MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 259/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 259         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Vineri, 17 aprilie 2015

 

SUMAR

 

DECRETE

 

399. - Decret privind acreditarea unui ambasador

 

400. - Decret privind acreditarea unui ambasador

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 107 din 10 martie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 33, art. 34 alin. (1) şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Decizia nr. 115 din 10 martie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza întâi raportat la cele ale art. 33 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Decizia nr. 155 din 17 martie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 50 şi art. 60 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

 

249. - Hotărâre privind suplimentarea bugetului Ministerului Finanţelor Publice pe anul 2015 pentru plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale

 

250. - Hotărâre privind aprobarea limitelor anuale, aferente anilor 2015, 2016 şi 2017, pentru finanţările rambursabile care pot fi contractate şi pentru tragerile din finanţările rambursabile contractate sau care urmează a fi contractate de unităţile/subdiviziunile administrativ-teritoriale

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

863. - Ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala pentru aprobarea modelului şi conţinutului formularului “Decizia de reverificare”

 

3.473. - Ordin al ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice pentru modificarea Ordinului ministrului educaţiei naţionale nr. 4.387/2014 privind fuziunea prin absorbţie a unităţii de învăţământ preuniversitar particular “Grădiniţa Mea” din municipiul Bucureşti de către unitatea de învăţământ preuniversitar particular Liceul Teoretic “Şcoala Mea” din municipiul Bucureşti

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

            68. - Ordin pentru modificarea şi completarea anexei la Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 60/2013 privind aprobarea instituirii unor reguli pe piaţa de echilibrare şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare a pieţei pentru ziua următoare de energie electrică cu respectarea mecanismului de cuplare prin preţ a pieţelor, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 82/2014

 

DECRETE

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind acreditarea unui ambasador

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (2) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată,

având în vedere propunerea Guvernului,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Doamna Nineta Bărbulescu se acreditează în calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Noua Zeelandă.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

 

Bucureşti, 16 aprilie 2015.

Nr. 399.

 

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

DECRET

privind acreditarea unui ambasador

În temeiul prevederilor art. 91 alin. (2) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată,

având în vedere propunerea Guvernului,

 

Preşedintele României decretează:

 

Articol unic. - Doamna Simona-Mariana Ioan se acreditează în calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Islamică Mauritania.

 

PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

KLAUS-WERNER IOHANNIS

În temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României,

republicată, contrasemnăm acest decret.

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

 

Bucureşti, 16 aprilie 2015.

Nr. 400.

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 107

din 10 martie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 33, art. 34 alin. (1) şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Bianca Drăghici - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, art. 33, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ruxandra Ştefănescu şi Mugur-Cristian Ştefănescu (succesori ai intimatului-reclamant Ilie Marius Ştefănescu, decedat) în Dosarul nr. 5.981/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 569D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a transmis la dosar punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate, solicitând respingerea acesteia, ca neîntemeiată.

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 33 şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, întrucât nu sunt aplicabile speţei. De asemenea, având în vedere Decizia nr. 269/2014, pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

5. Prin încheierea din 31 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 5.981/2/2011*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, art. 33, art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a Imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

6. Excepţie a fost ridicată de Ruxandra Ştefănescu şi Mugur-Cristian Ştefănescu cu ocazia soluţionării recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 3.280/16.05.2012 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 5.981/2/2011* având ca obiect obligarea la emitere act administrativ.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin, în esenţă, că termenele prevăzute de art. 33 din Legea nr. 165/2013 încep să curgă de la data de 1 ianuarie 2014 şi, în raport cu dispoziţiile art. 4, s-ar aplica şi cererilor de chemare în judecată aflate în curs de soluţionare pe rolul instanţelor, nefăcând o referire expresă la faptul că litigiilor aflate în procedura judiciară, introduse înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, le sunt aplicabile doar măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, iar nu şi dispoziţiile relative la procedura administrativă, prevăzute de art. 33, 34 şi 35 din Legea nr. 165/2013, referitoare la pronunţarea deciziilor de admitere sau respingere a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.

8. Apreciază că litigiile aflate pe rolul instanţelor de judecată au avut în vedere legea aplicabilă la momentul sesizării iniţiale, iar faptul că în curs de judecată a fost adoptată Legea nr. 165/2013, care reglementează alte termene şi condiţii decât cele de la momentul formulării şi înregistrării cererilor de chemare în judecată, ce urmează a li se aplica În condiţiile art. 4 din această lege, încalcă principiul fundamental al neretroactivităţii legii.

9. Arată că intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, care la art. 33 stabileşte noi termene pentru entităţile învestite de lege cu obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, nu este de natură a afecta judecarea cererii de chemare în judecată promovată sub imperiul vechii legi - în vigoare şi în prezent, ci doar de a stabili noi coordonate în procedura de acordare a măsurilor reparatorii, prin raportare la modalităţile prevăzute de noua lege.

10. Susţin că dispoziţiile art. 4 şi art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, prin conţinutul lor, nu oferă drepturi egale pentru toate persoanele care au formulat cereri în baza Legii nr. 10/2001, creând inegalităţi majore între persoanele care au depus cereri la entităţile învestite de lege aflate în diverse localităţi sau părţi din teritoriul acestei ţări.

11. Consideră că dispoziţiile de lege criticate, instituind termene diferite de soluţionare a notificărilor, aduc atingere principiului egalităţii în drepturi a subiectelor de drept cărora li se adresează, dat fiind faptul că beneficiarii termenelor mai scurte au un regim preferenţial faţă de cei care sunt obligaţi să aştepte termene mai lungi. De asemenea, susţin faptul că normele legale criticate aduc atingere dreptului de acces liber la justiţie, exercitarea lui fiind interzisă în perioadele pe care legea le stabileşte, iar restrângerea acestui drept poate avea loc doar în condiţiile reglementate de art. 53 din Legea fundamentală.

12. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

14. Avocatul Poporului comunică faptul că, referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 raportate la art. 33 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013, îşi menţine punctul de vedere exprimat anterior în dosarele nr. 221 D/2014, nr. 419D/2014 etc. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 raportate la art. 34 din Legea nr. 165/2013, apreciază că aceasta a devenit inadmisibilă ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 269/2014.

15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este reţinut în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl reprezintă dispoziţiile art. 4, art. 33, art. 34 şi ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 d[n 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare. Însă, din analiza motivării excepţiei şi ţinând cont de circumstanţele speţei, Curtea constată că, în realitate, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 33, art. 34 alin. (1) şi art. 35 din Legea nr. 165/2013, dispoziţii care au următorul cuprins:

- Art. 4: “Dispoziţiile prezentei legi se aplică [...] cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor [... ] la data intrării în vigoare a prezentei legi”;

- Art. 33: “(1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.

(3) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a stabili numărul cererilor înregistrate şi nesoluţionate, de a afişa aceste date la sediul lor şi de a le comunica Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Datele transmise de entităţile învestite de lege vor fi centralizate şi publicate pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entităţile prevăzute la alin. (1).”;

- Art. 34: “(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.”;

- Art. 35: “(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.

(3) în cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.

(5) Cererile sau acţiunile în justiţie formulate în temeiul alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru.”

18. În opinia autorilor excepţiei dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivităţii legii, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 4 teza a două din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii.

20. Având în vedere că în prezenta cauză autorii excepţiei formulează critici de neconstituţionalitate care vizează dispoziţiile art. 4 teza a două raportate la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 în interpretarea ce a fost exclusă cadrului constituţional, prin decizia menţionată, precum şi faptul că aceasta a fost pronunţată la un moment ulterior sesizării Curţii Constituţionale (31 martie 2014), în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii a devenit inadmisibilă.

21. Potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, în procesul de aplicare şi interpretare a legislaţiei incidente în cauză, instanţa de judecată urmează să respecte Decizia Curţii Constituţionale nr. 269 din 7 mai 2014, atât sub aspectul dispozitivului, cât şi al considerentelor pe care acesta se sprijină. Prin urmare, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenita inadmisibilă, potrivit jurisprudenţei Curţii - de exemplu, Decizia nr. 404 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 11 august 2014, şi Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 9 martie 2015 -, în temeiul deciziei de admitere prezenta decizie poate constitui motiv de revizuire, conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, după caz, dacă litigiul a fost definitiv soluţionat în timp ce excepţia de neconstituţionalitate se afla, spre soluţionare, pe rolul Curţii Constituţionale, deoarece aceasta a fost ridicată anterior publicării Deciziei nr. 269 din 7 mai 2014 în Monitorul Oficial al României, Partea I. În consecinţă, soluţia procedurală în cauza de faţă nu împiedică, ci, din contră, dă posibilitatea valorificării deciziei de admitere menţionate în condiţiile arătate.

22. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că acest din urmă text de lege instituie în sarcina entităţilor învestite de lege obligaţia de a soluţiona notificările formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, şi”de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora. Or, faţă de împrejurarea că autorii prezentei excepţii s-au îndreptat împotriva Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în scopul emiterii de către aceasta a deciziei conţinând titlul de despăgubire, rezultă că etapa administrativă desfăşurată în faţa entităţii învestite de lege a fost depăşită prin soluţionarea notificării formulate de aceştia. Ca atare, art. 33 din Legea nr. 165/2013 nu mai este incident în cauză, etapa în care acesta ar fi fost aplicabil fiind depăşită. Prin urmare, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, neavând legătură cu soluţionarea cauzei.

23. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 35 din Legea nr. 165/2013, ţinând cont de obiectul litigiului în cadrul căruia a fost ridicată excepţia, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât prevederile criticate nu au legătură cu soluţionarea acesteia în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ruxandra Ştefănescu şi Mugur-Cristian Ştefănescu în Dosarul nr. 5.981/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a două raportate la cele ale art. 33 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 10 martie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 115

din 10 martie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza întâi raportat la cele ale art. 33 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător Tudorel Toader - judecător

Bianca Drăghici - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Petre Penciulescu şi Dan Manea în Dosarul nr. 19.238/3/2013 al Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 645D/2014.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate Petre Penciulescu, avocatul Mihai-Cătălin Răducanu, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care depune la dosarul cauzei o copie a Sentinţei civile nr. 1.120 din 16 septembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă în Dosarul nr. 19.238/3/2013, prin care a fost soluţionat litigiul. În susţinerea excepţiei apreciază, în esenţă, că în jurisprudenţa instanţelor procedura administrativă instituită de Legea nr. 165/2013 este obligatorie. Or, în opinia sa, aceasta este o procedură facultativă şi părţile nu sunt obligate să o parcurgă - Consideră că prin Decizia nr. 88/2014, Curtea Constituţională a introdus un criteriu de discriminare/ departajare, aşa încât unii destinatari ai legii au fost sancţionaţi de justiţie că nu s-au grăbit să formuleze cereri înainte de apariţia Legii nr. 165/2013.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, Decizia nr. 95/2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

5. Prin încheierea din 16 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 19.238/3/2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

6. Excepţia a fost ridicată de Petre Penciulescu şi Dan Manea într-o cauză având ca obiect Legea nr. 10/2001.

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate, pe de O parte, instituie caracterul obligatoriu al procedurilor administrative, întrucât nu se pot exercita acţiuni judiciare înainte de expirarea termenelor în care trebuie să se pronunţe decizii administrative prin care să fie soluţionate cererile de restituire sau de acordare de măsuri reparatorii, iar pe de altă parte, îngrădesc posibilitatea de sesizare a instanţelor de judecată în interiorul termenelor în care trebuie pronunţate deciziile. De asemenea, apreciază că neluarea în considerare a duratelor scurse în procedurile legilor speciale anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 şi instituirea prin art. 33 a unor noi termene de soluţionare prin decizii administrative a cererilor de restituire sau de acordare de măsuri reparatorii, calculate începând cu 1 ianuarie 2014, încalcă art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu poate fi vorba despre soluţionarea acestor cereri într-un termen rezonabil. În final, autorii consideră că adăugarea altor ani la duratele deja scurse în procedurile legilor reparatorii anterioare, conform art. 33 din Legea nr. 165/2013, este nerezonabil.

8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât instituirea unor proceduri administrative în cadrul cărora se soluţionează cererile nu este de natură să îngrădească accesul liber la justiţie, acces ce este prevăzut de art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10. Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vede exprimat anterior în Dosarul nr. 711 D/2013, în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 Ut. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este reţinut în încheierea de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 33 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare. Însă, din analiza înscrisurilor aflate la dosar, Curtea observă că litigiul în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate a fost generat de lipsa unui răspuns din partea entităţii învestite cu soluţionarea notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001. Astfel, reţine că instanţa de judecată (Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă) a fost învestită la 24 mai 2013 - adică după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013 (20 mai 2013) - cu soluţionarea acţiunii formulate în lipsa unui răspuns din partea entităţii învestite de lege cu soluţionarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001. Prin urmare, Curtea constată că obiect al excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 33 şi 35 din Legea nr. 165/2013, cu următorul cuprins:

- Art. 4: “Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, [...l;

- Art. 33: “( 1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.

(3) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a stabili numărul cererilor înregistrate şi nesoluţionate, de a afişa aceste date la sediul lor şi de a le comunica Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Datele transmise de entităţile învestite

de lege vor fi centralizate şi publicate pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entităţile prevăzute la alin. (1).”;

- Art. 35: “( 1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.

(3) în cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.

(5) Cererile sau acţiunile în justiţie formulate în temeiul alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru.”

14. În opinia autorilor excepţiei dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (2) şi (4) - Accesul liber la justiţie, precum şi art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului raportat la art. 6 paragraful 1 - Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şt a libertăţilor fundamentale.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor de lege supuse controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici similare, iar prin Decizia nr. 685 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015, a statuat constituţionalitatea acestor norme.

16. Astfel, Curtea a reţinut că stabilirea prin art. 33 din Legea nr. 165/2013 a noi termene în care entităţile învestite trebuie să soluţioneze notificările se înscrie în raţiunea pentru care legea însăşi a fost concepută, aceea de a crea un mecanism care să confere eficienţă procesului reparatoriu al măsurilor abuzive de preluare a unor imobile în timpul regimului comunist. Se asigură, în acelaşi timp, şi certitudinea finalizării acestuia, inclusiv prin reglementarea legală expresă a posibilităţii persoanei care se considera îndreptăţită de a acţiona împotriva refuzului nejustificat al entităţii de a răspunde la notificare, Legea nr. 165/2013 instituind, prin art. 35 alin. (2), ceea ce în vechiul cadru procesual era recunoscut doar pe calea unei decizii pronunţate ca urmare a soluţionării unui recurs în interesul legii (Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. XX din 19 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 12 noiembrie 2007).

17. În ceea priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013, Curtea a statuat că textul de lege criticat conferă persoanelor interesate dreptul de a se adresa instanţei pentru ca aceasta să se pronunţe asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi să soluţioneze, de fapt, notificarea lăsată în nelucrare de entitatea învestită de lege. Acest drept poate fi exercitat într-un interval de 6 luni, care începe să curgă de la expirarea termenelor prevăzute la art. 33, termene pe care Legea nr. 165/2013 le acordă entităţilor învestite pentru soluţionarea notificărilor.

18. De asemenea, Curtea a observat că, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, persoanele interesate se puteau adresa justiţiei pentru atacarea refuzului nejustificat doar în temeiul Deciziei nr. XX din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţate într-un recurs în interesul legii prin care recunoscuse, în lipsa unei reglementări legale exprese, această posibilitate Or, art. 35 alin. (2) nu face altceva decât să normativizeze această posibilitate consacrată doar pe cale jurisprudenţială, stabilind un cadru procesual în care acest drept să fie exercitat, în contextul economico-financiar al statului român descris în expunerea de motive a Legii nr. 165/2013 şi având în vedere şi cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu împotriva României.

19. Totodată, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, că regula constituţională a liberului acces la justiţie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime î-au fost încălcate, iar nu faptul că acest drept de acces la justiţie nu poate fi supus niciunei condiţionări. În acest caz, condiţionarea o reprezintă necesitatea împlinirii termenelor prevăzute la art. 33 din Legea nr. 165/2013.

20. Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudenţa Curţii şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei acesteia, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Petre Penciulescu şi Dan Manea în Dosarul nr. 19.238/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 33 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 10 martie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 155

din 17 martie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 50 şi art. 60 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 50 şi art. 60 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicata de Marin Ţuluş în Dosarul nr. 5.741/311/2012 al Judecătoriei Slatina şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 778D/2Q14.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate şi face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 26 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 5.741/311/2012, Judecătoria Slatina a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 50 şi aii. 60 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Marin Ţuluş într-o cauză având ca Obiect soluţionarea unei cauze penale în care, după admiterea plângerii în acord cu art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală din 1968, se fac cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunilor de exercitare fără drept a unei profesii, de înşelăciune şi de fals sub înscrisuri sub semnătură privată.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 afectează principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, deoarece consfinţesc ope legis o nulitate referitoare la drepturi dobândite prin hotărâri judecătoreşti.

6. De asemenea, prevederile art. 50 şi art. 60 din Legea nr. 51/1995 încalcă dispoziţiile constituţionale care consacră dreptul de asociere, munca şi protecţia socială a muncii, precum şi libertatea economică, deoarece, deşi legea prevede că Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul au personalitate juridică, nu se menţionează in terminis că această formă de asociere este una independentă şi liberă. Aşa fiind, actul care atestă drepturile profesionale trebuie să îl constituie diploma obţinută şi nicidecum asocierea la o anumită uniune.

7. Judecătoria Slatina opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.

10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise transmise de autor la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 50 şi art. 60 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, care au următorul conţinut:

- art. 1 alin. (3): “Constituirea şi funcţionarea de barouri Pi afara U.N.B.R. sunt interzise. Actele de constituire şi de înregistrare ale acestora sunt nule de drept. Nulitatea poate fi constatată şi din oficiu.”;

- art. 50: “(1) Baroul este constituit din toţi avocaţii dintr-un judeţ sau din municipiul Bucureşti. Sediul baroului este în oraşul de reşedinţă al judeţului, respectiv în municipiul Bucureşti.

(2) Baroul are personalitate juridică, patrimoniu şi buget propriu.

(3) Contribuţia avocaţilor la realizarea bugetului este stabilită de consiliul baroului.

(4) Patrimoniul baroului poate fi folosit în activităţi producătoare de venituri, în condiţiile legii.”;

- art. 60: “(1) Uniunea Naţională a Barourilor din România - U.N.B.R. este formată din toate barourile din România şi are sediul în capitala ţării, municipiul Bucureşti.

(2) U.N.B.R. este persoană juridică de interes public, are patrimoniu şi buget proprii.

(3) Bugetul U.N.B.R. se formează din contribuţia barourilor în cote stabilite de Congresul avocaţilor. Patrimoniul U.N.B.R. poate fi folosit şi în activităţi producătoare de venituri, în condiţiile legii.

(4) Baroul de avocaţi se constituie şi funcţionează numai în cadrul U.N.B.R., potrivit prezentei legi şi statutului profesiei,

(5) U.N.B.R. este succesoarea de drept a Uniunii Avocaţilor din România.

(6) Folosirea fără drept a denumirilor «Barou», «Uniunea Naţională a Barourilor din România», «U.N.B.R.» ori «Uniunea Avocaţilor din România» sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum şi folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiţii decât cele prevăzute de prezenta lege constituie infracţiune si

se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.”

13. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 40 referitor la Dreptul de asociere, art. 41 referitor la Munca şi protecţia socială a muncii şi art. 45 referitor la Libertatea economică.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 379 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 27 noiembrie 2013, s-a statuat că, în concepţia legiuitorului, avocatura este un serviciu public, care este organizat şi funcţionează pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitată de un corp profesional selectat şi funcţionând după reguli stabilite de lege. Statutul profesiei de avocat a fost adoptat de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, fără ca aceasta să contravină prevederilor constituţionale invocate. Această opţiune a legiuitorului nu poate fi considerată ca neconstituţională, având în vedere că scopul ei este asigurarea unei asistenţe juridice calificate, iar normele în baza cărora funcţionează nu contravin principiilor constituţionale. Faptul că accesul la profesia de avocat este condiţionat de satisfacerea anumitor cerinţe nu poate fi privit ca o îngrădire a dreptului la muncă sau a alegerii libere a profesiei. Totodată, s-a mai arătat că normele în baza cărora funcţionează Uniunea Naţională a Barourilor din România nu contravin principiilor constituţionale, cei care doresc să practice această profesie fiind datori să respecte legea şi să accepte regulile impuse de aceasta. Dreptul de asociere se poate exercita numai cu respectarea legii, şi nu împotriva ei, astfel că nici acest drept, specific prin natura lui profesiilor liberale, nici dispoziţiile cuprinse în art. 40 din Constituţie nu sunt nesocotite. Curtea a reţinut totodată că, deşi avocatura este o profesie liberală şi independentă, exercitarea sa trebuie să se desfăşoare într-un cadru organizat, în conformitate cu reguli prestabilite, a căror respectare trebuie asigurată inclusiv prin aplicarea unor măsuri coercitive, raţiuni care au impus constituirea unor structuri organizatorice unitare şi prohibirea constituirii în paralel a altor structuri destinate practicării aceleiaşi activităţi, fără suport legal. O atare soluţie legislativă nu poate fi calificată însă ca venind în contradicţie cu dreptul de asociere.

15. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d)şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marin Ţuluş în Dosarul nr. 5.741/311/2012 al Judecătoriei Slatina şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 50 şi art. 60 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Slatina şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 martie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru

 

HOTĂRÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind suplimentarea bugetului Ministerului Finanţelor Publice pe anul 2015 pentru plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariate

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 35 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, şi al art. 53 alin. (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2015 nr. 186/2014,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Se aprobă suplimentarea bugetului Ministerului Finanţelor Publice pe anul 2015 cu suma de 37.312 mii lei, la capitolul 51.01 “Autorităţi publice şi acţiuni externe”, titlul I “Cheltuieli de personal”, din suma globală prevăzută cu această destinaţie în bugetul Ministerului Finanţelor Publice “Acţiuni generale”.

Art. 2. - Sumele alocate potrivit prezentei hotărâri vor fi utilizate numai pentru plata titlurilor executorii care intră sub incidenţa prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, ale Ordonanţei Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, aprobată cu modificări prin Legea 280/2013, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învăţământului şi cercetării, precum şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015.

Art. 3. - Se autorizează Ministerul Finanţelor Publice să introducă, la propunerea ordonatorului principal de credite, modificările corespunzătoare în structura bugetului de stat şi în volumul şi structura bugetului Ministerului Finanţelor Publice pe anul 2015.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 15 aprilie 2015.

Nr. 249.

GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE

privind aprobarea limitelor anuale, aferente anilor 2015, 2016 şi 2017, pentru finanţările rambursabile care pot fi contractate şi pentru tragerile din finanţările rambursabile contractate sau care urmează a fi contractate de unităţile/subdiviziunile administrativ-teritoriale

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 63 alin. (10) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare,

 

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 

Art. 1. - Pentru încadrarea în nivelul anual al deficitului bugetului general consolidat, limitele anuale privind finanţările rambursabile care pot fi contractate de unităţile/subdiviziunile administrativ-teritoriale, reprezentând datorie publică locală, sunt în sumă de 1.200 milioane lei pentru fiecare dintre anii 2015, 2016 şi 2017.

Art. 2. - Pentru încadrarea în nivelul anual al deficitului bugetului general consolidat, limitele anuale privind tragerile din finanţările rambursabile contractate sau care urmează a fi contractate de unităţile/subdiviziunile administrativ-teritoriale sunt în sumă de 1.200 milioane lei pentru fiecare dintre anii 2015, 2016 şi 2017.

 

PRIM-MINISTRU

VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

Ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Nicolae-Liviu Dragnea

 

Bucureşti, 15 aprilie 2015.

Nr. 250.

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ

 

ORDIN

pentru aprobarea modelului şi conţinutului formularului “Decizia de reverificare”

În temeiul prevederilor:

- art. 11 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările ulterioare;

- art. 1051 şi art. 228 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă modelul şi conţinutul formularului “Decizia de reverificare”, cuprins în anexa nr. 1.

Art. 2 - Instrucţiunile de completare şi utilizare a formularului “Decizia de reverificare” sunt prevăzute în anexa nr. 2.

Art. 3. - Caracteristicile de tipărire, modul de difuzare, de utilizare şi de păstrare a formularului “Decizia de reverificare” sunt prevăzute în anexa nr. 3.

Art. 4. - Anexele nr. 1, 2 şi 3 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 5. - Direcţia generală coordonare inspecţie fiscală, Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili, Direcţia generală de tehnologia informaţiei din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, inclusiv administraţiile judeţene ale finanţelor publice, administraţiile sectoarelor finanţelor publice ale municipiului Bucureşti, administraţia finanţelor publice pentru contribuabili mijlocii din municipiul Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 6. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală,

Gelu-Ştefan Diaconu

 

Bucureşti, 7 aprilie 2015.

Nr. 863.

 

ANEXA Nr. 1

 

ANAF

 

Număr operator

de date cu

caracter personal

....................

Sigla

DGRFP

DGAMC

 

 

 

Direcţia Generală ..............................................................

Administraţia ...................................................................

Nr. înregistrare ....................

Data ....................................................

 

 

 

 

 

 

 

DECIZIA DE REVERIFICARE

 

Către

Denumirea contribuabilului: ................................

Cod de identificare fiscală ....................................

Domiciliul fiscal: ...........................................

În conformitate cu prevederile art. 1051 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se dispune reverificarea următoarelor obligaţii fiscale pentru următoarele perioade:

 

Denumirea obligaţiei fiscale

....................................................

....................................................

Perioada de reverificat

ZZ.LLAAAA -ZZ.LLAAAA

ZZ.LLAAAA - ZZ.LLAAAA

 

Motivul reverificării:

De la data ultimei verificări şi până în prezent au apărut elemente suplimentare necunoscute organului de inspecţie la data efectuării inspecţiei fiscale care influenţează rezultatele inspecţiei fiscale anterioare, constând în

................................................................................................................................................................................................................

................................................................................................................................................................................................................

Actul administrativ fiscal ce cuprinde obligaţiile fiscale supuse reverificării:

Organul fiscal emitent:.......................................................................................

Denumirea actului administrativ fiscal:..........................................................................

Data şi numărul de înregistrare:.........................................................................

Obligaţii fiscale verificate şi supuse reverificării:

Denumirea

Perioada pentru care au fost calculate

Valoarea

.......................

.......................

ZZ.LL.AAAA - ZZ.LL.AAAA

ZZ.LL.AAAA - ZZ.LL.AAAA

 

.......................

.......................

Inspecţia fiscală privind obligaţiile fiscale menţionate mai sus va începe la data de.....................şi va avea ca obiective verificarea modului de îndeplinire a obligaţiilor prevăzute de legislaţia fiscală sau legislaţia contabilă şi implicaţiile în stabilirea stării de fapt fiscale privind obligaţiile fiscale supuse reverificării.

Pentru buna desfăşurare a inspecţiei fiscale, vă rugăm să pregătiţi, pentru a fi puse la dispoziţia organelor de inspecţie fiscală, toate documentele contabile şi fiscale şi alte elemente justificative relevante pentru stabilirea situaţiei fiscale.

În măsura în care contabilitatea dumneavoastră este informatizată, urmează să asiguraţi ansamblul informaţiilor, datelor şi documentelor arhivate în format electronic, precum şi aplicaţiile informatice cu ajutorul cărora s-au întocmit.

Pe parcursul inspecţiei fiscale aveţi dreptul de a beneficia de asistenţă de specialitate şi/sau juridică.

Vă transmitem alăturat, pentru informarea dumneavoastră, un exemplar al Cartei drepturilor şi obligaţiilor contribuabililor pe perioada desfăşurării inspecţiei fiscale.

Inspecţia fiscală se va desfăşura cu respectarea prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a altor reglementări legale în materie, precum şi a prevederilor codului etic al inspectorului de control fiscal.

Menţionăm că aveţi posibilitatea de a solicita, o singură dată, amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale pentru motive justificate.

În conformitate cu prevederile art. 205, 207 şi 209 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, împotriva prezentei decizii de reverificare se poate formula contestaţie, care se depune în termen de 30 de zile de la comunicare, la organul fiscal emitent, sub sancţiunea decăderii.

 

Conducătorul activităţii de inspecţie fiscală

Funcţia.........................................................

Mumele şi prenumele...................................

Semnătura şi ştampila unităţii......................

 

 

ANEXA Nr. 2

 

INSTRUCŢIUNI

de completare şi utilizare a formularului “Decizia de reverificare”

 

1. Formularul “Decizia de reverificare” este actul administrativ fiscal care are ca obiect dispunerea reverificării unei anumite perioade, în baza art. 1051 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul de procedură fiscală), de către conducătorul inspecţiei fiscale, ca urmare a apariţiei unor date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor, care influenţează rezultatele acestora.

2. Formularul se completează în situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 1051 alin, (3) din Codul de procedură fiscală, respectiv în baza unor informaţii, documente sau alte înscrisuri obţinute ca urmare a unor controale încrucişate, inopinate ori comunicate organului fiscal de către organele de urmărire penală sau de alte autorităţi publice ori obţinute în orice mod de organele de inspecţie, de natură să modifice rezultatele inspecţiei fiscale anterioare.

3. Decizia de reverificare este emisă de organele de inspecţie fiscală în aplicarea prevederilor art. 1051 alin. (4) din Codul de procedură fiscală şi cuprinde posibilitatea de a fi contestată, precum şi dispoziţiile referitoare la avizul de inspecţie prevăzute la art. 101 din Codul de procedură fiscală.

4. Decizia de reverificare se comunică contribuabilului, cu respectarea prevederilor art. 102 din Codul de procedură fiscală, respectiv înainte de începerea inspecţiei fiscale cu 30 de zile pentru marii contribuabili sau cu 15 zile pentru ceilalţi contribuabili.

5. Informaţiile din conţinutul formularului se completează după cum urmează:

5.1. Denumirea organului fiscal emitent: se completează cu denumirea exactă a organului fiscal şi a structurii de inspecţie fiscală care emite formularul “Decizia de reverificare”.

5.2. Numărul şi data înregistrării formularului: se completează numărul şi data emiterii Deciziei de reverificare.

5.3. Denumirea completă şi datele de identificare ale contribuabilului: cuprinde denumirea completă a contribuabilului, codul de identificare fiscală şi domiciliul fiscal ale acestuia.

5.4. Denumirea obligaţiilor fiscale şi perioadele aferente fiecărei obligaţii pentru care se dispune reverificarea: se va completa câte un rând pentru fiecare impozit, taxă, contribuţie, precum şi perioada cuprinsă în reverificare aferentă obligaţiei fiscale.

5.5. Motivul reverificării: va cuprinde datele suplimentare care influenţează rezultatele inspecţiei fiscale anterioare.

5.6. Date despre actul administrativ fiscal supus reverificării: cuprinde denumirea organului fiscal emitent al actului administrativ, denumirea completă, numărul şi data înregistrării, precum şi câte un rând pentru fiecare obligaţie fiscală supusă reverificării, perioada pentru care aceasta a fost calculată şi suma stabilită în actul administrativ fiscal supus reverificării.

5.7. Formularul cuprinde şi data programată pentru începerea inspecţiei fiscale.

5.8. Date privind conducătorul de inspecţie fiscală care aprobă formularul: se completează cu funcţia, numele şi prenumele, semnătura persoanei care aprobă formularul, precum şi stampila unităţii emitente.

6. Formularul “Decizia de reverificare” se întocmeşte, în 3 exemplare, de echipa de inspecţie fiscală, se avizează de şeful de serviciu coordonator şi se aprobă de conducătorul activităţii de inspecţie, câte un exemplar pentru:

- organul fiscal cu atribuţii de administrare competent;

- echipa de inspecţie fiscală, exemplar care cuprinde şi numele, prenumele şi semnătura persoanelor care au întocmit formularul, precum şi numele, prenumele şi semnătura şefului de serviciu coordonator care avizează formularul;

- contribuabilul verificat.

 

ANEXA Nr. 3

 

Caracteristicile de tipărire, modul de difuzare, de utilizare şl de păstrare a formularului “Decizia de reverificare”

 

1. Denumire: Decizia de reverificare

2. Format: A4/t1 (număr variabil de pagini)

3. Caracteristici de tipărire: se tipăreşte pe o singură faţă utilizându-se echipamente informatice pentru editare; poate avea număr variabil de pagini, în funcţie de informaţiile înscrise.

4. Se difuzează gratuit.

5. Se utilizează pentru dispunerea reverificării de către conducătorul activităţii de inspecţie fiscală al organului fiscal competent să efectueze acţiunea de inspecţie fiscală.

6. Se întocmeşte în 3 exemplare (toate cu titlu de original) de organul fiscal cu atribuţii de inspecţie fiscală.

7. Circulă:

- un exemplar la contribuabil;

- un exemplar la structura de inspecţie fiscală care a efectuat acţiunea de reverificare, pentru a fi anexat la raportul de inspecţie;

- un exemplar la organul fiscal cu atribuţii de administrare competent.

8. Se arhivează la dosarul fiscal al contribuabilului.

MINISTERUL EDUCAŢIEI SI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

 

ORDIN

pentru modificarea Ordinului ministrului educaţiei naţionale nr. 4.387/2014 privind fuziunea prin absorbţie a unităţii de învăţământ preuniversitar particular “Grădiniţa Mea” din municipiul Bucureşti de către unitatea de învăţământ preuniversitar particular Liceul Teoretic “Şcoala Mea” din municipiul Bucureşti

 

Având în vedere prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de Adresa Liceului Teoretic “Şcoala Mea” din municipiul Bucureşti nr. 241 din 19 decembrie 2014 înregistrată la Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Preuniversitar cu nr. 3.713 din 19 decembrie 2014,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 26/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice,

ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice emite prezentul ordin.

Art. I. - Alineatul (2) al articolului 2 al Ordinului ministrului educaţiei naţionale nr. 4.387/2014 privind fuziunea prin absorbţie a unităţii de învăţământ preuniversitar particular “Grădiniţa Mea” din municipiul Bucureşti de către unitatea de învăţământ preuniversitar particular Liceul Teoretic “Şcoala Mea” din municipiul Bucureşti, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 4 septembrie 2014, se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(2) începând cu data publicării prezentului ordin, unitatea de învăţământ preuniversitar particular menţionată la art. 2 alin. (1), persoană juridică de drept privat şi de interes public, va funcţiona cu nivelurile de învăţământ «preşcolar», acreditat prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 2.850/2007, «primar», acreditat prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 2.843/2007 privind acreditarea unităţii de învăţământ preuniversitar particular «Şcoala Mea» din Bucureşti, «gimnazial», acreditat prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 3.410/2012 privind acordarea acreditării pentru nivelul de învăţământ «gimnazial» din cadrul unităţii de învăţământ preuniversitar particular Şcoala Mea din municipiul Bucureşti, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv «liceal», autorizat prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.480/2013*).”

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice,

Gigel Paraschiv,

secretar de stat

 

Bucureşti, 24 martie 2015.

Nr. 3.473.

 

ACTE ALE AUTORITĂŢII NAŢIONALE DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

AUTORITATEA NAŢIONALA DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI

 

ORDIN

pentru modificarea şi completarea anexei la Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 60/2013 privind aprobarea instituirii unor reguli pe piaţa de echilibrare şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare a pieţei pentru ziua următoare de energie electrică cu respectarea mecanismului de cuplare prin preţ a pieţelor, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 82/2014

 

Având în vedere dispoziţiile art. 21 alin. (1), ale art. 23 alin. (1), ale art. 43 alin. (1), precum şi ale art. 75 alin. (2) din Legea energiei electrice şi gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi dispoziţiile art. 8 lit. h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012,

în temeiul dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. c) şi ale art. 9 alin. (1) lit. h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012,

preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei emite următorul ordin:

Art. I. - Anexa la Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 60/2013 privind aprobarea instituirii unor reguli pe piaţa de echilibrare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 20 august 2013, Cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 5, după alineatul (52) se introduc trei noi alineate, alineatele (53), (54) şi (55), cu următorul cuprins:

„(53) În cazul în care un participant la piaţa de echilibrare nu transmite ofertele zilnice într-un interval de 30 de minute de la transmiterea notificării de către OPE privind lipsa acestora, OPE stabileşte ofertele zilnice care lipsesc pe baza caracteristicilor tehnice, declaraţiilor de disponibilitate şi a notificărilor fizice aprobate pentru unitatea dispecerizabilă sau consumatorul dispecerizabil respectiv, după caz. Preţurile pentru toate perechile preţ-cantitate din astfel de oferte zilnice vor fi egale cu PIP pentru zona de ofertare naţională rezultat din PZU, pentru ziua de livrare şi intervalul de tranzacţionare căruia îi aparţine intervalul de dispecerizare în cauză; în cazul în care PIP pentru zona de ofertare naţională are valoare mai mică decât limita minimă de preţ a ofertei preţ-cantitate pe piaţa de echilibrare stabilită la art. 3, în loc de PIP se consideră valoarea limitei minime de preţ a ofertei pe piaţa de echilibrare.

(54) OPE confirmă validarea unei oferte zilnice părţii care a transmis-o, nu mai târziu de ora 18,30 în ziua de tranzacţionare. Confirmarea conţine, de asemenea, numărul de înregistrare pentru respectiva ofertă zilnică şi ora la care aceasta a fost validată. Dacă oferta zilnică validată a fost stabilită de OPE conform prevederilor alin. (53), OPE transmite pentru informare respectiva ofertă zilnică validată părţii implicate.

(55) Taxa pentru dezechilibrul de la notificare IIC se stabileşte de ANRE şi are următoarea formulă generală:

 

IIC = a + b*MCPDI + c*IPDI, def + d*IPDI, sur,

 

unde:

- a, b, c şi d reprezintă constante determinate de ANRE; constanta a este exprimată în moneda naţională a României, iar constantele b, c şi d reprezintă cote procentuale; ANRE are dreptul să stabilească valori diferite ale acestor constante pentru dezechilibrele de la notificare pozitive şi negative, adică pentru creşterea sau reducerea producţiei;

- MCPDI reprezintă PIP pentru zona naţională de ofertare în intervalul de tranzacţionare din care face parte intervalul de dispecerizare DI; în cazul în care PIP pentru zona de ofertare naţională are valoare mai mică decât limita minimă de preţ a ofertei preţ-cantitate pe piaţa de echilibrare stabilită la art. 3, pentru MCPDI  se consideră valoarea limitei minime de preţ a ofertei pe piaţa de echilibrare;

- ipDI, def reprezintă preţul pentru deficit de energie în intervalul de dispecerizare DI;

- IPDI, sur reprezintă preţul pentru excedent de energie în intervalul de dispecerizare DI.”

2. La articolul 5, alineatul (5) se abrogă.

Art. II. - Regulamentul de organizare şi funcţionare a pieţei pentru ziua următoare de energie electrică cu respectarea mecanismului de cuplare prin preţ a pieţelor, aprobat prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 82/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 11 septembrie 2014, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Articolul 174 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 174. - (1) OPEE publică, pe pagina sa web, PIP al fiecărei zonei de ofertare, volumele vândute şi cumpărate pentru zona de ofertare naţională, poziţia netă a zonei de ofertare naţionale, curbele agregate ale cererii, respectiv ofertei pentru zona de ofertare naţională, pentru toate intervalele de tranzacţionare, incluzând ofertele bloc, concomitent cu celelalte burse de energie electrică, conform orarului stabilit pentru fiecare situaţie a pieţei. Suplimentar, OPEE poate publica volumele agregate ale ofertelor bloc executate, preţurile medii ale ofertelor bloc tip, precum şi curbele agregate ale cererii şi ale ofertei pentru fiecare interval de tranzacţionare cu includerea ofertelor bloc executate şi a fluxurilor transfrontaliere rezultate din cuplarea PZU.

(2) În ziua calendaristică următoare celei de livrare, OPEE publică pe pagina sa web cantitatea de energie electrică vândută pe PZU de către OPEE fiecărui participant, precum şi cantitatea de energie electrică cumpărată pe PZU de către OPEE de la fiecare participant, aferente fiecărui interval orar al zilei de livrare respective, inclusiv identitatea acestora.”

2. Articolul 191 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 191 . - Aplicarea procedurii de ultimă instanţă poate fi declarată în orice moment înaintea termenului-limită de publicare a rezultatelor cuplării stabilit în comun de bursele de energie electrică şi OTS-urile statelor participante la proiectul de cuplare, iar termenele-limită pentru toate activităţile ulterioare se decalează corespunzător.”

3. Articolul 192 se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Art. 192. - În cazul în care, în urma aplicării procedurii de ultimă instanţă, nu se poate determina PIP pentru zona de ofertare naţională din motive referitoare la funcţionarea sistemelor informatice, OPEE informează imediat participanţii la PZU, OTS şi ANRE că nu este posibilă închiderea pieţei, iar PIP este declarat la valoarea sa stabilită sau declarată, după caz, pentru intervalul de tranzacţionare respectiv al zilei anterioare, care este ziua bancară anterioară, dacă incidentul are efect asupra unei zile bancare, sau ziua nebancară anterioară, dacă incidentul are efect asupra unei zile nebancare.”

4. După articolul 192 se Introduc două noi articole, articolele 1921 şi 1922, cu următorul cuprins:

“Art. 1921. - În cazul în care, în urma aplicării procedurii normale sau în urma aplicării procedurii de ultimă instanţă, nu se poate determina PIP pentru zona de ofertare naţională din motive referitoare la situaţia pieţei, cum ar fi: lipsa cererii, lipsa ofertei sau neintersectarea curbei cererii cu cea a ofertei, OPEE informează imediat participanţii la PZU, OTS şi ANRE că situaţia pieţei nu permite determinarea PIP, iar PIP este declarat la o valoare determinată astfel:

a) dacă nu există oferte de cumpărare, PIP declarat este egal cu media aritmetică între pragul minim al domeniului preţurilor prag şi cel mai mic preţ al ofertelor de vânzare;

b) dacă nu există oferte de vânzare, PIP declarat este egal cu media aritmetică între pragul maxim al domeniului preţurilor prag şi cel mai mare preţ al ofertelor de cumpărare;

c) dacă nu există intersecţie între curba cererii şi curba ofertei, PIP declarat este egal cu media aritmetică între cel mai mare preţ al ofertei de cumpărare şi cel mai mic preţ al ofertei de vânzare.

Art. 1922. - Prevederile cap. VIII se aplică şi tranzacţiilor rezultate din aplicarea procedurii de ultimă instanţă, cu modificările rezultate ca urmare a lipsei tranzacţiilor agentului de transfer.”

Art. III. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă dispoziţiile pct. 7.3.6.7, 7.3.6.8 şi 14.8.2.3 din anexa la Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 25/2004 pentru aprobarea Codului comercial al pieţei angro de energie electrică, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 989 din 27 octombrie 2004, cu modificările ulterioare.

Art. IV. - Operatorii economici din sectorul energiei electrice duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. V. - Entităţile organizatorice din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei urmăresc respectarea prevederilor prezentului ordin.

Art. VI. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,

Niculae Havrileţ

 

Bucureşti, 8 aprilie 2015.

Nr. 68.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.