN

EN 14052:2012+ A1:2012

Căşti de protecţie de înaltă performanţă pentru industrie

20.12.2012

SR EN 14052:2012

Dată depăşită (30.04.2013)

223.

SR EN 14058:2004

CEN

EN 14058:2004

Îmbrăcăminte de protecţie. Articole de îmbrăcăminte de protecţie utilizate în medii cu temperaturi scăzute

6.10,2005

 

 

224.

SR EN ISO 14116:2008

SR EN ISO 14116:20Q8/AC:2010

CEN

EN ISO 14116:2008

EN ISO 14116:2008/ AC:2009

Îmbrăcăminte de protecţie. Protecţie împotriva căldurii şi flăcărilor. Materiale, ansambluri de materiale şi îmbrăcăminte cu propagare limitată a flăcării (ISO 14116:2008)

28.01.2009

SR EN 533:2003

Nota 2.1

Dată depăşită (28.01.2009)

225.

SR EN 14120+A1:2007

CEN

EN 14120:2003+

Îmbrăcăminte de protecţie. Protectori pentru încheietura mâinii, palmă, genunchi şi cot pentru utilizatorii de echipament de sport cu role. Cerinţe şi metode de încercare

23.11.2007

SR EN 14120:2003

Nota 2.1

Dată depăşită (31.12.2007)

226.

SR EN 14126:2004

SR EN 14126:2004/AC:2005

CEN

EN 14126:2003

EN 14126:2003/ AC:2004

Îmbrăcăminte de protecţie. Cerinţe de performanţă şi metode de încercare pentru îmbrăcăminte de protecţie împotriva agenţilor infecţioşi

6.10,2005

 

 

227.

SR EN 14143:2013

CEN

EN 14143:2013

Echipament respirator. Aparate de scufundare autonome cu circuit închis

13 12.2013

SR EN 14143:2004

31.01.2014

228.

SR EN 14225-1:2005

CEN

EN 14225-1:2005

Îmbrăcăminte pentru scufundare. Costume izoterme.

Partea 1: Cerinţe şi metode de încercare

6.10.2005

 

 

229.

SR EN 14225-2:2005

CEN

EN 14225-2:2005

Îmbrăcăminte pentru scufundare. Partea 2: Costume etanşe. Cerinţe şi

metode de încercare

6.10.2005

 

 

230.

SR EN 14225-3:2005

CEN

EN 14225-3:2005

Îmbrăcăminte pentru scufundare. Partea 3: Îmbrăcăminte cu sisteme active de încălzire sau de răcire (ansambluri). Cerinţe şi metode de încercare

6.10.2005

 

 

231.

SR EN 14225-4:2005

CEN

EN 14225-4:2005

Îmbrăcăminte pentru scufundare. Partea 4: Îmbrăcăminte pentru scufundare la presiune atmosferică. Cerinţe referitoare la factorul uman şi metode de încercare

6.10.2005

 

 

232.

SR EN 14325:2004

CEN

EN 14325:2004

Îmbrăcăminte de protecţie împotriva produselor chimice. Metode de încercare şi clasificarea performanţelor materialelor, cusăturilor, legăturilor şi ansamblurilor îmbrăcămintei de protecţie chimică

6 10.2005

 

 

233.

SR EN 14328:2005

CEN

EN 14328:2005

Îmbrăcăminte de protecţie. Mănuşi şi protectori ai braţelor împotriva tăierilor cu cuţite electrice. Cerinţe şi metode de încercare

6,10.2005

 

 

234.

SR EN 14360:2004

CEN

EN 14360:2004

Îmbrăcăminte de protecţie împotriva ploii. Metodă de încercare pentru îmbrăcăminte de gata. Impact la precipitaţii puternice

6.10.2005

 

 

235.

SR EN14387+A1:2008

CEN

EN 14387:2004+ A1:2008

Aparate de protecţie respiratorie. Filtre împotriva gazelor şi filtre combinate. Cerinţe, încercări, marcare

20.06.2008

SR EN 14387:2004

Dată depăşită (31.07.2008)

236.

SR EN14404+A1:2010

CEN

EN 14404:2004+ A1:2010

Echipament individual de protecţie. Protecţia genunchiului pentru lucrări în genunchi

6.10,2005

SR EN 14404:2005

Nota 2.1

Dată depăşită (31.07.2010)

237.

SR EN 14435:2005

CEN

EN 14435:2004

Aparate de protecţie respiratorie. Aparate de protecţie respiratorie izolante autonome cu circuit deschis, cu aer comprimat cu semimască proiectate exclusiv pentru utilizare la presiune pozitivă. Cerinţe, încercări, marcare

6.10.2005

 

 

238.

SR EN 14458:2005

CEN

EN 14458:2004

Echipamente de protecţie a ochilor. Ecrane faciale şi viziere pentru căşti pentru pompieri şi de protecţie de înaltă performanţa pentru industrie, utilizate de pompieri, serviciile de ambulanţă şi de urgenţă

6.10,2005

 

 


0

1

2

3

4

5

6

7

239.

SR EN ISO 14460:2003

SR EN ISO 14460:2003/A1:2003

SR EN ISO 14460:2003/AC:2003

CEN

EN ISO 14460:1999

EN ISO 14460:1999/A1:2002

EN ISO 14460:1999/AC:1999

Protecţie împotriva căldurii şi focului, îmbrăcăminte de protecţie pentru piloţii de automobile. Cerinţe de performanţă şi metode de încercare

16.03.2000 10.08.2002

 

Dată depăşită (30.09.2002)

240.

SR EN 14529:2006

CEN

EN 14529:2005

Aparate de protecţie respiratorie. Aparate de protecţie respiratorie izolante autonome cu circuit deschis, cu aer comprimat, cu semimască cu supapa la cerere la prima inspiraţie, cu presiune pozitivă, numai pentru evacuare. Cerinţe. Încercări, marcare

19.04.2006

 

 

241.

SR EN 14593-1:2005

O

CEN

EN 14593-1:2005

Aparate de protecţie respiratorie. Aparate de protecţie respiratorie izolante autonome cu aducţie de aer comprimat cu supapă la cerere.

Partea 1: Aparat cu mască completă. Cerinţe, încercări, marcare

6.10.2005

SR EN 139:2002

Dată depăşită (2.12.2005)

242.

SR EN 14593-2:2005

SR EN 1459&-2:2005/AC:2006

CEN

EN 14593-2:2005

EN 14593-2:2005/AC:2005

Aparate de protecţie respiratorie. Aparate de protecţie respiratorie izolante cu aducţie de aer comprimat cu supapă la cerere. Partea 2: Aparat cu semimască cu presiune pozitivă. Cerinţe, încercări, marcare

6.10.2005

SR EN 139:2002

Dată depăşită (2.12.2005)

243.

SR EN 14594:2005

SR EN 14594:2005/AC:2006

CEN

EN 14594:2005

EN 14594:2005/

Aparate de protecţie respiratorie. Aparate de protecţie respiratorie izolante cu aducţie de aer comprimat cu debit continuu. Cerinţe,

încercări, marcare

6.10,2005

SR EN 139:2002;

SR EN 270:2003;

SR EN 271:1998;

SR EN 1835:2004;

SR EN 12419:2003

Dată depăşită (2.12.2005)

244.

SR EN14605+A1:2010

CEN

EN 14605:2005+A1:2009

Îmbrăcăminte de protecţie împotriva produselor chimice lichide. Cerinţe de performanţă pentru îmbrăcămintea ale cărei elemente de legătură sunt etanşe la lichide (Tip 3) sau la pulverizări (Tip 4), inclusiv articole de îmbrăcăminte care protejează numai anumite părţi ale corpului (Tip PB[3] şi Tip PB[4])

6 10.2005

SR EN 14605:2005

Dată depăşită (6.10.2005)

245.

SR EN 14786:2006

CEN

EN 14783:2003

Îmbrăcăminte de protecţie. Determinarea rezistenţei la penetrarea de către substanţe chimice pulverizate, emulsii şi dispersii, încercare la pulverizare

21.12.2006

 

 

246.

SR EN ISO 14877:2003

CEN

EN ISO 14877:2002

Îmbrăcăminte de protecţie pentru operaţii de proiectare a abrazivilor granulari

28.08.2003

 

 

247.

SR EN ISO 15025:2003

CEN

EN ISO 15025:2002

Îmbrăcăminte de protecţie. Protecţie împotriva căldurii şi flăcărilor. Metoda de încercare pentru propagarea-limită a flăcării

28.08.2003

SR EN 532:1997

Dată depăşită (28.08.2003)

248.

SR EN ISO 15027-1:2013

CEN

EN ISO 15027-1:2012

Costume de protecţie termică în caz de imersie.

Partea 1: Costume purtate permanent, cerinţe care includ securitatea

13.03.2013

SR EN ISO 15027-1:2003

Nota 2.1

31.05.2013

249.

SR EN ISO 15027-2:2013

CEN

EN ISO 15027-2:2012

Costume de protecţie termică în caz de imersie.

Partea 2: Costume purtate în caz de urgenţă, cerinţe care includ securitatea

13.03.2013

SR EN ISO 15027-2:2003

Nota 2.1

31.05.2013

250.

SR EN ISO 15027-3:2013

CEN

EN ISO 15027-3:2012

Costume de protecţie termică în caz de imersie.

Partea 3: Metode de încercare

13.03.2013

SR EN ISO 15027-3:2003

Nota 2.1

31.05.2013

251.

SR EN 15090:2012

CEN

EN 15090:2012

Încălţăminte pentru pompieri

20 12.2012

SR EN 15090:2007

30.04.2013

252.

SR EN 15151-1:2013

CEN

EN 15151-1:2012

Echipament pentru alpinism şi escaladare. Dispozitive de frânare. Partea 1: Dispozitive de frânare cu blocare asistată manual, cerinţe de securitate şi metode de încercare

20.12.2012

 

 

253.

SR EN 15333-1:2008

SR EN 15333-1:2008/AC:2010

CEN

EK 15333-1:2008

EN 15333-1:2008/ AC:2009

Echipament respiratoriu. Aparate de scufundare cu alimentare de gaz comprimat de la suprafaţă, tip ombilical, cu circuit deschis.

Partea 1: Aparat la cerere

20 06.2008

 

 

254.

SR EN 15333-2:2009

CEN

EN 15333-2.2009

Echipament respiratoriu. Aparate de scufundare cu alimentare de gaz comprimat de la suprafaţă, tip ombilical, cu circuit deschis.

Partea 2: Aparate cu debit continuu

6.05,2019

 

 

255.

SR EN 15613:2009

CEN

EN 15613:2008

Genunchiere şi cotiere de protecţie pentru sporturi de sală. Cerinţe de securitate şi metode de încercare

5.06.2009

 

 

256.

SR EN 15614:2007

CEN

EN 15614:2007

Îmbrăcăminte de protecţie pentru pompieri. Metode de încercare de laborator şi cerinţe de performanţă pentru îmbrăcămintea purtată în timpul luptei contra focului în spaţii naturale deschise

23.11.2007

 

 

257.

SR EN ISO 15831:2004

CEN

EN ISO 15831:2004

Îmbrăcăminte. Efecte fiziologice. Măsurarea izolaţiei termice cu ajutorul unui manechin termic

6.10,2005

 

 

258.

SR EN 16027:2012

CEN

EN 16027:2011

Îmbrăcăminte de protecţie. Mănuşi cu efect de protecţie pentru portarii echipelor de fotbal

16.02.2012

 

 

259.

SR EN ISO 17249:2005

SR EN ISO 17249:2005/A1:2007

CEN

EN ISO 17249:2004

EN ISO 17249.2004/ A1:2007

Încălţăminte de securitate rezistentă la tăiere cu ferăstrău cu lanţ

6.10 2005 23.11.2007

Nota 3

Dată depăşită (23.11.2007)


0

1

2

3

4

5

6

7

260.

SR EN ISO 17491-3:2009

CEN

EN ISO 17491-3:2008

Îmbrăcăminte de protecţie. Metode de încercare pentru îmbrăcăminte de protecţie împotriva produselor chimice. Partea 3: Determinarea rezistenţei la penetrare cu jet de lichid (încercare la jet) (ISO 17491-3:2008)

28.01.2009

SR EN 463:2002

Nota 2.1

Dată depăşită (28.02.2009)

261.

SR EN ISO 174914:2009

GEN

EN ISO 17491-4:2008

Îmbrăcăminte de protecţie. Metode de încercare pentru îmbrăcăminte de protecţie împotriva produselor chimice. Partea 4: Determinarea rezistenţei prin pulverizarea unui lichid (încercare la ceată) (ISO 17491-4:2008)

28.01.2009

SR EN 468:2002

Nota 2.1

Dată depăşită (28.02.2009)

262.

SR EN ISO20344:2012

CEN

EN ISO 20344:2011

Echipament individual de protecţie. Metode de încercare pentru încălţăminte

16.02.2012

SR EN ISO20344:2004

Nota 2.1

Dată depăşită (30.06.2012) Dată depăşită (31.03.2008)

263.

SR EN ISO20345:2012

CEN

EN ISO 20345:2011

Echipament individual de protecţie, încălţăminte de securitate

1602.2012

SR EN ISO20345:2004

Nota 2.1

Dată depăşită (30.06.2013)

264.

SR EN ISO 20346:2005

SR EN ISO20346:2005/AC:2007

SR EN lSO20346:2005/A1:2008

CEN

EN ISO 20346:2004

EN ISO 20346:2004/ AC:2007

EN ISO 20346:2004/ A1:2007

Echipament individual de protecţie, încălţăminte de protecţie. Echipament individual de protecţie, încălţăminte de protecţie. Amendamentul 1

6.10,2005 8.03.2008

SR EN 346:1996;

SR EN 346-2:2002

Nota 3

Dată depăşită (6.10.2005)

Dată depăşită (31.03.2008)

265.

SR EN ISO20347:2012

CEN

EN ISO 20347:2012

Echipament individual de protecţie, încălţăminte de lucru

20,12.2012

SR EN ISO20347:2004

30.04.2013

266.

SR EN ISO20349:2011

CEN

EN ISO 29349:2010

Echipament individual de protecţie. Încălţăminte de protecţie împotriva riscurilor termice şi proiecţiilor de metal topit aşa cum sunt întâlnite în topitorii şi în operaţiile de sudură, Cerinţe si metode de încercare (ISO 20349:2010)

9.072011

 

 

267.

SR EN ISO20471:2013

 

EN ISO 20471-2013

Îmbrăcăminte de mare vizibilitate. Metode de încercare şi cerinţe (ISO 20471:2013)

28.06.2013

SR EN 471+A1:2008

Nota 2.1

30.09.2013

268.

SR EN 24869-1:1998

CEN

EN 24869-1:1992

Acustică. Protectori individuali împotriva zgomotului. Metoda subiectivă de măsurare a atenuării acustice

16 12.1994

 

 

269.

SR EN 50286:2003

SR EN50286:2003/AC;2012

Cenelec

EN 50286:1999

EN 50286.1999/ AC:2004

Îmbrăcăminte electroizolantă de protecţie pentru instalaţii de joasă tensiune

16.03.2000

 

 


270.

SR EN 50321:2003

Cenelec

EN 50321:1999

Încălţăminte electroizolantă pentru lucrări în instalaţii de joasă tensiune

16.03.2000

 

 

271.

SR EN 50365:2003

Cenelec

EN 50365:2002

Căşti electroizolante pentru utilizare în instalaţii de joasă tensiune

10.04.2003

 

 

272.

SR EN 60743:2003

SR EN 60743:2003/A1 2008

Cenelec

EN 60743:2001

EN 60743:2001/ A1:2008

Lucrări sub tensiune. Terminologie pentru scule, echipamente şi dispozitive

10.04.2003

9.07.2011

Nota 2.1

Nota 3

Dată depăşită (1.12.2004)

Dată depăşită (9.07.2011)

273.

SR EN 60895:2005

Cenelec

EN 60895:2003

Lucrări sub tensiune. Îmbrăcăminte conductoare pentru utilizare la tensiuni nominale până la 800 kV în curent alternativ si ± 600 kV în curent continuu

6.10.2005

SR EN 60895:2003

Nota 2.1

Dată depăşită (1.07.2006)

274.

SR EN 60903:2005

Cenelec

EN 60903:2003

Lucrări sub tensiune. Mănuşi de material electroizolant

6.10.2005

SR EN 50237:

2003;

SR EN 60903:

1997;

SR EN 60903:1997/A11:

2003

Nota 2.1

Dată depăşită (1.07.2006)

275.

SR EN 60984:2003

SR EN 60984:2003/A11:2003

SR EN60984:2003/A1:2003

Cenelec

EN 60984:1992

EN 60984:1992/ A11:1997

EN 60984:1992/ A1:2002

Protectori electroizolanţi pentru braţe pentru lucrări sub tensiune

4.06.1999

4.06.1999

10.04.2003

Nota 3

Nota 3

Dată depăşită (4.06.1999)

Dată depăşită (6.10.2005)

 

 

Nota 1: În general, data încetării prezumţiei de conformitate va fi data retragerii (“dow*) stabilită de către organismul european de standardizare, însă se atrage atenţia utilizatorilor acestor standarde asupra faptului că, în anumite cazuri excepţionale, aceasta poate fi diferită.

Nota 2.1: Standardul nou (sau amendamentul acestuia) are acelaşi domeniu de aplicare ca şi standardul înlocuit. La data precizată, standardul înlocuit îşi încetează prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale sau cu alte cerinţe ale legislaţiei corespunzătoare a Uniunii Europene.

Nota 2.2: Standardul nou are un domeniu de aplicare mai larg decât standardul înlocuit. La data precizată, standardul înlocuit îşi încetează prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale sau alte cerinţe ale legislaţiei corespunzătoare a Uniunii Europene.

Nota 2.3: Standardul nou are un domeniu de aplicare mai restrâns decât standardul înlocuit. La data precizată, standardul (parţial) înlocuit îşi încetează prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale sau cu alte cerinţe ale legislaţiei corespunzătoare a Uniunii Europene pentru acele produse sau servicii care cad sub incidenţa domeniului de aplicare a noului standard.

Prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale sau cu alte cerinţe ale legislaţiei corespunzătoare a Uniunii Europene pentru produsele sau serviciile care rămân în acelaşi domeniu de aplicare a standardului (parţial) înlocuit, dar nu intră în domeniul de aplicare a standardului nou, nu este afectată.

Nota 3: în cazul amendamentelor, standardul de referinţă este EN CCCCC: YYYY, amendamentele sale anterioare, dacă există, şi noul amendament citat. Prin urmare, standardul înlocuit se compune din EN CCCCC : YYYY şi amendamentele sale anterioare, dacă există, însă fără noul amendament citat. La data precizată, standardul înlocuit îşi încetează prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale sau cu alte cerinţe ale legislaţiei corespunzătoare a Uniunii Europene.

 

NOTE:

- Se pot obţine informaţii privind disponibilitatea standardelor fie de la organismul european de standardizare, fie de la organismele naţionale de standardizare, o listă a lor publicându-se în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, în conformitate cu articolul 27 din Regulamentul (UE) nr. 1.025/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind standardizarea europeană, de modificare a Directivelor 89/686/CEE si 93/15/CEE ale Consiliului si a Directivelor 94/9/CE, 94/25/CE, 95/16/CE, 97/23/CE, 98/34/CE, 2004/22/CE, 2007/23/CE, 2009/23/CE şi 2009/105/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi de abrogare a Deciziei 87/95/CEE a Consiliului şi a Deciziei nr. 1.673/2006/CE a Parlamentului European şi a Consiliului.

- Standardele sunt adoptate de către organismele europene de standardizare în limba engleză (CEN şi Cenelec le publică, de asemenea, în franceză şi germană). Ulterior, titlurile standardelor sunt traduse în toate celelalte limbi oficiale ale Uniunii Europene solicitate de către organismele naţionale pentru standardizare. Comisia Europeană nu este responsabilă de corectitudinea titlurilor care au fost prezentate pentru publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

- Trimiterile la Corrigenda “.../AC: YYYY” se publică numai cu titlu informativ. Un corrigendum elimină erorile de tipărire, lingvistice sau similare din textul unui standard şi se poate referi la una sau la mai multe versiuni lingvistice (engleză, franceză şi/sau germană) ale unui standard, astfel cum a fost adoptat de un organism de standardizare european.

- Publicarea referinţelor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nu implică faptul că standardele sunt disponibile în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene.

- Această listă înlocuieşte toate listele anterioare publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Comisia Europeană asigură actualizarea acestei liste.

- Mai multe informaţii privind standardele armonizate şi alte standarde europene se pot găsi pe internet la adresa: http://ec.europa.eu/enterprise/policies/european-standards/harmonised-standards/index en.htm

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

privind stabilirea nivelului comisioanelor percepute de Trezoreria Statului pentru serviciile prestate clienţilor

În temeiul prevederilor art. 15 alin. (31) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2013, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 10 alin. (21) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul delegat pentru buget emite următorul ordin:

Art. 1. - Trezoreria Statului percepe comisioane pentru operaţiunile de plăţi derulate prin intermediul sistemelor de decontare a plăţilor de mică şi mare valoare în relaţia cu instituţiile de credit şi pentru alte servicii prestate la solicitarea titularilor următoarelor conturi purtătoare de dobândă:

a) cont 50.25 “Disponibil al instituţiilor publice ale administraţiei centrale finanţate integral din venituri proprii”;

b) cont 50.28 “Disponibil al instituţiilor publice ale administraţiei publice locale finanţate integrai din venituri proprii”;

c) cont 50.47.11 “Disponibil aferent prefinanţării pentru proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile postaderare”;

d) cont 50.47.09 “Disponibil aferent proiectelor finanţate din fonduri externe nerambursabile postaderare”;

e) cont 50.69 “Disponibil al operatorilor economici”, deschis în baza art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

f) cont 53.01.01 .MMMMMM “Disponibil din sume reprezentând garanţie de bună execuţie”;

g) cont 50.98 “Disponibil al operatorilor economici şi al organismelor neguvernamentale nonprofit aferent proiectelor finanţate din fonduri externe nerambursabile postaderare”,

Art. 2. - (1) Pentru operaţiunile de plăţi dispuse din conturile menţionate la art. 1 se percep comisioane care se situează la nivelul comisioanelor plătite de Trezoreria Statului către Banca Naţională a României şi se stabilesc prin reglementări ale Băncii Naţionale a României şi prin regulile de sistem aplicabile participanţilor la sistemul electronic de plăţi.

(2) Pentru eliberarea extraselor de cont pentru fiecare titular de cont menţionat la art. 1 se percepe un comision lunar de 5,00 lei.

Art. 3. - (1) Plata comisioanelor stabilite la art. 2 se efectuează astfel:

a) pentru conturile menţionate la art. 1 lit. a)-d) plata se efectuează de către instituţiile publice în primele 5 zile lucrătoare ale lunii curente pentru luna precedentă prestării serviciilor, pe baza “Situaţiei privind comisioanele de plătit pentru luna ...”, transmisă de unităţile Trezoreriei Statului. În situaţia în care instituţiile publice nu efectuează plata în termen, unităţile Trezoreriei Statului debitează direct conturile acestora;

b) pentru conturile menţionate la art. 1 lit. e)-g) plata se efectuează prin debitarea directă a contului, concomitent cu operaţiunea de procesare a ordinului de plată. În situaţia în care în conturi nu există disponibilităţi suficiente care să permită debitarea acestora cu valoarea comisioanelor stabilite la art. 2 alin. (1), unităţile Trezoreriei Statului nu vor deconta ordinele de plată respective.

(2) în situaţia în care în soldul conturilor prevăzute la art. 1 nu există suficiente disponibilităţi care să permită debitarea cu valoarea comisionului pentru eliberarea extraselor de cont de 5,00 lei/lună, unităţile Trezoreriei Statului debitează conturile respective cu suma existentă în sold astfel încât acesta să devină zero, iar diferenţa se înregistrează drept comision de încasat.

Art. 4. - Direcţia generală de trezorerie şi datorie publică, Direcţia generală de trezorerie şi contabilitate publică, precum şi direcţiile generale regionale ale finanţelor publice vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 5. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare începând cu luna martie 2014.

Art. 6. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin, prevederile Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 110/2010 privind stabilirea nivelului comisioanelor percepute de Trezoreria Statului pentru serviciile prestate clienţilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 28 ianuarie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.

 

p. Ministrul delegat pentru buget,

Gheorghe Gherghina,

secretar de stat

 

Bucureşti, 28 februarie 2014.

Nr. 319.

 

REPUBLICĂRI

 

LEGEA Nr. 272/2004

privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului*)

 


*) Republicată în temeiul art. V din Legea nr. 257/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 30 septembrie 2013, dându-se textelor o nouă numerotare.

Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004 şi a mai fost modificată prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 489 din 8 iulie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 754 din 9 noiembrie 2012, cu modificările ulterioare, şi prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 1 martie 2013, cu modificările ulterioare.

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale şi definiţii

 

Art. 1. - (1) Prezenta lege reglementează cadrul legal privind respectarea, promovarea şi garantarea drepturilor copilului.

(2) Autorităţile publice, organismele private autorizate, precum şi persoanele fizice şi persoanele juridice responsabile de protecţia copilului sunt obligate să respecte, să promoveze şi să garanteze drepturile copilului stabilite prin Constituţie şi lege, în concordanţă cu prevederile Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată, cu modificările ulterioare, şi ale celorlalte acte internaţionale în materie la care România este parte.

Art. 2. - (1) Prezenta lege, orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării şi promovării drepturilor copilului, precum şi orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.

(2) Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică şi morală normală, la echilibru socioafectiv şi la viaţa de familie.

(3) Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor copilului, altor reprezentanţi legali ai săi, precum şi oricăror persoane cărora acesta Ie-a fost plasat în mod legal.

(4) Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.

(5) Persoanele prevăzute la alin. (4) sunt obligate să implice familia în toate deciziile, acţiunile şi măsurile privitoare la copil şi să sprijine îngrijirea, creşterea şi formarea, dezvoltarea şi educarea acestuia în cadrul familiei.

(6) în determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puţin următoarele;

a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate, de securitate şi stabilitate şi apartenenţă la o familie;

b) opinia copilului, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate;

c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situaţiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violenţă asupra copilului, precum şi potenţialele situaţii de risc care pot interveni în viitor,

d) capacitatea părinţilor sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia;

e) menţinerea relaţiilor personale cu persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de ataşament.

Art. 3. - De dispoziţiile prezentei legi beneficiază:

a) copiii cetăţeni români aflaţi pe teritoriul României;

b) copiii cetăţeni români aflaţi în străinătate;

c) copiii fără cetăţenie aflaţi pe teritoriul României;

d) copiii care solicită sau beneficiază de o formă de protecţie în condiţiile reglementărilor legale privind statutul şi regimul refugiaţilor în România;

e) copiii cetăţeni străini aflaţi pe teritoriul României, în situaţii de urgenţă constatate, în condiţiile prezentei legi, de către autorităţile publice române competente.

Art. 4. - În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) copil - persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi nici nu a dobândit capacitatea deplină de exerciţiu, potrivit legii;

b) familie - părinţii şi copiii acestora;

c) familie extinsă - rudele copilului, până la gradul IV inclusiv;

d) familie substitut/vă - persoanele, altele decât cele care aparţin familiei extinse, inclusiv afinii până la gradul IV şi asistenţii maternali care asigură creşterea şi îngrijirea copilului, în condiţiile legii;

e) plan individualizat de protecţie - documentul prin care se realizează planificarea serviciilor, prestaţiilor şi a măsurilor de protecţie specială a copilului, pe baza evaluării psihosociale a acestuia şi a familiei sale, în vederea integrării copilului care a fost separat de familia sa într-un mediu familial stabil permanent, în cel mai scurt timp posibil;

f) plan de servicii - documentul prin care se realizează planificarea acordării serviciilor şi a prestaţiilor, pe baza evaluării psihosociale a copilului şi a familiei, în vederea prevenirii abuzului, neglijării, exploatării, a oricăror forme de violenţă asupra copilului, precum şi a separării copilului de familia sa;

g) reprezentant legal al copilului - părintele sau persoana desemnată, potrivit legii, să exercite drepturile şi să îndeplinească obligaţiile părinteşti faţă de copil.

Art. 5. - (1) Copiii au dreptul la protecţie şi asistenţă în realizarea şi exercitarea deplină a drepturilor lor, în condiţiile prezentei legi.

(2) Răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinţilor, aceştia având obligaţia de a-şi exercita drepturile şi de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de copil ţinând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.

(3) în subsidiar, responsabilitatea revine colectivităţii locale din care fac parte copilul şi familia sa. Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a sprijini părinţii sau, după caz, alt reprezentant legal al copilului în realizarea obligaţiilor ce le revin cu privire la copil, dezvoltând şi asigurând în acest scop servicii diversificate, accesibile şi de calitate, corespunzătoare nevoilor copilului.

(4) Intervenţia statului este complementară; statul asigură protecţia copilului şi garantează respectarea tuturor drepturilor sale prin activitatea specifică realizată de instituţiile statului şi de autorităţile publice cu atribuţii în acest domeniu.

Art. 6. - Respectarea şi garantarea drepturilor copilului se realizează conform următoarelor principii:

a) respectarea şi promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;

b) egalitatea şanselor şi nediscriminarea;

c) responsabilizarea părinţilor cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti;

d) primordialitatea responsabilităţii părinţilor cu privire la respectarea şi garantarea drepturilor copilului;

e) descentralizarea serviciilor de protecţie a copilului, intervenţia multisectorială şi parteneriatul dintre instituţiile publice şi organismele private autorizate;

f) asigurarea unei îngrijiri individualizate şi personalizate pentru fiecare copil;

g) respectarea demnităţii copilului;

h) ascultarea opiniei copilului şi luarea în considerare a acesteia, ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate;

i) asigurarea stabilităţii şi continuităţii în îngrijirea, creşterea şi educarea copilului, ţinând cont de originea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistică, în cazul luării unei măsuri de protecţie;

j) celeritate în luarea oricărei decizii cu privire la copil;

k) asigurarea protecţiei împotriva abuzului, neglijării, exploatării şi oricărei forme de violenţă asupra copilului;

l) interpretarea fiecărei norme juridice referitoare la drepturile copilului în corelaţie cu ansamblul reglementărilor din această materie.

Art. 7. - Drepturile prevăzute de prezenta lege sunt garantate tuturor copiilor fără nicio discriminare, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie, de naţionalitate, apartenenţă etnică sau origine socială, de situaţia materială, de gradul şi tipul unei deficienţe, de statutul la naştere sau de statutul dobândit, de dificultăţile de formare şi dezvoltare sau de alt gen ale copilului, ale părinţilor ori ale altor reprezentanţi legali sau de orice altă distincţie.

            Art. 8. - În orice cauză care priveşte drepturi ale copilului, instanţa verifică dacă înţelegerile dintre părinţi sau ale acestora cu alte persoane respectă interesul superior al copilului.

 

CAPITOLUL II

Drepturile copilului

 

SECŢIUNEA 1

Drepturi şi libertăţi civile

 

Art. 9. - (1) Copilul are dreptul la stabilirea şi păstrarea identităţii sale.

(2) Copilul este înregistrat imediat după naştere şi are de la această dată dreptul la un nume, dreptul de a dobândi o cetăţenie şi, dacă este posibil, de a-şi cunoaşte părinţii şi de a fi îngrijit, crescut şi educat de aceştia.

(3) Părinţii aleg numele şi prenumele copilului, în condiţiile legii.

(4) Copilul are dreptul de a-şi păstra cetăţenia, numele şi relaţiile de familie, în condiţiile prevăzute de lege, fără nicio ingerinţă.

(5) Dacă se constată că un copil este lipsit, în mod ilegal, de elementele constitutive ale identităţii sale sau de unele dintre acestea, instituţiile şi autorităţile publice sunt obligate să ia de urgenţă toate măsurile necesare în vederea restabilirii identităţii copilului.

Art. 10. - (1) în scopul realizării dreptului prevăzut la art. 9 alin. (1), unităţile sanitare care au în structură secţii de nou-născuţi şi/sau de pediatrie au obligaţia de a angaja un asistent social sau, după caz, de a desemna o persoană cu atribuţii de asistenţă socială.

(2) în vederea stabilirii identităţii copilului părăsit în unităţi sanitare sau găsit ori a părinţilor acestuia, organele de poliţie şi serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor, competente, au obligaţia de a desemna una sau mai multe persoane responsabile, care să realizeze, cu celeritate, demersurile ce le revin, potrivit legii, pentru înregistrarea naşterii copilului şi să transmită datele de identificare direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului sau, după caz, serviciului public de asistenţă socială.

(3) Persoanele desemnate la alin. (2) au obligaţia efectuării demersurilor de stabilire a identităţii părinţilor copiilor părăsiţi în unităţile sanitare, în situaţia în care aceştia au fost identificaţi şi nu au întocmit certificatul de naştere.

Art. 11. - (1) Certificatul medical constatator al naşterii, atât pentru copilul născut viu, cât şi pentru copilul născut mort, se întocmeşte în termen de 24 de ore de la naştere.

(2) Răspunderea pentru îndeplinirea obligaţiei prevăzute la alin. (1) revine medicului care a asistat sau a constatat naşterea şi medicului şef de secţie.

(3) Când naşterea a avut loc în afara unităţilor sanitare, medicul de familie având cabinetul înregistrat în raza teritorială unde a avut loc naşterea este obligat ca, la cererea oricărei persoane, în termen de 24 de ore, să constate naşterea copilului, după care să întocmească şi să elibereze certificatul medical constatator al naşterii copilului, chiar dacă mama nu este înscrisă pe lista cabinetului său.

Art. 12. - (1) în situaţia în care copilul este părăsit de mamă în maternitate, unitatea medicală are obligaţia să sesizeze telefonic şi în scris direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului şi organele de poliţie, în termen de 24 de ore de la constatarea dispariţiei mamei.

(2) în termen de 5 zile de la sesizarea prevăzută la alin. (1), se întocmeşte un proces-verbal de constatare a părăsirii copilului, semnat de reprezentantul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, reprezentantul poliţiei şi al maternităţii; când starea de sănătate a copilului permite externarea, în baza procesului-verbal, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului va stabili măsura plasamentului în regim de urgenţă pentru copil.

(3) în termen de 30 de zile de la întocmirea procesulu-verbal, poliţia este obligată să întreprindă verificările specifice privind identitatea mamei şi să comunice rezultatul acestor verificări direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.

(4) în situaţia în care mama este identificată, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului va asigura consilierea şi sprijinirea acesteia în vederea realizării demersurilor legate de întocmirea actului de naştere.

(5) în situaţia în care, în urma verificărilor efectuate de poliţie, nu este posibilă identificarea mamei, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului transmite serviciului public de asistenţă socială în a cărui rază administrativ-teritorială s-a produs naşterea dosarul cuprinzând certificatul medical constatator al naşterii, procesul-verbal prevăzut la alin. (2), dispoziţia de plasament în regim de urgenţă şi răspunsul poliţiei cu rezultatul verificărilor.

(6) în termen de 5 zile de la primirea documentaţiei prevăzute la alin. (5), serviciul public de asistenţă socială are obligaţia de a obţine dispoziţia de stabilire a numelui şi prenumelui copilului, în conformitate cu prevederile Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi de a face declaraţia de înregistrare a naşterii la serviciul de stare civilă competent.

(7) în termen de 24 de ore de la înregistrarea naşterii copilului, serviciul public de asistenţă socială are obligaţia de a transmite direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului actul de înregistrare a naşterii copilului.

Art. 13. - În situaţia copilului părăsit de părinţi în alte unităţi sanitare, a cărui naştere nu a fost înregistrată, obligaţia de a realiza demersurile prevăzute de lege pentru înregistrarea naşterii copilului revine serviciului public de asistenţă socială în a cărui rază administrativ-teritorială a fost părăsit acesta, cu respectarea procedurii prevăzute la art. 12.

Art. 14. - (1) în situaţia copilului găsit în familie sau într-un loc public, precum şi a celui părăsit de părinţi în alte unităţi sanitare, a cărui naştere nu a fost înregistrată, obligaţia de a realiza demersurile prevăzute de lege pentru înregistrarea naşterii copilului revine serviciului public de asistenţă socială în a cărui rază administrativ-teritorială a fost găsit sau părăsit copilul.

(2) Expertiza medico-legală necesară pentru înregistrarea naşterii copilului este gratuită.

Art. 15. - Metodologia privind realizarea obligaţiilor ce revin autorităţilor administraţiei publice locale, instituţiilor şi profesioniştilor implicaţi în prevenirea şi intervenţia în cazurile de copii aflaţi în situaţie de risc sau părăsiţi în unităţi sanitare/secţii/compartimente de specialitate obstetrică-ginecologie şi neonatologie/alte unităţi sanitare care oferă servicii medicale pentru copii se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, în colaborare cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice si cu Ministerul Sănătăţii.

Art. 16. - (1) Unităţile sanitare, unităţile de protecţie socială, serviciile de îngrijire de tip rezidenţial, entităţile fără personalitate juridică, alte persoane juridice, precum şi persoane fizice care internează sau primesc în îngrijire femei gravide ori copii care nu posedă acte pe baza cărora să li se poată stabili identitatea sunt obligate să anunţe, în termen de 24 de ore, în scris, autoritatea administraţiei publice locale în a cărei rază îşi au sediul sau, după caz, domiciliul, în vederea stabilirii identităţii lor, precum şi direcţia generală de asistenţă socială şi proiecţia copilului de care aparţin. În vederea luării în evidenţă.

(2) Cel care ia un copil pentru a-l îngriji sau proteja temporar, până la stabilirea unei măsuri de protecţie în condiţiile legii, are obligaţia de a-l întreţine şi, în termen de 48 de ore, de a anunţa autoritatea administraţiei publice locale în a cărei rază teritorială îşi are sediul sau domiciliul.

Art. 17. - (1) Copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament.

(2) Copilul are dreptul de a-şi cunoaşte rudele şi de a întreţine relaţii personale cu acestea, precum şi cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.

(3) Părinţii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relaţiile personale ale acestuia cu bunicii, fraţii şi surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.

(4) în caz de neînţelegere între părinţi cu privire la modalităţile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanţa va stabili un program în funcţie de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire şi educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil şi părintele la care nu locuieşte, de comportamentul acestuia din urmă, precum şi de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.

(5) Criteriile prevăzute la alin. (4) vor fi avute în vedere şi la stabilirea programului de relaţii personale şi cu celelalte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie.

Art. 18. - (1) În sensul prezentei legi, relaţiile personale se pot realiza prin:

a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relaţii personale cu copilul;

b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;

c) găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit;

d) corespondenţă ori altă formă de comunicare cu copilul;

e) transmiterea de informaţii copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul;

f) transmiterea de către persoana la care locuieşte copilul a unor informaţii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau şcolare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul;

g) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relaţiile personale sunt întreţinute, în funcţie de interesul superior al copilului.

(2) Transmiterea informaţiilor prevăzute la alin. (1) lit. e) şi f) se va face cu respectarea interesului superior al copilului, precum şi a dispoziţiilor speciale vizând confidenţialitatea şi transmiterea informaţiilor cu caracter personal.

(3) Părintele la care copilul locuieşte are obligaţia de a sprijini menţinerea relaţiilor personale ale copilului cu celălalt părinte, prevăzute la alin. (1).

(4) Pentru restabilirea şi menţinerea relaţiilor personale ale copilului, serviciul public de asistenţă socială şi, după caz, direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivelul fiecărui sector al municipiului Bucureşti au obligaţia de a oferi consiliere, acordată de specialişti atât copilului, cât şi părinţilor săi, Sa solicitarea acestora.

(5) în cazul în care părintele la care copilul locuieşte împiedică sau afectează în mod negativ legăturile personale ale copilului cu celălalt părinte, prin nerespectarea programului stabilit de instanţă sau convenit de părinţi, părintele la care nu locuieşte în mod statornic poate cere serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoanelor cu atribuţii de asistenţă socială în circumscripţia căruia se află locuinţa copilului să monitorizeze relaţiile personale cu copilul pentru o durată de până la 6 luni.

(6) Monitorizarea permite reprezentanţilor serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoanelor cu atribuţii de asistenţă socială să asiste la preluarea copilului de către părintele la care nu locuieşte în mod statornic, la înapoierea acestuia, să realizeze intervievarea părinţilor, a copilului şi a persoanelor cu care copilul locuieşte, precum şi a altor persoane, în vederea întocmirii raportului de monitorizare.

(7) La finalul perioadei de monitorizare, reprezentantul serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoana cu atribuţii de asistenţă socială care a întocmit raportul prevăzut la alin. (6) poate propune prelungirea perioadei de monitorizare cu cel mult 6 luni, poate recomanda consilierea psihologică a unuia dintre părinţi sau a ambilor, precum şi o serie de măsuri pentru îmbunătăţirea relaţiei personale dintre copil şi părintele la care nu locuieşte.

(8) Raportul de monitorizare prevăzut la alin. (6) se înmânează fiecăruia dintre părinţi şi poate fi folosit ca probă în instanţă.

Art. 19. - (1) Copilul care a fost separat de ambii părinţi sau de unul dintre aceştia printr-o măsură dispusă în condiţiile legii are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

(2) Instanţa judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.

Art. 20. - (1) în vederea asigurării menţinerii relaţiilor personale ale copilului cu părinţii săi sau cu alte persoane alături de care s-a bucurat de viaţa de familie, precum şi pentru asigurarea înapoierii copilului la locuinţa sa la terminarea perioadei de vizită, instanţa poate dispune, la cererea părintelui interesat sau a altei persoane îndreptăţite, una sau mai multe măsuri cu caracter asiguratoriu sau a unor garanţii.

(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) pot include:

a) amendă pe ziua de întârziere impusă persoanei care refuză punerea în aplicare sau respectarea programului de menţinere a relaţiilor personale ale copilului;

b) depunerea unei garanţii reale sau personale de către părintele sau persoana de la care urmează să fie preluat copilul, în vederea menţinerii relaţiilor personale sau, după caz, la încetarea programului de vizitare,

c) depunerea paşaportului sau a unui alt act de identitate la o instituţie desemnată de instanţă şi, atunci când este necesar, a unui document din care să rezulte că persoana care solicită relaţii personale a notificat depunerea acestora, pe durata vizitei, autorităţii consulare competente.

Art. 21. - (1) în cazul în care părinţii nu se înţeleg cu privire la locuinţa copilului, instanţa de tutelă va stabili locuinţa acestuia la unul dintre ei, potrivit art. 496 alin. (3) din Codul civil. La evaluarea interesului copilului instanţa poate avea în vedere, în afara elementelor prevăzute la art. 2 alin. (6), şi aspecte precum:

a) disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copil şi de a respecta drepturile părinteşti ale acestuia din urmă;

b) disponibilitatea fiecăruia dintre părinţi de a permite celuilalt menţinerea relaţiilor personale;

c) situaţia locativă din ultimii 3 ani a fiecărui părinte;

d) istoricul cu privire la violenţa părinţilor asupra copilului sau asupra altor persoane;

e) distanţa dintre locuinţa fiecărui părinte şi instituţia care oferă educaţie copilului.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi pentru cazurile în care locuinţa minorului se stabileşte la terţe persoane sau la un serviciu de protecţie specială.

Art. 22. - Copilul ai cărui părinţi locuiesc în state diferite are dreptul de a întreţine relaţii personale şi contacte directe cu aceştia, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

Art. 23. - (1) Copiii neînsoţiţi de părinţi sau de un alt reprezentant legal ori care nu se găsesc sub supravegherea legală a unor persoane au dreptul de a li se asigura, în cel mai scurt timp posibil, reîntoarcerea alături de reprezentanţii lor legali.

(2) Deplasarea copiilor în străinătate se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Părinţii sau, după caz, altă persoană responsabilă de supravegherea, creşterea şi îngrijirea copilului sunt obligaţi să anunţe la poliţie dispariţia acestuia de la domiciliu, în cel mult 24 de ore de la constatarea dispariţiei.

Art. 24. - (1) Misiunile diplomatice şi consulare ale României au obligaţia de a sesiza Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice cu privire la copiii cetăţeni români aflaţi în străinătate care, din orice motive, nu sunt însoţiţi de părinţi sau de un alt reprezentant legal ori nu se găsesc sub supravegherea legală a unor persoane din străinătate.

(2) Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice va lua măsurile necesare pentru întoarcerea copilului la părinţi sau la un alt reprezentant legal, imediat după identificarea acestora. În cazul în care persoanele identificate nu pot sau refuză să preia copilul, la cererea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, tribunalul de la domiciliul copilului sau Tribunalul Bucureşti, în situaţia în care acest domiciliu nu este cunoscut, va dispune plasamentul copilului într-un serviciu de protecţie specială propus de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

(3) Procedura de întoarcere a copiilor în ţară, de identificare a părinţilor sau a altor reprezentanţi legali ai copiilor, modul de avansare a cheltuielilor ocazionate de întoarcerea în ţară a acestora, precum şi serviciile de protecţie specială, publice sau private, competente să asigure protecţia în regim de urgenţă a copiilor aflaţi în situaţia prevăzută la alin. (1), se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Art. 25. - (1) Misiunile diplomatice şi consulare străine au obligaţia de a sesiza Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Inspectoratul General pentru Imigrări despre toate situaţiile în care au cunoştinţă de copii cetăţeni străini aflaţi pe teritoriul României, care, din orice motive, nu sunt însoţiţi de părinţi sau de un alt reprezentant legal ori nu se găsesc sub supravegherea legală a unor persoane. În cazul în care autorităţile române se autosesizează, acestea vor înştiinţa de urgenţă misiunea străină competentă cu privire la copiii în cauză.

(2) în situaţia copiilor prevăzuţi la alin. (1), Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, până la definitivarea demersurilor legale ce cad în competenţa Inspectoratul General pentru Imigrări, va solicita Tribunalului Bucureşti stabilirea plasamentului copilului într-un serviciu de protecţie specială propus de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

(3) Măsura plasamentului durează până la returnarea copilului în ţara de reşedinţă a părinţilor ori în ţara în care au fost identificaţi alţi membri ai familiei dispuşi să ia copilul.

(4) În cazul nereturnării copilului, acesta beneficiază de protecţia specială prevăzută în prezenta lege.

Art. 26. - În vederea aplicării prevederilor art. 24 şi 25 se încheie tratatele necesare cu statele sau cu autorităţile statelor vizate, pe baza propunerilor Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi ale Ministerului Afacerilor Externe, precum şi a altor instituţii interesate.

Art. 27. - (1) Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice şi a vieţii sale intime, private şi familiale.

(2) Este interzisă orice acţiune de natură să afecteze imaginea publică a copilului sau dreptul acestuia la viaţă intimă, privată şi familială.

(3) Participarea copilului în vârstă de până la 14 ani la dezbateri publice în cadrul unor programe audiovizuale se poate face numai cu consimţământul scris al acestuia şi al părinţilor sau, după caz. al altui reprezentant legal.

(4) Copiii nu pot fi folosiţi sau expuşi de către părinţi, reprezentanţi legali, alte persoane responsabile de creşterea şi îngrijirea lor, organisme private acreditate ca furnizori de servicii sociale, instituţii publice sau private, în scopul de a obţine avantaje personale/instituţionale sau de a influenţa deciziile autorităţilor publice.

(5) Consiliul Naţional al Audiovizualului monitorizează modul de derulare a programelor audiovizuale, astfel încât să se asigure protecţia si garantarea dreptului copilului prevăzut la alin. (1).

Art. 28. - (1) Copilul are dreptul la libertate de exprimare.

(2) Libertatea copilului de a căuta, de a primi şi de a difuza informaţii de orice natură, care vizează promovarea bunăstării sale sociale, spirituale şi morale, sănătatea sa fizică şi mentală, sub orice formă şi prin orice mijloace la alegerea sa, este inviolabilă.

(3) Părinţii sau, după caz, alţi reprezentanţi legali ai copilului, persoanele care au în plasament copii, precum şi persoanele care, prin natura funcţiei, promovează şi asigură respectarea drepturilor copiilor au obligaţia de a le asigura informaţii, explicaţii şi sfaturi, în funcţie de vârsta şi de gradul de înţelegere al acestora, precum şi de a le permite să îşi exprime punctul de vedere, ideile şi opiniile.

(4) Părinţii nu pot limita dreptul copilului minor la libertatea de exprimare decât în cazurile prevăzute expres de lege.

Art. 29. - (1) Copilul capabil de discernământ are dreptul de a-şi exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl priveşte.

(2) în orice procedură judiciară sau administrativă care îl priveşte, copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani. Cu toate acestea, poate fi ascultat şi copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă apreciază că audierea lui este necesară pentru soluţionarea cauzei.

(3) Dreptul de a fi ascultat conferă copilului posibilitatea de a cere şi de a primi orice informaţie pertinentă, de a fi consultat, de a-şi exprima opinia şi de a fi informat asupra consecinţelor pe care le poate avea opinia sa, dacă este respectată, precum şi asupra consecinţelor oricărei decizii care îl priveşte.

(4) în toate cazurile prevăzute la alin. (2), opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare şi ii se va acorda importanţa cuvenită, în raport cu vârsta şi cu gradul de maturitate a copilului.

(5) Orice copil poate cere să fie ascultat conform dispoziţiilor alin. (2) şi (3). În caz de refuz, autoritatea competentă se va pronunţa printr-o decizie motivată.

(6) Dispoziţiile legale speciale privind consimţământul sau prezenţa copilului în procedurile care îl privesc, precum şi prevederile referitoare la desemnarea unui curator, în caz de conflict de interese, sunt şi rămân aplicabile.

Art. 30. - (1) Copilul are dreptul la libertate de gândire, de conştiinţă şi de religie.

(2) Părinţii îndrumă copilul, potrivit propriilor convingeri, în alegerea unei religii, în condiţiile legii, ţinând seama de opinia, vârsta şi de gradul de maturitate a acestuia, fără a-l putea obliga să adere la o anumită religie sau la un anumit cult religios.

(3) Religia copilului care a împlinit 14 ani nu poate fi schimbată fără consimţământul acestuia; copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să îşi aleagă singur religia.

(4) Atunci când copilul beneficiază de protecţie specială, persoanelor în îngrijirea cărora se află le sunt interzise orice acţiuni menite să influenţeze convingerile religioase ale copilului.

Art. 31. - (1) Copilul are dreptul la liberă asociere în structuri formale şi informale, precum şi libertatea de întrunire paşnică, în limitele prevăzute de lege.

(2) Autorităţile administraţiei publice locale, unităţile de învăţământ şi alte instituţii publice sau private competente iau măsurile necesare asigurării exercitării corespunzătoare a drepturilor prevăzute la alin. (1).

Art. 32. - (1) Copilul aparţinând unei minorităţi naţionale, etnice, religioase sau lingvistice are dreptul la viaţă culturală proprie, la declararea apartenenţei sale etnice, religioase, la practicarea propriei sale religii, precum şi dreptul de a folosi limba proprie în comun cu alţi membri ai comunităţii din care face parte.

(2) Copilul aparţinând minorităţilor naţionale are dreptul să se exprime în limba maternă în procedurile care îl privesc.

(3) Modalităţile de exercitare a dreptului prevăzut la alin. (1), inclusiv prin folosirea de interpreţi sau traduceri, se vor stabili astfel încât să nu împiedice buna realizare şi exercitare a drepturilor tuturor copiilor.

(4) Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării asigură si urmăreşte exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1).

Art. 33. - (1) Copilul are dreptul la respectarea personalităţii şi individualităţii sale şi nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante.

(2) Măsurile de disciplinare a copilului nu pot fi stabilite decât în acord cu demnitatea copilului, nefiind permise sub niciun motiv pedepsele fizice ori acelea care se află în legătură cu dezvoltarea fizică, psihică sau care afectează starea emoţională a copilului.

Art. 34. - (1) Copilul are dreptul să depună singur plângeri referitoare la încălcarea drepturilor sale fundamentale.

(2) Copilul este informat de către părinte/reprezentant legal asupra drepturilor şi îndatoririlor ce îi revin, precum şi asupra modalităţilor de exercitare şi îndeplinire a acestora.

            (3) îndatoririle copilului se stabilesc în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate, fără ca acestea să conducă la încălcări ale drepturilor sale.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Mediul familial şi îngrijirea alternativă

 

Art. 35. - (1) Copilul are dreptul să crească alături de părinţii săi.

(2) Părinţii au obligaţia să asigure copilului, de o manieră corespunzătoare capacităţilor în continuă dezvoltare ale copilului, orientarea şi sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor prevăzute în prezenta lege.

(3) Părinţii copilului au dreptul să primească informaţiile şi asistenţa de specialitate necesare în vederea îngrijirii, creşterii şi educării acestuia.

Art. 36. - (1) Ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor.

(2) Exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului şi să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea relaţiilor personale cu el, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii sale, precum şi prin reprezentarea sa legală şi administrarea patrimoniului său.

(3) în situaţia în care ambii părinţi exercită autoritatea părintească, dar nu locuiesc împreună, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului învăţăturii sau pregătirii profesionale, tratamente medicale complexe sau intervenţii chirurgicale, reşedinţa copilului sau administrarea bunurilor, se iau numai cu acordul ambilor părinţi.

(4) în situaţia în care, din orice motiv, un părinte nu îşi exprimă voinţa pentru luarea deciziilor prevăzute la alin. (3), acestea se iau de către părintele cu care copilul locuieşte, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

(5) Ambii părinţi, indiferent dacă exercită sau nu autoritatea părintească, au dreptul de a solicita şi de a primi informaţii despre copil din partea unităţilor şcolare, unităţilor sanitare sau a oricăror altor instituţii ce intră în contact cu copilul.

(6) Un părinte nu poate renunţa la autoritatea părintească, dar se poate înţelege cu celălalt părinte cu privire la modalitatea de exercitare â autorităţii părinteşti, în condiţiile art. 506 din Codul civil.

(7) Se consideră motive întemeiate pentru ca instanţa să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependenţa de droguri a celuilalt părinte, violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt

părinte, condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă, precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti.

(8) în cazul existenţei unor neînţelegeri între părinţi cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti, instanţa judecătorească, după ascultarea ambilor părinţi, hotărăşte potrivit interesului superior al copilului.

Art. 37. - Copilul are dreptul să fie crescut în condiţii care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială. În acest scop părinţii sunt obligaţi:

a) să supravegheze copilul;

b) să coopereze cu copilul şi să îi respecte viaţa intimă, privată şi demnitatea;

c) să informeze copilul despre toate actele şi faptele care l-ar putea afecta şi să ia în considerare opinia acestuia;

d) să întreprindă toate măsurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor;

e) să coopereze cu persoanele fizice şi persoanele juridice care exercită atribuţii în domeniul îngrijirii, educării şi formării profesionale a copilului.

Art. 38. - Copilul nu poate fi separat de părinţii săi sau de unul dintre ei, împotriva voinţei acestora, cu excepţia cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare şi numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului.

Art. 39. - (1) Serviciul public de asistenţă socială va lua toate măsurile necesare pentru depistarea precoce a situaţiilor de risc care pot determina separarea copilului de părinţii săi, precum şi pentru prevenirea comportamentelor abuzive ale părinţilor şi a violenţei în familie.

(2) Orice separare a copilului de părinţii săi, precum şi orice limitare a exerciţiului drepturilor părinteşti trebuie sa fie precedate de acordarea sistematică a serviciilor şi prestaţiilor prevăzute de lege, cu accent deosebit pe informarea corespunzătoare a părinţilor, consilierea acestora, terapie sau mediere, acordate în baza unui plan de servicii.

Art. 40. - (1) Planul de servicii se întocmeşte şi se pune în aplicare de către serviciul public de asistenţă socială, organizat la nivelul municipiilor şi oraşelor, precum şi de persoanele cu atribuţii de asistenţă socială din aparatul propriu al consiliilor locale comunale din unitatea administrativ-teritorială unde se află copilul, în urma evaluării situaţiei copilului şi a familiei acestuia.

(2) La nivelul municipiului Bucureşti întocmirea şi punerea în aplicare a planului prevăzut la alin. (1) se realizează de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivelul fiecărui sector.

(3) Planul de servicii se aprobă prin dispoziţia primarului.

(4) Planul de servicii are ca obiectiv prevenirea abuzului, neglijării, exploatării şi a oricăror forme de violenţă asupra copilului sau separarea copilului de familia sa. În acest scop, serviciul public de asistenţă socială ori, după caz, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivelul fiecărui sector al municipiului Bucureşti are obligaţia de a oferi servicii şi prestaţii destinate menţinerii copilului în familie şi de a sprijini accesul copilului şi al familiei sale la alte servicii.

(5) Planul de servicii poate avea ca finalitate transmiterea către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului a cererii de instituire a unei măsuri de protecţie specială a copilului, numai dacă, după acordarea serviciilor prevăzute de acest plan, se constată că menţinerea copilului alături de părinţii săi nu este posibilă.

Art. 41. - (1) Dacă există motive temeinice de a suspecta că viaţa şi securitatea copilului sunt primejduite în familie, reprezentanţii serviciului public de asistenţă socială ori, după caz, ai direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti au dreptul să viziteze copiii la locuinţa lor şi să se informeze despre felul în care aceştia sunt îngrijiţi, despre sănătatea şi dezvoltarea lor fizică, educarea, învăţătura şi pregătirea lor profesională, acordând, la nevoie, îndrumările necesare.

(2) Dacă, în urma vizitelor efectuate potrivit alin. (1), se constată că dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului este primejduită, serviciul public de asistenţă socială este obligat să sesizeze de îndată direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în vederea luării măsurilor prevăzute de lege.

(3) Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este obligată să sesizeze instanţa judecătorească în situaţia în care consideră că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru decăderea, totală sau parţială, a părinţilor ori a unuia dintre ei din exerciţiul drepturilor părinteşti.

Art. 42. - (1) Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului va lua toate măsurile necesare pentru ca părinţii decăzuţi din drepturile părinteşti, precum şi cei cărora Ie-a fost limitat exerciţiul anumitor drepturi să beneficieze de asistenţă specializată pentru creşterea capacităţii acestora de a se ocupa de copii, în vederea redobândirii exerciţiului drepturilor părinteşti.

(2) Părinţii care solicită redarea exerciţiului drepturilor părinteşti beneficiază de asistenţă juridică gratuită, în condiţiile legii.

Art. 43. - Instanţa judecătorească este singura autoritate competentă să se pronunţe, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, cu privire la:

a) persoana care exercită drepturile şi îndeplineşte obligaţiile părinteşti în situaţia în care copilul este lipsit, temporar sau permanent, de ocrotirea părinţilor săi;

b) modalităţile în care se exercită drepturile şi se îndeplinesc obligaţiile părinteşti;

c) decăderea totală sau parţială din exerciţiul drepturilor părinteşti;

d) redarea exerciţiului drepturilor părinteşti.

Art. 44. - (1) Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea părinţilor săi sau care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora are dreptul la protecţie alternativă.

(2) Protecţia prevăzută la alin. (1) include instituirea tutelei, măsurile de protecţie specială prevăzute de prezenta lege, adopţia. În alegerea uneia dintre aceste soluţii autoritatea competentă va ţine seama în mod corespunzător de necesitatea asigurării unei anumite continuităţi în educarea copilului, precum şi de originea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistică.

            Art. 45. - Tutela se instituie conform legii de către instanţa judecătorească în a cărei circumscripţie teritorială domiciliază sau a fost găsit copilul,

 

SECŢIUNEA a 3-a

Sănătatea si bunăstarea copilului

 

Art. 46. - (1) Copilul are dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge şi de a beneficia de serviciile medicale şi de recuperare necesare pentru asigurarea realizării efective a acestui drept.

(2) Accesul copilului la servicii medicale şi de recuperare, precum şi la medicaţia adecvată stării sale în caz de boală este garantat de către stat, costurile aferente fiind suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi de la bugetul de”stat.

(3) Organele de specialitate ale administraţiei publice centrale, autorităţile administraţiei publice locale, precum şi orice alte instituţii publice sau private cu atribuţii în domeniul sănătăţii sunt obligate să adopte, în condiţiile legii, toate măsurile necesare pentru:

a) reducerea mortalităţii infantile;

b) asigurarea şi dezvoltarea serviciilor medicale primare şi comunitare;

c) prevenirea malnutriţiei şi a îmbolnăvirilor;

d) asigurarea serviciilor medicale pentru gravide în perioada pre- şi postnatală, indiferent dacă acestea au sau nu au calitatea de persoană asigurată în sistemul asigurărilor sociale de sănătate;

e) informarea părinţilor şi a copiilor cu privire la sănătatea şi alimentaţia copilului, inclusiv cu privire la avantajele alăptării, igienei şi salubrităţii mediului înconjurător;

f) dezvoltarea de acţiuni şi programe pentru ocrotirea sănătăţii şi de prevenire a bolilor, de asistenţă a părinţilor şi de educaţie, precum şi de servicii în materie de planificare familială;

g) verificarea periodică a tratamentului copiilor care au fost plasaţi pentru a primi îngrijire, protecţie sau tratament;

h) asigurarea confidenţialităţii consultanţei medicale acordate la solicitarea copilului;

i) derularea sistematică în unităţile şcolare de programe de educaţie pentru viaţă, inclusiv educaţie sexuală pentru copii, în vederea prevenirii contactării bolilor cu transmitere sexuală şi a gravidităţii minorelor.

(4) Părinţii sunt obligaţi să solicite asistenţă medicală pentru a asigura copilului cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge şi pentru a preveni situaţiile care pun în pericol viaţa, creşterea şi dezvoltarea copilului.

(5) în situaţia excepţională în care viaţa copilului se află în pericol iminent ori există riscul producerii unor consecinţe grave cu privire la sănătatea sau integritatea acestuia, medicul are dreptul de a efectua acele acte medicale de strictă necesitate pentru a salva viaţa copilului, chiar fără a avea acordul părinţilor sau al altui reprezentant legal al acestuia.

(6) Vizitele periodice ale personalului medical de specialitate la domiciliul gravidelor şi al copiilor până la împlinirea vârstei de un an sunt obligatorii, în vederea ocrotirii sănătăţii mamei şi copilului, educaţiei pentru sănătate, prevenirii abandonului, abuzului, neglijării, exploatării şi oricărei forme de violenţă asupra copilului.

Art. 47. - (1) Copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială.

(2) Părinţilor sau, după caz, reprezentanţilor legali, le revine responsabilitatea de a asigura cele mai bune condiţii de viaţă necesare creşterii şi dezvoltării copiilor; părinţii sunt obligaţi să le asigure copiilor locuinţă, precum şi condiţiile necesare pentru creştere, educare, învăţătură, pregătire profesională, precum şi un mediu de viaţă sănătos.

Art. 48. - (1) Copilul are dreptul de a beneficia de asistenţă socială şi de asigurări sociale, în funcţie de resursele şi de situaţia în care se află acesta şi persoanele în întreţinerea cărora se găseşte.

(2) în cazul în care părinţii sau persoanele care au, potrivit legii, obligaţia de a întreţine copilul nu pot asigura, din motive independente de voinţa lor, satisfacerea nevoilor minime de locuinţă, hrană, îmbrăcăminte şi educaţie ale copilului, statul, prin autorităţile publice competente, este obligat să asigure acestora sprijin corespunzător, sub formă de prestaţii financiare, prestaţii în natură, precum şi sub formă de servicii, în condiţiile legii.

(3) Părinţii au obligaţia să solicite autorităţilor competente acordarea alocaţiilor, indemnizaţiilor, prestaţiilor în bani sau în natură şi a altor facilităţi prevăzute de lege pentru copii sau pentru familiile cu copii.

(4) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a informa părinţii şi copiii în legătură cu drepturile pe care le au, precum şi asupra modalităţii de acordare a drepturilor de asistenţă socială şi de asigurări sociale.

Art. 49. - (1) Copilul cu handicap are dreptul la îngrijire specială, adaptată nevoilor sale.

(2) Copilul cu handicap are dreptul la educaţie, recuperare, compensare, reabilitare şi integrare, adaptate posibilităţilor proprii, în vederea dezvoltării personalităţii sale.

(3) în vederea asigurării accesului la educaţie, recuperare şi reabilitare, copilul cu handicap poate fi şcolarizat în alt judeţ/sector al municipiului Bucureşti decât cei de domiciliu, cu suportarea cheltuielilor din bugetul judeţului/sectorului în care se află unitatea de învăţământ.

(4) îngrijirea specială trebuie să asigure dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copiilor cu handicap, îngrijirea specială constă în ajutor adecvat situaţiei copilului şi părinţilor săi ori, după caz, situaţiei celor cărora le este încredinţat copilul şi se acordă gratuit, ori de câte ori acest lucru este posibil, pentru facilitarea accesului efectiv şi fără discriminare al copiilor cu handicap la educaţie, formare profesională, servicii medicale, recuperare, pregătire, în vederea ocupării unui loc de muncă, la activităţi recreative, precum şi la orice alte activităţi apte să le permită deplina integrare socială şi dezvoltare a personalităţii lor.

(5) Organele de specialitate ale administraţiei publice centrale şi autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate să iniţieze programe şi să asigure resursele necesare dezvoltării serviciilor destinate satisfacerii nevoilor copiilor cu handicap şi ale familiilor acestora în condiţii care să le garanteze demnitatea, să le favorizeze autonomia şi să le faciliteze participarea activă la viaţa comunităţii.

Art. 50. - (1) Copilul cu dizabilităţi beneficiază de asistenţă medicală gratuită, inclusiv de medicamente gratuite, atât pentru tratamentul ambulatoriu, cât şi pe timpul spitalizării, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru.

            (2) Părintele sau reprezentantul legal are obligaţia de a respecta şi/sau urma serviciile prevăzute în planul de recuperare pentru copilul cu dizabilităţi încadrat în grad de handicap

 

SECŢIUNEA a 4-a

Educaţie, activităţi recreative şi culturale

 

Art. 51. - (1) Copilul are dreptul de a primi o educaţie care să îi permită dezvoltarea, în condiţii nediscriminatorii, a aptitudinilor şi personalităţii sale.

(2) Părinţii copilului au cu prioritate dreptul de a alege felul educaţiei care urmează să fie dată copiilor lor şi au obligaţia să înscrie copilul la şcoală şi să asigure frecventarea cu regularitate de către acesta a cursurilor şcolare.

(3) Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani poate cere încuviinţarea instanţei judecătoreşti de a-şi schimba felul învăţăturii şi al pregătirii profesionale.

Art. 52. - (1) Ministerul Educaţiei Naţionale, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, precum şi inspectoratele şcolare şi unităţile de învăţământ, ca instituţii ale administraţiei publice locale cu atribuţii în domeniul educaţiei, sunt obligate să întreprindă măsuri necesare pentru:

a) facilitarea accesului la educaţia preşcolară şi asigurarea învăţământului general obligatoriu şi gratuit pentru toţi copiii;

b) dezvoltarea de programe de educaţie pentru părinţii tineri, inclusiv în vederea prevenirii violenţei în familie;

c) organizarea de cursuri speciale de pregătire pentru copiii care nu pot răspunde la cerinţele programei şcolare naţionale, pentru a nu intra prematur pe piaţa muncii;

d) organizarea de cursuri speciale de pregătire pentru copiii care au abandonat şcoala, în vederea reintegrării lor în sistemul naţional de învăţământ;

e) respectarea dreptului copilului la timp de odihnă şi timp liber, precum şi a dreptului acestuia de a participa liber la viaţa culturală şi artistică;

f) prevenirea abandonului şcolar din motive economice, luând măsuri active de acordare a unor servicii sociale în mediul şcolar, cum sunt: hrană, rechizite, transport şi altele asemenea.

(2) în cadrul procesului instructiv-educativ, copilul are dreptul de a fi tratat cu respect de către cadrele didactice, personalul didactic auxiliar şi cel administrativ şi de a fi informat asupra drepturilor sale, precum şi asupra modalităţilor de exercitare a acestora. Pedepsele corporale sau alte tratamente degradante în cadrul procesului instructiv-educativ sunt interzise.

(3) Copilul, personal şi, după caz, reprezentat sau asistat de reprezentantul său legal, are dreptul de a contesta modalităţile şi rezultatele evaluării şi de a se adresa în acest sens conducerii unităţii de învăţământ, în condiţiile legii.

(4) Cadrele didactice au obligaţia de a referi centrelor judeţene de resurse şi asistenţă educaţională/Centrului Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională cazurile de abuz, neglijare, exploatare şi orice altă formă de violenţă asupra copilului şi de a semnala serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, aceste cazuri.

Art. 53. - (1) Copilul are dreptul la odihnă şi vacanţă.

(2) Copilul trebuie să beneficieze de timp suficient pentru odihnă şi vacanţă, să participe în mod liber la activităţi recreative proprii vârstei sale şi la activităţile culturale, artistice şi sportive ale comunităţii. Autorităţile publice au obligaţia să contribuie, potrivit atribuţiilor ce le revin, la asigurarea condiţiilor exercitării în condiţii de egalitate a acestui drept.

            (3) Autorităţile publice au obligaţia să asigure, potrivit atribuţiilor care le revin, locuri de joacă suficiente şi adecvate pentru copii, în mod special în situaţia zonelor intens populate.

 

CAPITOLUL III

Protecţia specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi

 

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii comune

 

Art. 54. - Protecţia specială a copilului reprezintă ansamblul măsurilor, prestaţiilor şi serviciilor destinate îngrijirii şi dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi sau a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora.

Art. 55. - (1) Copilul beneficiază de protecţia specială prevăzută de prezenta lege până la dobândirea capacităţii depline de exerciţiu.

(2) La cererea tânărului, exprimată după dobândirea capacităţii depline de exerciţiu, dacă îşi continuă studiile o singură dată în fiecare formă de învăţământ de zi, protecţia specială se acordă, în condiţiile legii, pe toată durata continuării studiilor, dar fără a se depăşi vârsta de 26 de ani.

(3) Tânărul care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu şi a beneficiat de o măsură de protecţie specială, dar care nu îşi continuă studiile şi nu are posibilitatea revenirii în propria familie, fiind confruntat cu riscul excluderii sociale, beneficiază, la cerere, pe o perioadă de până la 2 ani, de protecţie specială, în scopul facilitării integrării sale sociale. Acest drept se pierde în cazul în care se face dovada că tânărului i s-au oferit un loc de muncă şi/sau locuinţă cel puţin de două ori, iar acesta Ie-a refuzat ori Ie-a pierdut din motive imputabile lui.

Art. 56. - Serviciile de protecţie specială sunt cele prevăzute la art. 120-123.

Art. 57. - (1) Măsurile de protecţie specială a copilului se stabilesc şi se aplică în baza planului individualizat de protecţie.

(2) Planul prevăzut la alin. (1) se întocmeşte şi se revizuieşte în conformitate cu normele metodologice elaborate şi aprobate de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

(3) Măsurile de protecţie specială a copilului care a împlinit vârsta de 14 ani se stabilesc numai cu consimţământul acestuia, în situaţia în care copilul refuză să îşi dea consimţământul, măsurile de protecţie se stabilesc numai de către instanţa judecătorească, care, în situaţii temeinic motivate, poate trece peste refuzul acestuia de a-şi exprima consimţământul faţă de măsura propusă.

Art. 58. - (1) Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului are obligaţia de a întocmi planul individualizat de protecţie, în termen de 30 de zile după primirea cererii de instituire a unei măsuri de protecţie specială sau imediat după ce directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului a dispus plasamentul în regim de urgenţă.

(2) în situaţia copilului pentru care a fost instituită tutela, dispoziţiile alin. (1) nu sunt aplicabile.

(3) La stabilirea obiectivelor planului individualizat de protecţie se acordă prioritate reintegrării copilului în familie, iar dacă aceasta nu este posibilă, se va proceda la deschiderea procedurii adopţiei interne.

(4) Reintegrarea copilului în familie ca obiectiv al planului individualizat de protecţie se stabileşte cu consultarea obligatorie a părinţilor şi a membrilor familiei extinse care au putut fi găsiţi.

(5) Deschiderea procedurii adopţiei interne se realizează în condiţiile legii speciale, adopţia ca obiectiv al planului individualizat de protecţie stabilindu-se fără consultarea părinţilor şi a membrilor familiei extinse.

(6) Planul individualizat de protecţie poate prevedea plasamentul copilului într-un serviciu de tip rezidenţial, numai în cazul în care nu a putut fi instituită tutela ori nu a putut fi dispus plasamentul la familia extinsă, la un asistent maternal sau la o altă persoană sau familie, în condiţiile prezentei legi.

Art. 59. - Măsurile de protecţie specială a copilului sunt: a) plasamentul;

b) plasamentul în regim de urgenţă; c) supravegherea specializată.

Art. 60. - De măsurile de protecţie specială, instituite de prezenta lege, beneficiază:

a) copilul ai cărui părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau cărora li sa aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi, când nu a putut fi instituită tutela;

b) copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinţilor din motive neimputabile acestora;

c) copilul abuzat sau neglijat;

d) copilul găsit sau copilul părăsit în unităţi sanitare;

e) copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal.

            Art. 61, - Părinţii, precum şi copilul care a împlinit vârsta de 14 ani au dreptul să atace în instanţă măsurile de protecţie specială instituite de prezenta lege, beneficiind de asistenţă juridică gratuită, în condiţiile legii.

 

SECŢIUNEA a 2-a

Plasamentul

 

Art. 62. - (1) Plasamentul copilului constituie o măsură de protecţie specială, având caracter temporar, care poate fi dispusă, în condiţiile prezentei legi, după caz, la:

a) o persoană sau familie;

b) un asistent maternal;

c) un serviciu de tip rezidenţial, prevăzut la art. 123 alin. (2) şi licenţiat în condiţiile legii.

(2) Persoana sau familia care primeşte un copil în plasament trebuie să aibă domiciliul în România şi să fie evaluată de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului cu privire la garanţiile morale şi condiţiile materiale pe care trebuie să le îndeplinească pentru a primi un copil în plasament.

Art. 63. - Pe toată durata plasamentului, domiciliul copilului se află, după caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidenţial care îl are în îngrijire.

Art. 64. - (1) Plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 2 ani poate fi dispus numai la familia extinsă sau substitutivă, plasamentul acestuia într-un serviciu de tip rezidenţial fiind interzis.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), se poate dispune plasamentul într-un serviciu de tip rezidenţial al copilului mai mic de 2 ani, în situaţia în care acesta prezintă handicapuri grave, cu dependenţă de îngrijiri în servicii de tip rezidenţial specializate.

(3) La stabilirea măsurii de plasament se va urmări:

a) plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsă sau la familia substitutivă;

b) menţinerea fraţilor împreună;

c) facilitarea exercitării de către părinţi a dreptului de a vizita copilul şi de a menţine legătura cu acesta.

Art. 65. - (1) Măsura plasamentului se stabileşte de către comisia pentru protecţia copilului, în situaţia în care există acordul părinţilor, pentru situaţiile prevăzute la art. 60 lit. b) şi e).

(2) Măsura plasamentului se stabileşte de către instanţa judecătorească, la cererea direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului:

a) în situaţia copilului prevăzut la art. 60 lit. a), precum şi în situaţia copilului prevăzut la art. 60 lit. c) şi d), dacă se impune înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă dispus de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului;

b) în situaţia copilului prevăzut la art. 60 lit. b) şi e), atunci când nu există acordul părinţilor sau, după caz, al unuia dintre părinţi, pentru instituirea acestei măsuri.

Art. 66. - (1) Drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copil se menţin pe toată durata măsurii plasamentului dispus de către comisia pentru protecţia copilului.

(2) Drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copil se menţin pe toată durata măsurii plasamentului dispus de către instanţă în situaţia copilului prevăzut la art. 60 lit. b) şi e), atunci când nu există acordul părinţilor sau, după caz, al unuia dintre părinţi, pentru instituirea acestei măsuri, dacă în vederea respectării interesului superior al copilului instanţa nu dispune altfel, în funcţie de circumstanţele cazului.

(3) Drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copil pe toată durata măsurii plasamentului dispus de către instanţă în situaţia copilului prevăzut la art. 60 lit. a), precum şi în situaţia copilului prevăzut la art. 60 lit. c) şi d) sunt exercitate de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.

(4) Dispoziţiile prevăzute de legislaţia în vigoare referitoare la dreptul părintelui firesc de a consimţi la adopţia copilului se aplică în mod corespunzător.

Art. 67. - (1) Comisia pentru protecţia copilului sau, după caz, instanţa care a dispus plasamentul copilului în condiţiile prezentei legi va stabili, dacă este cazul, şi cuantumul contribuţiei lunare a părinţilor la întreţinerea acestuia, în condiţiile stabilite de Codul civil. Sumele astfel încasate se constituie venit la bugetul judeţului, respectiv la cel al sectorului municipiului Bucureşti, de unde provine copilul.

(2) Dacă plata contribuţiei la întreţinerea copilului nu este posibilă, instanţa obligă părintele apt de muncă să presteze între 20 şi 40 de ore lunar pentru fiecare copil, acţiuni sau lucrări de interes local, pe durata aplicării măsurii de protecţie specială, pe raza administrativ-teritorială în care are domiciliul sau reşedinţa.

            (3) Acţiunile şi lucrările prevăzute la alin. (2) sunt incluse în planul de acţiuni sau lucrări de interes local, întocmit conform dispoziţiilor legale în vigoare.

 

SECŢIUNEA a 3-a

Plasamentul în regim de urgenţă

 

Art. 68. - (1) Plasamentul în regim de urgenţă este o măsură de protecţie specială, cu caracter temporar, care se stabileşte pentru copilul aflat în următoarele situaţii:

a) abuzat, neglijat sau supus oricărei forme de violenţă;

b) găsit sau părăsit în unităţi sanitare.

(2) Plasamentul în regim de urgenţă se poate dispune şi în cazul copilului al cărui unic ocrotitor legal sau ambii au fost reţinuţi, arestaţi, internaţi sau în situaţia în care, din orice alt motiv, aceştia nu-şi pot exercita drepturile şi obligaţiile părinteşti cu privire la copil.

(3) Autoritatea, instituţia sau unitatea care a hotărât sau a dispus una dintre măsurile prevăzute la alin. (2) care a condus la rămânerea unui minor fără ocrotire părintească sau care, după caz, primeşte sau găzduieşte o persoană despre care cunoaşte că este singurul ocrotitor legal al unui copil are obligaţia de a informa, în cel mai scurt timp posibil, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei circumscripţie locuieşte copilul, despre situaţia acestuia şi a ocrotitorului său legal.

(4) Dispoziţiile art. 62-64 se aplică în mod corespunzător.

(5) Pe toată durata plasamentului în regim de urgenţă se suspendă de drept exerciţiul drepturilor părinteşti, până când instanţa judecătorească va decide cu privire la menţinerea sau înlocuirea acestei măsuri şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti. Pe perioada suspendării, drepturile şi obligaţiile părinteşti privitoare la persoana copilului sunt exercitate şi, respectiv, îndeplinite de către persoana, familia, asistentul maternal sau şeful serviciului de tip rezidenţial care a primit copilul în plasament în regim de urgenţă, iar cele privitoare la bunurile copilului sunt exercitate şi, respectiv, îndeplinite de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.

Art. 69. - (1) Măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din unitatea administrativ-teritorială în care se găseşte copilul aflat în situaţiile prevăzute la art. 68 alin. (1), dacă nu se întâmpină opoziţie din partea reprezentanţilor persoanelor juridice, precum şi a persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia copilului respectiv. Pentru copilul aflat în situaţiile prevăzute la art. 68 alin. (2), măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.

(2) Măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către instanţa judecătorească în condiţiile art. 100 alin. (3).

Art. 70. - (1) în situaţia plasamentului în regim de urgenţă dispus de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, aceasta este obligată să sesizeze instanţa judecătorească în termen de 5 zile de la data la care a dispus această măsură.

(2) în situaţia în care nu se mai menţin împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurii plasamentului în regim de urgenţă, directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului poate dispune, în termenul prevăzut la alin. (1), revocarea măsurii de plasament în regim de urgenţă.

(3) Instanţa judecătorească va analiza motivele care au stat la baza măsurii adoptate de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului şi va dispune încetarea plasamentului în regim de urgenţă şi, după caz, reintegrarea copilului în familia sa, înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă cu tutela sau cu măsura plasamentului. Instanţa se va pronunţa, totodată, cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti.

            (4) În situaţia în care plasamentul în regim de urgenţă este dispus de către instanţa judecătorească, aceasta se va pronunţa în condiţiile art. 100 alin. (4).

 

SECŢIUNEA a 4-a

Supravegherea specializată

 

            Art. 71. - (1) Măsura de supraveghere specializată se dispune în condiţiile prezentei legi faţă de copilul care a săvârşit o faptă penală şi care nu răspunde penal.

            (2) În cazul în care există acordul părinţilor sau al reprezentantului legal, măsura supravegherii specializate se dispune de către comisia pentru protecţia copilului, iar, în lipsa acestui acord, de către instanţa judecătorească.

 

SECŢIUNEA a 5-a

Monitorizarea aplicării măsurilor de protecţie specială

Art. 72. - (1) împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecţie specială, dispuse de comisia pentru protecţia copilului sau de instanţa judecătorească, trebuie verificate trimestrial de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului.

 

(2) în cazul în care împrejurările prevăzute la alin. (1) s-au modificat, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este obligată să sesizeze de îndată comisia pentru protecţia copilului sau, după caz, instanţa judecătorească, în vederea modificării sau, după caz, a încetării măsurii.

(3) Dreptul de sesizare prevăzut la alin. (2) îl au, de asemenea, părinţii sau alt reprezentant legal al copilului, precum şi copilul.

Art. 73. - (1) Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului sau, după caz, organismul privat autorizat are obligaţia de a urmări modul în care sunt puse în aplicare măsurile de protecţie specială, dezvoltarea şi îngrijirea copilului pe perioada aplicării măsurii.

(2) în îndeplinirea obligaţiei prevăzute la alin. (1) direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului sau, după caz, organismul privat autorizat întocmeşte, trimestrial sau ori de câte ori apare o situaţie care impune acest lucru, rapoarte privitoare la evoluţia dezvoltării fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale a copilului şi a modului în care acesta este îngrijit.

(3) în situaţia în care se constată, pe baza raportului întocmit potrivit alin. (2), necesitatea modificării sau, după caz, a încetării măsurii, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este obligată să sesizeze de îndată comisia pentru protecţia copilului sau, după caz, instanţa judecătorească.

(4) Propunerea de încetare a măsurii de protecţie şi reintegrarea în familie este însoţită, în mod obligatoriu, de documente din care să reiasă participarea părinţilor la şedinţe de consiliere, astfel încât reintegrarea să se realizeze în cele mai bune condiţii.

Art. 74. - La încetarea măsurilor de protecţie specială prin reintegrarea copilului în familia sa, serviciul public de asistenţă socială, organizat la nivelul municipiilor şi oraşelor, persoanele cu atribuţii de asistenţă socială din aparatul de specialitate al primarului, precum şi direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, îh cazul sectoarelor municipiului Bucureşti, de la domiciliul sau, după caz, de la reşedinţa părinţilor, au obligaţia de a urmări evoluţia dezvoltării copilului, precum şi modul în care părinţii îşi exercită drepturile şi îşi îndeplinesc obligaţiile cu privire la copil. În acest scop, acestea întocmesc rapoarte lunare pe o perioadă de minimum 6 luni.

            Art. 75. - Copilul faţă de care a fost luată o măsură de protecţie specială are dreptul de a menţine relaţii cu alte persoane, dacă acestea nu au o influenţă negativă asupra dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale.

 

CAPITOLUL IV

Protecţia copiilor refugiaţi şi protecţia copiilor în caz de conflict armat

 

Art. 76. - (1) Copiii care solicită obţinerea statutului de refugiat, precum şi cei care au obţinut acest statut beneficiază de protecţie şi asistenţă umanitară corespunzătoare pentru realizarea drepturilor lor.

(2) Copiii prevăzuţi la alin. (1) beneficiază de una dintre formele de protecţie prevăzute de Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 77. - (1) în situaţia în care copilul care solicită statutul de refugiat este neînsoţit de către părinţi sau de un alt reprezentant legal, susţinerea intereselor acestuia pe parcursul procedurii de acordare a statutului de refugiat se asigură de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei rază administrativ-teritorială se află organul teritorial al Ministerului Afacerilor Interne unde urmează a fi depusă cererea.

(2) Cererea pentru acordarea statutului de refugiat al copilului aflat în situaţia prevăzută la alin. (1) se analizează cu prioritate.

(3) în scopul susţinerii adecvate a intereselor copilului prevăzut la alin. (1), direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului desemnează o persoană cu studii superioare juridice sau de asistenţă socială din cadrul personalului propriu sau al unui organism privat autorizat, care să susţină drepturile copilului şi să participe, alături de acesta, la întreaga procedură de acordare a statutului de refugiat.

(4) în situaţia în care se constată că persoana desemnată de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului nu îşi îndeplineşte corespunzător obligaţia de apărare a intereselor copilului sau dovedeşte rea-credinţă în îndeplinirea acesteia, Inspectoratul General pentru Imigrări poate solicita direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului înlocuirea acestei persoane.

Art. 78. - (1) Până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cererii de acordare a statutului de refugiat, cazarea copiilor prevăzuţi la art. 77 se realizează într-un serviciu de tip rezidenţial prevăzut de prezenta lege, aparţinând direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului sau unui organism privat autorizat.

(2) Copiii care au împlinit vârsta de 16 ani pot fi cazaţi şi în centrele de primire şi cazare aflate în subordinea Inspectoratului General pentru Imigrări.

(3) Copiii prevăzuţi la alin. (1), cărora li s-a acordat statutul de refugiat, beneficiază de protecţia specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi, prevăzută de prezenta lege.

Art. 79. - (1) în situaţia în care cererea copilului prevăzut la art. 76, de acordare a statutului de refugiat, este respinsă în mod definitiv şi irevocabil, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului sesizează Inspectoratul General pentru Imigrări şi solicită instanţei judecătoreşti stabilirea plasamentului copilului într-un serviciu de protecţie specială.

(2) Măsura plasamentului durează până la returnarea copilului în ţara de reşedinţă a părinţilor ori în ţara în care au fost identificaţi alţi membri ai familiei dispuşi să ia copilul.

Art. 80. - (1) Copiii afectaţi de conflicte armate beneficiază de protecţie şi asistenţă în condiţiile prezentei legi.

(2) în caz de conflicte armate, instituţiile statului iau măsurile necesare pentru dezvoltarea de mecanisme speciale menite să asigure monitorizarea măsurilor adoptate pentru protejarea drepturilor copilului.

Art. 81. - Niciun copil nu va fi folosit ca spion, călăuză sau curier în timpul conflictelor armate.

Art. 82. - (1) în situaţia existenţei unui conflict armat, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Interne, cu Ministerul Apărării Naţionale, precum şi cu alte instituţii cu atribuţii specifice, are obligaţia de a iniţia şi de a implementa strategii şi programe, inclusiv la nivel familial şi comunitar, pentru a asigura demobilizarea copiilor soldaţi şi, respectiv, pentru a remedia efectele fizice şi psihice ale conflictelor asupra copilului şi pentru a promova reintegrarea socială a acestuia.

(2) Organele administraţiei publice centrale menţionate la alin. (1), în colaborare cu Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi cu Ministerul Educaţiei Naţionale, vor promova măsurile corespunzătoare pentru:

a) educarea în spiritul înţelegerii, solidarităţii şi păcii, ca un proces general şi continuu în prevenirea conflictelor;

b) educarea şi pregătirea copiilor demobilizaţi pentru o viaţă socială activă şi responsabilă.

Art. 83. - (1) în orice judeţ sau sector al municipiului Bucureşti, preşedintele consiliului judeţean ori, după caz, primarul sectorului municipiului Bucureşti are obligaţia de a înainta direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, în termen de 24 de ore de la iniţierea unui conflict armat, o listă completă a tuturor copiilor aflaţi pe teritoriul respectivei unităţi administrativ-teritoriale, în vederea monitorizării situaţiei acestora.

(2) Infrastructura având ca destinaţie protecţia şi promovarea drepturilor copilului nu va fi folosită în scopuri militare.

            (3) în cazul acţiunilor de evaluare desfăşurate în urma unor conflicte armate, copiilor li se va acorda prioritate. Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, în colaborare cu protecţia civilă, va lua măsurile necesare pentru a se asigura supravegherea copiilor care sunt evacuaţi de către persoane care îşi pot asuma responsabilitatea ocrotirii şi siguranţei lor. Ori de câte ori este posibil, membrii aceleiaşi familii vor fi cazaţi împreună.

 

CAPITOLUL V

Protecţia copilului care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal

 

Art. 84. - (1) Pentru copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal, la propunerea direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei unitate administrativ-teritorială se află copilul, se va lua una dintre măsurile prevăzute la art. 59 lit. a) şi c).

(2) în dispunerea uneia dintre măsurile prevăzute Ea art. 59 lit. a) şi c), comisia pentru protecţia copilului, atunci când există acordul părinţilor sau al altui reprezentant legal al copilului, ori, după caz, instanţa judecătorească, atunci când acest acord lipseşte, va ţine seama de:

a) condiţiile care au favorizat săvârşirea faptei;

b) gradul de pericol social al faptei;

c) mediul în care a crescut şi a trăit copilul;

d) riscul săvârşirii din nou de către copil a unei fapte prevăzute de legea penală;

e) orice alte elemente de natură a caracteriza situaţia copilului.

(3) Părinţii copilului care săvârşeşte fapte penale şi nu răspunde penal au obligaţia de a participa la şedinţele de consiliere efectuate de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, în baza unui program personalizat de consiliere psihologica.

Art. 85. - (1) Măsura supravegherii specializate constă în menţinerea copilului în familia sa, sub condiţia respectării de către acesta a unor obligaţii, cum ar fi:

a) frecventarea cursurilor şcolare;

b) utilizarea unor servicii de îngrijire de zi;

c) urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie;

d) interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legături cu anumite persoane.

(2) în cazul în care menţinerea în familie nu este posibilă sau atunci când copilul nu îşi îndeplineşte obligaţiile stabilite prin măsura supravegherii specializate, comisia pentru protecţia copilului ori, după caz, instanţa judecătorească, după distincţiile prevăzute la art. 84 alin. (2), poate dispune plasamentul acestuia în familia extinsă ori în cea substitutivă, precum şi îndeplinirea de către copil a obligaţiilor prevăzute la alin. (1).

Art. 86. - În cazul în care fapta prevăzută de legea penală, săvârşită de copilul care nu răspunde penal, prezintă un grad ridicat de pericol social, precum şi în cazul în care copilul pentru care s-au stabilit măsurile prevăzute la art. 85 săvârşeşte în continuare fapte penale, comisia pentru protecţia copilului sau, după caz, instanţa judecătorească dispune, pe perioadă determinată, plasamentul copilului într-un serviciu de tip rezidenţial specializat.

Art. 87. - Este interzis să se dea publicităţii orice date referitoare la săvârşirea de fapte penale de către copilul care nu răspunde penal, inclusiv date privitoare la persoana acestuia.

Art. 88. - (1) Pe toată durata aplicării măsurilor destinate copilului care săvârşeşte fapte penale şi nu răspunde penal, vor fi asigurate servicii specializate, pentru a-i asista pe copii în procesul de reintegrare în societate.

(2) Tipurile de servicii specializate prevăzute la alin. (1), precum şi standardele referitoare la modalitatea de asigurare a acestor servicii se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

            (3) Copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal va fi însoţit şi asistat de către un psiholog sau asistentul social, desemnat de direcţia generală de asistenţă socială si protecţia copilului în orice etapă a cercetării penale.

 

CAPITOLUL VI

Protecţia copilului împotriva abuzului, neglijării, exploatării şi a oricărei forme de violenţă

 

Art. 89. - (1) Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva abuzului, neglijării, exploatării, traficului, migraţiei ilegale, răpirii, violenţei, pornografiei prin internet, precum şi a oricăror forme de violenţă, indiferent de mediul în care acesta se află: familie, instituţii de învăţământ, medicale, de protecţie, medii de cercetare a infracţiunilor şi de reabilitare/detenţie, internet, mass-media, locuri de muncă, medii sportive, comunitate etc.

(2) Orice persoană fizică sau juridică, precum şi copilul pot sesiza direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului din judeţul/sectorul de domiciliu să ia măsurile corespunzătoare pentru a-l proteja împotriva oricăror forme de violenţă, inclusiv violenţă sexuală, vătămare sau de abuz fizic sau mental, de rele tratamente sau de exploatare, de abandon sau neglijenţă.

(3) Angajaţii instituţiilor publice sau private care, prin natura profesiei, intră în contact cu copilul şi au suspiciuni asupra unui posibil caz de abuz, neglijare sau rele tratamente au obligaţia de a sesiza de urgenţă direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului.

Art. 90. - (1) Părinţii copilului sau, după caz, alt reprezentant legal al acestuia, autorităţile publice şi organismele private au obligaţia să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a facilita readaptarea fizică şi psihologică şi reintegrarea socială a oricărui copil care a fost victima oricărei forme de neglijenţă, exploatare sau abuz, de tortură sau pedeapsă ori tratamente crude, inumane sau degradante.

            (2) Persoanele menţionate la alin. (1) vor asigura condiţiile necesare pentru ca readaptarea şi reintegrarea să favorizeze sănătatea, respectul de sine şi demnitatea copilului.

 

SECŢIUNEA 1

Protecţia copilului împotriva exploatării economice

 

Art. 91. - (1) Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva exploatării şi nu poate fi constrâns la o muncă sau activitate domestică ori în afara fami