MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 184/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 184         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 14 martie 2014

 

SUMAR

 

LEGI ŞI DECRETE

 

23. - Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie

 

270. - Decret privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie

 

ORDONANŢE SI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

10. - Ordonanţă de urgenţă privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947

 

147. - Hotărâre privind completarea anexei nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 1.282/2007 pentru aprobarea normelor privind recunoaşterea diplomelor, certificatelor şi titlurilor de medic, de medic dentist, de farmacist, de asistent medical generalist şi de moaşă, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un stat aparţinând Spaţiului European sau de Confederaţia Elveţiană

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

31. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul afacerilor interne, pentru completarea Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 176/2012 privind atribuirea de denumiri onorifice şi stabilirea de zile aniversare pentru unele structuri din Ministerul Afacerilor Interne

 

380. - Ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală privind modificarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2.289/2010 pentru aprobarea Procedurii privind emiterea şi comunicarea unor acte administrative pentru debitorii care înregistrează obligaţii fiscale restante sub o anumită limită

 

ACTE ALE CURŢII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

            Hotărârea din 4 decembrie 2012 în Cauza Petruş Iacob împotriva României

 

ACTE ALE CAMEREI AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

 

7. - Hotărâre privind aprobarea Procedurilor de înscriere la examenul de competenţă profesională a persoanelor care au finalizat stagiul la Camera Auditorilor Financiari din România şi sunt membri cu drepturi depline ai Asociaţiei Contabililor Autorizaţi

 

Lista cuprinzând asociaţiile şi fundaţiile cărora li s-au alocat subvenţii de la bugetul local în anul 2014, în conformitate cu prevederile Legii nr. 34/1998 privind acordarea unor subvenţii asociaţiilor şi fundaţiilor române cu personalitate juridică, care înfiinţează şi administrează unităţi de asistenţă socială, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 1.153/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 34/1998 privind acordarea unor subvenţii asociaţiilor şi fundaţiilor române cu personalitate juridică, care înfiinţează şi administrează unităţi de asistenţă socială

 

LEGI SI DECRETE

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

SENATUL

 

LEGE

pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie

 

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

 

Art. I. - Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57 din 4 iunie 2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, publicată În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335 din 7 iunie 2013, cu următoarele modificări şi completări:

1. La articolul I, înainte de punctul 1 se introduce un nou punct cu următorul cuprins:

“- La articolul 2, litera f) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«f) centrală hidroelectrică retehnologizată - centrala hidroelectrică cu o putere instalată de cel mult 10 MW, care îndeplineşte următoarele condiţii:

- are o durată de funcţionare de cel puţin 15 ani de la data punerii în funcţiune;

- a fost supusă unui ansamblu de operaţiuni de înlocuire a unor tehnologii existente, uzate moral şi/sau fizic, cu tehnologii modeme, în scopul creşterii eficienţei activităţii de producere, sau grup hidroelectric nou instalat într-o centrală hidroelectrică preexistentă ori într-o amenajare hidrotehnică utilizată anterior în scop energetic;»“.

2. La articolul I punctul 1, litera e) a alineatului (6) al articolului 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„e) energia electrică produsă în centrale electrice fotovoltaice Situate pe terenuri care, la data de 31 decembrie 2013, erau în Circuitul agricol în condiţiile legii;”.

3. La articolul I, după punctul 1 se introduc trei noi puncte, punctele 11-13, cu următorul cuprins:

“11. La articolul 3 alineatul (8), litera b) se abrogă.

12. La articolul 4, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«(4) Cotele anuale obligatorii de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi pentru perioada 2010-2013 sunt următoarele: 2010 - 8,3%; 2011 - 10%; 2012 - 12%; 2013 - 14%.»

P. La articolul 4, după alineatul (4) se introduc două noi alineate, alineatele (41) şi (42), cu următorul cuprins:

«(41) începând cu anul 2014, ANRE monitorizează anual cotele anuale realizate de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi şi, în funcţie de gradul de realizare a obiectivului naţional şi de impactul la consumatorul final, estimează, publică pe site-ul propriu şi informează Guvernul până la data de 30 iunie a anului curent asupra nivelului cotei anuale obligatorii de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie, care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi pentru anul următor.

(42) Pentru perioada 2015-2020, cota anuală obligatorie de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie, care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi, se stabileşte anual şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Departamentului pentru Energie, în termen de 60 de zile de la data comunicării acesteia de către ANRE.»“

4. La articolul I, după punctul 2 se introduce un nou punct, punctul 21, cu următorul cuprins:

“2. La articolul 4, alineatul (10) se abrogă.”

5. La articolul I punctul 3, partea introductivă a alineatului (21) şi alineatul (22) ale articolului 6 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

,,(21) În perioada 1 iulie 2013-31 martie 2017 se amână temporar tranzacţionarea unui număr de certificate verzi din cele prevăzute la alin. (2), pentru fiecare 1 MWh produs şi livrat de producătorii de energie electrică din surse regenerabile, acreditaţi de ANRE până la data de 31 decembrie 2013, după cum urmează:

…………………………………………………………………………….

(22) Recuperarea certificatelor verzi amânate conform prevederilor alin. (21) se va face începând cu 1 aprilie 2017 pentru centralele prevăzute la alin. (21) lit. a) şi c)r respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2018 pentru centralele prevăzute la alin. (21) lit. b), eşalonat cel mult până la data de 30 decembrie 2020.”

6. La articolul I, după punctul 3 se introduc trei noi puncte, punctele 31-33, cu următorul cuprins:

“31. La articolul 6, după alineatul (22) se introduc două noi alineate, alineatele (23) şi (24), cu următorul cuprins:

„« (23) În cazul centralelor electrice realizate cu ajutor investiţional, după aplicarea prevederilor art. 6 alin. (7) lit. b), dispoziţiile alin. (21) se aplică astfel încât numărul de certificate verzi rezultat să nu fie subunitar.

(24) În cazul centralelor electrice realizate cu ajutor investiţional, dacă numărul de certificate verzi calculat de ANRE prin aplicarea prevederilor art. 6 alin. (7) lit. b) este subunitar, nu se aplică prevederile alin. (21).»

32. La articolul 6, după alineatul (3) se introduce un nou alineat alineatul (31), cu următorul cuprins:

«(31) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), energia electrică produsă în centrale electrice amplasate pe vehicule de orice fel nu face obiectul prezentei legi.»

33. La articolul 6, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«(5) Pentru energia electrică produsă în centrale electrice care utilizează biomasa ce provine din culturi energetice se acordă suplimentar faţă de prevederile alin. (2) lit. d) câte un certificat verde pentru fiecare 1 MWh produs şi livrat.»“

7. La articolul I punctul 4, litera b) a alineatului (7) al articolului 6 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„b) un număr de certificate verzi stabilit de AN RE prin reducerea numărului de certificate verzi prevăzut la alin. (2), (4) sau (5), după caz, diminuând valoarea de referinţă a investiţiei per MW cu valoarea ajutorului primit per MW şi păstrând valoarea ratelor interne de rentabilitate considerate în calculele furnizate Comisiei Europene în cadrul procesului de autorizare a sistemului de promovare, dacă centralele electrice beneficiază suplimentar de ajutor de stat. Reducerea numărului de certificate verzi prevăzută se aplică până la concurenţa valorii ajutorului investiţional primit de producătorul de energie electrică, utilizându-se în calcul valoarea medie a unui certificat verde, calculată ca medie aritmetică a valorii maxime şi valorii minime de tranzacţionare a certificatelor verzi.”

8. La articolul I, după punctul 5 se introduce un nou punct, punctul 51, cu următorul cuprins:

“51. La articolul 6, alineatul (9) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«(9) Certificatele verzi emise de operatorul de transport şi sistem au o durată de valabilitate de 12 luni.»“

9. La articolul I punctul 6, alineatele (2), (4) şi (6) ale articolului 8 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“(2) Furnizorii de energie electrică şi producătorii prevăzuţi la alin. (1) sunt obligaţi să achiziţioneze anual un număr de certificate verzi echivalent cu produsul dintre valoarea cotei anuale obligatorii de achiziţie de certificate verzi stabilite pentru anul respectiv, potrivit prevederilor art. 4 alin. (9), şi cantitatea de energie electrică prevăzută la alin. (1). exprimată în MWh. furnizată anual consumatorilor finali.

…………………………………………………………………………….

(4) în factura de energie electrică transmisă consumatorilor finali, valoarea certificatelor verzi se facturează separat faţă de tarifele/preţurile pentru energia electrică, precizându-se temeiul legal, după achiziţionarea de către furnizor a certificatelor verzi corespunzător cotei obligatorii de achiziţie. Această valoare reprezintă produsul dintre valoarea cotei anuale obligatorii de achiziţie de certificate (CV/MWh) estimate de către ANRE, cantitatea de energie electrică facturată (MWh) şi preţul certificatelor verzi achiziţionate de furnizorul respectiv pe pieţele centralizate administrate de operatorul pieţei de energie electrică.

…………………………………………………………………………….

 (6) Până cel târziu la data de 1 septembrie a fiecărui an, furnizorii de energie electrică şi producătorii prevăzuţi la alin. (1) vor regulariza, în tranşe egale, valoarea certificatelor verzi aferente anului anterior, în funcţie de cota anuală stabilită de către ANRE conform prevederilor art. 4 alin. (9), energia electrică furnizată şi preţul mediu ponderat al certificatelor verzi utilizate de către furnizor pentru anul anterior.”

10. La articolul I, după punctul 6 se introduc două noi puncte, punctele 61 şi 62, cu următorul cuprins:

“61, La articolul 8, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«(3) Furnizorii de energie electrică şi producătorii prevăzuţi la alin. (1) sunt obligaţi să transmită anual la ANRE, în formatul şi la termenele precizate de aceasta, cantităţile de energie electrică pentru care au obligaţia achiziţiei de certificate verzi, conform prezentei legi.»

62. La articolul 8, alineatul (5) se abrogă.”

11. La articolul I punctul 7, alineatul (8) al articolului 8 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(8) Se exceptează de la aplicarea prevederilor prezentei legi un procent din cantitatea de energie electrică livrată consumatorilor finali, cu respectarea reglementărilor europene incidente. Condiţiile de calificare pentru mecanismul de exceptare, precum şi cantitatea exceptată, condiţionată de aplicarea programelor anuale de creştere a eficienţei energetice, vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului, după notificarea acestora la Comisia Europeană şi obţinerea unei decizii de autorizare din partea acesteia.”

12. La articolul I, punctul 10 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“10. La articolul 12, alineatele (21) şi (22) se abrogă.”

13. La articolul I, după punctul 11 se Introduc două noi puncte, punctele 111 şi 112, cu următorul cuprins:

“111. La articolul 14, după alineatul (7) se introduce un nou alineat alineatul (71), cu următorul cuprins:

«(71) Regulamentul de acces în piaţa de energie electrică până la limita de siguranţă a Sistemului Electroenergetic Naţional se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Departamentului pentru Energie.»

112. La articolul 20, alineatul (3) se abrogă.”

14. La articolul I punctul 13, alineatele (1) şi (3) ale articolului 29 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“Art. 29. - (1) ANRE monitorizează producătorii beneficiari ai sistemului de promovare prin certificate verzi şi întocmeşte rapoarte anuale pe care le face publice pe site-ul propriu, în termen de 90 de zile de la încheierea perioadei monitorizate.

…………………………………………………………………………….

 (3) Măsurile de reducere a numărului de certificate verzi prevăzut la art. 6 alin. (2) se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Departamentului pentru Energie, în termen de 60 de zile de la data comunicării acestora de către ANRE potrivit prevederilor alin. (2), şi se aplică centralelor/grupurilor electrice deţinute de producătorii de energie electrică din surse regenerabile de energie, acreditate de către ANRE pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi, după data intrării în vigoare a acestei hotărâri a Guvernului, începând cu 1 ianuarie a anului următor.”

15. La articolul I, după punctul 13 se introduc două noi puncte, punctele 14 şi 15, cu următorul cuprins:

“14. La articolul 30 alineatul (1), după litera d) se introduc două noi litere, literele e) şi f), cu următorul cuprins:

«e) nerespectarea art. 8 alin. (4) şi (6) de către producătorii şi furnizorii menţionaţi la art. 8 alin. (1);

f) nerespectarea reglementărilor ANRE în domeniul promovării energiei din surse regenerabile de energie.»

15. La articolul 30, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

«(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. a), c), d), e) şi f) se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 10.000 tei, în cazul persoanelor fizice, şi cu amendă de la 10.000 lei la 100.000 lei, în cazul persoanelor juridice.

(3) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) se sancţionează cu amendă egală cu contravaloarea totală a certificatelor verzi neachiziţionate de un furnizor sau producător prevăzut la art. 8 alin. (1) multiplicată de 3 ori, valoarea minimă a acesteia fiind de 10.000 lei, iar valoarea maximă, de 10.000.000 lei, prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.»“.

16. Articolul II se abrogă.

17. Articolul III se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. III. - Energia electrică produsă din surse regenerabile de energie susţinută prin sistemul de promovare poate fi comercializată şi prin contracte reglementate, conform reglementărilor emise de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.”

Art. II. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, producătorii de energie electrică din surse regenerabile de energie care deţin grupuri/centrale electrice care beneficiază de sistemul de promovare, cu puteri instalate de cel mult 1 MW pe producător şi 2 MW pe producător pentru cogenerare de înaltă eficienţă pe bază de biomasă, pot încheia contracte bilaterale de vânzare/cumpărare a energiei electrice şi a certificatelor verzi negociate direct numai cu furnizorii consumatorilor finali, prin excepţie de la regula tranzacţionării centralizate a acestora.

Art. III. - (1) Prin excepţie de la prevederile art. 4 alin. (41) şi (42) din Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum aceasta a fost modificată şi completată prin prezenta lege, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei calculează, pentru anul 2014, cota de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi, o publică pe site-ul propriu în maximum 3 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, informează Guvernul asupra nivelului acesteia şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Departamentului pentru Energie, până cel târziu la data de 31 martie 2014.

(2) Prin excepţie de la prevederile art. 4 alin. (7) din Legea nr. 220/2008, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum aceasta a fost modificată şi completată prin prezenta lege, pentru anul 2014, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei calculează şi publică pe site-ul propriu în maximum 3 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi cota anuală obligatorie de achiziţie de certificate verzi estimată, numărul de certificate verzi estimate a fi emise pe baza informaţiilor privind energia electrică estimată a se produce din surse regenerabile de energie şi consumul final de energie electrică.

 

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în condiţiile art. 77 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale ari. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

PREŞEDINTELE SENATULUI

GEORGE-CRIN LAURENTIU ANTONESCU

 

Bucureşti, 14 martie 2014.

Nr. 23.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile

de energie

În temeiul prevederilor art. 77 alin. (3) şi ale art. 100 alin. (1) din Constituţia României, republicată,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Se promulgă Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie şi se dispune publicarea acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

TRAIAN BASESCU

 

Bucureşti, 13 martie 2014.

Nr. 270.

 

ORDONANŢE ŞI HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ DE URGENTĂ

privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947

 

Având în vedere urgenţa şi necesitatea adoptării unor măsuri care să permită concretizarea drepturilor privind acordarea despăgubirilor, rezultate din aplicarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată, şi Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificările şi completările ulterioare, astfel încât persoanele îndreptăţite să poată beneficia de acordarea unor despăgubiri certe, previzibile şi predictibile, în conformitate cu practica Curţii Europene a Drepturilor Omului,

având în vedere necesitatea instituirii unor reglementări speciale care să coreleze modalitatea de plată a despăgubirilor acordate persoanelor îndreptăţite potrivit Legii nr. 9/1998, republicată, şi Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, cu sursele de finanţare, astfel încât să se asigure menţinerea echilibrului bugetar şi, în mod implicit, respectarea angajamentelor interne şi internaţionale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce priveşte nivelul deficitului bugetar,

dată fiind necesitatea stabilirii unei noi modalităţi de piaţă a despăgubirilor acordate potrivit Legii nr. 9/1998, republicată, şi Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi a identificării surselor de finanţare necesare,

în contextul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013 prin care s-a reglementat modalitatea de plată a despăgubirilor acordate potrivit Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată, şi Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificările şi completările ulterioare,

în scopul instituirii unui interval de timp în care să se reglementeze un nou cadru legal necesar acordării acestor despăgubiri, aspect ce constituie o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, impunându-se adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanţei de urgenţă,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

Art. 1. - (1) începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă, pa o perioadă de 6 luni, emiterea hotărârilor prevăzute la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată, şi la art. 8 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Pe perioada stabilită la alin. (1) se suspendă emiterea de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a deciziilor de validare sau invalidare a hotărârilor comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.

Art. 2. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, plata voluntară a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către şeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998, şi, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Şeful Cancelariei Primului-Ministru,

Vlad Ştefan Stoica

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor,

George Băeşu

Ministrul finanţelor publice,

Ioana-Maria Petrescu

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

 

Bucureşti, 12 martie 2014.

Nr. 10.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind] completarea anexei nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 1.282/2007 pentru aprobarea normelor privind recunoaşterea diplomelor, certificatelor şi titlurilor de medic, de medic dentist, de farmacist, de asistent medical generalist şi de moaşă, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un stat aparţinând Spaţiului European sau de Confederaţia Elveţiană

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - În anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 1.282/2007 pentru aprobarea normelor privind recunoaşterea diplomelor, certificatelor şi titlurilor de medic, de medic dentist, de farmacist, de asistent medical generalist şi de moaşă, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un stat aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 733 din 30 octombrie 2007, cu completările ulterioare, după tabelul “Neurofiziologie clinică” şi “Chirurgie oro-dentară şi maxilo-facială (formare de bază în medicină şi formare în medicină dentară)” se introduce un nou tabel, cu următorul cuprins:

 

Ţara

Oncologie medicală Durata minimă de formare: 5 ani

Genetică medicală Durata minimă de formare: 4 ani

 

Denumirea

Denumirea

Hrvatska

 

 

1)

 

1)


1) Pentru celelalte state membre ale UE şi pentru cele aparţinând Spaţiului Economic European sau de Confederaţia Elveţiană se vor aplica prevederile pct. 2 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 213/2011 al Comisiei din 3 martie 2011 de modificare a anexelor II şi V la Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind recunoaşterea calificărilor profesionale, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 59 din 4 martie 2011.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul sănătăţii,

Nicolae Bănicioiu

Ministrul educaţiei naţionale,

Remus Pricopie

Ministrul delegat pentru învăţământ superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică,

Mihnea Cosmin Costoiu

Ministrul afacerilor externe,

Titus Corlăţean

 

Bucureşti, 6 martie 2014.

Nr. 147.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

 

ORDIN

pentru completarea Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 176/2012 privind atribuirea de denumiri onorifice şi stabilirea de zile aniversare pentru unele structuri din Ministerul Afacerilor Interne

În temeiul art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

viceprim-ministrul, ministrul afacerilor interne, emite următorul ordin:

Art. I. - Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 176/2012 privind atribuirea de denumiri onorifice şi stabilirea de zile aniversare pentru unele structuri din Ministerul Afacerilor Interne, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 24 iulie 2012, cu modificările şi completările ulterioare, se completează după cum urmează:

- La articolul 2 alineatul (1), după punctul 12 se introduce un nou punct, punctul 13, cu următorul cuprins:

“13. Ziua Brigăzii Speciale de Intervenţie «Vlad Ţepeş» a Jandarmeriei în data de 11 februarie”.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial la României, Partea I.

 

Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne,

Gabriel Oprea

 

Bucureşti, 12 martie 2014.

Nr. 31.

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

 

ORDIN

privind modificarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2.289/2010 pentru aprobarea Procedurii privind emiterea şi comunicarea unor acte administrative pentru debitorii care înregistrează obligaţii fiscale restante sub o anumită limită

În temeiul prevederilor art. 1201 alin. (1) şi (2) şi ale art. 178 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 11 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală,

preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală emite următorul ordin:

Art. I. - Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2.289/2010 pentru aprobarea Procedurii privind emiterea şi comunicarea unor acte administrative pentru debitorii care înregistrează obligaţii fiscale restante sub o anumită limită, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 573 din 12 august 2010, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 2, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

“Art. 2. - (1) Creanţele fiscale restante aflate în sold la data de 31 decembrie a anului, al căror plafon este prevăzut de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru anulare, se scad din evidenţele fiscale în primele 7 zile ale anului următor.”

2. În anexă, la capitolul I, punctul 2 va avea următorul cuprins:

“2.1. Pentru obligaţiile de plată cu scadenţa până la data de 1 iulie 2013 care se sting după această dată, deciziile referitoare la obligaţiile de plată accesorii reprezentând penalităţi de întârziere se emit o singură dată, trimestrial, pentru obligaţiile fiscale principale care au împlinit 90 de zile de la scadenţă, cu excepţia situaţiei în care acestea au fost stinse parţial sau total, după caz.

2.2. Pentru obligaţiile de plată scadente după data de 1 iulie 2013, deciziile referitoare la obligaţiile de plată accesorii reprezentând penalităţi de întârziere se emit potrivit dispoziţiilor pct. 1.”

3. În anexă, la capitolul I, punctul 3.5 va avea următorul cuprins:

“3.5. Pentru obligaţiile de plată cu scadenţa până la data de 1 iulie 2013, în situaţia în care la împlinirea termenului de 180 de zile prevăzut la pct. 3.1 se constată că există obligaţii fiscale principale restante în această perioadă, care nu au depăşit 90 de zile de la scadenţă, pentru acestea nu se vor emite decizii referitoare la obligaţiile de plată accesorii reprezentând penalităţi de întârziere, cu excepţia situaţiei în care acestea au fost stinse parţial sau total, după caz.”

Art. II. - Direcţia generală de reglementare a colectării creanţelor bugetare, Direcţia generală de tehnologia informaţiei, Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili, direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, precum şi organele fiscale din subordinea acestora vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală,

Gelu-Ştefan Diaconu

 

Bucureşti, 6 martie 2014.

Nr. 380.

 

ACTE ALE CURŢII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

 

CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

SECŢIA A TREIA

 

HOTĂRÂREA

din 4 decembrie 2012

în Cauza Petruş Iacob împotriva României

 

Strasbourg

(Cererea nr. 13.524/05)

DEFINITIVA

4 martie 2013

 

Hotărârea devine definitivă în condiţiile prevăzute la art. 44 § 2 din Convenţie. Aceasta poate suferi modificări de formă.

În Cauza Petruş Iacob împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia), reunită într-o cameră compusă din: Josep Casadevall, preşedinte, Alvina Gyulumyan, Ján Sikuta, Luis Lopez Guerra, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, judecători, şi Santiago Quesada, grefier de secţie, după ce a deliberat în camera de consiliu la 13 noiembrie 2012,

pronunţă prezenta hotărâre, adoptată la aceeaşi dată:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află cererea nr. 13.524/05 îndreptată împotriva României, prin care un resortisant al acestui stat, domnul Petruş Iacob (reclamantul), a sesizat Curtea la 10 martie 2005îri temeiul art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Convenţia).

2. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna Irina Cambrea, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

3. Reclamantul susţine că a fost supus unor rele tratamente de către agenţii de poliţie şi că ancheta care a urmat nu a fost una efectivă.

4. La 27 ianuarie 2011, cererea a fost comunicată Guvernului. În conformitate cu art. 29 § 1 din Convenţie, s-a hotărât, de asemenea, că admisibilitatea şi fondul cauzei vor fi examinate împreună.

5. În urma abţinerii domnului Corneliu Bîrsan, judecător ales Să reprezinte România (art. 28 din Regulamentul Curţii), preşedintele camerei a desemnat-o pe doamna Kristina Pardalos în calitate de judecător ad-hoc (art. 26 § 4 din Convenţie şi art. 29 § 1 din Regulament)

ÎN FAPT

I. Circumstanţele cauzei

6. Reclamantul s-a născut în 1954 şi locuieşte în Brăila.

A. Incidentul din 14 august 2001

7. La 14 august 2001, Garda Financiară din cadrul Ministerului Finanţelor Publice a efectuat un control într-o piaţă din Brăila unde reclamantul vindea cartofi. Ofiţerul-şef şi alţi 2 ofiţeri i-au solicitat reclamantului să prezinte certificatul de producător pentru marfa pe care o vindea.

8. Ofiţerii Gărzii Financiare au întocmit un proces-verbal de contravenţie împotriva reclamantului, pe motiv că acesta nu a prezentat certificatul de producător, şi au vrut să înceapă confiscarea produselor. Reclamantul a protestat cu voce tare împotriva acestei măsuri.

9. Considerând comportamentul reclamantului agresiv, ofiţerul-şef al Gărzii Financiare a solicitat prin telefon ajutorul poliţiei. O echipă de intervenţie rapidă formată din 3 agenţi de poliţie, dintre care 2 erau mascaţi, a ajuns la faţa locului.

10. Ofiţerii Gărzii Financiare i-au solicitat reclamantului să îşi conducă maşina cu marfa într-un loc unde aceasta să poată fi cântărită. Reclamantul a refuzat să conducă maşina pe motiv că băuse deja două beri. În semn de protest faţă de confiscarea produselor sale, el s-a agăţat de un gard şi a început să strige.

11. Pentru a-l imobiliza pe reclamant, poliţiştii mascaţi au folosit de două ori spray lacrimogen în direcţia feţei lui şi l-au încătuşat. Apoi, aceştia l-au târât până la maşina de poliţie.

12. La 16 august 2001, reclamantul a consultat un medic legist şi, la 19 august 2001, i s-a eliberat un certificat medico-legal. Conform medicului legist, reclamantul prezenta:

“- o zonă de hiperemie neuniformă între sprâncene şi o leziune sub sprânceana dreaptă de aproximativ 3,5 cm/1 cm, cu aspectul unei arsuri de gradul I;

- o zonă cu aspect similar la rădăcina nasului de aproximativ 3,5/1 cm;

- o zonă iritată şi roşie sub bărbie şi o leziune de aproximativ 6,5 cm/4 cm în partea dreaptă a feţei cu aspectul unei arsuri de gradul doi şi trei...”

13. Medicul legist a considerat că leziunile puteau data din 14 august 2001 şi că necesită între 15 şi 17 zile de îngrijiri medicale.

B. Ancheta privind incidentul din 14 august 2001

14. La 6 noiembrie 2001, reclamantul a depus la parchet o plângere penală împotriva celor 3 agenţi de poliţie şi împotriva celor 3 ofiţeri de la Garda Financiară, pe care i-a acuzat de aplicarea de rele tratamente.

15. În lunile aprilie şi mai 2002, parchetul a audiat mai mulţi martori, atât ofiţerii Gărzii Financiare, cât şi persoanele care fuseseră prezente în timpul incidentului. Toţi au confirmat că reclamantul a fost încătuşat şi că agenţii de poliţie i-au pulverizat faţa cu spray lacrimogen. Cu toate acestea, declaraţiile acestora erau contradictorii în ceea ce priveşte comportamentul reclamantului: unele persoane, printre care şi concubina sa, au declarat că reclamantul era calm, în timp ce alţii au declarat că acesta era recalcitrant şi a vociferat.

16. Printr-o ordonanţă din 31 iulie 2003, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva agenţilor de politie şi a ofiţerilor de la Garda Financiară, pe motiv că aceştia au acţionat în conformitate cu dispoziţiile legale.

17. Mai precis, parchetul a făcut referire la Regulamentul nr. 112/2000 al Ministerului de Interne care le permitea agenţilor de poliţie să recurgă la folosirea forţei fizice şi a echipamentului, printre care cătuşele şi spray-urile iritante sau lacrimogene, împotriva indivizilor care ameninţă, lovesc sau comit acte de violenţă împotriva lor.

18. Plângerile reclamantului împotriva ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale au fost respinse de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila şi de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brăila.

19. Reclamantul a depus o plângere împotriva ordonanţelor parchetului în faţa Tribunalului Brăila, prin care pretindea supunerea la rele tratamente şi solicita efectuarea unei anchete efective. După o amânare întemeiată pe chestiuni procedurale, prin Hotărârea din 18 ianuarie 2005, instanţa i-a respins plângerea. Instanţa nu a audiat martorii şi a reluat declaraţiile pe care aceştia le-au făcut în faţa parchetului. Astfel, instanţa a eliminat depoziţiile celor 2 martori care au declarat că reclamantul nu a fost violent, considerând că martorii în cauză au prezentat versiuni diferite ale faptelor, fără a releva care erau aceste diferenţe. Pe baza declaraţiilor altor martori, instanţa a constatat că reclamantul fusese violent, a ţipat şi a făcut gesturi şi mişcări necontrolate, fapt ce a impus intervenţia poliţiei. Instanţa a concluzionat că:

“Utilizarea de către agenţii de poliţie a echipamentului din dotare, printre care spray-ul lacrimogen şi cătuşele, trebuie analizată în raport cu dispoziţiile art. 1 § 1 din Regulamentul nr. 112/2000 al Ministerului de Interne privind folosirea forţei şi a echipamentului (...)

Având în vedere că reiese fără îndoială din probele analizate în speţă că după sosirea ofiţerilor Gărzii Financiare reclamantul Iacob Petruş a devenit recalcitrant şi s-a manifestat violent, lovind cu picioarele la întâmplare, agenţii de poliţie au acţionat conform dispoziţiilor art. 1 şi 16 din Regulamentul nr. 112/2000 al Ministerului de Interne şi aceste acţiuni nu reprezintă infracţiuni.”

20. Prin Hotărârea din 27 aprilie 2005, Curtea de Apel Galaţi a respins recursul reclamantului şi a confirmat Hotărârea din 18 ianuarie 2005.

II. Dreptul şi practica interne şi internaţionale relevante

21. Dispoziţiile relevante ale Codului de procedură penală prevăd următoarele:

Art. 2781. - Plângerea în faţa instanţei împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de retrimitere în judecată


            „(...) Instanţa, judecând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Instanţa pronunţă una dintre următoarele soluţii (...):

b) admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmăririi penale, după caz. Dispoziţiile art. 333 alin. 2 se aplica în mod corespunzător.

Instanţa este obligată să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi să comunice, de îndată şi motivat, persoanei care a făcut plângerea, modul în care aceasta a fost rezolvată.”

22. Art. 1 din Regulamentul nr. 112/2000 al Ministerului de Interne, aşa cum a fost citat de instanţele naţionale, era redactat astfel:

“Pentru a impune respectul ordinii publice, pentru a opri actele de violenţă ale indivizilor turbulenţi sau care se opun măsurilor legale stabilite de forţele de ordine, agenţii de poliţie pot utiliza, în condiţiile legii, forţa fizică şi echipamentul.”

23. Art. 16 din acelaşi regulament, aşa cum a fost citat de instanţele naţionale, le permitea agenţilor de poliţie să folosească spray lacrimogen asupra indivizilor care îi ameninţă, îi lovesc sau comit acte de violenţă împotriva lor.

24. În rapoartele prezentate în urma vizitelor în statele membre, Comitetul european pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante (CPT) a făcut următoarele constatări cu privire la folosirea spray-ului iritant/lacrimogen:

“Nu se poate justifica folosirea spray-ului iritant/lacrimogen asupra unui deţinut care e închis singur în celulă. Spray-ul poate fi periculos şi nu ar trebui să fie utilizat în spaţiile închise. Pe de altă parte, dacă se dovedeşte, în mod excepţional, a fi necesară recurgerea la această măsură în spaţii deschise, trebuie impuse precauţii clar definite. De exemplu, deţinuţii care au fost pulverizaţi cu spray trebuie să aibă posibilitatea de a consulta imediat un medic şi să li se ofere îngrijiri medicale corespunzătoare. Spray-ul nu ar trebui utilizat niciodată asupra unui deţinut care a fost deja imobilizat. În plus, spray-ul nu ar trebui să facă parte din echipamentul standard al unui ofiţer din sistemul penitenciar.” [A se vedea, printre altele CPT/Inf (2009) 25.]

25. CPT Ie-a recomandat, de asemenea, autorităţilor naţionale adoptarea unor reguli clare privind folosirea spray-ului, care să includă cel puţin următoarele:

“instrucţiuni precise în legătură cu condiţiile în care se poate recurge la folosirea spray-ului iritant şi interzicerea în mod explicit a folosirii acestuia în spaţiile închise;

- dreptul de a consulta imediat un medic şi de a primi îngrijiri medicale corespunzătoare pentru toţi deţinuţii care au fost pulverizaţi cu spray iritant;

- informaţii cu privire la calificările, formarea şi competenţele personalului autorizat să folosească spray-ul iritant;

- un mecanism de control şi de inspecţie adecvat cu privire la utilizarea spray-ului iritant.” [A se vedea, printre altele, CPT/Inf (2009)8.]

ÎN DREPT

I. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 3 din Convenţie

26. Reclamantul susţine că, la 14 august 2001, 3 agenţi de poliţie au folosit spray iritant împotriva sa, cauzându-i arsuri grave la nivelul feţei. De asemenea, acesta se plânge de absenţa eficienţei anchetei desfăşurate de parchet ca urmare a acuzaţiilor sale de rele tratamente. Acesta invocă art. 3 din Convenţie, formulat astfel:

“Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.”

A. Cu privire la admisibilitate

27. Curtea constată că acest capăt de cerere nu este în mod vădit nefondat în sensul art. 35 § 3 lit. a) din Convenţie. De asemenea, Curtea subliniază că acesta nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar să fie declarat admisibil.

B. Cu privire la fond

1. Cu privire la elementul material al capătului de cerere întemeiat pe art. 3 din Convenţie

28. Reclamantul reiterează acest capăt de cerere şi neagă că ar fi avut un comportament agresiv sau violent. Acesta precizează că agenţii de poliţie au pulverizat spray iritant la 15-20 cm de faţa sa, afectându-i astfel vederea şi căile respiratorii.

29. Guvernul nu contestă tratamentul suferit de reclamant din partea celor 3 agenţi de poliţie, dar consideră că aceştia din urmă au acţionat conform legii pentru a calma reclamantul, care avea un comportament provocator şi agresiv.

30. Curtea aminteşte că art. 3 consacră una din valorile fundamentale ale societăţilor democratice. Art. 3 nu prevede excepţii, spre deosebire de majoritatea normelor Convenţiei şi ale protocoalelor nr. 1 şi 4, iar conform art. 15 § 2 nu admite nicio derogare, nici chiar în caz de pericol public care ameninţă viaţa naţiunii [Selmouni împotriva Franţei (MC), nr. 25803/94, CEDO 1999-V, pct. 95].

31. De altfel, relele tratamente trebuie să atingă un minimum de gravitate pentru a cădea sub incidenţa art. 3. Aprecierea acestui minim este relativă prin esenţă; ea depinde de ansamblul datelor cauzei şi, în esenţă, de durata tratamentului, de efectele sale fizice şi/sau psihice ca şi, uneori, de sex, de vârsta şi de starea de sănătate a victimei. În cazul în care un individ este privat de libertate, folosirea forţei fizice împotriva sa atunci când nu se dovedeşte a fi strict necesară din cauza comportamentului său aduce atingere demnităţii umane şi constituie, în principiu, o încălcare a dreptului garantat de art. 3 (Ribitsch. împotriva Austriei, 4 decembrie 1995, pct. 38, seria A nr. 336, şi Tekin împotriva Turciei, 9 iunie 1998, pct. 52-53, Culegere de hotărâri şi decizii 1998-IV).

32. În speţă, problema care se ridică este practica agenţilor de poliţie de a pulveriza “spray iritant” sau “spray lacrimogen” în direcţia feţei reclamantului, cauzându-i arsuri care au necesitat între 15 şi 17 zile de îngrijiri medicale.

33. Curtea reaminteşte că a avut deja oportunitatea de a examina problema utilizării “gazului lacrimogen” sau a “spray-ului iritant” în contextul acţiunilor de menţinere a ordinii publice şi a admis că folosirea unui astfel de spray poate avea efecte precum: probleme respiratorii, greţuri, vărsături, iritaţii ale căilor respiratorii, iritaţii la nivelul căilor lacrimale şi la nivelul ochilor, spasme, dureri în piept, dermatită şi alergii. În cantităţi importante, acesta poate cauza necrozarea ţesuturilor căilor respiratorii sau digestive, edeme pulmonare sau hemoragii interne (Oya Ataman împotriva Turciei, nr. 74.552/01, pct. 17-18, CEDO 2006-XIII; şi Aii Guneş împotriva Turciei, nr. 9.829/07, pct. 37, 10 aprilie 2012). Pe de altă parte, Curtea a omologat recomandările făcute de CPT cu privire la folosirea spray-ului respectiv (AH Guneş, citată anterior, pct. 40).

34. În speţă, părţile nu contestă faptul că, la 14 august 2001, reclamantul a suferit arsuri la nivelul feţei în urma utilizării unui spray iritant de către agenţii de poliţie şi că aceste arsuri au necesitat între 15 şi 17 zile de îngrijiri medicale. Curtea consideră că nu există circumstanţe susceptibile să o facă să aibă dubii în ceea ce priveşte originea acestor arsuri, care pot fi deci considerate a fi consecinţa utilizării spray-ului iritant de către agenţii de poliţie [R.L şi M.J.D. Împotriva Franţei, nr. 44.568/98, pct. 67, 19 mai 2004, şi Dumitru Popescu împotriva României (nr. 1), nr. 49.234/99, pct. 62, 26 aprilie 2007]. Aşadar, Curtea consideră că tratamentul aplicat reclamantului a atins pragul de gravitate impus de art. 3 din Convenţie.

35. Prin urmare, îi revine Curţii sarcina de a verifica dacă practica agenţilor de poliţie de a pulveriza spray iritant pentru a imobiliza reclamantul era necesară şi proporţională. În acest sens, ea acordă o importanţă deosebită rănilor care au fost cauzate şi circumstanţelor în care acestea au avut loc [Dumitru Popescu (nr. 1), citat anterior, pct. 63],

36. În speţă, Curtea constată că acele circumstanţe în care agenţii de poliţie au folosit forţa fizică şi echipamentul pentru a-l imobiliza pe reclamant nu priveau o faptă cu caracter penal, potrivit dreptului intern, fiind vorba de o contravenţie [a contrariu, Rehbock împotriva Sloveniei, nr. 29.462/95, pct. 72-77, CEDO 2000-XII, şi Dumitru Popescu (nr. 1), citată anterior, pct. 34]. Cauza nu priveşte o arestare legală, deoarece reclamantul nu era suspectat de comiterea unei infracţiuni şi niciun mandat de arestare nu fusese emis pe numele său. Poliţiştii au intervenit în vederea restabilirii ordinii publice în urma unui incident banal într-o piaţă publică.

37. Curtea constată că părţile sunt în dezacord cu privire la comportamentul reclamantului, care a impus asistenţa unei echipe de intervenţie rapidă a poliţiei. Reclamantul neagă că ar fi avut un comportament agresiv sau violent, în timp ce Guvernul susţine contrariul, bazându-se pe hotărârile instanţelor interne, care au reţinut că reclamantul a fost violent, a ţipat şi a făcut gesturi şi mişcări necontrolate (supra, pct. 19). Chiar dacă ar accepta acest argument, Curtea ia act de faptul că Guvernul nu a explicat în cefei comportamentul reclamantului reprezenta un risc grav şi serios pentru ordinea publică sau pentru integritatea fizică a agenţilor de poliţie ori a unor terţe persoane, fapt ce ar fi putut justifica folosirea spray-ului iritant împotriva sa (Borbála Kiss împotriva Ungariei, nr. 59.214/11, pct. 36, 26 iunie 2012, R.L şi M.-J.D. Împotriva Franţei, citată anterior, pct. 70, şi Roşioru împotriva României, nr. 37.554/06, pct. 63,10 ianuarie 2012).

38. Pe de altă parte, Curtea observă că, în urma incidentului din 14 august 2001, nu a fost începută urmărirea penală sau vreun tip de procedură administrativă împotriva reclamantului pentru ultraj sau pentru tulburarea liniştii publice (a se vedea, a contrario, Borbála Kiss, citată anterior, pct. 13-17).

39. În ceea ce priveşte maniera în care agenţii de poliţie au intervenit pentru a-l stăpâni pe reclamant, Curtea reaminteşte că, în general, intervenţia forţelor de ordine în vederea restabilirii ordinii publice nu poate fi suficientă în sine pentru a explica gravitatea loviturilor aplicate asupra corpului, feţei sau capului persoanelor vizate (mutatis mutandis, Guler împotriva Turciei, nr. 49.391/99, pct. 46,10 ianuarie 2006, şi Zülcihan Şahin şi alţii împotriva Turciei, nr. 53.147/99, pct. 54,3 februarie 2005). Or, în speţă, nu se contestă faptul că poliţiştii au vizat direct faţa reclamantului.

40. Mai mult, Curtea ia notă de faptul că poliţiştii implicaţi în incident erau superiori numeric reclamantului. Astfel, el era singur împotriva celor 3 poliţişti (mutatis mutandis, Borbála Kiss, citată anterior, pct. 36, şi Roşioru, citată anterior, pct. 63). Prin urmare, Curtea consideră că forţa folosită de poliţie şi în special utilizarea spray-ului iritant au fost excesive şi nejustificate în aceste circumstanţe.

41. Aceste elemente îi sunt suficiente Curţii pentru a conchide că tratamentul pe care l-a suferit reclamantul a reprezentat un tratament degradant, contrar art. 3 din Convenţie (Aii Guneş, citată anterior pct. 43, şi Borbála Kiss, citată anterior, pct. 35).

42. Prin urmare, a fost încălcat art. 3 sub aspect material. 2. Cu privire la aspectul procedural al capătului de cerere întemeiat pe art. 3 din Convenţie

43. Reclamantul susţine că declaraţiile reţinute de instanţele naţionale erau false. Acesta face trimitere la o declaraţie făcută de un martor ocular, la data de 25 august 2011, în faţa unui notar public, care confirma versiunea sa asupra faptelor. El concluzionează că singurul scop al anchetei a fost acela de a exonera persoanele responsabile de răspunderea penală.

44. Guvernul consideră că ancheta desfăşurată în speţă a fost adecvată şi efectivă. Mai precis, acesta face trimitere la martorii audiaţi care au declarat că reclamantul a avut un comportament agresiv. Guvernul consideră că autorităţile naţionale au apreciat în mod corect, în urma unei anchete serioase şi aprofundate, că agenţii statului au intervenit în conformitate cu dispoziţiile legale pentru a-l imobiliza.

45. Curtea aminteşte că, atunci când o persoană afirmă în mod “credibil că agenţii statului l-au supus unui tratament contrar art. 3, autorităţile competente au obligaţia să desfăşoare o “anchetă oficială şi efectivă” care să permită atât stabilirea faptelor, precum şi identificarea şi pedepsirea persoanelor responsabile [Slimani împotriva Franţei, nr. 57.671/00. pct. 30 şi 31, CEDO 2004-IX (fragmente), Assenov şi alţii împotriva Bulgariei, 28 octombrie 1998, pct. 102, Culegere de hotărâri şi decizii 1998-VIII, şi Turkmen împotriva Turciei, nr. 43.124/98, pct. 51,19 decembrie 2006].

46. Curtea constată că a avut totuşi loc o anchetă în prezenta cauză. Rămâne de apreciat diligenta cu care aceasta a fost efectuată şi caracterul său “efectiv”. În această privinţă, Curtea aminteşte că o cerinţă privind promptitudinea şi diligenta rezonabilă este implicită în cadrul obligaţiei de cercetare penală (Damian-Burueană şi Damian împotriva României, nr. 6.773/02, pct. 80-81, 26 mai 2009, şi Roşioru, citată anterior, pct. 73).

47. Curtea subliniază că, deşi reclamantul a depus la parchet, în data de 6 noiembrie 2001, o plângere penală împotriva celor 3 agenţi de poliţie şi a celor 3 ofiţeri din cadrul Gărzii Financiare, abia după mai bine de 5 luni, în aprilie şi mai 2002, parchetul a recurs la audierea martorilor oculari. Or Guvernul nu a prezentat nicio justificare convingătoare pentru această întârziere. În această privinţă, Curtea aminteşte că audierea imediată a martorilor, înainte ca aceştia să uite evenimentele petrecute, este necesară pentru a stabili situaţia de fapt (mutatis mutandis, Assenov şi alţii, citată anterior, pct. 103).

48. Curtea constată în continuare că instanţele interne nu au audiat direct martorii, ci s-au limitat la reluarea declaraţiilor făcute în faţa parchetului, deşi existau divergenţe între declaraţiile martorilor. Aceştia şi-au întemeiat deciziile în principal pe depoziţiile anumitor martori, fără a explica motivele pentru care anumite declaraţii erau mai credibile decât altele. Pe de altă parte, chiar dacă, acţionând conform normelor de procedură penală în vigoare la momentul respectiv, acestea nu puteau proceda la o nouă audiere a martorilor, Curtea subliniază că instanţele interne aveau posibilitatea legală de a trimite cauza la parchet, precizându-le cu exactitate faptele şi mijloacele de probă care trebuiau verificate (pct. 21 supra).

49. În plus, instanţele interne au reţinut că agenţii de poliţie au folosit în mod efectiv spray iritant împotriva reclamantului, dar că aceştia au acţionat conform normelor legale. Or, în analiza lor, instanţele au făcut o aplicaţie automată a textului privind normele legale, dar nu au verificat deloc problema proporţionalităţii în ceea ce priveşte uzul forţei de către agenţii de poliţie (Borbála Kiss, citată anterior, pct. 37).

50. Curtea consideră că analiza proporţionalităţii privind utilizarea forţei de către agenţii de poliţie este mult mai importantă decât cadrul juridic, precum cel invocat de instanţele interne, ce permitea asemenea intervenţii într-un număr mare de cazuri [mutatis mutandis, Natchova şi alţii împotriva Bulgariei (MC), nr. 43.577/98 şi 43.579/98, pct. 99, CEDO 2005-VII]. Într-adevăr, instanţele şi-au întemeiat analiza pe Regulamentul nr. 112/2000 al Ministerului de Interne, al cărui caracter public nu reiese din documentele furnizate de către părţi, dar din care acestea au citat dispoziţiile în hotărârile lor. Or, Curtea constată că, potrivit citaţiei făcute, acest regulament le permitea agenţilor de poliţie să folosească forţa fizică şi echipamentul, printre care şi spray-ul iritant, fără a preciza în mod suficient de clar condiţiile în care aceştia pot face recurs (a se vedea recomandările CPT la pct. 24-25).

51. Aceste elemente îi sunt suficiente Curţii pentru a stabili că, în speţă, ancheta declanşată de autorităţile naţionale nu a avut caracterul efectiv impus de art. 3 din Convenţie.

52. Prin urmare, a fost încălcat art. 3 din Convenţie sub aspect procedural.

II. Cu privire la celelalte pretinse încălcări

53. Reclamantul se plânge, de asemenea, că procedura în faţa instanţelor naţionale nu a fost echitabilă, astfel cum prevede art. 6 § 1 din Convenţie, şi contestă interpretarea faptelor şi a probelor.

54. Ţinând cont de ansamblul elementelor de care dispune şi de măsura în care este competentă să se pronunţe cu privire la pretenţiile formulate, Curtea nu a evidenţiat nicio încălcare aparentă a drepturilor şi libertăţilor garantate de acest articol din Convenţie şi consideră că acest capăt de cerere trebuie respins în temeiul art. 35 § 1, art. 35 § 3 lit. a) şi art. 35 § 4 din Convenţie.

III. Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenţie

55. Art. 41 din Convenţie prevede:

“Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al Înaltei părţi contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă.”

A. Prejudiciu

56. Reclamantul pretinde 22.000.000 euro (EUR) cu titlu de prejudiciu moral. Acesta consideră că viaţa sa a fost pusă în pericol ca urmare a folosirii spray-ului iritant împotriva sa şi susţine că după incidentul din 14 august 2001 şi-a pierdut temporar vederea la ochiul stâng. Acesta trimite documente medicale recente ce atestă faptul că suferă de glaucom la ambii ochi.

57. Guvernul consideră că reclamantul nu a suferit nicio încălcare a drepturilor sale garantate de art. 3 din Convenţie şi solicită Curţii să îi respingă cererile de reparaţie echitabilă. Guvernul consideră, în subsidiar, că o eventuală constatare a încălcării ar putea constitui. În sine, o reparaţie satisfăcătoare pentru acest prejudiciu şi că, în orice caz, suma cerută nu este conformă cu jurisprudenţa Curţii în materie.

58. Curtea constată că reclamantul nu a dovedit legătura de cauzalitate între încălcările constatate şi starea sa de sănătate actuală. Cu toate acestea, Curtea consideră că reclamantului i-a fost cauzat un prejudiciu moral de necontestat, ţinând seama de încălcările pe care Ie-a constatat. Prin urmare, pronunţându-se în echitate, Curtea consideră că trebuie să i se acorde reclamantului 10.000 EUR cu titlu de prejudiciu moral.

B. Cheltuieli de judecată

59. De asemenea, reclamantul solicită, pentru cheltuielile efectuate în faţa Curţii, sumele următoare: 1.000 EUR - onorariul avocatului; 1.650 EUR - cheltuieli de transport, după ce s-a deplasat, pe 18-22 mai 2008, la Strasbourg, împreună cu avocatul sau; 270 EUR pentru diverse cheltuieli (taxe poştale sau notariale, fotocopii, traducerea şi redactarea documentelor). Acesta a prezentat o copie a contractului de asistenţă judiciară pe care l-a încheiat cu un avocat pentru a-l însoţi la deplasarea la Strasbourg. El susţine că a pierdut chitanţa şi că avocatul refuză să îi furnizeze o copie. Acesta trimite, de asemenea, un atestat al Biroului de corespondenţă al Curţii care certifică faptul că a depus documente la sediul Curţii în 20 iunie 2008. El trimite, în fine, documente justificative pentru cheltuieli diverse.

60. Guvernul consideră că cererile reclamantului sunt excesive, deoarece reclamantul nu a detaliat sumele şi nu a furnizat documente justificative. Acesta solicită Curţii să îi respingă cererile.

61. Curtea reaminteşte că, în conformitate cu art. 41 din Convenţie, se rambursează numai cheltuielile de judecată pentru care s-a stabilit că au fost într-adevăr efectuate, că acestea corespundeau unei necesităţi de a soluţiona sau preveni problema constituind o încălcare a Convenţiei şi că ele sunt rezonabile din punctul de vedere al cuantumului acestora (a se vedea, de exemplu, Stašaitis împotriva Lituaniei, nr. 47.679/99, pct. 102-103,21 martie 2002).

62. Cu privire la onorariul avocatului şi la cheltuielile de deplasare ale reclamantului şi avocatului său la Strasbourg, Curtea ia act de faptul că respectivul contract încheiat de reclamant cu acesta din urmă priveşte doar deplasarea reclamantului în faţa Curţii în vederea consultării dosarului la faţa locului. Reclamantul a redactat singur formularul de cerere şi observaţiile, fără asistenţa avocatului. Prin urmare, Curtea consideră că nu s-a stabilit dacă sumele solicitate cu titlu de cheltuieli de deplasare pentru reclamant şi avocatul său la Strasbourg şi onorariul acestuia din urmă au fost necesare (Mirailles împotriva Franţei, nr. 63.156/00, pct. 44, 9 martie 2004). Prin urmare, nu este necesar să se dispună rambursarea cheltuielilor.

63. Privind diversele cheltuieli suportate cu acest dosar, Curtea consideră că este necesar să i se acorde reclamantului suma cerută, şi anume 270 EUR.

C. Dobânzi moratorii

64. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilităţii de împrumut marginale practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu 3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

în unanimitate,

CURTEA:

1. declară cererea admisibilă în ceea ce priveşte capătul de cerere întemeiat pe art. 3 din Convenţie şi inadmisibilă pentru celelalte capete de cerere;

2. hotărăşte că a fost încălcat art. 3 din Convenţie sub aspect material;

3. hotărăşte că a fost încălcat art. 3 din Convenţie sub aspect procedural;

4. hotărăşte:

a) că statul pârât trebuie să îi plătească reclamantului, în termen de 3 luni de la data la care hotărârea devine definitivă, în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenţie, 10.000 EUR (zece mii euro), pentru prejudiciul moral, şi 270 EUR (două sute şaptezeci euro), cu titlu de cheltuieli de judecată, care trebuie convertiţi în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plăţii, la care se adaugă orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit;

b) că, de la expirarea termenului menţionat şi până la efectuarea plăţii, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la un procent egal cu cel ai facilităţii de preţ marginal a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioada, majorată cu 3 procente;

5. respinge, în unanimitate, cererea de acordare a unei reparaţii echitabile pentru celelalte capete de cerere. Redactată în franceză, apoi comunicată în scris la 4 decembrie 2012, în temeiul art. 77 § 2 şi art. 77 § 3 din Regulament.

PREŞEDINTE,

JOSEP CASADEVALL

Grefier,

Santiago Quesada

 

ACTE ALE CAMEREI AUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

 

CAMERAAUDITORILOR FINANCIARI DIN ROMÂNIA

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea Procedurilor de înscriere la examenul de competenţă profesională a persoanelor care au finalizat stagiul la Camera Auditorilor Financiari din România şi sunt membri cu drepturi depline ai Asociaţiei Contabililor Autorizaţi

În temeiul prevederilor:

- art. 6 alin (3), ari. 13 şi 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- art. 15 alin. (3) şi (4) şi art. 35 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Camerei Auditorilor Financiari din România, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 433/2011;

- pct. 8 al Acordului de cooperare încheiat între Camera Auditorilor Financiari din România şi Asociaţia Contabililor Autorizaţi, la data de 22 decembrie 2010,

Consiliul Camerei Auditorilor Financiari din România, întrunit în şedinţa din 21 februarie 2014, hotărăşte:

Art. 1. - Se aprobă Procedurile de înscriere la examenul de competenţă profesională a persoanelor care au finalizat stagiul la Camera Auditorilor Financiari din România şi sunt membri cu drepturi depline ai Asociaţiei Contabililor Autorizaţi, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 1. - Prezentele proceduri se aplică următoarelor categorii de persoane:

- persoane care au echivalat testul de verificare a cunoştinţelor în domeniul financiar-contabil pentru accesul la stagiu, conform Hotărârii Consiliului Camerei Auditorilor Financiari din România nr. 206/2011 pentru aprobarea Procedurilor de înscriere la stagiu a persoanelor care au obţinut diplomă de absolvire ACCA şi nu au desfăşurat activităţi de audit statutar, au efectuat şi au finalizat cei 3 ani de stagiu, conform prevederilor Camerei Auditorilor Financiari din România (CAFR);

- persoane care au echivalat testul de verificare a cunoştinţelor în domeniul financiar-contabil pentru accesul la stagiu, conform Hotărârii Consiliului Camerei Auditorilor Financiari din România nr. 211/2011 privind adoptarea Procedurilor de înscriere la stagiul organizat de Camera Auditorilor Financiari din România a studenţilor Asociaţiei Contabililor Autorizaţi care au promovat o parte din examenele organizate de Asociaţia Contabililor Autorizaţi, dar nu au devenit încă membri cu drepturi depline, au efectuat şi au finalizat cei 3 ani de stagiu, conform prevederilor CAFR şi în timpul celor 3 ani de stagiu au devenit membri cu drepturi depline ai Asociaţiei Contabililor Autorizaţi (ACCA).

Art. 2. - După finalizarea stagiului, persoanele menţionate la art. 1 pot solicita înscrierea la examenul de competenţă profesionala pentru atribuirea calităţii de auditor financiar, urmând a susţine numai proba practică din cadrul acestui examen.

Art. 3. - (1) în vederea înscrierii la examen, candidaţii vor depune, personal sau prin delegat, la sediul CAFR din municipiul Bucureşti, Str. Sirenelor nr. 67-69, următoarele acte:

a) pentru stagiarii care se înscriu prima dată la examenul de competenţă profesională:

- cerere-model - afişată pe site-ul CAFR: www.cafr.ro;

Art. 2. - Departamentul de admitere, pregătire continuă şi stagiari va duce la îndeplinire prevederile prezentei hotărâri.

Art. 3. - Prezenta hotărâre se comunică Consiliului pentru Supravegherea în Interes Public a Profesiei Contabile.

Art. 4. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

- copie de pe diploma de membru ACCA, însoţită de traducerea legalizată în limba română;

- declaraţia îndrumătorului de stagiu prin care se atestă capacitatea stagiarului de a se prezenta la examen - afişată pe site-ul CAFR: www.cafr.ro. În cazul în care stagiarul a avut mai mult de un îndrumător pe perioada stagiului, trebuie depuse declaraţii ale tuturor îndrumătorilor de stagiu:

- dovada achitării taxei pentru proba susţinută din cadrul examenului de competenţă profesională;

- copie de pe cartea de identitate;

- două fotografii tip 2/3;

b) pentru stagiarii care au fost respinşi la alte sesiuni de examen şi se află în termenul legal pentru susţinerea examenului:

- cerere-model - afişată pe site-ul CAFR: www.cafr.ro;

- dovada achitării taxei pentru examenul de competenţă profesională;

- copie de pe cartea de identitate;

- două fotografii tip 2/3.

(2) Departamentul de admitere, pregătire continuă şi stagiari va elibera în momentul înscrierii legitimaţia de acces la examen.

Art. 4. - Nota pentru promovarea probei şi, implicit, pentru promovarea examenului de competenţă profesională pentru atribuirea calităţii de auditor financiar este minimum 7,00.

Art. 5. - Stagiarii care au finalizat stagiul se pot prezenta la oricare dintre sesiunile examenului de competenţă profesională, organizate de CAFR, în termen de 3 ani de la data finalizării calendaristice a perioadei de stagiatură.

Art. 6. - Participarea la examen pentru persoanele prevăzute la art. 1 se realizează conform prevederilor Regulamentului de organizare şi desfăşurare a examenului de competenţă, aprobat prin hotărâre a Consiliului CAFR.

 

Preşedintele Camerei Auditorilor Financiari din România,

Horia Neamţu

 

Cluj-Napoca, 21 februarie 2014.

Nr. 7.

 

ANEXĂ

 

PROCEDURI

de înscriere la examenul de competenţă profesională a persoanelor care au finalizat stagiul la Camera Auditorilor Financiari din România şi sunt membri cu drepturi depline ai Asociaţiei Contabililor Autorizaţi

 

PRIMĂRIA MUNICIPIULUI GALAŢI

COMPARTIMENT DEZVOLTARE SERVICII SOCIALE RELAŢII CU INSTITUŢII DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ

 

LISTA

cuprinzând asociaţiile şi fundaţiile cărora li s-au alocat subvenţii de la bugetul local în anul 2014, în conformitate cu prevederile Legii nr. 34/1998 privind acordarea unor subvenţii asociaţiilor şi fundaţiilor române cu personalitate juridică, care înfiinţează şi administrează unităţi de asistenţă socială, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 1.153/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 34/1998 privind acordarea unor subvenţii asociaţiilor şi fundaţiilor române cu personalitate juridică, care înfiinţează şi administrează unităţi de asistentă socială

 

Nr. crt.

Denumirea asociaţiei/fundaţiei Titlul proiectului

Judeţul/municipiul

Nr. de beneficiari

Cuantumul sumelor acordate pentru anul 2014

1.

Asociaţia Filantropică Creştin Ortodoxă “Sf. Vasile cel Mare”

Centrul rezidenţial de fete “Sf. Vasile cel Mare”

Municipiul Galaţi

30 de persoane

222.188,00 lei

2.

Asociaţia Filantropică Creştin Ortodoxă “Sf. Vasile cel Mare”

Centrul multifuncţional de servicii sociale “Speranţa”

Municipiul Galaţi

60 de persoane

277.777,00 lei

3.

Fundaţia “Familia” Galaţi

Centrul de zi pentru copii din familii în dificultate

Municipiul Galaţi

50 de persoane

69.444,00 lei

4.

Fundaţia “Familia” Galaţi

Centrul comunitar pentru victime ale violenţei în familie

Municipiul Galaţi

10 persoane

83.333,00 lei

5.

Fundaţia “Inimă de copil”

Centrul de zi pentru copii din familii în dificultate

Municipiul Galaţi

52 de persoane

55.556,00 lei

6.

Fundaţia “Cuvântul întrupat”

Centrul de zi pentru copii aflaţi în dificultate “La Vale”

Municipiul Galaţi

40 de persoane

72.223,00 lei

7.

Fundaţia “Împreună”

Centrul de zi “Împreună” pentru copii defavorizaţi

Municipiul Galaţi

50 de persoane

73.889,00 lei

8.

Fundaţia “Împreună” Clubul Seniorilor

Municipiul Galaţi

25 de persoane

33.333,00 lei

9.

Asociaţia Persoanelor cu Handicap “Sporting Club”

Centrul de zi şi sănătate “ACCES pentru TOŢI”- centru de recuperare, reabilitare, incluziune socială pentru persoanele cu handicap fizic şi asociat din municipiul Galaţi

Municipiul Galaţi

100 de persoane

80.000,00 lei

10.

Alianţa Romilor din Judeţul Galaţi Centrul de sprijin social pentru romi

Municipiul Galaţi

40 de persoane

25.725,00 lei

11.

Asociaţia “Antonie cel Mare”

Municipiul Galaţi

50 de persoane

129.714,00 lei

12.

Fundaţia de Sprijin a Vârstnicilor

Centrul de zi “Speranţa” pentru persoane vârstnice cu dizabilităţi

Municipiul Galaţi

20 de persoane

33.333,00 lei

13.

Fundaţia de sprijin a Vârstnicilor

Centrul de îngrijiri comunitare la domiciliu pentru persoane vârstnice defavorizate

Municipiul Galaţi

144 de persoane

77.777,00 lei

 

TOTAL:

 

 

1.234.292,00 lei

 

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.