MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 294/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 294         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Miercuri, 29 aprilie 2015

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 63 din 24 februarie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2013 privind unele măsuri fi scai-bugetare şi pentru modificarea unor acte normative

 

Decizia nr. 72 din 26 februarie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8, 10, 12, 15, 17, 21, 22 şi 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative

 

Decizia nr. 82 din 26 februarie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor coloanei întâi cu titlul “luna şi anul naşterii” din anexa nr. 6 la Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

36. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul afacerilor interne, privind stabilirea procedurii de efectuare a plăţii sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului Ministerului Afacerilor Interne, devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2015, precum şi a sumelor reprezentând drepturi de natură salarială prevăzute prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii până la data de 31 decembrie 2014

 

501. - Ordin al ministrului finanţelor publice privind modificarea anexei la Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 86/2005 pentru reglementarea datei plăţii salariilor la instituţiile publice

 

506/210. - Ordin al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate pentru modificarea Ordinului ministrului sănătăţii publice şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1.782/576/2006 privind înregistrarea şi raportarea statistică a pacienţilor care primesc servicii medicale în regim de spitalizare continuă şi spitalizare de zi

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 63

din 24 februarie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2013 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea unor acte normative

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2013 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea unor acte normative, excepţie ridicată de Costin Daniel Leolea în Dosarul nr. 8.228/118/2013 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă - Complet specializat pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.069D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.241 D/2014, care are ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Sindicatul Hidroelectrica HidroSind, cu sediul în Bucureşti, în numele membrilor săi Ilie Roşu, Cristian Geantă, Georgeta Simona Iordănescu şi Ion Nicolescu în Dosarul nr. 29.419/4/2013 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

4. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, avocat Camelia Constantin, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.069D/2014 şi nr. 1.241 D/2014, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

6. Avocatul autorului excepţiei şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării cauzelor.

7. Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.241 D/2014 la Dosarul nr. 1.0690/2014, care a fost primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2013. Arată că aceste prevederi legale au fost abrogate prin Legea nr. 260/2013, dar preluate în cuprinsul art. 24 alin. (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară. Susţine, în esenţă, că neconstituţionalitatea reglementării legale criticate derivă din impunerea unei cote de impozit de 85% pentru veniturile

reprezentând salarii/indemnizaţii/sume compensatorii acordate, în condiţiile legii, cu ocazia încetării contractului de muncă, raportului de serviciu sau mandatului, angajaţilor cu funcţii de conducere sau persoanelor care sunt numite în calitate de membru în consilii de administraţie şi consilii de conducere, prin derogare de la cota unică de 16%. Învederează faptul că această cotă de impozit de 85% a fost instituită de legiuitor exclusiv pe criteriul funcţiei deţinute de salariat, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 56 alin. (2) din Constituţie. Apreciază că, deşi statul are dreptul să îşi stabilească fiscalitatea, este totuşi evidentă disproporţia dintre cota de impozitare de 85% şi cota unică de 16%, o asemenea măsură legislativă fiind de natură să afecteze proporţionalitatea măsurii cu scopul urmărit. În acest sens, invocă Decizia nr. 3/1994 prin care Curtea Constituţională a statuat că fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci şi proporţională, rezonabilă, echitabilă şi să nu diferenţieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetăţeni.

9. Reprezentantul Ministerului Public arată, în esenţă, că din examinarea expunerii de motive a Legii nr. 260/2013 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2013 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea unor acte normative, concluzia ar fi aceea că beneficiarii acestei ordonanţe de urgenţă ar fi trebuit să fie persoanele care ulterior au fost indicate, cu exactitate, în art. 24 alin. (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012. În acest context, apreciază că prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2013 sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică şi altor categorii de persoane cu excepţia celor prevăzute în art. 24 alin. (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

10. Prin încheierea din 22 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 8.228/118/2013 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă - Complet specializat pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, şi încheierea din 4 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 29.419/4/2013 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2013 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea unor acte normative. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Costin Daniel Leolea şi Sindicatul Hidroelectrica HidroSind, cu sediul în Bucureşti, în numele membrilor săi Ilie Roşu, Cristian Geantă, Georgeta Simona Iordănescu şi Ion Nicolescu, în cauze având ca obiect o contestaţie formulată împotriva unei decizii de concediere şi, respectiv, o contestaţie la executare silită.

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textul de lege criticat instituie o derogare de la prevederile art. 43 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prin care cota de impozit pentru veniturile reprezentând salarii/indemnizaţii/sume compensatorii acordate, în condiţiile legii, cu ocazia încetării contractului de muncă, raportului de serviciu sau mandatului, angajaţilor cu funcţii de conducere sau persoanelor care sunt numite În calitate de membru în consilii de administraţie şi consilii de conducere este de 85%, faţă de cea de 16% cât este pentru celelalte funcţii.

12. În acest context, autorii excepţiei apreciază că “prin art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2013 s-a creat o disproporţie vădită între cotele de impozitare aplicabile aceleiaşi categorii de venituri, diferenţierea şi excepţia reglementată de textul legal criticat fiind dată de funcţia de conducere deţinută de persoana căreia îi este aplicabilă această cotă diferenţiată.” Arată că “discriminarea este evidentă în condiţiile în care legea instituie, indirect, un tratament diferenţiat în cazul unor situaţii analoage sau cel puţin comparabile”, fiind “unanim acceptat că egalitatea de tratament este încălcată dacă distincţia în discuţie nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă, adică nu urmăreşte un scop legitim şi proporţional cu acesta”. Se susţine că s-a ajuns în situaţia în care, pe considerente ce ţin de funcţia exercitată, doar cei care ocupă o funcţie de conducere vor fi impozitaţi separat, cu o cotă ce excedează cu mult cuantumul majorităţii de 16%. Se învederează faptul că, în cauzele de faţă, suntem în prezenţa unei diferenţieri a impunerii fiscale exclusiv pe considerentul unei categorii de cetăţeni, respectiv cea a salariaţilor cu funcţii de conducere, astfel încât textul legal criticat este discriminatoriu, creând o situaţie dezavantajoasă, de inechitate, pentru angajaţii cu funcţii de conducere cărora, în perioada scurtă de timp în care art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2013 a fost în vigoare, le-au încetat raporturile de muncă. Aşa fiind, apreciază că art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2013 este neconstituţional, întrucât încalcă dreptul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, fără discriminare, prin raportare fa o anumită categorie de salariaţi, respectiv la cei care ocupă o funcţie de conducere.

13. Pe cale de consecinţă, autorii excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că, atât timp cât raţiunea normativă a vizat funcţia deţinută de contribuabil, dispoziţia legală criticată este vădit neconstituţională, încălcând art. 16 alin. (1) şi art. 56 alin. (2) din Legea fundamentală.

14. Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă - Complet specializat pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. În acest sens, arată că reglementarea unei cote de impozit de 85% pentru persoanele cu funcţii de conducere, în situaţia în care, în cazul celor cu funcţii de execuţie rămâne aplicabilă o cotă de 16%, se prezintă ca o soluţie legislativă fundamental diferită aplicată unor situaţii esenţial similare, fiind contrară art. 16 alin. (1) şi art. 56 alin. (2) din Constituţie.

15. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti apreciază că prevederile art. II din Ordonanţa^ de urgenţă a Guvernului nr. 55/2013 sunt constituţionale. În acest sens, instanţa de judecată arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, “principiile egalităţii şi al nediscriminării presupun ca la situaţii egale, tratamentul juridic să fie egal, după cum la situaţii care se deosebesc în mod obiectiv şi rezonabil, tratamentul juridic corespunzător să fie diferit”.

16. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

18. Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/199, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2013 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 6 iunie 2013. Potrivit textului de lege criticat, “Prin derogare de la prevederile ari. 43 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, cota de impozit pe venit este de 85% pentru veniturile reprezentând salarii/indemnizaţii/sume compensatorii acordate, în condiţiile legii, cu ocazia încetării contractului de muncă, raportului de serviciu sau mandatului, angajaţilor cu funcţii de conducere sau persoanelor care sunt numite în calitate de membru în consilii de administraţie şi consilii de conducere.”

20. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2013 a fost aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 260/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 620 din 4 octombrie 2013, lege care, prin articolul unic pct. 5, abrogă art. II din ordonanţa de urgenţă, criticat în prezentele cauze.

21. În legătură cu examinarea unor texte de lege ce nu mai sunt în vigoare, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, interpretând sintagma “În vigoare”din cuprinsul art. 29 din Legea nr. 47/1992, text care circumstanţiază controlul de constituţionalitate numai la legile şi ordonanţele în vigoare, Curtea Constituţională a reţinut că acest control vizează “dispoziţiile aplicabile cauzei, chiar dacă acestea nu mai sunt în vigoare”, dar ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. O astfel de soluţie a fost justificată prin faptul că, deşi abrogată, “legea civilă poate ultraactiva în unele situaţii, potrivit principiului «tempus regit actum»“. Astfel, deşi nu mai sunt în vigoare, prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2013 îşi produc în continuare efectele juridice, fiind aplicabile cauzei, iar în aceste condiţii, Curtea urmează a se pronunţa asupra constituţionalităţii acestora.

22. În susţinerea neconstituţionalităţii prevederilor legale criticate, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) potrivit cărora “Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”, şi art. 56 alin. (2) care prevede că “Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.”

23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în esenţă, criticile de neconstituţionalitate vizează situaţia discriminatorie instituită de prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2013 ca urmare a reglementării unei cote de impozit de 85% pentru veniturile reprezentând sumele compensatorii acordate angajaţilor cu funcţii de conducere cu ocazia încetării contractului de muncă, derogatorie de la cota de impozit de 16%, prevăzută de art. 43 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

24. Curtea constată că aceste critici sunt neîntemeiate, pentru motivele care vor fi arătate în continuare.

25. Potrivit art. 67 Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, salariaţii concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana lor, aşa cum este şi situaţia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, beneficiază de măsuri active de combatere a şomajului şi pot beneficia de compensaţii în condiţiile prevăzute de lege şi de contractul colectiv de muncă aplicabil. Prin acest text legal sunt prevăzute, astfel, măsurile de protecţie care îi privesc pe salariaţii concediaţi pentru motive independente de persoana lor, şi anume măsuri de combatere a şomajului, care sunt reglementate prin Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi acordarea de compensaţii, măsură reglementată, de regulă, în contractul colectiv de muncă aplicabil. Astfel, contractele colective de muncă pot conţine clauze obligatorii pentru ambele părţi referitoare la plata unor sume compensatorii către salariaţii concediaţi, putându-se stabili, totodată, ca acestea să se plătească în funcţie de vechimea în muncă.

26. Curtea subliniază faptul că aceste drepturi reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socio-profesionale. Astfel, instanţa de contencios constituţional, prin Decizia nr. 335 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 31 iulie 2014, a statuat că “legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor”.

27. În acest context, cu privire la compensaţiile ce urmează a fi acordate salariaţilor concediaţi, prin Decizia nr. 941 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 12 decembrie 2012, Curtea a reţinut că “dreptul la plăţi compensatorii nu este un drept constituţional, legiuitorul dispunând de o marjă de apreciere în stabilirea măsurilor de protecţie socială diferenţiate pe categorii de salariaţi.”

28. Referitor la criticile formulate de autorii excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la situaţia discriminatorie instituită prin textul legal criticat, Curtea apreciază că prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2013 nu contravin principiului egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie. Astfel, aşa cum a statuat Curtea Constituţională, în mod constant, în jurisprudenţa sa, în concordanţă cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, egalitate nu înseamnă uniformitate, astfel că este posibilă instituirea unui tratament juridic diferit pentru situaţii deosebite, când aceasta se justifică în mod raţional şi obiectiv. Principiul egalităţii nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. Or, în cauzele de faţă, angajaţii cu funcţii de conducere comparativ cu personalul de execuţie nu se află în aceeaşi situaţie juridică.

29. În ceea ce priveşte instituirea unei cote de impozitare de 85% pentru veniturile reprezentând salarii/indemnizaţii/sume compensatorii acordate angajaţilor cu funcţii de conducere cu ocazia încetării contractului de muncă, prin derogare de la cota de 16% prevăzută de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea constată că aceste beneficii nu sunt rezultatul unei contraprestaţii pentru activitatea depusă ca urmare a executării unui raport de muncă, cum este în cazul salariului/indemnizaţiei, ci o despăgubire bănească pe care statul are libertatea să o acorde, neexistând însă o obligaţie constituţională a legiuitorului de a reglementa astfel de măsuri de protecţie socială.

30. Pe de altă parte, din coroborarea prevederilor art. 55 alin. (1) şi alin. (2) lit. k) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu cele cuprinse la pct. 68 lit. I) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, Curtea reţine că sunt incluse în categoria veniturilor salariale, în vederea impozitării, şi veniturile asimilate salariilor, reprezentate de compensaţiile băneşti acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, acestea fiind supuse impozitării pe venit în conformitate cu art. 57 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

31. Deşi sunt asimilate drepturilor salariale din punct de vedere fiscal, reprezentând venituri impozabile, sumele compensatorii au totuşi o natură juridică diferită de cea a salariului, ca element esenţial ai contractului individual de muncă şi care reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă. În schimb, sumele compensatorii au natura juridică a unei despăgubiri, împrejurare ce justifică, astfel, impozitarea lor diferită.

32. Codul fiscal stabileşte o cotă de impozit standard de 16%, care se aplică asupra veniturilor din salarii, şi cote derogatorii pentru impozitul pe venit care sunt stabilite în mod expres de prevederile legale. Dacă pentru impunerea veniturilor din salarii se utilizează cota standard prevăzută de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în cazul sumelor compensatorii legiuitorul poate deroga de la această cotă de impozitare, un atare tratament fiscal constituind o măsură cu caracter de excepţie, pe care legiuitorul o poate adopta în funcţie de condiţiile concrete ale perioadei în care este chemat să stabilească aşezarea sarcinilor fiscale.

33. În acest sens este, de altfel, şi Decizia nr. 695 din 28 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 30 august 2012, prin care Curtea a reţinut că stabilirea cotelor de impozitare este atributul legiuitorului, care, respectând art. 56 din Constituţie privind justa aşezare a sarcinilor fiscale, le poate mări sau micşora în funcţie de politica fiscală promovată şi de interesele generale ale societăţii la un moment dat.

34. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Costin Daniel Leolea în Dosarul nr. 8.228/118/2013 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă - Complet specializat pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, precum şi de către Sindicatul Hidroelectrica HidroSind, cu sediul în Bucureşti, în numele membrilor săi Ilie Roşu, Cristian Geantă, Georgeta Simona Iordănescu şi Ion Nicolescu, în Dosarul nr. 29.419/4/2013 ai Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, şi constată că prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2013 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă - Complet specializat pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, precum şi Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 24 februarie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 72

din 26 februarie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8,10,12,15,17, 21,22 şi 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8, 10, 12,15,17, 21, 22 şi 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Nicolae Iustin Urdea în Dosarul nr. 5.420/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 592D/2014 al Curţii Constituţionale.

2. La apelul nominal răspunde, pentru partea Agenţia Naţională de Integritate, doamna Ioana Lazăr, director general al Direcţiei generale juridice a Agenţiei Naţionale de Integritate, cu delegaţie depusă la dosar. Se constată lipsa autorului excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului părţii Agenţia Naţională de Integritate, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Reaminteşte, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pronunţată atât cu privire la ansamblul Legii nr. 176/2010, cât şi la fiecare dintre articolele care au fost criticate în cauza de faţă. Depune şi note scrise în susţinerea celor prezentate.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra prevederilor de lege ce formează obiectul excepţiei, prin prisma unor critici similare, constatând conformitatea acestora cu dispoziţiile din Legea fundamentală, iar în cauză nu au fost evidenţiate elemente noi care să justifice reconsiderarea acestei soluţii.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 16 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 5.420/2/2013, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8, 10, 12, 15, 17, 21, 22 şi 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea ŞI completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Nicolae Iustin Urdea într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unui raport de evaluare a stării de incompatibilitate întocmit de inspectori ai Autorităţii Naţionale de Integritate.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia critică prevederile din Legea nr. 176/2010 care preiau sau menţin într-o altă formă prerogativele inspectorilor de integritate din cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate privind efectuarea de acte de cercetare şi constatare a incompatibilităţilor, deşi acestea au fost declarate neconstituţionale. Cu privire la art. 8, 10, 12, 15, 17 şi 21 din Legea nr. 176/2010, arată că inspectorii de integritate analizează şi decid printr-un procedeu specific funcţiei de judecată dacă există o stare de incompatibilitate, încălcându-se prevederile art. 126 din Constituţie. Susţine că sancţiunea instituită prin art. 25, respectiv decăderea din dreptul de a mai ocupa o funcţie sau demnitate publică pe o perioadă de 3 ani de la data rămânerii definitive a actului de constatare restrânge exerciţiul dreptului de a fi ales şi încalcă principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor. De asemenea, art. 25 din Legea nr. 176/2010 preia conţinutul art. 49 din Legea nr. 144/2007 care a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, adăugând în plus sancţiuni care nu erau prevăzute în legea iniţială. Susţine că textele de lege criticate reprezintă o încălcare a garanţiei dreptului la apărare şi implicit a dreptului la un proces echitabil.

7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi se impune menţinerea jurisprudenţei Curţii Constituţionale prin care s-a statuat că Agenţia Naţională de Integritate desfăşoară doar o activitate de evaluare a declaraţiilor de avere, a datelor, a informaţiilor şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor şi a incompatibilităţilor pentru persoanele prevăzute de lege, fără a desfăşura o activitate de judecată. De asemenea, interdicţia prevăzută de art. 25 din Legea nr. 176/2010 nu încalcă normele constituţionale privind dreptul de a fi ales şi nici pe cele referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, aşa cum rezultă şi din jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. În acest sens, precizează că Agenţia Naţională de Integritate nu desfăşoară o activitate de jurisdicţie, ci una administrativă, întrucât se realizează din oficiu, în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate şi contradictorialitate şi deoarece în competenţa sa nu intră soluţionarea unor cazuri litigioase şi nici sancţionarea încălcărilor legii. În ceea ce priveşte interdicţia prevăzută prin art. 25 din Legea nr. 176/2010, apreciază că se integrează scopului legii şi nu contravine normelor constituţionale privind dreptul de a fi ales.

10. Preşedinţii celor două Camere ala Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile reprezentantului Agenţiei Naţionale de Integritate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 8, 10, 12, 15, 17, 21, 22 şi 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010. Art. 8 stabileşte scopul Agenţiei, modul de desfăşurare a activităţii de evaluare şi principiile potrivit cărora se desfăşoară aceasta; art. 10 enumera activităţile pe care le desfăşoară inspectorii de integritate; art. 12 se referă la modalitatea de declanşare a activităţii de evaluare, la procedura de repartizare a lucrării şi la afişarea declaraţiilor de avere şi a declaraţiilor de interese pe pagina de internet a Agenţiei; art. 15 instituie posibilitatea inspectorului de integritate de a solicita documentele şi informaţiile necesare desfăşurării activităţii de evaluare şi obligaţia subiectelor de drept care le deţin de a le comunica; art. 17 şi art. 21 reglementează situaţiile în care se întocmeşte raportul de evaluare şi elementele pe care acesta trebuie să le conţină, procedura de comunicare a acestuia şi instituie posibilitatea contestării raportului de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilităţii; art. 22 detaliază procedura de contestare a acestuia şi stabileşte procedura de urmat în situaţia în care raportul de evaluare nu a fost contestat; art. 25 prevede sancţiunile aplicabile în cazul constatării existenţei unui conflict de interese ori a unei stări de incompatibilitate.

13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în următoarele articole; art. 1 alin. (3) în care sunt enumerate caracteristicile statului român, art. 1 alin. (4) care instituie principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, art. 4 privind unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 16 care statuează cu privire la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 23 alin. (11) care consacră prezumţia de nevinovăţie, art. 36 referitor la dreptul la vot, art. 37 alin. (1) care stabileşte condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un cetăţean pentru a fi ales, art. 53 alin. (1) în care se prevede în ce situaţii este permisă restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 alin. (2) potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi şi art. 126 privind instanţele judecătoreşti. Se invocă, de asemenea, prin raportare la art. 11 - “Dreptul internaţional şi dreptul intern” şi la art. 20 - “Tratatele internaţionale privind drepturile omului”, şi prevederile art. 25 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice care consacră dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice, de a alege şi de a fi ales şi de a avea acces la funcţii publice.

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că a mai analizat constituţionalitatea textelor de lege criticate, prin prisma unei motivări identice celei formulate şi în cauza de faţă, pronunţându-se asupra acesteia prin Decizia nr. 638 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate.

15. Cu acel prilej, reiterând jurisprudenţa sa anterioară, Curtea a constatat, referitor la criticile de neconstituţionalitate vizând, în principal, presupusul caracter jurisdicţional al activităţii desfăşurate de Agenţia Naţională de Integritate, că Agenţia desfăşoară o activitate de evaluare a declaraţiilor de avere, a datelor, a informaţiilor şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor şi a incompatibilităţilor pentru persoanele prevăzute de lege, fără a desfăşura o activitate de judecată, în sensul celor constatate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010.

16. Totodată, Curtea a reţinut că funcţia jurisdicţională se caracterizează prin instituirea puterii organului de jurisdicţie de a soluţiona printr-o hotărâre învestită cu autoritatea lucrului judecat un conflict cu privire la întinderea unor drepturi subiective şi de a dispune, în condiţiile legii, măsuri restrictive. Această funcţie se circumscrie activităţii jurisdicţionale propriu-zise, care se exercită numai la cerere, în cadrul unei proceduri formale, caracterizate prin publicitate, contradictorialitate şi oralitate. Având în vedere aceste elemente, Curtea a constatat că Agenţia Naţională de Integritate nu desfăşoară o activitate de jurisdicţie, ci una administrativă, care se realizează şi din oficiu în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate şi contradictorialitate, iar în competenţa sa nu intră soluţionarea unor cazuri litigioase şi nici sancţionarea încălcărilor de lege. Totodată, Agenţia Naţională de Integritate nu pronunţă hotărâri învestite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmeşte rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situaţii cu semnificaţie juridică. Finalitatea întocmirii acestor rapoarte o reprezintă posibilitatea sesizării instanţelor de judecată sau, după caz, a altor autorităţi publice şi instituţii competente, în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege. Curtea nu a reţinut nici critica vizând presupusa încălcare a prezumţiei de nevinovăţie, deoarece acest principiu este susceptibil de opozabilitate numai în materie penală.

17. În ceea ce priveşte prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, care instituie interdicţia exercitării temporare a unei funcţii sau demnităţi publice dintre cele menţionate de Legea nr. 176/2010, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014, că prevederile art. 25 alin. (2) teza a două din Legea nr. 176/2010 sunt constituţionale în măsura în care sintagma “aceeaşi funcţie” se referă la toate funcţiile eligibile prevăzute de art. 1 din aceeaşi lege. Cu acel prilej, Curtea a examinat constituţionalitatea textului de lege criticat prin prisma îndeplinirii criteriilor de calitate pe care trebuie să le respecte orice act normativ, consecinţă a obligaţiei respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, înscrisă în art. 1 alin. (5) din Constituţie.

18. În acest sens, Curtea a remarcat că, în interpretarea potrivit căreia o persoană cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau conflictul de interese poate ocupa o altă funcţie eligibilă decât cea care a generat starea de incompatibilitate sau conflictul de interese, textul legal este în mod vădit contrar semnificaţiei avute în vedere de legiuitor, care, prin Legea nr. 176/2010, a urmărit asigurarea integrităţii şi transparenţei în exercitarea tuturor funcţiilor şi demnităţilor publice şi al cărei scop este acela de a sancţiona persoana în cauză prin stabilirea interdicţiei de a mai ocupa oricare dintre funcţiile eligibile.

19. În cauza de faţă, critica nu vizează însă aceste aspecte, ci se susţine că prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 ar restrânge, în mod generic, exerciţiul dreptului de a fi ales şi ar încălca principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor. Asupra unor susţineri similare Curtea s-a mai pronunţat, în precedent, de exemplu, prin Decizia nr. 481 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 4 februarie 2014, sau Decizia nr. 483 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 31 ianuarie 2014. Prin aceste decizii, Curtea a constatat că reglementarea supusă controlului de constituţionalitate se integrează scopului legii şi nu contravine normelor constituţionale privind dreptul de a fi ales.

20. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nicolae Iustin Urdea în Dosarul nr. 5.420/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 8,10,12,15,17, 21, 22 şi 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 26 februarie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăteanu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 82

din 26 februarie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor coloanei întâi cu titlul „luna şi anul naşterii” din anexa nr. 6 la Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) şi d), art. 95 coroborat cu art. 3 alin. (1) lit. n) şi v), art. 52-55 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum şi ale anexelor nr. 5 şi 6 la aceasta, excepţie ridicată de Zaharie Bloj în Dosarul nr. 5.471/102/2013 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 846D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 940D/2014, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Ioan Nicolae Morariu în Dosarul nr. 3.901/102/2013 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă.

4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, fală de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, iar reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.

6. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 940D/2014 la Dosarul nr. 846D/2014, care a fost primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 723 din 9 decembrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

8. Prin încheierile din 9 şi din 25 septembrie 2014, pronunţate în dosarele nr. 5.471/102/2013 şi nr. 3.901/102/2013, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor “ari 2 lit. c) şi d), art. 95 coroborat cu art. 3 lit. n), anexele nr. 5 şi 6 la Legea nr. 263/2010, art. 3 lit. v), art. 52-55 din Legea nr. 263/2010”. Excepţia a fost ridicată de Zaharie Bloj şi de Ioan Nicolae Morariu în cadrul unor litigii având ca obiect soluţionarea cererilor de recalculare a pensiei.

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi (5), art. 16, art. 124, art. 142 alin. (1). art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi celor ale art. 20 raportate la art. 52 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin folosirea - pentru determinarea punctajului mediu anual luat în calcul la stabilirea pensiei - a stagiului de cotizare stabilit de lege în funcţie de data naşterii fiecărui asigurat. Astfel, solicită Curţii Constituţionale să hotărască “dacă vârsta standard de pensionare (iar nu vârsta de pensionare) şi stagiul complet de cotizare cresc treptat sau sunt stabilite în funcţie de data naşterii pentru fiecare persoană în parte”. Totodată, susţin că legiuitorul a respectat, prin prevederile art. 2 lit. c) şi d), art. 95 coroborat cu art. 3 alin. (1) lit. n) şi v), art. 52-55 din Legea nr. 263/2010, cele statuate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, însă, “prin introducerea coloanei I cu titlul «luna şi anul naşterii» din anexele nr. 5 şi nr. 6 la Legea nr. 263/2010” a încălcat cerinţele statuate de Curtea Constituţională referitoare la protejarea cuantumului pensiilor cuvenite sau aflate în plată şi la respectarea principiului contributivităţii şi al egalităţii, aducând atingere art. 1 alin. (5) şi art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală. Din însuşi cuprinsul art. 3 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 263/2010 rezultă că punctajul mediu anual se obţine prin raportarea numărului de puncte realizate de asigurat în întreaga perioadă de activitate la stagiul complet de cotizare prevăzut de lege la data pensionării efective (în cazurile în care se beneficiază de reducerea vârstei de pensionare), iar nu la data împlinirii vârstei de pensionare sau data pensionării stabilită în funcţie de data naşterii. Or, prin introducerea coloanei I cu titlul „luna şi anul naşterii” din anexele nr. 5 şi nr. 6 la Legea nr. 263/2010, legiuitorul a încălcat şi art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie.

10. Autorii excepţiei susţin că este neconstituţional a se stabili, în funcţie de data naşterii, data pensionării, stagiul complet de cotizare şi vârsta standard de pensionare a unei persoane. Unele autorităţi au interpretat textele de lege criticate în sensul că vârsta standard de pensionare (iar nu vârsta de pensionare) şi stagiul complet de cotizare sunt stabilite în funcţie de data naşterii, pentru fiecare persoană în parte, chiar dacă persoanele asigurate aflate în aceeaşi situaţie juridică se pensionează la aceeaşi dată, aspect ce creează o discriminare nejustificată pe criteriu de vârstă, încălcând astfel dispoziţiile art. 16 alin. (1), art. 47 şi art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţi lor fundamentale. Autorii excepţiei invocă în acest sens considerentele Deciziei nr. 4/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 107/2011 pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 680/2012, nr. 223/2012, nr. 224/2012, nr. 919/2012, nr. 1.237/2010 şi nr. 1.612/2010. În final, solicită Curţii Constituţionale să se pronunţe dacă este constituţional ca legea să prevadă sau ca autorităţile să interpreteze legea, în aşa fel încât, la un moment dat, să existe pentru fiecare persoană propria vârstă standard de pensionare şi propriul stagiu complet de cotizare, având în vedere considerentele pe care se sprijină Decizia nr. 4/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, considerente ce ar trebui să fie obligatorii pentru instanţe, însă acestea nu le respectă, motivând că de această dată eşalonarea este prevăzută de lege.

11. Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă consideră că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate. Astfel, asiguraţii sistemului public de pensii care îndeplinesc cumulativ condiţiile prevăzute de lege criticate beneficiază de tratament juridic egal în ceea ce priveşte dreptul la pensie pentru limită de vârstă. Principiul egalităţii nu înseamnă uniformizare, ci presupune un tratament egal în situaţii care nu sunt diferite. În acest sens, invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 919/2012 şi nr. 243/2014.

12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

13. Guvernul apreciază, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 243 din 29 aprilie 2014.

14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise şi solicitările depuse la dosar de autorii excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992. reţine următoarele:

15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierile de sesizare, îi constituie dispoziţiile art. 2 lit. c) şi d), art. 3 alin. (1) lit. n) şi v), art. 52-55 şi art. 95 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, precum şi cele ale anexelor nr. 5 “Vârste standard de pensionare, stagii complete şi stagii minime de cotizare”şi nr. 6 “Vârste standard de pensionare, stagii complete şi stagii minime de cotizare în specialitate, pentru cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale” la această lege. Analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 2 lit. c) şi d), art. 3 alin. (1) lit. n) şi v), art. 52-55 şi art. 95 din Legea nr. 263/2010 nu sunt criticate ca fiind neconstituţionale, ci, dimpotrivă, autorii excepţiei susţin că aceste texte de lege au fost încălcate prin stabilirea punctajului mediu anual cu luarea în considerare a stagiului de cotizare corespunzător datei de naştere, iar nu a celui de la data pensionării. Prin urmare, nefiind criticate pentru neconstituţionalitate, aceste texte de lege nu constituie obiect al excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, Curtea constată că dispoziţiile anexei nr. 5 la Legea nr. 263/2010 nu sunt incidente în cauza în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, autorii excepţiei încadrându-se în ipoteza prevăzută de anexa nr. 6 la lege, aplicabilă pentru cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale. În consecinţă, Curtea reţine că obiectul acesteia îl constituie dispoziţiile coloanei întâi cu titlul Juna şi anul naşterii” din anexa nr. 6 la Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, anexă ale cărei coloane au următoarele titluri:

 

Luna şi anul naşterii

Luna şi anul pensionării

Vârsta asiguratului la ieşirea la pensie

(ani/luni)

Stagiul complet de cotizare

(ani/luni)

Stagiul minim de cotizare

(ani/luni)

 

17. Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 47 referitor la nivelul de trai şi dreptul la pensie, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, art. 142 alin. (1) referitor la rolul Curţii Constituţionale de garant al supremaţiei Constituţiei, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligaţia statului de a asigura crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii, art. 147 alin. (4) referitor la efectul obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale şi art. 20 prin raportare la prevederile art. 52 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitor la restrângerea exerciţiului drepturilor şi libertăţilor recunoscute din cartă, ale art. 25 alin. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, referitor la nivelul de trai, ale art. 14 şi art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la interzicerea discriminării şi interzicerea abuzului de drept, şi la art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, privind protecţia proprietăţii.

18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. 52 din Legea nr. 263/2010, pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare sau în specialitate, după caz, iar potrivit art. 54, pentru cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, vârsta standard de pensionare este de 60 ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi, iar stagiul minim de cotizare în specialitate este de 20 ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Atingerea acestei vârste şi a acestui stagiu se realizează progresiv conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 6 la lege. De asemenea, potrivit art. 55 alin. (2) din lege, cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare (conform tabelelor nr. 1 şi 2 ale acestui articol), dacă au realizat stagiul minim de cotizare în specialitate prevăzut în anexa nr. 6.

19. Cu privire la critica de neconstituţionalitate ce vizează introducerea criteriului datei naşterii pentru determinarea pensiei pentru limită de vârstă, prin Decizia nr. 919 din 1 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2013, şi prin Decizia nr. 243 din 29 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 18 iunie 2014, paragrafele 22-27, Curtea a reţinut, în esenţă, următoarele: principiul contributivităţii stă la baza întregului sistem public de pensii, dreptul la pensie, precum şi cuantumul pensiei fiind acordat, respectiv determinat ca urmare a contribuţiilor realizate la bugetul asigurărilor sociale de stat; cuantumul pensiei va reflecta atât stagiul de cotizare, cât şi veniturile realizate în cursul acestuia, însă deschiderea drepturilor de pensie este condiţionată şi de vârsta asiguratului determinată în funcţie de data naşterii sale; Legea nr. 263/2010 a prevăzut expressis verbis o soluţie legislativă de natură să stopeze valurile de pensionări ce ar fi grevat asupra bugetului asigurărilor sociale de stat, buget care prezintă un deficit semnificativ şi care continuă să crească; astfel, legiuitorul a instituit o grilă de creştere progresivă a vârstei de pensionare, iar data naşterii este un criteriu obiectiv pentru determinarea acesteia, întrucât raportat la ea se stabileşte vârsta de pensionare. Acest tip de reglementare există în majoritatea sistemelor naţionale, ea fiind justificată de asigurarea resurselor necesare finanţării sistemului public de pensii, în condiţiile în care, pe de o parte, se înregistrează o scădere a numărului populaţiei active şi, pe de altă parte, o creştere a speranţei de viaţă a persoanelor aflate la pensie.

20. În ceea ce priveşte invocarea Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 4 din 4 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 19 mai 2011, Curtea Constituţională a reţinut, prin Decizia nr. 919 din 1 noiembrie 2012, precitată, că soluţia instanţei supreme a vizat rezolvarea neconcordanţei dintre anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, şi anexa nr. 9 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 340/2001 vizând, astfel, o situaţie existentă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010. În aceste condiţii, aspectele rezultate din Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 4 din 4 aprilie 2011 nu mai subzistă sub actuala reglementare, şi anume Legea nr. 263/2010. Pentru a tranşa definitiv problemele legate de luarea în calcul a datei naşterii pentru stabilirea vârstei de pensionare, legiuitorul a stabilit expressis verbis că prima o determină pe cea de-a doua, ambele fiind indisolubil legate între ele. De asemenea, Curtea a reţinut că legiuitorul nu este obligat la adoptarea unei soluţii legislative care să preia cele stabilite în decizia pronunţată în urma soluţionării unui recurs în interesul legii, ci poate adopta o reglementare nouă şi neechivocă. Decizia pronunţată în urma promovării unui recurs în interesul legii reprezintă rezultatul unei activităţi de interpretare a legii, iar nu de legiferare, şi îşi găseşte aplicabilitatea atât timp cât norma interpretată este în vigoare. În concluzie, Curtea a stabilit că soluţia din 2010 a legiuitorului vizează, pe de o parte, asigurarea unui echilibru între resursele financiare existente şi cheltuielile ocazionate de plata pensiilor, în condiţiile unui deficit al bugetului asigurărilor sociale în creştere, iar, pe de altă parte, tranşarea definitivă a unei probleme care a dat naştere unei interpretări cel puţin discutabile. Astfel, dublul criteriu folosit este de natură să satisfacă exigenţele art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi, dispoziţiile legale respective aplicându-se persoanelor care se află în aceeaşi situaţie juridică.

21. Cu privire la încălcarea art. 47 alin. (2) din Constituţie, prin Decizia nr. 243 din 29 aprilie 2014, precitată, paragraful 21, Curtea a reţinut că această critică este neîntemeiată, deoarece cetăţenii au dreptul la pensie şi la alte forme de asigurări sociale şi măsuri de protecţie socială, în condiţiile stabilite de lege. Astfel, legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul valoric al lor, în raport cu posibilităţile create prin resursele financiare disponibile, şi să le modifice în concordanţă cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare.

22. Referitor la criticile privind stagiul de cotizare luat în calcul în ipoteza asiguraţilor care beneficiază de reducerea vârstei de pensionare, prin Decizia nr. 723 din 9 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 30 ianuarie 2015, paragraful 23, Curtea a reţinut, în esenţă, că, atunci când asiguratul beneficiază de reducerea vârstei de pensionare, perioada redusă (ca urmare a condiţiilor în care şi-a desfăşurat activitatea profesională, în conformitate cu tabelele prevăzute de art. 55 din Legea nr. 263/2010) se scade din vârsta de pensionare din coloana a treia, corespunzătoare datei naşterii prevăzute în coloana întâi. Astfel, asiguratul se poate pensiona la o dată anterioară celei prevăzute în coloana a doua, corespunzătoare datei naşterii. A considera că stagiul de cotizare care trebuie să fie luat în calculul punctajului mediu anual este cel de la data pensionării, iar nu cel aferent datei naşterii, “ar însemna că asiguratul ar beneficia de reducerea stagiului de cotizare în condiţiile în care asiguratul nu ar fi trebuit să beneficieze decât de reducerea vârstei de pensionare”. Având în vedere acestea, Curtea a constatat ca lipsite de fundament criticile referitoare la egalitatea cetăţenilor şi interzicerea discriminării.

23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

24. Cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) privind obligativitatea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 142 alin. (1) referitor la rolul Curţii Constituţionale de garant al supremaţiei Constituţiei şi art. 147 alin. (4) din Constituţie privind efectele obligatorii ale deciziilor Curţii Constituţionale, prin raportare la Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, şi la Decizia nr. 1.612 din 15 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 30 decembrie 2010, ambele pronunţate în cadrul controlului a priori de constituţionalitate, Curtea reţine că aceste critici nu pot fi primite, deoarece, prin deciziile la care fac referire autorii excepţiei, a constatat că dispoziţiile Legii privind sistemul unitar de pensii publice (devenite Legea nr. 263/2010) sunt constituţionale.

25. În ceea ce priveşte încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind protecţia proprietăţii, Curtea reţine că instanţa de contencios al drepturilor omului a statuat în mod constant faptul că această Convenţie nu garantează un drept la primirea unei pensii într-un anumit cuantum, în acest sens fiind Hotărârea din 31 mai 2011, pronunţată în Cauza Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55.

26. În final, referitor la invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligaţia statului de a asigura crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii, Curtea reţine că acestea nu au incidenţă în cauza de faţă, iar cu privire la art. 52 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, privind restrângerea exerciţiului drepturilor şi libertăţilor recunoscute din Cartă, Curtea reţine, de asemenea, că acestea nu au aplicabilitate în cauză, din moment ce nu a constatat încălcarea vreunui drept fundamental recunoscut de această cartă.

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Zaharie Bloj în Dosarul nr. 5.471/102/2013 şi de Ioan Nicolae Morariu în Dosarul nr. 3.901/102/2013 ale Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile coloanei întâi cu titlul Juna şi anul naşterii” din anexa nr. 6 la Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 26 februarie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

 

ORDIN

privind stabilirea procedurii de efectuare a plăţii sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salariată stabilite în favoarea personalului Ministerului Afacerilor Interne, devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2015, precum şi a sumelor reprezentând drepturi de natură salarială prevăzute prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii până la data de 31 decembrie 2014

 

Având în vedere prevederile art. 34 alin. (5) şi ale art. 35 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015,

în temeiul art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şl funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

viceprim-ministrul, ministrul afacerilor interne, emite următorul ordin:

Art. 1. - Prezentul ordin stabileşte procedura de efectuare a plăţii sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului Ministerului Afacerilor Interne, devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2015, precum şi a sumelor reprezentând drepturi de natură salarială prevăzute prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii până la data de 31 decembrie 2014.

Art. 2. - (1) Plata sumelor datorate în temeiul titlurilor devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2015, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială personalului Ministerului Afacerilor Interne, se realizează eşalonat în cinci tranşe, potrivit prevederilor art. 34 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015.

(2) Termenul privind eşalonarea anuală la plată prevăzut la alin. (1) se calculează de la data la care hotărârea judecătorească prevăzută la art. 34 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, devine executorie, iar plata fiecărei tranşe din valoarea titlului executoriu se realizează într-un an calendaristic.

(3) Sumele datorate în temeiul titlului executoriu cuprind atât sumele reprezentând drepturile de natură salarială actualizate CU indicele preţurilor de consum stabilit de Institutul Naţional de Statistică, cât şi sumele datorate pentru plata de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale.

(4)Actualizarea valorii titlului executoriu cu indicele preţurilor de consum stabilit de Institutul Naţional de Statistică se determină după următoarea formulă de calcul:

A = (suma de actualizat x IPC)/100,

unde:

A - suma totală necesar a fi achitată, ca urmare a actualizării;

suma de actualizat - suma corespunzătoare unei tranşe, prin aplicarea procentului corespunzător anului în care se va efectua plata, la valoarea titlului executoriu;

IPC- indicele preţurilor de consum, astfel cum a fost stabilit de Institutul Naţional de Statistică, valabil la data la care se efectuează plata sumei, comparativ cu luna în care această sumă trebuia plătită.

Art. 3. - (1) Cheltuielile bugetare determinate de plata sumelor prevăzute la art. 2 alin. (3) se suportă din bugetele ordonatorilor de credite care asigurau plata soldelor/salariilor personalului beneficiar în perioada de referinţă pentru care sunt solicitate în instanţă sumele reprezentând drepturi de natură salarială, în limita fondurilor bugetare alocate cu această destinaţie, potrivit legii.

(2) în situaţia desfiinţării ordonatorilor de credite prevăzuţi la alin. (1), plata sumelor prevăzute la art. 2 alin. (3) se asigură din bugetul propriu al ordonatorului de credite care preia în finanţare activitatea unităţilor respective.

Art. 4. - Ordonatorii de credite care asigură plata sumelor datorate comunică beneficiarilor eşalonarea la plată a valorii titlului executoriu, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, şi procedurii stabilite prin prezentul ordin.

Art. 5. - Plata sumelor prevăzute la art. 35 alin. (2)-(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, stabilite prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului Ministerului Afacerilor Interne, devenite executorii până la 31 decembrie 2014, actualizate cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică, se efectuează conform articolului 35 alin. (5) din acelaşi act normativ, în 4 tranşe egale, în funcţie de fondurile bugetare alocate cu această destinaţie de către ordonatorul principal de credite în cursul anilor 2015 şi 2016.

Art. 6. - Contribuţiile sociale obligatorii şi impozitul aferent plăţii sumelor datorate se stabilesc în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 7. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne,

Gabriel Oprea

 

Bucureşti, 27 aprilie 2015.

Nr. 36.

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE

 

ORDIN

privind modificarea anexei la Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 86/2005 pentru reglementarea datei plăţii salariilor la instituţiile publice

În temeiul prevederilor art. 53 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale prevederilor art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

Art. I. - Anexa la Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 86/2005 pentru reglementarea datei plăţii salariilor la instituţiile publice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 2 februarie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul finanţelor publice,

Eugen Orlando Teodorovici

 

Bucureşti, 28 aprilie 2015.

Nr. 501.

 

ANEXĂ

(Anexa la Ordinul nr. 86/2005)

 

LISTA

eşalonării pe zile a plăţii salariilor ordonatorilor principali de credite şi a instituţiilor publice subordonate

 

Cod în profil departamental

Denumirea ordonatorului principal de credite

Data plăţii salariilor

1

Administraţia Prezidenţială

7

2

Senatul României

5

3

Camera Deputaţilor

5

4

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

8

5

Curtea Constituţională

5

6

Consiliul Legislativ

5

7

Curtea de Conturi

10

8

Consiliul Concurenţei

10

9

Avocatul Poporului

6

10

Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii

12

11

Consiliul Naţional al Audiovizualului

8

13

Secretariatul General al Guvernului

10

14

Ministerul Afacerilor Externe

15

15

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice

12

16

Ministerul Finanţelor Publice

10

17

Ministerul Justiţiei

10

18

Ministerul Apărării Naţionale

15

19

Ministerul Afacerilor Interne

14

20

Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice

15

21

Ministerul Tineretului şi Sportului

14

22

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

12

23

Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor

10

24

Ministerul Transporturilor

12

25

Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice

14

26

Ministerul Sănătăţii

15

27

Ministerul Culturii

15

28

Ministerul pentru Societatea Informaţională

10

29

Ministerul Public

13

30

Agenţia Naţională de Integritate

15

31

Serviciul Român de Informaţii

15

32

Serviciul de Informaţii Externe

14

33

Serviciul de Protecţie şi Pază

15

34

Serviciul de Telecomunicaţii Speciale

14

35

Ministerul Economiei, Comerţului şi Turismului

10

36

Ministerul Energiei, întreprinderilor Mici şi Mijlocit şi Mediului de Afaceri

10

37

Academia Română

14

38

Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor

14

39

Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989

10

40

Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor

12

41

Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat

7

42

Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării

10

43

Agenţia Naţională de Presă AGERPRES

5

44

Institutul Cultural Român

12

47

Consiliul Superior al Magistraturii

10

48

Autoritatea Electorală Permanentă

6

50

Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal

10

51

Consiliul Economic şi Social

7

52

Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor

10

53

Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului

10

54

Ministerul Fondurilor Europene

12

55

Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor

10

3

Casa Naţională de Asigurări Sociale de Sănătate

15

4

Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei

10

5

Autoritatea de Supraveghere Financiară

5

7

Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în învăţământul Superior

5

8

Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii

10

17

Registrul Urbaniştilor din România

12

19

Institutul de Drept Public şi Ştiinţe Administrative al României

10


MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

Nr. 506 din 22 aprilie 2015

CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

Nr. 210 din 9 aprilie 2015

 

ORDIN

pentru modificarea Ordinului ministrului sănătăţii publice şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1.782/576/2006 privind înregistrarea şi raportarea statistică a pacienţilor care primesc servicii medicale în regim de spitalizare continuă şi spitalizare de zi

 

Văzând Referatul de aprobare nr. N.B. 3.961 din 22 aprilie 2015 al Ministerului Sănătăţii şi nr. D.G. 617 din 9 aprilie 2015 al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate,

având în vedere prevederile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,

ţinând cont de prevederile art. 2 lit. a)-d) şi art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 17 alin. (5) din Statutul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 972/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul sănătăţii şi preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate emit următorul ordin:

Art. I. - Ordinul ministrului sănătăţii publice şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1.782/576/2006 privind înregistrarea şi raportarea statistică a pacienţilor care primesc servicii medicale în regim de spitalizare continuă şi spitalizare de zi, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14 din 9 ianuarie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 9, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (41), cu următorul cuprins:

“(41) Începând cu luna mai 2015, transmiterea SMDPC se face lunar, până la data de 4 a lunii, şi va conţine datele aferente pacienţilor externaţi în luna precedentă.”

2. La articolul 9, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (51), cu următorul cuprins:

“(51) începând cu luna mai 2015, transmiterea SMDPZ se face lunar, în formatul valabil la momentul închiderii/raportării fişei/vizitei până la data de 4 a lunii, şi va conţine informaţii referitoare la:

a) cazurile rezolvate în spitalizare de zi în luna precedentă;

b) serviciile acordate în regim de spitalizare de zi efectuate în luna precedentă, pentru care, în vederea decontării, nu este necesară închiderea fişei de spitalizare de zi după fiecare vizită;

c) serviciile acordate în regim de spitalizare de zi pentru care, în vederea decontării, s-a închis fişa de spitalizare de zi în luna precedentă, după terminarea vizitei/vizitelor necesare finalizării serviciului medical;

d) serviciile acordate în camerele de gardă şi în structurile de primire urgenţe din cadrul spitalelor pentru care finanţarea nu se face din bugetul Ministerului Sănătăţii, care nu necesită internare prin spitalizare continuă, pentru care se întocmeşte fişă pentru spitalizare după modelul prevăzut în anexa nr. 3 la Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 1.706/2007 privind conducerea şi organizarea unităţilor şi compartimentelor de primire a urgenţelor, cu modificările şi completările ulterioare, având data predării pacientului în luna precedentă.”

3. La anexa nr. 2, Notă 2 privind criteriile de internare prevăzute în hotărârea Guvernului pentru aprobarea pachetelor de servicii medicale şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate în vigoare se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Notă 2

privind criteriile de internare prevăzute în hotărârea Guvernului pentru aprobarea pachetelor de servicii medicale şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate în vigoare

 

Criterii de internare

Cod

naştere

1

urgenţe medico-chirurgicale şi situaţiile în care este pusă în pericol viaţa pacientului sau care au acest potenţial, ce necesită supraveghere medicală continuă

2

boli cu potenţial endemoepidemic care necesită izolare şi tratament

3

bolnavi aflaţi sub incidenţa art. 109, 110, 124 şi 125 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, şi în cazurile dispuse prin ordonanţă a procurorului pe timpul judecării sau urmăririi penale, care necesită izolare ori internare obligatorie, şi tratamentul persoanelor private de libertate pentru care instanţa de judecată a dispus executarea pedepsei într-un penitenciar-spital, precum şi tratamentul pacienţilor din penitenciare ale căror afecţiuni necesită monitorizare şi reevaluare în cadrul penitenciarelor-spital

4

diagnosticul nu poate fi stabilit şi tratamentul nu poate fi efectuat şi/sau monitorizat în ambulatoriu ori spitalizare de zi

5

bolnavi care necesită asistenţă medicală spitalicească de lungă durată - ani

6”

 

            4. La anexa nr. 4, Notă 1 privind criteriile de internare prevăzute în hotărârea Guvernului pentru aprobarea pachetelor de servicii medicale şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate în vigoare se modifică şi va avea următorul cuprins:

“Notă 1

privind criteriile de internare prevăzute în hotărârea Guvernului pentru aprobarea pachetelor de servicii medicale şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate în vigoare

 

Criterii de internare

Cod

urgenţe medico-chirurgicale, ce necesită supraveghere medicală până la 12 ore în condiţiile stabilite în norme

1*)

diagnosticul nu poate fi stabilit şi tratamentul nu poate fi efectuat şi/sau monitorizat în ambulatoriu

2**)

epidemiologie pentru bolnavii care necesită tratament în afecţiuni care nu necesită izolare în condiţiile stabilite în norme

3**)

 

*) Criteriul de internare «cod 1» se completează numai în cazul în care pacientul beneficiază de serviciile prevăzute la poziţiile 86, 87,94 şi 95 din lista prevăzută la cap. I lit. B pct. B.1 din anexa nr. 22 la Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 388/186/2015 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2015 a Hotărârii Guvernului nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015, care se acordă în structuri de spitalizare de zi aprobate/avizate de Ministerul Sănătăţii.

**) Criteriul de internare «cod 3» se completează numai în cazul în care pacientul este neasigurat şi beneficiază de serviciile prevăzute la poziţiile 9 şi 10 din lista prevăzută la cap. I lit. B pct. B.3.1 şi poziţia 62 din lista de la pct. B.3.2 din anexa nr. 22 la Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 388/186/2015, care se acordă în structuri de spitalizare de zi aprobate/avizate de Ministerul Sănătăţii, în cazul în care serviciile prevăzute la poziţiile 9 şi 10 din lista prevăzută la cap. I lit. B pct. B.3.1 şi poziţia 62 din lista de la pct. B.3.2 sunt acordate asiguraţilor, se completează «cod 2».”

5. Anexa nr. 5 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

6. În anexa nr. 7, punctul 10 de la secţiunea “Datele din fişa prevăzută în anexa nr. 3 la Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 1.706/2007, cu modificările şi completările ulterioare, care formează Setul minim de date la nivel de pacient pentru spitalizarea de zi (SMDPZ)” se modifică şi va avea următorul cuprins:

“10. Tipul de serviciu de spitalizare de zi: reprezintă serviciile de la poziţiile 37 şi 38 din lista prevăzută la lit. B pct. B.3 subpct. 3.2 din anexa nr. 22 la Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 388/186/2015.”

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

p. Ministrul sănătăţii,

Gabriel Florin Puşcău,

secretar general

p. Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate,

Leana Stoea

 

 

ANEXĂ

 

(Anexa nr. 5

1a Ordinul nr. 1.782/575/2006)

 

INSTRUCŢIUNI

privind completarea fişei de spitalizare de zi (FSZ)

 

Se întocmesc fişe de spitalizare de zi distincte pentru fiecare poziţie din cazurile rezolvate/serviciile medicale în regim de Spitalizare de zi prevăzute la lit. B pct. B.1, B.2, pct. B.3 subpct. B.3.1 şi B.3.2 din anexa nr. 22 la Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 388/186/2015 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2015 a Hotărârii Guvernului nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015.

1. Datele de identificare a spitalului şi datele de identificare a pacientului se completează la fel ca cele din formularul “Foaie de observaţie clinică generală”.

2. Numărul de înregistrare al fişei de spitalizare de zi este unic pe spital, se face după codul unic din registrul de intrări-ieşiri pentru spitalizare de zi al spitalului, iar numerotarea începe cu 1 la data de 1 ianuarie a fiecărui an.

3. Tipul internării: se trece în căsuţa alăturată codul tipului de trimitere (1,2, 3, 5, respectiv 9), după cum urmează:

1 - fără bilet de internare;

2 - bilet de internare de la medicul de familie (Bl MF);

3 - bilet de internare de la medicul specialist (Bl MS);

5 - internare la cerere;

9 - alte situaţii: bilet de internare de la medici care au încheiate convenţii cu casa de asigurări de sănătate pentru a elibera bilete de internare: medicii din unităţile de asistenţă medico-socială, medicii din centrele de dializă private aflate în relaţie contractuală cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, medicii care îşi desfăşoară activitatea în dispensare TBC, în laboratoare de sănătate mintală, respectiv în centre de sănătate mintală şi staţionar de zi psihiatrie, în cabinete de medicină dentară care nu se află în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate şi care se află în structura spitalelor ca unităţi fără personalitate juridică, precum şi de medicii de medicina muncii.

Pentru tipul internării Bl MF (2), Bl MS (3) şi alte (9) se completează seria Bl cu seria biletului de internare şi nr. Bl cu numărul biletului de internare.

4. Criteriul de internare se completează numeric în ordinea prevăzută în Hotărârea Guvernului nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014- 2015, conform Notei 1 privind criteriile de internare, ataşată fişei de spitalizare de zi.

5. Tip servicii spitalizare de zi se completează conform tipurilor de servicii de spitalizare de zi prevăzute la lit. B din anexa nr. 22 la Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 388/186/2015:

a) C: pentru serviciile medicale de tip “caz rezolvat” - de la lit. B pct. B.1 şi B.2 din anexa nr. 22 la Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 388/186/2015;

b) S: pentru serviciile medicale de tip “serviciu” - de la lit. B, pct. B.3 din anexa nr. 22 la Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 388/186/2015.

6. Tip caz rezolvat: se completează numai pentru serviciile medicale de tip caz rezolvat, după cum urmează:

a) M: pentru serviciile medicale de tip “caz rezolvat” de tip MEDICAL - de la lit. B pct. B.1 din anexa nr. 22 la Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 388/186/2015;

b) C: pentru serviciile medicale de tip “caz rezolvat” de tip CHIRURGICAL - de la lit. B pct. B.2 din anexa nr. 22 la Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 388/186/2015.

7. Diagnosticul principal şi diagnosticele secundare se codifică conform Listei tabelare a bolilor conform clasificării RO DRG v.1, prevăzută în Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.199/2011 privind introducerea şi utilizarea clasificării RO DRG v.1, de către medicul curant.

8. Vizitele se înregistrează pentru fiecare prezentare a pacientului cuprinsă în fişa de spitalizare de zi, prin completarea următoarelor informaţii: data vizitei, ora de început şi ora de sfârşit. Numărul vizitelor consemnate în fişa de spitalizare de zi se completează în prima pagină a fişei de spitalizare de zi, la momentul închiderii fişei. Data primei vizite coincide cu data deschiderii fişei de spitalizare de zi. În situaţia în care fişa de spitalizare de zi se închide la o dată ulterioară, indiferent de tipul serviciilor de spitalizare de zi, caz rezolvat sau serviciu, ultima vizită consemnată trebuie să aibă data mai mică sau egală cu data închiderii fişei.

9. Procedurile medicale se codifică conform clasificării RO DRG v.1, prevăzută în Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.199/2011.

10. Investigaţiile de laborator se codifică conform Nomenclatorului investigaţiilor de laborator în vigoare din 15 februarie 2006.

11. Înregistrarea procedurilor medicale, a investigaţiilor de laborator şi a tratamentului se face distinct pentru fiecare vizită.

12. Rubrica “Alte examene de specialitate” se completează în situaţia în care pacientului i se acordă consultaţii în diverse specialităţi necesare pentru rezolvarea cazului sau a serviciului.

13. Înregistrarea serviciilor pentru spitalizarea de zi de tip “serviciu” se face distinct pentru fiecare vizită, dacă serviciile respective au fost efectuate în cadrul vizitei, completând denumirea serviciului, conform lit. B pct. B.3. din anexa nr. 22 la Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 388/186/2015.

Vizita durează maximum 12 ore pe zi şi nu sunt posibile mai multe vizite în aceeaşi zi pe aceeaşi fişă de spitalizare de zi.

În cadrul unei vizite pot fi înregistrate servicii diferite numai pentru serviciile medicale prevăzute la poziţiile 1-7 de la lit. B pct. B.3 subpct. B.3.1 din anexa nr. 22 la Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 388/186/2015.

Pentru spitalizarea de zi de tip “caz rezolvat” secţiunea “Servicii efectuate” nu se completează.


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.