MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI Nr. 601/2015

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI

 

P A R T E A  I

Anul 183 (XXVII) - Nr. 601         LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ŞI ALTE ACTE         Luni, 10 august 2015

 

SUMAR

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

Decizia nr. 415 din 28 mai 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), (2) şi (6), art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, ale anexelor nr. 2 şi nr. 3b din Legea nr. 63/2011, precum şi ale Legii nr. 63/2011 în ansamblu

 

Decizia nr. 426 din 9 iunie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (2) teza a două din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, art. 249 alin. (1), a sintagmei „Consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului” cuprinsă în art. 286 alin. (1)-(3), precum şi ale art. 286 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal  

 

Decizia nr. 432 din 9 iunie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) şi (8) din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 444 din 16 iunie 2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5491 din Codul de procedură penală

 

Decizia nr. 452 din 16 iunie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

 

86. - Ordin al viceprim-ministrului, ministrul afacerilor interne, pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului internelor şi reformei administrative nr. 490/2008 privind însemnele heraldice ale structurilor Ministerului Afacerilor Interne  

 

4.621. - Ordin al ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice pentru modificarea şi completarea Metodologiei-cadru de organizare şi funcţionare a consiliului de administraţie din unităţile de învăţământ preuniversitar, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.619/2014

 

DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 415

din 28 mai 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), (2) şi (6), art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, ale anexelor nr. 2 şi nr. 3b din Legea nr. 63/2011,

precum şi ale Legii nr. 63/2011 în ansamblu

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţă Cochinţu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), (2) şi (6), art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, precum şi ale anexelor nr. 2 şi nr. 3b din Legea nr. 63/2011, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, în numele şi în calitate de reprezentant legal al membrilor săi de sindicat Elena Antoniu şi alţii, în Dosarul nr. 2.835/40/2014 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 173D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 182D/2015 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, excepţie ridicată de Sindicatul învăţământ Brăila Corneliu Gheorghe Caranica”, în numele şi în calitate de reprezentant legal al membrilor săi de sindicat Iuliana Pătraşcu şi alţii, în Dosarul nr. 1.558/113/2014 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autoarea excepţiei a depus concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

6. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor, iar reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 182D/2015 la Dosarul nr. 173D/2015, care este primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

8. Prin încheierea din 21 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.835/40/2014, Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), (2) şi (6), art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, precum şi ale anexelor nr. 2 şi nr. 3b din Legea nr. 63/2011, excepţie ridicată de Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, în numele şi în calitate de reprezentant legal al membrilor săi de sindicat Elena Antoniu şi alţii într-o cauză având ca obiect soluţionarea unor litigii de muncă privind salarizarea personalului din învăţământ.

9. Prin încheierea din 22 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.558/113/2014, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de munca şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, excepţie ridicată de Sindicatul învăţământ Brăila Corneliu Gheorghe Caranica”, în numele şi în calitate de reprezentant legal al membrilor săi de sindicat Iuliana Pătraşcu şi alţii, cu ocazia soluţionării apelului declarat împotriva unei sentinţe pronunţată de Tribunalul Brăila într-o cauză având ca obiect soluţionarea unor litigii de muncă privind salarizarea personalului din învăţământ.

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 877 din 28 iunie 2011. În acest sens, arată că, prin Legea nr. 63/2011, salariile de încadrare ale cadrelor didactice au fost micşorate, deşi, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 877 din 28 iunie 2011, reîncadrarea salarială a cadrelor didactice, începând cu data de 1 ianuarie 2010, trebuia făcută în raport cu salariile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, adică prin luarea în calcul a unui coeficient de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400 lei.

11. În acest context, precizează faptul că Guvernul României a încercat, în repetate rânduri, modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, prin numeroase ordonanţe de urgenţă, care au fost atacate la Curtea Constituţională pentru vicii de neconstituţionalitate. Instanţa de contencios constituţional, prin decizii succesive, a constatat neconstituţionalitatea acestora, astfel încât Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 a rămas aplicabilă astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008.

12. Potrivit considerentelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 877 din 28 iunie 2011 şi celor ale deciziilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3 din 4 aprilie 2011 şi nr. 11 din 8 octombrie 2012 (pronunţate în soluţionarea unor recursuri în interesul legii), salariile cadrelor didactice trebuiau să revină, începând cu data de 1 ianuarie 2011, la cuantumul avut în luna iunie 2010, deci la nivelul prevăzut de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008.

13. Arată că, în fapt, Legea nr. 63/2011 a readus valorile salariale ale cadrelor didactice la nivelul stabilit prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, care a fost declarată neconstituţională, ceea ce a condus la o scădere a cuantumului salariilor. În acest sens, susţine că, după pronunţarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 877 din 28 iunie 2011, Guvernul avea obligaţia să respecte prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie şi să modifice salariile prevăzute în anexele Legii nr. 63/2011, prin raportarea lor la valorile stabilite prin Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008.

14. În concluzie, autoarea excepţiei susţine că dispoziţiile Legii nr. 63/2011 sunt neconstituţionale, întrucât contravin prevederilor art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, deoarece aceste dispoziţii perpetuează prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, chiar dacă introduc în locul coeficienţilor de multiplicare rezultatul înmulţirii acestora”. În opinia acesteia, soluţia constituţională pentru uniformizarea salariilor din învăţământ era raportarea valorilor la cele rezultate din prevederile Legii nr. 221/2008.

15. Tribunalul Botoşani - Secţia I civilă şi Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 575 din 4 mai 2011.

16. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate,

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (i), (2) şi (6), art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, ale anexelor nr. 2 şi nr. 3b din Legea nr. 63/2011, precum şi Legea nr. 63/2011 în ansamblu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011. Dispoziţiile criticate, în mod punctual, au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (1), (2) şi (6): (1) începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la 31 decembrie 2011, personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ beneficiază de drepturile de natură salariată stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege.

(2) Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ este cel prevăzut în anexele nr. 1, 2, 3a şi 3b, după caz.[...]

(6) Prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă şi contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii ori alte drepturi băneşti sau în natură care excedează prevederilor prezentei legi”;

- Art. 2 alin. (1) şi (2): (1) încadrarea personalului prevăzut la art. 1 se face potrivit prevederilor prezentei legi.

(2) Persoanele care au salariul de încadrare între limita minimă şi maximă a tranşei de vechime pentru funcţiile didactice din învăţământul universitar, respectiv a gradului profesional sau a treptei profesionale pentru funcţiile didactice auxiliare îşi păstrează încadrarea avută dacă se situează între limitele prevăzute în anexele la prezenta lege.”;

- Art. 6: „Orice alte dispoziţii contrare cu privire la stabilirea salariilor şi a celorlalte drepturi de natură salarială, în anul 2011, pentru personalul prevăzut la art. 1 alin. (1), se abrogă”.

- Anexa nr. 2 are următorul titlu: „Salarii de încadrare pentru personalul didactic din învăţământul preuniversitar] iar anexa nr. 3b, „Salarii de încadrare pentru personalul didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar”

20. Deşi Legea nr. 63/2011 reglementează, după cum indică însuşi titlul său, salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, având aplicabilitate limitată în timp, potrivit Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii acesteia, întrucât îşi produce efecte în cauzele în cadrul cărora a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. Mai mult, Curtea reţine că aplicabilitatea Legii nr. 63/2011 a fost prelungită de legiuitor, succesiv, până la sfârşitul anului 2015.

21. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor.

22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că principala critică a autorilor excepţiei de neconstituţionalitate este aceea că salariile personalului didactic şi didactic auxiliar trebuiau să revină, începând cu data de 1 ianuarie 2011, la cuantumul (calculat pe baza coeficientului de multiplicare 1,000 de 400 lei) prevăzut de Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 28 octombrie 2008, coroborată cu Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009. Astfel, autorii excepţiei critică noua reglementare a salarizării personalului didactic şi didactic auxiliar - Legea nr. 63/2011, prevederi cu privire la care Curtea s-a pronunţat, spre exemplu, prin Decizia nr. 623 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 26 din 13 ianuarie 2015, sau prin Decizia nr. 203 din 31 martie 2015* *) şi prin Decizia nr. 211 din 31 martie 2015**), nepublicate la data pronunţării prezentei decizii, constatând constituţionalitatea acestora.

23. Referitor la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea a reiterat jurisprudenţa sa referitoare la dreptul autorităţii legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, şi Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). De asemenea, Curtea a amintit jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor săi din bugetul de stat, şi anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57. Cu privire la exigenţele referitoare la previzibilitatea normelor juridice şi protecţia aşteptărilor legitime ale cetăţenilor, Curtea a constatat că acestea nu sunt încălcate câtă vreme Legea nr. 63/2011 a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii profesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. În plus, Curtea a reţinut că drepturile câştigate nu sunt cu nimic afectate prin reglementarea dedusă controlului de constituţionalitate.

24. De asemenea, Curtea a constatat că, în materia salarizării personalului didactic şi didactic auxiliar, a existat o situaţie juridică specifică, determinată de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare şi de practica judiciară neunitară, care a condus la un sistem de salarizare neunitar.

În acest context specific salarizării personalului didactic şi didactic auxiliar, reglementarea criticată dă expresie unei măsuri de politică bugetară, determinată de impactul financiar major asupra cheltuielilor de personal aprobate pentru anul 2011, având în vedere consecinţele modificărilor legislative şi ale soluţiilor pronunţate de instanţele judecătoreşti, urmărind să elimine inechitatea în stabilirea salariilor din sistemul naţional de învăţământ.

25. Cu privire la principiul constituţional consacrat de art. 1 alin. (5), prin Decizia nr. 575 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011, Curtea s-a pronunţat în cadrul controlului a priori de constituţionalitate asupra Legii privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ (devenită Legea nr. 63/2011), reţinând că acesta impune existenţa unei legislaţii previzibile, unitare şi coerente. De asemenea, impune limitarea posibilităţilor de modificare a normelor juridice, stabilitatea regulilor instituite prin acestea, ceea ce presupune obligaţii deopotrivă opozabile atât legiuitorului primar, cât şi celui delegat. Curtea a mai constatat că aceste exigenţe nu sunt încălcate câtă vreme legea a fost adoptată pentru a realiza unificarea salarizării unei categorii socioprofesionale, respectiv pentru reglementarea unitară a domeniului vizat. Această lege temporară a fost promovată în scopul de a crea premisele necesare pentru ca statul să îşi îndeplinească obligaţiile constituţionale menţionate, prin aplicarea măsurilor preconizate urmând să se asigure existenţa fondurilor necesare pentru ca întreg personalul din învăţământ să îşi poată primi drepturile cuvenite, în aceleaşi condiţii, fără discriminări. Totodată, Curtea, în acord cu jurisprudenţa instanţei de contencios european al drepturilor omului, a subliniat distincţia dintre dreptul persoanei de a continua să primească, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum şi dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată. În acelaşi sens sunt Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 19 aprilie 2007, pronunţată lin Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei (paragraful 94) şi Hotărârea din 20 mai 2010, pronunţată în Cauza Lelas împotriva Croaţiei (paragraful 58).

26. Referitor la invocarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 877 din 28 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, Curtea a reţinut că, în ceea ce priveşte considerentele rezultate din Decizia Curţii Constituţionale nr. 877 din 28 iunie 2011 şi din deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3 din 4 aprilie 2011 şi nr. 11 din 8 octombrie 2012 (pronunţate în soluţionarea unor recursuri în interesul legii), acestea nu pot fi aplicate mutatis mutandis la situaţia legislativă actuală, şi anume la prevederile Legii nr. 63/2011, pentru că se referă la soluţii legislative diferite. Deciziile pronunţate în cadrul soluţionării unor recursuri în interesul legii reprezintă rezultatul unei activităţi de interpretare a legii, iar nu de legiferare, şi îşi găsesc aplicabilitatea atât timp cât norma interpretată este în vigoare.

27. Totodată, Curtea a observat că, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011, legiuitorul a reglementat prin art. 2 alin. (1) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, o majorare cu până la 10% a salariilor de bază şi a sporurilor, indemnizaţiilor şi a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care nu fac parte, potrivit legii, din salariul de bază, pentru anumite categorii de personal didactic din învăţământul preuniversitar, începând cu ianuarie 2014, iar prin art. 2 alin. (2)-(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, o majorare cu 5% a salariilor de bază şi a sporurilor, indemnizaţiilor şi a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care nu fac parte, potrivit legii, din salariul de bază al personalului didactic şi didactic auxiliar, începând cu 1 martie 2015, şi cu 5% începând cu 1 septembrie 2015.

28. În final, Curtea a subliniat că, deşi legiuitorul are dreptul, potrivit Legii fundamentale, de a reglementa salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar, iar Legea nr. 63/2011 a fost concepută ca o lege cu aplicare limitată în timp (a cărei aplicabilitate a fost prelungită succesiv până la sfârşitul anului 2015), totuşi, în activitatea sa de legiferare în această materie, trebuie să ţină seama că învăţământul constituie prioritate naţională, iar salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar trebuie să fie în acord cu rolul şi importanţa activităţii prestate.

29. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

30. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Liga Sindicatelor din învăţământ Botoşani, în numele şi în calitate de reprezentant legal al membrilor săi de sindicat Elena Antoniu şi alţii, în Dosarul nr. 2.835/40/2014 al Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă şi de Sindicatul învăţământ Brăila Corneliu Gheorghe Caranica”, în numele şi în calitate de reprezentant legal al membrilor săi de sindicat Iuliana Pătraşcu şi alţii, în Dosarul nr. 1.558/113/2014 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (1), (2) şi (6), art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, ale anexelor nr. 2 şi nr. 3b din Legea nr. 63/2011, precum şi Legea nr. 63/2011 în ansamblu sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Botoşani - Secţia I civilă şi Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 28 mai 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţă Cochinţu


*) Decizia nr. 203 din 31 martie 2015 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 15 iunie 2015.

*) Decizia nr. 211 din 31 martie 2015 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 11 iunie 2015.

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 426

din 9 iunie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (2) teza a două din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, art. 249 alin. (1), a sintagmei „Consiliu/ local poate acorda scutire de la plata impozitului” cuprinsă în art. 286 alin. (1)-(3), precum şi ale art. 286 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, art. 249 şi art. 286 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 6.873/62/2013 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.162D/2014.

2. La apelul nominal se prezintă personal autoarea excepţiei, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că dosarul se află la al doilea termen de judecată, fiind amânat, în temeiul dispoziţiilor art. 222 alin. (1) din Codul de procedură civilă coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, prin încheierea pronunţată la data de 7 mai 2015 La acea dată, Curtea, la cererea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate şi fără a se încuviinţa solicitările formulate de aceasta cu privire la obţinerea de către Curtea Constituţională de la Institutul Naţional de Statistică şi, respectiv, de la Direcţia Fiscală a Municipiului Braşov a unor documente privind rata sărăciei la zi” şi evidenţa numerică a persoanelor scutite de impozit”, a amânat judecarea cauzei pentru data de 9 iunie 2015.

4. Magistratul-asistent mai referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus un înscris prin care solicită Curţii Constituţionale efectuarea demersurilor necesare obţinerii în mod oficial de la Institutul Naţional de Statistică Bucureşti a unui act care să evidenţieze rata sărăciei în România pentru perioada 2000- 2014, iar de la Direcţia Fiscală a Municipiului Braşov, dar şi altor câtorva astfel de direcţii fiscale din alte oraşe din ţară o evidenţă numerică a persoanelor scutite de la plata impozitului pe locuinţă pentru perioada 2000-2014, în vederea dovedirii discriminării create de dispoziţiile legale criticate şi a legăturii dintre textele de lege care prevăd obligaţia plăţii impozitului pe locuinţă şi rata sărăciei din România.

5. Având cuvântul în legătură cu aceste cereri, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a probelor în această fază procesuală ca fiind inadmisibile în ceea ce priveşte controlul de constituţionalitate al unui text de lege.

6. Curtea, în temeiul art. 22 din Codul de procedură civilă coroborate cu ale art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind compatibilitatea procedurii jurisdicţionale a Curţii Constituţionale cu regulile procedurii civile în ceea ce priveşte punerea în discuţie a existenţei sau inexistenţei unor fapte, respinge cererile formulate.

7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care depune în probaţiune şi prezintă înscrisuri şi acte care demonstrează legătura indisolubilă între sărăcie şi impunerea obligaţiei de plată a impozitului pe locuinţe, denumite în mod generic clădiri, şi, totodată, se referă la situaţia financiară personală. În continuare, raportat la realitatea care rezultă din documentele depuse, evidenţiază că în România sunt între 4 şi 5 milioane de români care trăiesc în sărăcie, respectiv care nu îşi pot acoperi nici 60% din nevoi, drept urmare apreciază că impozitul pe clădiri trebuie revizuit. Mai arată că perspectiva din care a formulat excepţia de neconstituţionalitate este diferită de cea analizată în precedent de Curtea Constituţională.

8. În continuare susţine că în cazul persoanelor fizice nu se justifică impunerea cauţiunii prevăzute de art. 215 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, deoarece, dacă persoana respectivă nu a avut bani să plătească impozitul, cu atât mai puţin ar avea bani să plătească cauţiunea pentru suspendarea executării. În legătură cu sintagma Consiliul local poate acorda scutim de la plata impozitul ui” cuprinsă în art. 286 alin. (1)-(3) din Codul fiscal, arată că aceasta creează discriminări între persoane aflate în ţară în aceeaşi situaţie, respectiv persoane cu venituri mici sau foarte mici. Caracterul facultativ al sintagmei creează discriminare, prin urmare apreciază că pentru ca norma să fie constituţională ar trebui să fie una obligatorie în concordanţă cu art. 56 din Constituţie. În acest sens consiliile locale ar trebui să fie obligate să acorde scutiri.

9. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 641 din 28 iunie 2007, Decizia nr. 1.039 din 13 noiembrie 2007 sau Decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2008.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

10. Prin încheierea din 5 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 6 873/62/2013, Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, art. 249 şi art. 286 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Filofteia Ciobanu într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea cererii sale de anulare a unui act de control taxe şi impozite.

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 215 alin. (2) teza a două din Codul de procedură fiscală îngrădeşte accesul liber la justiţie prin condiţionarea suspendării actului administrativ fiscal de depunerea unei cauţiuni. Arată că persoanele care au un nivel de trai scăzut nu au posibilităţi financiare pentru plata cauţiunii, în privinţa sintagmei „Consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului” cuprinsă în art. 286 alin. (1)-(3) din Codul fiscal, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că scutirile şi facilităţile de la plata impozitului pe clădiri şi terenuri sunt acordate de consiliile locale după bunul plac, ceea ce contravine principiului constituţional al aşezării juste a sarcinilor fiscale, potrivit căruia „sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale” şi nu poate să lase la aprecierea facultativă a consiliilor locale aceste scutiri. Mai mult, sintagma criticată creează şi discriminări între cetăţeni care se află în aceeaşi situaţie, respectiv au acelaşi nivel de trai scăzut, deoarece unele consilii locale pot acorda efectiv aceste facilităţi, iar altele pot acorda doar parţial sau deloc.

12. Referitor la alin. (5) al art. 286 din Codul fiscal, arată că scutirea de la plata impozitelor sau reducerea acestora ar trebui să se aplice persoanelor cu un nivel de trai scăzut raportat la perioada în care au realizat un venit mic sau deloc, şi nu pentru luna în curs.

13. Cu privire la art. 249 alin. (1) din Codul fiscal, arată că aceste dispoziţii contravin principiilor constituţionale ale justei aşezări a sarcinilor fiscale, precum şi al asigurării cetăţenilor unui nivel de trai decent, deoarece impun injust în sarcina unor persoane grav defavorizate anumite sume reprezentând impozite, majorări şi penalităţi.

14. Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

16. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate,

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise şi documentele depuse, susţinerile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl reprezintă dispoziţiile art. 215 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, art. 249 şi art. 286 din Codul fiscal. Însă, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea va reţine ca obiect al acesteia dispoziţiile art. 215 alin. (2) teza a două din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, art. 249 alin. (1), sintagma „Consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului cuprinsă în art. 236 alin. (1)-(3) şi art. 286 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, texte de lege care au următorul cuprins:

- Art. 215 alin. (2) teza a două din Codul de procedură fiscală: „Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingem dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune de până ta 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauţiune de până ta 2.000 lei*

- Art. 249 alin. (1) din Codul fiscal: „Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit.”;

- Art. 286 alin. (5) din Codul fiscal: „(5) Scutirea de la plata impozitelor sau reducerile acestora prevăzute la alin. (1), (2), (3) sau (4) se aplică persoanei respective cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care persoana depune documentele justificative în vederea scutirii sau reducerii.”.

20. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 47 privind nivelul de trai şi art. 56 alin. (2) privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale.

21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea, în privinţa susţinerilor autoarei excepţiei potrivit cărora dispoziţiilor art. 215 alin. (2) teza a două din Codul de procedură fiscală îngrădesc accesul liber la justiţie prin condiţionarea suspendării actului administrativ fiscal de depunerea unei cauţiuni, reţine că prin Decizia nr. 500 din 6 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 18 iunie 2008, a statuat că instituirea obligaţiei de plată a cauţiunii ca o condiţie a suspendării executării actului administrativ fiscal nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie, contrară prevederilor art. 21 din Constituţie, întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei formulate împotriva actului administrativ fiscal, ci cauţiunea a fost instituită de legiuitor exclusiv pentru a se putea solicita suspendarea executării actului administrativ fiscal. Raportat la cauza de faţă, Curtea reţine că legiuitorul, prin edictarea normei legale criticate, şi-a exercitat tocmai competenţa dată în sarcina sa de textul art. 126 alin. (2) din Constituţie. Instituirea obligaţiei de plată a cauţiunii, ca o condiţie a suspendării executării actului administrativ fiscal, are o dublă finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării, prin efectul suspendării acesteia, şi, pe de altă parte, de a preveni şi [imita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici.

22. Referitor la susţinerile potrivit cărora dispoziţiile art. 249 alin. (1) din Codul fiscal contravin justei aşezări a sarcinilor fiscale, precum şi asigurării unui nivel de trai decent cetăţenilor, deoarece impun, injust, în sarcina unor persoane grav defavorizate plata unor sume reprezentând impozite, majorări şi penalităţi, Curtea reţine că dispoziţia legală criticată instituie regula potrivit căreia toate persoanele care au în proprietate o clădire situată în România trebuie să plătească un impozit anual, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care legea prevede astfel. Mai mult, Curtea reţine că impozitul astfel datorat este un impozit real, stabilit în sarcina persoanelor fizice şi juridice, după anumite criterii, având ca bază averea acestora, indiferent de persoana contribuabilului.

23. Având în vedere că impozitele şi taxele locale reprezintă o categorie de venituri bugetare care alimentează bugetele locale, Curtea apreciază că prevederea legală criticată este în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale ale art. 56 alin. (1) potrivit cărora cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice, iar sistemul legal de impunere asigură aşezarea justă a sarcinilor fiscale, fiind interzise doar alte prestaţii, în afara celor stabilite prin lege.

24. Referitor la sintagma „consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului” cuprinsă în art. 286 alin. (1)-(3) din Codul fiscal, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că scutirile şi facilităţile de la plata impozitului pe clădiri şi terenuri sunt acordate de consiliile locale după bunul plac, fiind lăsate la aprecierea facultativă a acestora. De asemenea, sintagma criticată creează şi discriminări între cetăţenii care se află în aceeaşi situaţie, deoarece unele consilii pot acorda efectiv aceste facilităţi, iar altele doar parţial. Cu privire la aceste critici, Curtea observă că, potrivit primelor două alineate ale art. 286 din Codul fiscal, consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului pe clădiri şi a impozitului pe terenul aferent acestora sau o reducere numai în cazul în care clădirea şi terenul aferent sunt folosite ca domiciliu al persoanei fizice. La alin. (3) al art. 286 din Codul fiscal, consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului pe clădiri şi a impozitului pe teren sau o reducere a acestora numai pentru considerente de natură socială. Potrivit pct. 220 din Normele metodologice din 22 ianuarie 2004 de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, facilităţile prevăzute la art. 286 alin. (1)-(4) din Codul fiscal pot fi acordate de consiliile locale pe baza criteriilor şi procedurilor stabilite de către acestea. De asemenea, se prevede că la acordarea scutirilor sau reducerilor consiliile locale pot avea în vedere facilităţile fiscale acordate persoanelor fizice prin reglementări neprevăzute în titlul IX din Codul fiscal.

25. Aşadar, Curtea observă că facilităţile fiscale nu sunt acordate după criterii arbitrare, ci pe baza unor criterii şi proceduri stabilite de către consiliile locale, în contextul autonomiei financiare a comunităţilor locale. În continuare, Curtea apreciază că atât obligaţia de plată a impozitelor, cât şi excepţiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţii identice, legiuitorul putând acorda anumite scutiri sau reduceri de impozite în favoarea anumitor categorii de contribuabili şi în anumite perioade de timp, în funcţie de situaţiile conjuncturale.

26. Drept urmare, critica nu poate fi reţinută, deoarece regula este ca toate persoanele să plătească impozitul anual pe clădiri, excepţia constând într-o facilitate prevăzută de legiuitor, care a creat, astfel, cadrul legal pentru instituirea unor măsuri de protecţie socială pentru anumite categorii de contribuabili aflaţi în anumite condiţii expres prevăzute de lege, fiind astfel în concordanţă cu art. 16 şi art. 56 din Constituţie. Mai mult, dispoziţiile legale criticate dau expresie prevederii constituţionale a art. 47 alin. (1) potrivit cărora statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.

27. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 286 alin. (5) din Codul fiscal, Curte reţine că susţinerile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci se materializează, în realitate, în nemulţumirea acesteia referitoare la modul de calcul şi aplicare a acestor scutiri de către autoritatea competentă. Or, o astfel de critică, prin care se tinde la modificarea dispoziţiilor legale ce fac obiectul excepţiei, excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii prevederilor legale, fără a le putea modifica sau completa.

28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 6.873/62/2013 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi autoare, în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe, şi constată că dispoziţiile art. 215 alin. (2) teza a două din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, art. 249 alin. (1), precum şi sintagma „Consiliul local poate acorda scutire de la plata impozitului” cuprinsă în art. 286 alin. (1)-(3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 iunie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 432

din 9 iunie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) şi (8) din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedeicu.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) şi (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marius-Costinel Radu în Dosarul nr. 3.726/311/2014 al Tribunalului Olt - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.233 D/2014.

2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin domnul avocat Răzvan-Constantin Murăriu, din cadrul Baroului Bucureşti, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală şi de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală, se arată că, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea acestor dispoziţii legale, dar că prezenta excepţie a fost invocată anterior datei publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei anterior menţionate. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, se arată că acestea dau posibilitatea rămânerii definitive a unor hotărâri judecătoreşti conţinând soluţii greşite, ce nu pot fi supuse controlului judecătoresc prin căi extraordinare de atac. Se susţine că, chiar şi în condiţiile în care art. 129 din Constituţie prevede exercitarea căilor de atac în condiţiile legii, se impune ca împotriva încheierii prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la art. 341 alin. (6) şi alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) din Codul de procedură penală să poată fi exercitată calea de atac a apelului. Se arată că, în lipsa acestei căi de atac, dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală, făcând trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014.

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală, se arată că aceasta este neîntemeiată. În susţinerea acestei soluţii sunt invocate deciziile Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014 şi nr. 58 din 24 februarie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin încheierea din 11 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 3.726/311/2014, Tribunalul Olt - Secţia penali a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 341 alin. (5) şi (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marius-Costinel Radu într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate de autorul excepţiei împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale.

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală se arată că acesta încalcă dispoziţiile art. 24 din Constituţie, întrucât limitează accesul participantului în procesul penal la judecarea propriei acţiuni, astfel încât drepturile şi interesele legitime ale acestuia nu pot fi apărate, nici în mod direct, nici prin reprezentarea sa de către un avocat. Se susţine că textul criticat contravine, totodată, prevederilor constituţionale ale art. 124 şi art. 127, conform cărora şedinţele de judecată sunt publice, iar justiţia se înfăptuieşte

În numele legii. Se arată că, prin reglementarea art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală, legiuitorul a făcut confuzie între lipsa de publicitate a şedinţelor de judecată şi neparticiparea părţilor la aceasta.

7. Referitor la dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, se arată că acestea nu asigură un acces efectiv, ci doar formal, la justiţie participanţilor la procesul penal, întrucât îi lipsesc pe aceştia de o cale de atac împotriva hotărârii pronunţate în primă instanţă potrivit art. 341 alin. (6) şi la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) din Codul de procedură penală. Se subliniază că, în acest fel, textul criticat încalcă principiul dublului grad de jurisdicţie în materie penală şi că sintagma condiţiile legii” din cuprinsul art. 129 vizează doar aspecte precum termenele în care pot fi exercitate căile de atac, modalităţile de exercitare şi instanţa competentă, fără să permită suprimarea acestora.

8. Tribunalul Olt - Secţia penală arată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală a devenit inadmisibilă prin pronunţarea de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 599 din 21 octombrie 2014, prin care instanţa de contencios constituţional a constatat neconstituţionalitatea lor.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

10. Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 341 alin, (5) din Codul de procedură penală a devenit inadmisibilă ca urmare a pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014, prin care acestea au fost declarate neconstituţionale. Se susţine că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedura penală este neîntemeiată. În acest sens, se arată că principiul dublului grad de jurisdicţie în materie penală, reglementat la art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, obligă la asigurarea acestuia în acele faze ale procesului penal în care se stabileşte vinovăţia inculpatului şi pedepsele penale ce urmează a fi execute. Or, având în vedere obiectul şi specificul fazei procesuale reglementate prin art. 341 din Codul de procedură penală, se conchide că textul criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale şi celor europene invocate de autorul excepţiei. Se subliniază faptul că dreptul constituţional prevăzut la art. Î29 alin. (1) din Legea fundamentală nu este unul absolut, ci se exercită în condiţiile legii, revenindu-i legiuitorului infraconstituţional atribuţia reglementării acestor limite, cu respectarea prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie.

11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 341 alin. (5) şi (8) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

- Art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală:

„Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor.

- Art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală: „Încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6) sita alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) este definitivă.*

14. Se susţine că textele criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) referitor la accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 124 alin. (1) referitor la înfăptuirea justiţiei, ale art. 127 cu privire la caracterul public al dezbaterilor şi ale art. 129 privind folosirea căilor de atac, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil.

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, Curtea Constituţională a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii „fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor este neconstituţională.

16. Potrivit prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, ,,nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale prinţ r-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”, iar conform dispoziţiilor art. 147 alin. (4) teza a două din Constituţie şi art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea i, nr. 807 din 3 decembrie 2010, deciziile Curţii Constituţionale îşi produc efectele de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. Întrucât încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost pronunţată pe data de 11 noiembrie 2014, iar publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 599 din 21 octombrie 2014 de constatare a neconstituţionalităţii textului criticat a intervenit după data încheierii anterior referite, respectiv pe data de 5 decembrie 2014, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea Decizia nr. 531 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 12 februarie 2014).

17. Curtea reţine că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de neconstituţionalitate, prin raportare la critici de neconstituţionalitate similare, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014 şi Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, prin care instanţa de contencios constituţional a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate invocată.

18. Prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, Curtea a constatat faptul că încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la art. 341 alin. (6) şi la alin. (7)pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) din Codul de procedură penală este definitivă şi nu este de natură a afecta constituţionalitatea prevederilor invocate, deoarece stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, atât art. 129, cât şi art. 126 alin. (2) din Constituţie fac referire la „condiţiile legii* atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată urmând a fi prevăzute „numai prin lege”. Dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu aduc atingere dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Legea fundamentală şi nici accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţie, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a Legii fundamentale şi a actelor normative internaţionale invocate de autorul excepţiei nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, aşa cum s-a arătat mai sus, art. 129 din Constituţie stipulează că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii. Totodată, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispoziţiile art. 340 şi art. 341 din Codul de procedură penală, în care nu se judecă infracţiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci soluţia de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie nu sunt aplicabile. De asemenea, prevederile art. 13 din Convenţie nu au aplicabilitate în cauza de faţă, întrucât dreptul la un recurs efectiv este distinct de dreptul la exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti.

19. Totodată, Curtea a constatat că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 340 şi art. 341 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului.

20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor invocate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marius-Costinel Radu în Dosarul nr. 3.726/311/2014 al Tribunalului Olt - Secţia penală.

2. Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marius-Costinel Radu în Dosarul nr. 3.726/311/2014 al Tribunalului Olt - Secţia penală şi constată că prevederile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Decizia se comunică Tribunalului Olt - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa din data de 9 iunie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 444

din 16 iunie 2015

privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5491 din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5491 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Aurelia Chirilă în Dosarul nr. 1.478/327/2014 al Tribunalului Tulcea - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 794D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părţile. Magistratul-asistent referă că telegramele trimise părţilor Speranţa Aureliana Tomescu şi Andrei Viorel Tomescu s-au întors cu menţiunea pe plic destinatar necunoscut la adresă”, aceştia fiind citaţi la adresa indicată de instanţa care a sesizat Curtea. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.061D/2014 ce are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5491 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alexandru Luca în Dosarul nr. 15.199/211/2^14 al Tribunalului Cluj - Secţia penală, precum şi în Dosarul nr. 1.294D/2014 ce are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5491 alin. (3) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Consiliul Local al Comunei Valu lui Traian în Dosarul nr. 30.785/212/2014 al Judecătoriei Constanţa.

4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, având în vedere obiectul parţial identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.0616/2014 şi nr. 1.294D/2014 la Dosarul nr. 794D/2014.

6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării,

7. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.061D/2014 şi nr. 1.294D/2014 la Dosarul nr. 794D/2014, care este primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5491 alin. (2), (3) şi (5) din Codul de procedură penală ca devenită inadmisibilă, arătând că acestea au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 166 din 17 martie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

9. Prin încheierile din 6 august 2014, 6 octombrie 2014 şi încheierea nr. 776 din 8 decembrie 2014, pronunţate în dosarele nr. 1.478/327/2014, nr. 15.199/211/2014 şi nr. 30.785/212/2014, Tribunalul Tulcea - Secţia penală, Tribunalul Cluj - Secţia penală şi Judecătoria Constanţa au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5491 din Codul de procedură penală, respectiv cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5491 alin. (3) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Aurelia Chirilă şi Luca Alexandru în cauze având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unor încheieri pronunţate de judecătorul de cameră preliminară, prin care s-a dispus desfiinţarea unor înscrisuri false, şi de Consiliul Local al Comunei Valu lui Traian într-o cauză având ca obiect soluţionarea propunerii de desfiinţare a unui înscris fals.

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul de lege criticat aduce atingere dreptului la apărare, accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, deoarece procedura se desfăşoară în camera de consiliu, fără participarea procurorului ori a persoanelor interesate. Astfel, aceste persoane nu pot cunoaşte argumentele celorlalţi participanţi şi, prin urmare, nici contesta aceste argumente, deoarece procedura nu este publică, iar singurul act ce se comunică este o copie a ordonanţei, nu pot propune probe ori combate probele administrate şi nu pot formula cereri sau nu se poate invoca principiul error communis facit jus. De asemenea, părţile menţionate nu pot contesta sau prezenta oral judecătorului argumentele lor, procedura fiind lipsită de contradictorialitate şi publicitate. Nu este respectat nici principiul egalităţii armelor, intimaţii având o poziţie procesuală inferioară celei a procurorului, care este unicul participant ce poate administra probe şi învesti instanţa cu cereri. Procedura reglementată de dispoziţiile de lege criticate, în ansamblul său, este extrem de sumară, expeditivă, cu termene scurte şi nu respectă garanţiile unui proces echitabil, mai precis egalitatea armelor şi contradictorialitatea, aşa cum au fost consacrate acestea de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în diverse soluţii de speţă.

11. Tribunalul Tulcea - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate conţin suficiente garanţii care asigură echitatea procedurii de confiscare sau desfiinţare a unui înscris. De la principiul publicităţii şedinţei de judecata sunt prevăzute o serie de excepţii, iar lipsa dezbaterilor contradictorii nu afectează echitatea procedurii de vreme ce părţile au putut depune note scrise şi pot formula contestaţie.

12. Tribunalul Cluj - Secţia penală apreciază că dispoziţiile art. 5491 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, fiind în contradicţie cu art. 21 alin. (3) din Constituţie, întrucât procedura de desfiinţare a înscrisului fals, atât în primă instanţă, cât şi în calea de atac a contestaţiei, se desfăşoară în camera de consiliu, fiind lipsită de publicitate, aspect menit să întreţină suspiciunea părţilor cu privire la justa soluţionare a cauzei lor. De asemenea, nu se respectă principiul contradictorialităţii, părţile neavând posibilitatea concretă de a propune niciun fel de probe.

13. Judecătoria Constanţa apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

14. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin, (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 5491 din Codul de procedură penală, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010, ce a fost introdus prin pct. 319 al art. 102 din titlul III al Legii nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, având următorul cuprins: ,,(1) în cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunţarea la urmărirea penală şi sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale sau a desfiinţării unui înscris, ordonanţa de clasare, însoţită de dosarul cauzei, se înaintează instanţei căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, după expirarea termenului prevăzut la art. 339 alin. (4) ori, după caz, la art. 340 sau după pronunţarea hotărârii prin care plângerea a fost respinsă.

(2) Judecătorul de cameră preliminară comunică persoanelor ale căror drepturi sau interese legitime pot fi afectate o copie a ordonanţei, punându-le în vedere că în termen de 10 zile de la primirea comunicării pot depune note scrise.

(3) După expirarea termenului prevăzut de alin. (2), judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra cererii prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului ori a persoanelor prevăzute la alin. (2), putând dispune una dintre următoarele soluţii:

a) respinge propunerea şi dispune, după caz, restituirea bunului ori ridicarea măsurii asigurătorii luate în vederea confiscării;

b) admite propunerea şi dispune confiscarea bunurilor ori, după caz, desfiinţarea înscrisului.

(4) în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii, procurorul şi persoanele prevăzute la alin. (2) pot face, motivat, contestaţie. Contestaţia nemotivată este inadmisibilă.

(5) Contestaţia se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei sesizate ori, când instanţa sesizată este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de către completul competent potrivit legii, care se pronunţă prin încheiere motivată, fără participarea procurorului şi a persoanelor prevăzute la alin. (2), putând dispune una dintre următoarele soluţii:

a) respinge contestaţia ca tardivă, inadmisibilă sau nefondată;

b) admite contestaţia, desfiinţează încheierea şi rejudecă propunerea potrivit alin. (3).”

18. Autorii arată că textul de lege criticat aduce atingere art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 24 privind dreptul la apărare din Constituţie, precum şi în art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională reţine că prin Decizia nr. 166 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 21 aprilie 2015, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 5491 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale; că soluţia legislativă cuprinsă în art. 5491 alin. (3) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă „În camera de consiliu, fără participarea procurorului ori a persoanelor prevăzute la alin. (2)”, este neconstituţională; că soluţia legislativă cuprinsă în art. 5491 alin. (5) din Codul de procedură penală, potrivit căreia instanţa ierarhic superioară ori completul competent se pronunţă „fără participarea procurorului şi a persoanelor prevăzute la alin. (2)”. este neconstituţională. De asemenea, prin aceeaşi decizie, a constatat că dispoziţiile 5491 alin. (1)şi (4) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

20. Întrucât autorii excepţiei formulează critici de neconstituţionalitate cu privire la art. 5491 alin. (2) din Codul de procedură penală, la soluţia legislativă cuprinsă în art. 5491 alin. (3) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă „În camera de consiliu, fără participarea procurorului ori a persoanelor prevăzute la alin. (2)”, la soluţia legislativă cuprinsă în art. 5491 alin. (5) din Codul de procedură penală, potrivit căreia instanţa ierarhic superioară ori completul competent se pronunţă „fără participarea procurorului şi a persoanelor prevăzute la alin. (2Ţ, Curtea, având în vedere că încheierile de sesizare sunt anterioare pronunţării şi publicării Deciziei nr. 166 din 17 martie 2015, constată, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, că excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă în privinţa dispoziţiilor legale menţionate.

21. Totodată, prin Decizia nr. 166 din 17 martie 2015, precitată, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a art. 5491 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură penală, reţinând că dispoziţiile de lege criticate, care reglementează competenţa judecătorului de cameră preliminară de a soluţiona sesizările având ca obiect luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale sau desfiinţarea unui înscris, respectiv cu privire la depunerea contestaţiei împotriva soluţiei date, nu sunt afectate de vicii de neconstituţionalitate, constituind expresia aplicării prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege* (paragraful 53).

22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii cu privire la art. 5491 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură penală, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată prin Decizia nr. 166 din 17 martie 2015, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, astfel încât excepţia va fi respinsă ca neîntemeiată.

23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5491 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Aurelia Chirilă în Dosarul nr. 1,478/327/2014 al Tribunalului Tulcea - Secţia penală şi de Alexandru Luca în Dosarul nr. 15.199/211/2014 al Tribunalului Cluj - Secţia penală.

2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5491 alin. (3) din Codul de procedură penală sub aspectul soluţiei legislative potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunţă „În camera de consiliu, fără participarea procurorului ori a persoanelor prevăzute la alin. (2)\ excepţie ridicată de Aurelia Chirilă în Dosarul nr. 1.478/327/2014 al Tribunalului Tulcea - Secţia penală, de Alexandru Luca în Dosarul nr. 15.199/211/2014 al Tribunalului Cluj - Secţia penală şi de Consiliul Local al Comunei Valu lui Traian în Dosarul nr. 30.785/212/2014 al Judecătoriei Constanţa.

3. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5491 alin. (5) din Codul de procedură penală sub aspectul soluţiei legislative potrivit căreia instanţa ierarhic superioară ori completul competent se pronunţă „fără participarea procurorului si a persoanelor prevăzute la alin. (2)”, excepţie ridicată de Aurelia Chirilă în Dosarul nr. 1.478/327/2014 al Tribunalului Tulcea - Secţia penală şi de Alexandru Luca în Dosarul nr. 15.199/211/2014 al Tribunalului Cluj - Secţia penală.

4. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Aurelia Chirilă în Dosarul nr. 1.478/327/2014 al Tribunalului Tulcea - Secţia penală şi de Alexandru Luca în Dosarul nr. 15.199/211/2014 al Tribunalului Cluj - Secţia penală şi constata că prevederile art. 5491 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Tulcea - Secţia penală, Tribunalului Cluj - Secţia penală şi Judecătoriei Constanţa şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 iunie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIA Nr. 452

din 16 iunie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală

 

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskás Valentin Zoltán - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

 

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

 

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Nelu Iordache în Dosarul nr. 16.876/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.300 D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin încheierea din 17 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 16.876/3/2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 215 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Nelu Iordache într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei autorului excepţiei sub aspectul săvârşirii de infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, de utilizare cu rea-credinţă a creditelor societăţii, de delapidare, de fals în înscrisuri sub semnătură privată, de spălare de bani şi de înşelăciune.

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că obligaţia prevăzută de art. 215 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală este neconstituţională şi constituie o pedeapsă anticipată aplicată unui inculpat înainte de stabilirea vinovăţiei sale într-un proces penal. Se susţine că, pentru a elimina inegalitatea care se creează prin acest text de lege criticat, trebuie făcută deosebire între persoanele care sunt cercetate sau trimise în judecată şi care deţin diferite funcţii în domeniul public şi cele care desfăşoară activităţi în domeniul privat.

În acest sens, se observă că, în situaţia primelor, există o suspendare a tuturor atributelor ţinând de exercitarea dreptului la muncă, pe când în cazul celor din urmă, acestea, odată cu interdicţia de a desfăşura o profesie, automat pierd şi celelalte drepturi prevăzute prin contractul de muncă sau din domeniul protecţiei sociale. Se susţine că, prin aplicarea textului criticat, se procedează practic la pedepsirea unei persoane înainte ca aceasta să fie declarată vinovată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, iar, în cazul în care persoana care execută această măsură este declarată nevinovată, nu se mai poate proceda la acoperirea prejudiciilor produse de impunerea acestei obligaţii. Se observă că, în cazul arestării preventive sau al arestului la domiciliu, din pedeapsa definitiv aplicată va fi dedusă durata măsurii preventive privative de libertate executate, în timp ce obligaţia criticată, respectiv aceea de a nu desfăşura un anumit tip de activitate, se va adăuga la pedeapsa pronunţată de instanţă în situaţia condamnării,

6. Se arată că, pentru aceste motive, prevederile art. 215 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală încalcă principiul egalităţii în drepturi, precum şi prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la un proces echitabil al persoanei căreia îi este aplicată interdicţia reglementată.

7. Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că, prin chiar natura lor, măsurile preventive impun o limitare sau o restrângere a anumitor drepturi sau libertăţi recunoscute subiecţilor de drept. Se susţine că, prioritar, această restrângere vizează libertatea de mişcare a persoanelor aflate sub imperiul vreuneia dintre măsurile preventive, iar gradul de intensitate a acestei restrângeri diferenţiază între ele categoriile de măsuri preventive. Se arată că, pe lângă restrângerea libertăţii de mişcare, se restrâng şi alte drepturi care sunt legate de libertatea persoanei, drepturi a căror exercitare implică o astfel de libertate. Se observă că pentru corecta realizare a scopului măsurilor preventive, astfel cum rezultă din art. 202 alin. (1)din Codul de procedură penală, legiuitorul a mai prevăzut o serie de obligaţii care trebuie impuse în situaţia arestului la domiciliu sau a controlului judiciar. Se arată că obligaţia reglementată la art. 215 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală este una facultativă, rămânând ca oportunitatea aplicării ei să fie analizată de către instanţa de judecată, în funcţie de circumstanţele existente în cauză. Se susţine că, prin urmare, este vorba de o particularizare a măsurii preventive în funcţie de împrejurările concrete ale cauzei, în scopul unei bune desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului sau a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată sau al prevenirii săvârşirii unor noi infracţiuni. Se conchide că, în aceste condiţii, impunerea obligaţiei prevăzute de art. 215 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală reprezintă o măsură necesară într-o societate democratică şi este proporţională cu scopul urmărit.

8. De altfel, instanţa arată că ar fi greu de stabilit încălcarea, prin textul analizat, a prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) teza întâi, art. 23 alin. (11) şi alin. (12), putându-se pune, cel mult, problema unei potenţiale încălcări a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală, dar că nici în acest sens nu se poate vorbi de o încălcare a dreptului la muncă şi la protecţia socială a muncii, ci de o măsură necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal şi proporţională cu scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea sa, aşa cum s-a arătat.

9. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

10. Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se observă că, din coroborarea dispoziţiilor art. 202 alin. (1) şi art. 215 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală, rezultă că obligaţia de a nu exercita profesia, meseria sau de a nu desfăşura activitatea în exercitarea căreia s-a săvârşit fapta este o obligaţie care poate fi dispusă pe durata măsurii preventive a controlului judiciar, atunci când instanţa de judecată opinează că se impune acest lucru în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului sau a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată sau al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni. Se susţine că dispoziţiile legale criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fără privilegii sau discriminări, fiind deci conforme cu prevederile art. 16 din Constituţie.

11. Se arată că dispoziţiile art. 215 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală nu îngrădesc în niciun fel dreptul participanţilor la procesul penal de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Pentru aceste motive, se susţine că reglementările cuprinse în dispoziţiile legale criticate sunt conform cu prevederile art. 21 alin, (3) din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţie.

12. Se arată că textul criticat nu încalcă nici prezumţia de nevinovăţie, întrucât nu permite stabilirea vinovăţiei unei persoane acuzate de comiterea unei infracţiuni anterior pronunţării unei hotărâri definitive de condamnare.

13. Întrucât dispoziţiile legale criticate nu instituie o pedeapsa, se arată că prevederile art. 23 alin. (12) din Constituţie nu sunt incidente în cauză.

14. Se observă că dreptul la muncă, prevăzut de art. 41 din Constituţie, nu este un drept absolut, iar obligaţia instituită prin dispoziţiile art. 215 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală are ca scop asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii suspectului sau a inculpatului de la urmărire penală sau de la judecată sau apărarea drepturilor cetăţenilor, prin prevenirea săvârşirii unei noi infracţiuni.

15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

- Art. 215 alin. (2) lit. e): „Organul judiciar care a dispus măsura poate impune inculpatului ca, pe timpul controlului judiciar, să respecte una sau mai multe dintre următoarele obligaţii: [...]

e) să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a săvârşit fapta;”.

18. Se susţine că textele criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) teza întâi cu privire la dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (11) şi (12) privind prezumţia de nevinovăţie şi legalitatea pedepsei, art. 41 alin. (1) referitor la muncă şi protecţia socială a muncii, precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor privind dreptul la un proces echitabil.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, referitor la măsura controlului judiciar, prin Decizia nr. 712 din 4 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 15 ianuarie 2015, a reţinut că este o măsură preventivă neprivativă de libertate, care însă pune în discuţie sfera libertăţii persoanei. Măsura controlului judiciar, ca măsură preventivă neprivativă de libertate, poate fi luată de către procuror, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată faţă de inculpat, dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune şi dacă măsura este necesară în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

20. Conform art. 215 alin. (1) din Codul de procedură penală, controlul judiciar presupune respectarea de către inculpat a următoarelor obligaţii: a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat; b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei; şi c) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte Ori este chemat. La acestea, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, pot fi adăugate, de către organul judiciar care a dispus măsura controlului judiciar, una sau mai multe dintre următoarele obligaţii: a) să nu depăşească o anumită limită teritorială, fixată de organul judiciar, decât cu încuviinţarea prealabilă a acestuia;

b) să nu se deplaseze în locuri anume stabilite de organul judiciar sau să se deplaseze doar în locurile stabilite de acesta;

c) să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;

d) să nu revină în locuinţa familiei, să nu se apropie de persoana vătămată sau de membrii familiei acesteia, de alţi participanţi la comiterea infracţiunii, de martori ori experţi sau de alte persoane anume desemnate de organul judiciar şi să nu comunice cu acestea direct sau indirect, pe nicio cale; e) să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a săvârşit fapta; f) să comunice periodic informaţii relevante despre mijloacele sale de existenţă; g) să se supună unor măsuri de control, îngrijire sau tratament medical, în special în scopul dezintoxicării; h) să nu participe la manifestări sportive sau culturale ori la alte adunări publice; i) să nu conducă vehicule anume stabilite de organul judiciar; j) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme; şi k) să nu emită cecuri.

21. Analizând, din punct de vedere constituţional, natura măsurilor preventive, Curtea a constatat că acestea constituie ingerinţe în dreptul fundamental al libertăţii individuale, prevăzut de art. 23 din Constituţie şi că măsura controlului judiciar reprezintă, de asemenea, o măsură intruzivă ce poate afecta şi alte drepturi şi libertăţi fundamentale, respectiv libera circulaţie [art. 215 alin. (2) lit. a), b) din Codul de procedură penală], viaţa intimă, familială şi privată [art. 215 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) lit. c),

d), f), g) din Codul de procedură penală], libertatea întrunirilor [art. 215 alin. (2) lit. h) din Codul de procedură penală], munca şi protecţia socială a muncii [art. 215 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală] şi libertatea economică [art. 215 alin. (2) lit. k) din Codul de procedură penală], reglementate la art. 25, art. 26, art. 39, art. 41, şi, respectiv, art. 45 din Constituţie.

22. În continuare, Curtea a reţinut însă că drepturile fundamentale anterior enumerate nu sunt absolute prin natura lor, ele putând fi supuse unor limitări rezonabile printr-o reglementare etatică.

23. În acest sens, Curtea reţine că limitarea dreptului la muncă operată prin dispoziţiile art. 215 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală, reprezintă o ingerinţă care vizează un drept fundamental, respectiv dreptul la muncă, este reglementată prin lege, are ca scop legitim desfăşurarea instrucţiei penale, precum şi împiedicarea săvârşirii de noi infracţiuni prin practicarea profesiei, a meseriei sau prin desfăşurarea activităţii în exercitarea căreia a fost săvârşită fapta, fiind o măsură judiciară aplicabilă în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, se impune, fiind adecvată şi necesară îndeplinirii scopului urmărit. De asemenea, ingerinţa analizată este proporţională cu cauza care a determinat-o, asigurând un just echilibru între interesul public şi cel individual. Pentru aceste motive, nu poate fi reţinută încălcarea prin textul criticat a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Constituţie.

24. Curtea constată că prevederile art. 215 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală nu contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (3) teza întâi din Constituţie şi prevederilor art. 6 din Convenţie referitoare la dreptul la un proces echitabil, întrucât, acestea au fost reglementate tocmai în scopul bunei desfăşurări a procesului penal.

25. De asemenea, nu poate fi reţinută încălcarea prin textul criticat a prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituţie cu privire la prezumţia de nevinovăţie, deoarece, pe tot parcursul procesului penal, inclusiv pe durata controlului judiciar, inculpatul beneficiază de această prezumţie.

26. Totodată, prevederile art. 215 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia juridică arătată prin ipoteza acestei norme, motiv pentru care nu poate fi reţinută încălcarea prin textul criticat a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală.

27. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare prin textul criticat a dispoziţiilor art. 23 alin. (12) din Constituţie referitoare la legalitatea pedepsei, Curtea reţine că acestea nu sunt incidente în cauză, întrucât textul criticat reglementează măsura controlului judiciar, iar interdicţia reglementată la art. 215 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală nu constituie o pedeapsă penală în sensul prevederilor art. 53 şi următoarele din Codul penal.

28, Având în vedere argumentele reţinute la paragraful 23, Curtea constată că dispoziţiile art. 215 alin, (2) lit. e) din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile art. 53 din Constituţie.

29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nelu Iordache în Dosarul nr. 16.876/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi constată că dispoziţiile art. 215 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 iunie 2015.

 

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

 

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

 

ORDIN

pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului internelor şi reformei administrative nr. 490/2008 privind însemnele heraldice ale structurilor Ministerului Afacerilor Interne

În temeiul art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare,

viceprim-ministrul, ministrul afacerilor interne, emite următorul ordin:

Art. I. - Ordinul ministrului internelor şi reformei administrative nr. 490/2008 privind însemnele heraldice ale structurilor Ministerului Afacerilor Interne, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 9 iunie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 1, după punctul 148 se introduc paisprezece noi puncte, punctele 149-162, cu următorul cuprins:

149. Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Bihor

150. Centrul de Perfecţionare a Pregătirii Cadrelor Jandarmi Montan Sinaia

151. Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă «Căpitan Puică Nicolae» al judeţului Argeş

152. Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă «Crişana» al judeţului Bihor

153. Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă «Bistriţa» al judeţului Bistriţa-Năsăud

154. Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă «Nicolae Iorga» al judeţului Botoşani

155. Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă «Ţara Bârsei» al judeţului Braşov

156. Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă «Neron Lupaşcu» al judeţului Buzău

157. Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă «Barbu Ştirbei» al judeţului Călăraşi

158. Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă «Avram Iancu» al judeţului Cluj

159. Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă «Dobrogea» al judeţului Constanţa

160. Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă «Mihai Viteazul» al judeţului Covasna

161. Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă «Basarab I» al judeţului Dâmboviţa

162. Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă «Oltenia» al judeţului Dolj”

2. Articolul 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 2. - Elementele de compoziţie descrise şi forma grafică a scutului sau câmpului heraldic, a pieselor şi figurilor heraldice, cromatica şi, după caz, devizele care individualizează structurile menţionate sunt prevăzute în planşele cuprinse în anexele nr. 1-162.”

3. Articolul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 3. - Anexele nr. 1-162 fac parte integrantă din prezentul ordin.”

4. Anexele nr. 33 şt 59 se modifică şi se înlocuiesc CU anexele nr. 1 şi 2*), care fac parte integrantă din prezentul ordin.

5. După anexa nr. 148 se introduc paisprezece noi anexe, anexele nr. 149-162, având cuprinsul prevăzut în anexele nr. 3-16*), care fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. II. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Viceprim-ministru, ministrul afacerilor interne,

Gabriel Oprea

 

Bucureşti, 31 iulie 2015.

Nr. 86.


*) Însemnele heraldice din anexele nr. 1-16 sunt reproduse în facsimil.

 

ANEXA Nr. 1

(Anexa nr. 331a Ordinul nr. 490/2008)

 

CENTRUL CULTURAL AL MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE

 

Emblema Centrului Cultural al Ministerului Afacerilor Interne se prezintă după cum urmează: în centrul compoziţiei, între două ramuri de lauri verzi, o liră portocalie peste care broşează o carte deschisă, de argint, cu 8 file răsfirate, 4 spre dreapta, 4 spre stânga. În exergă, între două cercuri liniare aurii, pe fond albastru, legenda scrisă cu litere de acelaşi metal: * MINISTERUL AFACERILOR INTERNE * CENTRUL CULTURAL.

Semnificaţia elementelor însumate:

a) cartea de argint - învăţământ, cultură, ştiinţă;

b) lira - inspiraţia poetică şi muzicală;

c) ramurile de lauri - simbol al gloriei şi al minţii.

 

ANEXA Nr. 2

(Anexa nr. 59 la Ordinul nr. 490/2008)

 

ŞCOALA DE AGENŢI DE POLIŢIE SEPTIMIU MUREŞAN” CLUJ-NAPOCA

 

Însemnul heraldic al Şcolii de Agenţi de Poliţie Septimiu Mureşan” Cluj-Napoca din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române se prezintă după cum urmează: scut triunghiular, cu marginile rotunjite, albastru, încărcat cu o cetate de argint, rostuită negru, deschisă şi ajurată albastru, având deasupra două ramuri de lauri de aur, iar în şef o carte deschisă de argint.

Sub scut, deviza scrisă cu litere majuscule de culoare neagră pe o eşarfă albă: PER ASPERA AD ASTRA (PE CĂI GRELE PÂNĂ LA STELE).

În exergă, între două cercuri liniare argintii, legenda scrisă cu litere majuscule, de asemenea, de argint, pe fond roşu: * ŞCOALA DE AGENŢI DE POLIŢIE * SEPTIMIU MUREŞAN” CLUJ-NAPOCA.

Drapelul distinctiv al Şcolii de Agenţi de Poliţie Septimiu Mureşan Cluj-Napoca va avea flamura dreptunghiulară, de culoare albă, cu lungimea de 100 de centimetri şi lăţimea de 66 de centimetri şi ornamentaţie identică pe ambele feţe. Compoziţia heraldică de mai sus, cu diametrul de 36 de centimetri, se va aplica pe centru, pe avers şi pe revers, simetric faţă de marginile superioară şi inferioară, la o distanţă de câte 15 centimetri, respectiv stânga şi dreapta ale drapelului, la o distanţă de câte 32 de centimetri.

Flamura are ataşaţi, pe cele trei laturi libere, franjuri aurii cu lungimea de 5 cm, iar în colţurile libere are prinse, cu şnur din fir auriu, două canafuri, de asemenea, aurii, cu lungimea de 12 centimetri.

Hampa drapelului este confecţionată din lemn tare, uscat, fără noduri, de culoare brună (maro închis), cu diametrul de 3,5 centimetri şi cu lungimea de 240 de centimetri.

La partea superioară a hampei, în ultimii 70 de centimetri, se face o frezare interioară în care se va introduce vergeaua din metal inoxidabil, pe care se montează drapelul.

Vergeaua metalică este fixată în partea inferioară cu un inel de alamă, înalt de 3,2 centimetri, pe care este gravată, cu litere majuscule, denumirea unităţii ŞCOALA DE AGENŢI DE POLIŢIE SEPTIMIU MUREŞAN” CLUJ-NAPOCA, iar la partea superioară, de un manşon metalic cilindric, cu diametrul exterior de 3,5 centimetri, dotat în partea de sus cu două inele cu lăţimea de 4,5 centimetri, grosimea de 0,75 centimetri şi distanţa dintre ele de 0,75 cm.

Pe cilindru este montat vârful hampei, sub formă de vârf de lance, cu înălţimea de 12 cm, realizat din alamă aurită şi plasat peste ultimul inel al cilindrului.

La partea inferioară, hampa este prevăzută, pentru protecţie, cu un cilindru de alamă, obturat la capătul inferior, având diametrul interior de 3,4 centimetri, cel exterior de 4 centimetri şi înălţimea, de asemenea, de 4 centimetri.

Semnificaţia elementelor însumate:

a) cetate - protecţie, apărare; nobleţe veche;

b) ramurile de lauri - victoria;

c) cartea deschisă - învăţământ, cultură, individualizând menirea unităţii.

 

ANEXA Nr. 4

(Anexa nr. 149 la Ordinul nr. 490/2008)

 

INSPECTORATUL DE JANDARMI JUDEŢEAN BIHOR

 

Însemnul heraldic al Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Bihor din cadrul Jandarmeriei Române va păstra în compoziţie elemente din stema Ministerului Afacerilor Interne, după cum urmează: pe fond albastru, o acvilă cruciată, de aur, cu capul spre dreapta, ciocul şi ghearele roşii, aripile deschise, ţinând în gheara dreaptă o spadă de argint, în stânga o ramură de măslin verde.

Pe pieptul acvilei, un scut despicat:

1) pe albastru, un romb de argint, ieşind dintr-o cunună compusă din trei frunze de stejar de aur, purtând în centru litera J stilizată, scrisă cu negru;

2) pe roşu, un turn de argint, rostuit negru, cu o fereastră ajurată negru şi cu poarta închisă.

În partea inferioară, sub acvilă, deviza scrisă cu litere negre pe o eşarfă albă: LEX ET ORDO (LEGE şi ORDINE).

În exergă, între două cercuri liniare aurii, pe fond albastru, legenda scrisă cu litere majuscule, de asemenea, aurii: * INSPECTORATUL DE JANDARMI JUDEŢEAN * BIHOR.

Semnificaţia elementelor însumate:

a) romb - viaţă, prosperitate, recompensă, cântece de laudă;

b) litera J-sigla care desemnează încă din secolul al XIX-lea Jandarmeria Română;

c) cununa din frunze de stejar - forţa, puterea, autoritate veche;

d) tumul - element preluat de la stema judeţului Bihor pe teritoriul căruia unitatea îşi desfăşoară activitatea.

 

ANEXA Nr. 4

(Anexa nr. 150 la Ordinul nr. 490/2008)

 

CENTRUL DE PERFECŢIONARE A PREGĂTIRII CADRELOR JANDARMI MONTAN SINAIA

 

Însemnul heraldic al Centrului de Perfecţionare a Pregătirii Cadrelor Jandarmi Montan Sinaia din cadrul Jandarmeriei Române se prezintă după cum urmează: scut încărcat cu o săritoare de aur, având în cartierul 1, pe albastru, o stea de argint, în 2, pe roşu, un pumnal de argint, înzestrat de aur, poziţionat în pal, cu vârful în jos, în 3, pe roşu, un piolet de aur, aşezat în pal şi în 4, pe albastru, o grenadă aprinsă de argint.

În exergă, între două cercuri liniare aurii, pe fond albastru, legenda scrisă cu litere majuscule, de asemenea, aurii: * CENTRUL DE PERFECŢIONARE A PREGĂTIRII CADRELOR JANDARMI MONTAN * SINAIA.

Semnificaţia elementelor însumate:

a) săritoare - piesă onorabilă de prim ordin care, în cazul de faţă, face referire la schiuri, mijloacele cu care personalul din cadrul unităţii participă, în anotimpul rece, la acţiuni în mediul alpin;

b) steaua de argint - unitate de învăţământ;

c) pumnalul - justiţie şi onoare militară;

d) piolet - instrument folosit şi de alpiniştii din unitate la escaladări;

e) grenada aprinsă - jandarmeria; curaj, valoare, dorinţa de a lupta pentru ţară.

 

ANEXA Nr. 5

(Anexa nr. 151 la Ordinul nr. 490/2008)

 

INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ CĂPITAN PUICĂ NICOLAE” AL JUDEŢULUI ARGEŞ

 

Însemnul heraldic al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Căpitan Puică Nicolae” al Judeţului Argeş din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă va păstra în compoziţie elemente din stema Ministerului Afacerilor Interne, după cum urmează: pe fond purpuriu, o acvilă cruciată, de aur, cu capul spre dreapta, ciocul şi ghearele roşii, aripile deschise, ţinând în gheara dreaptă o spadă de argint, în stânga o ramură de măslin verde.

Pe pieptul acvilei, un scut tăiat în furcă răsturnată:

1) pe purpuriu, două topoare încrucişate în săritoare, suprapuse de o cască de pompier aşezată din profil, dedesubt o grenadă explodând, de la care pornesc în dreapta şi stânga ramuri de stejar, totul de argint;

2) pe argint, o turtă portocalie, încărcată cu un triunghi albastru, alezat;

3) pe albastru, o acvilă de aur, cu ciocul şi ghearele roşii, care îşi ia zborul de pe un munte verde cu trei piscuri.

În partea inferioară, sub acvilă, deviza scrisă cu litere negre pe O eşarfă albă: AUDACIA ET DEVOTIO (CURAJ ŞI DEVOTAMENT).

În exergă, între două cercuri liniare aurii, legenda scrisă cu litere majuscule, de asemenea, de aur, pe fond purpuriu: * INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ * CĂPITAN PUICĂ NICOLAE” AL JUDEŢULUI ARGEŞ.

Semnificaţia elementelor însumate:

a) casca şi topoarele - sunt preluate din însemnele pompierilor militari folosite din a două jumătate a secolului al XIX-lea;

b) grenada explodând - aminteşte de participarea pompierilor militari la Războiul pentru cucerirea Independenţei de Stat a României;

c) ramurile de stejar-forţa, puterea; autoritate veche;

d) turta portocalie cu triunghiul albastru, alezat - protecţia civilă;

e) acvila care stă pe muntele verde - element preluat de la stema judeţului Argeş pe teritoriul căruia unitatea îşi desfăşoară activitatea.

 

ANEXA Nr. 6

(Anexa nr. 152 la Ordinul nr. 490/2008)

 

INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ CRIŞANA” AL JUDEŢULUI BIHOR

 

Însemnul heraldic al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Crişana” al Judeţului Bihor din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă va păstra în compoziţie elemente din stema Ministerului Afacerilor Interne, după cum urmează: pe fond purpuriu, o acvilă cruciată, de aur, cu capul spre dreapta, ciocul şi ghearele roşii, aripile deschise, ţinând în gheara dreaptă o spadă de argint, în stânga o ramură de măslin verde.

Pe pieptul acvilei, un scut despicat şi semităiat la dextra:

1) pe purpuriu, două topoare încrucişate în săritoare, suprapuse de o cască de pompier aşezată din profil, dedesubt o grenadă explodând, de la care pornesc în dreapta şi stânga ramuri de stejar, totul de argint;

2) pe portocaliu, un turn crenelat de argint, rostuit negru, dotat cu o fereastră şi o poartă închisă;

3) pe albastru, în partea de jos, trei brâuri undate, cel din mijloc mai gros, peste care pluteşte o floare de nufăr, totul de argint.

În partea inferioară, sub acvilă, deviza scrisă cu litere negre pe o eşarfă albă: AUDACIA ET DEVOTIO (CURAJ ŞI DEVOTAMENT).

În exergă, între două cercuri liniare aurii, legenda scrisă cu litere majuscule, de asemenea, de aur, pe fond purpuriu: * INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ * CRIŞANA” AL JUDEŢULUI BIHOR.

Semnificaţia elementelor însumate:

a) casca şi topoarele - sunt preluate din însemnele pompierilor militari folosite din a două jumătate a secolului al XIX-lea;

b) grenada explodând - aminteşte de participarea pompierilor militari la Războiul pentru cucerirea Independenţei de Stat a României;

c) ramurile de stejar-forţa, puterea; autoritate veche;

d) tumul şi brâurile undate - elemente preluate de la stema judeţului Bihor pe teritoriul căruia unitatea îşi desfăşoară activitatea;

e) floarea de nufăr - face parte din flora judeţului Bihor.

 

ANEXA Nr. 7

(Anexa nr. 153 la Ordinul nr. 490/2008)

 

INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ BISTRIŢA” AL JUDEŢULUI BISTRIŢA-NĂSĂUD

 

Însemnul heraldic al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Bistriţa” al Judeţului Bistriţa-Năsăud din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă va păstra în compoziţie elemente din stema Ministerului Afacerilor Interne, după cum urmează: pe fond purpuriu, o acvilă cruciată, de aur, cu capul spre dreapta, ciocul şi ghearele roşii, aripile deschise, ţinând în gheara dreaptă o spadă de argint, în stânga o ramură de măslin verde.

Pe pieptul acvilei, un scut despicat şi semităiat la dextra:

1) pe purpuriu, două topoare încrucişate în săritoare, suprapuse de o cască de pompier aşezată din profil, dedesubt o grenadă explodând, de la care pornesc în dreapta şi stânga ramuri de stejar, totul de argint;

2) pe argint, o turtă portocalie, încărcată cu un triunghi albastru, alezat;

3) pe albastru, un bărbat, purtând costum popular, ţinând în mâna dreaptă o suliţă, iar în stânga un scut rotund.

În partea inferioară, sub acvilă, deviza scrisă cu litere negre pe o eşarfă albă: AUDACIA ET DEVOTIO (CURAJ ŞI DEVOTAMENT).

În exergă, între două cercuri liniare aurit, legenda scrisă cu litere majuscule, de asemenea, de aur, pe fond purpuriu: * INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ * BISTRIŢA” AL JUDEŢULUI BISTRIŢA-NĂSĂUD.

Semnificaţia elementelor însumate:

a) casca şi topoarele - sunt preluate din însemnele pompierilor militari folosite din a două jumătate a secolului al XIX-lea;

b) grenada explodând - aminteşte de participarea pompierilor militari la Războiul pentru cucerirea Independenţei de Stat a României;

c) ramurile de stejar-forţa, puterea; autoritate veche;

d) turta portocalie cu triunghiul albastru, alezat - protecţia civilă;

e) personajul în costum popular - element preluat de la stema judeţului Bistriţa-Năsăud pe teritoriul căruia unitatea îşi desfăşoară activitatea.

 

ANEXA Nr. 8

(Anexa nr. 154 la Ordinul nr. 490/2008)

 

INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢA NICOLAE IORGA” AL JUDEŢULUI BOTOŞANI

 

Însemnul heraldic al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Nicolae Iorga” al Judeţului Botoşani din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă va păstra în compoziţie elemente din stema Ministerului Afacerilor Interne, după cum urmează: pe fond purpuriu, o acvilă cruciată, de aur, cu capul spre dreapta, ciocul şi ghearele roşii, aripile deschise, ţinând în gheara dreaptă o spadă de argint, în stânga o ramură de măslin verde.

Pe pieptul acvilei, un scut tăiat în furcă răsturnată:

1) pe purpuriu, două topoare încrucişate în săritoare, suprapuse de o cască de pompier aşezată din profil, dedesubt o grenadă explodând, de la care pornesc în dreapta şi stânga ramuri de stejar, totul de argint;

2) pe albastru, trei luceferi de argint, cu câte 6 raze, poziţionaţi în pal;

3) pe argint, o turtă portocalie, încărcată cu un triunghi albastru, alezat.

În partea inferioară, sub acvilă, deviza scrisă cu litere negre pe o eşarfă albă; AUDACIA ET DEVOTIO (CURAJ ŞI DEVOTAMENT).

În exergă, între două cercuri liniare aurii, legenda scrisă cu litere majuscule, de asemenea, de aur, pe fond purpuriu: * INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ * NICOLAE IORGA” AL JUDEŢULUI BOTOŞANI.

Semnificaţia elementelor însumate:

a) casca şi topoarele - sunt preluate din însemnele pompierilor militari folosite din a două jumătate a secolului al XIX-lea;

b) grenada explodând - aminteşte de participarea pompierilor militari la Războiul pentru cucerirea Independenţei de Stat a României;

c) ramurile de stejar - forţa, puterea; autoritate veche;

d) turta portocalie cu triunghiul albastru, alezat - protecţia civilă;

e) luceferii - elemente preluate de la stema judeţului Botoşani pe teritoriul căruia unitatea îşi desfăşoară activitatea.

 

ANEXA Nr. 9

(Anexa nr. 155 la Ordinul nr. 490/2008)

 

INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ ŢARA BÂRSEI” AL JUDEŢULUI BRAŞOV

 

Însemnul heraldic al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Ţara Bârsei” al Judeţului Braşov din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă va păstra în compoziţie elemente din stema Ministerului Afacerilor Interne, după cum urmează: pe fond purpuriu, o acvilă cruciată, de aur, cu capul spre dreapta, ciocul şi ghearele roşii, aripile deschise, ţinând în gheara dreaptă o spadă de argint, în stânga o ramură de măslin verde.

Pe pieptul acvilei, un scut tăiat în furcă răsturnată:

1) pe purpuriu, două topoare încrucişate în săritoare, suprapuse de o cască de pompier aşezată din profil, dedesubt o grenadă explodând, de la care pornesc în dreapta şi stânga ramuri de stejar, totul de argint;

2) pe argint, o turtă portocalie, încărcată cu un triunghi albastru, alezat;

3) pe albastru, un trunchi de copac, de argint, smuls, ieşind din partea de jos a unei coroane deschise, cu cinci fleuroane, de aur, împodobită cu pietre preţioase.

În partea inferioară, sub acvilă, deviza scrisă cu litere negre pe o eşarfă albă: AUDACIA ET DEVOTIO (CURAJ ŞI DEVOTAMENT).

În exergă, între două cercuri liniare aurii, legenda scrisă cu litere majuscule, de asemenea, de aur, pe fond purpuriu: * INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ * ŢARA BÂRSEI” AL JUDEŢULUI BRAŞOV

Semnificaţia elementelor însumate:

a) casca şi topoarele - sunt preluate din însemnele pompierilor militari folosite din a două jumătate a secolului al XIX-lea;

b) grenada explodând - aminteşte de participarea pompierilor militari la Războiul pentru cucerirea Independenţei de Stat a României;

c) ramurile de stejar - forţa, puterea; autoritate veche;

d) turta portocalie cu triunghiul albastru, alezat - protecţia civilă;

e) coroana şi trunchiul de copac smuls - elemente preluate de la vechea stemă a oraşului Braşov pe teritoriul căruia unitatea îşi desfăşoară activitatea.

 

ANEXA Nr. 10

(Anexa nr. 156 la Ordinul nr. 490/2008)

 

INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ NERON LUPAŞCU” AL JUDEŢULUI BUZĂU

 

Însemnul heraldic al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Neron Lupaşcu” al Judeţului Buzău din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă va păstra în compoziţie elemente din stema Ministerului Afacerilor Interne, după cum urmează: pe fond purpuriu, o acvilă cruciată, de aur, cu capul spre dreapta, ciocul şi ghearele roşii, aripile deschise, ţinând în gheara dreaptă o spadă de argint, în stânga o ramură de măslin verde.

Pe pieptul acvilei, un scut tăiat şi despicat în şef:

1) pe purpuriu, două topoare încrucişate în săritoare, suprapuse de o cască de pompier aşezată din profil, dedesubt o grenadă explodând, de la care pornesc în dreapta şi stânga ramuri de stejar, totul de argint;

2) pe argint, o turtă portocalie, încărcată cu un triunghi albastru, alezat;

3) pe albastru, o biserică de argint, rostuită negru, redată din profil, având la dextra un turn acoperit străpuns de o fereastră circulară şi de o alta arcuită deasupra ei, precum şi alte trei ferestre arcuite pe faţada laterală, două în dreptul navei şi una în dreptul absidei, iar acoperişul având pe flancuri, în partea de sus, două globuri crucifere, terminate cu câte o cruce latină, edificiu pe care stă o acvilă de aur, cu capul conturnat, cu aripile deschise şi zborul coborât.

În partea inferioară, sub acvilă, deviza scrisă cu litere negre pe o eşarfă albă: AUDACIA ET DEVOTIO (CURAJ ŞI DEVOTAMENT).

În exergă, între două cercuri liniare aurii, legenda scrisă cu litere majuscule, de asemenea, de aur, pe fond purpuriu: * INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENTĂ * NERON LUPAŞCU” AL JUDEŢULUI BUZĂU.

Semnificaţia elementelor însumate:

a) casca şi topoarele - sunt preluate din însemnele pompierilor militari folosite din a două jumătate a secolului al XIX-lea;

b) grenada explodând - aminteşte de participarea pompierilor militari la Războiul pentru cucerirea Independenţei de Stat a României;

c) ramurile de stejar-forţa, puterea; autoritate veche;

d) turta portocalie cu triunghiul albastru, alezat - protecţia civilă;

e) biserica cu acvila - elemente preluate de la stema judeţului Buzău pe teritoriul căruia unitatea îşi desfăşoară activitatea.

 

ANEXA Nr. 11

(Anexa nr. 157 la Ordinul nr. 490/2008)

 

INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ BARBU ŞTIRBEI” AL JUDEŢULUI CĂLĂRAŞI

 

Însemnul heraldic al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Barbu Ştirbei” al Judeţului Călăraşi din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă va păstra în compoziţie elemente din stema Ministerului Afacerilor Interne, după cum urmează: pe fond purpuriu, o acvilă cruciată, de aur, cu capul spre dreapta, ciocul şi ghearele roşii, aripile deschise, ţinând în gheara dreaptă o spadă de argint, în stânga o ramură de măslin verde.

Pe pieptul acvilei, un scut scartelat:

1) pe purpuriu, două topoare încrucişate în săritoare, suprapuse de o cască de pompier aşezată din profil, dedesubt o grenadă explodând, de la care pornesc în dreapta şi stânga ramuri de stejar, totul de argint;

2) pe argint, o turtă portocalie, încărcată cu un triunghi albastru, alezat;

3) pe albastru, un caduceu de argint;

4) pe purpuriu, un călăraş cu barbă, purtând haine, pelerină, cizme, căciulă, puşca la spate, raniţa şi sabia la şoldul drept, ţinând cu mâinile frâul şi stând călare pe un cal aflat în salt, totul de argint.

În partea inferioară, sub acvilă, deviza scrisă cu litere negre pe o eşarfă albă: AUDACIA ET DEVOTIO (CURAJ ŞI DEVOTAMENT).

În exergă, între două cercuri liniare aurii, legenda scrisă cu litere majuscule, de asemenea, de aur, pe fond purpuriu: * INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENTĂ * BARBU ŞTIRBEI” AL JUDEŢULUI CĂLĂRAŞI.

Semnificaţia elementelor însumate:

a) casca şi topoarele - sunt preluate din însemnele pompierilor militari folosite din a două jumătate a secolului al XIX-lea;

b) grenada explodând - aminteşte de participarea pompierilor militari la Războiul pentru cucerirea Independenţei de Stat a României;

c) ramurile de stejar - forţa, puterea; autoritate veche;

d) turta portocalie cu triunghiul albastru, alezat-protecţia civilă;

e) caduceul de argint: reputaţia de virtuţi reale; bagheta - puterea; şerpii - prudenţa; aripile - capacitatea unităţii de a da primul ajutor unui accidentat, unui bolnav;

f) călăraşul - armă vorbitoare, făcând referire la denumirea judeţului pe teritoriul căruia unitatea îşi desfăşoară activitatea.

 

ANEXA Nr. 12

(Anexa nr. 158 la Ordinul nr. 490/2008)

 

INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ AVRAM IANCU” AL JUDEŢULUI CLUJ

 

Însemnul heraldic al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Avram Iancu” al Judeţului Cluj din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă va păstra în compoziţie elemente din stema Ministerului Afacerilor Interne, după cum urmează: pe fond purpuriu, o acvilă cruciată, de aur, cu capul spre dreapta, ciocul şi ghearele roşii, aripile deschise, ţinând în gheara dreaptă o spadă de argint, în stânga o ramură de măslin verde.

Pe pieptul acvilei, un scut scartelat:

1) pe purpuriu, două topoare încrucişate în săritoare, suprapuse de o cască de pompier aşezată din profil, dedesubt o grenadă explodând, de la care pornesc în dreapta şi stânga ramuri de stejar, totul de argint;

2) pe argint, o turtă portocalie, încărcată cu un triunghi albastru, alezat;

3) pe albastru, Lupa Capitolină de argint, conturnată;

4) pe roşu, un caduceu de argint.

În partea inferioară, sub acvilă, deviza scrisă cu litere negre pe o eşarfă albă: AUDACIA ET DEVOTIO (CURAJ ŞI DEVOTAMENT).

În exergă, între două cercuri liniare aurii, legenda scrisă cu litere majuscule, de asemenea, de aur, pe fond purpuriu: * INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENTĂ * AVRAM IANCU” AL JUDEŢULUI CLUJ.

Drapelul distinctiv al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Avram Iancu” al Judeţului Cluj va avea flamura dreptunghiulară, de culoarea albă, cu lungimea de 100 de centimetri şi lăţimea de 66 de centimetri şi ornamentaţie identică pe ambele feţe. Compoziţia heraldică de mai sus, cu diametrul

de 38 de centimetri, se va aplica pe centru, pe avers şi pe revers, simetric faţă de marginile superioară şi inferioară, la o distanţă de câte 14 centimetri, respectiv stânga şi dreapta ale drapelului, la o distanţă de câte 31 de centimetri.

Flamura are ataşaţi, pe cele trei laturi libere, franjuri aurii cu lungimea de 5 cm, iar în colţurile libere are prinse, cu şnur din fir auriu, două canafuri, de asemenea, aurii, cu lungimea de 12 centimetri.

Hampa drapelului este confecţionată din lemn tare, uscat, fără noduri, de culoare brună (maro închis), cu diametrul de 3,5 centimetri şi cu lungimea de 240 de centimetri.

La partea superioară a hampei, în ultimii 70 de centimetri, se face o frezare interioară în care se va introduce vergeaua din metal inoxidabil, pe care se montează drapelul.

Vergeaua metalică este fixată în partea inferioară cu un inel de alamă, înalt de 3,2 centimetri, pe care este gravată, cu litere majuscule, denumirea INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ AVRAM IANCU” AL JUDEŢULUI CLUJ, iar la partea superioară, de un manşon metalic cilindric, cu diametrul exterior de 3,5 centimetri, dotat în partea de sus cu două inele cu lăţimea de 4,5 centimetri, grosimea de 0,75 centimetri şi distanţa dintre ele de 0,75 cm.

Pe cilindru este montat vârful hampei, sub formă de vârf de lance, cu înălţimea de 12 cm, realizat din alamă aurită şi plasat peste ultimul inel al cilindrului.

La partea inferioară, hampa este prevăzută, pentru protecţie, cu un cilindru de alamă, obturat la capătul inferior, având diametrul interior de 3,4 centimetri, cel exterior de 4 centimetri şi înălţimea, de asemenea, de 4 centimetri.

Semnificaţia elementelor însumate:

a) casca şi topoarele - sunt preluate din însemnele pompierilor militari folosite din a două jumătate a secolului al XIX-lea;

b) grenada explodând - aminteşte de participarea pompierilor militari la Războiul pentru cucerirea Independenţei de Stat a României;

c) ramurile de stejar - forţa, puterea; autoritate veche;

d) turta portocalie cu triunghiul albastru, alezat - protecţia civilă;

e) Lupa Capitolină - element preluat de la stema judeţului Cluj pe teritoriul căruia unitatea îşi desfăşoară activitatea;

f) caduceul de argint - reputaţia de virtuţi reale; bagheta - puterea; şerpii - prudenţa; aripile - capacitatea unităţii de a da primul ajutor unui accidentat, unui bolnav.

 

ANEXA Nr. 13

(Anexa nr. 159 la Ordinul nr. 490/2008)

 

INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ DOBROGEA” AL JUDEŢULUI CONSTANŢA

 

Însemnul heraldic al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Dobrogea” al Judeţului Constanţa din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă va păstra în compoziţie elemente din stema Ministerului Afacerilor Interne, după cum urmează: pe fond purpuriu, o acvilă cruciată, de aur, cu capul spre dreapta, ciocul şi ghearele roşii, aripile deschise, ţinând în gheara dreaptă o spadă de argint, în stânga o ramură de măslin verde.

Pe pieptul acvilei, un scut tăiat şi despicat în şef:

1) pe purpuriu, două topoare încrucişate în săritoare, suprapuse de o cască de pompier aşezată din profil, dedesubt o grenadă explodând, de la care pornesc în dreapta şi stânga ramuri de stejar, totul de argint;

2) pe argint, o turtă portocalie, încărcată cu un triunghi albastru, alezat;

3) pe albastru, monumentul Tropaeum Traiani, de asemenea, de argint, redat din faţă.

În partea inferioară, sub acvilă, deviza scrisă cu litere negre pe o eşarfă albă: AUDACIA ET DEVOTIO (CURAJ ŞI DEVOTAMENT).

În exergă, între două cercuri liniare aurii, legenda scrisă cu litere majuscule, de asemenea, de aur, pe fond purpuriu: INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ * DOBROGEA” AL JUDEŢULUI CONSTANTA.

Semnificaţia elementelor însumate:

a) casca şi topoarele - sunt preluate din însemnele pompierilor militari folosite din a două jumătate a secolului al XIX-lea;

b) grenada explodând - aminteşte de participarea pompierilor militari la Războiul pentru cucerirea Independenţei de Stat a României;

c) ramurile de stejar - forţa, puterea; autoritate veche;

d) turta portocalie cu triunghiul albastru, alezat – protecţia civilă;

e) monumentul Tropaeum Traiani - element preluat de la stema judeţului Constanţa pe teritoriul căruia unitatea îşi desfăşoară activitatea.

 

ANEXA Nr. 14

(Anexa nr. 160 la Ordinul nr. 490/2008)

 

INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ MIHAI VITEAZUL” AL JUDEŢULUI COVASNA

 

Însemnul heraldic al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Mihai Viteazul” al Judeţului Covasna din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă va păstra în compoziţie elemente din stema Ministerului Afacerilor Interne, după cum urmează: pe fond purpuriu, o acvilă cruciată, de aur, cu capul spre dreapta, ciocul şi ghearele roşii, aripile deschise, ţinând în gheara dreaptă o spadă de argint, în stânga o ramură de măslin verde.

Pe pieptul acvilei, un scut tăiat şi despicat în şef:

1) pe purpuriu, două topoare încrucişate în săritoare, suprapuse de o cască de pompier aşezată din profil, dedesubt o grenadă explodând, de la care pornesc în dreapta şi stânga ramuri de stejar, totul de argint;

2) pe argint, o turtă portocalie, încărcată cu un triunghi albastru, alezat;

3) pe albastru, Sfântul Gheorghe, îmbrăcat în armură, purtând pe cap un coif cu panaş, încins cu o sabie la şoldul stâng, cu o pelerină fluturând la spate, călare pe un cal cabrat, ţinând, cu ambele mâini, o suliţă, poziţionată în bară şi îndreptată spre gura unui balaur, aflat cu o parte a corpului sub cal, având capul conturnat şi dispus, oblic, în bară şi limba scoasă, totul de argint.

În partea inferioară, sub acvilă, deviza scrisă cu litere negre pe o eşarfă albă: AUDACIA ET DEVOTIO (CURAJ ŞI DEVOTAMENT).

În exergă, între două cercuri liniare aurii, legenda scrisă cu litere majuscule, de asemenea, de aur, pe fond purpuriu: INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ * MIHAI VITEAZUL” AL JUDEŢULUI COVASNA.

Drapelul distinctiv al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Mihai Viteazul” al judeţului Covasna va avea flamura dreptunghiulară, de culoarea albă, cu lungimea de 100 de centimetri şi lăţimea de 66 de centimetri şi ornamentaţie identică pe ambele feţe. Compoziţia heraldică de mai sus, cu diametrul de 38 de centimetri, se va aplica pe centru, pe avers şi pe revers, simetric faţă de marginile superioară şi inferioară, la o distanţă de câte 14 centimetri, respectiv stânga şi dreapta ale drapelului, la o distanţă de câte 31 de centimetri.

Flamura are ataşaţi, pe cele trei laturi libere, franjuri aurii cu lungimea de 5 cm, iar în colţurile libere are prinse, cu şnur din fir auriu, două canafuri, de asemenea, aurii, cu lungimea de 12 centimetri.

Hampa drapelului este confecţionată din lemn tare, uscat, fără noduri, de culoare brună (maro închis), cu diametrul de 3,5 centimetri şi cu lungimea de 240 de centimetri.

La partea superioară a hampei, în ultimii 70 de centimetri, se face o frezare interioară în care se va introduce vergeaua din metal inoxidabil, pe care se montează drapelul.

Vergeaua metalică este fixată în partea inferioară cu un inel de alamă, înalt de 3,2 centimetri, pe care este gravată, cu litere majuscule, denumirea INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ MIHAI VITEAZUL” AL JUDEŢULUI COVASNA, iar la partea superioară de un manşon metalic cilindric, cu diametrul exterior de 3,5 centimetri, dotat în partea de sus cu două inele cu lăţimea de 4,5 centimetri, grosimea de 0,75 centimetri şi distanţa dintre ele de 0,75 cm.

Pe cilindru este montat vârful hampei, sub formă de vârf de lance, cu înălţimea de 12 cm, realizat din alamă aurită şi plasat peste ultimul inel al cilindrului.

La partea inferioară, hampa este prevăzută, pentru protecţie, cu un cilindru de alamă, obturat la capătul inferior, având diametrul interior de 3,4 centimetri, cel exterior de 4 centimetri şi înălţimea, de asemenea, de 4 centimetri.

Semnificaţia elementelor însumate:

a) casca şi topoarele - sunt preluate din însemnele pompierilor militari folosite din a două jumătate a secolului al XIX-lea;

b) grenada explodând - aminteşte de participarea pompierilor militari la Războiul pentru cucerirea Independenţei de Stat a României;

c) ramurile de stejar - forţa, puterea; autoritate veche;

d) turta portocalie cu triunghiul albastru, alezat - protecţia civilă;

e) Sfântul Gheorghe este, în cazul de faţă, armă vorbitoare, făcând referire la municipiul Sfântu Gheorghe, reşedinţa judeţului Covasna pe teritoriul căruia unitatea îşi desfăşoară activitatea.

 

ANEXA Nr. 15

(Anexa nr. 161 la Ordinul nr. 490/2008)

 

INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢA BASARABI” AL JUDEŢULUI DÂMBOVIŢA

 

Însemnul heraldic al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Basarab I” al Judeţului Dâmboviţa din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă va păstra în compoziţie elemente din stema Ministerului Afacerilor Interne, după cum urmează: pe fond purpuriu, o acvilă cruciată, de aur, cu capul spre dreapta, ciocul şi ghearele roşii, aripile deschise, ţinând în gheara dreaptă o spadă de argint, în stânga o ramură de măslin verde.

Pe pieptul acvilei, un scut tăiat şi despicat în şef:

1) pe purpuriu, două topoare încrucişate în săritoare, suprapuse de o cască de pompier aşezată din profil, dedesubt o grenadă explodând, de la care pornesc în dreapta şi stânga ramuri de stejar, totul de argint;

2) pe argint, o turtă portocalie, încărcată cu un triunghi albastru, alezat;

3) pe albastru, o căprioară de argint, redată din profil, spre dextra.

În partea inferioară, sub acvilă, deviza scrisă cu litere negre pe o eşarfă albă: AUDACIA ET DEVOTIO (CURAJ ŞI DEVOTAMENT).

În exergă, între două cercuri liniare aurii, legenda scrisă cu litere majuscule, de asemenea, de aur, pe fond purpuriu: * INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ * BASARAB I” AL JUDEŢULUI DÂMBOVIŢA.

Semnificaţia elementelor însumate:

a) casca şi topoarele - sunt preluate din însemnele pompierilor militari folosite din a două jumătate a secolului al XIX-lea;

b) grenada explodând - aminteşte de participarea pompierilor militari la Războiul pentru cucerirea Independenţei de Stat a României;

c) ramurile de stejar - forţa, puterea; autoritate veche;

d) turta portocalie cu triunghiul albastru, alezat - protecţia civilă;

e) căprioara - element preluat de la stema judeţului Dâmboviţa pe teritoriul căruia unitatea îşi desfăşoară activitatea.

 

ANEXA Nr. 16

(Anexa nr. 162 la Ordinul nr. 490/2008)

 

INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ OLTENIA” AL JUDEŢULUI DOLJ

 

Însemnul heraldic al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Oltenia” al Judeţului Dolj din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă va păstra în compoziţie elemente din stema Ministerului Afacerilor Interne, după cum urmează: pe fond purpuriu, o acvilă cruciată, de aur, cu capul spre dreapta, ciocul şi ghearele roşii, aripile deschise, ţinând în gheara dreaptă o spadă de argint, în stânga o ramură de măslin verde.

Pe pieptul acvilei, un scut despicat şi semităiat la dextra:

1) pe purpuriu, două topoare încrucişate în săritoare, suprapuse de O cască de pompier aşezată din profil, dedesubt o grenadă explodând, de la care pornesc în dreapta şi stânga ramuri de stejar, totul de argint;

2) pe argint, o turtă portocalie, încărcată cu un triunghi albastru, alezat;

3) pe albastru, un leu, încoronat de aur, armat, aprins şi limbat roşu, ţinând cu labele anterioare, de mâner şi de lamă, o spadă, de acelaşi metal, aşezată în pal.

În partea inferioară, sub acvilă, deviza scrisă cu litere negre pe o eşarfă albă: AUDACIA ET DEVOTIO (CURAJ ŞI DEVOTAMENT).

În exergă, între două cercuri liniare aurii, legenda scrisă cu litere majuscule, de asemenea, de aur, pe fond purpuriu: * INSPECTORATUL PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ * OLTENIA” AL JUDEŢULUI DOLJ.

Semnificaţia elementelor însumate:

a) casca şi topoarele - sunt preluate din însemnele pompierilor militari folosite din a două jumătate a secolului al XIX-lea;

b) grenada explodând - aminteşte de participarea pompierilor militari la Războiul pentru cucerirea Independenţei de Stat a României;

c) ramurile de stejar - forţa, puterea; autoritate veche;

d) turta portocalie cu triunghiul albastru, alezat - protecţia civilă;

e) leul cu spada - elemente preluate de la stema judeţului Dolj pe teritoriul căruia unitatea îşi desfăşoară activitatea; limba şi ghearele roşii - forţa unităţii.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

 

ORDIN

pentru modificarea şi completarea Metodologiei-cadru de organizare şi funcţionare a consiliului de administraţie din unităţile de învăţământ preuniversitar, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.619/2014

 

În conformitate cu prevederile art. 94 alin. (2) şi ale art. 96 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 26/2015 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice,

ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice emite prezentul ordin.

Art. I. - Metodologia-cadru de organizare şi funcţionare a consiliului de administraţie din unităţile de învăţământ preuniversitar, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.619/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 696 din 23 septembrie 2014, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 4, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:

(4) În consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ preuniversitar, din cota rezervată părinţilor un loc este repartizat, cu drept de vot, unui reprezentant al elevilor, care a împlinit vârsta de 18 ani.”

2. La articolul S alineatul (2), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins;

,,a) solicită, în scris, consiliului local, primarului, respectiv consiliului judeţean/ Consiliului General al Municipiului Bucureşti, preşedintelui consiliului judeţean/Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în cazul învăţământului special, consiliului reprezentativ al părinţilor, precum şi consiliului elevilor desemnarea reprezentanţilor, în termen de 10 zile lucrătoare de la data solicitării. În cazul unităţilor de învăţământ în care există clase cu învăţământ în limba maternă, directorul va solicita consiliului reprezentativ al părinţilor să desemneze şi un reprezentant al părinţilor elevilor care învaţă la clasele cu învăţământ în limba maternă. În mod similar se procedează şi în unităţile de învăţământ cu predare în limbile minorităţilor naţionale în cadrul cărora funcţionează şi clase cu predare în limba română.”

3. La articolul 7 alineatul (1), după litera d) se introduce o nouă literă, litera e), cu următorul cuprins:

,,e) reprezentantul elevilor, care a împlinit vârsta de 18 ani, este ales prin vot secret de către toţi elevii unităţii de învăţământ, alegerile fiind organizate de către consiliul elevilor. Consiliul Naţional al Elevilor alături de asociaţiile reprezentative ale elevilor elaborează procedura privind alegerea reprezentantului elevilor în consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ preuniversitar, care va fi ulterior aprobată de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice.”

4. La articolul 10, alineatul (12) se modifică şi va avea următorul cuprins:

(12) Reprezentantul elevilor, care a împlinit vârsta de 18 ani, participă cu drept de vot la toate şedinţele consiliului de administraţie. În situaţiile în care la nivelul unităţii de învăţământ nu există elevi care au împlinit vârsta de 18 ani, reprezentantul elevilor este desemnat de consiliul elevilor şi participă cu statut de observator la şedinţele consiliului de administraţie, fiind convocat obligatoriu de preşedintele consiliului de administraţie la şedinţele în care se dezbat problematici privind elevii.”

Art. II. - Direcţia generală management şi reţea şcolară din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, inspectoratele şcolare şi unităţile de învăţământ preuniversitar duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. III. - Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice,

Sorin Mihai Cîmpeanu

 

Bucureşti, 23 iulie 2015.

Nr. 4.621.

 


Copyright 1998-2015 DSC.NET   All rights reserved.