MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 723/2014

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 182 (XXVI) - Nr. 723         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Joi, 2 octombrie 2014

 

SUMAR

 

HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

 

46. - Hotărâre privind aprobarea opiniei referitoare la propunerea de Regulament al Parlamentului European şi ai Consiliului privind raportarea şi transparenţa operaţiunilor de finanţare prin instrumente financiare COM (2014) 40

 

47. - Hotărâre pentru aprobarea opiniei referitoare la propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind măsurile structurale de ameliorare a rezilienţei instituţiilor de credit din Uniunea Europeană COM (2014) 43

 

48. - Hotărâre privind aprobarea opiniei referitoare la propunerea de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2007/36/CE în ceea ce priveşte încurajarea implicării pe termen lung a acţionarilor şi a Directivei 2013/34/UE în ceea ce priveşte anumite elemente ale declaraţiei privind guvernanta corporativă COM (2014) 213

 

49. - Hotărâre privind aprobarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu: Un nou cadru UE pentru consolidarea statului de drept COM (2014) 158

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

1.472. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, pentru aprobarea încheierii convenţiilor privind finanţarea schemei cuplate de producţie în sectorul ovine/caprine din cadrul ajutoarelor naţionale tranzitorii, precum şi a cuantumului de plată înscris în adeverinţă

 

1.722. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, privind extinderea desemnării Societăţii Comerciale AEROQ - S.A. în vederea notificării la Comisia Europeană pentru realizarea de funcţii specifice pentru evaluarea şi verificarea constanţei performanţei produselor pentru construcţii

 

4.605. - Ordin al ministrului educaţiei naţionale privind fuziunea prin absorbţie a unităţii de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa Happy Kids din municipiul Cluj-Napoca de către unitatea de învăţământ preuniversitar particular Transylvania College, The Cambridge International School în Cluj din municipiul Cluj-Napoca

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

Decizia nr. 8 din 7 iulie 2014 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept)

 

Rectificări la:

 - Decizia nr. 6 din 23 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

 

HOTĂRÂRI ALE CAMEREI DEPUTAŢILOR

 

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea opiniei referitoare la propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind raportarea şi transparenţa operaţiunilor de finanţare prin instrumente financiare COM (2014) 40

 

În temeiul prevederilor art. 67 şi 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 40 din Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 11/2011 privind procedura de lucru şi mecanismul decizional pentru exercitarea controlului parlamentar asupra proiectelor de acte legislative ale Uniunii Europene, în temeiul prevederilor Tratatului de la Lisabona privind rolul parlamentelor naţionale,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Luând în considerare Proiectul de opinie nr. 4c-19/251 adoptat de Comisia pentru afaceri europene în şedinţa din 24 iunie 2014,

1. Camera Deputaţilor salută faptul că, pentru refacerea încrederii în valoarea activelor, pentru siguranţa contrapărţii şi pentru protecţia investitorilor, prezenta propunere de regulament vizează crearea unui sistem financiar mai sigur, mai solid, mai transparent şi mai responsabil, care să servească economia şi societatea în ansamblu şi introduce măsuri de îmbunătăţire a transparenţei în domeniile:

1) monitorizarea acumulării riscurilor sistemice legate de operaţiunile de finanţare prin instrumente financiare în sistemul financiar;

2) punerea la dispoziţia investitorilor ale căror active sunt utilizate în aceste operaţiuni sau în tranzacţii echivalente a informaţiilor referitoare la aceste operaţiuni;

3) transparenţa contractuală a activităţilor de reipotecare.

2. Camera Deputaţilor înţelege şi salută eforturile instituţiilor europene pentru reglementarea privind raportarea, în contextul în care aceasta va conduce la o scădere semnificativă a costurilor operaţionale ale sistemului financiar.

3. Camera Deputaţilor admite şi susţine transparentizarea operaţiunilor de finanţare prin instrumente financiare, separarea activităţilor de tranzacţionare pe cont propriu şi a altor activităţi de tranzacţionare cu grad ridicat de risc, în vederea îmbunătăţirii guvernantei economice, precum şi măsurile privind regimul de supraveghere şi rezoluţie bancară, însă:

- remarcă faptul că propunerea interzice tranzacţionarea în cont propriu a unor instrumente financiare şi mărfuri, adică tranzacţionarea în nume propriu cu unicul scop de a aduce profit băncii. Această activitate implică multe riscuri şi nu aduce beneficii concrete clienţilor instituţiilor financiare sau economiei în sens mai larg;

- conferirea de competenţe autorităţilor de supraveghere şi, în anumite cazuri, obligaţia de a solicita transferul altor activităţi de tranzacţionare cu grad ridicat de risc (cum ar fi formarea pieţei, produsele derivate complexe şi operaţiunile de securitizare), cu scopul de a separa entităţile juridice care efectuează tranzacţii în cadrul grupului (“crearea de filiale*), va oferi băncilor posibilitatea de a nu-şi separa activităţile în cazul în care pot demonstra în mod satisfăcător autorităţii care asigură supravegherea că riscurile generate sunt reduse prin alte mijloace;

- consideră că, într-o anumită măsură, sectorul bancar paralel (denumit generic în limba engleză: shadow banking) îndeplineşte funcţii importante în cadrul sistemului financiar, reprezentând 25-30% din totalul sistemului financiar. El creează, de pildă, noi surse de finanţare şi le oferă investitorilor

alternative la depozitele bancare. Însă sistemul bancar paralel poate implica şi riscuri potenţiale la adresa stabilităţii financiare pe termen Sung, deoarece în sectorul financiar se acumulează surse necunoscute de risc şi există posibilitatea ca riscurile din sistemul bancar paralel să se transmită sectorului bancar clasic;

- subliniază că, pentru a monitoriza riscurile în mod eficient şi a interveni atunci când este necesar, este esenţial să se colecteze date fiabile şi detaliate privind sectorul bancar paralel.

4. Camera Deputaţilor apreciază că, după intrarea în vigoare a obligaţiilor de raportare privind fondurile de investiţii, în termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a propunerii de regulament, entităţile supuse raportării vor pune în practică în timp util propriile sisteme informatice în concordanţă cu cele stabilite de entitatea care va îndeplini rolul de registru central, atâta vreme cât Depozitarul central de tranzacţii va pune în practică util sistemele informatice necesare.

5. Camera Deputaţilor ia act şi subscrie la opinia Autorităţii de Supraveghere Financiară (în continuare ASF), care subliniază că:

- prin această propunere de regulament se urmăreşte atât asigurarea raportării, cât şi un anumit nivel de transparenţă a operaţiunilor de finanţare prin instrumente financiare, derulate de către instituţiile financiare aparţinând sectorului bancar paralel (“shadow banking*);

- în viitorul apropiat, riscul de credit al contrapartidei şi riscul de concentrare a expunerilor vor fi mai bine determinate de către participanţii la piaţa financiară, fapt ce va conduce la diminuarea impactului pe care respectivele operaţiuni îl pot produce din perspectiva riscului sistemic;

- În vederea respectării principiului transparenţei legislative şi în vederea exprimării în cursul viitoarelor negocieri la nivelul Consiliului UE a unui punct de vedere care să corespundă intereselor investitorilor şi participanţilor la piaţa financiară din România, ASF va solicita punctul de vedere al asociaţiilor profesionale ale investitorilor şi asigurătorilor.

6. Camera Deputaţilor ia act de opinia Asociaţiei Române a Băncilor (în continuare ARB), care precizează că prin măsurile de reglementare ce vizează raportarea şi transparenţa operaţiunilor de finanţare prin instrumente financiare nu ar trebui să fie afectată posibilitatea clienţilor băncilor de a-şi administra în mod real şi direct, prin astfel de instrumente financiare, riscul faţă de o serie de operaţiuni bancare pe care le au (variaţie în timp de dobândă, variaţie în timp de curs). Este foarte important de reţinut că pentru astfel de operaţiuni contrapartea naturală a clientului este banca. Interzicând băncilor operaţiuni de finanţare prin instrumente financiare, clienţii se pot afla în imposibilitatea de a mai efectua acest gen de operaţiuni.

7. Camera Deputaţilor ia în considerare opinii exprimate de instituţii financiar-bancare din România, care:

- consideră că operaţiunile de finanţare prin instrumente financiare trebuie limitate, cu menţiunea că, pentru buna funcţionare a sistemului bancar, acestea ar trebui să fie permise într-o măsură controlabilă;

- propune detalierea definiţiei instrumentelor care au ca scop acoperirea unor măsuri viitoare şi exprimarea mai clară a faptului că sunt în continuare permise;

- în ceea ce priveşte noile propuneri privind cerinţele de transparenţă, consideră importantă definirea unor standarde uniforme în privinţa modului de prezentare a raportărilor; de asemenea, consideră important ca registrul central la care se face referire în propunerea de regulament să fie constituit şi la nivelul autorităţilor relevante din România (BNR, ASF).

8. Camera Deputaţilor recunoaşte că un nivel aprofundat de transparenţă se va traduce printr-o mai bună înţelegere ex-ante a riscului şi, implicit, o mai bună evaluare a activităţilor purtătoare de risc.

9. Camera Deputaţilor consideră că este de bun augur ca Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe (în continuare AEVMP) să reprezinte autoritatea centrală competentă de supraveghere. În aceeaşi măsură, apreciază şi rolul sporit al Comisiei Europene în acest domeniu. Totuşi, atrage atenţia că relaţiile internaţionale bilaterale pot afecta relaţiile cu instituţiile financiare europene.

10. Camera Deputaţilor salută prevederile ce ţin de sancţionarea încălcării propunerii de regulament, însă atrage atenţia că o posibilă restituire a profiturilor în urma unei potenţiale încălcări a regulamentului este o chestiune încă ambiguă şi poate da naştere unor speculaţii juridice. Astfel, se recomandă mai degrabă aplicarea unor amenzi administrative, retrageri de autorizaţii sau alte măsuri corective.

11. Camera Deputaţilor propune ca, în formularea oricăror recomandări de Comisia Europeană, să fie avute în vedere aspecte precum:

- reducerea riscurilor sistemului bancar şi dezvoltarea unor proceduri eficace de rezoluţie bancară, cu minimum de implicaţii pentru clienţii sistemului;

- reducerea riscurilor pe care le reprezintă firmele individuale pentru sistemul financiar,

- promovarea competiţiei;

- menţinerea integrităţii pieţei interne;

- consolidarea transparenţei şi disponibilităţii datelor oferite, în special de către sectorul bancar.

 

Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 30 septembrie 2014, cu respectarea prevederilor aii. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

VIOREL HREBENCIUC

 

Bucureşti, 30 septembrie 2014.

Nr. 46.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

pentru aprobarea opiniei referitoare la propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind măsurile structurale de ameliorare a rezilienţei instituţiilor de credit din Uniunea Europeană COM (2014) 43

În temeiul prevederilor art. 67 şi 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 40 din Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 11/2011 privind procedura de lucru şi mecanismul decizional pentru exercitarea controlului parlamentar asupra proiectelor de acte legislative ale Uniunii Europene, în temeiul prevederilor Tratatului de la Lisabona privind rolul parlamentelor naţionale,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Luând în considerare Proiectul de opinie nr. 4c-19/252 adoptat de Comisia pentru afaceri europene în şedinţa din 24 iunie 2014,

1. Camera Deputaţilor salută această iniţiativă întrucât: - măsurile propuse au rolul de a întări sectorul bancar din Uniunea Europeană şi pot avea efecte pozitive şi în plan naţional, ca urmare a interconexiunilor dintre instituţiile de credit din România şi sistemul financiar european;

- vizează asigurarea menţinerii echilibrului dintre prevenirea riscurilor sistemice şi finanţarea creşterii economice sustenabile;

- stabileşte norme referitoare la modificările structurale ale băncilor considerate ca fiind “prea mari pentru a da faliment (activele totale ale băncii depăşesc 30 miliarde euro) prin impunerea unei interdicţii la adresa activităţi lor de tranzacţionare pe cont propriu şi separarea potenţială a anumitor activităţi de tranzacţionare;

- prevede a fi prezentată anual lista cu băncile vizate de propunerea de regulament şi a celor exceptate, însă considerăm că ar fi mai eficientă o prezentare şi o actualizare a acestei liste, cel puţin bianual, pentru o monitorizare mai profundă şi actualizată a modificărilor din piaţă, putându-se astfel ajunge la un răspuns rapid la oscilaţiile pieţei.

2. Camera Deputaţilor sprijină această iniţiativă întrucât:

- din perspectiva contribuabililor limitează riscul intervenţiei acestora pentru a salva băncile aflate în dificultate majoră şi, atunci când va fi necesar, va reduce costurile şi complexitatea eventualelor cazuri de rezoluţie;

- va reduce creşterea artificială a bilanţurilor băncilor şi a activităţilor de natură speculativă a acestora;

- separă funcţia de atragere de depozite de cea de tranzacţionare, deoarece considerăm că riscul de piaţă şi cel de contrapartidă al instituţiei de credit vor fi diminuate semnificativ;

- urmăreşte evitarea riscului ca băncile să eludeze interdicţia desfăşurării anumitor activităţi de tranzacţionare angajându-se în tranzacţionări în cont propriu ascunse, care devin prea importante sau au potenţialul de a supune riscurilor întreaga bancă şi sistemul financiar în ansamblu;

- excluderea băncilor mai mici din domeniul de aplicare a propunerii de regulament poate fi justificată de efectele disproporţionate pe care o astfel de interdicţie le-ar putea implica în cazul băncilor în cauză, dacă acestea ar fi obligate să cesioneze anumite părţi din portofoliile lor;

- conferă autorităţilor de supraveghere competenţa şi, în anumite cazuri, obligaţia de a solicita transferul altor activităţi de tranzacţionare cu grad ridicat de risc (cum ar fi: formarea pieţei, produsele derivate complexe şi operaţiunile de securitizare) în scopul de a separa entităţile juridice care efectuează tranzacţii din cadrul grupului (“crearea de filiale*);

- va spori rolul Autorităţii Bancare Europene (în continuare ABE), care va fi consultată de către autorităţile competente în luarea anumitor decizii şi va pregăti standardele pentru reglementări şi standardele tehnice şi va raporta întreg procesul Comisiei Europene;

- evoluţia recentă a sistemului financiar reclamă norme uniforme privind transparenţa pentru a îmbunătăţi stabilitatea financiară, a proteja investitorii, a îmbunătăţi furnizarea de servicii transfrontaliere şi a preveni arbitrajul de reglementare, precum şi evitarea unor măsuri naţionale divergente care să creeze obstacole în calea bunei funcţionări a pieţei interne.

3. Camera Deputaţilor semnalează următoarele aspecte:

a) întrucât domeniul de aplicare a propunerii de regulament acoperă băncile care îndeplinesc condiţii legate de 2 indici cantitativi: totalul datoriilor şi activelor deţinute în vederea tranzacţionării ale băncii depăşeşte 70 miliarde euro sau 10% din totalul activelor, timp de 3 ani consecutiv, care nu pot fi întotdeauna congruenţi dată fiind mărimea unei instituţii bancare, recomandăm o definiţie cantitativă mai aprofundată şi specializată a pragurilor de aplicare a regulamentului, precum şi reevaluarea pragului de 10% în ceea ce priveşte băncile de mici dimensiuni, care ar putea suferi dezechilibre majore în urma stopării tranzacţiilor în nume propriu (aşa cum este descris în propunerea de regulament);

b) consolidarea interdicţiei de tranzacţionare în nume propriu va impune separarea unor departamente din cadrul unei entităţi bancare, care poate conduce la alterarea relaţiilor cu clienţii, în cazul în care vor fi aplicate comisioane mult sporite şi, în acest fel piaţa va suferi un şoc major. Mai mult, limitarea gradului de îndatorare (efectul de levier) prin această separaţie poate avea chiar efectul opus celui scontat, acela de a creşte îndatorarea în activităţile proaspăt separate de activitatea-mamă (finanţare alternativă excesivă);

c) dacă activităţile de formare a pieţei trebuie reglementate numai prin intermediul instrumentelor care să elimine arbitrajul şi subscrierea valorilor mobiliare financiare prin intermediul aceluiaşi procedeu tehnic, precum şi a reglementărilor naţionale privitoare la valorile mobiliare, acestea vor ieşi de sub incidenţa ABE şi vor intra sub cea a Autorităţii Europene pentru Valori Mobiliare şi Pieţe (în continuare AEVMP). În acest sens, instituţiile de credit active în România, inclusiv ARB (Asociaţia Română a Băncilor), se arată îngrijorate privind un rol sporit de reglementare al AEVMP în domeniul bancar;

d) constituirea de “entităţi de tranzacţie” prin transferul de activităţi prin separaţie va conduce la diminuarea competitivităţii economice a unei entităţi bancare şi la o creştere a costurilor sociale şi economice prin multiple sedii, comisioane suplimentare, costuri de căutare mai mari şi reducerea semnificativă a economiilor de scară şi, în consecinţă, beneficiile vor ajunge sub limita costurilor impuse, generând în acest fel noi categorii de riscuri financiare, organizaţionale şi de funcţionare;

e) interzicerea tranzacţiilor în nume propriu va avea un efect pe piaţa muncii bancare astfel încât angajaţii bine pregătiţi şi cu experienţă profesională vor fi nevoiţi să se transfere în cadrul altor companii, nou-înfiinţate. Astfel, considerăm că riscul nu va fi eliminat, ci se va răspândi în cadrul pieţei. Cu toate acestea, conglomeratele de riscuri sistemice la nivel global vor fi eliminate, dar se poate ca riscul eliminat acum să poată fi concentrat sub egida altor instituţii.

f) propunerea de regulament nu clarifică modul în care se va realiza separarea dintre activităţile de tranzacţionare pe cont propriu şi cele de formare a pieţei. Definiţia activităţilor de tranzacţionare nu oferă criterii clare legate de modul de separare a tranzacţionării pe cont propriu, care va fi interzisă dacă banca se încadrează în pragurile de valoare menţionate, şi a altor activităţi de tranzacţionare care vor fi în continuare permise;

g) propunerea de regulament nu clarifică, în mod exact, criteriul pe baza căruia autoritatea naţională poate decide separarea activităţilor;

h) dacă instituţia de credit sau societatea-mamă din UE este identificată ca o instituţie de importanţă sistemică la nivel global [conform art. 3 alin. (1) lit. (a) din propunerea de regulament], atunci toate filialele şi sucursalele sale pot cădea sub incidenţa acestei propuneri de regulament, indiferent de locul în care se află. Deşi suntem de acord cu scopul acestui paragraf, care ar consta în evitarea transferării activităţii de tranzacţionare pe cont propriu dintr-o ţară în alta, întrucât nu toate pieţele sunt dezvoltate în mod egal, opinia noastră este că filialele trebuie supuse unei analize mai detaliate înainte de a decide că ele trebuie să respecte prevederile acestei propuneri de regulament.

În evaluarea impactului asupra sectorului bancar din România pe care l-ar avea adoptarea şi executarea acestui regulament, trebuie avute în vedere următoarele aspecte:

a) conform datelor furnizate în noiembrie 2013 de Banca Reglementelor Internaţionale, băncile globale prezente şi în România sunt Citigroup, RBS, ING Bank, Societe Generale şi Unicredit Group; filialele din România ale băncilor de importanţă sistemică globală ar putea intra sub incidenţa prevederilor propunerii de regulament dacă băncile mai sus menţionate vor fi evaluate ca având importanţă sistemică globală la nivel european (lista completă a acestor bănci va fi publicată în iulie 2016);

b) sucursalele sau filialele din România ale băncilor sistemice globale, menţionate la punctul anterior, au consemnat instrumente financiare pentru tranzacţionare la finalul anului 2013, conform formulei de calcul din propunerea de regulament, de 2,37 miliarde lei, respectiv 2,34% din activele acestora.

Formula de calcul propusă a instrumentelor financiare pentru tranzacţionare utilizează stocuri de active şi pasive tranzacţionate şi poziţii de instrumente financiare derivate care nu au ca scop protejarea la riscuri - hedging; activitatea de tranzacţionare include şi titlurile de stat deţinute în vederea tranzacţionării, care nu intră în domeniul de aplicare a propunerii de regulament. În formula de calcul sunt incluse atât tranzacţiile în nume propriu, cât şi cele în numele clienţilor, acestea din urmă neintrând sub incidenţa interzicerii prevăzute în propunerea de regulament;

c) în prezent, nicio bancă din România nu deţine active de cel puţin 30 miliarde euro, prin urmare singurele bănci din România care pot intra sub incidenţa propunerii de regulament sunt cele menţionate anterior.

4. Camera Deputaţilor, având în vedere menţiunile anterioare, consideră că:

- nivelul redus al activităţii de tranzacţionare în cont propriu desfăşurate de instituţiile de credit din România nu este purtător de riscuri semnificative pentru sectorul bancar;

- există expunere ridicată a sectorului bancar intern la contagiune externă în cazul în care bănci europene de importanţă sistemică globală sau care au filiale în România ar înregistra pierderi semnificative din activitatea de tranzacţionare în cont propriu;

- este necesară clarificarea tranzacţiilor în cont propriu care vor fi interzise, în special a tranzacţiilor cu instrumente financiare derivate, deoarece propunerea de regulament nu prezintă o listă exhaustivă a tranzacţiilor ce urmează a fi interzise sau a celor ce vor fi permise. Lichiditatea instituţiilor de credit din România ar putea fi afectată dacă vor fi interzise tranzacţiile de tip swap valutar cu băncile-mamă;

- această propunere de regulament nu oferă suficiente clarificări asupra unor subiecte importante, care sunt lăsate fie pentru o decizie ulterioară, fie pentru elaborarea unor standarde tehnice, ulterioare aprobării acestei propuneri de regulament. Punerea sa în practică reclamă măsuri complexe şi de durată, ce includ şi dezvoltări informatice. De aceea, considerăm dificil, în acest moment, a fi analizate şi estimate toate implicaţiile asupra sistemului bancar.

5. Camera Deputaţilor avizează favorabil şi susţine pe fond prezenta propunere de regulament, cu menţiunea de clarificare a tipurilor de tranzacţii în cont propriu care vor fi interzise. Complexitatea ridicată a tranzacţiilor financiare necesită o mai clară detaliere în propunerea de regulament a tipurilor de tranzacţii care vor fi interzise, în condiţiile în care unele instituţii de credit din România derulează tranzacţii în cont propriu de tip swap valutar cu băncile-mamă pentru administrarea riscului de lichiditate,

Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 30 septembrie 2014, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

VIOREL HREBENCIUC

 

Bucureşti, 30 septembrie 2014.

Nr. 47.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea opiniei referitoare la propunerea de Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2007/36/CE în ceea ce priveşte încurajarea implicării pe termen lung a acţionarilor şi a Directivei 2013/34/UE în ceea ce priveşte anumite elemente ale declaraţiei privind guvernanta corporativă COM (2014) 213

În temeiul prevederilor art. 67 şi 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 40 din Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 11/2011 privind procedura de lucru şi mecanismul decizional pentru exercitarea controlului parlamentar asupra proiectelor de acte legislative ale Uniunii Europene, în temeiul prevederilor Tratatului de la Lisabona privind rolul parlamentelor naţionale,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Luând în considerare Proiectul de opinie nr. 4c - 19/253 adoptat de Comisia pentru afaceri europene în şedinţa din 24 iunie 2014,

1. Camera Deputaţilor salută această iniţiativă întrucât:

- conduce la crearea unui cadru modern şi eficient de guvernantă corporativă pentru companiile, investitorii şi angajaţii din Europa, adaptat la cerinţele actuale ale unui mediu economic încă marcat de instabilitate;

- va conduce la diminuarea unor deficienţe de guvernantă corporativă ale societăţilor cotate la bursele europene, îndeosebi cele legate de implicarea insuficientă a acţionarilor şi lipsa unei transparenţe adecvate, deficienţe ce privesc societăţile şi consiliile de administraţie ale acestora, acţionarii şi consilierii de vot.

- va genera instituirea unor standarde adecvate de guvernantă corporativă funcţională, în vederea sustenabilităţii pe termen lung a companiilor. Acest aspect nu este doar în interesul statelor UE în care îşi au sediul societăţile listate, ci şi al statelor în care acestea îşi desfăşoară activitatea. Măsurile comune adoptate la nivelul UE sunt, în prezent, singurele care pot garanta astfel de standarde comune.

2. Camera Deputaţilor sprijină această iniţiativă deoarece s-au constatat următoarele aspecte la nivel european:

- implicarea insuficientă din partea investitorilor instituţionali şi a administratorilor de active în asigurarea performanţelor reale (pe termen lung) ale societăţilor, până acum aceştia axându-se mai mult pe variaţiile preţului acţiunilor şi pe structura indicilor pieţei de capital;

- corelarea insuficientă între remuneraţia şi performanţa administratorilor societăţilor cotate la bursă. Întrucât informaţiile divulgate de societăţi nu sunt întotdeauna complete, clare şi comparabile, acţionarii nu au avut suficiente instrumente pentru a-şi exprima opinia cu privire la remunerarea administratorilor;

- lipsa monitorizării de către acţionari a tranzacţiilor dintre părţile afiliate (respectiv între societate şi conducerea ei, administratorii organismelor de control şi acţionari). Astfel de operaţiuni au creat oportunitatea pentru conducătorii societăţilor de a obţine titluri de valoare în detrimentul acţionarilor şi, în special, al acţionarilor minoritari;

- nivelul insuficient de transparenţă al activităţii consilierilor de vot, ca urmare a influenţei pe care o deţin aceştia asupra comportamentului de votai investitorilor;

- exercitarea dificilă şi costisitoare a drepturilor care decurg din operaţiunile cu valori mobiliare pentru investitori, ca urmare a lipsei identificării transparente a investitorilor, a netransmiterii la timp a informaţiilor, a drepturilor ce decurg din lanţul de investiţii şi a discriminării prin preţ a deţinerilor transfrontaliere;

- evoluţiile recente din sistemul financiar necesită norme uniforme privind transparenţa, protecţia investitorilor, îmbunătăţirea furnizării de servicii transfrontaliere, prevenirea arbitrajului de reglementare şi evitarea unor măsuri naţionale divergente care generează obstacole în calea bunei funcţionări a pieţelor de capital europene.

3. Camera Deputaţilor face următoarele aprecieri şi consideraţii:

- având în vedere modificările diverse apărute în pieţele titlurilor de capital din UE, caracterul internaţional al activităţilor investitorilor instituţionali, al administratorilor de active şi al consilierilor de vot, precum şi faptul că obiectivele legate de implicarea investitorilor şi fiabilitatea recomandărilor consilierilor de vot nu pot fi realizate satisfăcător de statele membre (statele putând susţine doar parţial societăţile implicate în piaţa de capital, generând astfel condiţii neuniforme de concurenţă echitabilă la nivelul pieţei interne), considerăm binevenită şi justificată această propunere de directivă;

- întrucât normele actuale din statele membre în domeniul transparenţei şi monitorizării acţionarilor, îndeosebi cele privind remuneraţia administratorilor şi tranzacţiile dintre părţile afiliate sunt semnificativ diferite, gradul de transparenţă şi de protecţie al investitorilor este total neuniform, situaţie care generează dificultăţi şi costuri pentru investitorii transfrontalieri (în situaţia în care aceştia doresc să monitorizeze societăţile, fiind lipsiţi şi de instrumente eficace necesare pentru a-şi proteja investiţia);

- dezvoltarea cadrului legislativ al UE în domeniul guvernantei corporative va asigura condiţiile unei concurenţe echitabile, care să favorizeze implicarea acţionarilor în calitate de investitori transfrontalieri. Astfel, se vor aplica aceleaşi reguli şi standarde comune de transparenţă în cadrul UE, în scopul îmbunătăţirii funcţionării pieţei interne şi evitării elaborării unor norme diferite la nivelul statelor membre;

- armonizarea cerinţelor de divulgare la nivelul întregii UE va corecta situaţia de asimetrie a informaţiilor, care acţionează în detrimentul acţionarilor, va reduce costurile de agenţie şi va încuraja investiţiile transfrontaliere;

- de asemenea, trebuie avut în vedere ca statele membre să beneficieze în continuare de un anumit grad de flexibilitate al normelor privind transparenţa şi informaţiile solicitate, pentru a permite normelor să se poată alinia la diferitele cadre de guvernantă corporativă. Prin această reglementare ar trebui garantat şi un set de principii vizând identificarea acţionarilor, transmiterea informaţiilor către intermediari şi facilitarea exercitării drepturilor, astfel încât investitorii instituţionali şi administratorii de active să se conformeze anumitor obligaţii numai pe principiul “conformare şi justificare”. Remuneraţia administratorilor să fie transparentă şi să se stabilească prin votul acţionarilor, nivelul şi structura remuneraţiei să fie lăsate la latitudinea societăţilor;

- întrucât modificarea directivelor existente prin această propunere de directivă trebuie să garanteze că forma şi conţinutul acţiunii propuse de UE nu depăşesc ceea ce este necesar şi proporţional pentru atingerea obiectivului de reglementare, trebuie găsit un echilibru între facilitarea exercitării drepturilor acţionarilor şi dreptul la confidenţialitate şi la protecţia datelor cu caracter personal. Astfel, informaţiile de identificare ale acţionarilor ar trebui să se limiteze la denumirea şi la datele de contact şi să poată fi utilizate numai pentru a facilita exercitarea drepturilor acestora;

- în ceea ce priveşte modificările aduse prin această propunere de directivă privitor la monitorizarea de către acţionari a tranzacţiilor dintre părţile afiliate şi exercitarea drepturilor ce decurg din valorile mobiliare pentru investitori, considerăm că acestea sunt justificate şi răspund şi nevoilor actuale ale pieţei de capital din România;

- unele dintre prevederile acestei propuneri de directivă sunt deja implementate în România (spre exemplu, art. 3a). Insă, dacă durata păstrării informaţiilor va fi de cel mult 24 de luni, această prevedere a propunerii de directivă de la art. 3a va intra în contradicţie cu prevederi ale legislaţiei specifice existente, ce menţionează că există obligativitatea păstrării informaţiilor pe o perioadă mai mare de timp.

Camera Deputaţilor avizează favorabil şi susţine pe fond această propunere de directivă, întrucât consideră că numai o acţiune la nivelul UE poate asigura un cadru de reglementare comun destinat guvernantei societăţilor tranzacţionale pe piaţa de capital din UE, societăţi ce desfăşoară activităţi transfrontaliere.

Camera Deputaţilor se declară în favoarea prevederilor acestei propuneri de directivă privind îmbunătăţirea guvernantei corporative a companiilor europene, în vederea sporirii gradului de informare al investitorilor despre tranzacţionarea societăţilor cotate la bursele europene.

 

Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 30 septembrie 2014, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

VIOREL HREBENCIUC

 

Bucureşti, 30 septembrie 2014.

Nr. 48.

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea opiniei referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu: Un nou cadru UE pentru consolidarea statului de drept COM (2014) 158

În temeiul prevederilor art. 67 şi 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 40 din Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 11/2011 privind procedura de lucru şi mecanismul decizional pentru exercitarea controlului parlamentar asupra proiectelor de acte legislative ale Uniunii Europene, în temeiul prevederilor Tratatului de la Lisabona privind rolul parlamentelor naţionale,

 

Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre.

 

Articol unic. - Luând în considerare proiectul de opinie nr. 4 c -19/235 din 19 iunie 2014, adoptat de Comisia pentru afaceri europene,

Camera Deputaţilor reaminteşte că într-o Uniune a valorilor în care statul de drept, democraţia şi drepturile fundamentale sunt valori esenţiale, inseparabile, statul de drept trebuie consolidat, iar acest proces trebuie să se desfăşoare în cadrul Uniunii; crede că statele membre se încadrează în normele statului de drept doar dacă acţionează şi la nivelul Uniunii în susţinerea sa; în acest sens, subliniază că o încălcare a principiilor şi a valorilor comune ale Uniunii de către un stat membru nu poate fi justificată prin tradiţiile naţionale şi nici prin exprimarea identităţii naţionale, dacă această încălcare are drept rezultat deteriorarea principiilor şi a valorilor fundamentale ale construcţiei europene, sau, în termeni juridici, art. 4 (2) din TUE nu se poate aplica decât cu condiţia respectării art. 2 din TUE.

Camera Deputaţilor face apel la statele membre să respecte toate obligaţiile care le revin conform tratatelor şi implicit principiul cooperării loiale şi aminteşte că principiile subsidiarităţii şi suveranităţii naţionale nu se pot opune celorlalte principii şi cu atât mai puţin valorilor Uniunii.

Camera Deputaţilor consideră că deşi statul de drept este, în general, perceput ca un principiu constituţional cu forţă juridică obligatorie, sursă a principiilor juridice care pot fi invocate în faţa unei instanţe, se impune, totuşi, o perspectivă mai amplă, întrucât toate aspectele vieţii cetăţenilor Uniunii, ca şi gradul de încredere al cetăţenilor în Uniune sunt legate, într-o formă sau alta, de performanţa implementării statului de drept.

Camera Deputaţilor consideră că recursul la principiul încrederii reciproce nu ar trebui limitat la funcţionarea sistemelor judiciare ale statelor membre, ci ar trebui extins şi la riscurile induse de diverse fenomene sau acţiuni contrare literei şi spiritului tratatelor; recomandă tranziţia spre o justă interpretare a principiului încrederii reciproce, prin prisma principiilor fundamentale ale Uniunii.

Camera Deputaţilor felicită instituţiile Uniunii Europene şi statele membre pentru progresele realizate în reglementarea unor zone obscure ca aranjamentele de tipul paradisurilor fiscale sau operaţiuni financiare oneroase şi încurajează continuarea cu fermitate a procesului de reglementare; subliniază că omisiunea de a reglementa este în sine o abatere de la principiul legalităţii, unul dintre principiile sistemelor judiciare conforme statului de drept, în măsura în care procesul “transparent, fiabil, democratic şi pluralist de adoptare a actelor cu putere de lege” nici măcar nu a fost declanşat.

Camera Deputaţilor recunoaşte că atât Comisia, cât şi UE în ansamblu au trebuit să găsească soluţii ad-hoc, deoarece mecanismele şi procedurile actuale ale UE nu au fost întotdeauna adecvate pentru asigurarea unui răspuns eficient şi rapid în cazul ameninţărilor la adresa statului de drept.

Camera Deputaţilor acceptă argumentele care promovează soluţionarea “dilemei Copenhaga” prin monitorizarea permanentă a situaţiei statului de drept la nivelul întregii Uniuni şi recunoaşte că ar trebui instituite metode şi instrumente pentru a supraveghea respectarea acestor principii şi după aderare, similare cu cele existente înainte de aderare, în conformitate cu criteriile de la Copenhaga.

Camera Deputaţilor recunoaşte că este potrivit ca acţiunea Uniunii să se concentreze nu numai asupra încălcărilor specifice ale legislaţiei UE, ce trebuie remediate, în special, prin intermediul art. 258 din TFUE, dar să răspundă în mod adecvat unei schimbări sistemice a sistemului constituţional şi juridic şi a practicilor dintr-un stat membru.

Camera Deputaţilor susţine modelul de organizare introdus prin noul cadru, prin care se instituie un instrument de avertizare timpurie apt să răspundă ameninţărilor sistemice la adresa statului de drept şi permiţând Comisiei să iniţieze un dialog cu statele membre vizate pentru identificarea unor soluţii, înainte de a se recurge la mecanismele juridice existente, prevăzute la art. 7 din TUE, sporind gradul de transparenţă a modului în care Comisia îşi exercită rolul în temeiul tratatelor.

Camera Deputaţilor observă că noul cadru este destinat să completeze o lacună, că nu reprezintă o alternativă, ci mai degrabă precedă şi completează mecanismele prevăzute la art. 7 din TUE, nu aduce nimic nou faţă de pârghiile deja existente în tratat, art. 7 din TUE permiţând deja Comisiei să adreseze Consiliului o propunere motivată de constatare a existenţei unui risc clar de încălcare gravă a valorilor prevăzute la art. 2 din TUE; de aceea, chiar dacă acest mecanism ar fi aprobat, recomandările/avizele trimise de Comisie statelor membre nu le obligă pe acestea cu nimic, neexistând sancţiuni concrete, imediate; în plus, activarea art. 7 din TUE ar fi fost precedată de dialogul politic şi în vechiul sistem, acest dialog fiind practic dublat de noul cadru.

Camera Deputaţilor admite că acţiunea Comisiei Europene de a propune acest nou mecanism este legitimă, în aplicarea calităţii sale de gardian al tratatelor, de supraveghetor al aplicării dreptului Uniunii şi de promotor al interesului general al Uniunii, sub controlul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene; observă că nu se atribuie competenţe noi pentru Comisie şi subliniază că sfera de aplicare a art. 7 din TUE nu se limitează la domeniile de competenţă ale legislaţiei UE, pentru că Uniunea poate acţiona în caz de încălcare sau în cazul unui risc clar de încălcare a valorilor comune, în domeniile de competenţă ale unui stat membru, în conformitate cu principiul cooperării loiale.

Camera Deputaţilor apreciază cerinţa de informare în mod regulat şi detaliat a Parlamentului European şi Consiliului, în timpul procesului de “schimb structurat” de informaţii al Comisiei cu statele membre, cu privire la progresele înregistrate în fiecare dintre etapele mecanismului, dar consideră că Parlamentul European, ca instituţie cu deplină legitimitate democratică, ar trebui să aibă un rol mai important.

Camera Deputaţilor apreciază faptul că acest nou cadru va fi complementar tuturor mecanismelor existente deja la nivelul Consiliului Europei, ca regulă generală, Comisia urmând să ceară sfatul Consiliului Europei şi/sau al Comisiei de la Veneţia şi să îşi coordoneze analiza cu aceste organisme, în toate cazurile în care problema este supusă examinării şi analizei şi de către aceste organisme şi că se are în vedere valorificarea expertizei şi a altor organizaţii internaţionale.

Camera Deputaţilor apreciază cerinţa de a se evita standardele duble în raport cu statele membre, luându-se toate măsurile pentru ca, în situaţii similare, toate statele membre să fie tratate în mod asemănător, respectând, prin urmare, pe deplin, principiul egalităţii statelor membre în raport cu tratatele.

Camera Deputaţilor observă că în comunicarea sa Comisia nu oferă o listă exhaustivă a surselor de informare, ci indică posibilitatea ca dintre acestea să facă parte organismele Consiliului Europei şi Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene; atrage atenţia asupra importanţei corectitudinii informaţiilor din faza de evaluare, pe baza cărora se declanşează procedura şi invită Comisia să elaboreze un sistem credibil de colectare şi verificare a informaţiilor.

Camera Deputaţilor remarcă unele riscuri decurgând din “guvernanta experimentală” a Uniunii, care cuprinde metodologiile folosite de anumite instrumente şi mecanisme deja existente, ca, de exemplu, Mecanismul de cooperare şi verificare pentru Bulgaria şi România, tabloul de bord din sfera justiţiei, raportul anticorupţie al UE, rapoartele anuale asupra drepturilor fundamentale, instrumente care orientează sau influenţează indirect politicile publice ale statelor membre, creând un cadru instituţional complex şi confuz, care se află într-o relaţie dificilă cu responsabilitatea democratică şi controlul judiciar, ca urmare a rolului limitat, al Parlamentului European şi Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Camera Deputaţilor reaminteşte că mecanismele de prevenire de la art. 7(1) din TUE pot fi declanşate numai în cazul unui “risc clar de încălcare gravă” şi mecanismele de sancţionare de la art. 7 (2) din TUE numai în cazul unei “Încălcări grave şi persistente de către un stat membru” a valorilor stabilite la art. 2 din TUE; consideră că însuşi faptul că aceste mecanisme nu au fost utilizate în practică niciodată confirmă, în acelaşi timp, caracterul lor excepţional şi natura de “ultimă instanţă”, dar şi conformarea statelor membre la cerinţele instituţiilor europene încă din primele faze ale dialogului.

Camera Deputaţilor consideră că faza de activare a mecanismului Copenhaga ar putea fi îmbunătăţită prin liberalizarea formei sale actuale şi pragului de voturi necesare, care rămân greu de realizat în practică, chiar dacă aceasta ar presupune pe termen lung modificări ale tratatelor în acest domeniu.

Camera Deputaţilor crede că “ciclul de politici Copenhaga” ar putea să fie conectat la semestrul european pentru a asigura schimbul de informaţii şi legături încrucişate între cele două procese; ciclul ar putea fi lansat prin acordul inter-instituţional şi adoptarea oficială a liniilor directoare comune europene cu privire la art. 7 din TUE; ar trebui să fie interinstituţional şi să implice toţi actorii relevanţi la nivel naţional, organizaţii ale drepturilor omului, ombudsmani naţionali, autorităţile de protecţie a datelor şi alţi actori relevanţi ai societăţii civile; ciclul poate fi organizat pe durata unui an şi poate furniza informaţii necesare exerciţiului de raportare al Parlamentului European cu privire la situaţia drepturilor fundamentale în UE; propune ca parlamentele naţionale să fie implicate în acest proces printr-o reuniune interparlamentară anuală a comisiilor de specialitate, dedicată statului UE de drept, democraţiei şi drepturilor fundamentale.

Camera Deputaţilor consideră că Parlamentul European ar trebui să pună în practică o procedură de monitorizare mai atentă a răspunsului sau lipsei răspunsului Comisiei Europene la iniţiativele şi recomandările conţinute în rapoartele şi rezoluţiile proprii, referitoare la statul de drept, democraţie şi drepturi fundamentale în cadrul Uniunii; această procedură ar trebui să fie dublată de un mecanism de verificare consolidată a consecvenţei propriilor poziţii, în aşa fel încât poziţiile exprimate în procedurile legislative speciale să fie consistente cu cele exprimate în procedurile legislative ordinare.

Camera Deputaţilor crede că marja de manevră a Consiliului ar trebui revizuită prin acordarea de competenţe sporite Parlamentului European în toate etapele noului proces de supraveghere, în special în ce priveşte decizia finală cu privire la existenţa unui risc clar de încălcare gravă şi persistentă, precum şi în decizia de aplicare de sancţiuni.

Camera Deputaţilor consideră că Parlamentul European ar trebui să adopte o nouă strategie internă orizontală privind statul de drept, democraţia şi drepturile fundamentale, care să asigure că metodele sale de lucru interne şi procedurile legislative sunt supuse unui control intern riguros, mai ales în actualul context în care a sporit prezenţa unor formaţiuni politice care au intrat în Parlamentul European pe baza unor programe antidemocratice.

Camera Deputaţilor consideră că Curtea de Justiţie a Uniunii Europene ar trebui să fie implicată în mod activ, atât în dimensiunea de prevenire, cât şi în cea de penalizare, şi ar trebui să aibă competenţa de a revizui orice decizie luată de către Consiliu, atât în faza preventivă, cât şi în cea de penalizare a mecanismului de la Copenhaga.

Camera Deputaţilor consideră că Comisia Europeană şi Parlamentul European, precum şi statele membre ar trebui să aibă competenţa de a contesta decizia finală a Consiliului la Curtea de Justiţie, iar în cazul în care o hotărâre a Curţii ar stabili că un stat membru este în încălcarea art. 2 din TUE ar trebui să fie posibilă aplicarea art. 260 din TFUE.

Camera Deputaţilor recomandă o mai bună cooperare cu reţelele existente de practicieni şi cu autorităţile naţionale, regionale şi locale, cum ar fi cele aflate în prezent sub coordonarea Ombudsmanului European şi ale Agenţiei Europene pentru Drepturi Fundamentale.

 

Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 30 septembrie 2014, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

 

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

VIOREL HREBENCIUC

 

Bucureşti, 30 septembrie 2014.

Nr. 49.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

 

ORDIN

pentru aprobarea încheierii convenţiilor privind finanţarea schemei cuplate de producţie în sectorul ovine/caprine din cadrul ajutoarelor naţionale tranzitorii, precum şi a cuantumului de plată înscris în adeverinţă

 

Văzând Referatul Direcţiei generale politici agricole şi strategii nr. 113.311 din 26 septembrie 2014,

având în vedere prevederile art. 1 lit. c) din anexa la Ordinul viceprim-ministrului, ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, nr. 573/2014 pentru aprobarea modulului de implementare, a condiţiilor specifice, a criteriilor de eligibilitate, a termenilor de referinţă şi a modelului de cerere pentru acordarea ajutoarelor naţionale tranzitorii în sectorul zootehnic la speciile bovine şi ovine/caprine şi a ajutoarelor specifice pentru producătorii de lapte şi de carne de vită şi producătorii de lapte şi de came de ovine/caprine din zonele defavorizate, în anul 2014, cu modificările ulterioare,

luând în considerare prevederile art. 6 pct. 14 din Regulamentul (UE) nr. 1,310/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a anumitor dispoziţii tranzitorii privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1.305/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte resursele şi repartizarea acestora pentru anul 2014 şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului şi a Regulamentelor (UE) nr. 1.307/2013, (UE) nr. 1.306/2013 şi (UE) nr. 1.308/2013 ale Parlamentului European şi ale Consiliului în ceea ce priveşte aplicarea acestora în anul 2014, în baza cărora statele membre au posibilitatea acordării ajutoarelor naţionale tranzitorii,

în temeiul art. 7 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 725/2010 privind reorganizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi a unor structuri aflate în subordinea acestuia, cu modificările şi completările ulterioare,

viceprim-ministrul, ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, emite următorul ordin:

Art. 1. - Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, încheie convenţii privind finanţarea capitalului de lucru pentru desfăşurarea activităţilor curente de către beneficiarii schemei cuplate de producţie în sectorul ovine/caprine din cadrul ajutoarelor naţionale tranzitorii, prevăzută la art. 1 lit. c) din anexa la Ordinul viceprim-ministrului, ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, nr. 573/2014 pentru aprobarea modulului de implementare, a condiţiilor specifice, a criteriilor de eligibilitate, a termenilor de referinţă şi a modelului de cerere pentru acordarea ajutoarelor naţionale tranzitorii în sectorul zootehnic la speciile bovine şi ovine/caprine şi a ajutoarelor specifice pentru producătorii de lapte şi de carne de vită şi producătorii de lapte şi de carne de ovine/caprine din zonele defavorizate, în anul 2014, cu modificările ulterioare.

Art. 2. - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură eliberează adeverinţe cu un cuantum de 20 de lei pe cap de ovină/caprină, pentru schema cuplată de producţie în sectorul ovine/caprine din cadrul ajutoarelor naţionale tranzitorii, prevăzută la art. 1,

Art. 3. - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură va duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Viceprim-ministru, ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale,

Peter Tamas Nagy,

secretar de stat

 

Bucureşti, 30 septembrie 2014.

Nr. 1.472.

MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

 

ORDIN

privind extinderea desemnării Societăţii Comerciale AEROQ - S.A. în vederea notificării la Comisia Europeană pentru realizarea de funcţii specifice pentru evaluarea şi verificarea constanţei performanţei produselor pentru construcţii

 

Având în vedere Procesul-verbal nr. 30 din 8 septembrie 2014 al Comisiei de evaluare a organismelor de evaluare şi verificare a constanţei performanţei şi a organismelor de evaluare tehnică europeană a produselor pentru construcţii,

în conformitate cu prevederile art. 3 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 1.236/2012 privind stabilirea cadrului instituţional şi a unor măsuri pentru aplicarea prevederilor Regulamentului (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii şi de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului, precum şi cu prevederile art. 11 alin. (4) din Procedura privind desemnarea organismelor de evaluare şi verificare a constanţei performanţei produselor pentru construcţii, aprobată prin Ordinul viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, şi al ministrului afacerilor interne nr. 2.141/92/2013, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 12 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 1/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, cu modificările ulterioare,

viceprim-ministrul, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă extinderea desemnării Societăţii Comerciale AEROQ - S.A. În vederea notificării la Comisia Europeană pentru realizarea de funcţii specifice pentru evaluarea şi verificarea constanţei performanţei produselor pentru construcţii, conform anexei care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Direcţia tehnică va notifica Comisiei Europene organismul prevăzut la art. 1 prin înscrierea în banca de date NANDO a următoarelor date/informaţii:

a) elementele de identificare a organismului;

b) perioada de valabilitate a notificării;

c) familiile de produse, utilizarea preconizată, sistemele de evaluare şi verificare a constanţei performanţei, precum şi specificaţiile tehnice aferente, pentru care organismul a fost acreditat de Asociaţia de Acreditare din România - RENAR - şi evaluat.

Art. 3. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Shhaideh Sevil,

secretar de stat

 

Bucureşti, 25 septembrie 2014.

Nr. 1.722.

 

ANEXĂ

 

Denumirea organismului; Societatea Comercială AEROQ - S.A.

Adresa: Bucureşti, str. Feleacu nr. 14 B, sectorul 1, cod poştal 014186

Tel.: +40(21) 232.33.18; fax: +40(21)232.34.17

Email: aeroq@mb.roknet.ro

Website: www.aeroq.ro

Competenţa organismului a fost evaluată folosind ca referenţial standardul: SR EN 17065: 2001.

Valabilitatea notificării se acordă pe termen nelimitat (cu condiţia îndeplinirii continue a cerinţelor care au stat la baza desemnării).

Domenii de competenţă:

 

Numărul deciziei CE

Familiile de produse, produsele, utilizările preconizate

Sistemul de evaluare şi verificare a constanţei performanţei

Specificaţiile tehnice armonizate

Funcţia organismului

97/555/CE

 Tipuri de ciment, var de construcţie şi alţi lianţi hidraulici:

- Lianţi hidraulici rutieri (prepararea betonului, mortarului, pastei de ciment şi altor amestecuri pentru stabilizarea platformei drumurilor)

Sistem 2+

SREN 13282-1:2013

CPF

 

NOTA:

CPF = funcţia de certificare a controlului producţiei în fabrică.

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

 

ORDIN

privind fuziunea prin absorbţie a unităţii de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa Happy Kids din municipiul Cluj-Napoca de către unitatea de învăţământ preuniversitar particular Transylvania College. The Cambridge International School în Cluj din municipiul Cluj-Napoca

 

Având în vedere prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.258/2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar (ARACIP), cu modificările ulterioare,

luând în considerare prevederile Ordinului ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5.649/2006 privind acreditarea unităţii de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa “Happy Kids” din Cluj-Napoca, cu modificările ulterioare,

în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 6.191/2009 privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Internaţională Cluj, cu modificările ulterioare,

având în vedere prevederile art. 232, art. 233 alin. (1), art. 234 şi 235 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 185/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul educaţiei naţionale emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă fuziunea prin absorbţie a unităţii de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa Happy Kids, cu sediul în municipiul Cluj-Napoca, aleea Băişoara nr. 2A, judeţul Cluj, de către unitatea de învăţământ preuniversitar particular Transylvania College. The Cambridge International School în Cluj, cu sediul în municipiul Cluj-Napoca, aleea Băişoara nr. 2A, judeţul Cluj, persoane juridice de drept privat şi de interes public, părţi ale sistemului naţional de învăţământ.

Art. 2. - (1) Unitatea de învăţământ preuniversitar particular Transylvania College. The Cambridge International School în Cluj din municipiul Cluj-Napoca preia toate drepturile şi obligaţiile unităţii de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa Happy Kids din municipiul Cluj-Napoca.

(2) începând cu data intrării în vigoare a prezentului ordin, unitatea de învăţământ preuniversitar particular menţionată la alin. (1), persoană juridică de drept privat şi de interes public, cu capacitate deplină de exerciţiu, va funcţiona cu nivelurile de învăţământ “preşcolar”, acreditat prin Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5.649/2006 privind acreditarea unităţii de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa “Happy Kids” din Cluj-Napoca, cu modificările ulterioare, “primar”, acreditat prin Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5,631/2006 privind acreditarea unităţii de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Primară Internaţională “Happy Kids” din Cluj-Napoca, cu modificările ulterioare, “gimnazial”, acreditat prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 6.191/2009 privind acordarea acreditării pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Internaţională Cluj, cu modificările ulterioare, respectiv “liceal”, acreditat prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 4.838/2008*), cu modificările ulterioare.

Art. 3. - (1) Patrimoniul unităţii de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa Happy Kids din municipiul Cluj-Napoca este preluat de unitatea de învăţământ preuniversitar particular Transylvania College. The Cambridge International School în Cluj din municipiul Cluj-Napoca, pe bază de protocol de predare-primire.

(2) în cazul desfiinţării unităţii de învăţământ preuniversitar particular Transylvania College. The Cambridge International School în Cluj din municipiul Cluj-Napoca, patrimoniul acestei unităţi de învăţământ revine fondatorilor.

Art. 4. - Personalul didactic, didactic auxiliar şi nedidactic din unitatea de învăţământ preuniversitar particular Grădiniţa Happy Kids din municipiul Cluj-Napoca este preluat de unitatea de învăţământ preuniversitar particular Transylvania College. The Cambridge International School în Cluj din municipiul Cluj-Napoca, începând cu data intrării în vigoare a prezentului ordin.

Art. 5. - Începând cu data intrării în vigoare a prezentului ordin, unitatea de învăţământ preuniversitar particular menţionată la art. 2 alin. (1), Transylvania College. The Cambridge International School în Cluj din municipiul Cluj-Napoca, având nivelurile de învăţământ “preşcolar”, “primar”, “gimnazial” şi “liceal” îşi va desfăşura activitatea la sediul din municipiul Cluj-Napoca, aleea Băişoara nr. 2A, judeţul Cluj.

Art. 6. - Unităţile de învăţământ preuniversitar particular menţionate la art. 1, Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar, respectiv Inspectoratul Şcolar al Judeţului Cluj vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 7. - Prevederile prezentului ordin intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul educaţiei naţionale,

Gigel Paraschiv,

secretar de stat

 

Bucureşti, 18 septembrie 2014.

Nr. 4.605.


*) Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 4.838/2008 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

ACTE ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE

 

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

 

DECIZIA Nr. 8

din 7 iulie 2014

 

Dosar nr. 6/1/2014/HP/C

 

Iulia Cristina Tarcea - vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - preşedintele completului

Lavinia Curelea - preşedintele Secţiei I civile

Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal

Dragu Creţu - judecător la Secţia I civilă

Viorica Cosma - judecător la Secţia I civilă - judecător-raportor

Mihaela Paraschiv - judecător la Secţia I civilă

Carmen Elena Popoiag - judecător la Secţia I civilă

Georgeta Carmen Negrilă - judecător la Secţia I civilă

Angelica Denisa Stănişor - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Carmen Maria Ilie - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal - judecător-raportor

Elena Canţăr - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Luiza Maria Păun - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

Eugenia Marin - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

 

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ce formează obiectul Dosarului nr. 6/1/2014/HP/C a fost constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 275 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa este prezidată de doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Adriana Stamatescu, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 276 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. 11.361/99/2011*, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile în legătură cu chestiunea de drept vizând dezlegarea modului de interpretare şi aplicare a prevederilor Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, a dispoziţiilor art. 4, art. 5, art. 6, art. 7, art. 8, art. 9, art. 11, art. 12, art. 14, art. 16, art. 17, art. 20, art. 21, art. 22, art. 24, art. 25, art. 27, art. 31, art. 33 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, pentru cauzele aflate pe rolul instanţelor, raportat la dispoziţiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depusă practică judiciară, precum şi raportul întocmit de judecătorii-raportori. Se mai referă asupra faptului că raportul a fost comunicat părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, şi că nu s-au depus puncte de vedere.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra admisibilităţii sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

ÎNALTA CURTE,

Deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

1. Titularul şi obiectul sesizării

Curtea de Apel Iaşi a dispus, prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din data de 2 aprilie 2014 în Dosarul nr. 11.361/99/2011*, aflat pe rolul acestei instanţe, în recurs, sesizarea din oficiu a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: dezlegarea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 4, art. 5, art. 6, art. 7, art. 8, art. 9, art. 11, art. 12, art. 14, art. 16, art. 17, art. 20, art. 21, art. 22, art. 24, art. 25, art. 27, art. 31, art. 33, art. 35 din Legea nr. 165/2013, pentru cauzele aflate pe rolul instanţelor, raportat la dispoziţiile Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 245/2005, cu modificările şi completările ulterioare.

2. Expunerea succintă a procesului

Prin Cererea înregistrată sub nr. 11.361/99/31.08.2011, pe rolul Tribunalului Iaşi, reclamantul D.V. a formulat contestaţie împotriva Dispoziţiei nr. 1.205 din 21 iulie 2011, emisă de pârâtul P.M.I., pe care o consideră nelegală, solicitând restituirea în natură a imobilului (teren şi construcţii) situat în Iaşi, Str. Armeană nr. 18, în suprafaţă de 800 mp.

Temeiul de drept al cererii este reprezentat de dispoziţiile art. 9, art. 10, art. 18, art. 25, art. 26 şi art. 28 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin Dispoziţia nr. 1.205 din 21 iulie 2011, P.M.I. a dispus, în baza art. 3,4,10, art. 26 alin. (1) şi art. 27 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 68 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, acordarea de despăgubiri în condiţiile titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, pentru terenul în suprafaţă de 80,35 mp, situat în Iaşi, Str. Armeană nr. 18, care nu poate fi restituit în natură, fiind sistematizat, şi a respins cererea de restituire în natură sau prin echivalent a construcţiei, motivat de faptul că aceasta nu a făcut obiectul preluării abuzive, fiind distrusă în timpul războiului. Pentru diferenţa de 870,51 mp teren, deţinută de Filiala Iaşi a Uniunii Artiştilor Plastici, s-a declinat competenţa de soluţionare a notificării în favoarea acestei entităţi.

Prin Sentinţa civilă nr. 302/15.02.2012, pronunţată de Tribunalul Iaşi, s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul D.V. în contradictoriu cu pârâtul P.M.I., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul, iar prin Decizia civilă nr. 1.398/28.09.2012, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilă, s-a admis recursul şi s-a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Iaşi.

Prin Sentinţa civilă nr. 2.240/13.06.2013, pronunţată de Tribunalul Iaşi, în rejudecare, s-a admis în parte contestaţia formulată de reclamantul D.V., în contradictoriu cu pârâtul P.M.I. şi, în consecinţă, s-a anulat în parte Dispoziţia nr. 1.205/21.07.2011, emisă de pârâtul P.M.I., respectiv punctele 1 şi 3, pârâtul fiind obligat să emită în favoarea reclamantului dispoziţie de acordare de măsuri compensatorii cu privire la suprafaţa de 887 mp teren situat în Iaşi, Str. Armeană nr. 18, fostă proprietate a lui V.M.

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că Uniunea Artiştilor Plastici - Filiala Iaşi este o asociaţie profesională, neguvernamentală şi nonprofit, neîndeplinind condiţiile pentru a fi considerată unitate deţinătoare, şi că municipiul Iaşi are calitatea de unitate deţinătoare a imobilului notificat, soluţionarea notificării revenindu-i acestuia, potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Totodată Tribunalul Iaşi a constatat că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de teren de 887 mp situat în Iaşi, Str. Armeană nr. 18, în conformitate cu dispoziţiile art. 16, art. 21 alin. (6) şi (7) şi art. 50 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare.

Cauza se află pe rolul Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilă, pentru judecarea recursului formulat de reclamantul D.V.

3. Motivele de admisibilitate reţinute de titularul sesizării

Curtea de Apel Iaşi a apreciat ca admisibilă sesizarea Înaltei Curţi, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, arătând că:

a) de lămurirea modului de interpretare/aplicare a dispoziţiilor art. 4, art. 5, art. 6, art. 7, art. 8, art. 9, art. 11, art. 12, art. 14, art. 16, art. 17, art. 20, art. 21, art. 22, art. 24, art. 25, art. 27, art. 31, art. 33, art. 35 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, depinde soluţionarea pe fond a cauzei, întrucât în cauzele în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor de judecată, nu sunt definite sau determinate generic care sunt cauzele din această categorie (în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, există litigii declanşate în temeiul Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din Românie, republicată, şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în baza Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Legii nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare) pe de o parte. Pe de altă parte, toate aceste cauze aflate pe rolul instanţelor de judecată au parcurs sfera procedurii administrative şi au intrat în sfera controlului judiciar, iar Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, instituie o nouă procedură administrativă de urmat şi noi termene pentru cele două forme de despăgubire - restituirea în natură şi compensarea prin puncte, adevăratul proprietar putând intra în posesia bunului cel mai devreme la 1 ianuarie 2015;

b) problema de drept enunţată este nouă, deoarece Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procedurii de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare, este un act normativ nou şi dispoziţiile sale nu au constituit obiectul judecăţii la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, printr-o decizie de speţă sau de principiu (în cadrul unui recurs în interesul legii);

c) problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, conform evidenţelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, consultate la data de 2.04,2014.

4. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Recurentul-reclamant D.V. a susţinut, în esenţă, că, în privinţa tipului de măsuri reparatorii la care este îndreptăţit, nu este de acord cu soluţia tribunalului de a dispune măsuri compensatorii în condiţiile Legii nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare la momentul pronunţării sentinţei, apreciind că este discriminatorie condiţionarea dobândirii unui drept patrimonial ca efect al moştenirii legale de calitatea de cetăţean român la data formulării cererii, faţă de cetăţenii străini ori apatrizi din Uniunea Europeană.

Intimatul P.M.I. nu a exprimat niciun punct de vedere cu privire la chestiunea de drept dedusă judecăţii.

5. Punctul de vedere al completului de judecată cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Completul de judecată a apreciat că domeniul de reglementare al Legii nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, este reglementat în mod expres de dispoziţiile art. 4, care prevede că se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor.

Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, instituie o nouă procedură administrativă de urmat, iar specificul procedurii este determinat de natura imobilelor şi de opţiunea proprietarului cu privire la modalitatea de despăgubire.

Potrivit art. 4 din acest act normativ, legea se aplică atât cererilor de restituire a imobilelor preluate abuziv, aflate în etapa administrativă, cât şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor de judecată care au ieşit din sfera procedurii administrative.

Legiuitorul reglementează regimul juridic al cauzelor aflate pe rolul instanţelor de judecată, dar nu precizează în conţinutul legii care este soluţia (chiar sub aspect procedural) pentru aceste acţiuni.

În cauză, rezultă cu certitudine că problema aplicării Legii nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, cauzelor aflate pe rolul instanţelor este o chestiune de drept material, şi nu de drept procesual civil, cât timp în funcţie de soluţionarea acestei chestiuni de drept depinde soluţionarea pe fond a cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 519 din Codul procedură civilă.

În litigiu, procedura judiciară se desfăşoară în etapa procesuală a recursului, dar datorită incidenţei art. 4 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, proprietarul, care a declanşat procedura administrativă în temeiul Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin Notificarea nr. 269/2001, ar putea intra în posesia imobilului cel mai devreme la 1 ianuarie 2015 (art. 8 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare).

În ceea ce priveşte acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, valorificarea punctelor se realizează potrivit Legii nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, prin achiziţionarea de imobile din Fondul naţional al terenurilor agricole şi al altor imobile la licitaţie publică naţională, începând cu 1 ianuarie 2016 (art. 21, art. 22, art. 24, art. 25, art. 27) sau prin numerar, însă nu mai devreme de 1 ianuarie 2017 (art. 31 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare).

Ca atare, nu numai procedura administrativă este nouă, dar şi soluţiile de restituire în natură sau prin echivalent sunt diferite de cele instituite prin Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare.

Restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv de regimul comunist - obiect al Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu cunoaşte o reglementare expresă în concepţia Legii nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia art. 33, unde pentru entităţile legal învestite sunt instituite termene clare, care încep să curgă de la 1 ianuarie 2014, cererile fiind soluţionate în ordinea înregistrării lor.

Raportat la caracterul efectiv al dreptului de proprietate asupra imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist în România, Curtea de Apel Iaşi consideră că aplicarea art. 4 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor de judecată şi a art. 5, art. 6, art. 7, art. 8, art. 9, art. 11, art. 12, art. 14, art. 16, art. 17, art. 20, art. 21, art. 22, art. 24, art. 25, art. 27, art. 31, art. 33, art. 35 din aceeaşi lege, raportat la dispoziţiile Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, ar încălca principiul neretroactivităţii legii în timp şi ar determina o întârziere a realizării dreptului de proprietate.

6. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

6.1. Curtea de Apel Iaşi a comunicat situaţia numerică a litigiilor având ca obiect Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fără ca din adresa de înaintare să rezulte dacă aceste cauze privesc problema de drept la care se referă sesizarea pendinte.

6.2. Jurisprudenţa altor instanţe din ţară

Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Constanţa, Curtea de Apel Galaţi şi Curtea de Apel Timişoara au comunicat existenţa unei practici unitare în sensul aplicării dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, în cauzele ce fac obiectul Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a acestei legi.

Curtea de Apel Oradea a comunicat opinia judecătorilor de la Tribunalul Satu Mare, în sensul că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, sunt de imediată aplicare în privinţa cererilor aflate în faza administrativă şi care nu au fost încă soluţionate.

Curtea de Apel Ploieşti a comunicat că opinia unanimă a judecătorilor este aceea că în litigiile având ca obiect restituirea imobilelor preluate abuziv, reglementate de Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi de Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aflate pe rolul instanţelor la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, nu se aplică prevederile art. 4 din această lege.

6.3. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este în sensul că dispoziţiile din noua reglementare vizează aspecte care ţin de faza executării hotărârii şi de modalitatea în care se realizează convertirea măsurilor reparatorii prin echivalent în măsuri compensatorii sub formă de puncte (Decizia nr. 457/12.02.2014 - Secţia I civilă).

6.4 Ministerul Public - Parchetul de pe lângă malta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că nu s-a verificat şi nu se verifică nici în prezent practica judiciară în vederea promovării vreunui recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării în cauza de faţă.

7. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

În urma verificărilor efectuate s-a constatat că prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014 Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 4 teza a două din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. Decizia a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014.

De asemenea, prin Decizia nr. 210 din 8 aprilie 2014 a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin Legea nr. 368/2013, sunt neconstituţionale. Decizia a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 5 iunie 2014.

8. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie În vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, formulată în conformitate cu prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă, în cadrul unui proces început înainte de intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010, nu poate fi primită, fiind inadmisibilă.

De asemenea, s-a apreciat caracterul inadmisibil al sesizării, reţinându-se că întrebarea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu vizează o chestiune de drept punctuală, concretă, adecvată speţei, ci întreaga problematică ridicată de aplicarea unor texte din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, solicitându-se practic o interpretare abstractă, cu un grad de generalitate ridicat.

9. Înalta Curte

Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

Prealabil analizei îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constata necesar a se pronunţa asupra admisibilităţii sesizării în raport cu data înregistrării procesului pe rolul instanţelor de judecată.

În cauza de faţă, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în conformitate cu prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă, este formulată într-un proces înregistrat pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 31.08.2011.

Noul Cod de procedură civilă a fost adoptat prin Legea nr. 134/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 15 iulie 2010 (republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, data intrării în vigoare a acestuia fiind 15 februarie 2013.

Art. 24 din cap. III „Aplicarea legii de procedură civilă” din titlul preliminar al Codului de procedură civilă, reglementând legea aplicabilă proceselor noi, stabileşte că: “Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

În acelaşi mod este reglementat domeniul de aplicare a Codului de procedură civilă prin dispoziţiile art. 3 alin. (1) din titlul II “Dispoziţii tranzitorii şi de punere în aplicare”, capitolul I “Dispoziţii tranzitorii” din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă “Dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare”.

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol: “Procesele începute prin cereri depuse, în condiţiile legii, la poştă, unităţi militare sau locuri de deţinere înainte de data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanţă după această dată.”

Posibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, reglementată de dispoziţiile art. 519- 521 din Codul de procedură civilă, reprezintă una dintre soluţiile legislative noi instituite prin acest act normativ, prin care să se asigure interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti.

În acelaşi timp, instituţia dezlegării, în prealabil, a unor chestiuni de drept reprezintă un incident procedural prin intermediul căruia Înalta Curte este chemată să statueze, printr-o hotărâre de principiu, asupra unei chestiuni noi de care depinde soluţionarea pe fond şi în ultimă instanţă a unei cauze civile.

În raport cu aceste argumente, Înalta Curte reţine că dispoziţiile Codului de procedură civilă, ce reglementează acest incident procedural, se aplică numai proceselor începute după intrarea sa în vigoare.

Prin urmare, această procedură judiciară nouă este guvernată de regulile procesuale prevăzute de Codul de procedură civilă care o instituie, inclusiv sub aspectul domeniului său de aplicare.

De aceea, va constata inadmisibilitatea sesizării formulate de Curtea de Apel Iaşi, în Dosarul nr. 11.361/99/2011*, urmând a o respinge ca atare.

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă sesizarea formulată de Curtea de Apel Iaşi, în Dosarul nr. 11.361/99/2011* privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 4, art. 5, art. 6, art. 7, art. 8, art. 9, art. 11, art. 12, art. 14. art. 16. art. 17, art. 20, art. 21, art. 22, art. 24, art. 25, art. 27, art. 31, art. 33 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, pentru cauzele aflate pe rolul instanţelor, raportat la dispoziţiile Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare,

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 iulie 2014.

 

VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE IULIA

CRISTINA TARCEA

Magistrat-asistent,

Adriana Stamatescu

 

RECTIFICĂRI

 

La Decizia nr. 6 din 23 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014, se face următoarea rectificare:

- în practicaua deciziei, la alin. 4, în titlul Ordonanţei Guvernului nr. 26/1994, în loc de: “ale preşedintelui” se va citi: “ale personalului”.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.