MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 816/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 816         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 10 noiembrie 2014

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 443 din 16 septembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar

 

Decizia nr. 444 din 16 septembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001

 

Decizia nr. 446 din 16 septembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

 

Decizia nr. 447 din 16 septembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 82 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi art. 207 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

            985. - Hotărâre privind retransmiterea un ui sector de drum naţional din domeniul public al statului şi din administrarea Departamentului pentru Proiecte de Infrastructura, Investiţii Străine, Parteneriat Public-Privat şi Promovarea Exporturilor în domeniul public al oraşului Târgu Frumos, precum şi declasarea acestuia din categoria drumurilor de interes naţional şi încadrarea acestuia în categoria drumurilor de interes local

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

            175. - Ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor pentru aprobarea Regulamentului privind eliberarea, pentru profesiile de asistent veterinar şi tehnician veterinar reglementate în România, a adeverinţei de conformitate a studiilor cu prevederile Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale şi/sau a adeverinţei privind exercitarea efectivă şi legală a profesiilor de asistent veterinar şi tehnician veterinar reglementate în România

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

 

DECIZIA Nr. 443

din 16 septembrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepţie ridicată de Augustin Petruţă în Dosarul nr. 9.042/117/2012 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 655D/2013 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal răspunde, pentru Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, doamna Lidia Marin, consilier juridic cu delegaţie depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, care precizează că obiectul excepţiei îl reprezintă, de fapt, prevederile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, iar nu cele ale art. 7, reţinute prin încheierea de sesizare. Solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, în esenţă, că autorul acesteia critică modalitatea de aplicare concretă a normei menţionate la situaţia sa particulară, în acest sens depune la dosar şi note scrise.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că autorul excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci este nemulţumit de modalitatea de plată eşalonată a drepturilor salariale recunoscute printr-o hotărâre judecătorească.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 18 septembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 9.042/117/2012, Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepţie ridicată de Augustin Petruţă într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de obligare a unor autorităţi ale statului la efectuarea plăţii către reclamant, într-o singură tranşă, a drepturilor băneşti prevăzute de titlurile executorii referitoare la drepturi salariale restante.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia solicită Curţii Constituţionale să constate neconstituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 în măsura în care aceasta este aplicabilă şi pensionarilor. În acest sens arată, în esenţă, că prin aplicarea abuzivă a acestui act normativ şi la pensionari se restrânge dreptul la pensie consacrat de art. 47 alin. (2) din Constituţie, deşi nu sunt întrunite condiţiile în care o asemenea restrângere este permisă prin art. 53 din Legea fundamentală. Precizează că, în cazul său, drepturile băneşti recunoscute pe cale judecătorească nu au fost incluse în baza de calcul al pensiei şi, întrucât nu poate obţine aceşti bani într-o singură tranşă, nu poate nici să solicite recalcularea pensiei.

7. Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată faţă de textele din Legea fundamentală la care se raportează critica, argumentarea acesteia nepunând în discuţie constituţionalitatea, ci o eventuală neaplicare a acelui text de lege situaţiei reclamantului.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Avocatul Poporului precizează, mai întâi, că obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, iar nu cele ale art. 7 din acelaşi act normativ, cum în mod greşit s-a reţinut în dispozitivul încheierii de sesizare. În opinia sa, textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate, având în vedere că prin acesta se reglementează eşalonarea plăţii unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. Arată că mecanismul eşalonării plăţii, ca modalitate de executare a unei hotărâri judecătoreşti, poate fi considerat în concordanţă cu principiile consacrate de jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiţii: tranşe de efectuare a plăţilor intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală şi acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate. Executarea eşalonată a titlurilor executorii ce au ca obiect drepturi băneşti nu este interzisă în niciun mod de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este unica modalitate posibilă de executare pe care Guvernul o poate aplica. Consideră că, în speţă, criteriile menţionate sunt respectate şi, prin urmare, nu sunt încălcate prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, prevederile art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 18 iunie 2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l. nr. 864 din 8 decembrie 2011. Din considerentele încheierii de sesizare, precum şi din motivarea scrisă a excepţiei de neconstituţionalitate rezultă însă că este criticat art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, fiind menţionat din eroare art. 7 în dispozitivul încheierii de sesizare. Prin urmare, obiectul excepţiei care urmează să fie analizată de Curtea Constituţională îl constituie prevederile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, care au următoarea redactare: “(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salariată stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:

a) în anul 2012 se plăteşte 5% din valoarea titlului executoriu;

b) în anul 2013 se plăteşte 10% din valoarea titlului executoriu;

c) în anul 2014 se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;

d) în anul 2015 se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;

e) în anul 2016 se plăteşte 35% din valoarea titlului executoriu.”

13. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 47 alin. (1) care obligă statul să ia măsuri de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent, art. 47 alin. (2) care consacră dreptul la pensie al cetăţenilor, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri, de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, din documentele aflate la dosarul cauzei, rezultă că, în anul 2008, autorul excepţiei, pensionat în anul 2005, a obţinut printr-o hotărâre judecătorească definitivă (Sentinţa civilă nr. 2.229/2008 a Tribunalului Cluj) obligarea Inspectoratului Teritorial de Muncă Cluj, al cărui salariat a fost, la plata unor drepturi băneşti reprezentând “suplimentul postului” în procent de 25% din salariul de bază pentru perioada 1 ianuarie 2004- 10 mai 2005.

15. În motivarea excepţiei, acesta a arătat că a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 care dispune plata eşalonată până în anul 2016 a drepturilor salariale recunoscute prin titluri executorii personalului din sectorul bugetar, în măsura în care i se aplică în calitate de pensionar. În acest sens a precizat că, nefăcându-se plata imediată a întregii sume, i se restrânge exercitarea dreptului de a cere recalcularea pensiei pe baza sumei totale, astfel că abia în anul 2016, când i se va achita ultima tranşă, îşi va putea exercita pe deplin dreptul de a cere recalcularea pensiei, pe baza unei adeverinţe din care va rezulta că a primit toate drepturile băneşti obţinute prin hotărârea judecătorească menţionată.

16. În vederea analizării admisibilităţii excepţiei prin prisma incidenţei textului criticat în cauza aflată pe rolul instanţei care a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea prezentei excepţii şi fără să se intre în problematica soluţionării pe fond a cauzei, Curtea remarcă faptul că, prin însăşi ipoteza textului, acesta vizează exclusiv salariaţii bugetari. Autorului excepţiei îi este aplicabil actul normativ în cauză tocmai în considerarea calităţii pe care o avea la momentul la care ar fi trebuit să primească aceste drepturi salariale care i-au fost recunoscute ulterior prin justiţie, după pensionare, deci după încetarea calităţii de angajat în sectorul bugetar. Cu alte cuvinte, independent de momentul la care i-a fost recunoscut dreptul la obţinerea sumelor de bani reprezentând “suplimentul postului” - în timpul activităţii sau după pensionare - prevederile de lege criticate au în vedere personalul bugetar, iar nu pensionarii. Ca atare, critica sa este nerelevantă în cauză.

17. În acelaşi timp, Curtea constată că, prin mai multe decizii, dintre care pot fi amintite, exemplificativ. Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, Decizia nr. 815 din 4 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 11 decembrie 2012, şi Decizia nr. 897 din 25 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2013, a reţinut că instituirea, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, a măsurii de eşalonare a plăţii unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar a fost determinată de existenţa unui număr substanţial de cauze având ca obiect acordarea de astfel de drepturi, care a condus la o imposibilitate a autorităţii statale de a executa hotărârile judecătoreşti pronunţate deja în această materie, în special în contextul crizei economice.

18. Curtea a observat, în jurisprudenţa amintită, că pentru a evita devalorizarea sumelor ce fac obiectul titlurilor executorii, ordonanţa de urgenţă în discuţie prevede că acestea se actualizează cu indicele preţurilor de consum, ceea ce garantează o executare în totalitate a creanţei. Acest mecanism asigură executarea integrală a titlului, acordând totodată statului posibilitatea să identifice resursele financiare necesare achitării acestor sume.

19. De asemenea, Curtea a observat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 are în vedere rezolvarea unei situaţii extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar şi derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătoreşti. Măsurile instituite urmăresc un scop legitim - asigurarea stabilităţii economice a ţării - şi păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere - executarea eşalonată a hotărârilor judecătoreşti în cauză. Totodată, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaşte obligaţia de plată a autorităţii statale şi se obligă la plata eşalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situaţia de excepţie pe care o reprezintă, pe de o parte, proporţia deosebit de semnificativă a creanţelor astfel acumulate împotriva statului şi, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în contextul crizei economice acute naţionale şi internaţionale.

20. Toate aceste considerente îşi păstrează valabilitatea şi pertinenţa şi în ce priveşte prezenta excepţie de neconstituţionalitate. Curtea remarcă însă că, în cauza de faţă, autorul excepţiei porneşte de la o premisă incorectă, în sensul că executarea eşalonată a hotărârilor judecătoreşti, în conformitate cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, ar influenţa cuantumul pensiei acestuia. Or, o atare executare nu

poate acţiona asupra cuantumului pensiei la care are dreptul, la stabilirea drepturilor de pensie trebuind să fie luate în considerare ab initio toate elementele componente ale drepturilor cu caracter salarial ale acestuia, indiferent de executarea instantanee sau succesivă a drepturilor băneşti la care avea dreptul potrivit hotărârii judecătoreşti ce constituie în cazul său titlu executoriu şi care constituie temei pentru recalcularea cuantumului pensiei. Dar aceasta reprezintă o chestiune de aplicare concretă a legii la un caz individual determinat, care intră în competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti ordinare.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Augustin Petruţă în Dosarul nr. 9.042/117/2012 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 septembrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

DECIZIA Nr. 444

din 16 septembrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Oana Flavia Speranţa Dincă, prin mandatar Romică Bejenaru, în Dosarul nr. 3.573/115/2011 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 782D/2013 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosar a fost depus un memoriu din partea autorului excepţiei, prin care se expune pe larg situaţia de fapt care a generat litigiul în soluţionarea căruia a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate şi se solicită admiterea acesteia.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, apreciază că textul de lege criticat respectă exigenţele de precizie şi claritate ce trebuie să caracterizeze redactarea normelor legale, reglementând modul în care pot fi adoptate hotărârile consiliului local.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 5 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 3.573/115/2011, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şl fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Oana Flavia Speranţa Dincă, prin mandatar Romică Bejenaru, într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva sentinţei pronunţate cu privire la cererea de anulare a unei hotărâri a Consiliului Local Moldova Nouă.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate nu respectă exigenţele de claritate şi previzibilitate care să permită aplicarea legii, întrucât legiuitorul nu a stabilit explicit dacă un consiliu local poate adopta hotărâri privind neprelungirea unui contract de închiriere a unui imobil aparţinând domeniului public al oraşului după ce, în cadrul aceleiaşi autorităţi, s-a hotărât scoaterea la licitaţie în vederea închirierii a aceluiaşi imobil. De asemenea, se critică faptul că legiuitorul nu a stabilit dacă un consiliu local poate adopta o hotărâre cu privire la un contract de închiriere încheiat între proprietarul imobilului (unitatea administrativ-teritorială), reprezentat prin primarul oraşului, şi o persoană fizică sau juridică. În plus, se susţine că textul este neconstituţional întrucât nu precizează clar şi previzibil dacă se poate adopta de către consiliul local o hotărâre în sensul neprelungirii contractului de închiriere în situaţia în care unitatea administrativ-teritorială, prin primar, a dat deja o soluţie nefavorabilă referitoare la acest contract, soluţie a cărei anulare a fost cerută în faţa instanţei de contencios administrativ. Autorul excepţiei critică totodată şi faptul că legiuitorul nu a stabilit, prin art. 45 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, dacă, odată cu adoptarea unei hotărâri privind neprelungirea unui contract de închiriere, trebuie făcut şi un plan urbanistic privind organizarea, dezvoltarea şi amenajarea teritoriului.

7. Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, memoriul depus la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 45 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, care au următorul cuprins:

- Art. 45: “(1) în exercitarea atribuţiilor ce îi revin, consiliul local adoptă hotărâri, cu votul majorităţii membrilor prezenţi, în afară de cazurile în care legea sau regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului cere o altă majoritate,

(2) Se adoptă cu votul majorităţii consilierilor locali m funcţie următoarele hotărâri ale consiliului local:

a) hotărârile privind bugetul local;

b) hotărârile privind contractarea de împrumuturi, în condiţiile legii;

c) hotărârile prin care se stabilesc impozite şi taxe locale;

d) hotărârile privind participarea la programe de dezvoltare judeţeană, regională, zonală sau de cooperare transfrontalieră;

e) hotărârile privind organizarea şi dezvoltarea urbanistică a localităţilor şi amenajarea teritoriului;

f) hotărârile privind asocierea sau cooperarea cu alte autorităţi publice, cu persoane juridice române sau străine.

(3) Hotărârile privind patrimoniul se adoptă cu votul a două treimi din numărul total al consilierilor locali în funcţie.

(4) Dacă bugetul local nu poate fi adoptat după două şedinţe consecutive, care vor avea loc la un interval de cel mult 7 zile, activitatea se va desfăşura pe baza bugetului anului precedent până la adoptarea noului buget, dar nu mai târziu de 45 de zile de la data publicării legii bugetului de stat în Monitorul Oficial ai României, Partea l.

(5) Consiliul local stabileşte ca unele hotărâri să fie luate prin vot secret. Hotărârile cu caracter individual cu privire la persoane vor fi luate întotdeauna prin vot secret, cu excepţiile prevăzute de lege. Procedurile de votare vor fi stabilite prin regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului local.

(6) Proiectele de hotărâri pot fi propuse de consilieri locali, de primar viceprimar sau de cetăţeni, Redactarea proiectelor se face de cei care le propun, cu sprijinul secretarului unităţii administrativ-teritoriale şi al serviciilor din cadrul aparatului de specialitate al primarului.”

12. În opinia autorului excepţiei sunt nesocotite următoarele prevederi din Legea fundamentală: art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 21 referitor la dreptul de acces liber fa justiţie şi art. 124 alin. (2) potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi. Se invocă, de asemenea, şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privitoare la dreptul la un proces echitabil şi art. 4 din Protocolul nr. 7 la aceeaşi convenţie, care statuează cu privire la dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia, prin mandatar, critică lipsa de precizie şi previzibilitate a dispoziţiilor de lege supuse controlului de constituţionalitate, critici care însă nu tind spre evidenţierea vreunei contradicţii între dispoziţiile din Legea fundamentală invocate şi textul de lege supus controlului de constituţionalitate, ci vizează pretinse omisiuni legislative, pe care Curtea Constituţională nu este competentă să le complinească. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. În caz contrar, instanţa de contencios constituţional ar nesocoti competenţa exclusivă a Parlamentului, ca unică autoritate legislativă a ţării, precum şi a Guvernului, care poate edicta norme noi sau poate opera modificări şi completări ale actelor normative în vigoare, în baza delegării legislative conferite de Legea fundamentală. Aşadar, susţinerile autorului excepţiei nu pot constitui decât, eventual, propuneri de lege ferenda, iar nu critici de neconstituţionalitate.

14. De asemenea, Curtea observă că autorul excepţiei se limitează la a expune probleme de fapt, fiind nemulţumit de chestiuni concrete, generate de situaţia particulară care îi este nefavorabilă. Or, acestea ţin de modalitatea de interpretare şi aplicare a legii la situaţia individualizată a fiecărei speţe, iar clarificarea împrejurărilor cauzei şi determinarea prevederilor de lege incidente revin competenţei exclusive a instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului.

15. În plus, pornind de la condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate impuse prin prevederile Legii nr. 47/1992, Curtea a subliniat, în considerentele Deciziei nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, că excepţia de neconstituţionalitate prezintă, în mod inerent şi intrinsec, o anumită structură, cuprinzând 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte. Curtea a observat că, dacă primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate, determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Curtea a statuat că excepţia va fi respinsă ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în ipoteza în care, deşi este, în mod formal, motivată, cuprinzând toate cele 3 elemente enumerate, totuşi motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referinţă este unul general.

16. În cauza de faţă, din examinarea celor 3 elemente prezentate mai sus rezultă că reperele constituţionale sunt precizate, dar nu se poate deduce nicio legătură rezonabilă nici cu textul criticat, nici cu motivarea excepţiei.

17. Tot astfel, nici reperele constituţionale invocate - referitoare la principiul egalităţii în drepturi, la dreptul de acces liber la justiţie şi la caracteristicile justiţiei - şi cu atât mai puţin cele convenţionale - privitoare la dreptul la un proces echitabil şi la dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori - nu vădesc niciun fel de legătură cu critici le exprimate de autorul excepţiei. Prin urmare, excepţia nu întruneşte condiţiile de admisibilitate, astfel cum acestea sunt precizate în Legea nr. 47/1992 şi cum au fost explicitate în jurisprudenţa instanţei de control constituţional.

18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Oana Flavia Speranţa Dincă, prin mandatar Romică Bejenaru, în Dosarul nr. 3.573/115/2011 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 septembrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

DECIZIA Nr. 446

din 16 septembrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Salame Amer, Mohamad Mirvat, Salame Badir, Salame Mahmoud şi Salame Mohamad în Dosarul nr. 1.412/54/2013 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 869D/2013 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Apreciază că situaţiile prezentate de autorii excepţiei nu sunt analoage, stabilirea de criterii de diferenţiere fiind justificată, astfel că nu se poate reţine nesocotirea principiului egalităţii în faţa legii.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 6 decembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 1.412/54/2013, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Salame Amer, Mohamad Mirvat, Salame Badir, Salame Mahmoud şi Salame Mohamad într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a deciziilor de returnare a acestora de pe teritoriul României, emise de Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie - Serviciul pentru Imigrări Dolj.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile textului de lege criticat sunt discriminatorii, întrucât prevăd alte condiţii pentru prelungirile ulterioare ale dreptului de şedere pe teritoriul României decât cele impuse străinilor care solicită o primă prelungire.

6. Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, condiţiile cerute străinului pentru stabilirea dreptului de şedere temporară în România în vederea desfăşurării de activităţi comerciale se circumscriu scopului pentru care fiecare categorie de străini nominalizată de lege solicită prelungirea dreptului de şedere şi se justifică prin însuşi interesul pretins de solicitantul dreptului.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Avocatul Poporului opinează în sensul că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, precizând că instituirea unor norme în baza cărora străinilor intraţi în România în scopul desfăşurării de activităţi comerciale li se poate prelungi dreptul de şedere temporară cu condiţia aportului de capital sau tehnologie de o anumită valoare sau creării de locuri de muncă nu aduce atingere principiului constituţional ai egalităţii în drepturi. Condiţiile cerute se circumscriu scopului pentru care fiecare categorie de străini nominalizată de lege solicită prelungirea dreptului de şedere temporară în România şi se justifică prin însuşi interesul pretins de solicitantul dreptului. Conchide că, de vreme ce nu există similitudini între străinii care desfăşoară activităţi comerciale şi celelalte categorii de străini, împrejurări diferite, care plasează diferitele categorii de persoane în situaţii obiectiv diferite, justifică, iar uneori chiar impun, instituirea unui tratament juridic diferit, fără ca prin aceasta să se aducă vreo atingere principiului egalităţii în drepturi.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 55 alin. (2) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. Textul de lege criticat a fost introdus prin art. I pct. 78 din Legea nr. 157/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 28 iulie 2011, şi are următoarea redactare:

- Art. 55 alin. (2) lit. e): “Prelungirile ulterioare ale dreptului de şedere temporară se pot acorda dacă străinul îndeplineşte următoarele condiţii: (...)

e) investiţia este concretizată în aport de capital sau tehnologie în valoare de 70.000 euro, în cazul acţionarului, sau 50.000 euro, în cazul asociatului, şi în crearea a cel puţin 15 locuri de muncă, în cazul acţionarului, respectiv 10 locuri de muncă, în cazul asociatului. În cazul creării de locuri de muncă, acestea trebuie să fie încadrate cu persoane angajate cu normă întreagă de muncă, în condiţiile legii”.

12. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, care consacră principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorii acesteia pornesc în argumentarea neconstituţionalităţii textului de lege criticat prin compararea condiţiilor pe care un străin trebuie să le îndeplinească la momentul la care solicită pentru prima dată prelungirea dreptului de şedere şi a celor cerute pentru prelungirile ulterioare ale acestui drept. Se susţine că se încalcă principiul egalităţii în drepturi ca urmare a diferenţei existente între condiţiile de a căror îndeplinire depinde acordarea unei prime prelungiri, faţă de următoarele prelungiri ale dreptului de şedere, creându-se astfel o discriminare între străinii solicitanţi.

14. Faţă de aceste critici, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a statuat că violarea principiului egalităţii şi nediscriminării intervine atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 599 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 18 mai 2009).

15. În aceeaşi ordine de idei, principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. Dar un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice (Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).

16. În cauza de faţă, Curtea constată că nu se poate reţine existenţa niciunei discriminări între străinii care solicită o primă prelungire a dreptului de şedere pe teritoriul României şi cei care solicită prelungiri ulterioare, cele două categorii aflându-se în situaţii juridice deosebite, care reclamă reglementări diferite. Astfel, este pe deplin justificată diferenţierea condiţiilor, având în vedere că străinul intrat în România în scopul desfăşurării de activităţi comerciale trebuie să demonstreze prin rezultate concrete că, în intervalul de timp scurs de la acordarea primei prelungiri până la solicitarea uneia noi, a respectat şi a urmărit cu bună-credinţă şi perseverenţă îndeplinirea scopului pentru care i-a fost acordat iniţial dreptul de şedere, demonstrând în acest fel că este justificată o nouă prelungire a acestuia.

17. Totodată, Curtea reţine că, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă şi în ce măsură diferenţele între diversele situaţii similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcţie de anumite circumstanţe, de domeniu şi de context (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 28 noiembrie 1984, pronunţată în Cauza Rasmussen împotriva Danemarcei, paragraful 40, sau Hotărârea din 6 iulie 2004, pronunţată în Cauza Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, paragraful 24).

18. De altfel, în jurisprudenţa sa, prin numeroase decizii pronunţate în examinarea dispoziţiilor art. 55 din ordonanţa de urgenţă criticată, Curtea Constituţională a statuat că instituirea anumitor condiţii a căror îndeplinire trebuie dovedită de străinul intrat în România în scopul desfăşurării de activităţi comerciale pentru a i se putea prelungi dreptul de şedere temporară se circumscrie scopului pentru care străinii au solicitat prelungirea dreptului de şedere temporară în România şi se justifică prin însuşi interesul pretins de solicitant. În acest sens, pot fi menţionate, exemplificativ, Decizia nr. 584 din 20 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 18 iunie 2008, sau Decizia nr. 341 din 3 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 4 mai 2007.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Salame Amer, Mohamad Mirvat, Salame Badir, Salame Mahmoud şi Salame Mohamad în Dosarul nr. 1.412/54/2013 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 55 alin. (2) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 septembrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 447

din 16 septembrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 82 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi art. 207 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 82 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi art. 207 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Andrei Victor în Dosarul nr. 5.455/99/2011 al tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 892D/2013 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate în motivarea acesteia, iar stabilirea impozitelor şi a modalităţii de calcul al cuantumului acestora intră în competenţa exclusivă a legiuitorului, în virtutea art. 139 alin. (1) din Constituţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 20 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 5.455/99/2011, Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şl fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 82 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi art. 207 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Andrei Victor într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de anulare parţială a unui act administrativ fiscal.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 207 din Codul de procedură fiscală sunt neconstituţionale, întrucât termenul de 30 de zile prevăzut de textul de lege menţionat nu permite contestarea deciziilor de impunere anticipată, în condiţiile în care contribuabilii nu pot cunoaşte dinainte dacă vor realiza venitul impozabil, acest lucru fiind posibil doar Sa sfârşitul unei perioade de activitate - trimestru sau an. De aceea, termenul de contestare ar trebui să fie dependent de aceste perioade de referinţă, astfel încât să fie stabilit la 30 de zile de la împlinirea perioadei de activitate. Numai atunci contribuabilii vor putea şti care le este venitul real, calculat ca diferenţă între veniturile realizate şi cheltuielile cu care s-au realizat aceste venituri. Dacă ar ataca decizia în termenul prevăzut de art. 207 din Codul de procedură fiscală nu ar avea elementele necesare, respectiv venitul realizat, pentru a justifica acest atac şi, pe de alta parte, acţiunea ar fi respinsă ca prematură. De aceea, se încalcă accesul liber la justiţie şi dreptul de apărare, precum şi dreptul la un proces echitabil, iar, indirect, prevederile art. 20 alin. (2) şi art. 148 din Constituţie.

6. Autorul excepţiei susţine că art. 82 din Codul fiscal încalcă grav dreptul de proprietate asupra veniturilor, dreptul la un nivel de trai decent şi dreptul la nediscriminare administrativ-fiscală prin comparaţie cu alte categorii socio-profesionale care sunt protejate prin faptul că pentru realizarea veniturilor nu au cheltuieli materiale şi nu li se iau procente atât de mari din veniturile realizate, aşa cum se întâmplă în cazul profesiei de taximetrist.

7. Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, dispoziţiile din Codul de procedură fiscală nu încalcă accesul liber la justiţie. Prin reglementarea termenului în care poate fi atacat actul administrativ fiscal în cadrul procedurii de recurs administrativ se dă posibilitatea organelor emitente sau organelor superioare acestora să revină asupra măsurilor luate sau să le redimensioneze, în limitele prevăzute de lege. Aminteşte, totodată, cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, în sensul c㠓legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege”.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Avocatul Poporului apreciază că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei care i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă. Consideră că art. 207 din Codul de procedură fiscală oferă celui interesat posibilitatea ca, în urma contestării obligaţiilor fiscale în termenele stabilite, să obţină - cu celeritate şi fără a plăti taxe de timbru - soluţionarea cauzei chiar de către organele a căror soluţie îl nemulţumeşte. În ce priveşte art. 82 din Codul fiscal, arată că acesta se adresează în mod egal, fără privilegii şi fără discriminări, tuturor contribuabililor care desfăşoară o activitate independentă. De aceea, nu se poate reţine existenţa niciunei discriminări în ce priveşte plata impozitului între persoanele care realizează venituri din activităţi independente şi cele care obţin un venit din alte activităţi decât cele independente. În acest sens sunt şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 246 din 19 februarie 2009 şi nr. 1.432 din 25 octombrie 2011. În opinia sa, textele de lege criticate dau expresie prevederilor art. 56 alin. (1) şi art. 139 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora “cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice”. respectiv, “impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii”. Apreciază că din coroborarea acestor prevederi constituţionale rezultă dreptul exclusiv ai legiuitorului de a stabili impozitele datorate bugetului de stat, modalităţile de plată, precum şi cuantumul acestora.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 207 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, precum şi prevederile art. 82 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare. Din motivarea excepţiei, rezultă însă că, în ceea ce priveşte art. 207 din Codul de procedură fiscală, autorul acesteia critică doar prevederile alin. (1), astfel încât obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 82 din Codul fiscal şi cele ale art. 207 alin. (1) din Codul de procedură fiscală care au următorul conţinut:

- Art. 82 din Codul fiscal: “Stabilirea plăţilor anticipate de impozit

(1) Contribuabilii care realizează venituri din activităţi independente, cedarea folosinţei bunurilor, activităţi agricole impuse în sistem real, prevăzute la art. 71 alin. (5), precum şi din silvicultură şi piscicultura, cu excepţia veniturilor din arendare, sunt obligaţi să efectueze în cursul anului plăţi anticipate cu titlu de impozit, exceptându-se cazul veniturilor pentru care plăţile anticipate se stabilesc prin reţinere la sursă.

(2) Plăţile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent pe fiecare sursă de venit, luându-se ca bază de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat în anul precedent, după caz, prin emiterea unei decizii care se comunică contribuabililor, potrivit legii. În cazul impunerilor efectuate după expirarea termenelor de plată prevăzute la alin. (3), contribuabilii au obligaţia efectuării plăţilor anticipate la nivelul sumei datorate pentru ultimul termen de plată al anului precedent. Diferenţa dintre impozitul anual calculat asupra venitului net realizat m anul precedent şi suma reprezentând plăţi anticipate datorate de contribuabil la nivelul trimestrului IV din anul anterior se repartizează pe termenele de plată următoare din cadrul anului fiscal. Pentru declaraţiile privind venitul estimat/norma de venit depuse în luna decembrie nu se mai stabilesc plăţi anticipate, venitul net aferent perioadei până la sfârşitul anului urmând să fie supus impozitării potrivit deciziei de impunere emise pe baza declaraţiei privind venitul realizat. Plăţile anticipate pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor, cu excepţia veniturilor din arendă, se stabilesc de organul fiscal astfel:

a) pe baza contractului încheiat între părţi; sau

b) pe baza veniturilor determinate potrivit datelor din contabilitatea în partidă simplă, potrivit opţiunii. În cazul în care, potrivit clauzelor contractuale, venitul din cedarea folosinţei bunurilor reprezintă echivalentul în lei al unei sume în valută, determinarea venitului anual estimat se efectuează pe baza cursului de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României, din ziua precedentă celei în care se efectuează impunerea.

(3) Plăţile anticipate se efectuează în 4 rate egale, până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru, iar plata impozitului anual se efectuează potrivit deciziei de impunere.

(4) Termenele şi procedura de emitere a deciziilor de plăţi anticipate vor fi stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

(5) Pentru stabilirea plăţilor anticipate, organul fiscal va lua ca bază de calcul venitul anual estimat, în toate situaţiile în care a fost depusă o declaraţie privind venitul estimat/norma de venit pentru anul curent, sau venitul net din declaraţia privind venitul realizat pentru anul fiscal precedent, după caz. La stabilirea plăţilor anticipate se utilizează cota de impozit de 16% prevăzută la art. 43 alin. (1).

(51) Impozitul reţinut la sursă de către plătitori pentru veniturile prevăzute la art. 78 alin. (1) Ut. f) se stabileşte prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului brut şi reprezintă plată anticipată în contul impozitului anual datorat de către contribuabilii care realizează, individual sau într-o formă de asociere, venituri din activităţi independente, venituri din cedarea folosinţei bunurilor, venituri din activităţi agricole, determinate în sistem real.

(6) Plăţile anticipate stabilite pe baza contractelor încheiate între părţi în care chiria este exprimată în lei, potrivit prevederilor art. 63 alin. (2), precum şi pentru veniturile din activităţi independente, impuse pe baza normelor de venit, reprezintă impozit final.

(7) în situaţia rezilierii, în cursul anului fiscal, a contractelor încheiate între părţi în care chiria este exprimată în lei, plăţile anticipate stabilite potrivit prevederilor art. 63 alin. (2) vor fi recalculate de organul fiscal competent la cererea contribuabilului, pe bază de documente justificative.

(8) Contribuabilii care realizează venituri din activităţi independente şi/sau din activităţi agricole impuse în sistem real, silvicultură şi piscicultura şi care în cursul anului fiscal îşi încetează activitatea, precum şi cei care intră în suspendare temporară a activităţii, potrivit legislaţiei în materie, au obligaţia de a depune la organul fiscal competent o declaraţie, însoţită de documente justificative, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului, în vederea recalculării plăţilor anticipate,

(9) Procedura de aplicare a prevederilor alin. (8) se stabileşte prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.”;

- Art. 207 alin. (1) din Codul de procedură fiscală: “Termenul de depunere a contestaţiei

(1) Contestaţia se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii.

13. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile din Legea fundamentală cuprinse în art. 16 alin. (1) care instituie principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 21 care consacra dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 24 care garantează dreptul la apărare, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 referitor la obligaţia statului de a lua măsuri pentru asigurarea unui nivelul de trai decent cetăţenilor săi şi art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. Invocă, prin raportare la art. 20 alin. (2) din Constituţie, şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil şi art. 1 paragraful 1 privind protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la aceeaşi convenţie.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că nu poate reţine criticile formulate, prevederile art. 82 din Legea nr. 571/2003 constituind o aplicaţie a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) din Constituţie, care instituie obligaţia cetăţenilor de a contribui, prin plata de impozite şi taxe, la cheltuielile publice. Curtea a remarcat, în jurisprudenţa sa, că impunerea unei astfel de obligaţii este justificată de necesitatea asigurării certitudinii în constituirea ritmică a resurselor financiare ale statului, iar încasarea impozitelor şi taxelor constituie sursa principală de venituri a statului, fiind una dintre expresiile cele mai evidente ale apărării intereselor naţionale pe plan financiar (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 158 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999).

15. De asemenea, prin Decizia nr. 1.432 din 25 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 15 februarie 2012, Curtea, pronunţându-se asupra prevederilor art. 82 din Codul fiscal, a constatat că nu este întemeiată critica potrivit căreia dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 16 din Constituţie. Sub acest aspect, instanţa de contencios constituţional a observat că acestea se adresează, în egală măsură, fără privilegii şi fără discriminări, tuturor contribuabililor care desfăşoară o activitate independentă. Faptul că de la plata anticipată în contul impozitului anual datorat la bugetul de stat sunt exceptate anumite venituri (cum ar fi, de exemplu, cele obţinute din arendare) se datorează specificităţii activităţilor care stau la baza obţinerii acestora şi care justifică, în mod obiectiv şi raţional, tratamentul diferit pe care textele criticate îl reglementează. În aceeaşi ordine de idei, Curtea constată că nu se poate susţine existenţa unei discriminări în ce priveşte stabilirea impozitului pe venit generată de faptul că cheltuielile pe care diverse categorii de contribuabili sunt nevoite să le facă pentru desfăşurarea activităţii proprii diferă în funcţie de tipul acestora, influenţând cuantumul impozitului datorat.

16. De altfel, Curtea observă că legiuitorul a reglementat plata obligaţiilor fiscale în aşa fel încât să existe posibilitatea regularizării în ce priveşte plata impozitului pe venit. Astfel, contribuabilul care realizează venituri dintre cele prevăzute la art. 82 din Codul fiscal va depune, până la data de 25 mai, inclusiv, a anului următor celui de realizare a venitului o declaraţie rectificativă cu privire la venitul realizat efectiv, astfel cum prevede art. 83 din Codul fiscal. Consecutiv, organul fiscal va proceda la o recalculare a impozitului datorat corespunzător venitului efectiv realizat, emiţând o nouă decizie de plată în care sunt evidenţiate diferenţele, stabilite în plus sau în minus, în plata impozitului pe venit.

17. În ce priveşte dispoziţiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 406 din 24 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 22 aprilie 2009, că sancţiunea decăderii din dreptul de a contesta actul administrativ fiscal în termenul prevăzut de textul de lege criticat este una firească, fiind sancţionată în acest fel lipsa de diligentă a celui care nu îşi exercită la timp dreptul de a contesta legalitatea sau temeinicia actului administrativ fiscal sau care exercită acest drept cu nerespectarea prevederilor legale instituite în materie. Prin urmare, reglementarea unei astfel de sancţiuni de drept procesual nu este de natură să încalce prevederile art. 21 din Constituţie care garantează dreptul de acces liber la justiţie. Cu privire la această problemă, în jurisprudenţa sa constantă, Curtea a stabilit, cu valoare de principiu, că instituirea unor condiţii procedurale şi fixarea anumitor termene pentru exercitarea drepturilor procesuale de care cetăţenii pot beneficia nu aduc atingere dreptului de acces liber la justiţie consacrat prin dispoziţiile constituţionale amintite.

18. În final, Curtea observă că prevederile art. 148 din Constituţie privind integrarea în Uniunea Europeană, invocate în motivarea prezentei excepţii, nu au incidenţă în cauză.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Andrei Victor în Dosarul nr. 5.455/99/2911 al Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 82 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi art. 207 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 septembrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

GUVERNUL ROMÂNIEI

 

HOTĂRÂRE

privind retransmiterea unui sector de drum naţional din domeniul public al statului şi din administrarea Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură, Investiţii Străine, Parteneriat Public-Privat şi Promovarea Exporturilor în domeniul public al oraşului Târgu Frumos, precum şi declasarea acestuia din categoria drumurilor de interes naţional şi încadrarea acestuia în categoria drumurilor de interes local

 

Având în vedere art. 1 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2003 pentru înfiinţarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome «Administraţia Naţională a Drumurilor din România”, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 47/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 867-869 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, al art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare, şi ai art. 12 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă retransmiterea sectorului de drum naţional, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, din domeniul public al statului, din administrarea Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură, Investiţii Străine, Parteneriat Public-Privat şi Promovarea Exporturilor şi din concesiunea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. În domeniul public al oraşului Târgu Frumos, în vederea administrării de către Consiliul Local al Oraşului Târgu Frumos, precum şi declasarea acestuia din categoria drumurilor de interes naţional şi încadrarea acestuia în categoria drumurilor de interes local, în condiţiile legii. Contractul de concesiune nr. MM/487 din 4 februarie 2004, având ca obiect sectorul de drum respectiv, se modifică în mod corespunzător, potrivit legii.

Art. 2. - Predarea-preluarea sectorului de drum prevăzut la art. 1 se face pe bază de protocol încheiat între părţile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 3. - Secretariatul General al Guvernului va opera modificările intervenite în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu modificările şi completările ulterioare, în condiţiile legii.

Art. 4. - La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, Hotărârea Guvernului nr. 540/2000 privind aprobarea încadrării în categorii funcţionale a drumurilor publice şi a drumurilor de utilitate privată deschise circulaţiei publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 şi 338 bis din 20 iulie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează în mod corespunzător.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Viceprim-ministru,

ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Nicolae-Liviu Dragnea

Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură, Investiţii

Străine, Parteneriat Public-Privat şi Promovarea Exporturilor,

Alexandru Năstase,

secretar de stat

Secretarul general al Guvernului,

Ion Moraru

Ministrul finanţelor publice,

Ioana-Marla Petrescu

Ministrul delegat pentru buget,

Darius-Bogdan Vâlcov

 

Bucureşti, 4 noiembrie 2014.

Nr. 985.

 

ANEXĂ

 

DATELE DE IDENTIFICARE

ale sectorului de drum naţional care se retransmite din proprietatea publică a statului, din administrarea Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine, Parteneriat Public-Privat şi Promovarea Exporturilor şi din concesiunea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. în domeniul public al oraşului Târgu Frumos, în vederea administrării de către Consiliul Local al Oraşului Târgu Frumos, care se declasează din categoria drumurilor de Interes naţional ŞI se încadrează în categoria drumurilor de Interes local

 

Denumirea sectorului de drum care se retransmite

Persoana juridica care predă sectorul de drum

Persoana juridică care preia sectorul de drum

Lungimea totală

(km)

Terenul aferent sectorului de drum

(ha)

Valoarea de inventar

(lei)

Nr. MFP

Cod de clasificaţie

Indicativ vechi

Indicativ nou

Varianta trafic greu Târgu Frumos

Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură, Investiţii Străine, Parteneriat Public-Privat şi Promovarea

Exporturilor

(CUI 31116081)

Oraşul Târgu Frumos prin Consiliul local

(CUI 451068)

1,981

2,3617 ha

49.882

153432

8.12.04

Varianta trafic greu Târgu

Frumos

Strada 22 Decembrie 1989; L= 1,709 km

Strada Justiţiei; L = 0,272 km

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR

 

ORDIN

pentru aprobarea Regulamentului privind eliberarea, pentru profesiile de asistent veterinar şi tehnician veterinar reglementate în România, a adeverinţei de conformitate a studiilor cu prevederile Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale şi/sau a adeverinţei privind exercitarea efectivă şi legală a profesiilor de asistent veterinar şi tehnician veterinar reglementate în România

 

Văzând Referatul de aprobare nr. 2.694 din 15 septembrie 2014 elaborat de către Direcţia generală afaceri interne şi administraţie din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,

având în vedere prevederile Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale,

ţinând cont de prevederile Legii nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) şi Republica Bulgaria şi România privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005,

în baza art. 1,3 şi 36 din Legea nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu cele ale pct. A lit. ş) şi pct. 8 lit. e) din anexa nr. 3 la aceeaşi lege,

în temeiul art. 66 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare,

în baza art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.415/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare ŞI pentru Siguranţa Alimentelor emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Regulamentul privind eliberarea, reglementate în România, a adeverinţei de conformitate a pentru profesiile de asistent veterinar şi tehnician veterinar studiilor cu prevederile Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale şi/sau a adeverinţei privind exercitarea efectivă şi legală a profesiilor de asistent veterinar şi tehnician veterinar reglementate în România, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,

Vladimir Alexandru Mănăstireanu

 

Bucureşti, 30 octombrie 2014.

Nr. 175.

 

ANEXĂ

 

REGULAMENT

privind eliberarea, pentru profesiile de asistent veterinar şi tehnician veterinar reglementate în România, a adeverinţei de conformitate a studiilor cu prevederile Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale şi/sau a adeverinţei privind exercitarea efectivă şi legală a profesiilor de asistent veterinar şi tehnician veterinar reglementate în România

 

Art. 1. - (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor este autoritatea română competentă pentru profesiile de asistent veterinar şi de tehnician veterinar reglementate în România.

(2) Prezentul regulament prevede modalitatea de eliberare, pentru profesiile de asistent veterinar şi tehnician veterinar reglementate în România, a adeverinţei de conformitate a studiilor absolvite în România cu prevederile Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale si/sau a adeverinţei privind exercitarea efectivă şi legală a profesiilor de asistent veterinar şi tehnician veterinar reglementate în România.

(3) Prevederile prezentului regulament se aplică oricărui cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European care doreşte să exercite în România, în mod independent sau ca salariat, o profesie reglementată de legea română.

(4) Prevederile prezentului regulament se aplică, de asemenea, pentru atestarea de către autorităţile române competente a unui titlu oficial de calificare român, eventual completat cu o experienţă profesională sau cu o formare reglementată, în vederea accesului sau exercitării unei profesii reglementate într-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European.

(5) Prevederile prezentului regulament se aplică cetăţenilor prevăzuţi la alin. (3) şi în situaţia în care sunt titulari ai unui titlu de calificare obţinut pe teritoriul unui stat terţ, dacă titularul său are o experienţă profesională în profesia în cauză de 3 ani pe teritoriul statului membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European unde a obţinut recunoaşterea calificărilor profesionale şi doreşte să exercite în România o profesie reglementată.”

Art. 2. - (1) în vederea obţinerii adeverinţei de conformitate a studiilor cu prevederile Directivei 2005/36/CE şi/sau a adeverinţei privind exercitarea profesiilor de asistent veterinar şi tehnician veterinar reglementate în România, persoanele prevăzute la art. 1 vor depune la registratura Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor un dosar care va cuprinde, în mod obligatoriu, următoarele documente:

a) cererea prin care se solicită eliberarea adeverinţei de conformitate a studiilor cu prevederile Directivei 2005/36/CE şi/sau a adeverinţei privind exercitarea profesiilor de asistent veterinar şi tehnician veterinar reglementate în România, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 1, adresată Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, în”care se va menţiona, după caz, statul pentru care se solicită adeverinţa;

b) titlul de calificare român, respectiv diplomă/certificat/alt titlu oficial de calificare, eliberat de conducerea universităţilor/ instituţiilor de învăţământ superior/altor unităţi de învăţământ/ autorităţii competente care certifică formarea profesională obţinută, în copie legalizată;

c) adeverinţa de autenticitate a titlului de calificare român, eliberată de unitatea de învăţământ/instituţia acreditată de învăţământ superior emitentă - În original sau în copie legalizată, cu excepţia adeverinţelor care ţin locul diplomei de studii, pentru care nu se solicită prezentarea unei adeverinţe de autenticitate;

d) anexa la titlul de calificare român, respectiv foaie matricolă/supliment la diplomă, în copie legalizată;

e) documentele personale de identificare, valabile, din care rezultă cetăţenia română ori cetăţenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene ori unuia dintre statele aparţinând Spaţiului Economic European, în copie, precum şi dovada de schimbare a numelui, în cazul în care numele înscris pe titlul de calificare român nu mai coincide cu cel din actul de identitate, în copie;

f) documentele care fac dovada experienţei profesionale în profesia de asistent veterinar sau de tehnician veterinar dobândită efectiv şi legal, în copie legalizată; în cazul experienţei profesionale dobândite în afara teritoriului României, dovada o reprezintă documentele oficiale, valabile, recunoscute pe teritoriul României conform legislaţiei în vigoare, în copie legalizată, precum şi în traducere legalizată;

g) o fotografie color format 3/4; h) un dosar.

(2) Dosarul se transmite secretarului comisiei de examinare în ziua înregistrării.

Art. 3. - (1) Documentele prevăzute la art. 2 sunt analizate de o comisie de examinare constituită în baza ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

(2) Comisia de examinare are în componenţă 5 membri titulari şi un secretar titular, funcţionari publici definitivi numiţi în funcţia publică pe perioadă nedeterminată.

(3) Pentru fiecare membru titular al comisiei de examinare, respectiv pentru secretarul comisiei de examinare se desemnează câte un membru supleant, respectiv un secretar supleant.

(4) Membrii supleanţi, respectiv secretarul supleant ai comisiei de examinare îşi desfăşoară activitatea în cazul în care membrii titulari nu pot participa, din motive obiective, la lucrările comisiei de examinare.

(5) Secretarul titular şi secretarul supleant al comisiei de examinare nu sunt membri ai comisiei.

(6) Cel puţin doi dintre membrii comisiei de examinare au studii juridice sau administrative.

Art. 4. - (1) în termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării dosarului, comisia de examinare verifică existenţa tuturor documentelor prevăzute la art. 2 şi înştiinţează solicitantul despre eventualele documente necesare pentru completarea dosarului.

(2) Dacă în termen de 5 zile de la transmiterea înştiinţării în conformitate cu alin. (1) nu se realizează completarea dosarului, comisia de examinare propune, motivat, respingerea cererii de eliberare a adeverinţei de conformitate a studiilor cu prevederile Directivei 2005/36/CE şi/sau a adeverinţei privind exercitarea efectivă şi legală a profesiilor de asistent veterinar şi tehnician veterinar reglementate în România, printr-o not㠓pe care o înaintează spre aprobare preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

(3) Dacă dosarul este complet şi nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în prezentul regulament, comisia de examinare propune, motivat, respingerea cererii de eliberare a adeverinţei de conformitate a studiilor cu prevederile Directivei 2005/36/CE şi/sau a adeverinţei privind exercitarea efectivă şi legală a profesiilor de asistent veterinar şi tehnician veterinar reglementate în România, printr-o notă pe care o înaintează spre aprobare preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

(4) Dacă dosarul este complet şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în prezentul regulament, comisia de examinare propune, motivat, eliberarea adeverinţei de conformitate a studiilor şi/sau a adeverinţei privind exercitarea efectivă şi legală a profesiilor de asistent veterinar şi tehnician veterinar reglementate în România, printr-o notă pe care o înaintează spre aprobare preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

(5) Termenul de eliberare a adeverinţei de conformitate a studiilor cu prevederile Directivei 2005/36/CE şi/sau a adeverinţei privind exercitarea efectivă şi legală a profesiilor de asistent veterinar şi tehnician veterinar reglementate în România, precum şi termenul de comunicare a respingerii cererii este de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării dosarului.

Art. 5. - (1) Răspunsul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor cu privire la respingerea cererii de eliberare a adeverinţei de conformitate a studiilor şi/sau a adeverinţei privind exercitarea efectiva şi legală a profesiilor de asistent veterinar şi tehnician veterinar reglementate în România cuprinde motivele care au dus la respingerea acesteia.

(2) Respingerea de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a cererii de eliberare a adeverinţei de conformitate a studiilor cu prevederile Directivei 2005/36/CE şi/sau a adeverinţei privind exercitarea efectivă şi legală a profesiilor de asistent veterinar şi tehnician veterinar reglementate În România poate fi contestată în termen de 30 de zile de la înştiinţarea solicitantului.

(3) Contestaţia se depune la registratura Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

Art. 6. - (1) Comisia de soluţionare a contestaţiilor are în componenţă 5 membri titulari şi un secretar titular, funcţionari publici definitivi numiţi în funcţia publică pe perioadă nedeterminată.

(2) Pentru fiecare membru titular al comisiei de soluţionare a contestaţiilor, respectiv pentru secretarul comisiei de soluţionare a contestaţiilor se desemnează câte un membru supleant, respectiv un secretar supleant.

(3) Membrii supleanţi, respectiv secretarul supleant ai comisiei de soluţionare a contestaţiilor îşi desfăşoară activitatea în cazul în care membrii titulari, respectiv secretarul titular nu pot participa, din motive obiective, la lucrările comisiei.

(4) Secretarul titular şi secretarul supleant al comisiei de soluţionare a contestaţiilor nu sunt membri ai comisiei.

Art. 7. - Persoana nemulţumită de modul de soluţionare a contestaţiei se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.

Art. 8. - (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor eliberează adeverinţa de conformitate a studiilor cu prevederile Directivei 2005/36/CE şi/sau adeverinţa privind exercitarea efectivă şi legală a profesiilor de asistent veterinar şi tehnician veterinar reglementate în România în limba română, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 2, respectiv în anexa nr. 3.

(2) Adeverinţa de conformitate a studiilor cu prevederile Directivei 2005/36/CE şi/sau adeverinţa privind exercitarea efectivă şi legală a profesiilor de asistent veterinar şi tehnician veterinar reglementate în România se eliberează personal solicitantului sau unei persoane împuternicite prin procură notarială sau se transmite de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, prin poştă, la adresa indicată de solicitant în cererea scrisă menţionată la art. 2 alin. (1J lit. a).

(3) În cazul în care solicitantul nu se prezintă personal sau prin împuternicit la sediul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor în vederea ridicării adeverinţei de conformitate a studiilor cu prevederile Directivei 2005/36/CE şi/sau a adeverinţei privind exercitarea efectivă şi legală a profesiilor de asistent veterinar şi tehnician veterinar reglementate în România sau nu a solicitat, în scris, comunicarea prin poştă, adeverinţa se păstrează în arhiva autorităţii cu termen permanent.

Art. 9. - Anexele nr. 1, 2 şi 3 fac parte integrantă din prezentul regulament.

 

ANEXA Nr. 1

la regulament

 

Către

AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR

 

CERERE

privind eliberarea, pentru profesiile de asistent veterinar şi tehnician veterinar reglementate în România, a adeverinţei de conformitate a studiilor cu prevederile Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale şi/sau a adeverinţei privind exercitarea efectivă şi legală a profesiilor de asistent veterinar şi tehnician veterinar reglementate în România

 

1. Solicitant

Date personale

Numele şi prenumele:..................................................

Cetăţenia:......................................................................

Domiciliul:.....................................................................

Telefon:.........................................................................

E-mail:............................................................................

2. Solicitare

 Solicit eliberarea unei adeverinţe de conformitate a studiilor cu prevederile Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale, care să ateste faptul că titlul de calificare român nr. ............. seria ................, eliberat de .................... în data de ....................... îndeplineşte condiţiile pentru a-mi permite accesul la exercitarea profesiei de ........................................................................................................................................ (asistent veterinar/tehnician veterinar), în ţara ..................................................

 Solicit eliberarea unei adeverinţe care să ateste faptul că am exercitat efectiv şi legal profesia reglementată în România de.................................................................................................. (asistent veterinar sau tehnician veterinar) în perioada ..................................................................

3. Certific includerea în dosar a următoarelor documente:

a) titlu de calificare român, respectiv .................................................................................................................................... (diplomă/certificat/alt titlu oficial de calificare), nr. ..................... seria ....................... eliberat de conducerea ............................................................................................ (universităţii/instituţiei de învăţământ superior/altei unităţi de învăţământ/autorităţii competente), în data de ....................... pentru care solicit eliberarea adeverinţei de conformitate, în copie legalizată;

b) adeverinţa de autenticitate a titlului de calificare român nr. ........................ seria ................................, eliberată de ............................................................................................ (unitatea de învăţământ/instituţia acreditată de învăţământ superior emitentă), în data de ............................., în original sau în copie legalizată;

c) anexa la titlul de calificare român, respectiv ........................................................................................................................ (foaia matricolă/suplimentul la diplomă), nr. ......................... seria ..........................., eliberat/eliberată la data de ................................................, în copie legalizată;

d) documentele personale de identificare, valabile, din care rezultă cetăţenia română sau cetăţenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene sau unuia dintre statele aparţinând Spaţiului Economic European, respectiv  ............................................................................................ (buletinul de identitate/cartea de identitate/alt document oficial), seria ............ nr. ................. eliberat/eliberată de ..................................... la data de .......................... în copie;

e) dovada de schimbare a numelui, în cazul în care numele înscris pe titlul de calificare român nu mai coincide cu cel din actul de identitate, respectiv ..........................................................., în copie;

f) documentele care fac dovada experienţei profesionale în profesia de ............................................................................... (asistent veterinar/tehnician veterinar), respectiv ..............................................., în copie legalizată;

g) documentele oficiale, valabile, recunoscute pe teritoriul României conform legislaţiei în vigoare, în cazul experienţei profesionale dobândite în afara teritoriului României, respectiv ...................................................................., în copie legalizată, precum şi în traducere legalizată;

h) o fotografie color format 3/4; i) un dosar.

4. Doresc eliberarea adeverinţei de conformitate a studiilor cu prevederile Directivei 2005/36/CE şi/sau a adeverinţei privind exercitarea efectivă şi legală a profesiilor de asistent veterinar şi tehnician veterinar reglementate în România:

a) prin ridicare de la sediul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, personal sau prin împuternicit;

b) transmitere prin poştă, la următoarea adresă: ..................................................................................................................

5. Declar pe propria răspundere că informaţiile prezentate în această cerere şi documentele incluse în dosar corespund realităţii.

 

Data.......................................

Semnătura......................................

 

ANEXA Nr. 2

la regulament

 

Antetul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor

Număr de înregistrare/data ...........................

 

ADEVERINŢĂ

 

Se atestă

 

că domnul/doamna ................................................................, naţionalitatea ........................., născut/născută la data de ........................................................ (anul/luna/ziua) în ........................................................... (locul naşterii) cu domiciliul în .................................................................. titular al ...................................... (actul de studii), în profilul/domeniul .................................. specializarea ........................................, seria ................ nr. .............. eliberat/eliberată de către .............................................. la data de ........................ a exercitat efectiv şi legal profesia de .............................................................. (asistent veterinar/tehnician veterinar), reglementată în România în perioada ................................................... în scopul stabilirii în ţara ............................................................

Prezenta adeverinţă a fost eliberată pentru recunoaşterea experienţei profesionale în profesia de ................................................................... (asistent veterinar/tehnician veterinar)  în ţara ...........................................

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,

..................................................................

(numele, prenumele, semnătura şi ştampila unităţii)

 

ANEXA Nr. 3

la regulament

 

Antetul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor

Număr de înregistrare/data...................................................

 

ADEVERINŢĂ

 

Se atestă

 

că ................................................. (actul de studii), în profilul/domeniul ..................................... specializarea ........................................... seria ................ nr. ..................., eliberat/eliberată de către ..............................................................., la data de ........................... domnului/doamnei .................................................................................., naţionalitatea ......................................., născut/născută la data de ................................................................ (anul/luna/ziua) în ...................................................................................................................... (locul naşterii), cu domiciliul în ........................................................................, îndeplineşte condiţiile prevăzute de Directiva 2005/36,CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale, pentru a-i permite accesul la exercitarea profesiei de ....................................................................... (asistent veterinar/tehnician veterinar) în ţara ..........................................

Prezenta adeverinţă a fost eliberată pentru recunoaşterea actului de studii menţionat în ţara ...........................................

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,

..................................................................

(numele, prenumele, semnătură şi ştampila unităţii)

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.