MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 850/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 850         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 21 noiembrie 2014

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 534 din 9 octombrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 alin. (4) şi art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

 

Decizia nr. 535 din 9 octombrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

 

Decizia nr. 550 din 15 octombrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Comitetului Miniştrilor ale Consiliului Europei şi exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor şi convenţiilor de rezolvare pe cale amiabilă, precum şi celor ale art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă din 1865

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.504. - Ordin al ministrului finanţelor publice privind numirea de membri în Comitetul pentru Audit Public Intern

 

2.547. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul culturii, privind clasarea în Lista monumentelor istorice, categoria ansamblu, grupa valorică B, a Ansamblului “Calea ferată îngustă Turda-Abrud”, tronsonul aferent judeţului Cluj

 

ACTE ALE CAMEREI DE COMERŢ ŞI INDUSTRIE A ROMÂNIEI

 

            25. - Regulament privind avizarea, supravegherea, controlul şi sancţionarea activităţii burselor de mărfuri

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 534

din 9 octombrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 alin. (4) şi art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. (3) coroborat cu art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă şi art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială “Enel Energie” - S.Â. În Dosarul nr. 7.847/212/2013 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 580D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 632D/2014 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 167 alin. (3) coroborate cu art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă şi art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială “Enel Energie Muntenia” - S.A., cu sediul în Bucureşti în Dosarul nr. 26.969/300/2013 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă.

4. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 640D/2014 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. (3) şi art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă şi ale art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială “Enel Energie Muntenia” - S.A., cu sediul în Bucureşti în Dosarul nr. 45.121/301/2013 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă.

5. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 655D/2014 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. (3) coroborat cu art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă şi, în subsidiar, art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială “Enel Energie” - SA, cu sediul în Bucureşti în Dosarul nr. 31.390/212/2013 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă.

6. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 727D/2014 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. (3) coroborat cu art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă şi art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială “Enel Energie” - S.A., cu sediul în Bucureşti în Dosarul nr. 3.638/290/2013 al Judecătoriei Reşiţa.

7. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

8. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor.

9. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.

10. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 632D/2014, nr. 640D/2014, nr. 655D/2014şi nr. 727D/2014 la Dosarul nr. 580D/2014, care este primul înregistrat.

11. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât normele criticate au menirea de a institui o garanţie suplimentară privind dreptul la apărare, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. De asemenea, menţionează Hotărârea din 17 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în Cauza C-327/10 Hyptiečni banka vs. Udo Mike Lindner.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

12. Prin încheierile din 4 iunie 2014, 25 martie 2014, 21 mai 2014, 20 mai 2014 şi 2 iulie 2014, pronunţate în dosarele nr. 7.847/212/2013, nr. 26.969/300/2013, nr. 45.121/301/2013, nr. 31.390/212/2013 şi nr. 3.638/290/2013, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi Judecătoria Reşiţa au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 alin. (4) şi art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

13. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială “Enel Energie” - S.A. şi Societatea Comercială “Enel Energie Muntenia” - S.A., cu sediul în Bucureşti în cauze având ca obiect pretenţii privind obligarea la plata unor sume reprezentând contravaloarea energiei electrice consumate, a penalităţilor de întârziere, precum şi a taxei de deconectare şi demontare a contorului.

14.  În motivarea excepţiei de ne constituţionalitate autoarele acesteia susţin că prevederile criticate sunt contrare drepturilor şi intereselor ambelor părţi din proces, întrucât, pe de o parte, reclamantul care promovează acţiunea pentru recuperarea creanţei nu are certitudinea recuperării acesteia şi a cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru şi onorariul curatorului, iar, pe de altă parte, pârâtul debitor este obligat, în situaţia în care cade în pretenţii, să plătească pentru realizarea unor apărări pentru care nu şi-a dat consimţământul şi care pot fi contrare intereselor acestuia.

15. Astfel, arată că prevederile art. 167 din Codul de procedură civilă, cu excepţia alin. (3), garantează, fără discriminare, dreptul la apărare şi la un proces echitabil, atât al debitorului, cât şi al creditorului, într-un termen rezonabil. Sub pretextul respectării de către stat a obligaţiei de a asigura cetăţenilor dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil, prin prevederile criticate, legiuitorul a înţeles să transfere responsabilitatea statului în sarcina reclamantului creditor. De asemenea, sub pretextul dreptului la un proces echitabil şi al interzicerii abuzului de drept, se încalcă accesul liber la justiţie şi este restrânsă exercitarea unor drepturi şi libertăţi ale părţilor în litigiu.

16. Legiuitorul, prin introducerea în Codul de procedură civilă şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 a prevederilor atacate, intervine în favoarea uneia dintre părţi - debitorul obligaţiei contractuale, obstrucţionând accesul la justiţie al celeilalte părţi - creditorul - şi restrângând acestuia exercitarea drepturilor rezultând dintr-un raport juridic. Partea care a promovat acţiunea - creditorul/reclamantul - şi care are interes în continuarea procesului trebuie să plătească pentru apărarea părţii adverse - debitorul/pârâtul care, deşi legal citat prin publicitate, nu s-a prezentat în instanţă şi nu a formulat apărări, nici nu a dovedit că are dreptul să beneficieze de un curator numit de instanţă şi, pe lângă faptul că i-a produs creditorului un prejudiciu, beneficiază de apărările unui avocat plătit chiar din fondurile creditorului.

17. Statul transferă responsabilitatea asigurării fondurilor pentru plata curatorului special asupra părţilor în litigiu, plată care, odată efectuată, nu mai poate fi recuperată de partea care cade în pretenţii, fie că este vorba de reclamantă, fie de pârâtă. Or legiuitorul nu a avut în vedere drepturile şi interesele creditorului, care, deşi are interes în continuarea procesului, nu dispune de fonduri să plătească onorariul pentru curator.

18. De asemenea, susţin că sunt lezate drepturile şi interesele debitorului, care, în situaţia în care este solvabil, va trebui sa plătească pentru apărări pe care le putea face singur sau putea negocia cu apărătorul ales cuantumul onorariului. În plus, este obligat şi la plata cheltuielilor cu executarea silită, cheltuieli care, în unele cazuri, depăşesc valoarea debitului şi pe care le putea evita dacă nu există prevederea legală atacată.

19. Numirea unui apărător pentru debitorul legal citat prin publicitate este nelegală şi abuzivă prin punerea în sarcina creditorului a plăţii curatorului, de vreme ce acesta a învederat şi a dovedit că a făcut toate demersurile necesare aflării noului sediu/domiciliu al debitorului, respectiv a înaintat adresă în acest sens către autorităţile statului cu atribuţii de furnizare de date ale persoanelor fizice/persoane juridice, dar nu a putut afla adresa actuală a debitorului. Pentru îndeplinirea procedurii de citare cu debitorul, se apreciază ca fiind suficientă punerea în sarcina creditorului a cheltuielilor pentru citarea prin publicitate în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar central de largă răspândire.

20. În situaţia în care partea interesată citează cealaltă parte prin publicitate, cu rea-credinţă, îşi asumă riscul exercitării acţiunii sale, respectiv îşi asumă riscul de a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, amenzi şi alte sancţiuni prevăzute de lege. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate face referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Decizia din 10 aprilie 2003 pronunţată în Cauza Nunes Dias împotriva Portugaliei.

21. În continuare, se consideră că, în realitate, curatorii speciali numiţi de instanţă sunt aceia cărora le profită dispoziţiile textelor atacate. Aceştia sunt cei care îşi încasează onorariul pentru activitatea desfăşurată, fie din fondurile părţilor în litigiu, care au fost ţinute de dispoziţii neconstituţionale să plătească uneori mult prea mult, fie din fondul bugetului statului. Se apreciază, astfel, că numirea curatorului special în speţele prezentate şi similare favorizează o anumită categorie profesională, aceea a avocaţilor baroului.

22. În ceea ce priveşte dreptul la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, se apreciază că şi acesta este încălcat prin tergiversarea procesului de către curatorul special al cărui interes principal este justificarea unui onorariu mai mare. Această tergiversare este în defavoarea creditorului în situaţia obţinerii unui titlu executoriu, întrucât în timpul procesului şi până la punerea în executare silită poate interveni starea de insolvabilitate şi radierea de la registrul comerţului a debitorului persoană juridică, iar în cazul persoanelor fizice poate interveni decesul. Toate aceste consecinţe se răsfrâng asupra patrimoniului creditorului, care este sancţionat pentru că a fost de bună-credinţă în raportul juridic dedus judecăţii.

23. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 580D/2014, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată şi consideră că sunt pertinente criticile creditorului aduse reglementării privind numirea unui curator în cazul citării prin publicitate a uneia dintre părţi şi stabilirea unei remuneraţii a curatorului în sarcina părţii adverse. Aşa cum a arătat şi creditorul, la acest moment, în lipsa unor criterii clar definite, cuantumul remuneraţiei curatorului este stabilit de către instanţe în mod aleatoriu. De asemenea, deşi art. 48 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 prevede că avansarea remuneraţiei curatorului special numit de instanţă în condiţiile art. 58 şi art. 167 din Codul de procedură civilă este în sarcina persoanei ale cărei interese sunt ocrotite prin numirea curatorului, în majoritatea cazurilor instanţele dispun, conform art. 48 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă menţionată, ca achitarea acestei remuneraţii să fie realizată de cealaltă parte (reclamantul), o asemenea măsură fiind singura de natura să asigure continuarea procesului. În caz contrar, s-ar ajunge în situaţia previzibilă în care, de teama justificată a imposibilităţii recuperării ulterioare a remuneraţiei sale, curatorul special (numit dintre avocaţii baroului) să se eschiveze de la reprezentarea intereselor pârâtului citat prin publicitate, fapt ce ar conduce la prelungirea excesivă a procesului.

24. Pe lângă eforturile financiare depuse de reclamant pentru achitarea taxelor de timbru, pentru aflarea domiciliului/sediului actual al pârâtului (cereri pentru eliberarea certificatelor de grefă necesare în faţa autorităţilor însărcinate cu evidenţa persoanelor fizice/juridice), pentru publicarea citaţiilor în Monitorul Oficial al

României sau într-un ziar central de largă răspândire, noua reglementare impune reclamantului încă o obligaţie - aceea de a achita onorariul unui avocat numit din oficiu pentru a reprezenta interesele pârâtului care nu a binevoit să anunţe autorităţile despre schimbarea domiciliului/sediului său, deşi avea această obligaţie legală. Astfel, aceasta nouă obligaţie, chiar dacă nu este prevăzută de lege în mod expres în sarcina reclamantului, este impusă reclamantului volens nolens, achitarea remuneraţiei curatorului de către reclamant fiind de cele mai multe ori singura opţiune rezonabilă pentru continuarea procesului şi pentru soluţionarea litigiului într-un termen rezonabil. În opinia instanţei, reclamantului i se impun sarcini împovărătoare de natură să îi afecteze dreptul de acces la justiţie.

25. De asemenea, arată că trebuie avute în vedere şi dispoziţiile legale care impun obligaţia legală a persoanelor fizice şi a persoanelor juridice de a aduce la cunoştinţa autorităţilor însărcinate cu evidenţa persoanelor fizice/juridice schimbarea domiciliului/reşedinţei ori, după caz, a sediului.

26. Totodată, menţionează faptul că, în anumite speţe, deşi culpa pârâtului este evidentă, chiar autorităţile statului sunt obligate să achite remuneraţia curatorului special, astfel, făcând trimitere la dispoziţiile art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, arată că un exemplu în acest sens îl reprezintă speţele care au ca obiect înlocuirea amenzii contravenţionale cu munca în folosul comunităţii.

27. Prin urmare, apreciază că dreptul pârâtului la apărare este cu prisosinţă respectat atât prin aplicarea dispoziţiilor care reglementează citarea prin afişarea citaţiei la uşa instanţei, pe portalul instanţei de judecată competente, la ultimul domiciliu cunoscut al celui citat şi, după caz, prin publicarea citaţiei în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar central de largă răspândire, potrivit art. 167 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cât şi prin aplicarea dispoziţiilor art. 167 alin. (5), care prevăd Că, dacă cel citat se înfăţişează şi dovedeşte că a fost citat prin publicitate cu rea-credinţă, toate actele de procedură ce au urmat încuviinţării acestei citări vor fi anulate, iar reclamantul care a cerut citarea prin publicitate va fi sancţionat potrivit prevederilor legale. Astfel, reglementarea unor noi modalităţi de protejare a dreptului la apărare al pârâtului citat prin publicitate nu poate decât să conducă la un dezechilibru între drepturile reclamantului şi cele ale părţii adverse, la tergiversarea şi prelungirea procesului în mod excesiv şi la încărcarea rolului instanţelor de judecată.

28. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 632D/2014, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, consideră că aceasta este neîntemeiată, textele legale criticate având o justificare obiectivă şi rezonabilă.

29. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 640D/2014, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, consideră că aceasta este neîntemeiată. În acest sens arată că obligaţia de a achita onorariul curatorului special este dispusă de instanţă în sarcina creditoarei, întrucât, din punct de vedere obiectiv, este imposibilă punerea în sarcina debitorului - prin ipoteză acesta nefiind legal citat la domiciliul/sediul cunoscut. Măsura este, totodată, justificată de interesul continuării procesului reclamantului. Mai mult, cheltuielile efectuate de reclamant cu achitarea onorariului curatorului special pot fi puse în sarcina pârâtului, în cadrul cheltuielilor de judecată, în cazul admiterii cererii de chemare în judecată. Totodată, se reţine că, potrivit art. 49 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, instanţa poate încuviinţa avansarea remuneraţiei cuvenite curatorului special din bugetul statului.

30. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 655D/2014, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care arată că, în ceea ce priveşte competenţa recunoscută instanţei, potrivit art. 167 din noul Cod de procedură civilă, de a numi un curator în vederea reprezentării intereselor pârâtului, în situaţia în care domiciliul acestuia nu este cunoscut, iar citarea se realizează prin publicitate, acesta este un corolar firesc şi necesar al învestirii sale cu soluţionarea cauzei pe care este ţinută să o finalizeze printr-o hotărâre legală şi temeinică, cu respectarea dreptului constituţional la apărare. Dincolo de raţiunile care impun şi justifică o atare prerogativă, consacrarea ei nu relevă însă niciun fine de neconstituţionalitate.

31. Judecătoria Reşiţa, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 727D/2014, opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care arată că, în ceea ce priveşte încălcare art. 21 şi art. 53 din Constituţie, accesul la justiţie nu este un drept absolut şi interesele unei bune administrări a justiţiei pot justifica impunerea unei restricţionări financiare în privinţa exercitării acestui drept şi nu interzic stabilirea unor obligaţii pecuniare în sarcina părţilor, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Pe de altă parte, art. 53 alin. (1) din Constituţie prevede, între alte situaţii, că exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns şi pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor. În condiţiile art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă, raportat la art. 58 din acelaşi cod, numirea unui curator pentru reprezentarea intereselor pârâtului în situaţia în care reclamantul învederează, motivat, că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a reuşit să afle domiciliul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, constituie o regulă de procedură reglementată de legiuitor pentru respectarea dreptului la apărare al pârâtului, precum şi a principiului contradictorialităţii în procesul civil. Referitor la remuneraţia curatorului, se reţine că reclamantul care a avansat sumele respective poate solicita obligarea pârâtului la plata acestora cu titlu de cheltuieli de judecată. De asemenea, sunt avute în vedere şi dispoziţiile art. 49 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.

32. Referitor la încălcarea art. 24 din Constituţie, se reţine că scopul prevederilor legale criticate este reprezentat de respectarea dreptului la apărare al pârâtului care nu este prezent în faţa instanţei de judecată şi al cărui domiciliu (sediu) nu este cunoscut în vederea realizării procedurii de citare, conform legii.

33. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

34. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

35. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 58 alin. (4) şi art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, precum şi ale art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, care au următorul cuprins:

- Art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă: “(4) Remunerarea provizorie a curatorului astfel numit se fixează de instanţă, prin încheiere, stabilindu-se totodată şi modalitatea de plată. La cererea curatorului, odată cu încredinţarea calităţii sale, ţinându-se seama de activitatea desfăşurată, remuneraţia va putea fi majorată.”;

- Art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă: “Odată cu încuviinţarea citării prin publicitate, instanţa va numi un curator dintre avocaţii baroului] potrivit art. 58, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului.”;

- Art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013: “(1) Avansarea remuneraţiei curatorului special numit de instanţă în condiţiile art. 58 şi 167 din Codul de procedură civilă este în sarcina persoanei ale cărei interese sunt ocrotite prin numirea curatorului.

(2) Instanţa poate stabili, prin încheierea prevăzută de art. 58 alin. (4) clin Codul de procedură civilă, ca avansarea remuneraţiei curatorului să se facă de cealaltă parte, când o asemenea măsură este în interesul continuării procesului.

(3) Sumele avansate cu titlu de remuneraţie a curatorului special se includ în cheltuielile de judecată şi vor fi puse în sarcina părţii care pierde procesul.

36. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 17 referitor la interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

37. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, sens în care este Decizia nr. 364 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 22 iulie 2014, şi Decizia nr. 377 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 23 septembrie 2014, prin care instanţa de contencios constituţional a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate.

38. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că instituţia curatorului special a fost reglementată în art. 44 din Codul de procedură civila din 1865, cu rolul de a preveni şi de a înlătura anumite abuzuri ce ar fi putut apărea în exercitarea drepturilor procesuale ale persoanelor prevăzute de aceste dispoziţii. Astfel, în caz de urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile nu avea reprezentant legal, instanţa, la cererea părţii interesate, putea numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii.

De asemenea, instanţa putea numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentant şi cel reprezentat sau când o persoană juridică, chemată să stea în judecată, nu avea reprezentant legal. Aceste dispoziţii se aplicau, în mod corespunzător, şi persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă, iar numirea acestor curatori se făcea de instanţa competentă să hotărască asupra cererii de chemare în judecată.

39. Prin Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, a fost extinsă instituţia curatelei speciale. Potrivit art. 58 alin. (1), “În caz de urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanţa, la cererea părţii interesate, va numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanţa va numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentantul legal şi cel reprezentat sau când o persoană juridică ori o entitate dintre cele prevăzute la art. 56 alin. (2), chemată să stea în judecată, nu are reprezentant. în virtutea art. 58 alin. (3), “numirea acestor curatori se va face de instanţa care judecă procesul, dintre avocaţii anume desemnaţi în acest scop de barou pentru fiecare instanţă judecătorească. Curatorul special are toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal.”

40. Este evident că această instituţie, astfel cum este legiferată în Codul de procedură civilă, este menită să dea eficienţă ari. 24 din Constituţie, dreptul la apărare fiind asigurat în plenitudinea sa. Astfel, această instituţie vine să protejeze interesele celor chemaţi în judecată şi care nu au capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile, intrând în această categorie nu numai minorii şi interzişii - persoane fizice, ci şi persoanele juridice ori entităţile prevăzute la art. 56 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

41. Potrivit art. 167 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în situaţia în care reclamantul învederează, motivat, că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a reuşit să afle domiciliul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanţa va putea încuviinţa citarea acestuia prin publicitate. Ca atare, citarea prin publicitate nu are loc de plano, ci este o acţiune subsecventă demersurilor nereuşite efectuate în sensul aflării domiciliului pârâtului sau a unui alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii.

42. Într-o astfel de situaţie, instanţa va putea încuviinţa, potrivit art. 167 alin. (1) din Codul de procedură civilă, citarea pârâtului prin publicitate, rămânând aşadar la aprecierea instanţei dacă recurge la această posibilitate. Însă, în cazul în care instanţa încuviinţează citarea părţii pârâte prin publicitate, este obligată să numească un curator dintre avocaţii baroului, potrivit art. 58 din acelaşi Cod, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului [art. 167 alin. (3) “Odată cu încuviinţarea citării prin publicitate, instanţa va numi un curator dintre avocaţii baroului, potrivit art. 58, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului”]. Astfel, legiuitorul a extins protecţia prevăzută la art. 58 alin. (1) din Codul de procedură civilă şi asupra celor chemaţi în judecată şi al căror domiciliu, cu toate eforturile depuse, nu a putut fi identificat.

43. Însă, în acest context, trebuie avute în vedere dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 719 din 12 octombrie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 25 aprilie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 6 mai 1991, cu modificările ulterioare, precum şi alte acte normative care reglementează obligaţia legală a persoanelor fizice şi a persoanelor juridice de a aduce la cunoştinţa autorităţilor însărcinate cu evidenţa persoanelor fizice/juridice schimbarea domiciliului/reşedinţei ori, după caz, a sediului.

44. În cauzele deduse judecaţii, dacă instanţa a încuviinţat, potrivit art. 167 alin. (1) din Codul de procedură civilă, citarea uneia dintre părţi prin publicitate, este obligată să numească un curator dintre avocaţii baroului, potrivit art. 58 din acelaşi Cod, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului [art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă], întrucât, în această ipoteză, prevederile legale fiind imperative nu lasă posibilitatea de apreciere a instanţei în ceea ce priveşte numirea curatorului.

45. Totodată, potrivit art. 48 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, avansarea remuneraţiei curatorului special numit de instanţă în condiţiile art. 58 şi 167 din Codul de procedură civilă este în sarcina persoanei ale cărei interese sunt ocrotite prin numirea curatorului. Instanţa poate stabili însă, prin încheierea prevăzută de art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ca avansarea remuneraţiei curatorului să se facă de cealaltă parte, când o asemenea măsură este în interesul continuării procesului. În mod excepţional, în cazuri urgente, care nu suferă amânare, instanţa va încuviinţa avansarea remuneraţiei cuvenite curatorului special din bugetul statului, iar sumele avansate din bugetul statului cu titlu de remuneraţie pentru curatorul special constituie cheltuieli judiciare şi vor fi puse în sarcina părţii care pierde procesul [art. 49 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013]. Partea care avansează sumele cu titlu de remuneraţie a curatorului special are protecţia drepturilor procesuale, nefiindu-i limitat accesul la justiţie, întrucât la finalul judecăţii aceste sume ce reprezintă remuneraţia curatorului special se includ în cheltuielile de judecată şi vor fi puse în sarcina părţii care pierde procesul [art. 48 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013]. Având în vedere cele expuse, prevederile criticate nu aduc atingere dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1) şi art. 24 din Legea fundamentală, fiind o transpunere a dispoziţiilor constituţionale privind garantarea dreptului la apărare, şi nu o piedică împotriva accesului la justiţie, aplicându-se deopotrivă tuturor celor aflaţi în ipoteza normelor referitoare la instituţia curatelei speciale.

46. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

47. Pentru argumentele expuse, nu se poate reţine încălcarea prevederilor art. 21 şi art. 24 din Constituţia României, precum şi ale art. 6 şi art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest context, Curtea constată că, nereţinându-se restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, prevederile constituţionale ale art. 53 nu au incidenţă în cauză.

48. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială “Enel Energie” - S.A. În dosarele nr. 7.847/212/2013 şi nr. 31.390/212/2013 ale Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi în Dosarul nr. 3.638/290/2013 al Judecătoriei Reşiţa, precum şi de Societatea Comercială “Enel Energie Muntenia” - SA, cu sediul în Bucureşti în Dosarul nr. 26.969/300/2013 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi în Dosarul nr. 45.121/301/2013 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 58 alin. (4) şi art. 167 alin. (3) din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 48 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, Judecătoriei Reşiţa, Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 octombrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 535

din 9 octombrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială “Gondor Security” - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 55/1.371/2013 al Tribunalului specializat Mureş şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 706D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. De asemenea, arată că este justificată procedura diferită, întrucât una este contencioasă, iar cealaltă este necontencioasă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 3 iulie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 55/1.371/2013, Tribunalul specializat Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială “Gondor Security” - S.R.L. din Târgu Mureş într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale deoarece permit judecătorului-sindic să dispună intrarea în faliment fie prin sentinţă, fie prin încheiere, ceea ce conduce la o discriminare. Or, pentru evitarea oricărei discriminări, apreciază că s-ar impune ca dispoziţiile art. 107 alin. (1)din Legea nr. 85/2006 să prevadă că judecătorul-sindic va decide numai prin sentinţă intrarea în faliment.

6. Tribunalul specializat Mureş opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât situaţia din prezenta speţă este similară cu cea în care Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 246 din 21 mai 2013. Din considerentele acesteia se reţine că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumită de modul de redactare a textului criticat, aspect prin care se permite judecătorului-sindic să dispună intrarea în faliment prin încheiere sau sentinţă, or, în ceea ce priveşte prerogativele stabilirii procedurii de judecată, acestea revin exclusiv legiuitorului.

7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: “(1) Judecătorul-sindic va decide, prin sentinţă sau, după caz, prin încheiere, în condiţiile art. 32, intrarea în faliment în următoarele cazuri:

A. a) debitorul şi-a declarat intenţia de a intra în procedura simplificată;

b) debitorul nu şi-a declarat intenţia de reorganizare sau, la cererea creditorului de deschidere a procedurii, a contestat că ar fi în stare de insolvenţă, iar contestaţia a fost respinsă de judecătorul-sindic;

c) niciunul dintre celelalte subiecte de drept îndreptăţite nu a propus un plan de reorganizare, în condiţiile prevăzute la art. 94, sau niciunul dintre planurile propuse nu a fost acceptat şi confirmat;

B. debitorul şi-a declarat intenţia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat şi confirmat;

C. obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite în condiţiile stipulate prin planul confirmat sau desfăşurarea activităţii debitorului în decursul reorganizăm sale aduce pierderi averii sale;

D. a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune, după caz, intrarea debitorului în faliment potrivit art. 54 alin. (5) sau art. 60 alin. (3).”

11. Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 344 lit. a) din titlul V - Dispoziţii tranzitorii şi finale din Legea nr. 85/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014.

12. Având în vedere prevederile art. 343 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă potrivit cărora “Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date”, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a stabilit că sintagma “În vigoare” din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale ari. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) potrivit căruia “Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, din economia prevederilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, reiese că acestea sunt norme de procedură ce au fost edictate în lumina dispoziţiilor constituţionale ale art. 61 alin. (1) care statuează rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării, coroborate cu cele ale art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit Căruia “Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de

judecată suni prevăzute numai prin lege”, care atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, regulile de procedură cu aplicabilitate generală, dar şi a regulilor speciale, în considerarea unor situaţii deosebite.

15. Autoarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate este nemulţumită de faptul că prevederile legale existente stabilesc că judecătorul-sindic va decide, prin sentinţă sau, după caz, prin încheiere, în condiţiile legii privind procedura insolvenţei, intrarea în faliment în anumite cazuri, fapt ce ar crea o discriminare, iar pentru evitarea oricărei discriminări, “s-ar impune ca dispoziţiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 să prevadă că judecătorul-sindic va decide numai prin sentinţă intrarea în faliment”.

16. Curtea constată că prin formularea unor asemenea critici, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate îşi exprimă mai degrabă nemulţumirea acesteia în legătură cu modul de redactare şi cu soluţiile legislative cuprinse în textul criticat, respectiv faţă de opţiunea legiuitorului de a alege o astfel de soluţie legislativă. Or, asemenea probleme excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, “se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.

17. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială “Gondor Security” - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 55/1.371/2013 al Tribunalului specializat Mureş.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului specializat Mureş şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 octombrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţă Cochinţu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 550

din 5 octombrie 2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Comitetului Miniştrilor ale Consiliului Europei şi exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor şi convenţiilor de rezolvare pe cale amiabilă, precum şi celor ale art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă din 1865

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-şef

 

1. Pe rol se află pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Comitetului Miniştrilor ale Consiliului Europei şi exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor şi convenţiilor de rezolvare pe cale amiabilă, precum şi celor ale art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Radu Chiş în Dosarul nr. 7.985/2/2013 (2.370/2013) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 473D/2014.

2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 14 octombrie 2014, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu, şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, constatând că nu sunt prezenţi toţi judecătorii care au participat la dezbateri, potrivit art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea, în temeiul art. 57 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 15 octombrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

3. Prin Decizia civilă nr. 620 din 10 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 7.985/2/2013 (2.370/2013), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Comitetului Miniştrilor ale Consiliului Europei şi exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor şi convenţiilor de rezolvare pe cale amiabilă, precum şi celor ale art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă.

4. Excepţia a fost ridicată de Radu Chiş cu ocazia soluţionării cererii de recurs formulate împotriva încheierii de şedinţă din 6 decembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă în Dosarul nr. 25.447/3/2012** în contradictoriu cu intimaţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Antifraudă Fiscală (succesoarea în drepturi a Gărzii Financiare), Compania Naţională de Transporturi Aeriene Române TAROM, Societatea Comercială “Romaqua Holdings” - S.A. (fostă “Casrom” - SA., “Comchim” - S.A.) şi agentul guvernamental la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine, în esenţă, că Ordonanţa Guvernului nr. 94/1999 contravine “dreptului constituţional de acces la justiţie şi la un proces echitabil, dreptul la nediscriminare şi dreptul la o bună administrare”, deoarece nu reglementează “criteriile sau condiţiile pentru ca agentul guvernamental să declanşeze procedura soluţionării amiabile a cauzei,” pasivitatea reprezentantului guvernamental nefiind sancţionată. În acest sens, consideră că “În cadrul procedurii administrative, simpla declarare ca admisibilă a plângerii poate declanşa procedura unei rezolvări amiabile a cauzei, atribuindu-se calitatea de titlu executor.” în legătură cu acest aspect, arată că, în cadrul acestei proceduri, “rezolvarea pe cale amiabilă a cauzei se face între agentul guvernamental şi reclamant, în timp ce în procedura revizuirii agentul nici măcar nu este citat în cauză, deşi el este cel care trebuie să apere Convenţia şi hotărârile CEDO, şi tot el răspunde, _ în final, pentru executarea hotărârii instanţei europene. În schimb, sunt citaţi pârâţii interni, adică cei care au determinat condamnarea statului, şi procurorul, cel care a reprezentat instituţia incapabilă să apere ordinea de drept, drepturile şi libertăţile cetăţenilor.” De aceea, apreciază că între procedura administrativă şi cea jurisdicţională s-a creat o situaţie discriminatorie, pe terenul normelor procedurale.

În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor care reglementează calea extraordinară a revizuirii, autorul excepţiei consideră că acestea au fost “impuse în condiţii neclare, artificiale şi fără o fundamentare temeinică” şi că, “În măsura în care aceste dispoziţii nu permit remedierea şi repunerea părţii vătămate în situaţia anterioară încălcării pentru care statul a fost condamnat CEDO, atunci toate prevederile contrare ordinii convenţionale vor trebui să fie înlăturate ca fiind afectate de vicii de neconstituţionalitate sau, după caz, interpretate în sensul convenţional şi constituţional al dreptului fundamental cu privire la accesul la justiţie şi la un proces echitabil.”

6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie opinează că excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă, iar pe fond este neîntemeiată, dispoziţiile de lege criticate fiind constituţionale în raport cu principiile fundamentale invocate. În acest sens, instanţa de judecată consideră, sub aspectul fondului, că autorul excepţiei justifică excepţia de neconstituţionalitate cu un singur argument dezvoltat, anume “caracterul oneros al rolului activ impus pe plan intern persoanei prejudiciate, astfel constatate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru a-şi recupera prejudiciul.” în continuare, arată că “condamnarea statului de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului determină naşterea în patrimoniul persoanei apreciate ca fiind victimă a dreptului la despăgubiri, conform dispoziţiilor concrete ale Curţii Europene. Or, titularul unui drept (inclusiv al dreptului la despăgubiri) poate să renunţe la dreptul său, adică să nu dorească valorificarea sa, astfel încât demersul statului şi rolul activ al acestuia - solicitat de revizuient - ar rămâne fără finalitate, aceasta fiind raţiunea legiuitorului intern pentru care a apreciat ca în cadrul procedurii de executare a hotărârilor CEDO, partea prejudiciată trebuie să declanşeze procedura (prin cerere de realizare a convenţiei amiabile sau cerere de revizuire) şi să stăruie în epuizarea sa. Raţionamentul juridic este similar, de altfel, procedurii interne de executare a unui titlu executoriu.”

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 94/1999 sunt constituţionale. Cât priveşte dispoziţiile art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă din 1865, Avocatul Poporului arată că acestea au fost abrogate prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, conţinutul lor fiind preluat de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 10 din noul Cod de procedură civilă, care sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit revizuirea unei hotărâri judecătoreşti prin care, fără a se evoca fondul, s-au produs încălcări ale unor drepturi şi libertăţi fundamentale, încălcări constatate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 233/2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă din 1865.

9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10. Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare (Decizia civilă nr. 620 din 10 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie), dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Comitetului Miniştrilor ale Consiliului Europei şi exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor şi convenţiilor de rezolvare pe cale amiabila, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 31 august 1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 23 martie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi dispoziţiile art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă din 1865, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 45 din 24 februarie 1948, cu modificările şi completările ulterioare, abrogat potrivit art. 83 lit. a) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012.

12. Având în vedere dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, potrivit cărora “Dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare”, precum şi Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea Constituţională a statuat că sintagma “În vigoare” din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, se reţine îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă din 1865, în sensul în care aceste dispoziţii de lege pot fi supuse controlului de constituţionalitate.

13. Dispoziţiile art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă din 1865 au următorul cuprins: “Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: [...]

9. dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.”

14. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale atacate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) referitor la statul de drept, art. 11 alin. (1) şi (2) referitor la raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) şi (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitor la accesul liber la justiţie.

15. Prin Cererea înregistrată sub nr. 54.611/3/2011 pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, autorul excepţiei a solicitat revizuirea mai multor hotărâri judecătoreşti, susţinând că prin Hotărârea din 14 septembrie 2010 statul român a fost condamnat, în temeiul art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Ulterior şi-a precizat cererea de revizuire, în sensul menţinerii acesteia doar cu privire la Decizia civilă nr. 1.425 din 6 octombrie 1999, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi contencios administrativ, formându-se Dosarul nr. 25.447/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

16. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin încheierea din 7 septembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 25.447/3/2012, a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei şi a dispus trimiterea dosarului, spre competentă soluţionare, către una dintre secţiile civile ale tribunalului, formându-se astfel Dosarul nr. 25.447/3/2012** al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.

17. În Şedinţa publică din 6 decembrie 2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pentru intimaţii Garda Financiară - Comisariatul General, Compania Naţională de Transporturi Aeriene Române TAROM şi agentul guvernamental la Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire.

18. Faţă de excepţiile invocate de instanţa de judecată, autorul criticii a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 94/1999, ale art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă şi ale art. 4081 din Codul procedură penală, iar tribunalul, aşa cum reiese din practicaua Deciziei civile nr. 1.231 A din 6 decembrie 2012, a apreciat că “o eventuală sesizare a Curţii Constituţionale poate fi discutată în măsura în care există o cale de atac admisibilă”, astfel încât a pus în discuţie, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire.

19. Autorul excepţiei a formulat recurs împotriva “Încheierii de şedinţă din 6 decembrie 2012”, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă în Dosarul nr. 25.447/3/2012**, încheiere care, potrivit considerentelor actului de sesizare a Curţii Constituţionale, “constituie şi practicaua Deciziei civile nr. 1.231 A din 6 decembrie 2012.”

20. Prin Decizia civilă nr. 620 din 10 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 7.985/2/2013 (2.370/2013), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a modificat parţial practicaua Deciziei civile nr. 1.231 A din 6 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă, în sensul admiterii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, în parte, respectiv doar în privinţa excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 94/1999 şi ale art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă.

21. Analizând dispoziţiile de lege criticate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 233 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României. Partea I, nr. 340 din 17 mai 2011, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit revizuirea unei hotărâri judecătoreşti prin care, fără a se evoca fondul, s-au produs încălcări ale unor drepturi şi libertăţi fundamentale, încălcări constatate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

22. În prezenta cauză, Curtea constată însă că autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică dispoziţiile art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă din altă perspectivă decât cea analizată de Curtea Constituţională prin decizia sus-citată.

23. Analizând critica de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul excepţiei a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 1.425 din 6 octombrie 1999, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi contencios administrativ, decizie prin care a fost menţinută Sentinţa din 11 ianuarie 1999 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, susţinând că prin Hotărârea din 14 septembrie 2010 statul român a fost condamnat, în temeiul art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

24. În legătură cu acest aspect, Curtea reţine că prin Hotărârea din 14 septembrie 2010, pronunţată în Cauza Chiş împotriva României, hotărâre publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 2 februarie 2011, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât condamnarea statului român, în temeiul art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, pentru neexecutarea Sentinţei din 14 decembrie 1995 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, sentinţă rămasă definitivă la data de 30 mai 1997, care însă nu face obiectul cererii de revizuire aşa cum aceasta a fost precizată.

25. În aceste condiţii, Curtea constată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate, în temeiul art. 322 pct. 9 din Codul de procedura civilă din 1865, a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 1.425 din 6 octombrie 1999, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi contencios administrativ, prin care a fost menţinută Sentinţa din 11 ianuarie 1999 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 14 septembrie 2010, nu a decis însă condamnarea statului român pentru neexecutarea acestei sentinţe.

26. De aceea, dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 94/1999 şi ale art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă din 1865 nu au legătură cu soluţionarea cauzei, în sensul stabilit de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, astfel că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor sus-menţionate este inadmisibilă.

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Comitetului Miniştrilor ale Consiliului Europei şi exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor şi convenţiilor de rezolvare pe cale amiabilă, precum şi celor ale art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Radu Chiş în Dosarul nr. 7.985/2/2013 (2.370/2013) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 15 octombrie 2014.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Doina Suliman

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

privind numirea de membri în Comitetul pentru Audit Public Intern

 

Având în vedere art. 5 din Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, republicată, cu modificările ulterioare,

în temeiul art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 2 alin. (8) din Normele privind modul de nominalizare a membrilor Comitetului pentru Audit Public Intern, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 235/2003,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

Art. 1. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentului ordin se numeşte în calitatea de membru în Comitetul pentru Audit Public Intern doamna Popescu Mana, director al Unităţii Centrale de Armonizare pentru Auditul Public Intern.

Art. 2. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentului ordin se numeşte în calitatea de membru în Comitetul pentru Audit Public intern domnul Radu Gabriel, preşedinte al Camerei Auditorilor Financiari din România.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul finanţelor publice,

Dan Manolescu,

secretar de stat

 

Bucureşti, 3 noiembrie 2014.

Nr. 1.504.

MINISTERUL CULTURII

 

ORDIN

privind clasarea în Lista monumentelor istorice, categoria ansamblu, grupa valorică B, a Ansamblului “Calea ferată îngustă Turda-Abrud”, tronsonul aferent judeţului Cluj

 

Având în vedere Referatul nr. 1.226 din 30 iunie 2014 de aprobare a proiectului de ordin al ministrului culturii de clasare în Lista monumentelor istorice, categoria ansamblu, grupa valorică B, a Ansamblului “Calea ferată îngustă Turda-Abrud”, tronsonul aferent judeţului Cluj,

în conformitate cu dispoziţiile art. 13 alin. (1) pct. 2 lit. b), art. 21 alin. (2) şi ale art. 33 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 16 alin. (2) şi (3) din Normele metodologice de clasare şi inventariere a monumentelor istorice, aprobate prin Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2.260/2008, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 11 alin. (1) şi (4) din Hotărârea Guvernului nr. 90/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii, cu modificările şi completările ulterioare,

viceprim-ministrul, ministrul culturii, emite următorul ordin:

Art. 1. - (1) Se clasează monument istoric Ansamblul “Calea ferată îngustă Turda-Abrud”, tronsonul aferent judeţului Cluj, în categoria ansamblu, grupa valorică B, cu codul în Lista monumentelor istorice CJ-II-a-B-21097, cu următoarele componente şi subcoduri:

- Turda gară - CJ-lf-m-B-21097.01;

- Turda casă, fost dormitor - CJ-II-m-B-21097.02;

- Turda depozit de ulei - CJ-II-m-B-21097.03;

- Mihai Viteazu gară - CJ-II-m-B-21097.04;

- Corneşti haltă - CJ-II-m-B-21097.05;

- Pod peste Arieş -CJ-II-m-B-21097.06;

- Moldoveneşti canton - CJ-II-m-B-21097.07;

- Buru gară - CJ-II-m-B-21097.08;

- Buru canton - CJ-II-m-B-21097.09;

- Lungeşti canton - CJ-II-m-B-21097.10;

- Ocolisel haltă -CJ-II-m-B-21097.11;

- Tunel - CJ-II-m-B-21097.12.

(2) Coordonatele punctelor de contur ale zonei de protecţie a monumentului istoric sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Viceprim-ministru, ministrul culturii,

Kelemen Hunor

 

Bucureşti, 31 iulie 2014.

Nr. 2.547.

 

ANEXĂ

 

Zona de protecţie a Ansamblului “Calea ferată îngustă Turda-Abrud”, tronsonul aferent judeţului Cluj

 

            Coordonate puncte de contur

 

Nr. crt.

Coordonate stereo 70

X

Y

1

556341.372

387213.520

2

556354.132

387312.702

3

556711.853

387447.711

4

556603.128

387440.750

5

557120.339

388675.196

6

557020.339

388670.460

7

557845.727

389861.976

8

557746.657

389876.262

9

556946.071

390984.011

10

556846.468

390992.910

11

557530.892

393128.252

12

557456.132

393061.806

13

557335.840

394302.937

14

557239.842

394273.174

15

556832.842

394548.115

16

556739.463

394512.334

17

556979.065

395399.292

18

556879.108

395403.269

19

557184.683

396831.108

20

557087.191

396853.368

21

558885.942

398282.644

22

558785.026

398295.603

23

559336.867

400474.218

24

559232.217

400492.638

25

560154.158

402939.202

26

560059.523

402976.463

27

560732.393

405408.672

28

560636.613

405439.149

29

562600.955

407377.231

30

562568.636

407471.864

 

ACTE ALE CAMEREI DE COMERŢ ŞI INDUSTRIE A ROMÂNIEI

 

CAMERA DE COMERŢ ŞI INDUSTRIE A ROMÂNIEI

 

REGULAMENT

privind avizarea, supravegherea, controlul şi sancţionarea activităţii burselor de mărfuri

 

În îndeplinirea atribuţiilor conferite de art. 1 alin. (3) şi ari:. 28 alin. (1) din Legea nr. 357/2005 privind bursele de mărfuri şi având în vedere dispoziţiile art. 28 alin. (2) lit. k) din Legea camerelor de comerţ din România nr. 335/2007, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 16 pct. 16 din Statutul Camerei Naţionale*), Colegiul de conducere al Camerei de Comerţ şi Industrie a României, prin Comisia bursieră, este autoritatea abilitată să avizeze, să supravegheze, să controleze şi să sancţioneze bursele de mărfuri.

Având în vedere Decizia nr. 16 din 30 septembrie 2014 a Colegiului de conducere al Camerei de Comerţ şi Industrie a României, întrunit în sesiunea a XXXVII-a,

în temeiul art. 28 pct. 27 din Statutul Camerei Naţionale,

Colegiul de conducere al Camerei de Comerţ şi Industrie a României aprobă prezentul regulament.

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - Prezentul regulament cuprinde norme cu privire la condiţiile şi procedura de avizare, supraveghere, control şi sancţionare a burselor de mărfuri, organizate în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 357/2005 privind bursele de mărfuri.

Art. 2. - (1) Termenii şi expresiile utilizate în prezentul regulament au semnificaţia prevăzută la art. 3 din Legea nr. 357/2005.

(2) Termenele din prezentul regulament sunt calculate pe zile calendaristice.

Art. 3. - (1) Colegiul de conducere al Camerei de Comerţ şi Industrie a României (CCIR), denumit în continuare Colegiul, este autoritatea abilitată să aplice dispoziţiile prezentului regulament, realizând această activitate printr-o Comisie bursieră.

(2) Comisia bursieră (Comisia) este o structură de specialitate ce are rolul de a aviza, de a supraveghea, de a controla şi de a sancţiona activitatea burselor de mărfuri, sens în care va lucra şi va lua decizii în numele şi pe socoteala Colegiului.

(3) Deciziile Comisiei vor fi supuse ratificării Colegiului, prin grija preşedintelui şi a secretarului său, în proxima şedinţă a acestuia.

(4) Comisia se organizează şi funcţionează potrivit prevederilor Legii nr. 357/2005, ale Statutului CCIR şi ale prezentului regulament.

(5) Comisia este compusă din 3 membri titulari şi 2 membri supleanţi, persoane fizice alese de către Colegiu pentru o perioadă de 5 ani, dintre membrii săi, pe baza propunerilor membrilor Colegiului şi cu votul direct al majorităţii simple a celor prezenţi.

(6) Comisia îşi alege un preşedinte din rândul membrilor săi.

(7) Calitatea de membru al Comisiei se pierde:

a) prin demisie;

b) prin revocare de către Colegiu;

c) de drept, în cazul a 3 absenţe nemotivate consecutive la întrunirile Comisiei sau în cazul în care refuză să voteze în cadrul şedinţei, abţinerea neconsiderându-se refuz;

d) prin deces.

(8) în cazul în care un membru titular şi-a pierdut calitatea de membru al Comisiei sau nu poate vota ca urmare a unui conflict de interese, acesta va fi înlocuit automat de un membru supleant.

(9) Dacă, drept urmare a pierderii calităţii de membru şi a înlocuirilor succesive, Comisia rămâne doar cu un membru titular, adoptarea deciziilor ce cad în competenţa sa se suspendă până la următoarea şedinţă a Colegiului, care va alege o nouă Comisie sau va completa componenţa acesteia, potrivit dispoziţiilor prezentului articol.

Art. 4. - Preşedintele Comisiei are următoarele atribuţii:

a) să coordoneze activitatea Comisiei;

b) să conducă şedinţele Comisiei la care participă;

c) să constate încetarea calităţii de membru al Comisiei;

d) să semneze documentele necesare desfăşurării şedinţei Comisiei (convocare, proces-verbal al şedinţei), precum şi documentele prin care se comunică deciziile Comisiei către societăţile solicitante;

e) să supună ratificării Colegiului deciziile adoptate în cadrul Comisiei, în proxima şedinţă a acestuia.

Art. 5. - Activitatea Comisiei se desfăşoară pe baza următoarelor principii:

a) obiectivitate, în sensul că îşi fundamentează actele emise (decizii, concluzii şi propuneri) pe existenţa unor date obiective;

b) confidenţialitate, în sensul că membrii Comisiei nu vor dezvălui sub nicio formă aspecte legate de activitatea Comisiei;

c) conflict de interese, în sensul că membrii Comisiei vor declara, dacă este cazul, dacă se află în conflict de interese în legătură atribuţiile ce le revin potrivit prezentului regulament;

d) imparţialitate;

e) rol activ, în sensul de a analiza toate aspectele cauzei cu a cărei instrumentare a fost însărcinată.

Art. 6. - Comisia, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi ale art. 28 din Legea nr. 357/2005, are următoarele atribuţii:

a) verifică îndeplinirea de către solicitanţi a condiţiilor prevăzute de Legea nr. 357/2005 şi acordă avizul prealabil de legalitate şi de oportunitate pentru înfiinţarea unei burse de mărfuri;

b) în cazul modificării actului constitutiv al bursei de mărfuri ulterior acordării avizului prealabil de legalitate şi oportunitate, Comisia va verifica, înainte de adoptarea noului act constitutiv de către adunarea generală extraordinară, dacă noua formă a actului prevede obligativitatea avizării regulamentelor de către Colegiu, conform art. 5 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 357/2005;

c) controlează conformitatea regulamentelor operaţionale ale unei burse de mărfuri cu dispoziţiile Legii nr. 357/2005 şi avizează fiecare regulament operaţional;

d) retrage avizul acordat cu privire la unul sau mai multe regulamente operaţionale în situaţia în care constată abateri de la dispoziţiile legale sau de la regulamentele emise de o bursă de mărfuri;

e) suspendă dreptul de tranzacţionare al unui membru acţionar, suspendă dreptul de tranzacţionare sau exclude de la tranzacţionare un membru afiliat şi retrage dreptul de acces unui client al bursei de mărfuri în situaţia în care constată abateri de la dispoziţiile legale sau de la regulamentele operaţionale emise de o bursă de mărfuri;

f) analizează şi soluţionează contestaţiile împotriva sancţiunilor adoptate de consiliul de administraţie al unei burse de mărfuri, în conformitate cu art. 8 alin. (2) şi art. 25 alin. (5) din Legea nr. 357/2005;

g) solicită, dacă este necesar, burselor de mărfuri şi societăţilor de brokeraj punerea la dispoziţie a registrelor de evidenţă a tranzacţiilor şi a contractelor încheiate pe pieţele administrate de bursele de mărfuri potrivit art. 27 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 357/2005.

Art. 7. - Adoptarea deciziilor Comisiei se realizează după următoarea procedură:

a) şedinţele sunt conduse de preşedintele Comisiei sau, în lipsa acestuia, de alt membru al Comisiei desemnat de preşedinte;

b) deciziile se adoptă cu votul majorităţii membrilor Comisiei;

c) la şedinţele Comisiei pot participa, ca invitaţi, reprezentanţii legali ai societăţilor implicate.

Art. 8. - (1) Activitatea Comisiei este asigurată de un secretar, respectiv de şeful Biroului supraveghere bursieră, desemnat într-o astfel de calitate printr-o decizie a preşedintelui CCIR. Secretarul Comisiei are următoarele atribuţii:

a) înregistrează şi păstrează documentele depuse de societăţile solicitante;

b) centralizează documentele depuse şi le transmite fiecărui membru al Comisiei, în termen de maximum 5 zile de la data înregistrării cererii prin poştă, e-mail sau fax;

c) convoacă, în termen de maximum 12 de zile de la data înregistrării cererii, şedinţa Comisiei; în cazuri justificate de către solicitant, pentru decizii ce nu suportă amânare, Comisia se va putea convoca “În regim de urgenţă”;

d) elaborează proiectele ordinii de zi;

e) întocmeşte, tehnoredactează şi semnează procesele-verbale ale şedinţei, împreună cu preşedintele şi membrii Comisiei;

f) redactează deciziile Comisiei, le înaintează spre semnare preşedintelui şi le contrasemnează;

g) ţine o evidenţă precisă a deciziilor Comisiei, precum şi a comunicării deciziilor către solicitanţi;

h) comunică părţii/părţilor vizate deciziile adoptate de Comisie, în termen de 7 zile de la data şedinţei.

(2) Secretarul Comisiei nu poate fi membru al acesteia.


* Statutul Camerei Naţionale nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

CAPITOLUL II

Avizarea burselor de mărfuri

 

Art. 9. - Înainte de înfiinţare, fondatorii societăţilor organizatoare ale unei burse de mărfuri, prin reprezentanţii lor special desemnaţi în acest scop, vor solicita avizul prealabil de legalitate şi de oportunitate al Colegiului.

Art. 10. - (1) în aplicarea prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 357/2005, solicitantul avizului prealabil de legalitate şi de oportunitate depune la Comisie următoarele documente:

a) cererea privind solicitarea avizului de legalitate şi de

oportunitate;

b) actul constitutiv al societăţii, în copie certificată;

c) dovada efectuării vărsământului integral, în numerar, al capitalului social subscris;

d) declaraţia pe propria răspundere a fiecărui membru în consiliul de administraţie al respectivei burse de mărfuri că nu deţine participări, de orice fel ar fi acestea, într-o altă bursă de mărfuri;

e) dovada achitării tarifului pentru acordarea avizului prealabil de legalitate şi de oportunitate;

f) orice alte documente şi informaţii ce pot fi relevante şi utile pentru fundamentarea acestei decizii.

(2) Documentele menţionate la alin. (1) se transmit prin poştă sau se vor depune direct la registratura CCIR.

(3) Secretarul Comisiei realizează activitatea prevăzută la art. 8 necesară emiterii unui aviz la proxima şedinţă a Comisiei.

(4) în urma deliberării membrilor Comisiei asupra avizării sau neavizării, secretarul Comisiei redactează decizia prin care se admite ori se respinge solicitarea, decizie care va fi semnată de preşedintele Comisiei şi va fi contrasemnată de secretar.

Art. 11. - În situaţia în care, pe durata funcţionării bursei de mărfuri, se vor modifica una sau mai multe dintre condiţiile care au stat la baza avizării, societatea organizatoare a respectivei burse de mărfuri este obligată să notifice acea împrejurare Comisiei, în termen de 7 zile de la data producerii modificării, şi să depună documente doveditoare în vederea avizării modificărilor.

Art. 12, - Comisia decide cu privire la solicitarea avizării înfiinţării unei anumite burse de mărfuri în termen de maximum 30 de zile de la data depunerii documentelor necesare avizării.

Art. 13. - În vederea adoptării unei decizii privind acordarea avizului, conform legii, Comisia va verifica îndeplinirea de către solicitant a tuturor condiţiilor prevăzute de Legea nr. 357/2005 şi va emite o decizie motivată, în fapt şi în drept, pe care o va notifica solicitantului în termen de 7 zile de la data adoptării.

Art. 14. - (1) Decizia poate fi contestată printr-o plângere prealabilă la Colegiu, în termen de maximum 30 de zile de la data comunicării răspunsului la solicitarea de aviz.

(2) Soluţia care va fi dată de Colegiu plângerii prealabile va putea fi atacată în termenul legal la instanţa judecătorească competentă.

 

CAPITOLUL III

Regulamentele bursei de mărfuri

 

Art. 15. - Sunt considerate regulamente operaţionale acele regulamente ale unei burse de mărfuri care sunt opozabile membrilor, clienţilor bursei şi terţilor în activitatea desfăşurată pe pieţele administrate de acea bursă.

Art. 16. - În vederea avizării unui regulament operaţional, societatea organizatoare a acelei burse de mărfuri va transmite Comisiei, prin grija administratorilor săi, următoarele documente:

a) cerere de avizare, în baza hotărârii adoptate de consiliul de administraţie al bursei de mărfuri;

b) proiectul de regulament operaţional pentru care se solicită avizul;

c) dovada achitării tarifului de avizare.

Art. 17. - (1) Comisia verifică îndeplinirea condiţiilor legale şi decide cu privire la avizarea regulamentului operaţional, în termen de maximum 30 de zile de la data depunerii documentelor necesare avizării.

(2) Regulamentele operaţionale ale bursei de mărfuri, astfel cum au fost avizate de Comisie, vor fi publicate, în format electronic, pe site-ul fiecărei burse de mărfuri.

Art. 18. - În cazul respingerii cererii de avizare a unui anumit regulament operaţional, Comisia va emite o decizie motivată, în fapt şi în drept, care va fi comunicată solicitantului în termen de 7 zile de la data adoptării.

Art. 19. - (1) Decizia de respingere poate fi contestată printr-o plângere prealabilă, în termen de maximum 30 de zile de la data comunicării răspunsului la cererea de avizare, la Colegiu.

(2) Soluţia care va fi dată de Colegiu plângerii prealabile va putea fi atacată în termenul legal la instanţa judecătorească competentă.

 

CAPITOLUL IV

Modificarea regulamentelor operaţionale

 

Art. 20. - Orice modificare a unui regulament operaţional al bursei de mărfuri este supusă avizării Comisiei.

Art. 21. - În vederea avizării modificării unui regulament operaţional, bursa de mărfuri transmite Comisiei următoarele documente:

a) cerere de avizare a modificării, în baza hotărârii adoptate de consiliul de administraţie al bursei de mărfuri;

b) forma modificată a regulamentului operaţional pentru care se solicită avizul;

c) dovada achitării tarifului de avizare.

Art. 22. - Comisia verifică îndeplinirea condiţiilor legale şi decide cu privire la avizarea modificării unui regulament operaţional în termen de maximum 30 de zile de la data depunerii documentelor necesare avizării şi o comunică solicitantului în termen de 7 zile de la data adoptării.

Art. 23. - În cazul respingerii cererii de avizare a modificării, Comisia emite o decizie motivată, în fapt şi în drept, pe care o notifică solicitantului în termen de 7 zile de la data adoptării.

Art. 24. - (1) Decizia de respingere poate fi contestată printr-o plângere prealabilă, în termen de maximum 30 de zile de la data comunicării răspunsului la cererea de avizare, la Colegiu.

(2) Soluţia care va fi dată de Colegiu plângerii prealabile va putea fi atacată în termenul legal la instanţa judecătorească competentă.

 

CAPITOLUL V

Supraveghere şi control

 

            Art. 25. - În exercitarea atribuţiilor de supraveghere şi control, Comisia poate solicita accesul la documentele prevăzute la art. 27 din Legea nr. 357/2005.

 

CAPITOLUL VI

Conflicte de interese

 

Art. 26. - Orice membru al Comisiei şi al Colegiului, care are un interes material sau care se află într-un conflict de interese, este obligat să se abţină de la votul asupra oricărei probleme legate de activitatea unei anumite burse de mărfuri, fiind însă considerat prezent la stabilirea cvorumului necesar luării unei decizii.

Art. 27. - În sensul prezentului regulament se consideră că un membru al Comisiei sau/şi al Colegiului are un interes material sau se află în conflict de interese în orice situaţie care ar putea naşte la un moment dat bănuiala rezonabilă că respectivul membru ar avea un folos material pentru sine, soţul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, dacă decizia ce urmează a fi adoptată îl priveşte în mod direct sau indirect pe el ca persoană fizică ori ca persoană juridică ale cărei activităţi le reprezintă.

 

CAPITOLUL VII

Contestaţii şi sesizări

 

Art. 28. - (1) Comisia soluţionează contestaţiile primite de la membrii acţionari, membrii afiliaţi şi clienţii bursei de mărfuri cu privire la sancţiunile de suspendare, excludere sau retragere de la tranzacţionare adoptate de consiliul de administraţie al bursei de mărfuri.

(2) Contestaţiile se soluţionează de Comisie în termen de 30 de zile de la data depunerii acestora, prin emiterea de decizii motivate, în fapt şi în drept.

(3) Deciziile de respingere a contestaţiilor pot fi atacate la Colegiu, în termen de maximum 30 de zile de la data comunicării acestora.

(4) Plenul Colegiului se va pronunţa cu privire la contestaţie în proxima şedinţă.

Art. 29. - În situaţia constatării de abateri de la reglementările în vigoare, pot sesiza Comisia următoarele categorii de participanţi:

a) membrii acţionari;

b) membrii afiliaţi;

c) clienţii bursei de mărfuri;

d) clienţii societăţilor de brokeraj;

e) brokerii;

f) orice persoane juridice/fizice care au încheiat în prealabil un contract de prestări de servicii cu bursa de mărfuri;

g) bursele de mărfuri.

 

CAPITOLUL VIII

Tarife

 

Art. 30. - (1) în exercitarea atribuţiilor prevăzute de prezentul regulament, CCIR percepe următoarele tarife:

a) pentru acordarea avizului prealabil şi de oportunitate - 2.700 lei, plus TVA;

b) pentru avizarea regulamentelor operaţionale ale bursei de mărfuri - 540 lei, plus TVA;

c) pentru avizarea modificărilor regulamentelor operaţionale - 540 lei, plus TVA;

d) pentru soluţionarea contestaţiilor la hotărârile adoptate de consiliul de administraţie al bursei de mărfuri - 540 lei, plus TVA;

e) pentru soluţionarea contestaţiilor formulate de persoanele enunţate la art. 28 - 2.150 lei, plus TVA;

f) pentru cererile de soluţionare a unei solicitări “În regim de urgenţă” se va percepe un procent suplimentar de 10% din valoarea tarifelor prevăzute la lit. a)-e);

g) pentru organizarea de evenimente, workshopuri sau cursuri de perfecţionare, se vor respecta tarifele percepute de către CCIR pentru aceste tipuri de servicii, la care se va aplica discountul acordat membrilor şi partenerilor.

(2) Tarifele vor putea fi modificate anual de Colegiu, avându-se în vedere rata inflaţiei, precum şi indicele mediu de creştere a preţurilor bunurilor.

 

CAPITOLUL IX

Sancţiuni

 

Art. 31. - (1) în cazul încălcării grave a legislaţiei în vigoare şi a regulamentelor operaţionale ale bursei de mărfuri, Comisia va putea aplica una dintre următoarele sancţiuni:

a) retragerea avizului acordat cu privire la un regulament operaţional;

b) suspendarea dreptului de tranzacţionare al unui membru acţionar sau al unui membru afiliat, pe o perioadă cuprinsă între o lună şi 6 luni;

c) excluderea de la tranzacţionare a unui membru afiliat;

d) retragerea dreptului de acces al unui client al bursei de mărfuri.

(2) Cu minimum 7 zile înainte de data şedinţei în care urmează să se decidă asupra sancţiunilor care vor fi aplicate, secretarul Comisiei transmite o notificare, semnată de preşedintele Comisiei, părţilor vizate.

(3) Notificarea cuprinde:

a) invitaţia de participare la şedinţa Comisiei în care urmează să se dezbată şi să se decidă asupra eventualelor sancţiuni;

b) prezentarea succintă a faptei;

c) solicitarea unui punct de vedere al părţilor vizate, precum şi posibilitatea prezentării de documente relevante.

 

CAPITOLUL X

Retragerea avizului prealabil şi de oportunitate

 

Art. 32. - Comisia va putea retrage avizul prealabil şi de oportunitate acordat unei burse de mărfuri în următoarele situaţii:

a) nu mai este îndeplinită una dintre condiţiile care au stat la baza avizării;

b) societatea se află în curs de reorganizare judiciară sau în faliment;

c) în orice altă situaţie, la cererea societăţii.

 

CAPITOLUL XI

Dispoziţii finale

 

Art. 33. - Toate deciziile Comisiei vor fi supuse ratificării Colegiului în prima şedinţă a acestuia ce va avea loc după data emiterii acesteia.

Art. 34. - Prezentul regulament poate fi modificat prin decizie a Colegiului de conducere al CCIR, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la data publicării.

 

Preşedintele Colegiului de conducere al Camerei de Comerţ şi Industrie a României,

Minai Daraban

 

Bucureşti, 30 septembrie 2014.

Nr. 25.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.