MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 821/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 821         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Marţi, 11 noiembrie 2014

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 455 din 16 septembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 alin. (4) şi art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

 

Decizia nr. 464 din 23 septembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.017. - Ordin al ministrului delegat pentru întreprinderi mici şi mijlocii, mediul de afaceri şi turism privind modificarea Procedurii de implementare a Programului UNCTAD/EMPRETEC România pentru sprijinirea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, aprobată prin Ordinul ministrului delegat pentru întreprinderi mici şi mijlocii, mediul de afaceri şi turism nr. 942/2014

 

2.096. - Ordin al ministrului afacerilor externe privind modalitatea de raportare periodică a derulării operaţiunilor de comerţ exterior cu produse militare supuse controlului prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/1999 privind regimul de control al exporturilor, importurilor şi altor operaţiuni cu produse militare

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

            115. - Ordin pentru aprobarea Regulilor privind decontarea lunară a obligaţiilor de plată în piaţa de echilibrare şi a dezechilibrelor părţilor responsabile cu echilibrarea

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

            Decizia nr. 4 din 29 septembrie 2014 (Completul competent să judece recursul în interesul legii)

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 455

din 16 septembrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 alin. (4) şi art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Mi nea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. (3) coroborat cu art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă şi art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de S.C. “Enel Energie Muntenia” - SA. din Bucureşti în Dosarul nr. 24.538/300/2013 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 390D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 407D/2014 şi nr. 408D/2014 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 167 alin. (3) coroborat cu art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă şi, în subsidiar, art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de S.C. “Enel Energie”- SA. din Bucureşti în dosarele nr. 27.186/212/2013 şi nr. 32.253/212/2013 ale Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă.

4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor.

6. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.

7. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 407D/2014 şi nr. 408D/2014 la Dosarul nr. 390D/2014, care este primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 364 din 25 iunie 2014.

CURTEA,

actele şi lucrările dosarelor, constată având în vedere următoarele:

9. Prin încheierea din 31 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 24.538/300/2013, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. (3) coroborat cu art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă şi art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele Judiciare de timbru, excepţie ridicată de S.C. «Enel Energie Muntenia” - SA din Bucureşti într-o cauză având ca obiect pretenţii, respectiv o ordonanţa de plată.

10. Prin încheierile din 19 martie 2014, pronunţate în dosarele nr. 27.186/212/2013 şi nr. 32.253/212/2013, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. (3) coroborat cu art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă şi, în subsidiar, art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de S.C. “Enel Energie” - S.A. din Bucureşti în cauze având ca obiect pretenţii, respectiv obligarea la plata unor sume reprezentând contravaloarea energiei electrice, a penalităţilor de întârziere, precum şi a taxei de deconectare şi demontare contor.

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia susţin că prevederile criticate sunt contrare drepturilor şi intereselor ambelor părţi din proces, întrucât, pe de o parte, reclamantul care promovează acţiunea pentru recuperarea creanţei nu are certitudinea recuperării acesteia şi a cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru şi onorariul curatorului, iar, pe de altă parte, pârâtul debitor este obligat, în situaţia în care cade în pretenţii, să plătească pentru realizarea unor apărări pentru care nu şi-a dat consimţământul şi care pot fi contrare intereselor acestuia.

12. Astfel, arată că prevederile art. 167 din Codul de procedură civilă, cu excepţia alin. (3), garantează, fără discriminare, dreptul la apărare şi la un proces echitabil, atât al debitorului, cât şi al creditorului, într-un termen rezonabil. Sub pretextul respectării de către stat a obligaţiei de a asigura cetăţenilor dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil, prin prevederile criticate, legiuitorul a înţeles să transfere responsabilitatea statului în sarcina reclamantului creditor. De asemenea, sub pretextul dreptului la un proces echitabil şi al interzicerii abuzului de drept, se încalcă accesul liber la justiţie şi este restrânsă exercitarea unor drepturi şi libertăţi ale părţilor în litigiu.

13. Legiuitorul, prin introducerea în Codul de procedură civilă şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 a prevederilor atacate, intervine în favoarea uneia dintre părţi - debitorul obligaţiei contractuale, obstrucţionând accesul la justiţie al celeilalte părţi - creditorul - şi restrângând acestuia exercitarea drepturilor rezultând dintr-un raport juridic. Partea care a promovat acţiunea - creditorul/reclamantul - şi are interes în continuarea procesului trebuie să plătească pentru apărarea părţii adverse - debitorul/pârâtul care, deşi legal citat prin publicitate, nu s-a prezentat în instanţă şi nu a formulat apărări, nici nu a dovedit că are dreptul să beneficieze de un curator numit de instanţă şi, pe lângă faptul că i-a produs creditorului un prejudiciu, beneficiază de apărările unui avocat plătit din chiar fondurile creditorului.

14. Statul transferă responsabilitatea asigurării fondurilor pentru plata curatorului special, asupra părţilor în litigiu, plată care, odată efectuată, nu mai poate fi recuperată de partea care cade în pretenţii, fie că este vorba de reclamantă, fie de pârâtă.

Or, legiuitorul nu a avut în vedere drepturile şi interesele creditorului, care, deşi are interes în continuarea procesului, nu dispune de fonduri să plătească onorariul pentru curator.

15. De asemenea susţin că sunt lezate drepturile şi interesele debitorului, care, în situaţia în care este solvabil, va trebui sa plătească pentru apărări pe care le putea face singur sau putea negocia cu apărătorul ales cuantumul onorariului, în plus, este obligat şi la plata cheltuielilor cu executarea silită, cheltuieli care, în unele cazuri, depăşesc valoarea debitului şi pe care le putea evita, dacă nu există prevederea legală atacată.

16. Numirea unui apărător pentru debitorul legal citat prin publicitate este nelegală şi abuzivă prin punerea în sarcina creditorului a plăţii curatorului, de vreme ce acesta a învederat şi a dovedit că a făcut toate demersurile necesare aflării noului sediu/domiciliu al debitorului, respectiv a înaintat adresă în acest sens către autorităţile statului cu atribuţii de furnizare de date ale persoanelor fizice/persoane juridice, dar nu a putut afla adresa actuală a debitorului. Pentru îndeplinirea procedurii de citare cu debitorul se apreciază ca fiind suficientă punerea în sarcina creditorului a cheltuielilor pentru citarea prin publicitate în Monitorul Oficial sau într-un ziar central de largă răspândire.

17. În situaţia în care partea interesată citează cealaltă parte prin publicitate, cu rea-credinţă, îşi asumă riscul exercitării acţiunii sale. respectiv îşi asumă riscul de a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, amenzi şi alte sancţiuni prevăzute de lege. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate face referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Decizia din 10 aprilie 2003, pronunţată în Cauza Nunes Dias împotriva Portugaliei.

18. În continuare se consideră că, în realitate, curatorii speciali numiţi de instanţă sunt aceia cărora le profită dispoziţiile textelor atacate. Aceştia sunt cei care îşi încasează onorariul pentru activitatea desfăşurată, fie din fondurile părţilor în litigiu, care au fost ţinute de dispoziţii neconstituţionale să plătească uneori mult prea mult, fie din fondul bugetului statului. Se apreciază, astfel, că numirea curatorului special în speţele prezentate şi similare favorizează o anumită categorie profesională, aceea a avocaţilor baroului.

19. În ceea ce priveşte dreptul la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, se apreciază că şi acesta este încălcat prin tergiversarea procesului de către curatorul special al cărui interes principal este justificarea unui onorariu mai mare. Această tergiversare este în defavoarea creditorului în situaţia obţinerii unui titlu executoriu, întrucât în timpul procesului şi până la punerea în executare silită poate interveni starea de insolvabilitate şi radierea de la Registrul Comerţului a debitorului persoană juridică, iar în cazul persoanelor fizice poate interveni decesul. Toate aceste consecinţe se răsfrâng asupra patrimoniului creditorului, care este sancţionat pentru că a fost de bună-credinţă în raportul juridic dedus judecăţii.

20. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă consideră că prevederile criticate respectă dispoziţiile constituţionale invocate de creditoare. În acest sens arată că prevederile art. 95 din Codul de procedură civilă din 1865, potrivit cărora când reclamantul învederează că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului, iar, preşedintele instanţei va dispune citarea prin publicitate, s-au aplicat deopotrivă şi persoanelor fizice şi persoanelor juridice, în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţie. Formele concrete în care citarea prin publicitate se obiectiva erau: citarea pârâtului la uşa instanţei, iar în cazul în care instanţa aprecia necesar, publicarea citaţiei în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar de largă răspândire. Noua reglementare, respectiv art. 167 din noul Cod de procedură civilă, a adus elemente de noutate, pe lângă cele menţionate anterior, şi următoarele modalităţi cumulative şi obligatorii de citare: citarea pe portalul instanţei de judecată competente, citarea la ultimul domiciliu cunoscut şi numirea unui curator dintre avocaţii baroului.

21. Menţionează că practica actuală a instanţelor de judecată tinde să contureze două opinii în privinţa citării prin publicitate a persoanei juridice, prima care este majoritară, respectiv faptul că citarea prin publicitate se aplică exclusiv persoanei fizice, iar nu şi celei juridice, întrucât, în lipsa menţiunilor prevăzute la art. 229 din Codul civil, stabilirea sau schimbarea denumirii şi a sediului nu va putea fi opusă altor persoane, prevederi care vizează exclusiv inopozabilitatea schimbării sediului persoanei juridice în lipsa menţionării în registrele de publicitate sau de evidenţă prevăzute de lege. O altă opinie este în sensul aplicării prevederilor legale criticate şi persoanelor juridice.

22. Cu privire la constituţionalitatea prevederilor criticate în speţa de faţă, instanţa reţine, în primul rând, că, astfel cum s-a statuat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, dreptul de acces la justiţie poate face obiectul unor limitări, care sunt implicit permise, deoarece acest drept necesită, prin însăşi natura sa, o reglementare din partea statelor, care poate să varieze în timp şi spaţiu, în funcţie de nevoile şi resursele de care dispune comunitatea. Opţiunea legiuitorului pentru o protecţie sporită a dreptului la apărare ca şi componentă a dreptului la un proces echitabil nu contravine liberului acces la justiţie, întrucât aspecte precum lipsa unor fonduri sau eventualitatea nerecuperării cheltuielilor judiciare sunt inerente demarării demersului judiciar, fiind comune într-o anumită măsură procesului civil şi procesului penal. Astfel, îndatorirea legiuitorului de a reglementa modalitatea concretă de apărare a drepturilor fundamentele nu presupune ca în sarcina statului să existe obligaţia de efectuare în concret şi în fiecare cauză a tuturor demersurilor procesuale necesare în vederea garantării dreptului la apărare, cu exonerarea de orice obligaţie a participanţilor la proces.

23. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care arată că, în ceea ce priveşte competenţa recunoscută instanţei, potrivit art. 167 din noul Cod de procedură civilă, de a numi un curator în vederea reprezentării intereselor pârâtului, în situaţia în care domiciliul acestuia nu este cunoscut, acesta este un corolar firesc şi necesar al învestirii sale cu soluţionarea cauzei pe care este ţinuta să o finalizeze printr-o hotărâre legală şi temeinică, cu respectarea dreptului constituţional la apărare. Dincolo de raţiunile care impun şi justifică o atare prerogativă, consacrarea ei nu relevă însă niciun fine de neconstituţionalitate.

24. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

25. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

26. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

27. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 58 alin. (4) şi art. 167 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:

- Art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă: “(4) Remunerarea provizorie a curatorului astfel numit se fixează de instanţă, prin încheiere, stabilindu-se totodată şi modalitatea de plată. La cererea curatorului, odată cu încredinţarea calităţii sale, ţinându-se seama de activitatea desfăşurată, remuneraţia va putea fi majorată.”;

- Art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă: “Odată cu încuviinţarea citării prin publicitate, instanţa va numi un curator dintre avocaţi baroului, potrivit art. 58, care va fi citaţia dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului.”;

- Art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013: “(1) Avansarea remuneraţiei curatorului special numit de instanţă în condiţiile art. 58 şi 167 din Codul de procedură civilă este în sarcina persoanei ale cărei interese sunt ocrotite prin numirea curatorului.

(2) Instanţa poate stabili, prin încheierea prevăzută de art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ca avansarea remuneraţiei curatorului să se facă de cealaltă parte, când o asemenea măsură este în interesul continuării procesului.

(3) Sumele avansate cu titlu de remuneraţie a curatorului special se includ În cheltuielile de judecată şi vor fi puse în sarcina părţii care pierde procesul.”

28. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea sunt invocate prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 17 referitor la interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

29. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

30. Prevederile criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, sens în care este Decizia nr. 364 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 22 iulie 2014, şi Decizia nr. 377 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 23 septembrie 2014, prin care instanţa de contencios constituţional a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate.

31. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că instituţia curatorului Special a fost reglementată în art. 44 din Codul de procedură civilă din 1865, cu roiul de a preveni şi înlătura anumite abuzuri ce ar fi putut apărea în exercitarea drepturilor procesuale ale persoanelor prevăzute de aceste dispoziţii. Astfel, în caz de urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile nu avea reprezentant legal, instanţa, la cererea părţii interesate, putea numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanţa putea numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentant şi cel reprezentat sau când o persoană juridică, chemată să stea în judecată, nu avea reprezentant legal. Aceste dispoziţii se aplicau, în mod corespunzător, şi persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă, iar numirea acestor curatori se făcea de instanţa competentă să hotărască asupra cererii de chemare în judecată.

32. Prin Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, a fost extinsă instituţia curatelei speciale. Potrivit art. 58 alin. (1), “În caz de urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanţa, la cererea părţii interesata, va numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanţa va numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentantul legal şi cel reprezentat sau când o persoană juridică ori o entitate dintre cele prevăzute la art. 56 alin. (2), chemată să stea în judecată, nu are reprezentant.” În virtutea art. 58 alin. (3), “Numirea acestor curatori se va face de instanţa care judecă procesul, dintre avocaţii anume desemnaţi în acest scop de barou pentru fiecare instanţă judecătorească. Curatorul special are toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal.”

33. Este evident că această instituţie, astfel cum este legiferată în Codul de procedură civilă, este menită să dea eficienţă art. 24 din Constituţie, dreptul la apărare fiind asigurat în plenitudinea sa. Astfel, această instituţie vine să protejeze interesele celor chemaţi în judecată şi care nu au capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile, intrând în această categorie nu numai minorii şi interzişii - persoane fizice, ci şi persoanele juridice ori entităţile prevăzute la art. 56 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

34. Potrivit art. 167 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în situaţia în care reclamantul învederează, motivat, că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a reuşit să afle domiciliul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanţa va putea încuviinţa citarea acestuia prin publicitate. Ca atare, citarea prin publicitate nu are loc de plano, ci este o acţiune subsecventă demersurilor nereuşite efectuate în sensul aflării domiciliului pârâtului sau a unui alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii.

35. Într-o astfel de situaţie, instanţa va putea încuviinţa, potrivit art. 167 alin. (1) din Codul de procedură civilă, citarea pârâtului prin publicitate, rămânând, aşadar, la aprecierea instanţei dacă recurge la această posibilitate. Însă, în cazul în care instanţa încuviinţează citarea părţii pârâte prin publicitate, este obligată să numească un curator dintre avocaţii baroului, potrivit art. 58 din acelaşi Cod, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului [art. 167 alin. (3) “Odată cu încuviinţarea citării prin publicitate, instanţa va numi un curator dintre avocaţii baroului potrivit art. 58, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului]. Astfel, legiuitorul a extins protecţia prevăzută la art. 58 alin. (1) din Codul de procedură civilă şi asupra celor chemaţi în judecată şi al căror domiciliu, cu toate eforturile depuse, nu a putut fi identificat.

36. Însă, în acest context, trebuie avute în vedere dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 719 din 12 octombrie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 31/1990 a societăţilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 25 aprilie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 6 mai 1991, cu modificările ulterioare, precum şi alte acte normative care reglementează obligaţia legală a persoanelor fizice şi a persoanelor juridice de a aduce la cunoştinţa autorităţilor însărcinate cu evidenţa persoanelor fizice/juridice schimbarea domiciliului/reşedinţei ori, după caz, a sediului.

37. În cauzele deduse judecăţii, dacă instanţa a încuviinţat, potrivit art. 167 alin. (1) din Codul de procedură civilă, citarea uneia dintre părţi prin publicitate este obligată să numească un curator dintre avocaţii baroului, potrivit art. 58 din acelaşi Cod, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului [art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă], întrucât, în această ipoteză, prevederile legale fiind imperative nu lasă posibilitatea de apreciere a instanţei în ceea ce priveşte numirea curatorului.

38. Totodată, potrivit art. 48 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, avansarea remuneraţiei curatorului special numit de instanţă în condiţiile art. 58 şi 167 din Codul de procedură civilă este în sarcina persoanei ale cărei interese sunt ocrotite prin numirea curatorului. Instanţa poate stabili, însă, prin încheierea prevăzută de art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ca avansarea remuneraţiei curatorului să se facă de cealaltă parte, când o asemenea măsură este în interesul continuării procesului. În mod excepţional, în cazuri urgente, care nu suferă amânare, instanţa va încuviinţa avansarea remuneraţiei cuvenite curatorului special din bugetul statului, iar sumele avansate din bugetul statului cu titlu de remuneraţie pentru curatorul special constituie cheltuieli judiciare şi vor fi puse în sarcina părţii care pierde procesul [art. 49 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013]. Partea care avansează sumele cu titlu de remuneraţie a curatorului special are protecţia drepturilor procesuale, nefiindu-i limitat accesul la justiţie, întrucât la finalul judecăţii aceste sume ce reprezintă remuneraţia curatorului special” se includ în cheltuielile de judecată şi vor fi puse în sarcina părţii care pierde procesul [art. 48 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013]. Având în vedere cele expuse, prevederile criticate nu aduc atingere dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1) şi art. 24 din Legea fundamentală, fiind o transpunere a dispoziţiilor constituţionale privind garantarea dreptului la apărare şi nu o piedică împotriva accesului la justiţie, aplicându-se deopotrivă tuturor celor aflaţi în ipoteza normelor referitoare la instituţia curatelei speciale.

39. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

40. Pentru argumentele expuse nu se poate reţine încălcarea prevederilor art. 21 şi art. 24 din Constituţia României, precum şi ale art. 6 şi art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest context, Curtea constată că, nereţinându-se restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, prevederile constituţionale ale art. 53 nu au incidenţă în cauză.

41- Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de SC, “Enel Energie Muntenia” - S, A. din Bucureşti în Dosarul nr. 24.538/300/2013 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi de S.C, “Enel Energie” - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 27.186/212/2013 şi nr. 32 253/212/2013 ale Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 58 alin. (4) şi art. 167 alin, (3) din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, precum şi Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 septembrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţă Cochinţu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 464

din 23 septembrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, excepţie ridicată de S.C. “Besmendoi” - S.R.L. din Tinca, judeţul Bihor, în Dosarul nr. 363/35/CA/2013 al Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 134D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a depus la dosar note completatoare cu privire la motivarea referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 115.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece nu a fost motivată. În subsidiar arată că pe fondul său excepţia este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 17 februarie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 363/35/CA/2013, Curtea de Apel Oradea - Secţia a Ii-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, excepţie ridicată de S.C. “Besmendoi” - S.R.L. din Tinca, judeţul Bihor, într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 73 alin. (3) lit. k) referitor la obligativitatea reglementării contenciosului administrativ prin lege organică şi art. 115 alin. (1), (5) şi (6) referitor la condiţiile delegării legislative.

7. Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 47 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 30 iunie 2011, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 142/2012. publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 20 iulie 2012, care au următorul conţinut:

“(1) Contestaţia administrativă se formulează în scris, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data comunicării titlului de creanţă, şi trebuie să conţină următoarele elemente: [...]

(4) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de decădere,”

12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 73 alin. (3) lit. k) referitor la obligativitatea reglementării contenciosului administrativ prin lege organică şi art. 115 alin. (1), (5) şi (6) referitor la condiţiile delegării legislative.

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, Curtea constată că autorul s-a limitat în motivarea acesteia prin trimitere la 3 temeiuri constituţionale, fără să arate, în mod concret, în ce constă contrarietatea astfel reclamată.

14. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie motivate şi, prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorului excepţiei în ceea ce priveşte formularea unor motive de neconstituţionalitate. Acest fapt ar avea semnificaţia exercitării unui control de constituţionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispoziţiile art. 146 din Constituţie.

15. De altfel, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea Constituţională a statuat că orice excepţie de neconstituţionalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă şi intrinsecă care va cuprinde 3 elemente: “textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. [...] în condiţiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepţiei, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepţiei nu este o condiţie sine qua non a existenţei acesteia.” De aceea, Curtea a constatat că în situaţia în care textul de referinţă invocat este suficient de precis şi clar, astfel încât instanţa constituţională să poată reţine în mod rezonabil existenţa unei minime critici de neconstituţionalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepţia de neconstituţionalitate şi să considere, deci, că autorul acesteia a respectat şi a cuprins în excepţia ridicată cele 3 elemente menţionate.

16. Or, în prezenta cauză indicarea celor 3 temeiuri constituţionale nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autor. În acelaşi sens a statuat Curtea şi prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, prilej cu care a stabilit că “simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că «sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi»“ (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008).

17. Împrejurarea că ulterior sesizării Curţii Constituţionale autorul excepţiei a transmis acesteia note completatoare cu privire la motivarea încălcării dispoziţiilor art. 115 din Constituţie nu complineşte absenţa motivării, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, “Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate”. “Faptul că autorul acesteia îşi rezervă dreptul de a completa motivarea pe parcursul soluţionării [...] excepţiei nu îndepărtează aplicabilitatea textului de lege menţionat”, întrucât “cadrul procesual specific excepţiei de neconstituţionalitate rezultă din încheierea de sesizare şi din motivarea scrisă a autorului, iar aceasta din urmă nu poate fi completată în fata Curţii Constituţionale cu elemente noi, ce nu au fost puse în discuţia părţilor în faţa instanţei de judecată” (ase vedea Decizia nr. 517 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 2 iunie 2008).

18. Aşa fiind, Curtea reţine că, dat fiind caracterul general al textelor constituţionale invocate, precum şi lipsa explicitării pretinsei relaţii de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea, nu poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituţionalitate, astfel încât excepţia apare ca fiind inadmisibilă.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, excepţie ridicată de S.C. “Besmendoi” - S.R.L. din Tinca în Dosarul nr.363/35/CA/2013 al Curţii de Apel Oradea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 23 septembrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL ECONOMIEI

DEPARTAMENTUL PENTRU ÎNTREPRINDERI MICI ŞI MIJLOCII, MEDIUL DE AFACERI ŞI TURISM

 

ORDIN

privind modificarea Procedurii de implementare a Programului UNCTAD/EMPRETEC România pentru sprijinirea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, aprobată prin Ordinul ministrului delegat pentru întreprinderi mici şi mijlocii, mediul de afaceri şi turism nr. 942/2014

 

Având în vedere prevederile Legii bugetului de stat pe anul 2014 nr. 356/2013, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 25 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 9 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 430/2013 privind organizarea şi funcţionarea Departamentului pentru întreprinderi Mici şi Mijlocii, Mediul de Afaceri şi Turism, cu modificările ulterioare,

ministrul delegat pentru întreprinderi mici şi mijlocii, mediul de afaceri şi turism emite următorul ordin:

Art. I. - Procedura de implementare a Programului UNCTAD/EMPRETEC România pentru sprijinirea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, aprobată prin Ordinul ministrului delegat pentru întreprinderi mici şi mijlocii, mediul de afaceri şi turism nr. 942/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 6 octombrie 2014, se modifică după cum urmează:

- La punctul 3, paragraful privind asigurarea plăţii cheltuielilor ocazionate de desfăşurarea workshopului din bugetul alocat prin program fiecăruia din cele 8 OTIMMC va avea următorul cuprins:

“OTIMMC organizatoare vor asigura plata cheltuielilor ocazionate de desfăşurarea workshopului din bugetul alocat prin Program fiecăruia din cele 8 OTIMMC (editarea de materiale de promovare şi prezentare, editare/multiplicare de materiale de curs, materiale-suport pentru exerciţiile practice, consumabile necesare desfăşurării cursurilor, închiriere de spaţii pentru desfăşurarea workshopurilor, transmitere de invitaţii necesare organizării şi desfăşurării workshopurilor, cheltuielile cu plata onorariilor trainerilor, cazarea şi masa trainerilor, precum şi masa participanţilor, inclusiv cheltuielile de organizare a conferinţelor de lansare/diseminare a workshopurilor).”

Art. II. - Direcţia implementare programe pentru IMM din cadrul Departamentului pentru întreprinderi Mici şi Mijlocii, Mediul de Afaceri şi Turism şi oficiile teritoriale pentru întreprinderi mici şi mijlocii şi cooperaţie vor duce la îndeplinire prezentul ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul delegat pentru întreprinderi mici şi mijlocii, mediul de afaceri şi turism,

Florin Nicolae Jianu

 

Bucureşti, 5 noiembrie 2014.

Nr. 1.017.

MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE

 

ORDIN

privind modalitatea de raportare periodică a derulării operaţiunilor de comerţ exterior cu produse militare supuse controlului prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/1999 privind regimul de control al exporturilor, importurilor şi altor operaţiuni cu produse militare

 

În conformitate cu prevederile art. 23 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/1999 privind regimul de control al exporturilor, importurilor şi altor operaţiuni cu produse militare, republicată,

în vederea aplicării prevederilor art. 24 alin. (2) lit. t) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/1999, republicată, în temeiul ari. 5 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 8/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Externe, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul afacerilor externe emite următorul ordin:

Art. 1. - Persoanele care derulează operaţiuni de comerţ exterior cu produse militare supuse regimului de control prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/1999 privind regimul de control al exporturilor, importurilor şi altor operaţiuni cu produse militare, republicată, au obligaţia să transmită Departamentului pentru controlul exporturilor, denumit în continuare ANCEX, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, raportări cu privire la derularea operaţiunilor definitive de comerţ exterior, efectuate în baza licenţelor individuale şi globale.

Art. 2. - (1) Raportările privind exportul, respectiv transferul şi intermedierea cu produse militare se transmit trimestrial, până la data de 15 a lunii următoare trimestrului de raportat.

(2) Datele şi informaţiile solicitate sunt specificate în anexa nr. 1.

Art. 3. - (1) Raportările privind operaţiunile de import, respectiv transfer de produse militare se transmit semestrial, până la data de 30 a lunii următoare semestrului de raportat.

(2) Datele şi informaţiile solicitate sunt specificate în anexa nr.2.

Art. 4. - Raportările pentru trasabilitatea operaţiunilor de export, import, respectiv transfer de produse militare din categoriile ML1, ML2 şi ML3 se transmit trimestrial, până la data de 15 a lunii următoare trimestrului de raportat, conform anexei nr. 3.

Art. 5. - (1) Raportările conform anexelor nr. 1 şi 2 se transmit la sediul ANCEX în formă tipărită.

(2) Raportările conform anexei nr. 3 se transmit la sediul ANCEX pe suport electronic.

(3) ANCEX va lua în considerare doar raportările transmise în formatul specificat în anexele la prezentul ordin.

(4) Documentele justificative ale operaţiunilor raportate se prezintă numai la cererea ANCEX.

Art. 6. - Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 7. - Prezentul ordin intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 8. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Control al Exporturilor Strategice şi al Interzicerii Armelor Chimice nr. 275/2002 privind raportarea derulării operaţiunilor de export definitiv de produse strategice supuse regimului de control prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/1999 privind regimul exporturilor şi importurilor de produse strategice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 29 mai 2002.

 

Ministrul afacerilor externe,

Titus Corlăţean

 

Bucureşti, 3 noiembrie 2014.

Nr. 2.096.

 

ANEXA Nr.1

 

Denumirea companiei;

Nr. .......... din ..............

 

Stadiul derulării operaţiunilor de export/transfer definitiv şi intermediere în baza licenţelor individuale/globale cu produse militare pe trimestrul..../.....(anul)

 

Nr. crt.

Nr. licenţă

Denumirea produsului

ML

Cantitatea exportată/ transferată

UM

Valoarea realizată

Moneda

Cod ţara destinatar

final

Factura/ data

DVE/ data

Document transport/data

Companie transportatoare

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

1

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ştampila

Numele, funcţia şi semnătura persoanei abilitate să angajeze răspunderea juridică a companiei

....................................................

 

NOTE:

1. Datele şi informaţiile se editează conform formatului disponibil în MSOffice/Excel pe www.ancex.ro, secţiunea Formulare - Raportări.

2. În coloana 2 se va preciza denumirea din licenţă (denumirea generică pentru licenţele globale).

3. În cazul licenţelor globale de export cu destinatari finali din mai multe ţări, raportarea trimestrială va evidenţia separat operaţiunile efectuate, pe fiecare destinatar final în parte.

4. Coloana 12 se completează numai în cazul licenţelor individuale de export/transfer.

 

ANEXA Nr. 2

 

Denumirea companiei:

Nr. .......... din ................

 

Stadiul derulării operaţiunilor de import/transfer definitiv în baza licenţelor individuale/globale cu produse militare pe semestrul ..../anul.....

 

Nr. crt.

Nr. licenţă

Denumirea produsului

ML

Cantitatea importată/ transferată

UM

Valoarea realizată

Moneda

Cod ţară exportator

Factura/data

DVI/data

Document transport/data

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

1

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ştampila

Numele, funcţia şi semnătura persoanei abilitate să angajeze răspunderea juridică a companiei

....................................................

 

NOTE:

1. Datele şi informaţiile se editează conform formatului disponibil în MSOffice/Excel pe www.ancex.ro, secţiunea Formulare - Raportări.

2. În coloana 2 se va preciza denumirea din licenţă (denumirea generică pentru licenţele globale). Pentru componente, piese de schimb, accesorii sau subansambluri se va menţiona doar categoria generică (de exemplu: “componente pentru....*).

 

ANEXA Nr. 3

 

Denumirea companiei:

Nr. .......... din ................

 

Raportări pentru trasabilitatea produselor militare din categoriile ML1, ML2 şi ML3

Operaţiuni de export/transfer definitiv în baza licenţelor individuale pe trimestrul........./anul

 

Nr. crt.

Exportator

Nr. licenţă

Denumirea produsului

ML

Producător

Cantitatea exportată/ transferată

Data operaţiunii

Elemente de identificare

Importator

Cod ţară

Destinatar final

Cod ţară

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

1

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ştampila

Numele, funcţia şi semnătura persoanei abilitate să angajeze răspunderea juridică a companiei

....................................................

 

Operaţiuni de import/transfer definitiv în baza licenţelor individuale pe trimestrul........./anul

 

Nr. crt.

Importator

Nr. licenţă

Denumirea produsului

ML

Destinatar final

Cantitatea importată/transferată

Data operaţiunii

Elemente de identificare

Exportator

Cod ţară

Ţara de origine

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

1

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ştampila

Numele, funcţia şi semnătura persoanei abilitate să angajeze răspunderea juridică a companiei

....................................................

 

NOTE:

1. La rubrica 8 se vor menţiona elemente de identificare, precum seria armei/lotul muniţiei exportate/importate/transferate.

2. Datele şi informaţiile se editează conform formatului disponibil în MSOffîce/Excel pe www.ancex.ro, secţiunea Formulare - Raportări.

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

pentru aprobarea Regulilor privind decontarea lunară a obligaţiilor de plată în piaţa de echilibrare şi a dezechilibrelor părţilor responsabile cu echilibrarea

 

Având în vedere prevederile art. 21 alin. (3) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 5 alin. (1) lit. c) şi ale art. 9 alin. (1) lit. h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012,

preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Regulile privind decontarea lunară a obligaţiilor de plată în piaţa de echilibrare şi a dezechilibrelor părţilor responsabile cu echilibrarea, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - (1) Operatorii economici din sectorul energiei electrice duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

(2) Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica” - SA, Societatea Operatorul Pieţei de Energie Electrică şi de Gaze Naturale “OPCOM” - S.A, operatorii de distribuţie concesionari şi producătorii care îndeplinesc funcţia de operator de măsurare pentru unităţile de producere proprii întocmesc proceduri privind desfăşurarea activităţilor ce le revin, cu evidenţierea mecanismelor de verificare aferente operaţiunilor derulate, stabilite în urma unui proces de consultare publică. Cu cel puţin 15 zile înainte de intrarea în vigoare a prezentului ordin, procedurile sunt publicate pe site-urile operatorilor.

(3) Participanţii la piaţă au obligaţia să asigure implementarea mecanismelor de verificare stabilite de către operatorii prevăzuţi la alin. (2), precum şi adaptarea cadrului procedural propriu şi al sistemelor tehnice specifice proprii.

Art. 3. - Entităţile organizatorice din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei urmăresc respectarea prevederilor prezentului ordin.

Art. 4. - (1) Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare începând cu data de 1 martie 2015.

(2) La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 7/2011 privind aprobarea regulilor pentru decontarea preliminară în piaţa de echilibrare şi a dezechilibrelor părţilor responsabile cu echilibrarea, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 23 martie 2011,

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Niculae Havrileţ

 

Bucureşti, 6 noiembrie 2014.

Nr. 115.

 

ANEXĂ

 

REGULI

privind decontarea lunară a obligaţiilor de plată în piaţa de echilibrare şi a dezechilibrelor părţilor responsabile cu echilibrarea

 

Art. 1. - În înţelesul prezentelor reguli, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

PPE - participant la piaţa de echilibrare

PRE - parte responsabilă cu echilibrarea

OTS - operatorul de transport şi de sistem

PE - piaţa de echilibrare

UD - unitate dispecerizabilă

OR - operator de reţea

OM - operator de măsurare

OMEPA  - entitate din cadrul Companiei Naţionale de Transport al Energiei Electrice “Transelectrica” - S.A. care îndeplineşte funcţia de operator de măsurare pentru punctele de măsurare din sistemul propriu de măsurare şi de agregare a valorilor măsurate pentru piaţa angro de energie electrică

SEN - Sistemul electroenergetic naţional

OPE - operatorul pieţei de echilibrare

ODPE - operatorul de decontare al pieţei de echilibrare

SB - schimb bloc - schimb de energie electrică între două PRE

Cod comercial - Codul comercial al pieţei angro de energie electrică

Art. 2. - OPE transmite ODPE notificările fizice aprobate în ziua imediat următoare zilei de livrare.

Art. 3. - (1) PPE, PRE şi OTS, după caz, au obligaţii de plată, respectiv drepturi de încasare pentru tranzacţiile cu energie electrică în care sunt angajaţi, conform prevederilor prezentelor reguli.

(2) Obligaţiile de plată/Drepturile de încasare menţionate la alin. (1) sunt aferente:

a) cantităţilor de energie electrică tranzacţionate pe PE;

b) dezechilibrelor PRE;

c) dezechilibrelor de la notificare ale UD;

d) redistribuirii costurilor sau veniturilor suplimentare pe PE.

Art. 4. - (1) în vederea stabilirii obligaţiilor de plată/drepturilor de încasare menţionate la art. 3 alin. (2), OM, OR, OMEPA, OPE, ODPE, OTS, PPE şi PRE desfăşoară activităţile rezultate din atribuţiile ce le revin, în următoarea succesiune:

a) în termen de 4 zile lucrătoare de la începutul lunii următoare lunii de livrare OM transmit OR şi OMEPA, pe măsură ce datele sunt disponibile, valorile măsurate aferente UD;

b) în termen de 8 zile lucrătoare de la începutul lunii următoare lunii de livrare OM transmit OR şi OMEPA, pe măsură ce datele sunt disponibile, valorile  măsurate aferente consumului, producţiei nedispecerizabile şi schimburilor între reţele;

c) în termen de 9 zile lucrătoare de la începutul lunii următoare lunii de livrare, pe baza valorilor orare măsurate aferente producţiei, consumului, energiei electrice livrate către alte reţele şi energiei electrice primite din alte reţele, OR:

(i) determină, conform reglementărilor, următoarele mărimi aferente zonei proprii de licenţă:

1. consumul orar aferent fiecărui furnizor;

2. producţia orară aferentă fiecărei unităţi dispecerizabile;

3. valorile orare agregate ale consumului, respectiv producţiei aferente fiecărei PRE;

4. consumul propriu tehnologic orar al reţelei;

(ii) transmit OMEPA datele şi mărimile determinate conform pct. (i), pe măsură ce acestea sunt disponibile;

(iii) verifică închiderea bilanţului fizic pe propria zonă de licenţă;

d) în termen de 12 zile lucrătoare de la începutul lunii următoare lunii de livrare, pe baza valorilor orare măsurate şi a celor agregate pe zonă de licenţă de reţea, OMEPA:

(i) determină următoarele mărimi la nivel naţional:

1. valorile orare agregate ale producţiei, aferente fiecărei PRE;

2. valorile orare agregate ale consumului, aferente fiecărei PRE;

(ii) asigură accesul părţilor în drept la datele primite sau determinate conform pct. (i), de îndată ce acestea sunt disponibile, prin publicarea lor pe site-ul propriu;

(iii) transmite OPE valorile măsurate aferente UD, în termen de 6 zile lucrătoare de la începutul lunii următoare lunii de livrare;

(iv) rezolvă eventualele contestaţii primite;

(v) verifică închiderea bilanţului fizic la nivelul fiecărei zone de licenţă de distribuţie, precum şi la nivel de SEN şi, atunci când constată o neînchidere, comunică OR, OPE şi ODPE existenţa şi valoarea acesteia, în scopul efectuării de verificări suplimentare şi remedierii eventualelor erori; comunicarea neînchiderii se face în maximum 2 zile lucrătoare de la primirea datelor de către OMEPA;

(vi) pe baza corecţiilor primite de la OR, OMEPA reverifică bilanţul fizic, aplicând prevederile procedurilor specifice;

(vii) transmite valorile măsurate/agregate ODPE; în cazul în care OMEPA constată modificări ale valorilor măsurate aferente UD, în urma activităţii desfăşurate conform pct. (v), acestea se transmit şi OPE;

e) OR identifică motivul neînchiderii precizate la lit. d) pct. (v), corectează datele identificate ca fiind eronate, după caz, şi retransmit OMEPA datele corectate în termen de 1 zi lucrătoare, în interiorul intervalului de timp precizat la lit. d);

f) OPE transmite PPE notele lunare de regularizare pe PE, întocmite conform prevederilor Codului comercial, în termen de 2 zile lucrătoare de la primirea datelor;

g) PPE verifică corectitudinea informaţiilor primite în nota lunară de regularizare, iar în cazul în care identifică o eroare, le contestă la OPE în termen de 1 zi lucrătoare de la primire;

h) OPE analizează contestaţiile în termen de 1 zi lucrătoare de la primire, reface calculele, corectează notele lunare de regularizare eronate, le transmite contestatarilor respectivi şi transmite toate notele lunare de regularizare ODPE;

i) în termen de 3 zile lucrătoare de la primirea datelor precizate la lit. d) pct. (vii) şi lit. h), precum şi la art. 2, ODPE realizează calculele de decontare pe PE şi verifică corectitudinea decontării prin verificarea închiderii bilanţului energiei electrice angajate pe piaţa de echilibrare cu dezechilibrele PRE; în situaţia în care ODPE constată o neînchidere a bilanţului mai mare de o valoare-limită, publică pe site-ul propriu existenţa acesteia şi solicită tuturor părţilor implicate verificarea datelor astfel încât eroarea să fie eliminată în cadrul procesului de decontare ce utilizează valorile măsurate aprobate, potrivit prevederilor Codului comercial. Valoarea-limită va fi stabilită prin procedură elaborată de ODPE şi supusă consultării participanţilor la piaţă şi operatorilor implicaţi;

j) în termenul prevăzut la lit. i), ODPE întocmeşte notele lunare de informare pentru decontarea obligaţiilor de plată/drepturilor de încasare menţionate la art. 3 alin. (2) şi le transmite PPE, PRE sau OTS;

k) începând cu următoarea zi lucrătoare PPE, PRE şi OTS emit facturile aferente decontării.

(2) Obligaţiile de plată/Drepturile de încasare prevăzute la art. 3 alin. (2) sunt egale cu valorile obligaţiilor de plată/drepturilor de încasare rezultate în urma calculelor de decontare efectuate conform alin. (1).

(3) în cazul în care valorile măsurate aprobate, stabilite conform prevederilor Codului comercial, diferă de valorile măsurate, determinate conform prevederilor prezentelor reguli, procesul de determinare şi verificare a obligaţiilor de plată/drepturilor de încasare aferente tranzacţiilor pe PE, dezechilibrelor PRE, dezechilibrelor de la notificare ale UD şi redistribuirea costurilor sau veniturilor suplimentare pe PE se reia pe baza valorilor măsurate aprobate.

(4) Diferenţele dintre obligaţiile de plată/drepturile de încasare care rezultă din aplicarea prevederilor prezentelor reguli şi cele determinate pe baza valorilor măsurate aprobate, conform prevederilor Codului comercial, se evidenţiază în facturi de regularizare sub formă de sume de plată/încasat.

Art. 5. - Achitarea facturilor se realizează în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii lor de către PRE, PPE şi OTS, după caz.

Art. 6. - În cazul neachitării la termen a facturilor prevăzute la art. 5, pentru fiecare zi de întârziere începând cu prima zi lucrătoare după termenul-limită de plată se plăteşte o sumă egală cu nivelul penalităţii de întârziere percepute pentru neplata la termen a obligaţiilor către bugetul de stat, cu condiţia ca valoarea totală a penalităţilor să nu depăşească valoarea sumei datorate.

Art. 7. - În cazul constatării de către un participant a unor erori în procesul de decontare, determinate de greşeli de agregare a datelor, întreruperi în funcţionarea sistemelor informatice ale operatorilor implicaţi, erori de măsurare a schimburilor între reţele sau a notificării unor SB neconforme cu tranzacţiile încheiate anterior orei de închidere a porţilor pe PE, acesta poate solicita corectarea decontării în termen de 6 luni de la primirea notei lunare de informare pentru decontare. În acest scop, participantul respectiv trebuie să solicite în scris OTS corectarea, prezentând argumentele şi dovezile necesare.

Art. 8. - (1) în termen de 3 zile lucrătoare, OTS informează ODPE şi părţile implicate în mod direct în procesarea informaţiei eronate (OR, OM, OMEPA, PRE, OPE, după caz), solicitând transmiterea unui punct de vedere în termen de 10 zile lucrătoare părţilor implicate, şi publică pe site solicitarea, împreună cu argumentaţia aferentă.

(2) în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea punctelor de vedere ale părţilor implicate, OTS împreună cu ODPE analizează documentele primite şi decid asupra acceptării sau respingerii solicitării de corectare, publicând pe site-ul OTS decizia, argumentele şi documentele primite.

(3) În termen de 5 zile lucrătoare de la publicarea deciziei pe site, orice participant sau operator din piaţă poate transmite OTS o contestaţie argumentată, care va fi publicată pe site-ul OTS În maximum 1 zi de la primire.

(4) în termen de 3 zile lucrătoare OTS şi ODPE analizează contestaţiile primite şi publică pe site-ul OTS decizia finală, împreună cu motivarea acesteia.

(5) În cazul apariţiei unor situaţii atipice, OTS poate solicita punctul de vedere al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), care va fi publicat pe site-ul OTS.

(6) Corectarea decontărilor se realizează în lunile ianuarie, mai şi septembrie ale unui an calendaristic, luând în considerare toate deciziile favorabile luate anterior lunilor respective.

Art. 9. - OTS şi ODPE au obligaţia de a actualiza şi publica pe site-urile proprii o evaluare privind valoarea costurilor proprii determinate de corectarea decontării.

Art. 10. - În cazul nerespectării termenelor prevăzute la art. 4 operatorii sunt obligaţi să sesizeze în scris ANRE în termen de 3 zile de la data constatării acesteia.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL COMPETENT SĂ JUDECE RECURSULÎN INTERESUL LEGII

DECIZIA Nr. 4

din 29 septembrie 2014

 

Dosar nr. 2/2014

 

Livia Doina Stanciu - preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele completului

Corina Michaela Jîjîie - preşedintele Secţiei penale

Lavinia Curelea - preşedintele Secţiei I civile

Roxana Popa - preşedintele delegat al Secţiei a II-a civile

Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal

Francisca Maria Vasile - judecător la Secţia penală, judecător-raportor

Rodica Cosma - judecător la Secţia penală

Marius Dan Foitoş - judecător la Secţia penală

Mie Iulian Dragomir - judecător la Secţia penală

Florentina Dragomir - judecător la Secţia penală

Ioana Bogdan - judecător la Secţia penală

Simona Cristina Neniţă - judecător la Secţia penală

Maricela Cobzariu - judecător la Secţia penală

Lavinia Valeria Lefterache - judecător la Secţia penală

Mariana Ghena - judecător la Secţia penală

Ana Maria Dascălu - judecător la Secţia penală

Luciana Mera - judecător la Secţia penală

Sandel Lucian Macavei - judecător la Secţia penală

Magdalena Iordache - judecător la Secţia penală

Lavinia Dascălu - judecător la Secţia I civilă

Romaniţă Ecaterina Vrânceanu - judecător la Secţia I civilă

Constantin Brânzan - judecător la Secţia a II-a civilă

Mărioara Isailă - judecător la Secţia a II-a civilă

Iulian Măiereanu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Iuliana Rîciu - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

 

Completul competent să judece recursul în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 2/2014 este legal constituit conform dispoziţiilor art. 473 alin. (1) din Codul de procedură penală şi conform art. 272 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa este prezidată de către preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna judecător dr. Livia Doina Stanciu.

La şedinţa de judecată participă doamna Marinela Mincă, procuror şef al Biroului de reprezentare. Serviciul judiciar penal, Secţia juridică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă domnul Florin Nicuşor Mihalache, magistrat-asistent în cadrul Secţiei penale, conform art. 273 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov privind interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 203 alin. (5) şi art. 425* alin. (1) din Codul de procedură penală, în sensul de a stabili care dispoziţii sunt aplicabile, respectiv dacă şedinţa de judecată prin care este soluţionată, în cursul urmăririi penale şi în procedura de cameră preliminară, contestaţia formulată împotriva încheierii judecătorului de drepturi şi libertăţi şi de cameră preliminară privind măsurile preventive are loc în camera de consiliu sau se desfăşoară în şedinţă publică şi dacă hotărârea adoptată este o încheiere sau o decizie.

Reprezentantul procurorului general, doamna procuror-şef Marinela Mincă, a precizat că recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov privind interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 203 alin. (5) şi art. 4251 alin. (1) din Codul de procedură penală îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 471 alin. (3) şi art. 472 din Codul de procedură penală şi a solicitat admiterea recursului în interesul legii şi pronunţarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea şi aplicarea unitară a legii.

Punctul de vedere al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este în sensul că în cursul urmăririi penale şi al procedurii de cameră preliminară, contestaţia împotriva încheierii judecătorului de drepturi şi libertăţi sau, după caz, a judecătorului de cameră preliminară privitoare la măsurile preventive se soluţionează în camera de consiliu, prin încheiere motivată, care se pronunţă în camera de consiliu.

Preşedintele completului, doamna judecător dr. Livia Doina Stanciu, constatând că nu sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare asupra recursului în interesul legii.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

1. Problema de drept care a generat practica neunitară Prin recursul în interesul legii formulat de către Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov, s-a arătat că, în practica judiciară naţională nu există un punct de vedere unitar cu privire la faptul dacă şedinţa de judecată prin care este soluţionată, în cursul urmăririi penale şi în procedura de cameră preliminară. contestaţia formulată împotriva încheierii judecătorului de drepturi şi libertăţi şi de cameră preliminară privind măsurile preventive are loc în camera de consiliu sau se desfăşoară în şedinţă publică, iar hotărârea pronunţată este decizie sau încheiere.

2. Examenul jurisprudenţial

Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov a învederat că, în urma verificării jurisprudenţei la nivel naţional, s-au conturat două opinii în legătură cu modalitatea de desfăşurare a şedinţei de judecată prin care sunt soluţionate, în cursul urmăririi penale şi al procedurii în cameră preliminară, contestaţiile declarate împotriva încheierilor ce vizează măsurile preventive şi felul hotărârilor ce se pronunţă în aceste cauze.

3. Soluţiile pronunţate de instanţele judecătoreşti într-o prima orientare, minoritară, instanţele au considerat că şedinţa de judecată prin care este soluţionată, în cursul urmăririi penale şi în procedura de cameră preliminară, contestaţia declarată împotriva încheierii judecătorului de drepturi şi libertăţi şi de cameră preliminară privind măsurile preventive are loc în camera de consiliu şi hotărârea ce se pronunţă este o încheiere.

Această opinie se întemeiază pe dispoziţiile art. 203 alin. (5) din Codul de procedură penală care prevăd că “În cursul urmării penale şi al procedurii de cameră preliminară, cererile, propunerile, plângerile şi contestaţiile privitoare la măsurile preventive se soluţionează în camera de consiliu, prin încheiere motivată, care se pronunţă în camera de consiliu”.

Deşi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2014 pentru luarea unor măsuri de implementare necesare aplicării Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru implementarea altor acte normative a fost introdus art. 4251 din

Codul de procedură penală prin care a fost reglementată calea de atac a contestaţiei, în această primă opinie s-a considerat că, potrivit alin. (1) al acestui articol, calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile articolului fiind aplicabile când legea nu prevede altfel. În aceste condiţii, art. 203 alin. (5) din Codul de procedură penală conţine dispoziţii derogatorii faţă de cele cuprinse în art. 4251 alin. (5) şi (7) din Codul de procedură penală.

Într-o a două orientare instanţele au considerat că şedinţa de judecată prin care este soluţionată, în cursul urmăririi penale şi în procedura de cameră preliminară, contestaţia declarată împotriva încheierii judecătorului de drepturi şi libertăţi şi de cameră preliminară privind măsurile preventive are loc în şedinţă publică, iar hotărârea pronunţată este o decizie.

Această opinie se întemeiază pe următoarele considerente:

- prin Hotărârea Bocellari şi Rizza împotriva Italiei (Dosar nr. 399/02) Hotărâre - 13.11.2007 [Secţia a 11-al, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât, în unanimitate, că art. 6 paragraful I din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentate a fost încălcat în componenta privitoare la publicitatea şedinţei de judecată. Astfel, Curtea europeană a reţinut că, deşi “Desfăşurarea procedurilor vizând aplicarea măsurilor preventive în camera de consiliu, atât în primă instanţă, cât şi în apel, este expres prevăzută de lege”, [...] Justiţiabilii implicaţi într-o procedură de aplicare a măsurilor preventive trebuie să aibă cel puţin posibilitatea de a solicita o şedinţă publică în faţa camerelor specializate ale tribunalelor şi curţilor de apel”. În urma acestei hotărâri de condamnare, Italia a modificat legislaţia în materie, prin Legea nr. 159/2011 - art. 7 alin. I teza a II-a. Astfel, potrivit acestui articol care este cuprins în capitolul II intitulat “Măsurile de prevenţie aplicate de către autoritatea judecătorească”, “Preşedintele dispune ca procedura să se desfăşoare în şedinţă publică în cazul în care persoana interesată face o solicitare în acest sens”;

- chiar dacă în cuprinsul art. 203 din Codul de procedură penală se face vorbire şi despre “[...] contestaţiile privitoare la măsurile preventive se soluţionează în camera de consiliu, prin încheiere motivată, care se pronunţă în camera de consiliu”, se are în vedere denumirea marginală a acestui articol, respectiv “Organul judiciar competent şi actul prin care se dispune asupra măsurilor preventive”;

- se apreciază că prin acest articol a fost reglementată procedura prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi şi cel de cameră preliminară dispun, în primă fază, asupra cererilor, propunerilor şi plângerilor privind măsurile preventive, câtă vreme pentru calea de atac a contestaţiei legiuitorul a reglementat expres procedura prin articolele 204 şi 205 din Codul de procedură penală. În aceste condiţii, se apreciază că este vorba despre o eroare de legiferare reţinerea, în cuprinsul art. 203 alin. (5) din Codul de procedură penală, şi a contestaţiei, alături de cereri, propuneri şi plângeri privitoare la măsurile preventive, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile art. 4251 din Codul de procedură penală care constituie regula, şedinţa de judecată fiind publică şi pronunţându-se o decizie.

4. Opinia Colegiului de conducere al Curţii de Apel Braşov

Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov, prin Sesizarea nr. 817/22 din 7 aprilie 2014, şi-a exprimat punctul de vedere în sensul că în cursul urmăririi penale şi al procedurii de cameră preliminară, contestaţia împotriva încheierii judecătorului de drepturi şi libertăţi sau, după caz, a judecătorului de cameră preliminară privitoare la măsurile preventive se soluţionează în şedinţă publică, iar hotărârea pronunţată este o decizie.

5. Opinia procurorului general

Contestaţia, cale ordinară de atac, a fost introdusă, într-un capitol distinct, prin art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3 din 5 februarie 2014.

Prin art. III pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2014, după cap. III al titlului III al Părţii speciale din noul Cod de procedură penală (privind apelul) a fost introdus un nou capitol, capitolul HM, intitulat “Contestaţia”, cuprinzând art. 4251 [alin. (1), (5), (7)] - Declararea şi soluţionarea contestaţiei.

După cum se menţionează chiar în primul alineat, prevederile acestui articol sunt aplicabile “când legea nu prevede altfel”.

Prin urmare, raţiunea introducerii acestui capitol a fost aceea de a se institui o procedură pentru judecarea căii de atac în situaţiile în care, deşi este prevăzută de lege, nu există dispoziţii care să vizeze procedura de judecată incidenţă [de pildă, art. 246 alin. (7), art. 248 alin. (8) din Codul de procedură penală privind contestarea încheierii judecătorului de drepturi şi libertăţi sau judecătorului de cameră preliminară privind măsurile de siguranţă cu caracter medical] sau acestea sunt insuficiente.

Dispoziţia astfel instituită reprezintă o normă cu caracter general.

Acest tip de normă cuprinde reglementări uniforme stabilite prin dispoziţii generale, care pot fi completate sau înlocuite cu norme speciale când legiuitorul Ie-a instituit prin prevederi distincte.

Potrivit doctrinei (G, Teodoru, Tratat de drept procesual penal, Ed. Hamangiu, p. 43) o normă generală ulterioară uneia speciale nu abrogă norma specială decât în cazul în care o prevede în mod expres.

Astfel, în toate situaţiile în care există o normă specială ce conţine dispoziţii derogatorii, acestea se vor aplica cu prioritate.

Printre hotărârile care pot face obiectul contestaţiei, se numără şi încheierile prin care, în cursul urmăririi penale, judecătorul de drepturi şi libertăţi ori judecătorul de cameră preliminară dispune asupra măsurilor preventive, sediul materiei regăsindu-se în prevederile art. 203 alin. (5) şi art. 204 din Codul de procedură penală, respectiv art. 205 din Codul de procedură penală.

Aceste dispoziţii legale, prin situarea lor după art. 202, intitulat “Scopul, condiţiile generale de aplicare şi categoriile măsurilor preventive”, relevă voinţa legiuitorului de a realiza o mai bună sistematizare a reglementărilor în materia măsurilor preventive şi, totodată, de a institui un regim juridic specific în această materie.

Astfel, art. 204 şi 205 din Codul de procedură penală reglementează în mod expres regimul juridic al căii de atac împotriva încheierii prin care se dispune asupra măsurilor preventive în cursul urmăririi penale, respectiv în procedura de cameră preliminară. Sunt stabilite aspectele esenţiale privind hotărârile supuse căii de atac, titularii acesteia, termenul de declarare, organul judiciar competent cu soluţionarea [art. 204 alin. (1), (2), art. 205 alin. (1), (2)]; caracterul nesuspensiv [art. 204 alin. (3), art. 205 alin. (3)], termenul de soluţionare [art. 204 alin. (4), (5), art. 205 alin. (4), (5)], procedura de soluţionare [prezenţă părţi, procuror, asistenţă juridică - art. 204 alin. (6)-(9), art. 205 alin. (6)-(9)]; soluţiile [art. 204 alin. (10)-(12), art. 205 alin. (10)].

Aceste dispoziţii se completează cu art. 203 alin. (5), care stabileşte expres natura hotărârii ce se pronunţă - încheiere motivată, precum şi caracterul şedinţei de judecată sau de pronunţare - cameră de consiliu.

În consecinţă, din analiza acestor dispoziţii şi, în special, ale art. 203 alin. (5) din Codul de procedură penală, a plasării lor în economia reglementărilor privind măsurile preventive în cursul urmăririi penale, respectiv în procedura de cameră preliminară (modul de sistematizare a materiei) rezultă cu caracter de evidenţă natura derogatorie, de norme speciale a acestora.

În considerarea acestei naturi derogatorii, dispoziţiile art. 203 alin. (5) din Codul de procedură penală se vor aplica prioritar în raport cu cele similare ale art. 4251 alin. (5) şi (7) din acelaşi cod, în ceea ce priveşte caracterul şedinţei şi natura actului de soluţionare a cauzei.

Prin urmare, s-a considerat că şedinţa de judecată în care este soluţionată, în cursul urmăririi penale, respectiv al procedurii de cameră preliminară, contestaţia împotriva încheierii judecătorului de drepturi şi libertăţi, ori a judecătorului de cameră preliminară privind măsurile preventive are loc în cameră de consiliu, hotărârea adoptată în această procedură fiind o încheiere, conform art. 203 alin. (5) din Codul de procedură penală.

6. Raportul asupra recursului în interesul legii

Judecătorul-raportor, prin raportul întocmit în cauză privind sesizarea referitoare la natura şedinţei (cameră de consiliu sau şedinţă publică) şi natura hotărârii (încheiere sau decizie), în cursul urmăririi penale, respectiv în procedura de cameră preliminară, în cazul contestaţiei declarate împotriva încheierii judecătorului de drepturi şi libertăţi şi de cameră preliminară privind măsurile preventive, a apreciat că este inadmisibilă din următoarele considerente:

Instanţa supremă, în unificarea practicii judiciare prin mecanismul recursului în interesul legii, vizează acele chestiuni de drept ce au primit rezolvări diferite şi care influenţează situaţia juridică a părţilor. Aceste două condiţii de admisibilitate a sesizării trebuie întrunite cumulativ, nefiind suficient să se constate numai existenţa unor chestiuni de drept ce au primit rezolvări diferite. Ultima condiţie de admisibilitate rezultă din interpretarea art. 474 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală, potrivit căruia decizia se pronunţă numai în interesul legii şi nu are efecte asupra hotărârilor judecătoreşti examinate (ataşate sesizării) şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese, per a contrario, însă produce efecte viitoare şi obligatorii asupra hotărârilor judecătoreşti pronunţate ulterior şi cu privire la situaţia acelor părţi.

Natura şedinţei în calea de atac, publică ori nepublică, nu influenţează garanţiile procesuale aplicabile

(contradictorialitatea, prezenţa inculpatului şi a apărătorului acestuia, ascultarea inculpatului, accesul la dosar, comunicarea hotărârii) şi prin aceasta nu influenţează în nicio măsură soluţia

pronunţată, respectiv situaţia juridică a părţii, sesizarea fiind inadmisibilă.

Problematica naturii hotărârii pronunţate în calea de atac (încheiere sau decizie) nu produce, de asemenea, nici un fel de consecinţă asupra situaţiei părţilor, nu generează nulitatea hotărârii, ci numai consecinţe de ordin administrativ reflectate în statistică, sesizarea fiind inadmisibilă.

Existenţa unei inconsecvenţe jurisprudenţiale în materia naturii şedinţei de judecată sau a naturii hotărârii pronunţate în materia menţionată nu poate fi evaluată şi tranşată în cadrul recursului în interesul legii.

Judecătorul-raportor, prin raportul întocmit în cauză, a exprimat şi punctul de vedere cu privire la fondul problemei de drept deduse judecăţii şi a opinat în sensul că în cursul urmăririi penale şi al procedurii de cameră preliminară contestaţia împotriva încheierii judecătorului de drepturi şi libertăţi sau, după caz, a judecătorului de cameră preliminară privitoare la măsurile preventive se soluţionează în camera de consiliu, prin încheiere motivată, care se pronunţă în camera de consiliu.

7. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând sesizarea cu recurs în interesul legii, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi dispoziţiile legale ce se solicită a fi interpretate în mod unitar, reţine următoarele:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost legal sesizată, fiind îndeplinite cerinţele impuse de dispoziţiile art. 471 din Codul de procedură penală, referitoare la titularul sesizării şi la depunerea hotărârilor definitive ce atestă existenţa unei jurisprudenţe neunitare relativ la problema de drept ce se cere a fi interpretată.

Astfel, cu privire la condiţia de admisibilitate, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 472 din Codul de procedură penală rezultă faptul că legiuitorul a stabilit drept criteriu pentru aprecierea admisibilităţii existenţa unor probleme de drept soluţionate în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti definitive, condiţie îndeplinită în cauză. Evaluarea interesului sesizării se analizează de către titularul acţiunii, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie evaluează doar existenţa jurisprudenţei divergente ca o condiţie de admisibilitate.

Practica neunitară ce formează obiectul recursului în interesul legii a fost generată de interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 203 alin. (5) şi art. 4251 alin. (1) din Codul de procedura penală.

Printre hotărârile care pot face obiectul contestaţiei se numără şi încheierile prin care, în cursul urmăririi penale, judecătorul de drepturi şi libertăţi ori judecătorul de cameră preliminară dispune asupra măsurilor preventive, sediul materiei regăsindu-se în prevederile art. 203 alin, (5) raportat la art. 204, respectiv la art. 205 din Codul de procedură penală.

Legiuitorul actual a încercat o sistematizare a procedurilor în materia măsurilor preventive în titlul V - “Măsuri preventive şi alte măsuri procesuale”. În cap. I, secţiunea 1, art. 203 alin. (5) se stabilesc expres: natura cauzelor ce fac obiectul reglementării, cereri, propuneri, plângeri, contestaţii; natura hotărârii ce se pronunţă, încheiem motivată; caracterul şedinţei de judecată şi al şedinţei de pronunţare, cameră de consiliu (şedinţă nepublică).

Art. 204 şi 205 din Codul de procedură penală reglementează în mod expres regimul juridic al căii de atac împotriva încheierii prin care se dispune asupra măsurilor preventive în cursul urmăririi penale, respectiv în procedura de cameră preliminară, fiind prevăzute: titularii contestaţiei, termenul de declarare, competenţa funcţională, materială şi teritorială [art. 204 alin. (1), (2), art. 205 alin. (1), (2)]; caracterul nesuspensiv de executare [art. 204 alin. (3), art. 205 alin. (3)], termenul de soluţionare [art. 204 alin. (4), (5), art. 205 alin. (4), (5)], garanţii procesuale [prezenţă părţi, procuror, asistenţă juridică - art. 204 alin. (6)-(9), art. 205 alin. (6)-(9)]; soluţiile [art. 204 alin. (10)-(12), art. 205 alin. (10)].

Şedinţa desfăşurată în camera de consiliu nu este publică, însă instituie o serie de garanţii suficiente pentru respectarea drepturilor inculpatului. Astfel procedura, atât în fond, cât şi în calea de atac, este contradictorie şi se desfăşoară în prezenţa avocatului şi a inculpatului care beneficiază de toate înlesnirile necesare organizării eficiente a apărării (audiere, acces la dosar, comunicarea hotărârii ş.a.).

În materia măsurilor preventive, în faza urmăririi penate ori în cameră preliminară, lipsa de publicitate nu exclude şi nu limitează garanţii procesuale recunoscute pentru şedinţa publică, ci protejează inculpatul şi cercetarea de o publicitate nocivă.

Argumentul conţinut în sesizare referitor la Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţată în Cauza Bocellari şi Rizza împotriva Italiei, respectiv la necesitatea unei judecăţi publice în cererile referitoare la măsurile preventive, nu se susţine nici din perspectiva faptului că o astfel de condiţie este respectată pe toată perioada judecăţii în fond şi în calea de atac [art. 208 raportat la art. 352 alin. (1) teza I şi art. 206 alin. (3) din Codul de procedură penală, şi nici a faptului că soluţia Curţii europene s-a referit la “măsuri preventive patrimoniale”, respectiv la confiscare.

În nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2014 care a introdus art. 4251 din Codul de procedură penală, se arată că textul reglementează calea de atac a contestaţiei, cazurile în care aceasta se poate dispune, precum şi procedura de judecată, modificarea fiind necesară deoarece calea de atac a contestaţiei reprezintă o cale da atac pentru proceduri urgente şi hotărâri restrictive de drepturi şi libertăţi fundamentale.

Se poate constata că art. 4251 alin. (1) potrivit căruia calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel, instituie o normă cu caracter general. Natura de normă cu caracter general se desprinde din conţinutul său, legiuitorul însuşi făcând aceste precizări în teza finală a textului.

O normă generală ulterioară uneia speciale nu abrogă norma specială decât în cazul în care se prevede în mod expres.

Ca urmare, regula fiind specialia generalibus derogant, în toate situaţiile în care există o normă specială ce conţine dispoziţii derogatorii, acestea se vor aplica cu prioritate.

În considerarea naturii derogatorii, dispoziţiile art. 203 alin. (5) din Codul de procedură penală se vor aplica prioritar în raport cu cele generale prevăzute de art. 4251 alin. (5) şi (7) din acelaşi cod, în ceea ce priveşte caracterul şedinţei de judecată şi al şedinţei de pronunţare - cameră de consiliu, precum şi natura actului de soluţionare a cauzei - Încheiere.

În considerarea celor expuse, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 203 alin. (5) şi art. 4251 alin. (1) din Codul de procedură penală, în cursul urmăririi penale şi al procedurii de cameră preliminară, contestaţia împotriva

încheierii judecătorului de drepturi şi libertăţi sau, după caz, a judecătorului de cameră preliminară privitoare la măsurile preventive se soluţionează în camera de consiliu, prin încheiere motivată, care se pronunţă în camera de consiliu.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 473 şi art. 474 din Codul de procedură penală,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov şi, în consecinţă:

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 203 alin. (5) şi art. 4251 alin. (1) din Codul de procedură penală stabileşte că în cursul urmăririi penale şi al procedurii de cameră preliminară contestaţia împotriva încheierii judecătorului de drepturi şi libertăţi sau, după caz, a judecătorului de cameră preliminară privitoare la măsurile preventive se soluţionează în camera de consiliu, prin încheiere motivată, care se pronunţă în camera de consiliu.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 29 septembrie 2014.

 

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

judecător dr. LIVIA DOINA STANCIU

Magistrat-asistent,

Florin Nicuşor Mihalache


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.